OPTIMIZAREA FUNCȚIONĂRII FERMENTATOARELOR

1. Introducere

Strategia dezvoltării sistemelor energetice în lume prevede dezvoltarea și utilizarea surselor

regenerabile, neconvenționale în scopul protejării mediului ambient. În ultima perioadă
valorificarea acestor surse regenerabile beneficiază de acțiuni stimulatoare din toate punctele de
vedere: tehnic- cercetare și economic. Principalul dezavantaj al acestora sunt legate de eficiențe
reduse datorată densității de energie mici, specifice sursei, și necesitatea realizării unor investiții
mari.
În cazul instalațiilor individuale, de mică capacitate, pentru valorificarea energiilor
neconvenționale și asigurarea necesarului la consumator, în majoritatea cazurilor, sunt necesare
surse suplimentare convenționale, costurile generale fiind astfel majorate. În sistemele naționale
asigurarea stabilității în furnizarea energiei este asigurată de sistemele convenționale cu un cost
suplimentar în exploatare datorat numeroaselor manevre în sistem și a funcționării discontinue
urmare a modificării frecvente a raportului cerere/producție. În ansamblu costul energiei din
sisteme regenerabile este ridicat comparativ cu sursele convenționale.
Reducerea costurilor de producere a energiei neconvenționale se poate realiza prin integrarea
într-un sistem de activități economice și sociale care pe lângă utilizarea cu randamente maxime
să asigure și alte beneficii.
România beneficiază de toate categoriile de energii regenerabile neconvenționale. Din punct
de vedere al potențialului este estimat că biomasa ocupă primul loc într-un clasament al acestor
energii. Biomasa valorificată prin fermentare anaerobă cu producere de biogaz și cogenerare
poate asigura producția de energie scumpă,“de varf”, și poate asigura echilibrarea sistemelor
energetice. Deșeurile valorificate prin aceste procedee implică reducerea impactului asupra
mediului ambiant prin reducerea volumelor gestionate și un control eficient.

2. Tehnologii de fermentare anaerobă

Procesele de fermentare anaerobă au fost obiectul unor studii și cercetări complexe atât din
punct de vedere al dinamicii procesului cât și al materiilor prime utilizate. Se poate spune că
procesul a devenit clasic aspectele perfectibile putând fi:

 identificarea și implementarea unor echipamente și materiale utilizate cât mai eficiente

 produse chimice și material biologic care să asigure eficiență ridicată proceselor
 recuperarea energiei din sistem
 sisteme de control și reglare eficiente și fiabile

Există în exploatare sisteme de fermentare diverse de mică, medie sau mare capacitate care
folosesc diferite materii prime. Sistemele de mare capacitate în exploatari de tip industrial sunt
cele care pot avea impact considerabil asupra balanței energiei cu un randament acceptabil.
Procesele de fermentare se pot desfășura la temperatură redusă mai mică de 20 ◦C (criofila),
medie (20-45C, mezofilă) și înaltă (mai mare de 45C, termofilă). Temperatura ridicata din
fermentatoare implică eficiență mai mare din punct de vedere al timpului necesar fermentarii,
respectiv al producției de biogaz.
Principalii parametrii de proces sunt: rata de alimentare cu material brut, temperatura de
fermentare, chimismul (alcalinitate, pH), gradul de omogenizare din fermentator.
 Fermentarea criofilă prin dinamica proceselor nu poate asigura eficiența economică,
procedeul fiind utilizat în aplicații de mică capacitate de tip individual. Fermentarea termofilă
asigură eficiență ridicată a fermentatoarelor dar implică materiale speciale (izolatoare, corpul
fermentatorului) și instalații auxiliare cu bună comportare în funcționare la temperaturi ridicate.
Se consideră că aplicațiile cu funcționare în domeniul mezofil asigură randamente acceptabile și
fiabilitate componentelor tehnice.

Qb

1
2

Fig.1 Schema unui fermentator intr-o singura treapta, 1- sistem omogenizare, 2- sistem incalzire (dupa Normativ
Proiectarea, executia si exploatarea sistemelor de alimentare cu apa si canalizare a localitatilor)

Creșterea eficienței proceselor se realizează prin adoptarea unor arhitecturi complexe în

două sau mai multe trepte fie în domeniul mezofil sau cu o treaptă în domeniul termofil pentru
realizarea hidrolizei materialului brut ce urmează a fi fermentat. Tehnologic timpul de hidroliză
este de 2-4 zile implicând volume reduse dar la temperaturi ridicate 55-65o C

Fig 2. Schema unui fermentator in doua trepte termofila si mezofila: 1- sistem de omogenizare, sistem de incalzire (dupa
Normativ Proiectarea, executia si exploatarea sistemelor de alimentare cu apa si canalizare a localitatilor)
Într-un sistem integrat, eficiența fermentării implică o serie de componente:

 producția de biogaz, energie electrică și termică;

 cantitatea de deșeuri eliminată și rezultate în urma fermentării;
 tratabilitatea deșeurilor rezultate;

Prin fermentare este transformată în biogaz doar o parte din substanța organică conținută în
materia brută supusă procesului. Din punct de vedere tehnic este definită “limita de fermentare”
care exprimă procentul de substanță organică transformată din totalul brut. Această limită este
cuprinsă între 40-55%. Pentru îmbunătățirea acestui indicator se prevad procese de fermentare în 2
trepte, prima cu rol de generare biogaz iar cea de-a doua cu rol de finalizare a proceselor de
stabilizare a materialul fermentat.
În procesele desfașurate într-o singură treaptă nu se exclud prin omogenizările necesare
fenomene de scurtcircuit hidraulic și evacuarea unui procent din cantitatea alimentata fără a fi
supus procesului. Adoptarea unei instalații în 3 trepte , hidroliza termică-fermentare-stabilizare
asigură în mod integrat atât producere de energie cât și procesare deșeuri/biomasă. Sistemele de
fermentare din stațiile de epurare trebuie să trateze atât nămolurile de epurare, celor de la stațiile
de pre-epurare cât și deșeurile agroindustriale din zona deservită.

3. Studiu de caz- fermentatoare de mare capacitate din stațiile de epurare

Stațiile de epurare au principalul obiectiv tratarea apelor uzate și deversarea în emisari cu

concentrații reduse de poluanți. România a adoptat norme privind epurarea apelor care impun un
grad de epurare mare și concentrații reduse la evacuare inclusiv pentru indicatorii azot și fosfor.
Filierele de tratare adoptate implică procese de nitrificare și denitrificare pentru reducerea azotului
și procese biologice și chimice pentru reducerea fosforului.
În contextul unui raport C:N redus pentru apele uzate orașenești s-au dezvoltat aplicații care
implică tratarea aerobă a nămolurilor de epurare, separat sau chiar pe linia apei, varianta
tehnologică care implică reducerea încărcărilor de azot și fosfor provenite din gestiunea
nămolurilor prin procedee clasice de fermentare anaerobă. Aceste variante tehnologice implică
creșterea capacităților de epurare, a volumelor tehnologice și a consumurilor de energie
corespunzatoare stabilizării aerobe a nămolurilor. Mineralizarea parțială a nămoluriolor implică
creșterea volumelor și reducerea capacității de deshidratare rezultând în final volume considerabile
de nămol având umidități ridicate.

Tabel nr 1. capacitatea de deshidratare a namolului

Indicele volumetric Substante Continut substante uscate in Consum
al namolului (IVN) minerale turta deshidratata polimer
cm3/g % % Kg polimer/
t. SU namol
≥20 ≥18 ≤7
≥30 ≥20 ≤6
≤100 ≥35 ≥22 ≤5
≥40 ≥24 ≤4
≥45 ≥26 ≤3
≥20 ≥17 ≤9
≥30 ≥19 ≤8
≤150 ≥35 ≥21 ≤7
≥40 ≥23 ≤6
≥45 ≥25 ≤5
*HAUS Centrifuge Tehnologies- manual de exploatare centrifuge
TABEL capacitatea de deshidratare a namolurilor dupa normativ….

Tip namol Cantitatea de polimer Continutul de substante

Kg/t s.u. solide namol
deshidtatat, (%)
1 Namol din procedeul cu aerare prelungita si 9-11 9-22
eliminare fosfor
2 Namol din aerare prelungita cu namol in 10-12 19-20
exces
3 Namol din procedeul cu aerare prelungita si 9-11 20-22
fermentare
4 Namol primar 6-7 29-34
5 Namol primar si namol provenit din 7-8 28-32
epurarea avansata
6 Namol primar fermentat 4-6 32-36
Capacitatea de deshidratare creste cu filtrabilitatea namolului si implicit cu continutul de materii
minerale. Prin fermentare tratabilitatea prin centrifugare a namolului se imbunatateste atat din punct de
vedere al capacitatii de eliminare apa cat si prin reducerea dozelor de reactivi

Trebuie reanalizată strategia epurării din punct de vedere al liniei nămolului, prin complectarea
filierelor de tratare și integrarea într-un context economic, energetic, al tratării deșeurilor rezultate
în comunitate și integrarea în mediu.
În acest material se prezintă principalele aspecte ale exploatării și elemente privind
optimizarea unor fermentatoare de mare capacitate dintr-un sistem de epurare a apei uzate
orașenești.

3.1 Prezentarea sistemului de epurare

Linia apei a fost realizată inițial din treapta mecanică (grătare rare, dese, deznisipator,
separator de grăsimi) fără decantare primară urmat de o treaptă biologică cu nitrificare,
denitrificare și stabilizarea nămolului. În exploatare, nămolurile rezultate au fost în cantități
însemnate cu un conținut ridicat de substanțe organice volatile necesitând reabilitarea liniei
nămolului.
Linia nămolului realizată inițial implică un proces de îngroșare gravitațională și deshidratare
prin centrifugare. Aceasta a fost complectată cu următoarele obiecte tehnologice: îngroșare
mecanică, fermentare. Linia biogazului realizată implică o instalație de desulfurare biologică,
stocare și cogenerare. Cele doua fermentatoare realizate au capacități de 1500 mc fiecare.

Optimizarea procesului de fermentare a constat in:

 controlul procesului de îngroșare și alimentare a fermentatorului; s-a urmarit alimentarea in

sarje reduse cu namol ingrosat avand umiditate 93,5-92% valorei care sa asigure
functionarea instalatiilor de pompare;
 cresterea temperaturii si a omogenizarii in fermentator; temperatura in fermentator a fost
crescuta de la 37C la 42C, omogenizarea s-a majorat prin dublarea recircularii de namol

Monitorizarea principalilor parametrii de proces s-au realizat pentru o perioada lunga de timp
acestea fiind inregistrate similar datelor prezentate in tabelul urmator

Tab. 1 Monitorizarea parametriilor nomolui in procesul de fermentare

Parametru
 U.M. Ziua 1 ziua 2 ziua 3 ziua 4
Ingrosare namol
SU Namol preingrosat [%] 2,96 2,68 2,74 2,43
SU Namol influent
7,67 7,12 7,73 7,20
Fermentatoare [%]
Volatile namol influent [%] 60,50 58,60 57,40 59,80
Volatile namol fermentat [%] 52,30 51,20 51,00 50,50
SU namol fermentat [%] 4,01 3,95 3,90 4,05
Deshidratare Namol
4, 4, 4,4 4
SU namol Intrare Centrifuga [%] 30 43 0 ,42
SU namol deshidratat [%] 25,10 25,00 25,20 25,30
Volum iesire centrifuga [mc/zi] 20,45 15,17 13,00 14,73
Cantitate de namol [tone/ 23, 17, 14,9 16
deshidratat produs zi] 52 44 5 ,94
Reducere volatile [%] 55 52 55 52
*SU- substanta uscata

Prin controlul concentratiei namolului de alimentare in fermentator concentratia in

substanta uscata a crescut de la 3,7% la 4,3-4,4% implicand cresterea timpului efectiv de
fermentare.
Evolutia continutului de substante volatile nu a inregistrat modificasri semnificative;
corespunzator unor concentratii de cca 60% substante volatile in namol de alimentare a rezultat
in urma fermentarii concentratii de 50-52% substante volatile la namolul fermentat. Valorile
obtinute pentru namol inregistreaza variatii in limite semnificative implicand dificultati ale
proceselor de preparare namol alimentare si de omogenizare din fermentator. In bazinul de
stocare namol fermentat se pierd cantitati importante de apa prin evalorare datorata temperaturii
initiale mari; la evacuare din fermentator concentratiile namolului sunt de cca 4% iar la
alimentarea centrifugii de 4,3-4,4% indicand o pierdere de apa de cca 10%
Optimizarea proceselor au dus la o crestere a productiei de biogaz, de la o medie zilnica de
868mc/zi in iulie 2017 la o medie de 1,248mc/zi in decembrie 2017 reprezentand o crestere
de 43%

Fig. Evolutia productiei de biogaz

Fig. Evolutia temperaturii in fermentator (pe recirculare tur-retur)

In apa de rejectie de la ingrosare si de la deshidratare s-au determinat concentratii de 550

mg/l respectiv 650 mg/l azot amoniacal reprezentand cca 25% din cantitatea procesata de azot
amoniacal intrata in statie si procesata.

În urma analizei rezultatelor obtinute rezulta ca schema optimizata implica urmatoarele

elemente:

 bazin hidroliza termica in domeniul termofil cu timp tehnologic 2-4 zile

 bazin fermentare etapa I in domeniul mezofil
 corectie concentratie namol in fermentattor prin extragere namol, ingrosare si reintroducere in
proces
 bazin fermentare etapa II cu stabilizarea namolului
 recuperarea energiei din namolul fermentat
 recuperarea energiei din gazele de ardere

Pentru apele uzate rezultate de la ingrosare si deshidratare se impune realizarea unei instalatii de
epurare biologica cu nitrificare, defosforizare chimica si stabilizare aeroba a namolului. Evacuarea apei
nitrificate se va realiza in compartimentul de predenitrificare al startiei. Se va evita astfel recircularea
necesara denitrificarii.
 LINIE NAMOL

Exces
namol

Decantor
Reactor biologic
Nitrificare, reducere chimica a
secundar
fosforului

Apa Bazin pre-

uzata denitrificare
Bazin Nitrificare
Recirculare interna
Q1 (NO3)
Recirculare externa
Q2 (SS)

Schema optimizata pentru linia apei in varianta tratarii eficiente a apelor provenite din linia namolului
BUN
 Hidroliză Termică

1 1
1
2

Q îngroșare

Rezervor nămol Qb
fermentat
Deshidratare

PLATFORMĂ DEPOZITARE
4

4 Q deshidratare

Schema optimizata propusa pentru gestiunea namolului (fara ingrosare namol alimentare): 1- sisteme de omogenizare, 2-
sisteme de incalzire, 3-sistem de ingrosare inchis pe circuitele de recirculare, 4-sisteme cu pompe de caldura

4. Concluzii

Producerea de energie din surse regenerabile trebuie analizata in primul rand din punct de
vedere al protejarii mediului. Stabilirea solutiilor tehnico-economice trebuie sa aiba in vedere un
sistem integrat privind producerea si valorificarea energiei dar si cel al aspectelor de mediu.
Energia din biomasa sau deseuri organice valorificata prin sistemele de fermetare pot asigura
producere de energie de varf si implicit pot participa la echilibrarea si stabilizarea sistemelor
energetice. Problemele tehnologice pot fi rezolvate prin sisteme adecvate de control care in final
conduc la eficiente tehnice de proces satisfacatoare

Bibliografie
1. V. Dragan, V. Burchiu sa, Energii regenerabile si utilizarea acestora, Ed Ceres , Bucuresti,
2012
2. Normativ Proiectarea, executia si exploatarea sistemelor de alimentare cu apa si canalizare a
localitatilor, NP 133/2011
3.