cerinta: Scrie un eseu �n care sa prezinti trasaturile simboliste ale unei poezii

de George Bacovia.
IPOTEZA
Publicata �n volumul Plumb, aparut �n 1916, poezia Lacustra apartine esteticii
simboliste si este semnificativa pentru universul bacovian.
DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR
Titlul poeziei este simbolic. Cu sens denotativ, lacustra reprezinta o locuinta
primitiva, din paleolitic, temporara si nesigura, construita pe apa si sustinuta de
patru piloni. Podul care pastra legatura cu lumea terestra era noaptea tras de la
mal pentru a-i proteja pe locatarii casei de pericolul lumii exterioare. Cu sens
conotativ, titlul sugereaza faptul ca eul poetic este supus �n permanenta
pericolului agresiunii din partea lumii exterioare, de care se izoleaza, devenind
�n felul acesta un �nsingurat, un prizonier al propriei lumi.
Tema poeziei reprezinta un nucleu al �ntregii opere bacoviene: dezagregarea cosmica
si regresiunea �n haosul primordial amorf, descompunerea spirituala sub efectul
ploii, alienarea fiintei sub presiunea materiei coplesitoare, descompunerea lenta a
sinelui si a materiei.
La nivel formal, poezia este alcatuita din patru catrene, dispuse �n mod simetric.
Constructia ei este circulara. Lumea imaginata ca un cerc �nchis este redata prin
repetitia versurilor: �De-at�tea nopti aud plou�nd, �Sunt singur, si ma duce un
g�nd/ Spre locuintele lacustre". Simetria strofei initiale si a celei finale
confera monotonia.
Imaginarul poetic se organizeaza �n jurul a doua simboluri: ploaia - reprezinta
dezagregarea eului, tris�tete, monotonie, descompunerea materiei si lacustra -
simbol al limitarii orizontului uman.
Strofa �nt�i exprima, �n mod simbolic, dezagre�garea materiei, sub actiunea unei
ploi permanente, plasata �n atemporalitate: �De-at�tea nopti aud plou�nd. Perceptia
unei alunecari �n acvatic se face gradat, de la o reactie personala, �n regim
intim, la �nregistrarea unei reactii cosmice: �Aud materia pl�ng�nd. Caderea ploii
actioneaza hipnotic asupra �somnului fiintei si a lumii. Astfel, apele din
realitatea obiectiva, �ploaia", se contopesc cu apele visului, subconstientul,
ambele av�nd proprietatea de a descompune, a dizolva. Apele ploii, constientul,
aduc la suprafata, din vis �apele profunde" ale constiintei, imaginea
�lacustrelor3. Izolarea poetului este exprimata direct: �Sunt singur".
In strofa a doua, este continuata ideea elemen�tului acvatic, prin intermediul unor
simboluri precum: �sc�nduri ude", �vaF, �pod", �maF. Starea de nevroza, de iritare,
provocata �n prima strofa de pl�nsul si dez�agregarea materiei, se coreleaza cu
spaima, �n strofa a doua, sentimente generate de pericolul iminent: Jn spate ma
izbeste-un vaF. Reactiile instinctuale pri�meaza, eul fiind redus la contururile
acestora: �Tresar prin somn, si mi se pare/ Ca n-am tras podul de la maT. Apare
motivul somnului purt�nd sugestia mortii, caci somnul bacovian este �un somn
�ntors", care se transforma �ntr-un cosmar.
Strofa a treia amplifica starea de angoasa, de neliniste, de singuratate a
poetului, prin regresiunea �n �golul istoric" al �nceputurilor lumii. Singuratatea
este proiectata �n eternitate prin intermediul versului: �Pe-aceleasi vremuri ma
gasesc". Teama de neant pro�duce exasperare, dar si resemnare �n izolare.
Dezagregarea se extinde la nivelul �ntregului univers, �pilotii gref ai lumii
launtrice prabusindu-se sub actiunea distrugatoare a apei. �ncordarea, �ntin�derea
nervilor �n mod excesiv preconizeaza apropierea sf�rsitului, cu sugestia motivului
biblic al potopului.
Ultima strofa o reia simetric pe prima, �n afara de versul al doilea, care se
realizeaza ca o prelungire a primului catren: �Tot tresarind, tot astept�nd.
Accentul cade pe planul subiectiv, trec�ndu-se de la universal la individual.
Descompunerea este o actiune liniara si finita.
Nivelul fonetic; prozodia
Din punct de vedere fonetic, frecventa vocalelor a, o, u sugereaza pl�nsul
universal, tristetea metafizica, ultimele doua fiind vocale �nchise.
Masura versurilor este de opt silabe, versul este mediu, ritmul iambic. �n prima si
�n ultima strofa, monorima se realizeaza prin intermediul silabei -�nd, ceea ce
sugereaza bocetul, pl�nsul cosmic al materiei. �n celelalte doua strofe rimeaza
doar versurile al I�-lea si al IV-lea.
La nivel morfologic, se remarca abundenta verbelor la prezent: aud, sunt, ma duce,
dorm, ma iz�beste, tresar, mi se pare, se �ntinde, ma gasesc, simt, se prabusesc,
ce sugereaza permanenta starii de dez�agregare. Gerunziile: plou�nd, pl�ng�nd,
tresarind, astept�nd, sugereaza monotonia, prelungirea la infinit a starii de
disperare, tristetea cosmica. Folosirea repe�tata a verbului aud, da imaginii
poetice o dimensiune auditiva; pl�nsul launtric devine pl�nsul �ntregului univers.
La nivel lexical, cuvintele din sfera semantica a apei: plou�nd, pl�ng�nd, ude,
val, mal, se organizeaza �n doua c�mpuri semantice: ploaia si lacustra.
La nivel stilistic, se observa prezenta rara a metaforei: �aud materia pl�ng�nd.
CONCLUZIA
Prezenta unor motive literare precum: moartea, ploaia, golul, noaptea, pl�nsul,
nevroza, �nscrie aceasta poezie �n lirica simbolista.

textul poeziei Lacustra George Bacovia:

De-atatea nopti aud plou�nd,
Aud materia pl�ng�nd...
Sunt singur, si ma duce-un g�nd
Spre locuintele lacustre.
Si parca dorm pe sc�nduri ude,
�n spate ma izbeste-un val �
Tresar prin somn, si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se �ntinde,
Pe-aceleasi vremuri ma gasesc...
Si simt cum de at�ta ploaie
Pilotii grei se prabusesc.
De-atatea nopti aud plou�nd,
Tot tresarind, tot astept�nd...
Sunt singur, si ma duce-un g�nd
Spre locuintele lacustre.