George Bacovia Lacustra

context
simbolism

titlul

tema
structura

Imaginar
poetic
Strofa I

Strofa II

Publicata in volumul Plumb, aparut in 1916, poezia Lacustra apartine esteticii simboliste si
este semnificativa pentru universul bacovian.
Universul poetic bacovian are la baza cateva motive specifice liricii simboliste. Unul din acestea
este motivul singuratatii, preluat din romantism. La Bacovia, solitudinea devine un sentiment sumbru,
apasator, asociat cu spatiul camerei, ce contureaza izolarea. Motivul solitudinii apasatoare este
elementul de recurenta in volumul sau de debut, Plumb.
Cadrul natural este trist si dezolant in lirica bacoviana. Ploaia are rezonanta in sufletul omului,
aducand monotonie, nevroza, chin si frig launtric. De altfel, Eugen Lovinescu afirma ca exista o
atmosfera bacoviana () de toamna cu ploi putrede. Tot el spune ca poezia lui Bacovia este expresia
unei nevroze.
Moartea apare la Bacovia ca o senzatie de anihilare a intregii existente, de dezagregare a
materiei si a fiintei. Moartea provoaca rareori panica. Ea este de obicei dorita si asteptata ca un
remediu al bolii existentiale de care sufera poetul.
Poezia simbolista noteaza impresii, in timp ce poezia expresionista vehiculeaza viziuni. Daca in
primele doua volume, poetul reia obsesiv, cu insistenta si luciditate limbajul, motivul si imaginarul
simbolist, in urmatoarele volume, Bacovia depaseste, dupa cum afirma si Tudor Vianu, tendinta de a
zugravi tablouri, el dorind sa noteze senzatia sa nemijlocita, ingenua si dureroasa. Astfel, desi multa
vreme Bacovia a fost considerat chiar cel mai de seama reprezentant al simbolismului, s-a impus,
treptat, ideea ca poezia lui Bacovia nu se limiteaza la acest curent, ci se constituie dincolo de acesta,
cuprinzand puternice note expresioniste.
Poezia Lacustra se inscrie in lirica simbolista prin folosirea simbolurilor, prin tehnica
repetitiilor, prin utilizarea motivelor caracteristice si prin dramatismul trairii eului liric.
Titulul poeziei este simbolic. Cu sens denotativ, lacustra reprezinta o locuinta primitiva, din
paleolitic, temporara si nesigura, construita pe apa si sustinuta de patru piloni. Podul care pastra
legatura cu lumea terestra era tras noaptea pentru a proteja locatarii casei de eventualele pericole din
exterior. La nivel conotativ, titlul sugereaza faptul ca eul poetic este supus in permanenta pericolului
agresiunii din partea lumii exterioare, de care se izoleaza, devenind in felul acesta un insingurat, un
prizonier al propriei lumi.
Tema poeziei reprezinta o sinteza a elementelor bacoviene, si anume insingurarea torturanta,
dezagregarea universului, viata ca agonie nesfarsita si stagnarea.
La nivel formal, poezia este alcatuita din 4 catrene, dispuse in mod simetric. Constructia ei este
circulara, imaginea lumii ca un cerc fiind redata prin repetitia versurilor De atatea nopti aud
plangang, sunt singur, si ma duce un gand spre locuintele lacustre. Simetria strofei initiale si a celei
finale confera monotonia.
Imaginarul poetic se organizeza in jurul a doua simboluri: ploaia, ce reprezinta dezagregarea
eului, tristete si monotonie, dar si lacustra, simbol al limitarii orizontului uman.
In prima strofa, eul liric se evidentieaza in ipostaza de insingurat, izolarea lui fiind direct
enuntata in structura sunt singur.
Se exprima, in mod simbolic, dezagregarea materiei, sub actiunea unei ploi permanente
plasata in atemporalitate (De-atatea nopti aud plangand ), apa avand proprietatea de a
descompune, de a dizolva. Intrucat in estetica bacoviana, materia este universala, metafora aud
materia plangandsugereaza un plans universal. Astfel, perceptia unei alunecari in acvatic se face
gradat, de la o reactie personala, in regim intim, la inregistrarea unei reactii universale.
A doua strofa continua ideea adancirii in acvatic, prin intermediul unor simboluri precum

scanduri ude, val, mal. Starea de nevroza, de iritare, din prima strofa, se coreleaza cu spaima, din
strofa a doua, generata de pericolul iminent (In spate ma izbeste-un val). Reactiile instinctuale
primeaza, eul fiind redus la contururile acestora Tresar din somn, si mi se pare/ Ca n-am tras podul de
la mal. Apare motivul somnului purtand sugestia mortii, caci somnul bacovian se transforma in
cosmar.
Strofa III
Cea de-a treia strofa amplifica starea de angoasa, de singurate a poetului, avand ca vers central
un gol istoria se intinde, constituit pe baza metaforei. Se observa cum singuratatea este proiectata in
eternitate, prin intermediul versului Pe-acelasi vremuri ma gasesc. Daca timpul se masoara, in mod
normal, printr-o succesiune de evenimente, la Bacovia, organizarea intregii impresii indica absenta
acestor evenimente. Timpul, impreuna cu umanitatea, stagneaza, inca din vremea locuintelor lacustre.
Teama de neant produce exasperare, dar si resemnare in izolare.
Prabusirea pilotilor grei reprezinta dezagregarea intregului univers. Se preconizeaza, astfel,
apropierea sfarsitului sub actiunea distrugatoare a apei, sugerandu-se motivul biblic al potopului.
Strofa IV
Ultima strofa o reia aproape simetric pe prima, fiind un procedeu specific poeziei bacoviene.
Versul ce difera, tot tresarind, tot asteptand, se realizeaza ca o prelungire a primului catren, accentul
cazand de la universal la individual.
Prozodie
In ceea ce priveste prozodia, masura versurilor este de 8 silabe, ritmul fiind iambic. In cadrul
primei si ultimei strofe se observa monorima realizata pe baza silabei -and, ce sugereaza plansul
cosmic al materiei. In celelalte doua strofe rimeaza doar versul al II-lea si al IV-lea.
Nivel fonetic
La nivel fonetic, freceventa vocalelor a,o,u sugereaza plansul universal.
Nivel morfologic La nivel morfologic, abundenta verbelor la prezent aud, sunt, dorm sugereaza
permanenta starii de dezagregare, iar gerunziile plouand, plangand evidentiaza monotonia,
prelungirea la infinit a starii de disperare.
Folosirea repetata a verbului aud, da imaginii poetice o dimensiune auditiva, iar plansul
launtric devine plansul intregului univers.
La nivel lexical, se observa cuvintele din sfera semantica a apei, ce se organizeaza in doua
Nivel lexical
campuri semantice, al ploii, simbolul dezagregarii si al lacustrei, simbol al izolarii.
In opinia mea, poezia bacoviana impresioneaza cititorul prin maniera unica a poetului de a
opinie
sugera senzatii crude.
Asadar, desprinzandu-se motive precum moartea, ploaia, golul, plansul, nevroza, poezia
concluzie
Lacustra apartine liricii simboliste, atmosfera primand printr-o constiinta acuta a suferintei.