Cuadrice în ℝ

Cuadricele reprezintă suprafețe de gradul doi din spațiu. Ecuația unei cuadrice se
obține din anularea unui polinom de gradul doi în trei variabile. Prin urmare, ecuația generală a
unei cuadrice într-un reper cartezian se poate scrie

Σ: + + +2 +2 +2 +2 +2 +2 + =0

unde coeficienții sunt reali.

Mai mult, putem asocia unei cuadrice următoarele două matrici simetrice

= ∈ ℳ (ℝ)

= ∈ ℳ (ℝ)

Definiție: Invarianții ortogonali ai unei cuadrice se definesc în felul următor

1) Δ = ( ) (numit discriminantul mare)

2) = ( ) (numit discriminantul mic)
3) = ( ) (rangul matricii )
4) = ( ) (rangul matricii )
5) = numărul pătratelor perfecte cu coeficienții pozitivi ( ≤ ).

Cuadrice nesingulare (∆≠ 0)

1) Cuadrice cu centru unic (∆≠ 0, ≠ 0)

- Dacă = 3, atunci se obține elipsoidul de ecuație canonică + + = 1.
- Dacă = 2, atunci se obține hiperboloidul cu o pânză de ecuație canonică
+ − = 1.
- Dacă = 1, atunci se obține hiperboloidul cu două pânze de ecuație canonică
− − = 1.
 2) Cuadrice fără centru (∆≠ 0, = 0)
- Dacă = 2, atunci se obține paraboloidul eliptic de ecuație canonică
+ =2 , unde este parametrul cuadricei.
- Dacă = 1, atunci obținem paraboloidul hiperbolic de ecuație canonică
− =2 , unde este parametrul cuadrice.

Cuadrice singulare (∆= 0)

- nedegenerate (∆= 0, ≠ 0) se pot reduce fie la un punct, fie la un con, fie la un

cilindru eliptic, fie la un cilindru hiperbolic, fie la un cilindru parabolic.
- degenerate (∆= 0, = 0) se pot reduce fie la o dreapta, fie la o pereche de plane
paralele, fie la o pereche de plane secante.

Forma canonica a cuadricelor nesingulare cu centru unic (∆≠ 0, ≠ 0)

Fie Σ o cudrica având ∆≠ 0 și ≠ 0. Atunci Σ se poate scrie folosind ecuația canonică

sau redusă

Δ
Σ: + + + =0⟺ + + =1
Δ Δ Δ
− − −

unde , , ∈ ℝ sunt valorile proprii asociate matricii ∈ ℳ (ℝ), Δ = ( ) (determinant

de ordinul 4) și = ( ) (determinant de ordinul 3).
Generatoarele rectilinii pentru hipeboloidul cu o pânză și paraboloidul hiperbolic

A). Pentru hiperboloidul cu o pânză putem scrie două familii de generatoare rectilinii. Acestea se
obțin din ecuația canonică

+ − =1⟹ + − = 1+ 1−

De aici, se obține prima familie de generatoare rectilinii

− = 1−
= 1
+ = 1+

unde ∈ ℝ și a doua familie de generatoare rectilinii

+ = 1−
= 1
− = 1+

unde ∈ ℝ.

B). Pentru paraboloidul hiperbolic putem scrie două familii de generatoare rectilinii. Avem
ecuația canonică

− =2 ⟹ + − =2

De aici, obținem prima familie de generatoare rectilinii

− =2
= 1
+ =

unde ∈ ℝ și a doua familie de generatoare rectilinii

+ =2
= 1
− =

unde ∈ ℝ.