CURS 9: Spaţii Vectoriale

Fie (K , +, ⋅) corp comutativ (de obicei

Fie (K , +, ⋅) corp comutativ (de obicei K = R sau K = C)
Fie (K , +, ⋅) corp comutativ (de obicei K = R sau K = C)

Exemplul 9.1
 Fie (K , +, ⋅) corp comutativ (de obicei K = R sau K = C)

Exemplul 9.1
(E1) V3 = {Ð
→
u ∣Ð
→
u vector ı̂n spaţiu}
 Fie (K , +, ⋅) corp comutativ (de obicei K = R sau K = C)

Exemplul 9.1
(E1) V3 = {Ð
→
u ∣Ð
→
u vector ı̂n spaţiu}
Ð
→ Ð→
u + v = regula paralelogramului
 Fie (K , +, ⋅) corp comutativ (de obicei K = R sau K = C)

Exemplul 9.1
(E1) V3 = {Ð→u ∣Ð
→
u vector ı̂n spaţiu}
Ð
→ Ð→
u + v = regula paralelogramului
αÐ
→u = ı̂nmulţirea cu scalari
 Fie (K , +, ⋅) corp comutativ (de obicei K = R sau K = C)

Exemplul 9.1
(E1) V3 = {Ð→u ∣Ð
→
u vector ı̂n spaţiu}
Ð
→ Ð
→
u + v = regula paralelogramului
αÐ→
u = ı̂nmulţirea cu scalari
(V3 , +) spaţiu vectorial peste corpul (R, +, ⋅),
 Fie (K , +, ⋅) corp comutativ (de obicei K = R sau K = C)

Exemplul 9.1
(E1) V3 = {Ð→u ∣Ð
→
u vector ı̂n spaţiu}
Ð
→ Ð
→
u + v = regula paralelogramului
αÐ→
u = ı̂nmulţirea cu scalari
(V3 , +) spaţiu vectorial peste corpul (R, +, ⋅), notăm R V3 ;
(E2) R3 = {(x, y , z)∣x, y , z ∈ R}
 Fie (K , +, ⋅) corp comutativ (de obicei K = R sau K = C)

Exemplul 9.1
(E1) V3 = {Ð→u ∣Ð
→
u vector ı̂n spaţiu}
Ð
→ Ð
→
u + v = regula paralelogramului
αÐ→
u = ı̂nmulţirea cu scalari
(V3 , +) spaţiu vectorial peste corpul (R, +, ⋅), notăm R V3 ;
(E2) R3 = {(x, y , z)∣x, y , z ∈ R}
(x1 , y1 , z1 ) + (x2 , y2 , z2 ) = (x1 + x2 , y1 + y2 , z1 + z2 )
 Fie (K , +, ⋅) corp comutativ (de obicei K = R sau K = C)

Exemplul 9.1
(E1) V3 = {Ð→u ∣Ð
→
u vector ı̂n spaţiu}
Ð
→ Ð
→
u + v = regula paralelogramului
αÐ→
u = ı̂nmulţirea cu scalari
(V3 , +) spaţiu vectorial peste corpul (R, +, ⋅), notăm R V3 ;
(E2) R3 = {(x, y , z)∣x, y , z ∈ R}
(x1 , y1 , z1 ) + (x2 , y2 , z2 ) = (x1 + x2 , y1 + y2 , z1 + z2 )
def
a ⋅ (x, y , z) = (ax, ay , az) a ∈ R
 Fie (K , +, ⋅) corp comutativ (de obicei K = R sau K = C)

Exemplul 9.1
(E1) V3 = {Ð→u ∣Ð
→
u vector ı̂n spaţiu}
Ð
→ Ð
→
u + v = regula paralelogramului
αÐ→
u = ı̂nmulţirea cu scalari
(V3 , +) spaţiu vectorial peste corpul (R, +, ⋅), notăm R V3 ;
(E2) R3 = {(x, y , z)∣x, y , z ∈ R}
(x1 , y1 , z1 ) + (x2 , y2 , z2 ) = (x1 + x2 , y1 + y2 , z1 + z2 )
def
a ⋅ (x, y , z) = (ax, ay , az) a ∈ R
(R3 , +) este spaţiu vectorial,
 Fie (K , +, ⋅) corp comutativ (de obicei K = R sau K = C)

Exemplul 9.1
(E1) V3 = {Ð→u ∣Ð
→
u vector ı̂n spaţiu}
Ð
→ Ð
→
u + v = regula paralelogramului
αÐ→
u = ı̂nmulţirea cu scalari
(V3 , +) spaţiu vectorial peste corpul (R, +, ⋅), notăm R V3 ;
(E2) R3 = {(x, y , z)∣x, y , z ∈ R}
(x1 , y1 , z1 ) + (x2 , y2 , z2 ) = (x1 + x2 , y1 + y2 , z1 + z2 )
def
a ⋅ (x, y , z) = (ax, ay , az) a ∈ R
(R3 , +) este spaţiu vectorial, notăm
 Fie (K , +, ⋅) corp comutativ (de obicei K = R sau K = C)

Exemplul 9.1
(E1) V3 = {Ð→u ∣Ð
→
u vector ı̂n spaţiu}
Ð
→ Ð
→
u + v = regula paralelogramului
αÐ→
u = ı̂nmulţirea cu scalari
(V3 , +) spaţiu vectorial peste corpul (R, +, ⋅), notăm R V3 ;
(E2) R3 = {(x, y , z)∣x, y , z ∈ R}
(x1 , y1 , z1 ) + (x2 , y2 , z2 ) = (x1 + x2 , y1 + y2 , z1 + z2 )
def
a ⋅ (x, y , z) = (ax, ay , az) a ∈ R
(R3 , +) este spaţiu vectorial, notăm R R3 ;
 Fie (K , +, ⋅) corp comutativ (de obicei K = R sau K = C)

Exemplul 9.1
(E1) V3 = {Ð→u ∣Ð
→
u vector ı̂n spaţiu}
Ð
→ Ð
→
u + v = regula paralelogramului
αÐ→
u = ı̂nmulţirea cu scalari
(V3 , +) spaţiu vectorial peste corpul (R, +, ⋅), notăm R V3 ;
(E2) R3 = {(x, y , z)∣x, y , z ∈ R}
(x1 , y1 , z1 ) + (x2 , y2 , z2 ) = (x1 + x2 , y1 + y2 , z1 + z2 )
def
a ⋅ (x, y , z) = (ax, ay , az) a ∈ R
(R3 , +) este spaţiu vectorial, notăm R R3 ;
(E2)* K n = {(x1 , ..., xn )∣xi ∈ K i = 1, n}
 Fie (K , +, ⋅) corp comutativ (de obicei K = R sau K = C)

Exemplul 9.1
(E1) V3 = {Ð→u ∣Ð
→
u vector ı̂n spaţiu}
Ð
→ Ð
→
u + v = regula paralelogramului
αÐ→
u = ı̂nmulţirea cu scalari
(V3 , +) spaţiu vectorial peste corpul (R, +, ⋅), notăm R V3 ;
(E2) R3 = {(x, y , z)∣x, y , z ∈ R}
(x1 , y1 , z1 ) + (x2 , y2 , z2 ) = (x1 + x2 , y1 + y2 , z1 + z2 )
def
a ⋅ (x, y , z) = (ax, ay , az) a ∈ R
(R3 , +) este spaţiu vectorial, notăm R R3 ;
(E2)* K n = {(x1 , ..., xn )∣xi ∈ K i = 1, n} (K n , +) grup comutativ:
 Fie (K , +, ⋅) corp comutativ (de obicei K = R sau K = C)

Exemplul 9.1
(E1) V3 = {Ð→u ∣Ð
→
u vector ı̂n spaţiu}
Ð
→ Ð
→
u + v = regula paralelogramului
αÐ→
u = ı̂nmulţirea cu scalari
(V3 , +) spaţiu vectorial peste corpul (R, +, ⋅), notăm R V3 ;
(E2) R3 = {(x, y , z)∣x, y , z ∈ R}
(x1 , y1 , z1 ) + (x2 , y2 , z2 ) = (x1 + x2 , y1 + y2 , z1 + z2 )
def
a ⋅ (x, y , z) = (ax, ay , az) a ∈ R
(R3 , +) este spaţiu vectorial, notăm R R3 ;
(E2)* K n = {(x1 , ..., xn )∣xi ∈ K i = 1, n} (K n , +) grup comutativ:

(x1 , ..., xn ) + (y1 , ..., yn ) = (x1 + y1 , ..., xn + yn );

 Fie (K , +, ⋅) corp comutativ (de obicei K = R sau K = C)

Exemplul 9.1
(E1) V3 = {Ð→u ∣Ð
→
u vector ı̂n spaţiu}
Ð
→ Ð
→
u + v = regula paralelogramului
αÐ→
u = ı̂nmulţirea cu scalari
(V3 , +) spaţiu vectorial peste corpul (R, +, ⋅), notăm R V3 ;
(E2) R3 = {(x, y , z)∣x, y , z ∈ R}
(x1 , y1 , z1 ) + (x2 , y2 , z2 ) = (x1 + x2 , y1 + y2 , z1 + z2 )
def
a ⋅ (x, y , z) = (ax, ay , az) a ∈ R
(R3 , +) este spaţiu vectorial, notăm R R3 ;
(E2)* K n = {(x1 , ..., xn )∣xi ∈ K i = 1, n} (K n , +) grup comutativ:

(x1 , ..., xn ) + (y1 , ..., yn ) = (x1 + y1 , ..., xn + yn );

a ⋅ (x1 , ..., xn ) = (ax1 , ..., axn ) ∀a ∈ K

 Fie (K , +, ⋅) corp comutativ (de obicei K = R sau K = C)

Exemplul 9.1
(E1) V3 = {Ð→u ∣Ð
→
u vector ı̂n spaţiu}
Ð
→ Ð
→
u + v = regula paralelogramului
αÐ→
u = ı̂nmulţirea cu scalari
(V3 , +) spaţiu vectorial peste corpul (R, +, ⋅), notăm R V3 ;
(E2) R3 = {(x, y , z)∣x, y , z ∈ R}
(x1 , y1 , z1 ) + (x2 , y2 , z2 ) = (x1 + x2 , y1 + y2 , z1 + z2 )
def
a ⋅ (x, y , z) = (ax, ay , az) a ∈ R
(R3 , +) este spaţiu vectorial, notăm R R3 ;
(E2)* K n = {(x1 , ..., xn )∣xi ∈ K i = 1, n} (K n , +) grup comutativ:

(x1 , ..., xn ) + (y1 , ..., yn ) = (x1 + y1 , ..., xn + yn );

a ⋅ (x1 , ..., xn ) = (ax1 , ..., axn ) ∀a ∈ K

⇒ KK
n
spaţiu vectorial peste K;
Exemplul 9.1
 Exemplul 9.1
(E3)
R Mm,n (R)
 Exemplul 9.1
(E3)
R Mm,n (R)

= spaţiul vectorial al matricilor reale de m linii şi n coloane;

 Exemplul 9.1
(E3)
R Mm,n (R)

= spaţiul vectorial al matricilor reale de m linii şi n coloane;

(E4)*
R R[x] ≅ spaţiu vectorial al polinoamelor;
 Exemplul 9.1
(E3)
R Mm,n (R)

= spaţiul vectorial al matricilor reale de m linii şi n coloane;

(E4)*
R R[x] ≅ spaţiu vectorial al polinoamelor;

R[x] = {f ∣f = a0 +a1 x+. . .+an−1 x n−1 +an x n ,

 Exemplul 9.1
(E3)
R Mm,n (R)

= spaţiul vectorial al matricilor reale de m linii şi n coloane;

(E4)*
R R[x] ≅ spaţiu vectorial al polinoamelor;

R[x] = {f ∣f = a0 +a1 x+. . .+an−1 x n−1 +an x n , ai ∈ R, i = 0, n, n ∈ N}

 Exemplul 9.1
(E3)
R Mm,n (R)

= spaţiul vectorial al matricilor reale de m linii şi n coloane;

(E4)*
R R[x] ≅ spaţiu vectorial al polinoamelor;

R[x] = {f ∣f = a0 +a1 x+. . .+an−1 x n−1 +an x n , ai ∈ R, i = 0, n, n ∈ N}

f , g ∈ R[x] ⇒ f + g = suma a două polinoame

 Exemplul 9.1
(E3)
R Mm,n (R)

= spaţiul vectorial al matricilor reale de m linii şi n coloane;

(E4)*
R R[x] ≅ spaţiu vectorial al polinoamelor;

R[x] = {f ∣f = a0 +a1 x+. . .+an−1 x n−1 +an x n , ai ∈ R, i = 0, n, n ∈ N}

f , g ∈ R[x] ⇒ f + g = suma a două polinoame

a ∈ R, a ⋅ f = aa0 + aa1 x + ... + aan x n .
Definiţia 9.2
Se numeşte
Definiţia 9.2
Se numeşte spaţiu vectorial
Definiţia 9.2
Se numeşte spaţiu vectorial (spaţiu liniar) un triplet (V , K , ϕ) ı̂n
care
Definiţia 9.2
Se numeşte spaţiu vectorial (spaţiu liniar) un triplet (V , K , ϕ) ı̂n
care
a) (V , +) e grup comutativ
Definiţia 9.2
Se numeşte spaţiu vectorial (spaţiu liniar) un triplet (V , K , ϕ) ı̂n
care
a) (V , +) e grup comutativ (elementele se numesc vectori)
Definiţia 9.2
Se numeşte spaţiu vectorial (spaţiu liniar) un triplet (V , K , ϕ) ı̂n
care
a) (V , +) e grup comutativ (elementele se numesc vectori)
b) ϕ ∶ K × V → V o funcţie,
Definiţia 9.2
Se numeşte spaţiu vectorial (spaţiu liniar) un triplet (V , K , ϕ) ı̂n
care
a) (V , +) e grup comutativ (elementele se numesc vectori)
b) ϕ ∶ K × V → V o funcţie, operaţie externă
Definiţia 9.2
Se numeşte spaţiu vectorial (spaţiu liniar) un triplet (V , K , ϕ) ı̂n
care
a) (V , +) e grup comutativ (elementele se numesc vectori)
not
b) ϕ ∶ K × V → V o funcţie, operaţie externă (ϕ(a, x) = a ⋅ x)
sau ı̂nmulţirea cu scalari,
Definiţia 9.2
Se numeşte spaţiu vectorial (spaţiu liniar) un triplet (V , K , ϕ) ı̂n
care
a) (V , +) e grup comutativ (elementele se numesc vectori)
not
b) ϕ ∶ K × V → V o funcţie, operaţie externă (ϕ(a, x) = a ⋅ x)
sau ı̂nmulţirea cu scalari, care verifică:
Definiţia 9.2
Se numeşte spaţiu vectorial (spaţiu liniar) un triplet (V , K , ϕ) ı̂n
care
a) (V , +) e grup comutativ (elementele se numesc vectori)
not
b) ϕ ∶ K × V → V o funcţie, operaţie externă (ϕ(a, x) = a ⋅ x)
sau ı̂nmulţirea cu scalari, care verifică:
B1) (a + b) ⋅ v = a ⋅ v + b ⋅ v ;
Definiţia 9.2
Se numeşte spaţiu vectorial (spaţiu liniar) un triplet (V , K , ϕ) ı̂n
care
a) (V , +) e grup comutativ (elementele se numesc vectori)
not
b) ϕ ∶ K × V → V o funcţie, operaţie externă (ϕ(a, x) = a ⋅ x)
sau ı̂nmulţirea cu scalari, care verifică:
B1) (a + b) ⋅ v = a ⋅ v + b ⋅ v ;
B2) a ⋅ (u + v ) = a ⋅ u + a ⋅ v ;
Definiţia 9.2
Se numeşte spaţiu vectorial (spaţiu liniar) un triplet (V , K , ϕ) ı̂n
care
a) (V , +) e grup comutativ (elementele se numesc vectori)
not
b) ϕ ∶ K × V → V o funcţie, operaţie externă (ϕ(a, x) = a ⋅ x)
sau ı̂nmulţirea cu scalari, care verifică:
B1) (a + b) ⋅ v = a ⋅ v + b ⋅ v ;
B2) a ⋅ (u + v ) = a ⋅ u + a ⋅ v ;
B3) a ⋅ (b ⋅ v ) = (a ⋅ b) ⋅ v ;
Definiţia 9.2
Se numeşte spaţiu vectorial (spaţiu liniar) un triplet (V , K , ϕ) ı̂n
care
a) (V , +) e grup comutativ (elementele se numesc vectori)
not
b) ϕ ∶ K × V → V o funcţie, operaţie externă (ϕ(a, x) = a ⋅ x)
sau ı̂nmulţirea cu scalari, care verifică:
B1) (a + b) ⋅ v = a ⋅ v + b ⋅ v ;
B2) a ⋅ (u + v ) = a ⋅ u + a ⋅ v ;
B3) a ⋅ (b ⋅ v ) = (a ⋅ b) ⋅ v ;
B4) 1 ⋅ v = v (1 element neutru ı̂n (K ∗ , ⋅));
Definiţia 9.2
Se numeşte spaţiu vectorial (spaţiu liniar) un triplet (V , K , ϕ) ı̂n
care
a) (V , +) e grup comutativ (elementele se numesc vectori)
not
b) ϕ ∶ K × V → V o funcţie, operaţie externă (ϕ(a, x) = a ⋅ x)
sau ı̂nmulţirea cu scalari, care verifică:
B1) (a + b) ⋅ v = a ⋅ v + b ⋅ v ;
B2) a ⋅ (u + v ) = a ⋅ u + a ⋅ v ;
B3) a ⋅ (b ⋅ v ) = (a ⋅ b) ⋅ v ;
B4) 1 ⋅ v = v (1 element neutru ı̂n (K ∗ , ⋅));
∀a, b ∈ K (scalari),
Definiţia 9.2
Se numeşte spaţiu vectorial (spaţiu liniar) un triplet (V , K , ϕ) ı̂n
care
a) (V , +) e grup comutativ (elementele se numesc vectori)
not
b) ϕ ∶ K × V → V o funcţie, operaţie externă (ϕ(a, x) = a ⋅ x)
sau ı̂nmulţirea cu scalari, care verifică:
B1) (a + b) ⋅ v = a ⋅ v + b ⋅ v ;
B2) a ⋅ (u + v ) = a ⋅ u + a ⋅ v ;
B3) a ⋅ (b ⋅ v ) = (a ⋅ b) ⋅ v ;
B4) 1 ⋅ v = v (1 element neutru ı̂n (K ∗ , ⋅));
∀a, b ∈ K (scalari), ∀u, v ∈ V (vectori).
Observaţie
Observaţie
1) Dacă (V , K , ⋅)
Observaţie
1) Dacă (V , K , ⋅) este spaţiu vectorial,
Observaţie
1) Dacă (V , K , ⋅) este spaţiu vectorial, spunem că grupul (V , +)
este spaţiu vectorial peste K şi notăm:
Observaţie
1) Dacă (V , K , ⋅) este spaţiu vectorial, spunem că grupul (V , +)
este spaţiu vectorial peste K şi notăm: K V
Observaţie
1) Dacă (V , K , ⋅) este spaţiu vectorial, spunem că grupul (V , +)
este spaţiu vectorial peste K şi notăm: K V (cu operaţiile
Observaţie
1) Dacă (V , K , ⋅) este spaţiu vectorial, spunem că grupul (V , +)
este spaţiu vectorial peste K şi notăm: K V (cu operaţiile
subı̂nţelese);
Observaţie
1) Dacă (V , K , ⋅) este spaţiu vectorial, spunem că grupul (V , +)
este spaţiu vectorial peste K şi notăm: K V (cu operaţiile
subı̂nţelese);
2) Facem distincţia :
Observaţie
1) Dacă (V , K , ⋅) este spaţiu vectorial, spunem că grupul (V , +)
este spaţiu vectorial peste K şi notăm: K V (cu operaţiile
subı̂nţelese);
2) Facem distincţia : elementul neutru ı̂n (K , +)
Observaţie
1) Dacă (V , K , ⋅) este spaţiu vectorial, spunem că grupul (V , +)
este spaţiu vectorial peste K şi notăm: K V (cu operaţiile
subı̂nţelese);
2) Facem distincţia : elementul neutru ı̂n (K , +) se notează cu
Observaţie
1) Dacă (V , K , ⋅) este spaţiu vectorial, spunem că grupul (V , +)
este spaţiu vectorial peste K şi notăm: K V (cu operaţiile
subı̂nţelese);
2) Facem distincţia : elementul neutru ı̂n (K , +) se notează cu
0K (sau 0),
Observaţie
1) Dacă (V , K , ⋅) este spaţiu vectorial, spunem că grupul (V , +)
este spaţiu vectorial peste K şi notăm: K V (cu operaţiile
subı̂nţelese);
2) Facem distincţia : elementul neutru ı̂n (K , +) se notează cu
0K (sau 0), iar ı̂n (V , +)
Observaţie
1) Dacă (V , K , ⋅) este spaţiu vectorial, spunem că grupul (V , +)
este spaţiu vectorial peste K şi notăm: K V (cu operaţiile
subı̂nţelese);
2) Facem distincţia : elementul neutru ı̂n (K , +) se notează cu
0K (sau 0), iar ı̂n (V , +) se notează cu 0V (sau 0)
Observaţie
1) Dacă (V , K , ⋅) este spaţiu vectorial, spunem că grupul (V , +)
este spaţiu vectorial peste K şi notăm: K V (cu operaţiile
subı̂nţelese);
2) Facem distincţia : elementul neutru ı̂n (K , +) se notează cu
0K (sau 0), iar ı̂n (V , +) se notează cu 0V (sau 0)
3) av = 0V ⇐⇒
Observaţie
1) Dacă (V , K , ⋅) este spaţiu vectorial, spunem că grupul (V , +)
este spaţiu vectorial peste K şi notăm: K V (cu operaţiile
subı̂nţelese);
2) Facem distincţia : elementul neutru ı̂n (K , +) se notează cu
0K (sau 0), iar ı̂n (V , +) se notează cu 0V (sau 0)
3) av = 0V ⇐⇒ a = 0K sau v = 0V ;
Dem:
Observaţie
1) Dacă (V , K , ⋅) este spaţiu vectorial, spunem că grupul (V , +)
este spaţiu vectorial peste K şi notăm: K V (cu operaţiile
subı̂nţelese);
2) Facem distincţia : elementul neutru ı̂n (K , +) se notează cu
0K (sau 0), iar ı̂n (V , +) se notează cu 0V (sau 0)
3) av = 0V ⇐⇒ a = 0K sau v = 0V ;
Dem:
Definiţia 9.3
Definiţia 9.3
Fie (V , K , ϕ)
Definiţia 9.3
Fie (V , K , ϕ) un spaţiu vectorial
Definiţia 9.3
Fie (V , K , ϕ) un spaţiu vectorial şi U ⊆ V , U ≠ ∅.
U s.n. subspaţiu ı̂n V dacă:
Definiţia 9.3
Fie (V , K , ϕ) un spaţiu vectorial şi U ⊆ V , U ≠ ∅.
U s.n. subspaţiu ı̂n V dacă:
a) (U, +) este
Definiţia 9.3
Fie (V , K , ϕ) un spaţiu vectorial şi U ⊆ V , U ≠ ∅.
U s.n. subspaţiu ı̂n V dacă:
a) (U, +) este subgrup al (V , +)
Definiţia 9.3
Fie (V , K , ϕ) un spaţiu vectorial şi U ⊆ V , U ≠ ∅.
U s.n. subspaţiu ı̂n V dacă:
a) (U, +) este subgrup al (V , +)
( ⇐⇒ [∀x, y ∈ U ⇒ x − y ∈ U]);
Definiţia 9.3
Fie (V , K , ϕ) un spaţiu vectorial şi U ⊆ V , U ≠ ∅.
U s.n. subspaţiu ı̂n V dacă:
a) (U, +) este subgrup al (V , +)
( ⇐⇒ [∀x, y ∈ U ⇒ x − y ∈ U]);
b) (U, K , ϕ∣K ×U )
Definiţia 9.3
Fie (V , K , ϕ) un spaţiu vectorial şi U ⊆ V , U ≠ ∅.
U s.n. subspaţiu ı̂n V dacă:
a) (U, +) este subgrup al (V , +)
( ⇐⇒ [∀x, y ∈ U ⇒ x − y ∈ U]);
b) (U, K , ϕ∣K ×U ) rămâne spaţiu vectorial.
Exemple 9.4
Exemple 9.4
not
{0V } = 0 sau V
Exemple 9.4
not
{0V } = 0 sau V s.n. subspaţiile improprii
Exemple 9.4
not
{0V } = 0 sau V s.n. subspaţiile improprii din V ;
Exemple 9.4
not
{0V } = 0 sau V s.n. subspaţiile improprii din V ;
R2 [x] =
Exemple 9.4
not
{0V } = 0 sau V s.n. subspaţiile improprii din V ;
R2 [x] = {f ∈ R[x]∣ grad f ≤ 2} subspaţiu ı̂n R[x] (
Exemple 9.4
not
{0V } = 0 sau V s.n. subspaţiile improprii din V ;
R2 [x] = {f ∈ R[x]∣ grad f ≤ 2} subspaţiu ı̂n R[x] ( peste R);
Exemple 9.4
not
{0V } = 0 sau V s.n. subspaţiile improprii din V ;
R2 [x] = {f ∈ R[x]∣ grad f ≤ 2} subspaţiu ı̂n R[x] ( peste R);
Ox =
Exemple 9.4
not
{0V } = 0 sau V s.n. subspaţiile improprii din V ;
R2 [x] = {f ∈ R[x]∣ grad f ≤ 2} subspaţiu ı̂n R[x] ( peste R);
Ox = {(x, 0)∣x ∈ R} ≤ RR
2
;
subspaţiu
Exemple 9.4
not
{0V } = 0 sau V s.n. subspaţiile improprii din V ;
R2 [x] = {f ∈ R[x]∣ grad f ≤ 2} subspaţiu ı̂n R[x] ( peste R);
Ox = {(x, 0)∣x ∈ R} ≤ RR
2
;(axa Ox);
subspaţiu
Exemple 9.4
not
{0V } = 0 sau V s.n. subspaţiile improprii din V ;
R2 [x] = {f ∈ R[x]∣ grad f ≤ 2} subspaţiu ı̂n R[x] ( peste R);
Ox = {(x, 0)∣x ∈ R} ≤ RR
2
;(axa Ox);
subspaţiu

Teorema 9.5-
Exemple 9.4
not
{0V } = 0 sau V s.n. subspaţiile improprii din V ;
R2 [x] = {f ∈ R[x]∣ grad f ≤ 2} subspaţiu ı̂n R[x] ( peste R);
Ox = {(x, 0)∣x ∈ R} ≤ RR
2
;(axa Ox);
subspaţiu

Teorema 9.5-de caracterizare a subspaţiilor

Exemple 9.4
not
{0V } = 0 sau V s.n. subspaţiile improprii din V ;
R2 [x] = {f ∈ R[x]∣ grad f ≤ 2} subspaţiu ı̂n R[x] ( peste R);
Ox = {(x, 0)∣x ∈ R} ≤ RR
2
;(axa Ox);
subspaţiu

Teorema 9.5-de caracterizare a subspaţiilor( pt.

seminar )
O submulţime de vectori U
Exemple 9.4
not
{0V } = 0 sau V s.n. subspaţiile improprii din V ;
R2 [x] = {f ∈ R[x]∣ grad f ≤ 2} subspaţiu ı̂n R[x] ( peste R);
Ox = {(x, 0)∣x ∈ R} ≤ RR
2
;(axa Ox);
subspaţiu

Teorema 9.5-de caracterizare a subspaţiilor( pt.

seminar )
O submulţime de vectori U este subspaţiu ı̂n V ⇐⇒
Exemple 9.4
not
{0V } = 0 sau V s.n. subspaţiile improprii din V ;
R2 [x] = {f ∈ R[x]∣ grad f ≤ 2} subspaţiu ı̂n R[x] ( peste R);
Ox = {(x, 0)∣x ∈ R} ≤ RR
2
;(axa Ox);
subspaţiu

Teorema 9.5-de caracterizare a subspaţiilor( pt.

seminar )
O submulţime de vectori U este subspaţiu ı̂n V ⇐⇒

[∀a, b ∈ K
Exemple 9.4
not
{0V } = 0 sau V s.n. subspaţiile improprii din V ;
R2 [x] = {f ∈ R[x]∣ grad f ≤ 2} subspaţiu ı̂n R[x] ( peste R);
Ox = {(x, 0)∣x ∈ R} ≤ RR
2
;(axa Ox);
subspaţiu

Teorema 9.5-de caracterizare a subspaţiilor( pt.

seminar )
O submulţime de vectori U este subspaţiu ı̂n V ⇐⇒

[∀a, b ∈ K ∀u, v ∈ U
Exemple 9.4
not
{0V } = 0 sau V s.n. subspaţiile improprii din V ;
R2 [x] = {f ∈ R[x]∣ grad f ≤ 2} subspaţiu ı̂n R[x] ( peste R);
Ox = {(x, 0)∣x ∈ R} ≤ RR
2
;(axa Ox);
subspaţiu

Teorema 9.5-de caracterizare a subspaţiilor( pt.

seminar )
O submulţime de vectori U este subspaţiu ı̂n V ⇐⇒

[∀a, b ∈ K ∀u, v ∈ U ⇒ au + bv ∈ U]
Observaţie:
Observaţie:
Echivalent U ⊆ V
Observaţie:
Echivalent U ⊆ V este subspaţiu,
Observaţie:
Echivalent U ⊆ V este subspaţiu, (notăm U ≤ V )
Observaţie:
Echivalent U ⊆ V este subspaţiu, (notăm U ≤ V )
⇔
Observaţie:
Echivalent U ⊆ V este subspaţiu, (notăm U ≤ V )
⇔ [a1 v1 + ... + an vn ∈ U,
Observaţie:
Echivalent U ⊆ V este subspaţiu, (notăm U ≤ V )
⇔ [a1 v1 + ... + an vn ∈ U, ∀a1 , ...an ∈ K , ∀v1 , ..., vn ∈ U, ∀n ∈ N∗ ];
Observaţie:
Echivalent U ⊆ V este subspaţiu, (notăm U ≤ V )
⇔ [a1 v1 + ... + an vn ∈ U, ∀a1 , ...an ∈ K , ∀v1 , ..., vn ∈ U, ∀n ∈ N∗ ];

a1 v1 + ... + an vn
s.n. combinaţie liniară a elementelor v1 , ..., vn ∈ U.