Memoriile unei gheişe de Arthur Golden

Speranţele sunt ca podoabele de păr. Fetele vor să poarte prea multe. Când ajung femei
bătrâne, arată caraghios şi numai cu una singură.

Mă întrebam dacă bărbaţii pot fi atât de orbiţi de frumuseţe încât să fie dispuşi să-şi petreacă
viaţa alături de un demon, cu condiţia să fie un demon frumos.

Ne trăim viaţa ca apa care curge la vale, mergând într-o direcţie, până ne izbim de ceva care
ne forţează să găsim un nou curs.

Nu-i poţi cere soarelui mai multă lumină sau ploii mai multă apă.

Uneori depăşim clipele de restrişte doar închipuindu-ne cum ar fi lumea dacă visele noastre s-
ar împlini vreodată.

Unei gheişe nu îi este permis să dorească. Unei gheişe nu îi este permis să simtă. Gheişa este
artista lumii plutitoare. Dansează, cântă, te distrează, face orice vrei. Restul e în umbră, restul
e secret.

Cred că ceea ce înţeleg prin "demnitate" e un fel de încredere în sine sau siguranţa că un
simplu vânticel sau un val oarecare nu vor aduce mari schimbări.

„Întotdeauna trebuie să păstrăm ceva care să ne amintească de cei care ne-au părăsit. Tăbliţele
mortuare păstrate în okiya erau tot ce mai rămăsese din copilăria mea. Batista Preşedintelui
avea să fie tot ce rămânea din restul vieţii mele.”

"O gheişă nu poate avea dorinţe. O gheişă nu poate avea sentimente. Gheişa este o artistă a
lumii trecătoare. Ea dansează. Ea te distrează. Este tot ce vrei. Restul e o umbră. Restul este
secret."