Termodinamica Cap I

Costin-Ionuț DOBROTĂ
PROBLEME
DE
TERMODINAMICĂ
pentru CLASA a X-a

PROBLEME DE TERMODINAMICĂ pentru CLASA a X-a
2
Probleme de termodinamică
Lucrarea se adresează elevilor de clasa a X-a, dar este utilă și elevilor care se
pregătesc pentru examenul de bacalaureat sau pentru examenul de admitere în
învățământul superior. Problemele propuse pot fi rezolvate în clasă împreună cu
profesorul sau pot constitui teme pentru acasă, fiind grupate în capitole și subcapitole,
conform programei de fizică actuale. Totodată, problemele propuse în această lucrare
sunt grupate pe grade de dificultate și „marcate” astfel:
/0/ probleme – exerciții care se rezolvă utilizând relații prin care se definesc mărimi
fizice sau relații care descriu fenomene fizice elementare,
/1/ probleme – aplicații de nivel mediu,
/2/ probleme complexe care implică fenomene și analize complexe,
/3/ probleme de nivel avansat care implică evaluări de situații și fenomene, discuții,
sau probleme de limită și extrem.
Pentru problemele de tip /0/ și /1/ sunt oferite doar răspunsuri sub formă literală și
numerică, în timp ce problemele de tip /2/ și /3/ au indicații de rezolvare sau rezolvări
complete. Culegerea conține și un număr de probleme în care se cer reprezentări grafice
în aplicația Excel, pe care le considerăm utile pentru înțelegerea, descrierea, modelarea
și interpretarea matematică a fenomenelor termice.
Pentru rezolvarea numerică a problemelor se consideră constanta gazelor ideale

J m N
R  8,31 și accelerația gravitațională g  10 2  10 .
mol  K s kg
Succes!
Prof. dr. Costin-Ionuț DOBROTĂ
3
4
Cuprins
Cuprins ............................................................................................................................ 5
NOȚIUNI TEORETICE ................................................................................................. 8
SISTEMUL INTERNAȚIONAL DE MĂRIMI ȘI UNITĂȚI ................................................................ 8
Mărimi fizice și unități de măsură fundamentale în SI ........................................................ 8
Mărimi fizice și unități de măsură derivate din unități fundamentale ale SI (exemple) ..... 8
Unități de măsură tolerate (non-SI) .................................................................................... 9
Submultiplii și multiplii unităților de măsură în SI............................................................... 9
NOȚIUNI ELEMENTARE DE CALCUL MATEMATIC .................................................................. 10
Exponenți........................................................................................................................... 10
Reguli de calcul cu puteri................................................................................................... 10
Notația științifică și puterile lui 10 .................................................................................... 10
Operații matematice cu puterile lui 10 ............................................................................. 11
Variații, variații relative, rapoarte exprimate în procente ................................................ 12
PRESIUNEA............................................................................................................................. 13
Definiția presiunii .............................................................................................................. 13
Presiunea hidrostatică. Principiul fundamental al hidrostaticii ........................................ 13
Presiunea atmosferică. Determinarea presiunii atmosferice ........................................... 14
Presiunea gazelor închise în cilindru cu piston.................................................................. 15
Presiunea gazelor închise în tuburi cu coloană de lichid ................................................... 16
REPREZENTĂRI GRAFICE ALE PROCESELOR TERMODINAMICE ............................................. 17
Transformarea izotermă .................................................................................................... 17
Transformarea izobară ...................................................................................................... 17
Transformarea izocoră ...................................................................................................... 18
Transformarea adiabatică ................................................................................................. 19
Transformarea politropă p = aV, a = const., a > 0 ............................................................. 20
5
TERMODINAMICA: RELAȚII MATEMATICE ȘI UNITĂȚI DE MĂSURĂ ÎN S.I. ............................ 21

CONSTANTE ÎN TERMODINAMICĂ. ........................................................................................ 24
STRUCTURA SUBSTANȚEI. ECUAȚIA DE STARE. TRANSFORMĂRI
PARTICULARE ............................................................................................................ 25
MĂRIMI FIZICE CARACTERISTICE STRUCTURII SUBSTANȚEI .................................................. 25
Mărimi fizice. Formule elementare ................................................................................... 25
Amestecuri de gaze. Masă molară medie.......................................................................... 26
Disociația moleculelor ....................................................................................................... 27
TEORIA CINETICO-MOLECULARĂ* .......................................................................................... 28
ECUAȚIA TERMICĂ DE STARE ................................................................................................. 30
Sisteme termodinamice închise ......................................................................................... 30
Amestecuri de gaze............................................................................................................ 32
Reacții chimice, disociație .................................................................................................. 32
Sisteme termodinamice deschise sau cu masă variabilă ................................................... 33
TRANSFORMĂRI PARTICULARE ALE GAZULUI IDEAL ............................................................. 34
Transformarea izotermă .................................................................................................... 34
Gaze în cilindru cu piston ................................................................................................... 36
Presiuni parțiale, perete semipermeabil ........................................................................... 38
Gaze în tuburi cu coloană de lichid (mercur/apă) ............................................................. 38
Compresor și pompă de vid ............................................................................................... 40
Transformarea izobară ...................................................................................................... 40
Transformarea izocoră ....................................................................................................... 43
Transformarea adiabatică .................................................................................................. 45
Transformarea generală .................................................................................................... 46
Transformare politropă cu ecuația p = a V ........................................................................ 46
Alte transformări politrope................................................................................................ 48
Transformare cu ecuația p = a V + b .................................................................................. 48
Succesiuni de transformări ................................................................................................ 50
PRINCIPILE TERMODINAMICII .............................................................................. 53
PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII ........................................................................................ 53
Lucrul mecanic în termodinamică...................................................................................... 53
Căldura. Coeficienți calorici ............................................................................................... 55
Coeficienți calorici: amestecuri de gaze și gaze disociate ................................................. 56
6
Ecuația calorimetrică ......................................................................................................... 56

Calorimetrie și transformări de fază.................................................................................. 57
Principiul I în transformări particulare ale gazului ideal.................................................... 58
Principiul I în succesiuni de transformări .......................................................................... 64
Principiul I în transformări ciclice ...................................................................................... 67
Principiul I: conservarea energiei interne / echilibru termic ............................................. 67
PRINCIPIUL AL DOILEA AL TERMODINAMICII ........................................................................ 68
Definiția randamentului. Ciclul Carnot .............................................................................. 68
Motoare termice. Calculul randamentului ........................................................................ 70
TESTE RECAPITULATIVE ........................................................................................ 79
Test I /0/ (Timp de lucru: 30 minute) .................................................................................... 79
Test II /0/ (Timp de lucru: 30 minute) ................................................................................... 80
Test III /1/ (Timp de lucru: 50 minute) .................................................................................. 81
Test IV /1/ (Timp de lucru: 50 minute) .................................................................................. 82
Test V /1/ (Timp de lucru: 50 minute) ................................................................................... 84
RĂSPUNSURI, INDICAȚII ȘI REZOLVĂRI............................................................. 86
SOLUȚIILE TESTELOR ........................................................................................... 153
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................... 154
7
NOȚIUNI TEORETICE
SISTEMUL INTERNAȚIONAL DE MĂRIMI ȘI UNITĂȚI
Mărimi fizice și unități de măsură fundamentale în SI

Nr.
Mărime fizică fundamentală Unitate de măsură Simbol
crt.
1 Lungime: l, L, h, x, … metru m
2 Timp: t, T, τ secundă s
3 Masă: m, M kilogram kg
4 Cantitatea de substanță: ν mol mol
5 Temperatura termodinamică: T Kelvin K
6 Intensitatea curentului electric: I Amper A
7 Intensitatea luminoasă: Iv candela cd
Observație: Prin excepție, masa se măsoară în kg și nu în g, așadar gramul este

submultiplu al kilogramului, și nu invers 1g  103 kg  . În termodinamică, pentru a
corela unitățile de măsură ale masei și cantității de substanță, se exprimă masa în kg, iar
cantitatea de substanță se poate exprima în kmol.
Mărimi fizice și unități de măsură derivate din unități fundamentale ale SI

(exemple)
Unitatea de măsură
Unitatea de
Mărime fizică: simbol exprimată în unități
măsură în SI
fundamentale ale SI
Unghiul: α rad – radian m·m−1 (adimensional)
Arie: A, S m2
Volum: V m3
Viteză: v m/s
Accelerație: a m/s2
Densitate: ρ kg/m3
Forță: F Newton: N kg·m·s−2
Presiune: p Pascal: Pa = N·m−2 kg·m−1·s−2
Lucrul mecanic, energia,
Joule: J = N·m kg·m2·s−2
căldura: L, E, W, Q
Puterea: P Watt: W = J·s−1 kg·m2·s−3
8
Unități de măsură tolerate (non-SI)

Nr. Mărime Unitatea de Unitatea de măsură exprimată
crt. fizică măsură tolerată în unități ale SI
Ångstrom 1Å = 10–10 m
1 Distanță 1an–lumină = 3·108 (m/s)·365,25·24·3600 s
an – lumină
= 9,4607304725808·1015 m
minutul 1min. = 60 s
2 Timp, durată
ora 1h = 60 min. = 3600 s
unitatea atomică
1u = 1,66053904·10−27 kg
3 Masă de masă
tona 1t = 103 kg
4 Arie hectarul 1ha = 104 m2
5 Volum litrul 1L = 10–3 m3
Energie, kilowatt-ora 1kWh = 3 600 000 J
6
căldură calorie 1cal = 4,185 J
7 Putere cal putere 1CP = 735,49 W ≈ 736 W
1atm = 101.325 Pa ≈ 105 Pa
Atmosfera, barul
1 bar = 105 Pa
8 Presiune
milimetru coloană
1mmHg ≈ 1torr = 1/760 atm ≈ 133,3 Pa
de mercur
grad Celsius T (K) = t (oC) +273,15
10 Temperatură
grad Fahrenheit t (oF) = (9/5)·t (oC) +32
Submultiplii și multiplii unităților de măsură în SI

Denumire Simbol Factor de multiplicare
pico p– 10–12
nano n– 10–9
micro µ– 10–6
mili m– 10–3
centi c– 10–2
deci d– 10–1
deca da– 101

hecto h– 102
kilo k– 103
mega M– 106
giga G– 109
tera T– 1012
9
NOȚIUNI ELEMENTARE DE CALCUL MATEMATIC
Exponenți
xn semnifică x înmulțit cu el însuși de n ori, unde x se numește baza iar n este exponentul
(de exemplu: 53  5  5  5  125 ). Dacă n = 2, x2 se citește „x pătrat”, iar dacă n = 3, x3 se
citește „x cub” (exemple: m2 se citește „metru pătrat”, iar m3 se citește „metru cub”).
Dacă n = 1/2, x1 2  x se citește „rădăcina pătrată a lui x”, iar dacă n = 1/3, x1 3  3 x
se citește „rădăcina cubică a lui x”.
Reguli de calcul cu puteri

1 1
 x1  x, x 0  1, x 1  , xn  n ,
x x
1 1
 xx , 2 n
xx ,
n
 x  y  xn  y n ,
n
 Produsul a două puteri: xm  xn  xmn ,
n
xm xn  x 
 Raportul a două puteri: n  x m n ,   ,
x yn  y 
 
n
 Puterea unei puteri: x
m
 x m n .
Notația științifică și puterile lui 10

În fizică, se întâlnesc frecvent valori numerice exprimate prin numere foarte mari sau
foarte mici care se scriu folosind notația științifică sub forma unui număr zecimal cu o
cifră în stânga separatorului zecimal (virgula), multiplicat cu o putere a lui 10: a 10b .
Exemple:
 Unitatea atomică de masă: 1u  1, 66053904 1037 kg 1, 66  1027 kg;
 Masa electronului: me  9,109382911031 kg 9,11031 kg;
 Numărul lui Avogadro: N A  6, 02214129 1023 mol-1 6, 022 1023 mol-1 ;
 Sarcina electrică elementară: e  1, 602176565 1019 C 1, 6 1019 C.
10
Operații matematice cu puterile lui 10

Considerăm următoarele numere în notație științifică: a 10m , b10n și c 10n .
  a 10m    b 10n   a  b 10mn ,
Exemplu:  2,31105    3,12 1016   7, 211011 ,
a 10m a
  10mn ,
b 10n b
3, 6 1012
Exemplu: 2
 0,5 1014  5 1013 ,
7, 2 10
 b 10  c 10n  b  c  10n ,
n
Exemplu: 2, 4 105  3,1106   0, 24  3,1 106  3,34 106 ,

 b 10n  c 10n  b  c  10n ,
Exemplu: 2, 4 105  3,8 105   2, 4  3,8 105  1, 4 105 .
Observație: În limbaje de programare (C++, Fortran, etc.) și în aplicații (Excel, Access,

etc.) notația științifică a 10b se scrie în forma „aEb” sau „aeb”. De exemplu, 6, 02 1023
se scrie în forma 6,02e23, iar 1,38 1023 se scrie în forma 1,38e–23.
11
Variații, variații relative, rapoarte exprimate în procente

Fenomenele fizice sunt procese care se desfășoară în timp și implică variații (continue
sau discrete) ale unor mărimilor fizice denumite uneori parametri sau variabile. Faptul
că o mărime fizică variază înseamnă că valoarea acesteia se modifică: crește sau scade
(de regulă odată cu trecerea timpului). În rezolvarea problemelor este important să
punem în relații matematice informațiile referitoare la variații ale mărimilor fizice.
Astfel, în cazul unei mărimi fizice notate x, dacă notăm cu xi – valoarea inițială a mărimii
fizice și cu xf – valoarea finală a acesteia, putem întâlni următoarele exprimări:
Relația
Textul Observații Exemple
matematică
Variația mărimii „variația temperaturii este 20
x  xf  xi
fizice x K”: T  20K
„viteza crește de 3 ori”:
x crește de n ori xf  n  xi
v  3v0
„înălțimea scade de 5 ori”:
xi
x scade de n ori xf  h
n h 0
5
„presiunea crește cu 0,2
x crește cu o
xf  xi  x0 x0  x atm”:
cantitate x0
p2  p1  p, p  0, 2atm.
„presiunea scade cu 0,4
x scade cu o atm”:
xf  xi  x0 x0  x
cantitate x0
p2  p1  p, p  0, 4atm.
x crește cu n% „volumul crește cu 25%”:
n n
(creștere xf  xi  xi n%  25
100 100 V2  V1  V1
procentuală) 100
x scade cu n% „energia cinetică scade cu
n n
(descreștere xf  xi  xi n%  60
100 100 60%”: Ec2  Ec1  Ec1
procentuală) 100
„variația relativă a lungimii
Variația relativă a (alungirea relativă) este
lui x este variația x xf  xi Se exprimă
 20%”:
lui x raportată la xi xi în procente l l  l0 20
valoarea inițială  20%  
l0 l0 100
Rata de „viteza de variație a
Viteza de variație x xf  xi creștere temperaturii este 8 K/s”:

(în timp) a lui x t tf  ti sau de T K
8
scădere t s
12
PRESIUNEA
Definiția presiunii
Presiunea este mărime fizică scalară egală cu raportul dintre
mărimea forței care apasă normal și uniform o suprafață și aria
acestei suprafețe.
F N
Presiunea: p  ,  p SI   Pa (Pascal).
S m2
Presiunea hidrostatică. Principiul fundamental al hidrostaticii

Presiunea hidrostatică este presiunea exercitată la un nivel (adâncime) într-un lichid
aflat în echilibru, datorându-se greutății pe care o exercită lichidul aflat deasupra
nivelului respectiv. Presiunea hidrostatică este direct proporțională cu adâncimea la care
este măsurată.
În figura alăturată (a,b) delimităm un volum cilindric V într-un lichid aflat în
echilibru, volum cu aria bazei S și cu înălțimea h. Asupra volumului de lichid
acționează forțele de presiune Fp1  p1S , Fp 2  p2 S și greutatea
G  mg  Vg   S hg.
Din condiția de echilibru, Fp 2  Fp1  G  0, obținem Fp 2  Fp1  G 

p2  p1   g h, relație numită principiul fundamental al hidrostaticii: diferența de
presiune între două puncte dintr-un lichid în echilibru este egală cu presiunea
hidrostatică exercitată de o coloană de lichid având ca înălțime distanța dintre planele
care conțin punctele respective.
Dacă cele două puncte se află la aceeași adâncime, h  0, obținem p2  p1 , deci
presiunea este aceeași în toate punctele aflate la aceeași adâncime în lichidul aflat în
echilibru în câmp gravitațional.
Dacă aplicăm principiul fundamental al hidrostaticii în cazul prezentat în figura (c),
obținem p  p0   gh, unde p0 este presiunea atmosferică.
13
Presiunea atmosferică. Determinarea presiunii atmosferice

Presiunea unui gaz închis într-o incintă este presiunea exercitată asupra pereților
incintei, datorată forțelor de impact cauzate de ciocnirile moleculelor cu pereții incintei,
așa cum observăm în figura (a).
Presiunea atmosferică, notată p0 , este presiunea exercitată de aerul atmosferic și poate

fi aproximată, la un anumit nivel (înălțime), cu presiunea hidrostatică datorată greutății
aerului atmosferic aflat deasupra acelui nivel. În figura (b) am delimitat o coloană de aer
din atmosfera terestră care determină presiunea atmosferică la nivelul suprafeței
Pământului, iar în figura (c) am delimitat o coloană de aer din atmosfera terestră care
determină presiunea atnosferică la înălțimea h față de suprafeței Pământului. Presiunea
atmosferică scade cu înălțimea deoarece scade numărul de molecule de aer conținute în
volumul delimitat.
În figura următoare este prezentat experimentul lui Torricelli pentru determinarea
presiunii atmosferice. Se folosește un tub cu lungimea de aproximativ un metru, închis
la un capăt, numit tub barometric sau tubul lui Torricelli.
Tubul barometric se umple cu mercur (cu densitatea   13600 kg  m 3 ), apoi se astupă

cu degetul, se rotește cu 180o și se introduce într-un vas cu mercur. După eliberarea
capătului deschis, o parte din mercurul din tub coboară în vas, iar în tub rămâne o
coloană de mercur cu înălțimea de aproximativ 760 mm, măsurată față de suprafața
14
liberă a mercurului din vas. În figura (c) observăm că în tub, deasupra coloanei de mercur
este vid ( p  0 ), iar această porțiune a tubului se numește cameră barometrică.
Dacă aplicăm principiul fundamental al hidrostaticii pentru coloana de mercur din tubul
barometric, p0  p   gh, unde p  0, obținem presiunea atmosferică p0   gh, deci
presiunea atmosferică este egală cu presiunea hidrostatică a coloanei de mercur din tub.
Un calcul aproximativ conduce la:
kg N N
p0   gh  13600 3
 9,81  0, 76 m 1, 01105 2 .
m kg m
N
Presiunea atmosferică normală se consideră, prin convenție, p0  1, 01325 105 .
m2
O unitate de măsură a presiunii este torrul. 1 torr reprezintă presiunea datorată greutății
N
unei coloane de mercur cu înălțimea de 1 mm, deci 1torr  1mm Hg 133,3 2 , iar
m
presiunea atmosferică normală, exprimată în torri (milimetri coloană de mercur) este
p0  760 torr.
Presiunea gazelor închise în cilindru cu piston

Considerăm un gaz închis într-un cilindru cu piston care se poate deplasa fără frecări. În
figura următoare sunt prezentate stări ale gazului în care pistonul este în echilibru
mecanic (în repaus), deci forța rezultantă care acționează asupra pistonului este nulă.
 Starea (a): Fp  Fp 0  0  Fp  Fp 0  pS  p0 S  p  p0 , presiunea

gazului este egală cu presiunea atmosferică.
 Starea (b): Fp  Fp 0  G  0  Fp  Fp 0  G  pS  p0 S  Mg 
Mg
p  p0  , presiunea gazului este mai mare decât presiunea atmosferică.
S
15
 Starea (c): Fp  Fp 0  G  0  Fp 0  Fp  G  p0 S  pS  Mg 
Mg
p  p0  , presiunea gazului este mai mică decât presiunea atmosferică.
S
Presiunea gazelor închise în tuburi cu coloană de lichid

Considerăm un gaz închis într-un tub subțire cu ajutorul unei coloane de mercur cu
lungimea h. În figura următoare sunt prezentate stări ale gazului în care coloana de
mercur este în echilibru mecanic (în repaus), deci forța rezultantă care acționează asupra
acesteia este nulă. Din echilibrul forțelor rezultă principiul fundamental al hidrostaticii,
pe care îl vom aplica în cele trei stări prezentate în figura următoare.
 Starea (a): p  p0 , presiunea gazului este egală cu presiunea atmosferică.
 Starea (b): p  p0   gh  p  p0   gh, presiunea gazului este mai mare

decât presiunea atmosferică.
 Starea (c): p0  p   gh  p  p0   gh, presiunea gazului este mai mică
decât presiunea atmosferică.
16
REPREZENTĂRI GRAFICE ALE PROCESELOR TERMODINAMICE
Procesele termodinamice, numite și transformări de stare sunt fenomene termice în care

parametrii de stare se modifică. Pentru a indica evoluția parametrilor de stare, vom folosi
simboluri cu următoarele semnificații:  „crește” și respectiv  „scade”.
Transformarea izotermă
 RT
const .
În coordonate p  V se reprezintă grafic funcția p  
care exprimă faptul
V V
că presiunea variază invers proporțional cu volumul, iar graficul este o hiperbolă
echilateră, așa cum observăm în figura (a). În coordonate V  T și p  T graficul este
segment de dreaptă perpendicular pe axa temperaturii deoarece T  const. , așa cum
observăm în figurile (b) și (c).
Evoluția parametrilor:
 Destindere izotermă 1  2 : V , p , T  const.
 Comprimare izotermă  2  1 : V , p , T  const.
Transformarea izobară
17
R
În coordonate V  T , în figura (b), se reprezintă grafic funcția V  T  const T care
p
exprimă faptul că volumul gazului variază direct proporțional cu temperatura absolută,
iar graficul este un segment situat pe o dreaptă care trece prin origine. În coordonate
p  V și p  T graficul este segment de dreaptă perpendicular pe axa presiunii deoarece
p  const. , așa cum observăm în figurile (a) și (c).
 Destindere / încălzire / dilatare izobară 1  2 : T ,V , p  const.
 Comprimare / răcire / contracție izobară  2  1 : T , V , p  const.
Transformarea izocoră
R
În coordonate p  T , în figura (c), se reprezintă grafic funcția p  T  const T care
V
exprimă faptul că presiunea gazului variază direct proporțional cu temperatura absolută,
iar graficul este un segment situat pe o dreaptă care trece prin origine. În coordonate
p  V și V  T graficul este segment de dreaptă perpendicular pe axa volumului
deoarece V  const. , așa cum observăm în figurile (a) și (b).
 Încălzire izocoră 1  2 : T ,p , V  const.
 Răcire izocoră  2  1 : T , p , V  const.
18
Transformarea adiabatică
Cp R
Ținem cont de faptul că exponentul adiabatic,    1 este întotdeauna
CV CV
const .
supraunitar. În coordonate p  V , în figura (a), se reprezintă grafic funcția p 
V
care exprimă faptul că presiunea gazului variază invers proporțional cu V  , unde   1,
iar graficul are alura unei hiperbole, asemenea graficului transformării izoterme. În
const .
coordonate V  T , în figura (b), se reprezintă grafic funcția V  1
care exprimă
T  1
1
 11
faptul că volumul gazului variază invers proporțional cu T  1, iar graficul
, unde
 1
are tot alura unei hiperbole. În coordonate p  T , în figura (c), se reprezintă grafic funcția

p  const T  1 , care exprimă faptul că volumul gazului variază direct proporțional cu



T  1 , unde  1, iar graficul are alura unei parabole care trece prin origine.
 1
 Destindere adiabatică 1  2 : V , p , T .
 Comprimare adiabatică  2  1 : V , p , T .
19
Transformarea politropă p = aV, a = const., a > 0
În coordonate p  V , în figura (a), se reprezintă grafic funcția p  a V care exprimă

faptul că presiunea gazului variază direct proporțional cu volumul, iar graficul este un
segment situat pe o dreaptă care trece prin origine. În coordonate V  T , în figura (b),
 RT
se reprezintă grafic funcția V   const T , care exprimă faptul că volumul
a
gazului variază cu T , iar graficul se aseamănă cu graficul funcției radical (parabolă
rotită cu 90o ). În coordonate V  T , în figura (c), se reprezintă grafic funcția
p  a RT  const T , care exprimă faptul că presiunea gazului variază cu T , iar
graficul se aseamănă cu graficul funcției radical (parabolă rotită cu 90o ).
 Destindere 1  2 : V , p , T .
 Comprimare  2  1 : V , p , T .
Observație: Lucrul mecanic efectuat într-un proces termodinamic este numeric egal cu
aria de sub graficul funcției p  f V  , arie considerată pozitivă dacă volumul crește și
negativă dacă volumul scade.
20
TERMODINAMICA: RELAȚII MATEMATICE ȘI UNITĂȚI DE

MĂSURĂ ÎN S.I.
m kg
Densitatea:   ,   SI  .
V m3
F N
Presiunea: p  ,  p SI   Pa .
S m2
m kg
Masa molară:   ,   SI  .
ν mol
mtotal  i i  Ni i
Masa molară a unui amestec de gaze:     .
νtotal  i  Ni
N molecule
Numărul lui Avogadro: N A  ,  N A SI   mol1.
ν mol
V m3
Volumul molar: Vμ  , Vμ   .
ν SI mol
N molecule
Concentrația moleculară (numărul volumic): n  ,  nSI  3
 m 3 .
V m
m mν 
Masa unei molecule: m0   
N N ν NA
, m0 SI  kg.
1 2
Formula fundamentală a teoriei cinerico-moleculare*: p  nm0 v 2  n tr .
3 3
m0 v 2
Energia cinetică medie a unei molecule, în mișcarea de translație*:  tr  .
2
v12  v22  ...  vN2
Media pătratelor vitezelor moleculelor : v  * 2
.
N
Energia cinetică medie a unei molecule, ce revine unui grad de libertate (teorema
1
echipartiției energiei pe grade de libertate)*: k BT .
2
Numărul de grade de libertate:
 i  3 : gaz monoatomic (de exemplu: H, N, He, Ar, Ne);
 i  5 : gaz biatomic (diatomic) (de exemplu: H2, N2, O2, NO);
 i  6 : gaz poliatomic (de exemplu: O3, H2O, CO2, NO3).
i
Energia cinetică medie a unei molecule*:   kBT .
2
21
Ecuația termică de stare: p  nkBT sau pV  NkBT sau pV  νRT sau p   RT .

i
Ecuația calorică de stare (energia internă a gazului ideal): U  N    RT   CVT .
2
3kBT 3RT 3p
Viteza termică*: vT  v 2 , vT    .
m0  
Ecuația transformării izoterme  , T  constante : pV  cst.
V
Ecuația transformării izobare  , p  constante :  cst.
T
p
Ecuația transformării izocore  ,V  constante :  cst.
T
pV
Ecuația transformării generale   constantă  :  cst.
T
1
Ecuațiile transformării adiabatice  Q  0 : pV  cst., TV

  1
 cst., Tp 
 cst.
Cp i2
Exponentul adiabatic:    .
CV i
Ecuațiile transformării politrope  Cμ  constantă  :

1n
pV n  cst., TV n1  cst., Tp n
 cst.
Cμ  Cp
Indicele politropic: n 
Cμ  CV
Q J
Capacitatea calorică: C  , C SI  .
T K
Q J
Căldura specifică: c  ,  c SI  .
mT kg K
Q J
Căldura molară: Cμ  , Cμ   .
T SI mol K
Căldura molară la temperatură constantă (izotermă): CT  

i
Căldura molară la volum constant (izocoră): CV  R
2
i2
Căldura molară la presiune constantă (izobară): Cp  R
2
22
Căldura molară în transformarea adiabatică: Cad  0
Ecuația principiului I al termodinamicii: Q  U  L, QSI  U SI   LSI  J.
Relația Robert-Mayer pentru călduri molare: Cp  CV  R
R
Relația Robert-Mayer pentru călduri specifice: cp  cV 

Lucrul mecanic în:
V2 p
 transformarea izotermă: L   RT ln   RT ln 1 ;
V1 p2
 transformarea izobară: L  pV   RT ;
 transformarea izocoră: L  0;
 transformarea adiabatică: L   CV T .
Căldura în:
V2 p
 transformarea izotermă: Q   RT ln   RT ln 1 ;
V1 p2
 transformarea izobară: Q   Cp T ;
 transformarea izocoră: Q   CV T ;
 transformarea adiabatică: Q  0.
Variația energiei interne a gazului ideal, în orice transformare: U   CV T .
Pentru sisteme termodinamice izolate termic (adiabatic) și mecanic:
U  0  U initial  U final .
În procese ciclice care descriu teoretic motoare termice:
Uciclu  0, Qprimit  L  Qcedat .
L Qcedat
Randamentul motoarelor termic:    1 .
Qprimit Qprimit
Trece
Randamentul ciclului Carnot: C  1  .
Tcald
Ecuația calorimetrică: Q  0  Qprimit  Qcedat .

Q J
Puterea calorică a unui combustibil: q 
M
,  qSI  .
Kg
Q J
Căldura latentă specifică:  
m
,  SI  .
Kg
23
CONSTANTE ÎN TERMODINAMICĂ.
Unitatea atomică de masă: 1u 1, 66 1027 kg.
Mase atomice relative: mr H  1, mr He  4, mr C  12, mr N  14, mr O  16, mrAr  40.

kg g kg
Masa molară a aerului: aer 29 10 3  29  29 .
mol mol kmol
Numărul lui Avogadro: N A 6, 02 1023 mol1  6, 02  1026 kmol1 .
m3 m3
Volumul molar al gazelor în condiții fizice normale: Vμ0  22, 4 103  22, 4 .
mol kmol
J
Constanta lui Boltzmann: kB 1,38 10 23 .
K
Condiții fizice normale: p0  1atm 105 Pa , t0  0 C.
o
J J 25 J
Constanta universală a gazelor: R  8,31  8310 ; R .
mol  K kmol  K 3 mol  K
Presiunea atmosferică normală: p0  101325 Pa 105 Pa.
O atmosferă: 1atm  101325Pa 105 Pa.

Torr: 1torr 1mmHg 133,33Pa.
Bar: 1bar  105 Pa.

m m N
Accelerația gravitațională: g  9,81 2
10 2  10 .
s s kg
kg g kg
Densitatea apei:  H2O  103 3
1 3 1 .
m cm L
kg g kg
Densitatea gheții la 0 o C :  gheată  917 3
 0,917 3  0,917 .
m cm L
kg g kg
Densitatea mercurului:  Hg  1,36 104 3
 13, 6 3  13, 6 .
m cm L
24
STRUCTURA SUBSTANȚEI. ECUAȚIA DE STARE.

TRANSFORMĂRI PARTICULARE
MĂRIMI FIZICE CARACTERISTICE STRUCTURII SUBSTANȚEI
Mărimi fizice. Formule elementare
1. /0/ Aflați numărul de molecule conținute într-o cantitate   2moli de azot

molecular  NA 6, 02 1023 mol1  .
2. /0/ Calculați numărul de moli conținuți în: a. 3,6 kg de apă, b. 1,28 kg de

oxigen, c. 0,22 kg de bioxid de carbon. Se cunosc masele atomice relative:
mr H  1, mr O  16, mr C  12.
3. /0/ Calculați numărul de molecule și numărul de atomi care se află într-o

masă m  72 g de apă    18g mol, NA 6,02 1023 mol1  .
4. /0/ Să se afle masa moleculei și a atomului de: a. hidrogen, b. azot. Se cunosc

masele atomice relative: mr H  1, mr N  14 și N A 6, 02 1023 mol1.
5. /0/ Calculați numărul de moli conținuți în 90 mL de apă    18g mol  ,

cunoscând densitatea apei,   103 kg/m3 .
6. /0/ Să se afle densitatea amoniacului gazos (NH3) aflat în condiții fizice

normale de temperatură și presiune   17 g mol, Vμ0  22, 4 L mol . 
7. /0/ Într-un vas se află 40 g de heliu    4g mol  în condiții fizice normale
V μ0 
 22, 4 L mol . Aflați volumul vasului.
8. /0/ Să se afle densitatea aerului și masa de aer dintr-o încăpere cu volumul

V  30 m3 , în condiții fizice normale. Se cunosc: aer 29g mol și
Vμ0  22, 4 L mol.
9. /0/ Calculați densitatea oxigenului    32g mol  dintr-un balon, știind că

numărul de molecule de oxigen din unitatea de volum este n  3, 011025 m 3
N A 
6,02 1023 mol1 .
10. /0/ Într-un balon de află m  1,6 kg de oxigen molecular    32g mol  în
 
condiții fizice normale Vμ0  22, 4 L mol . Cunoscând N A 6, 02 1023 mol1 ,
calculați:
25
a. numărul de moli de oxigen;

b. numărul de molecule de oxigen;
c. volumul balonului.
11. /0/ Calculați numărul de molecule conținute într-un volum de 10 m3 de
dioxid de carbon  CO2  , cunoscând densitatea gazului   2, 2 kg m3 . Se
cunosc masele atomice relative: mr C  12, mr O  16 și N A 6, 02 1023 mol1.
12. /0/ Într-un recipient de volum 10 L se află 12,04·1022 molecule de azot.

Cunoscând masa atomică relativă a azotului, mr N  14 și N A 6, 02 1023 mol1 ,
aflați:
a. numărul de molecule de azot din unitatea de volum;
b. densitatea azotului din recipient.
13. /0/ Calculați concentrația moleculară a oricărui gaz (numărul volumic) aflat
în condiții fizice normale (numărul lui Loschmidt). Se cunosc
N A 6, 02 1023 mol1 și Vμ0  22, 4 L mol.
14. /1/ Să se calculeze lungimea unui „lanț molecular” care s-ar obține dacă
moleculele conținute în m  1 g de apă s-ar așeza în linie, una în contact cu alta.
Se consideră că moleculele sunt sferice, având diametrul d  3,8 1010 m. Se
cunosc:   32g mol și N A 6, 02 1023 mol1.
15. /2/ Să se afle distanța medie dintre moleculele unui gaz aflat în condiții fizice
normale (distanța medie dintre două molecule vecine). Se cunosc
N A 6, 02 1023 mol1 și Vμ0  22, 4 L mol.
16. /2/ Să se determine a câta parte din volumul ocupat de un gaz, în condiții
fizice normale, reprezintă volumul moleculelor acelui gaz. Se consideră că
moleculele sunt sferice, având diametrul d  1010 m . Se cunosc
N A 6, 02 1023 mol1 și Vμ0  22, 4 L mol.
Amestecuri de gaze. Masă molară medie
17. /1/ Un amestec de gaze conține 8 moli de hidrogen  1  2g mol  și 2 moli

de azot  2  28g mol  . Calculați masa molară medie a amestecului de gaze.
18. /1/ Un amestec de gaze conține 14·1027 molecule de hidrogen
 1  2g mol și 6·1027 molecule de oxigen  2  32g mol. Calculați masa
molară medie a amestecului.
19. /1/ O butelie conține cantități egale de oxigen atomic și oxigen molecular
 O2 
 32g mol . Calculați masa molară medie a amestecului din butelie.
26
20. /1/ Un amestec de gaze conține 4 g de hidrogen molecular, 14 g de hidrogen

atomic, 64 g de oxigen molecular și 32 g de oxigen atomic. Calculați masa
molară medie a amestecului. Se cunosc masele atomice relative: mr H  1,
mr O  16.
21. /1/ Masele molare ale unor substanțe biatomice sunt μ1 și μ2. Aflați masa
molară a substanței a cărei moleculă este formată din doi atomi de tipul celor
care formează molecula primei substanțe și trei atomi de tipul celor care
formează molecula celei de-a doua substanțe.
22. /1/ Se amestecă mase egale de azot  1  28g mol  și hidrogen
 1  2g mol  . Aflați masa molară medie a amestecului.
23. /1/ Se amestecă oxigen  O2  32g mol  și azot  N2  28g mol  cu

scopul de a obține gaz cu masa molară medie   29g/mol (masa molară
aproximativă a aerului). Aflați:
a. raportul cantităților de substanță;
b. raportul maselor gazelor amestecate.
24. /1/ Cilindrul din figura alăturată este
împărțit în trei compartimente prin pereți
imobili. Primul compartiment, de volum
V1  10 L, conține heliu  He  4g mol  cu
densitatea 1  2 kg/m . Compartimentul
3
central conține o masă m2  6g de hidrogen  H2 

 2g mol , iar cel de-al
treilea compartiment conține N 3  12, 04 1023 molecule de oxigen
 O2 
 32g mol . Cunoscând N A 6, 02 1023 mol1 , aflați:
a. numărul de atomi de heliu din primul compartiment;
b. numărul de molecule de hidrogen din cel de-al doilea compartiment;
c. masa de oxigen din cel de-al treilea compartiment;
d. masa molară a amestecului de gaze obținut după înlăturarea pereților
despărțitori.
Disociația moleculelor
25. /2/ Într-un rezervor se află  0  10 kmol de hidrogen molecular. Rezervorul

este încălzit până la o temperatură la care   30% din numărul de molecule
disociază în atomi de hidrogen. Aflați noua cantitatea de substanță din rezervor.
Într-un balon meteorologic se află N 0  2,5 10 molecule de ozon (O3).
24
26. /2/
Dacă   20% din numărul de molecule disociază în atomi de oxigen, aflați:
27
a. numărul total de particule (molecule și atomi) din balon;

b. cantitatea totală de substanță din balon  NA 6, 02 1023 mol1  .
27. /2/ Calculați masa molară medie a oxigenului care, la temperaturi înalte, a
disociat în proporție de   60%. Se cunoaște masa molară a oxigenului
biatomic O2  32g/mol.
28. /3/ Calculați masa molară a amestecului obținut prin transformarea unui
procent   40% de ozon (O3) în oxigen (O2). Se cunoaște masa molară a
oxigenului biatomic O2  32g/mol.
29. /3/ O cantitate  0  1mol de ozon (O3) disociază astfel: 1  10% din
numărul de molecule se transformă conform ecuației O3  O2  O, iar
 2  25% din numărul de molecule disociază conform ecuației O3  3O. Se
cunoaște masa molară a oxigenului atomic   16g/mol. Calculați:
a. masa molară a amestecului obținut în urma disocierii;
b. cantitatea de gaz monoatomic din amestec.
TEORIA CINETICO-MOLECULARĂ*
30. /0/ Un balon conține o cantitate hidrogen    2g/mol la presiunea
p  1,8atm. Energia cinetică medie a unei molecule de gaz este  tr  6 1022 J.
Aflați:
a. numărul de molecule de hidrogen din unitatea de volum;
b. densitatea hidrogenului din balon  NA  6,02 1023 mol1  .
31. /0/ Energia cinetică medie în mișcarea de translație a tuturor moleculelor

conținute într-un cilindru cu volumul V  8L este Ec  12 kJ. Aflați presiunea
gazului.
32. /0/ Un balon conține o cantitate de heliu    4g/mol  , având densitatea
  1, 6 kg / m3 și presiunea p0  1, 2atm. Aflați energia cinetică medie în
mișcarea de translație a unui atom de heliu N A  6,02 1023 mol1  .
33. /0/ Calculați energia cinetică medie în mișcarea de translație a unei molecule
de oxigen (O2) dintr-un recipient aflat la temperatura t  73 o C
k B  1,38 1023 J/K  .
28
34. /0/ Un balon conține un amestec de heliu (He), azot (N2) și dioxid de carbon
(CO2) la temperatura t  73 o C. Calculați energia cinetică medie a fiecărei

molecule din amestec kB  1,38 1023 J/K . 
35. /0/ O incintă care conține azot a fost vidată până la presiunea
p  8 1015 atm, la temperatura T  300K. Aflați numărul de molecule de azot

din unitatea de volum kB  1,38 1023 J/K . 
36. /0/ Aflați numărul de molecule de gaz dintr-un recipient cu volumul
V  6,9 L dacă presiunea gazului este p  3atm, la temperatura T  300K. Se
cunoaște kB  1,38 1023 J/K.
37. /0/ Aflați viteza termică a moleculelor de azot    28g/mol  la temperatura

t  7 C. Se cunoaște R  8,31J/(mol  K).
o
38. /0/ Un recipient conține un amestec de oxigen  1  32g/mol și heliu

 2  4g/mol. Aflați raportul vitezelor pătratice medii ale celor două gaze.
39. /0/ O cantitate de oxigen    32g/mol  are densitatea   1, 2 kg/m3 și
viteza termică a moleculelor vT  600 m/s. Cunoscând R  8,31J/(mol  K),
calculați:
a. presiunea la care se află oxigenul;
b. temperatura gazului.
40. /0/ Un recipient menținut la temperatură constantă, la presiunea p  3atm,
conține o cantitate de heliu    4g/mol , având numărul de molecule din
unitatea de volum n  24, 08 1025 m 3 . Cunoscând N A  6, 02 1023 mol1 și
kB  1,38 1023 J/K, calculați:
a. densitatea heliului din recipient
b. viteza termică a moleculelor de heliu.
c. temperatura absolută la care este menținut recipientul.
41. /1/ Viteza termică a moleculelor de dioxid de carbon    44g/mol  este
vT  500 m/s. Cunoscând N A  6, 02 1023 mol1 , aflați energia cinetică medie a
unei molecule de dioxid de carbon (CO2).
42. /1/ Un recipient care conține azot    28g/mol  este încălzit astfel încât
viteza termică a moleculelor crește de la vT1  500 m/s până la vT2  600 m/s.
Cunoscând R  8,31J/(mol  K), aflați cu câte grade Celsius a fost încălzit
recipientul.
43. /1/ O cantitate de gaz ideal menținut la temperatură constantă se destinde
astfel încât volumul crește de 2 ori. Aflați de câte ori crește sau scade:
29
concentrația moleculară, densitatea, presiunea, viteza termică și energia cinetică

medie a unei molecule de gaz.
44. /1/ O cantitate de gaz ideal menținut la presiune constantă se încălzește
astfel încât temperatura absolută crește de 2 ori. Aflați de câte ori crește sau
scade: concentrația moleculară, densitatea, volumul, viteza termică și energia
cinetică medie a unei molecule de gaz.
45. /1/ O cantitate de gaz ideal menținut la volum constant se încălzește astfel
încât temperatura absolută crește de 2 ori. Aflați de câte ori crește sau scade:
concentrația moleculară, densitatea, presiunea, viteza termică și energia cinetică
medie a unei molecule de gaz.
46. /0/ Calculați energia internă a unei cantități   30moli de hidrogen
   2g/mol știind că viteza termică a moleculelor de hidrogen este
vT  400 m/s.
47. /0/ Un recipient conține un amestec format din mase egale de hidrogen
 1  2g/mol și oxigen  2  32g/mol . Aflați:
a. raportul vitezelor pătratice medii ale celor două gaze;
b. raportul energiilor interne ale celor două gaze din amestec.
48. /1/ Un cilindru cu piston mobil conține o cantitate de gaz ideal biatomic,
având volumul V1  2 L și presiunea p1  1atm. Gazul este adus într-o nouă stare
în care are volumul V2  1L și presiunea p2  4 atm. Aflați:
a. variația relativă a energiei cinetice medii a unei molecule de gaz;
b. variația relativă a vitezei termice a moleculelor gazului;
c. variația energiei interne a gazului între cele două stări.
ECUAȚIA TERMICĂ DE STARE
Sisteme termodinamice închise
49. /0/  
Un rezervor conține m  0, 28kg de azot N2  28g mol la presiunea
p  3atm și temperatura t  27 C. Aflați cantitatea de azot din rezervor și
o
volumul rezervorului.
50. /0/ O cantitate de gaz ideal, aflat la temperatura t  27 o C și presiunea
p  7,5atm , are densitatea   1, 21kg/m . Specificați tipul gazului.
3
51. /0/ Se amestecă 1,2 moli de H2 cu 0,8 moli de O2 într-un recipient de volum
8,31 L, aflat la temperatura 27˚C. Aflați presiunea amestecului de gaze.
30
52. /0/ În două rezervoare identice se găsesc mase egale de heliu

 He  4g mol și argon  Ar  40g mol  , la aceeași temperatură. Aflați
raportul presiunilor celor două gaze.
53. /0/ Două butelii identice conțin aceeași masă de gaz, prima de hidrogen
 H2  
 2g mol la temperatura T1  300 K, iar a doua oxigen O2  32g mol 
la temperatura T2  400 K. Aflați raportul presiunilor celor două gaze.
54. /0/ Un gaz aflat în condiții normale de temperatură și presiune, la
temperatura T0 și presiunea p0 , are densitatea 0  1, 2 kg/m . Aflați densitatea
3
gazului la temperatura T  2T0 și presiunea p  3 p0 .

55. /1/ Un cilindru orizontal este împărțit în două compartimente de un piston
ușor care se poate deplasa fără frecări. Într-un compartiment se află m1  40g de

heliu  He  4g mol  , iar în celălalt m2  80g de hidrogen H2  2g mol , 
la aceeași temperatură. Ce fracțiune din volumul cilindrului ocupă heliul?
56. /1/ Un vas cilindric orizontal cu lungimea l  72cm este împărțit în două
compartimente printr-un piston de masă neglijabilă, care se poate mișca etanș
fără frecări. Într-un compartiment se introduce o masă de oxigen
 
O2  32g mol , iar în celălalt compartiment aceeași masă de heliu
 He  4g mol  , la aceeași temperatură. Aflați lungimea compartimentului în
care se află oxigenul.
57. /1/ Un vas cilindric vertical conține oxigen    32g mol  , la temperatura
t  47 o C. Vasul este închis de un piston care se poate deplasa fără frecare, având
masa M  10kg și suprafața S  100cm 2 . Aflați masa de oxigen din cilindru
dacă pistonul se află la înălțimea h  16,62cm. Se cunoaște presiunea
atmosferică normală, p0  105 N/m 2 .
58. /1/ Într-un cilindru vertical închis, de înălțime h  60cm , se află în echilibru
la jumătatea cilindrului un piston subțire, mobil, fără frecare, cu masa
M  8,31kg. În compartimentul inferior se află m1  80 mg de hidrogen
 H2 
 2g mol , iar în compartimentul superior se află oxigen
 O2 
 32g mol , temperatura ambelor gaze fiind t  27 C. Aflați masa de
o
oxigen din compartimentul superior.
31
Amestecuri de gaze
59. /1/  
Un vas conține m  16g de oxigen O2  32g mol și N  9,03 1023
molecule din alte gaze, la temperatura t  27 C și presiune atmosferică normală.
o
Cunoscând N A 6, 02 1023 mol1 , aflați:

a. volumul vasului;
b. numărul de molecule de oxigen din unitatea de volum.
60. /1/ Aflați densitatea unui amestec format din m1  4g de heliu
 He  4g mol  și m2  8g de argon  Ar  40g mol  , la temperatura
t  27 o C și presiunea p  2,5atm.
61. /1/ În două baloane cu volumele V1  6 L și V2  8L se află gaze diferite la
presiunile p1  8atm, respectiv p2  1atm, la aceeași temperatură. Aflați
presiunea care se stabilește după ce baloanele se pun în legătură printr-un tub de
volum neglijabil.
62. /1/ Două vase cu volumele V1  6 L și V2  4 L conțin gaze diferite la
presiunile p1  1,5atm, respectiv p2  3atm. Vasele sunt menținute permanent
la temperaturile t1  27 o C, respectiv t2  127 o C. Aflați presiunea care se
stabilește după ce vasele se pun în legătură printr-un tub de volum neglijabil.
63. /1/ Două baloane identice conțin gaze diferite la presiunile p1  1,5atm,
respectiv p2  2,9atm și temperaturile t1  27 o C, respectiv t2  17 o C.
Baloanele se pun în legătură printr-un tub de volum neglijabil și se încălzesc
până la temperatura t  127 o C. Aflați presiunea finală a amestecului de gaze.
Reacții chimice, disociație
64. /2/ Într-o butelie se află, la presiune atmosferică normală și la temperatura

t1  27 C, un amestec care conține N 0 atomi de carbon  C  și 3N 0 molecule
o
de oxigen  O2  . Se încălzește butelia până la temperatura t2  227 o C la care toți

atomii de carbon au reacționat cu molecule de oxigen formând molecule de
dioxid ce carbon  CO2  . Cunoscând N A 6, 02 1023 mol1 , aflați presiunea
finală a amestecului de gaze din butelie.
65. /2/ O masă de azot molecular ocupă volumul V1  1m 3 la temperatura
T1  250 K și presiunea p1  2atm. Ce presiune va avea gazul dacă ocupă
32
volumul V2  5 m3 la temperatura T2  5000 K la care toate moleculele de azot

au disociat.
66. /2/ O butelie conține oxigen  O2  și azot  N2  . La o anumită temperatură,
T , și presiune, p, oxigenul este complet disociat în atomi iar azotul nu. La
temperatura 2T , și presiunea 3 p, ambele gaze sunt complet disociate. Aflați
raportul dintre numărul inițial de moli de oxigen și numărul inițial de moli de
azot,  1  2 .
67. /2/ O butelie conține o cantitate de hidrogen molecular la temperatura
T1  300 K și presiunea p1  1atm. Ce presiune va avea gazul la temperatura
T2  3000 K la care au disociat   60% din numărul inițial de molecule.
Sisteme termodinamice deschise sau cu masă variabilă
68. /1/ Într-un balon deschis se află m1  200g de gaz la temperatura t1  3 o C.

Balonul se încălzește până la temperatura t2  27 o C. Să se calculeze masa
gazului care a ieșit din balon.
69. /1/ O butelie a fost umplută cu m1  6 kg de gaz la presiunea p1  6atm.
Aflați masa de gaz care s-a consumat din butelie dacă presiunea a scăzut la
p2  2 atm, la aceeași temperatură.
70. /1/ Presiunea azotului    28g mol  dintr-o butelie de volum V  41,55L
scade cu p  5atm prin deschiderea robinetului buteliei, temperatura
menținându-se constantă, t  7 o C. Aflați masa de azot care a ieșit din butelie.
71. /1/ Într-un recipient închis prevăzut cu un robinet se află un gaz la presiunea
p1  8atm și temperatura t1  27 o C. Aflați presiunea gazului rămas în recipient
dacă, după deschiderea robinetului, a ieșit afară o fracțiune f  25% din masa
gazului și temperatura a scăzut la t2  7 o C.
72. /1/ Un cuptor de aragaz este încălzit de la t1  27 o C până la t2  927 o C.

Aflați cât la sută din masa de aer iese afară din cuptor.
73. /1/ La o aspirație, un om trage în plămâni o masă m1  1g de aer la presiune
atmosferică normală, p0  105 N/m 2 , și la temperatura t1  27 o C. Aflați masa
de aer pe care o va aspira omul pe vârful unui munte unde presiunea este
p2  71kPa la temperatura t2  7 o C.
33
74. /1/ Aerul dintr-o sală de clasă este încălzit de la t1  17 o C până la t2  27 o C.

Aflați variația relativă a numărului de molecule de aer din sala de clasă.
75. /1/ Un cilindru orizontal de lungime L  1m este împărțit în două
compartimente de lungimi egale printr-un piston subțire, mobil, fără frecări. În
cele două compartimente se află mase egale din același gaz, la aceeași
temperatură. Se transferă dintr-un compartiment în celălalt o masă de gaz egală
cu o fracțiune f  40% din masa inițială de gaz aflată într-un compartiment.
Știind că temperatura se menține aceeași, aflați distanța pe care se deplasează
pistonul.
76. /1/ Un balon de sticlă închis conține m  87 g de aer   29g mol  la
presiunea atmosferică normală, p0  105 N/m 2 . Se adaugă apoi în balon o
cantitate   4,5mol de aer. Temperatura balonului și a aerului din balon
rămâne mereu aceeași, t  27 o C. Aflați:
a. presiunea aerului din balon după adăugarea cantității suplimentare de aer;
b. variația densității aerului din balon.
77. /1/ Două baloane identice, care comunică printr-un tub de volum neglijabil,
conțin același gaz, la aceeași temperatură. Temperatura unui balon crește de
n ori, iar temperatura celuilalt balon scade de n ori. Știind că n  2, aflați
fracțiunea din masa inițială de gaz dintr-un balon care trece în celălalt balon.
TRANSFORMĂRI PARTICULARE ALE GAZULUI IDEAL
Transformarea izotermă
78. /0/ Știind că o cantitate   2kmol de gaz ideal suferă o transformare la

temperatura T  300 K, de ecuație p V  k , aflați valoarea constantei k și
unitatea ei de măsură.
79. /0/ Într-o destindere izotermă, volumul gazului crește de n  3ori iar
presiunea scade cu p  2atm. Aflați presiunea inițială a gazului.
80. /0/ Un gaz, menținut la temperatură constantă, este comprimat astfel încât
volumul se micșorează cu f  60%. Dacă inițial gazul s-a aflat la presiune
atmosferică normală, aflați presiunea gazului comprimat.
81. /0/ Într-o comprimare izotermă, presiunea gazului crește cu f  25%. Cu
cât la sută scade volumul gazului?
82. /1/ O bulă de aer cu raza r0  1mm s-a format pe fundul unui lac la
adâncimea H  90 m. Se consideră că temperatura apei este constantă în timp
34
RĂSPUNSURI, INDICAȚII ȘI REZOLVĂRI
1. /0/ N    N A  12, 04 1023.

m
2. /0/  ; a.   200moli; b.   40moli; c.   5moli.

mNA
3. /0/ N  24, 08 1023 ; Nat.  3N  72, 24 1023.

4. /0/ m0   N A ; a. m0H2 3,32 1027 kg, m0H 1,66 1027 kg;
b. m0N2 4,65 1026 kg, m0N 2,33 1026 kg.
V
5. /0/   5moli.


6. /0/  0, 76 kg m3 .
Vμ0
mVμ0
7. /0/ V  2, 24 101 m3 .

aer
8. /0/  1, 29 kg m3 , m  V 38, 7 kg.
Vμ0
n
9. /0/   nm0   1, 6 kg/m3 .
NA
m
10. /0/ a.    50 moli; b. N   N A  3, 011025 ;

c. V  Vμ0  1,12m3.
VNA
11. /0/ N  3,011026.

N N
12. /0/ a. n   12, 04 10 24 m 3 ; b.    0,56 kg/m3 .
V VN A
N
13. /0/ n0  A 2, 68 1025 m3 .
Vμ0
mdN A
14. /1/ L  1, 27 1013 m.

86
15. /2/ Considerăm o cantitate de gaz ideal,  , care conține N molecule ce

ocupă volumul V . Presupunem că moleculele sunt așezate regulat într-o rețea
3D, astfel încât fiecare moleculă să fie în centrul unui cub cu latura egală cu
distanța medie dintre două molecule vecine, notată d . Astfel,
V N 3
V  Nd 3   d  Vμ0  N A d 3  d  3 Vμ0 NA 3,34 109 m.
 
16. /2/ Considerăm o cantitate de gaz ideal,  , care conține N molecule. Notăm
cu V  volumul gazului și cu Vm  volumul tuturor moleculelor (sfere). Avem
4  d 2 
3
V
V   Vμ0 și Vm  NVmoleculă   NA . Raportul cerut este f  m 
3 V
 d 3 NA
f  1, 41105. Observăm că volumul tuturor moleculelor este mult
6Vμ0
mai mic decât volumul ocupat de gaz.
 11  2 2
17. /1/   7, 2g/mol.
 1  2
N11  N 2 2
18. /1/   11g/mol.
N1  N 2
O  O
19. /1/  2
 24g/mol.
2
m1  m2  m3  m4
20. /1/   5, 7 g/mol.
m1 1  m2 2  m3 3  m4 4
3 2
21. /1/   1  .
2
212 g
22. /1/  3, 73 .
1  2 mol
 O   N 1 m   8
23. /1/ a.  2
 ; b. O  O O  .
2 2 2 2
N O   3
2
mN  N N
2
21 2 2 2
1V1 N A mN
24. /1/ a. N1   30,11023 ; b. N 2  2 A  18, 06 1023 ;
He H 2
N 3 O2 N1He  N 2 H2  N 3 O2 g

c. m3   64 g; d.   9 .
NA N1  N 2  N 3 mol
25. /2/ Notăm cu N 0  numărul inițial de molecule de hidrogen, unde

N0   0 N A . În urma disocierii rezultă 2 N 0  atomi de hidrogen și rămân
87
nedisociate 1    N0  molecule de hidrogen. Cantitatea totală de substanță din

2 N 0 1    N 0
rezervor va fi    atomi  molecule     
NA NA
  1    0  13kmol.
26. /2/ a. Notăm cu N 0  numărul inițial de molecule de ozon. În urma disocierii
rezultă 3 N0  atomi de oxigen și rămân nedisociate 1    N0  molecule de
ozon. Numărul total de particule este Ntot  1  2  N0  3,5 1024.
N tot
b. Cantitatea totală de substanță din balon este  tot  5,814 moli.
NA
27. /2/ Notăm cu N 0  numărul inițial de molecule de oxigen. În urma disocierii

rezultă 2 N 0  atomi de oxigen și rămân nedisociate 1    N0  molecule de
oxigen. Masa molară medie a amestecului de atomi și molecule de oxigen este
2 N0 O  1    N0 O2
 . Înlocuim 2  O   O2 și obținem
2 N0  1    N0
O
 2
 20g/mol.
1 
28. /3/ Notăm cu N 0  numărul inițial de molecule de ozon. În urma disocierii
rezultă 3 N0  atomi de oxigen care se recombină câte doi și formează
3
N 0  molecule de oxigen biatomic (O2). Rămân nedisociate 1    N0 
2
molecule de ozon (O3). În final, amestecul va conține molecule de O2 și molecule
 3 2 N0 O2  1    N0 O3
de O3 cu masa molară medie   . Înlocuim
 3 2 N0  1    N0
3 3
O  O și obținem   O2  40g/mol.
2 3 2
2 
29. /3/ a. Notăm cu N 0  numărul inițial de molecule de ozon. În urma disocierii
conform ecuației O3  O2  O, rezultă 1 N 0  atomi de oxigen și 1 N 0 
molecule de oxigen biatomic (O2). În urma disocierii conform ecuației
O3  3O. rezultă 3 2 N 0  atomi de oxigen. Rămân nedisociate
1 1  2  N0  molecule de ozon (O3). În final, amestecul va conține: atomi
de oxigen, molecule de O2 și molecule de O3 cu masa molară medie
88
1  3 2  N0   1 N0 O  1  1   2  N0 O
 2 3
. Înlocuim O  2  ,
1  3 2  N0  1 N0  1  1   2  N0 2
3
O  3 și obținem    30g/mol;
3
1  1  2 2
b. Cantitatea de gaz monoatomic din amestec este
N   3 2  N 0 
 mono.  atomi  1  mono.  1  32  0  0,85mol.
NA NA
3p n kg
30. /0/ a. n   4,5 1026 m3 ; b.   1,5 .
2 tr NA m3
Ec
31. /0/ p  5atm.
3V
3 p
32. /0/  tr  7,5 1022 J.
2 NA
3kBT
33. /0/  tr   4,14 10 21 J.
2
3kBT 5k T
34. /0/  He   4,14 1021 J;  N2  B  6,9 1021 J;
2 2
6kBT
 CO   8, 28 10 21 J.
2
2
p
35. /0/ n 9,3 1010 m 3 .
kBT
pV
36. /0/ N  5 1023 molecule.
kBT
3RT
37. /0/ vT  500 m/s.

vT1 2 2
38. /0/   0,35.
vT2 1 4
 vT2  vT2
39. /0/ a. p   1, 44 105 N/m2 ; b. T  462 K.
3 3R
n 3p
40. /0/ a.   n  m0   1, 6 kg/m3 ; b. vT   750 m/s;
NA 
p
c. T  90 K.
nkB
89
 vT2
41. /1/   2 tr  1,82 1020 J.
NA
  vT2
2
 vT1
2

42. /1/ t  123,5 o C.
3R
n1  p
43. /1/ n2  ,  2  1 , p2  1 , vT2  vT1 ,  2  1.
2 2 2
n1 
44. /1/ n2  ,  2  1 , V2  2V1 , vT2  2vT1 ,  2  21.
2 2
45. /1/ n2  n1 , 2  1 , p2  2 p1, vT2  2vT1 ,  2  21.
5 vT2
46. /0/ U  8 kJ.
6
vT1 2 U1 2
47. /0/ a.   4; b.   16.
vT2 1 U 2 1
 p2V2 vT p2V2

48. /1/ a.   1  100%; b.   1 41, 42%;
1 p1V1 vT1 p1V1
5
c. U   p2V2  p1V1   500 J.
2
m  RT
49. /0/   102 kmol; V   8,31102 m3.
 p
50. /0/    RT p 4kg/kmol (He).
51. /0/ p  1  2  RT V  6 105 Pa.
p1 Ar
52. /0/   10.
p2 He
p1 T1O2
53. /0/   12.
p2 T2 H2
T0 p 3
54. /0/   0  0  1,8kg/m3 .
Tp0 2
m1H2
55. /1/ f   20%.
m1H2  m2 He
90
l He
56. /1/ l1   8cm.
He  O2
m
 p0 S  Mg   h  2, 2g.
57. /1/
RT
 m Mgh 
m2  O2  1   960 mg.
58. /1/  H 2 RT 
 2 
 m N  RT mNA
a. V    5 102 m3 ; b. n  6,02 1024 m3 .
 O N A  p
59. /1/
 2  V
60. /1/ 
 m1  m2  p 1kg/m3 .
 m1 He  m2 Ar  RT
p1V1  p2V2
61. /1/ p  4atm.
V1  V2
p1V1 T1  p2V2 T2
62. /1/ p  2atm.
V1 T1  V2 T2
 p p T
63. /1/ p   1  2   3atm.
 T1 T2  2
64. /2/ Inițial în butelie se află un amestec de N 0 atomi de carbon și 3N 0
4 N0
molecule de oxigen, iar cantitatea de substanță este  i  . În starea finală în
NA
butelie se află un amestec format din N 0 molecule de dioxid de carbon și 2N 0
molecule de oxigen (care nu s-au combinat cu atomi de carbon), iar cantitatea de
3N 0
substanță este  f  . Folosind ecuațiile termice de stare, obținem
NA
3T
p  2 p0  1, 2 105 Pa.
4T1
65. /2/ În urma disocierii complete a unui gaz biatomic, numărul de particule se
N
dublează. Din   rezultă că se dublează și numărul de moli. Ecuațiile de
NA
stare în cele două stări sunt: p1V1   RT1 și p2V2  2 RT2 , din care rezultă
2pVT
p2  1 1 2  16atm.
V2T1
91
66. /2/ În urma disocierii complete a unui gaz biatomic, numărul de particule se
N
dublează. Din   rezultă că se dublează și numărul de moli. Ecuațiile de
NA
stare în cele două stări sunt: pV   21  2  RT și 3 pV   21  2 2  R  2T , din
care rezultă  1  2  1 2.
67. /2/ În urma disocierii incomplete a hidrogenului molecular, numărul de
N
particule (atomi și molecule) crește de la N 0 la N  1    N0 . Din  
NA
rezultă că și cantitatea de substanță crește de la  0 la   1    0 . Ecuațiile de
stare în cele două stări sunt: p1V   0 RT1 și p2V  1    0 RT2 , din care rezultă
p2 
1    T2 p1  16 atm.
T1
 T 
68. /1/ mx  m1 1  1   20g.
 T2 
 p 
69. /1/ mx  m1 1  2   4 kg.
 p1 
pV 
70. /1/ m   250 g.
RT
p2 
1  f  p1T2  5, 6 105 Pa.
71. /1/
T1
T1
72. /1/ f  1  75%.
T2
m1T1 p2
73. /1/ m2   0, 75g.
T2 p0
N T1
74. /1/ f    1  3,33%.
N1 T2
75. /1/ x  fL 2  0, 2m.
      p  p0  
a. p  p0 1    2,5 10 Pa; b.   1,74 kg/m3 .
5
76. /1/
 m  RT
m n2  1
77. /1/ f    60%.
m n2  1
78. /0/ k   RT 4,99 106 J.
92

Termodinamica Cap I

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Termodinamica Cap I

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Costin-Ionuț DOBROTĂ

pentru CLASA a X-a

Pentru rezolvarea numerică a problemelor se consideră constanta gazelor ideale

Prof. dr. Costin-Ionuț DOBROTĂ

TERMODINAMICA: RELAȚII MATEMATICE ȘI UNITĂȚI DE MĂSURĂ ÎN S.I. ............................ 21

Ecuația calorimetrică ......................................................................................................... 56

SISTEMUL INTERNAȚIONAL DE MĂRIMI ȘI UNITĂȚI

Mărimi fizice și unități de măsură fundamentale în SI

Observație: Prin excepție, masa se măsoară în kg și nu în g, așadar gramul este

Mărimi fizice și unități de măsură derivate din unități fundamentale ale SI

Unități de măsură tolerate (non-SI)

Submultiplii și multiplii unităților de măsură în SI

deca da– 101

NOȚIUNI ELEMENTARE DE CALCUL MATEMATIC

Reguli de calcul cu puteri

Notația științifică și puterile lui 10

Operații matematice cu puterile lui 10

Exemplu: 2, 4 105  3,1106   0, 24  3,1 106  3,34 106 ,

Observație: În limbaje de programare (C++, Fortran, etc.) și în aplicații (Excel, Access,

Variații, variații relative, rapoarte exprimate în procente

Presiunea hidrostatică. Principiul fundamental al hidrostaticii

Din condiția de echilibru, Fp 2  Fp1  G  0, obținem Fp 2  Fp1  G 

Presiunea atmosferică. Determinarea presiunii atmosferice

Presiunea atmosferică, notată p0 , este presiunea exercitată de aerul atmosferic și poate

Tubul barometric se umple cu mercur (cu densitatea   13600 kg  m 3 ), apoi se astupă

Presiunea gazelor închise în cilindru cu piston

 Starea (a): Fp  Fp 0  0  Fp  Fp 0  pS  p0 S  p  p0 , presiunea

Presiunea gazelor închise în tuburi cu coloană de lichid

 Starea (a): p  p0 , presiunea gazului este egală cu presiunea atmosferică.

 Starea (b): p  p0   gh  p  p0   gh, presiunea gazului este mai mare

REPREZENTĂRI GRAFICE ALE PROCESELOR TERMODINAMICE

Procesele termodinamice, numite și transformări de stare sunt fenomene termice în care

p  const T  1 , care exprimă faptul că volumul gazului variază direct proporțional cu

Transformarea politropă p = aV, a = const., a > 0

În coordonate p  V , în figura (a), se reprezintă grafic funcția p  a V care exprimă

TERMODINAMICA: RELAȚII MATEMATICE ȘI UNITĂȚI DE

Ecuația termică de stare: p  nkBT sau pV  NkBT sau pV  νRT sau p   RT .

Ecuațiile transformării adiabatice  Q  0 : pV  cst., TV

Ecuațiile transformării politrope  Cμ  constantă  :

Căldura molară la temperatură constantă (izotermă): CT  

Căldura molară în transformarea adiabatică: Cad  0

Ecuația principiului I al termodinamicii: Q  U  L, QSI  U SI   LSI  J.

Relația Robert-Mayer pentru călduri molare: Cp  CV  R

Ecuația calorimetrică: Q  0  Qprimit  Qcedat .

Mase atomice relative: mr H  1, mr He  4, mr C  12, mr N  14, mr O  16, mrAr  40.

O atmosferă: 1atm  101325Pa 105 Pa.

Bar: 1bar  105 Pa.

STRUCTURA SUBSTANȚEI. ECUAȚIA DE STARE.

Mărimi fizice. Formule elementare

1. /0/ Aflați numărul de molecule conținute într-o cantitate   2moli de azot

2. /0/ Calculați numărul de moli conținuți în: a. 3,6 kg de apă, b. 1,28 kg de

3. /0/ Calculați numărul de molecule și numărul de atomi care se află într-o

4. /0/ Să se afle masa moleculei și a atomului de: a. hidrogen, b. azot. Se cunosc

5. /0/ Calculați numărul de moli conținuți în 90 mL de apă    18g mol  ,

8. /0/ Să se afle densitatea aerului și masa de aer dintr-o încăpere cu volumul

9. /0/ Calculați densitatea oxigenului    32g mol  dintr-un balon, știind că

a. numărul de moli de oxigen;

12. /0/ Într-un recipient de volum 10 L se află 12,04·1022 molecule de azot.

Amestecuri de gaze. Masă molară medie

17. /1/ Un amestec de gaze conține 8 moli de hidrogen  1  2g mol  și 2 moli

20. /1/ Un amestec de gaze conține 4 g de hidrogen molecular, 14 g de hidrogen

23. /1/ Se amestecă oxigen  O2  32g mol  și azot  N2  28g mol  cu

central conține o masă m2  6g de hidrogen  H2 