Proiect Sectorial Ingrijitori Informali1

„Îngrijirea informală în îngrijirea de lungă durată a persoanelor vârstnice – dezvoltarea de servicii-suport și
scheme de finanțare”
PLANUL SECTORIAL DE CERCETARE – DEZVOLTARE AL

MINISTERULUI MUNCII ȘI JUSTIȚIEI SOCIALE PENTRU
PERIOADA 2018 – 2020
” Îngrijirea informală în îngrijirea de lungă durată a

persoanelor vârstnice – dezvoltarea de servicii-suport și
Analiza oportunității dezvoltării de servicii-suport și scheme de finanțare destinate

îngrijitorilor informali ai persoanelor vârstnice cu nevoi de îngrijire de lungă durată și
propunerea de măsuri de ajustare a politicilor destinate sprijinirii îngrijirii informale
Responsabil proiect
Dr. Luise MLADEN-MACOVEI, CSII
Andra Bertha Sănduleasa ǀ

Luise Mladen-Macovei ǀ
Cristina Stroe ǀ Mihaela Ghenţa
1
Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, contract nr. 3209 din 20.08.2018
Rezultat 1. Propunere de servicii-suport şi scheme de finanţare privind rolul îngrijirii informale

în îngrijirea persoanelor adulte dependente ............................................................................................ 3
CAPITOLUL 1. MODELE DE BUNĂ PRACTICĂ PRIVIND SERVICIILE-SUPORT ȘI
SCHEMELE DE FINANȚARE DEZVOLTATE LA NIVELUL ȚĂRILOR EUROPENE CU
SCOPUL DE A VENI ÎN SPRIJINUL ÎNGRIJITORILOR INFORMALI AI PERSOANELOR
VÂRSTNICE .............................................................................................................................................. 3
1.1. Republica Cehă ................................................................................................................................... 15
1.2. Austria ................................................................................................................................................. 16
1.3. Spania .................................................................................................................................................. 19
1.4. Suedia .................................................................................................................................................. 21
1.5. Olanda ................................................................................................................................................. 24
CAPITOLUL 2. SITUAȚIA EXISTENTĂ CU PRIVIRE LA SERVICIILE-SUPORT ȘI
SCHEMELE DE FINANȚARE DESTINATE ÎNGRIJITORILOR INFORMALI AI
PERSOANELOR VÂRSTNICE CU NEVOI DE ÎNGRIJIRE DE LUNGĂ DURATĂ DIN
ROMÂNIA ................................................................................................................................................ 26
CAPITOLUL 3. METODOLOGIE PRIVIND PROIECTAREA, ORGANIZAREA ȘI
REALIZAREA UNEI ANCHETE PILOT PRIVIND IDENTIFICAREA FACTORILOR DE
STIMULARE/FRÂNARE A DEZVOLTĂRII ȘI IMPLEMENTĂRII UNOR SERVICII-
SUPORT DESTINATE ÎNGRIJITORILOR INFORMALI................................................................ 28
3.1. Construirea metodologiei de derulare a anchetei pilot ................................................................... 28
3.2. Administrarea și derularea anchetei pilot ........................................................................................ 33
CAPITOLUL 4. PROPUNERI SERVICII SUPORT ȘI SCHEME DE FINANȚARE PENTRU
ÎNGRIJITORII INFORMALI AI PERSOANELOR VÂRSTNICE DEPENDENTE DIN
ROMÂNIA ................................................................................................................................................ 44
Rezultat 2. Evaluarea ex-ante a propunerilor de servicii-suport şi scheme de finanţare destinate
îngrijitorilor informali (cercetare calitativă) ......................................................................................... 47
CAPITOLUL 5. METODOLOGIE PRIVIND CONSTRUIREA UNEI COMPONENTE
CALITATIVE DE EVALUARE EX-ANTE A PROPUNERILOR DE SERVICII-SUPORT ȘI
SCHEME DE FINANȚARE DESTINATE ÎNGRIJITORILOR INFORMALI AI
PERSOANELOR VÂRSTNICE ÎN ROMÂNIA ................................................................................... 47
5.1. Construirea metodologiei calitative de evaluare ex-ante ................................................................ 47
5.2. Administrarea și derularea focus grupului ..................................................................................... 48
Rezultat 3. Set de recomandări de politică publică destinate sprijinirii îngrijirii informale a
persoanelor vârstnice ............................................................................................................................... 59
Bibliografie ................................................................................................................................................ 64
ANEXA 1 ................................................................................................................................................... 67
ANEXA 2 ................................................................................................................................................... 76
2
Rezultat 1. Propunere de servicii-suport şi scheme de finanţare privind rolul îngrijirii

informale în îngrijirea persoanelor adulte dependente
CAPITOLUL 1. MODELE DE BUNĂ PRACTICĂ PRIVIND SERVICIILE-SUPORT

ȘI SCHEMELE DE FINANȚARE DEZVOLTATE LA NIVELUL
ȚĂRILOR EUROPENE CU SCOPUL DE A VENI ÎN SPRIJINUL ÎNGRIJITORILOR
INFORMALI AI PERSOANELOR VÂRSTNICE
Îngrijirea informală a persoanelor, în special a persoanelor vârstnice, reprezintă din

perspectivă istorică cea mai tradiţională formă de organizare a îngrijirii şi a bunăstării sociale
într-o societate.
Asumându-ne faptul că nu putem vorbi despre un caracter universal al celor mai bune
practici într-un domeniu, precum şi faptul că aplicabilitatea bunelor practici este dependentă
de timp, loc dar şi de contextul social şi politic, apreciem totuşi că exemplele de bună practică
s-au dovedit a fi extrem de utile în formularea de politici naţionale, fiind considerate drept
practici inteligente (Bardach, 2000)1, iniţiative inovatoare (Bendixsen & Guchteniere, 2003)2
sau repere inspiraţionale pentru luarea deciziilor (Jennings Jr., 2007)3.
Obiectivul final al analizei de bune practici este acela de a identifica şi propune

servicii suport şi scheme de finanţare pentru susţinerea îngrijitorilor informali ai persoanelor
vârstnice dependente din România, pornind de la analiza serviciilor-suport dezvoltate la
nivelul a cinci ţări europene identificate ca şi modele de bună practică. Din multitudinea de
abordări în ceea ce priveşte îngrijirea informală a persoanelor vârstnice, au fost selectate 5
state europene, după cum urmează:
 Republica Cehă - ţară fostă comunistă, cu utilizare crescută a îngrijirii informale şi

suport crescut pentru îngrijirea informală, orientată în politici către sprijinirea îngrijirii
informale precum scheme de pensie şi concedii plătite pentru îngrijitorii informali;
 Olanda şi Suedia - ţări cu o utilizare mai scăzută a îngrijirii informale, dar cu suport
crescut pentru îngrijirea informală, cu politici naţionale ţintite către sectorul informal,
orientate către scheme de finanţare generoase, accesibile, suport formalizat; cu un
sistem de localizare a îngrijitorilor informali la nivelul naţional de sănătate şi asistenţă
socială;
 Spania şi Austria - ţări cu utilizare crescută a îngrijirii informale şi suport crescut

pentru îngrijirea informală, cunoscute pentru combinaţia de servicii suport acordate
îngrijitorilor informali, inclusiv servicii de consiliere, informare, training şi scheme de
relaxare pentru îngrijitorii informali.
1
Bardach, E. (2000), A Practical Guide for Policy analysis: The Eightfold Path to More Effective Problem
Solving. New York: Chatham house Publishers.
2
Bendixsen, S. & Guchteniere, P. (2003), Best Practices in Immigration Services Planning. Journal of Policy
Analysis & Management, 22 (4).
3
Jennings Jr., E. T. (2007), Cele mai bune practici in administratia publica. Cum le recunoastem? Cum le putem
folosi?.
3
Analiza de bune practici a avut în vedere atât surse primare de informaţii, cât şi surse
secundare (desk research), apreciind că nu este suficient să ne oprim doar asupra analizei
prevederilor legislaţiei în domeniu din ţările investigate, dat fiind faptul că identificarea unor
politici de îngrijire pe termen lung care să acopere şi nevoile îngrijitorilor informali ai
persoanelor vârstnice reprezintă o provocare chiar şi pentru statele recunoscute pentru
politicile în domeniul îngrijirii pe termen lung, în contextul fenomenului îmbătrânirii
demografice.
În plus, analiza de bune practici s-a concentrat în principal asupra identificării acelor
măsuri/servicii suport direcţionate către îngrijitorii informali, respectiv accesul la informare,
instruire, schimb de experienţă, concediu pentru îngrijire, condiţii de muncă flexibile, alocaţii
pentru îngrijire, asigurări de sănătate şi asigurări sociale (pensii), etc. Însă, analiza nu a exclus
prezentarea măsurilor indirecte, care nu sunt ţintite în mod direct îngrijitorilor, dar care au fost
implementate cu scopul susţinerii îngrijirii informale de la nivelul ţărilor analizate.
Provocarea supremă în procesul de construire a unor servicii-suport pentru îngrijirea

informală a persoanelor vârstnice este aceea de a lua în considerare atât nevoile îngrijitorilor
informali, cât şi pe cele ale beneficiarilor de îngrijire – persoane vârstnice, având în vedere că
nevoile îngrijitorilor informali nu coincid întotdeauna cu nevoile persoanelor vârstnice
dependente, iar decidenţii de politici trebuie să clarifice căror nevoi se adresează prin
politicile suport şi să evite eventualele conflicte care ar putea apărea. Practic, în ceea ce îi
priveşte pe îngrijitorii informali, ajungem să vorbim despre un rol dual al acestora, atât de
furnizori de îngrijire în calitatea lor de îngrijitori informali, cât şi de beneficiari ai politicilor
de îngrijire pe termen lung raportat la propriile lor nevoi de suport.
Îngrijitorii informali sunt în general membrii ai familiei, rude apropiate, prieteni,

vecini, persoane neprofesioniste/neinstruite în domeniul îngrijirii de lungă durată şi care de
multe ori oferă îngrijire fără a avea un orar bine stabilit în ceea ce priveşte contactul cu
persoana îngrijită, activitatea de îngrijire fiind de cele mai multe ori în afara limitelor impuse
de o activitate remunerată.
Serviciile suport pentru îngrijitori precum concediile de îngrijire însoţite de beneficiile

financiare primite de îngrijitorul informal pot contribui la o mai bună conciliere a vieţii
profesionale cu viaţa de familie. Aranjamentele de îngrijire au de asemenea un impact pozitiv
asupra diviziunii sarcinilor de îngrijire în interiorul familiei şi pot contribui la o împărţire mai
egală a sarcinilor de îngrijire între membrii familiei. Astfel de măsuri menite să permită
îngrijitorilor o mai bună conciliere a vieţii profesionale cu viaţa de familie reprezintă
elementul cheie pentru organizarea familiei în viitor în majoritatea ţărilor membre ale Uniunii
Europene (Hoyer & Reich, 20164; Bakx & De Meijer,20135).
4
Hoyer, S. and Reich, N. (2016), Leave and financial support for family caregivers in EU member states.
Frankfurt: Institute for Social Work and Social Education. Disponibil online la: http://www.sociopolitical-
observatory.eu
5
Bakx, P., & De Meijer, C. (2013). The influence of spouse ability to provide informal care on longterm care
use.
4
Deşi este recunoscută contribuţia îngrijirii informale la reducerea cheltuielilor

guvernamentale cu îngrijirea pe termen lung, nu trebuie ignorate efectele adverse atât asupra
îngrijitorilor (stres, oboseală, etc.), cât şi asupra persoanelor îngrijite care s-ar putea să nu
beneficieze întotdeauna de cea mai bună îngrijire. În cazurile în care membrii familiei pot
asigura îngrijirea persoanelor vârstnice, aceştia trebuie sprijiniţi prin măsuri precum contracte
de muncă flexibile cu scopul prevenirii retragerii timpurii de pe piaţa muncii, acordarea de
concedii de îngrijire persoanelor vârstnice plătite cel puţin parţial, identificarea îngrijitorilor
informali şi acordarea de servicii de consiliere (Bonsang, 2009)6.
Potrivit cercetărilor în domeniu, există motive serioase pentru încurajarea creşterii

fenomenului îngrijirii informale. Însă o intensitate crescută a îngrijirii (pentru mai mult de 20
de ore pe săptămână) este asociată cu o scădere a participării pe piaţa muncii, probabilitatea
îngrijitorilor informali de a-şi găsi un loc de muncă fiind mai mică faţă de cea a non-
îngrijitorilor. Mai mult, îngrijitorii care au şi un loc de muncă lucrează în medie cu 2 ore mai
puţin pe săptămână decât non-îngrijitorii şi au într-o mai mare măsură locuri de muncă în timp
parţial (OECD, 20117). Ori, o participare mai scăzută pe piaţa muncii şi mai puţine ore lucrate
sunt asociate cu un risc mai crescut de sărăcie şi o prevalenţă crescută a problemelor de
sănătate mintală în rândul îngrijitorilor comparativ cu non-îngrijitorii, întrucât îngrijirea unui
membru al familiei este stresantă şi solicitantă, în special în cazul îngrijitorilor care locuiesc
cu persoanele de care au grijă. În plus, îngrijirea unui membru al familiei poate creşte
cheltuielile cu încălzirea, medicaţia, transportul, etc., iar din aceste motive guvernele trebuie
să găsească soluţii de sprijin a îngrijitorilor informali.
Numeroase studii evidenţiază dificultatea combinării muncii plătite cu rolul de

îngrijitor informal al unei persoane vârstnice. Unele dintre studii arată că numărul de ore de
îngrijire pun presiune asupra echilibrului dintre viaţa profesională şi viaţa de familie (Henz,
20068), în vreme ce altele susţin că numărul de ore petrecute la locul de muncă îi suprasolicită
pe îngrijitorii informali (Frederiksen-Goldsen & Scharlach, 20069). Pentru a veni în sprijinul
concilierii dintre viaţa profesională şi viaţa de familie, guvernele au pus la dispoziţia
îngrijitorilor posibilitatea de a opta pentru concedii de îngrijire sau pentru un program de
muncă flexibil (Werk & Mantelzorg, 201610). Însă gradul de utilizare a unor astfel de măsuri
suport depinde de mai mulţi factori. Unul dintre aceşti factori este simţul conştientizării:
poziţionarea propriei persoane ca îngrijitor informal (O’Connor, 200711) şi congruenţa
diferitelor roluri pe care îngrijitorul le are – de îngrijitor, de fiu/fiică, soţ/soţie (Montgomery,
6
Bonsang, E., 2009. Does informal care from children to their elderly parents substitute for formal care in
Europe? Journal of Health Economics, 28 (1), 143-154
7
OECD (2011) Profiding and Paying for Long-Term Care https://www.oecd.org/els/health-
systems/47884865.pdf
8
Henz, U. (2006). Informal caregiving at working age: Effects of job characteristics and family configuration.
Journal of Marriage and Family, 68(2), 411-429
9
Fredriksen-Goldsen, K. I., & Scharlach, A. E. (2006). An interactive model of informal adult care and
employment. Community, Work and Family, 9(4), 441-455
10
Werk & Mantelzorg (2016). CAO Inspirator. Disponibil online la:
https://docs.google.com/viewer?url=http://www.werkenmantelzorg.nl/%2FUserFiles%2Ffiles%2Falgemeen%2F
WM_CAO_INSPIRATOR_juni_2015.pdf
11
O'Connor, D. L. (2007). Self-identifying as a caregiver: Exploring the positioning process. Journal of Aging
Studies, 21(2), 165-174
5
Rowe & Kosloski, 200712). În cazul şefilor de la locul de muncă, simţul conştientizării se
referă la cunoaşterea persoanelor din subordinea lor care au în îngrijire persoane vârstnice
dependente şi nevoile acestora legate de aranjamentele de la locul de muncă. Cultura locului
de muncă, valorile şi atitudinile celor de la locul de muncă sunt factori importanţi în ceea ce
priveşte opţiunea pentru un aranjament sau altul la locul de muncă astfel încât să poată fi
acoperite cu succes şi sarcinile de îngrijitor informal al unui membru al familiei.
Unele studii arată faptul că probabilitatea de a apela la servicii publice de îngrijire este
mai mare în cazul persoanelor vârstnice care locuiesc singure. Alţi determinanţi în alegerea
tipului de îngrijire de lungă durată sunt vârsta, starea de sănătate, gradul de dependenţă şi
existenţa unui urmaş care să poată îngriji persoana vârstnică dependentă (Bakx şi alţii, 201313;
De Meijer şi alţii, 201114).
În cercetările sociale dar şi în ceea ce-i priveşte pe decidenţii politici, situaţia

îngrijitorilor informali care au un loc de muncă a atras atenţia relativ târziu (Bouget şi
alţii, 201615; Kröger & Yeandle, 201316). Îngrijirea persoanelor vârstnice a fost timp de
mulţi ani neglijată în discursul legat de îngrijirea pe termen lung, dar şi din cel referitor la
echilibrul dintre viaţa profesională şi viaţa de familie. În lumina creşterii participării
femeilor pe piaţa muncii, participării prelungite pe piaţa muncii ca urmare a reformării
sistemelor de pensii, schimbărilor demografice, situaţia persoanelor ocupate care au în grijă
un membru al familiei a devenit un subiect central pe agenda politicilor publice. Astfel, se
poate observa că discursul ultimilor ani include în tematica reconcilierii vieţii profesionale
cu viaţa de familie nu doar subiectul îngrijirii copiilor ca persoane dependente, ci şi al
persoanelor vârstnice (Bouget şi alţii, 201617).
Provocarea guvernelor din următorii ani va fi să facă faţă unui număr tot mai crescut al
persoanelor vârstnice cu nevoie de îngrijire pe termen lung, pe fondul unei scăderi a
populaţiei active, fapt ce va conduce la o disponibilitate mai scăzută a îngrijitorilor pentru
populaţia vârstnică.
Pornind de la aceste considerente, este importantă o trecere în revistă a specificului

fiecărei ţări din cele 5 analizate, punând sub lupă următoarele aspecte:
12
Montgomery, R.J.V., Rowe, J.M., & Kosloski, K. (2007). Family caregiving. In: Blackburn, J. A., & Dulmus,
C.(eds) Handbook of Gerontology. Evidence-based approaches to theory, practice, and policy (p. 426-446).
Hoboken, NJ, USA: John Wiley & Sons
13
Bakx, P., Schut, E., & Van Doorslaer, E. (2013). Can risk adjustment prevent risk selection in a competitive
long-term care insurance market? Tinbergen Institute Discussion Paper, TI 2013-017/V.
14
De Meijer, C., Koopmanschap, M., Uva, T.B., & van Doorslaer, E. (2011). Determinants of long term care
spending: Age, time to death or disability? Journal of Health Economics 30(2), 425-438
15
Bouget, Denis, Slavina Spasova, Bart Vanhercke, and European Social Policy Network (ESPN). 2016. Work-
life balance measures for persons of working age with dependent relatives in Europe. A study of national
policies. Brussels: European Commission.
16
Teppo, K. and Yeandle, S. (2013). Reconciling work and care: an international analysis. In Combining paid
work and family care. Policies and experiences in international perspective, eds. Teppo Kröger, Sue Yeandle, 3–
22. Bristol: Policy Press.
17
Bouget, Denis, Slavina Spasova, Bart Vanhercke, and European Social Policy Network (ESPN). 2016. Work-
life balance measures for persons of working age with dependent relatives in Europe. A study of national
policies. Brussels: European Commission.
6
- Care este rolul familiei în ceea ce priveşte îngrijirea persoanelor vârstnice
- La ce nivel este oferită îngrijirea persoanelor vârstnice de către îngrijitorii informali ca

şi pondere în totalul serviciilor de îngrijire de lungă durată
- Care este legătura dintre îngrijirea membrilor familiei şi participarea pe piaţa muncii a
îngrijitorilor informali şi cât de dificilă este combinarea serviciului plătit cu
responsabilităţile de îngrijire, cu includerea aspectelor de gen
- Cheltuielile publice cu îngrijirea de lungă durată, inclusiv după tipul de servicii de

lungă durată (rezidenţial/la domiciliu/altele).
Îngrijirea de lungă durată este privită ca o responsabilitate familială în Republica

Cehă. Sistemul de îngrijire de lungă durată din Republica Cehă se îndreaptă către trecerea de
la un sistem de îngrijire instituţională către un sistem care să asigure îmbătrânirea persoanelor
într-un mediu familial, la domiciliul acestora. Politicile publice pun accentul aşadar pe
dezvoltarea unor servicii sociale accesibile la nivel local, în mod special servicii
nerezidenţiale, şi oferă suport pentru familiile care au în îngrijire persoane vârstnice. Strategia
este în concordanță cu faptul că majoritatea îngrijitorilor informali au un loc de muncă, 80%
dintre aceştia având un loc de muncă în timp complet (Sowa, 2010)18. Trei sferturi dintre
îngrijitorii informali sunt femei în Republica Cehă, îngrijitorii informali fiind în general din
categoria de vârstă 55-64 de ani. 97% dintre nevoile de îngrijire ocazionale şi 78,5% dintre
nevoile de îngrijire zilnice sunt acoperite de membrii familiei sau prieteni (Dudová, 2018)19.
Mai mult de 80% din îngrijirea pe termen lung este acoperită de membrii familiei
(îngrijitori informali). De altfel, s-a constatat că şi rata ocupării în rândul femeilor scade
semnificativ în cazul categoriilor de vârstă 55-59 de ani şi 60+ (comparativ cu celelalte
categorii de vârstă), vârstă la care majoritatea femeilor devin îngrijitori informali pentru
membrii familiilor lor, în vreme ce ratele de ocupare în rândul bărbaţilor rămân ridicate.
Astfel, femeile din Republica Cehă devin inactive economic într-o măsură mult mai mare
comparativ cu bărbaţii, ca urmare a preluării sarcinilor de îngrijire (Dudová, 2018)20.
Studiile de dată recentă arată faptul că majoritatea îngrijitorilor informali din

Republica Cehă oferă îngrijire din motive morale şi emoţionale. Problemele financiare, riscul
pierderii locului de muncă, deteriorarea sănătăţii, oboseala psihică şi fizică, izolarea socială,
reprezintă elemente cheie în decizia îngrijitorilor informali de a continua să aibă grijă de
membrii familiei. Îngrijitorii informali consideră că suportul financiar din partea autorităţilor
este scăzut şi nu acoperă toate nevoile familiei care are în îngrijire un membru dependent
18
Sowa, A. (2010), The long-term care system for the elderly in the Czech Republic. Disponibil online
la:http://www.ancien-
longtermcare.eu/sites/default/files/ENEPRI%20RR%20No%2072%20ANCIEN%20Czech%20Republic.pdf
19
Dudová, R. (2018), Care Allowance as ‘Special Money’: The Meanings and Uses of the Care Allowance in
Close Relationships. Gender and Research, Vol. 19, No. 1: 58 –80.
20
Dudová, R. (2016), Position of caregivers in the Czech Republic: Analysis of the concept and implementation
of social policy in the Czech Republic with focus on care for seniors. Praga: Alternativa 50+. Disponibil online
la: http://alternativaplus.cz/wp-content/uploads/2013/02/Position-of-caregivers-in-the-Czech-Republic_e-
version_final.pdf
7
(Křížová şi alţii, 2016)21. La nivelul anului 2014, mai mult de 80% dintre persoanele
dependente beneficiare de alocaţia pentru îngrijire erau persoane de peste 75 de ani (Hirose &
Czepulis-Rutkowska, 2016)22.
Olanda are o tradiţie îndelungată în ceea ce priveşte serviciile instituţionalizate de

îngrijire de lungă durată. Deşi această ţară este cunoscută ca o bună furnizoare de servicii
publice de îngrijire, în anul 2015 a fost introdus un element de noutate în sistemul de îngrijire
de lungă durată olandez, potrivit căruia oamenii ar trebui să aibă posibilitatea să trăiască mai
mult în propriile lor case. Drept rezultat, îngrijirea informală joacă în prezent un rol important
alături de serviciile publice de îngrijire, fapt pentru care Olanda are, ca şi Spania, una dintre
cele mai mari rate ale îngrijirii informale - 18% din populaţia totală (Tabel 1).
Pentru a asigura atât acoperirea nevoilor de îngrijire a persoanelor vârstnice cât şi

controlul sustenabilităţii financiare, guvernul olandez promovează atât participarea pe piaţa
muncii cât şi furnizarea îngrijirii informale pentru rude şi prieteni. În Olanda aproximativ o
cincime dintre îngrijitorii informali au un loc de muncă plătit. Numărul îngrijitorilor informali
cu loc de muncă plătit a crescut în ultimii ani şi se aşteaptă să crească şi mai mult. Cu toate
acestea, o parte dintre îngrijitorii informali care au şi un loc de muncă afirmă că se simt
supraîncărcaţi (Stelpstra, 2017)23. La nivelul statelor OECD, Olanda se află pe locul doi după
Suedia în topul statelor cu cele mai mari cheltuieli în domeniul îngrijirii de lungă durată -
3,7% din PIB (Tabel 1).
Suedia are un sistem public de îngrijire pe termen lung comprehensiv, iar îngrijirea de
către un membru al familiei este considerată ca un serviciu adiţional serviciilor publice, fără a
fi parte din politica familială suedeză. De altfel, nu există o obligaţie legală de a avea grijă de
membrii familiei. Totuşi, odată cu reformarea sistemului de servicii sociale din anul 2009,
autorităţile publice locale sunt obligate să ofere sprijin îngrijitorilor informali. Astfel, în
conjuncţie cu un declin gradual al sistemului de îngrijire formală, îngrijirea persoanelor
vârstnice este din ce în ce mai orientată către familie. Din acest motiv, problemele privind
concilierea vieţii profesionale (îngrijirea membrilor familiei) cu viaţa profesională reprezintă
un fenomen relativ nou în această ţară.
Speranţa de viaţă în Suedia este peste media Uniunii Europene atât în cazul femeilor
cât şi în cazul bărbaţilor. Pe de altă parte, este de remarcat faptul că în vocabularul suedez
cuvântul “dependenţă” nu este folosit, aşa cum nu este folosită nici expresia bine cunoscută la
nivel internațional “îngrijire pe termen lung”. în schimb, politicile în domeniu sunt definite ca
21
Křížová, E., Janečková, H., Běláček, J. (2016), Family carers’ perspectives on integrated community care in
the Czech Republic. Central European Journal of Public Health, 2016; 24 (4): 289–296. Disponibil online la:
https://cejph.szu.cz/pdfs/cjp/2016/04/07.pdf
22
Hirose, K. & Czepulis-Rutkowska, Z. (2016). Challenges in Long-term Care of the Elderly in Central and
Eastern Europe. International Labour Organization. Disponibil online la:
https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---europe/---ro-geneva/---sro-
budapest/documents/publication/wcms_532427.pdf
23
Stelpstra, M. (2017), Fulltime work & informal care The role of awareness and work related care
arrangements. Universitatea din Utrecht. Lucrare de master. Disponibilă online la:
https://dspace.library.uu.nl/bitstream/handle/1874/338580/Master%20thesis%20Marinda%20Stelpstra%20-
5625173.pdf?sequence=2&isAllowed=y
8
politici de îngrijire a vârstnicilor, în contextul în care în Suedia acestea sunt diferite de

politicile adresate persoanelor cu dizabilităţi. Principalele servicii de îngrijire a persoanelor
vârstnice sunt servicii la domiciliu şi servicii rezidenţiale. În medie, un beneficiar de servicii
de îngrijire la domiciliu beneficiază de suport în medie 7 ore pe săptămână (Szebehely şi
Trydegård, 201124), dar intensitatea îngrijirii variază mult, de la o vizită pe lună până la câteva
vizite într-o singură zi. În ultimii ani s-a manifestat un declin puternic în ceea ce priveşte
gradul de acoperire a serviciilor de îngrijire a persoanelor vârstnice din Suedia. Astfel, dacă în
anul 1980 16% dintre persoanele cu vârsta de peste 65 de ani beneficiau de îngrijire formală
la domiciliu, în anul 2012 ponderea acestora s-a redus la 9% (Peterson, 201325). În aceeaşi
perioadă, ponderea persoanelor cu vârsta de peste 80 de ani beneficiare de îngrijire formală la
domiciliu s-a redus de la 34% la 23%. Mai mult, din anul 2000 fiecare al patrulea pat din
sistemul de îngrijire în regim rezidenţial a dispărut, fără ca acest declin să fie compensat de
serviciile de îngrijire la domiciliu (Ulmanen & Szebehely, 201526). Persoanele din grupa de
vârstă 45-65 de ani sunt în general îngrijitori informali pentru părinţii lor, în vreme ce
persoanele cu vârsta peste 65 de ani sunt îngrijitori informali pentru soţii/partenerii lor de
viaţă.
Chiar dacă în Suedia mai multe fiice decât fiii oferă sprijin părinţilor dependenţi, iar
fiicele din clasa muncitoare sunt cele mai afectate de reducerea serviciilor de îngrijire a
vârstnicilor, este important să subliniem faptul că îngrijirea informală oferită de familie este
mai puţin intensivă şi mai egal distribuită între membrii familiei comparativ cu alte regimuri
europene de îngrijire (Rodrigues şi alţii, 201227).
Modelul îngrijirii de lungă durată din Spania este cel bazat pe familie. Majoritatea
îngrijitorilor informali din Spania sunt femei, bărbaţii rareori optând pentru un concediu de
îngrijire a unei rude dependente, din motive care ţin de modelul cultural al ţării. Spania are
una dintre cele mai mari rate ale îngrijirii informale (16% din populaţia totală).
Pe lângă îngrijitorii membrii ai familiei, în Spania persoanele vârstnice sunt adesea

îngrijite şi de îngrijitorii non-familiali, femei imigrante. În cazul în care este persoana care are
nevoie de îngrijire este un bărbat, acesta este în general îngrijit de către soție/parteneră. În
cazul în care o femeie are nevoie de îngrijire, îngrijitorul principal al acesteia este fiica (36%).
Profilul îngrijitorul informal din Spania este cel al unei femei în vârstă de aproximativ
55 de ani, căsătorită, cu studii primare și fără o ocupație plătită. Numărul orelor dedicate
24
Szebehely, M. & Trydegård, G.B. (2011), Home care in Sweden: A universal model in transition. Health and
Social Care in the Community, Vol. 20, nr. 3, pp. 300-309
25
Peterson, E. (2017), Eldercare in Sweden: an overview. Revista Derecho Social y Empresa, nr. 8. Disponibil
online la: https://www.dykinson.com/cart/download/articulos/8280/
26
Ulmanen, P. & Szebehely, M. (2015), From the state to the family or to the market? Consequences of reduced
residential eldercare in Sweden. International Journal of Social Welfare, Vol. 24, nr. 1, pp. 81-92.
27
Rodrigues, R., Huber, M. & Lamura, G. (2012), Facts and figures on healthy ageing and long-term care,
European Centre for Social Welfare Policy and Research. Disponibil online la:
https://www.euro.centre.org/downloads/detail/3059
9
îngrijirii informale în Spania este printre cele mai ridicate din OECD: mai mult de 20 de ore
pe săptămână (Colombo şi alţii, 201128).
Îngrijirea de lungă durată din Austria este caracterizată de o pondere crescută a

îngrijirii informale. Finanţarea "îngrijirii timp de 24 de ore din 24" ("24-Stunden-Betreuung")
ca beneficiu în natură, este considerată particularitatea sistemului de îngrijire de lungă durată
austriac. Concediul pentru îngrijire are scopul de a permite îngrijitorilor informali să identifice
soluţii noi de îngrijire pentru o rudă dependentă şi nu ţinteşte sprijinul îngrijitorilor informali
pentru o perioadă mai mare de 3 luni. Concilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie este
încurajată prin aranjamente de lucru în timp parţial şi beneficii care substituie salariul.
În Austria, aproximativ 80% dintre persoanele vârstnice şi persoanele cu handicap

sunt îngrijite de îngrijitorii informali, membri ai familiei, dintre care majoritatea sunt femei.
Deşi vârsta medie a acestor îngrijitori informali este ridicată, îngrijitorii informali de vârstă
activă sunt des întâlniţi. Aproximativ 77% din îngrijitorii informali suferă de tulburări psihice,
în timp ce 24% se simt obosiţi, 19% se simt presaţi de timp și 11% se simt împovărați
financiar. Pentru îngrijitorii angajați, conflictele dintre cerințele celor două sfere se adaugă
acestor tulpini (Sardadvar & Mairhuber, 2018)29.
28
Colombo, F., Llena, A., Mercier, J. and Tjadens, F. (2011): Help Wanted? Providing and Paying for Long-
Term Care. OECD Health Policy Studies, OECD Publishing.
29
Sardadvar, K.& Mairhuber, I. (2018), Employed family carers in Austria The interplays of paid and unpaid
work—beyond“reconciliation”. Österreich Z Soziol (2018) 43:61–72. Disponibil online la:
https://link.springer.com/content/pdf/10.1007%2Fs11614-018-0283-0.pdf
10
„Îngrijirea informală în îngrijirea de lungă durată a persoanelor vârstnice – dezvoltarea de servicii-suport și scheme de finanțare”
Tabel 1: Tendinţe privind cheltuielile publice cu îngrijirea pe termen lung şi concilierea între viaţa profesională şi viaţa de familie
REPUBLICA SPANIA AUSTRIA SUEDIA OLANDA

CEHĂ
Cheltuieli publice cu îngrijirea

de lungă durată (componenta
1,3% 0,8% 1,2% 3,2 3,7%
socială şi medicală) (%PIB) în
anul 201530
Cheltuieli cu îngrijirea de 82% - Îngrijire în 66% - Îngrijire în 42% - Îngrijire în 64% - Îngrijire în 86% - Îngrijire în
lungă durată după tipul de sistem rezidenţial sistem rezidenţial sistem rezidenţial sistem rezidenţial sistem rezidenţial
servicii31
14% - Îngrijire la 23% - Îngrijire la 57% - Îngrijire la 31% - Îngrijire la 11% - Îngrijire la
domiciliu domiciliu domiciliu domiciliu domiciliu
4% - Altele (centre de 11% - Altele (centre 1% - Altele (centre 6% - Altele (centre 3% - Altele (centre
zi, ambulatoriu) de zi, ambulatoriu) de zi, ambulatoriu) de zi, ambulatoriu) de zi, ambulatoriu)
Rata ocupării în rândul 24,3% - 15-24 ani 19,7% - 15-24 ani 49,0% - 15-24 ani 46,0% - 15-24 ani 63,6% - 15-24 ani
populaţiei feminine pe grupe
de vârstă (2017) 32 77,5% - 25-49 ani 68,3% - 25-49 ani 81,2% - 25-49 ani 83,7% - 25-49 ani 79,2% - 25-49 ani
84,9% - 50-59 ani 57,2% - 50-59 ani 72,6% - 50-59 ani 84,5% - 50-59 ani 71,7% - 50-59 ani
29,8% - 60-64 ani 32,9% - 60-64 ani 17,2% - 60-64 ani 66,0% - 60-64 ani 44,7% - 60-64 ani
30
OECD (2017), “Long-term care expenditure”, in Health at a Glance 2017: OECD Indicators, OECD
Publishing, Paris. Disponibil la: https://www.oecd-ilibrary.org/docserver/health_glance-2017-81-
en.pdf?expires=1538680281&id=id&accname=guest&checksum=A6B6553A51CC6FC95A2CB817EBC7A031
31
Idem 30
32
EUROSTAT, cod de date online: lfsa_ergan
11
4,7% - 65+ 1,5% - 65+ 3,3% - 65+ 7,0% - 65+ 3,7% - 65+
Îngrijitori informali ca % din 9% - T 16% - T 10% - T 12% - T 18% - T

populaţia totală (2016)33
9% - M 13% - M 8% - M 10% - M 13% - M
9% - F 19% - F 12% - F 15% - F 23% - F
6% - 18-34 14% - 18-34 4% - 18-34 12% - 18-34 10% - 18-34
11% - 35-64 19% - 35-64 11% - 35-64 14% - 35-64 23% - 35-64
9% - 65+ 11% - 65+ 15% - 65+ 10% - 65+ 17% - 65+
Dificultatea combinării 56,5% - T 51,3% - T 26,1% - T 29,8% - T 22,5% - T

serviciului plătit cu
responsabilităţile de îngrijire 58,6% - M 52,3% - M 28,5% - M 24,6% - M 20,9% - M
(dificil şi foarte dificil)34 54,7% - F 50,4% - F 23,9% - F 35,2% - F 24,0% - F
Distribuţia populaţiei în vârstă 91,5% - Non- 87,6% - Non- 94,9% - Non- 95,7% - Non- 90,7% - Non-
de muncă (18-64 ani) după îngrijitori îngrijitori îngrijitori îngrijitori îngrijitori
statutul ocupațional (2016)35
3,6% - Îngrijitori 6,6% - Îngrijitori 2,6% - Îngrijitori 3,6% - Îngrijitori 6,3% - Îngrijitori
ocupaţi ocupaţi ocupaţi ocupaţi ocupaţi
4,9% - Îngrijitori 5,8% - Îngrijitori 2,5% - Îngrijitori 0,7% - Îngrijitori 3,0% - Îngrijitori
neocupaţi neocupaţi neocupaţi neocupaţi neocupaţi
33
Sursa: Informal Care in Europe. Exploring Formalisation, Availability and Quality, disponibil la: https://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=19681&langId=en
34
Sursa: Sondajul european privind calitatea vieţii 2016 – baza de date online disponibilă la: https://www.eurofound.europa.eu/data/european-quality-of-life-survey
35
Idem 35
12
8,5% - Toţi 12,4% - Toţi 5,1% - Toţi 4,3% - Toţi 9,3% - Toţi
îngrijitorii îngrijitorii îngrijitorii îngrijitorii îngrijitorii
Procentul persoanelor care 4% - T 7,8% - T 4,1% - T 3,2% - T 5,6% - T

îngrijesc membrii familiei,
vecini sau prieteni cu 3% - M 5,4% - M 3,1% - M 4% - M 4,8% - M
dizabilităţi sau infirmi cu 5% - F 10% - F 5,2% - F 2,4% - F 6,3% - F
vârsta de 75 de ani sau peste
cel puţin câteva zile pe 2,7% - Ocupaţi 6,7% - Ocupaţi 2% - Ocupaţi 2,3% - Ocupaţi 4,5% - Ocupaţi
săptămână36
5,5% - Neocupaţi 8,7% - Neocupaţi 6,6% - Neocupaţi 4,6% - Neocupaţi 6,9% - Neocupaţi
Procentul persoanelor
neocupate care consideră 47,4% - T 34,3% - T 35,0% - T 25,0% - T 34,4% - T
dificil sau foarte dificil să
54% - M 26% - M 29,3% - M 22,6% - M 26,2% - M
combine munca plătită (10 ore
pe săptămână) cu 43,9% - F 39,3% - F 38,3% - F 26,8% - F 40,3% - F
responsabilităţile de îngrijire37
Populaţia de 65+ locuind în 8,6 % - T 17,5% - T 9,0% - T 2,3% - T 2,8% - T

gospodării multigeneraţionale
(2017) – femei/bărbaţi38 12,5% - M 23,4% - M 12,4% - M 3,6% - M 4,2% - M
5,7% - F 12,9% - F 6,3% - F 1,2% - F 1,5% - F
Populaţia 65+ locuind singură

31,9% - T 24,6% - T 33,0% - T 39,0% - T 31,2% - T
(2017) – femei/bărbaţi39
36
Idem 35
37
Idem 35
38
EUROSTAT cod de date online: ilc_lvps30.
13
18,1% - M 17,7% - M 20,9% - M 28,5% - M 19,7% - M
42,2% - F 29,9% - F 42,4% - F 48,0% - F 41,2% - F
Populaţia 65+ locuind fără 49,8% - T 39,9% - T 49,4% - T 57,2% - T 64,7% - T

copii (2017) – femei/bărbaţi40
65,1% - M 49,3% - M 62% - M 66,9% - M 75,4% - M
38,3% - F 32,6% - F 39,6% - F 48,9% - F 55,4% - F
Rolul familiei41 48% ar prefera să 39% ar prefera să 34% ar prefera să 33% ar prefera să
54% ar prefera să fie fie îngrijiţi la fie îngrijiţi la fie îngrijiţi la fie îngrijiţi la
îngrijiţi la bătrâneţe bătrâneţe de către bătrâneţe de către bătrâneţe de către bătrâneţe de către
de către un membru un membru al un membru al un membru al un membru al
al familiei în propria familiei în propria familiei în propria familiei în propria familiei în propria
casă casă casă casă casă
36% consideră că cea 39% consideră că 17% consideră că 4% consideră că 4% consideră că

mai bună soluţie de cea mai bună cea mai bună cea mai bună cea mai bună
îngrijire pentru soluţie de îngrijire soluţie de îngrijire soluţie de îngrijire soluţie de îngrijire
părinţii vârstnici este pentru părinţii pentru părinţii pentru părinţii pentru părinţii
să locuiască cu copiii vârstnici este să vârstnici este să vârstnici este să vârstnici este să
lor locuiască cu copiii locuiască cu copiii locuiască cu copiii locuiască cu copiii
lor lor lor lor
39
Idem 39
40
Idem 39
41
Comisia Europeană (2007). Eurobarometru “Health and long-term care in the European Union” (Eurobarometru Special 283), pag. 67, 97. Disponibil online la:
http://ec.europa.eu/commfrontoffice/publicopinion/archives/ebs/ebs_283_en.pdf
14
1.1. Republica Cehă
Principii de bază privind îngrijirea de lungă durată
Îngrijirea de lungă durată nu este asigurată de un singur sistem, ci este inclusă parțial
atât în sistemul medical aflat în răspunderea Ministerului Sănătăţii, cât şi în sistemul de servicii
sociale coordonat de Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale. Fiecare sistem are propriile
reglementări, criterii de accesibilitate şi calitate, precum şi scheme de finanţare. Furnizarea
îngrijirii de lungă durată are la bază principiul contributivităţii, iar serviciile sociale sunt
considerate drepturi universale. Sistemul de îngrijire de lungă durată este organizat atât la nivel
local cât şi la nivel central. Sistemul furnizează atât prestaţii sociale în bani, precum şi prestaţii
sociale în natură (servicii sociale). Legislaţia naţională nu prevede acordarea de prestaţii
sociale în bani direct îngrijitorilor informali.
În anul 2006, Republica Cehă a introdus alocaţia pentru îngrijire, ca beneficiu non-
contributiv acordat persoanelor dependente. Dreptul la alocaţia de îngrijire este determinat la
nivel local, pe baza evaluării medicale a Serviciului de Evaluare Medicală şi pe baza evaluării
unui asistent social în urma unei vizite la domiciliu. Plata alocaţiei de îngrijire direct către
persoana dependentă dă posibilitatea acesteia de a alege furnizorul de îngrijire şi posibilitatea
de a decide asupra unui plan individual de îngrijire. Alocaţia de îngrijire poate fi folosită pentru
a plăti un îngrijitor informal (fie el şi membru al familiei), dar şi pentru a achiziţiona servicii
formale de îngrijire la domiciliu.
Îngrijirea informală susţinută prin beneficii financiare reprezintă principalul pilon al

îngrijirii de lungă durată din Republica Cehă, dat fiind pe de o parte modelul cultural al acestei
ţări, dar şi în contextul în care serviciile de îngrijire în regim instituţional sunt încă
subdimensionate raportat la cerere (Heger & Korfhage, 2018)42. În paralel, decidenţii politici
sunt din ce în ce mai conştienţi asupra nevoilor îngrijitorilor informali, motiv pentru care sunt
dezvoltate servicii sociale care să vină în sprijinul acestora (ex: concediu de recuperare în urma
stresului acumulat pe perioada îngrijirii persoanei dependente), chiar dacă dezvoltarea acestora
este încă fragmentată şi inegal distribuită din punct de vedere geografic (Wija, 2015)43.
Îngrijirea informală
Îngrijitorii informali sunt membrii ai familiei, rude şi asistenţi sociali. Asistenţii sociali
sunt persoane necalificate care nu sunt rude/membrii ai familiei persoanei vârstnice
dependente. De obicei sunt prieteni sau vecini cu care se încheie un contract de asistenţă
socială. Statul plăteşte asigurarea de sănătate a acestora, iar perioadele de îngrijire sunt luate în
considerare ca vechime în muncă.
42
Heger, D. & Korfhage, T. (2018), Care choices in Europe: To Each According to His or Her Needs?. The
Journal of Health Care Organization, Provision, and Financining Volume 55: 1 –16. Disponibil online la:
https://journals.sagepub.com/doi/pdf/10.1177/0046958018780848
43
Wija, P. (2015). Formal and informal long-term care and the role of family carers. European Journal of Mental
Health 10 (2015) 233–244. Disponibil online la: http://www.ejmh.eu/mellekletek/ejmh_2015_2_wija_233-244.pdf
15
Scheme de susţinere a îngrijitorilor informali
Îngrijitorii informali nu beneficiază în mod direct de nici o prestaţie socială în bani, însă
pot beneficia indirect de alocaţia de îngrijire pe care beneficiarul o poate folosi pentru a plăti
îngrijitorii informali. Totodată, statul ceh plăteşte contribuţii de asigurări de sănătate în numele
îngrijitorilor informali, iar perioadele de îngrijire sunt considerate ca şi perioade contributorii la
sistemul de asigurări sociale, deci sunt luate în considerare la calculul pensiei.
Alocaţia de îngrijire (Příspěvek na péči) acordată direct persoanelor vârstnice

dependente este de 4 categorii, în funcţie de gradul de dependenţă stabilit de o comisie de
evaluare. Nu există limitare în timp în ceea ce priveşte acordarea alocaţiei de îngrijire, însă în
situaţia spitalizării pentru o perioadă mai mare de o lună calendaristică se suspendă acordarea
acesteia. Alocaţia se acordă independent de veniturile persoanei vârstnice şi poate fi cumulată
cu alte prestaţii sociale în bani sau în natură, precum şi cu venituri din ocupare. Alocaţia de
îngrijire poate fi folosită de persoana vârstnică dependentă fie pentru a plăti un îngrijitor
informal, fie pentru a beneficia de servicii de îngrijire profesionale (îngrijire formală).
Utilizarea alocaţiei este lăsată la libera alegere a beneficiarului, acesta având inclusiv libertatea
de alegere a furnizorilor formali de servicii de îngrijire.
O nouă indemnizaţie de asigurări de sănătate a fost recent introdusă (la 1 iunie 2018)
pentru a îmbunătăţi situaţia financiară a membrilor familiei care oferă îngrijire pe termen lung
pentru rudele lor. Se aşteaptă ca această nouă prestaţie acordată direct îngrijitorilor informali,
denumită alocaţia îngrijitorului pe termen lung (dlhodobé ošetřovné), să contribuie la
îmbunătăţirea poziţiei socio-economice în special în cazul femeilor. Astfel, începând cu 1 iunie
2018, îngrijitorul, lucrător dependent sau independent, este compensat pentru pierderea
veniturilor din muncă din cauza responsabilităţilor de îngrijire (în aceeaşi manieră ca în cazul
îngrijirii de scurtă durată) pentru perioada în care acordă îngrijire pentru un membru al familiei
externat dintr-o unitate medicală după cel puţin 7 zile de spitalizare şi care necesită cel puţin 30
de zile de îngrijire suplimentară până la maximum 90 de zile. Dreptul la indemnizaţie este
supus aprobării medicului responsabil. Persoanele care pot beneficia de această indemnizaţie
sunt nu numai părinţii, bunicii, copiii, fraţii şi soţii sau partenerii necăsătoriţi, dar şi alte rude
(de exemplu, unchii sau nepoţii persoanei îngrijite). Pentru a putea beneficia de indemnizaţie,
îngrijitorul trebuie să fi contribuit la sistemul de asigurări de sănătate timp de cel puţin trei luni.
Dacă este angajat, îngrijitorul nu poate fi concediat, iar după terminarea perioadei de îngrijire,
acestuia îi este garantată întoarcerea la acelaşi loc de muncă conform noilor reglementări ale
Codului Muncii din Republica Cehă. Angajatorii au însă dreptul de a refuza acordarea
concediului pentru îngrijire dacă există motive operaţionale serioase.
1.2. Austria
La 1 ianuarie 2012 a intrat în vigoare o reformă cuprinzătoare în domeniul îngrijirii pe

termen lung. Reforma a dus la preluarea deciziei acordării beneficiilor de îngrijire de lungă
durată de la nivel local la nivel federal. Înainte de această reformă, structura beneficiilor de
16
îngrijire pe termen lung a fost fragmentată, în sensul că a existat o alocaţie de îngrijire acordată
de la bugetul de stat (Bundespflegegeld) în paralel cu propriile alocaţii de îngrijire acordate la
nivel local (Landespflegegeld). Scopul reformei din anul 2012 a fost preluarea deciziei la nivel
central, reducerea factorilor de decizie, unificarea sistemului de acordare a beneficiilor şi
scurtarea duratei de evaluare a îndeplinirii condiţiilor de acordare a beneficiilor pentru
îngrijirea de lungă durată (Miklautz & Habersberger, 2014)44.
În anul 2014, au fost introduse două noi măsuri de sprijin pentru îngrijitorii informali:
concediul de îngrijire şi concediul de îngrijire cu fracţiune de normă, pentru o durată standard
de trei luni. Luarea concediului este condiţionată de un acord cu angajatorul şi este compensată
cu o indemnizaţie de concediu de îngrijire. Fiind primul instrument politic care se concentrează
mai curând pe îngrijitori decât pe cei care au nevoie de îngrijire şi abordând în mod explicit
probleme de reconciliere, concediul de îngrijire poate fi văzut ca reprezentând o nouă abordare
în ceea ce priveşte sistemul de îngrijire de lungă durată austriac.
Îngrijirea de lungă durată se acordă în sistem contributoriu, atât în ceea ce priveşte

prestaţiile sociale în bani, cât şi cele în natură (servicii acordate 24h). Sistemul austriac de
îngrijire de lungă durată este unul separat, aşadar serviciile medicale nu sunt furnizate în cadrul
acestuia. Serviciile sociale sunt acordate cu testarea veniturilor, de furnizori publici sau privaţi,
servicii care sunt organizate în principal la nivel regional şi central. Serviciile sociale sunt
oferite de asociaţii nonguvernamentale sau instituţii publice prin intermediul asistenţilor sociali
şi personalului medical. Persoanele care necesită mai mult de 65 de ore de îngrijire pe lună sunt
îndreptăţite să beneficieze de alocaţia de îngrijire pe termen lung (Pflegegeld).
Legislaţia naţională prevede posibilitatea acordării de prestaţii sociale îngrijitorilor

informali. Aceştia sunt de regulă membrii ai familiei. Aproximativ 80% dintre persoanele
vârstnice care necesită îngrijire de lungă durată sunt îngrijite acasă sub diverse aranjamente
făcute de membrii familiei.
Persoanele dependente pot beneficia de alocaţia pentru îngrijire pe termen lung

(Pflegegeld) acordată în baza Legii federale privind alocaţia de îngrijire pe termen lung.
Dreptul la alocaţia pentru îngrijire pe termen lung se acordă în caz de handicap fizic, mintal sau
emoţional sau în caz de deficienţe senzoriale, doar pentru persoanele care necesită îngrijire
peste 65 de ore pe lună (în medie) şi în cazurile în care se preconizează că nevoia de îngrijire
va dura cel puţin şase luni. Există şapte categorii de dependenţă, în funcţie de numărul de ore
de îngrijire necesitat, iar cuantumul prestaţiei de îngrijire pe termen lung este stabilit în funcţie
de categoria de dependenţă. Beneficiarii pot folosi alocaţia de îngrijire pe termen lung pentru a
plăti îngrijitori informali, dar şi pentru a plăti pentru servicii sociale (cantine sociale, servicii de
îngrijire cu cazare, etc.).
Finanţarea "îngrijirii timp de 24 de ore din 24" ("24-Stunden-Betreuung") este un

beneficiu în natură acordat în baza Legii privind îngrijirea la domiciliu (care cuprinde directive
44
Miklautz A., Habersberger J. (2014),The Austrian Long-term Care System. Disponibil online:
http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=13214&langId=en
17
clare pentru îngrijitorul de persoane şi diferitele proceduri atât în cazul unei activităţi lucrative
dependente – contract de muncă încheiat cu îngrijitorul) sau a Legii persoanelor care ajută la
menaj şi a angajaţilor casnici aplicabilă în cazul unei activităţi lucrative independente, caz în
care îngrijitorul de persoane trebuie să deţină o autorizaţie de exercitare a profesiei.
În cazul prestaţiilor de îngrijire pe termen lung acordate de către landuri, beneficiarul

poate alege între alocaţia pentru îngrijire şi prestaţiile în natură, cu condiţia să prezinte dovezi
care să ateste că scopul poate fi atins mai uşor prin prestaţii în natură decât prin prestaţii în
bani.
O rudă apropiată care a acordat îngrijire pentru cel puţin un an de zile unei persoane
diagnosticată cu demenţă sau unei persoane care este eligibilă pentru alocaţia de îngrijire pe
termen lung, care nu mai poate acorda îngrijire din cauza unei probleme de sănătate, sau alte
motive importante, poate beneficia de o indemnizaţie. Aceasta este acordată dintr-un fond
înfiinţat prin Legea Persoanelor cu dizabilităţi, cu scopul de a acoperi costurile de îngrijire
pentru perioada în care membrul familiei nu mai poate asigura îngrijirea persoanei dependente.
Plata asigurării pentru pensie: Dacă persoanele care au grijă de membrii familiei lor
sunt nevoite să-şi întrerupă activitatea profesională, guvernul federal preia plata asigurării
pentru pensie şi plata asigurării pentru sănătate. Acoperirea contribuţiilor de pensii pentru
persoanele care au grijă de membrii familiei pentru perioada de îngrijire paliativă a rudelor
muribunde se achită din Fondul de Ajutorare a Familiilor. Persoanele care nu pot munci din
cauză că îngrijesc o rudă apropiată cu un grad de îngrijire de la nivelul 3 pot beneficia de
asigurare de pensie. Plăţile sunt achitate în totalitate din mijloacele federale.
Dreptul la învoire: începând din anul 2014, angajatul care lipseşte de la locul de muncă
din cauza necesităţii îngrijirii unei rude apropiate bolnave care locuieşte în aceeaşi gospodărie,
are dreptul pe parcursul unui an de muncă să primească în continuare salariu în funcţie de
timpul săptămânal normal de muncă. Acelaşi drept la învoire (Pflegefreistellung) există şi în
cazul în care ruda este internată într-un spital şi necesită îngrijire.
Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijire: persoanele care au în îngrijire un membru al

familiei (beneficiar de indemnizaţie de îngrijire de minim rang 3, minor sau suferind de
demenţă) au dreptul la un concediu de îngrijire (Pflegekarenz) şi la reducerea programului de
lucru în scopuri de îngrijire (Pflegeteilzeit) pentru o perioadă cuprinsă între 1 şi 3 luni. În cazul
reducerii programului de lucru, timpul de lucru nu poate fi mai mic de 10 ore pe săptămână.
Indemnizaţia pentru îngrijire acordată pe perioada concediului de îngrijire este de regulă egală
cu indemnizaţia de şomaj (Arbeitslosengeld) - 55% din venitul net zilnic.
Interviul cu îngrijitorul unui membru al familiei: încă din anul 2001, la cerere, personal
calificat poate efectua vizite la domiciliul persoanei îngrijitoare a unui membru al familiei în
vederea examinării eventualelor probleme apărute şi asigurării calităţii îngrijirii la domiciliu.
Interviul este condus de un psiholog, asistent social sau altă persoană competentă să conducă
18
interviul, inclusiv într-un loc diferit de locuinţa îngrijitorului dacă acesta solicită. Interviul nu
este taxabil şi poate include următoarele forme de asistenţă:
 discuţie cu scopul de a ajuta îngrijitorul să-şi elibereze tensiunile (susţinere şi

încurajare)
 sprijin pentru auto-ajutorare (abilitare)
 informaţii şi instruire despre cum să facă faţă situaţiei îngrijitorii informali
 identificarea resurselor şi punctelor forte ale îngrijitorului
 indicarea organismelor de suport disponibile în regiune.
Vizitele la domiciliu se finalizează şi cu evaluarea situaţiei identificate la momentul

vizitei pe baza unui raport standardizat, raport unde sunt cuprinse şi informaţii despre situaţia
efectivă a îngrijirii (cu cine locuiesc persoanele îngrijite, vârsta persoanelor îngrijite, etc.).
1.3. Spania
Până în anul 2005, îngrijirea de lungă durată a fost furnizată atât prin sistemul de
sănătate, cât şi prin cel de asistenţă socială, cu o acoperire neunitară la nivel regional şi raportat
la mediul de rezidenţă.
Începând cu anul 2006, Spania a implementat programul naţional „Autonomie şi

dependenţă în sistemul de îngrijire” cu scopul de a avea o acoperire uniformă la nivel național
în ceea ce priveşte dezvoltarea autonomiei persoanelor dependente şi de a conferi un caracter
universal dreptului la îngrijire a persoanelor dependente. Sistemul include o gamă largă de
servicii de îngrijire la domiciliu şi în centre speciale, alături de sprijin financiar şi cotidian
pentru familii.
Legea 39/2006 privind implementarea sistemului de îngrijire a persoanelor dependente

(LAPAD) reprezintă al patrulea pilon al sistemului spaniol de bunăstare socială. Adoptarea
acestei legi a fost o reală provocare având în vedere sistemul de organizare descentralizată a
Spaniei. Practic toate regiunile acestui stat şi-au adaptat normativele la prevederile noilor
prevederi legale. Implementarea acestui act normativ a adus o mare parte din populaţie din
zona inactivă în cea activă, atât salariaţii cât şi îngrijitorii neprofesionişti contribuind la
sistemul de securitate socială. Astfel, legea 39/2006 a introdus îngrijirea informală ca formă de
ocupare prin introducerea unei alocaţii lunare pentru îngrijirea familiei (Prestación Económica
para Cuidados en el Entorno Familiar).
Prestaţiile sociale în natură includ diferite modalităţi de asistare a persoanei dependente

fie la domiciliu fie în regim rezidenţial. Beneficiarii trebuie să plătească o parte din costuri în
funcţie de circumstanţele lor financiare şi disponibilitatea serviciilor.
19
Beneficiile financiare variază în funcţie de gradul de dependenţă şi sunt disponibile

numai dacă beneficiarii nu primesc şi alte tipuri de beneficii sociale. Prestaţiile sociale în bani
pot acoperi costurile de îngrijire furnizate de centre acreditate, costurile de îngrijire oferite de
îngrijitori non-profesionişti precum membrii familiei sau costurile angajării unui asistent
personal care să îl ajute cu activităţile zilnice.
Până în anul 2012 contribuţiile de securitate socială pentru îngrijitorii informali au fost
suportate prin sistemul de îngrijire de lungă durată, ulterior acestea au fost acoperite în sistem
de co-plată, iar din 2013 acestea au devenit opţionale, plata fiind lăsată integral în sarcina
îngrijitorului din familie.
Sunt prevăzute 3 nivele de dependenţă (moderată, severă şi majoră) şi fiecare grad

având la rândul său 2 nivele de dependenţă în funcţie de autonomia persoanei şi intensitatea
îngrijirii de care are nevoie. Îngrijitorul din familie poate fi inclus la sistemul de securitate
socială. De alocaţia lunară pentru îngrijirea familiei beneficiază în general un membru al
familiei, rareori fiind acordată unei persoane care oferă asistenţă din afara familiei.
Ulterior, noi reglementări au fost introduse, odată cu apariţia crizei financiare. Astfel,
dintr-un program universal, sprijinul acordat familiilor cu persoane dependente s-a transformat
într-un program bazat pe testarea veniturilor, alocaţia pentru îngrijirea familiei devenind cel
mai răspândit beneficiu acordat pentru îngrijirea persoanelor dependente.
Spania are una dintre cele mai mari rate ale îngrijirii informale. Persoanele dependente
se bazează într-o foarte mare măsură pe ajutorul primit din partea rudelor. Îngrijitorii informali
nu beneficiază de pretaţii sociale în bani în mod direct.
Alocaţia pentru îngrijirea în familie şi susţinerea îngrijitorilor non-profesionişti:

persoanele dependente pot beneficia de suport financiar dacă sunt îngrijite de un membru al
familiei pentru cel puţin un an de zile şi în localitate nu sunt disponibile servicii de îngrijire.
Persoana dependentă şi îngrijitorul trebuie să locuiască în aceeaşi gospodărie. Valoarea
alocaţiei variază în funcţie de nivelul de dependenţă şi testarea veniturilor. Îngrijitorii
dobândesc drepturi la calculul pensiei şi contribuie la schema de asigurări de sănătate în
perioada în care acordă îngrijire, prin plata unor contribuţii voluntare.
Alocaţia pentru asistenţă personală: persoana dependentă este eligibilă să solicite

alocaţia. Valoarea alocaţiei depinde de nivelul de îngrijire de care are nevoie persoana
dependentă şi veniturile testate. Beneficiul se acordă atunci când serviciile publice nu sunt
disponibile şi este destinat pentru plata unui serviciu de îngrijire sau pentru angajarea unui
asistent personal.
Nu există prestaţii în bani acordate îngrijitorilor, ci doar beneficiarilor.
Reforma începută în anul 2007 a permis multor persoane, în special femei, să intre în
sistemul de securitate socială fiindu-le recunoscută perioada de îngrijitor ca vechime în muncă
20
la calculul pensiei. Ulterior, statul spaniol a retras plata contribuţiilor de securitate socială
pentru îngrijitorii informali. În prezent, aceştia beneficiază de dreptul de a opta pentru o
schemă de asigurare voluntară (convenio especial) plătind nişte contribuţii reduse faţă de alte
categorii de contributori.
Concediu plătit: angajaţii au dreptul la 2 zile de concediu plătit în cazul în care o rudă
apropiată este grav bolnavă, internată în spital, sau moare. În cazul în care ruda se află în altă
localitate, concediul este extins la 4 zile.
Concediu de îngrijire prelungit (Excedencia por cuidado de familiares): Angajaţii au

dreptul la reducerea programului de lucru (Reducción de jornada) sau la un concediu de
îngrijire de până la doi ani (în cazul funcţionarilor publici până la 3 ani), în vederea îngrijirii
unui membru al familiei (rudă până la gradul al doilea) care se află într-o situaţie de
dependenţă. Salariatului îi este garantat dreptul de a reveni la locul de muncă pe acelaşi post în
primul an sau pe o poziţie similară în următorul an, iar perioada de concediu de îngrijire este
considerată vechime în muncă la calculul pensiei în primul an de concediu.
Indemnizaţia pentru persoanele care desfăşoară activităţi independente: din anul 2015
persoanele care desfăşoară activităţi independente pot beneficia de sprijin financiar pentru
îngrijirea unei rude dependente. Premisa este reducerea timpului lor de lucru în vederea
îngrijirii membrilor familiei în stare de dependenţă precum şi angajarea unei persoane pentru
cel puţin 3 luni cu cel puţin 50% din norma de lucru pentru a compensa reducerea timpului de
lucru al persoanei care desfăşoară activităţi independente. O precondiţie este ca persoana care
desfăşoară o activitate independentă să fie asigurată în schema de asigurări sociale pentru
persoanele care desfăşoară activităţi independente. Dacă sunt îndeplinite aceste condiţii,
persoanelor care desfăşoară activităţi independente le vor fi plătite contribuţiile de asigurări
sociale pentru până la 12 luni (50% dacă este angajată în locul lor o persoană în timp parţial).
Beneficiul poate fi solicitat o singură dată pentru o persoană dependentă, dar poate fi solicitat
din nou pentru o altă persoană dependentă. Scopul acestui beneficiu este cel al reconcilierii
vieţii profesionale cu viaţa de familie şi în cazul persoanelor care desfăşoară activităţi
independente.
Pensia pentru invaliditate severă: beneficiu de asigurare socială acordat persoanei cu

dizabilitate cu vârsta sub 65 de ani (care nu îndeplineşte condiţiile pensionării pentru limită de
vârstă), reprezentând suplimentarea cu 50% a pensiei de invaliditate cu scopul de a putea plăti
un îngrijitor.
1.4. Suedia
În Suedia, discursul politic al perioadei de după cel de-al doilea război mondial a
evidenţiat faptul că doar finanţarea şi furnizarea publică pot garanta servicii la fel de bune
pentru toate categoriile sociale, în funcţie de necesităţi şi nu de puterea de cumpărare.
Dezvoltarea serviciilor municipale de îngrijire la domiciliu la începutul anilor 1950 a
21
reprezentat un pas important în construirea statului bunăstării. Serviciile de îngrijire la

domiciliu au permis persoanelor în vârstă sărace să rămână acasă fără a fi dependente de copiii
lor.
De la sfârşitul anilor 1970, tendinţa a fost aceea de scădere a suportului pentru

persoanele vârstnice din surse publice, cu centrarea atenţiei asupra celor mai nevoiaşi, de peste
80 de ani. Această tendinţă a contribuit, de asemenea, la creşterea sprijinului acordat de
îngrijitorii informali. Caracteristica anilor 1990 a fost suportul crescut din partea îngrijitorilor
informali de sex feminin: în anul 1994, 29% din persoanele vârstnice singure au primit ajutor
de la un îngrijitor de sex feminin, iar procentul a crescut la 39% în anul 2000 (Albin, 201145).
De altfel, deşi familia nu are obligaţia legală de a avea grijă de membrii vârstnici aflaţi în
situaţii de dependenţă, rolul acesteia a crescut în ultimii ani în cazul tuturor claselor sociale
(Ulmanen & Szebehely, 2015)46.
În prezent, legislaţia naţională garantează dreptul individului la un standard de viaţă

rezonabil, însă respectarea acestei prevederi este lăsată în sarcina autorităţilor locale,
neexistând un sistem adresat explicit îngrijirii de lungă durată.
Furnizarea serviciilor de îngrijire de lungă durată se bazează pe dreptul universal la

îngrijire, iar beneficiile sociale sunt în principal beneficii în natură. Totuşi, unele municipalităţi
oferă şi beneficii în bani.
Îngrijirea informală de către membrii familiei este considerată ca o parte adiacentă

serviciilor publice şi nu este integrată în politicile familiale ale statului suedez. Nu există nici o
obligaţie legală a familiei de a-şi îngriji rudele. Autorităţile locale sunt în schimb obligate să
ofere sprijin îngrijitorilor odată cu intrarea în vigoare în anul 2009 a noii legi privind serviciile
sociale.
Până recent, soţii, copiii acestora sau alte rude ofereau în mod obişnuit ajutor
persoanelor vârstnice în ceea ce priveşte activităţi precum cumpărături, iar activităţile care ţin
de asistenţa personală a unei persoane vârstnice erau acoperite în general de profesionişti, prin
sistemul de îngrijire formală. Cu toate acestea, în contextul unui declin gradual al serviciilor
formale de îngrijire de lungă durată, îngrijirea vârstnicilor s-a reorientat în ultimii ani către
familie. De aceea, problemele care au apărut în ceea ce priveşte reconcilierea vieţii
profesionale cu viaţa de familie sunt relativ un fenomen nou în Suedia.
Aşa cum am arătat, municipalităţile sunt obligate prin lege (începând din anul 2009) să
acorde sprijin îngrijitorilor informali. Conform Legii privind serviciile sociale din 2009,
municipalităţile trebuie să respecte şi să coopereze cu îngrijitorii informali, oferind sprijin
adaptat nevoilor lor. Scopul este de a atenua volumul de muncă al îngrijitorilor informali şi
45
Albin, B., Siwertsson, C. &Svensson, J-O. (2011),Informal care of the elderly in Sweden-Carers’ situation.
Aotearoa New Zealand Social Work, Issue 23(1&2). Disponibil online la:
https://anzswjournal.nz/anzsw/article/download/170/253
46
Ulmanen, P. & Szebehely, M. (2015), From the state to the family or to the market? Consequences of reduced
residential eldercare in Sweden. International Journal of Social Welfare, Vol. 24, nr. 1, pp. 81-92
22
impactul asupra stării lor de sănătate, precum şi de a le oferi informaţiile şi cunoştinţele

necesare. De asemenea, Legea privind serviciile sociale din 2009 vizează recunoaşterea muncii
oferite de îngrijitorii informali şi recunoaşterea importanţei acesteia. Îngrijitorii au dreptul, în
anumite circumstanţe, să-şi ia concediu de la locul de muncă pentru a oferi îngrijire unei
persoane în vârstă sau unei rude bolnave în stadiu terminal. Unele municipalităţi oferă prestaţii
în bani pe care beneficiarii îngrijirii le pot folosi pentru a compensa îngrijitorul. De asemenea,
municipalităţile pot recompensa direct îngrijitorii informali în anumite condiţii.
Municipalităţile pun la dispoziţia îngrijitorilor informali grupuri sau centre de asistenţă

pentru îngrijitori, care pot fi o sursă de sprijin reciproc. Municipalităţile pot oferi, de asemenea,
acces la concediu de repaus/recuperare, responsabilităţile de îngrijire fiind preluate de
furnizorii formali de îngrijiri la domiciliu sau de organizaţiile non-profit (oferite gratuit în circa
50% din municipalităţi, în altele sunt necesare mici taxe) sau de furnizorii de îngrijire în regim
rezidenţial. Unele municipalităţi furnizează, de asemenea, servicii suport pentru îngrijitori
precum tratamente SPA, masaj consultaţii medicale47.
Alocaţia de îngrijire: municipalitatea încheie un contract de angajare a unui membru al

familiei în vederea îngrijirii unei persoane vârstnice dependente. Îngrijitorul are astfel statut de
persoană asigurată în sistemul de securitate socială. Perioada pentru care se poate încheia un
astfel de contract este nedeterminată. Cuantumul alocaţiei acordate variază în funcţie de o serie
de criterii precum numărul de ore de îngrijire asigurate de îngrijitor.
Municipalităţile sprijină îngrijitorii informali prin oferirea unor servicii precum:

furnizarea de informaţii, ajutor la cerere sau ajutor programat astfel încât îngrijitorii să-şi ia o
perioadă de timp liber, grupuri de susţinere pentru îngrijitori, centre pentru îngrijitori care
organizează diverse activităţi.
Concediu pentru îngrijirea rudelor: angajaţii pot beneficia de un concediu pentru

îngrijire full-time sau part-time pentru o perioadă de maxim 100 de zile/persoană în stare
severă de boală. Persoana în stare severă de boală este acea persoană a cărei viaţă este în
pericol şi s-ar putea să nu supravieţuiască în viitorul apropiat. Angajatorul are obligaţia legală
de a respecta dreptul persoanei care solicită concediul de a reveni pe acelaşi post. Nu doar
rudele apropiate pot solicita concediu pentru îngrijire, ci şi alte persoane care doresc să ofere
îngrijire paleativă pentru persoane foarte apropiate lor. În perioada concediului, îngrijitorii au
dreptul la o indemnizaţie al cărei cuantum este de regulă în jur de 80% din venitul salariatului
care solicită concediul, existând totuşi un prag superior. Şomerii înregistraţi care au lucrat cel
puţin 6 luni înainte de a deveni şomeri au de asemenea dreptul de a aplica pentru indemnizaţie
pentru îngrijirea rudelor în anumite condiţii.
Sprijin financiar indirect pentru îngrijirea rudelor: Alocaţia de invaliditate

(handikappersättning): persoanele cu dizabilităţi care au nevoie de asistenţă personală (de cel
puţin 2 ore pe zi, sau asistenţă pentru a învăţa sau munci), pot solicita această alocaţie. Alocaţia
47
Comisia Europeană (2016), Health Care & Long-Term Care Systems. Disponibil online la:
https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/joint-report_se_en_2.pdf
23
este acordată persoanelor cu vârsta cuprinsă între 19 şi 65 de ani a căror dizabilitate s-a instalat
de cel puţin 1 ani de zile. Persoanele fără vedere sau persoanele cu dificultăţi severe de auz
sunt îndreptăţite să primească această alocaţie şi după împlinirea vârstei de 65 de ani, câtă
vreme dizabilitatea s-a instalat înainte de împlinirea vârstei de 65 de ani. Cuantumul alocaţiei
variază în funcţie de veniturile beneficiarului. Scopul acordării acestei alocaţii este de a acoperi
cheltuielile de îngrijire şi alte cheltuieli relaţionate.
1.5. Olanda
Îngrijirea de lungă durată reprezintă un sistem clar definit în Olanda (definit încă din
anul 1968 şi reformat începând cu anul 2007 şi ulterior în anul 2015), organizat regional şi
finanţat prin sistemul de asigurări sociale şi de sănătate de contribuabilii care muncesc pe
teritoriul Olandei indiferent că aceştia sunt persoane rezidente sau nerezidente pe teritoriul
Olandei.
Primul pas semnificativ în reformarea sistemului a fost introducerea Legii privind

asistenţa socială (Wmo) în anul 2007, al cărui element cheie a fost descentralizarea serviciilor
de îngrijire de lungă durată care au fost trecute în responsabilitatea municipalităţilor. Începând
cu anul 2015, în Olanda are loc o reformare majoră cu scopul de a reduce cheltuielile cu
îngrijirea de lungă durată în paralel cu păstrarea calităţii serviciilor de îngrijire. Un obiectiv
important al reformei a fost acela de a îmbunătăţi calitatea sistemului de îngrijire de lungă
durată, făcându-l mai orientat către client, prin trecerea de la îngrijirea rezidenţială la cea non-
rezidenţială, descentralizarea îngrijirii nerezidenţiale şi reducerea cheltuielilor.
În opinia guvernului, acoperirea largă şi nivelul ridicat de finanţare publică a sistemului

de îngrijire de lungă durată au creat un sistem bazat pe ofertă şi "supra-medicalizat", cu clienţi
poziţionaţi în principal într-un rol de persoane dependente. Reforma din anul 2015 a urmărit o
trecere a clienţilor de la un mediu rezidenţial la unul nerezidenţial. Îngrijirea rezidenţială
rămâne disponibilă numai clienţilor pentru care îngrijirea nerezidenţială nu este o opţiune
realistă. Persoanele cu probleme de moderate de sănătate nu mai sunt eligibile pentru îngrijirea
rezidenţială. Schimbarea se bazează pe presupunerea că persoanele cu probleme moderate de
sănătate ar putea fi mai bine îngrijite la domiciliu şi că tot mai mulţi oameni preferă
îmbătrânirea în propria casă. Îngrijirea rezidenţială rămâne destinată persoanelor care au nevoie
de supraveghere permanentă pentru a evita escaladarea sau vătămări grave şi persoanelor care
au nevoie de îngrijire 24 de ore din 24 din cauza problemelor fizice sau a problemelor de auto-
control (Maarsea & Jeurissen, 2016)48.
În lumina acestor schimbări, principalele provocări ale reformei sistemului de îngrijire

de lungă durată sunt reprezentate de dezvoltarea celor mai potrivite măsuri de susţinere a
îngrijitorilor informali, precum: condiţii de muncă flexibile, concediu de recuperare, alocaţia de
48
Maarsea, J.A.M. & Jeurissen, P.P. (2016)The policy and politics of the 2015 long-term care reformin the
Netherlands. Health Policy 120 (2016) 241–245.
24
îngrijire care să compenseze pierderile câştigurilor salariale sau să acopere cheltuielile de

îngrijire, beneficii financiare plătite direct îngrijitorilor, menţinerea femeilor pe piaţa muncii
(Comisia Europeană, 201649.
Beneficiile acordate sunt atât în natură cât şi în bani, însă îngrijitorii informali nu
primesc în mod direct beneficii în cadrul acestui sistem. Olanda are o tradiţie veche în ceea ce
priveşte acordarea serviciilor de îngrijire pe termen lung în sistem rezidenţial, însă odată cu
reforma din anul 2015 autorităţile locale beneficiază de libertatea de a acorda sprijin sporit
îngrijirii la domiciliu de tip informal şi persoanele care au nevoie de îngrijire 24/24 au
prioritate la serviciile de îngrijire în sistem rezidenţial. Mai mult, guvernul olandez a introdus
în anul 2003 Protocolul îngrijirii obişnuite (Protocol gebruikelijke zorg), potrivit căruia
membrii gospodăriei sunt obligaţi să asigure îngrijire de termen lung şi ajutor pe termen scurt
membrilor familiei cu condiţia ca ei la rândul lor să se afle într-o stare de sănătate care să le
permită să ofere îngrijire.
Odată cu reforma din anul 2015 a fost introdus un element nou în sistemul de îngrijire
de lungă durată, acordându-se o mai mare importanţă îngrijirii persoanelor dependente în sânul
familiei. Drept rezultat, îngrijirea informală joacă un rol important în prezent în vederea
acoperirii nevoilor de îngrijire ale persoanelor dependente.
Reforma din anul 2015 a trecut în sarcina autorităţilor locale acordarea de sprijin pentru
îngrijirea la domiciliu, acestea beneficiind de fonduri pentru care au libertatea de a decide cum
le folosesc, ce tip de servicii oferă şi în ce modalitate susţin financiar îngrijitorii informali.
Totuşi, legislaţia naţională încurajează combinarea muncii remunerate cu îngrijirea

rudelor dependente. Astfel, îngrijitorii sunt îndemnaţi să apeleze la aranjamente flexibile de
muncă în vederea reconcilierii vieţii profesionale cu viaţa de familie. Femeile lucrează cel mai
adesea în program part-time. În anul 2016, prin Legea programului de lucru flexibil (Wet
Flexibel Werken), a fost introdus şi dreptul legal al lucrătorilor de a-şi adapta programul de
lucru şi de a-şi alege locul de unde le este mai uşor să-şi desfăşoare activitatea remunerată, pe
lângă dreptul deja existent la un program de lucru part-time. Scopul acestei legi a fost de a
îmbunătăţi echilibrul între viaţa profesională şi viaţa de familie.
În contextul reformei din 2015 când condiţiile privind eligibilitatea pentru îngrijirea în
sistem rezidenţial au devenit mult mai restrictive, se aşteaptă să crească numărul îngrijitorilor
informali şi intensitatea îngrijirii informale oferite.
Legislaţia nu prevede acordarea unei alocaţii de îngrijire, dar persoanele dependente pot
aplica pentru un buget personal (Persoonsgebonden budget) dacă pot dovedi că serviciile
existente nu sunt potrivite nevoilor lor individuale.
49
European Commission (2016), Joint Report on Health Care and Long-Term Care Systems and Fiscal
Sustainability- Country Documents.
25
Concediu pentru îngrijirea rudelor: concediul pentru îngrijirea de lungă durată

(Zorgverlof) este acordat angajaţilor care doresc să îngrijească o rudă sau o cunoştinţă.
Persoanele liber profesioniste nu sunt eligibile. Concediul pentru îngrijire s-a acordat în trecut
numai în situaţia în care persoana îngrijită risca sa-şi piardă viaţa, dar începând cu anul 2015
sunt eligibile şi situaţiile în care persoana are nevoie de îngrijire de lungă durată din cauza unei
boli sau a unei dizabilităţi. Durata concediului de îngrijire este de maxim 6 ori durata orelor
lucrătoare săptămânale dintr-un an (maxim 240 de ore). De obicei concediul nu este plătit, însă
există situaţii în care contractele colective prevăd aranjamente de muncă şi suport financiar pe
perioada concediului pentru îngrijire. Concediul de îngrijire poate fi luat şi în sistem part-time.
Suport financiar indirect pentru îngrijirea membrilor familiei: persoanele dependente

pot aplica pentru un buget personal (Persoonsgebonden budget) dacă pot dovedi că serviciile
existente nu sunt potrivite nevoilor lor individuale. Din acest buget pot fi plătiţi îngrijitori
informali. Pentru a beneficia de acordarea acestui buget personal, există anumite criterii care
trebuie îndeplinite şi care diferă de la o municipalitate la alta. Cu toate acestea, îngrijitorii
informali plătiţi din acest buget nu sunt asiguraţi în sistemul de asigurări sociale .
Suport financiar acordat îngrijitorilor informali cu salarii mici: unele municipalităţi

acoperă cheltuielile de transport ale angajaţilor care sunt plătiţi la nivelul salariului minim pe
economie şi care au şi calitatea de îngrijitori informali ai membrilor familiei.
CAPITOLUL 2. SITUAȚIA EXISTENTĂ CU PRIVIRE LA SERVICIILE-SUPORT ȘI

SCHEMELE DE FINANȚARE DESTINATE ÎNGRIJITORILOR INFORMALI AI
PERSOANELOR VÂRSTNICE CU NEVOI DE ÎNGRIJIRE DE LUNGĂ DURATĂ DIN
ROMÂNIA
În România, îngrijirea de lungă durată este orientată aproape exclusiv către îngrijirea
informală. Modificarea normelor sociale în ultimii ani în societatea românească împreună cu
fenomenul emigrării masive au condus la creșterea numărului de persoane vârstnice care
trăiesc singure, dar ar avea nevoie de îngrijire la domiciliu sau în sistem rezidențial.
Furnizarea de îngrijire la domiciliu este însă dificilă deoarece majoritatea populației

vârstnice din România trăiește în zone rurale, unde disponibilitatea unor asemenea servicii este
absentă sau insuficientă.
Cererea de îngrijire în sistem rezidențial a crescut mai rapid decât oferta disponibilă de
astfel de servicii, existând liste lungi de așteptare pentru a obține un loc în instituțiile
specializate. Deși numărul de centre speciale a crescut în ultimii ani ca răspuns la acest
fenomen, taxele mari le fac accesibile doar pentru vârstnicii care au pensii mari sau ale căror
familii își permit să susțină plata acestora.
26
În această situație, cele mai multe dintre persoanele vârstnice dependente beneficiază
doar de serviciile de îngrijire furnizate în cadrul familiei.
Legea asistenței sociale nr.292/2011 definește îngrijitorul informal ca fiind "persoana

necalificată, membru al familiei, rudă sau orice altă persoană, care asigură îngrijirea personală,
respectiv ajutorul pentru efectuarea activităților de bază și instrumentale ale vieții zilnice de
către persoana care și-a pierdut autonomia funcțională".
Deși importanța îngrijirii informale este recunoscută de autorități, nu există nici o

estimare oficială cu privire la dimensiunea îngrijirii informale în România.
În ultimii ani, a existat o tendință de trecere de la îngrijirea instituționalizată la îngrijirea

la domiciliu. Aceasta din urmă, dincolo de faptul că este mai ieftină reducând cheltuielile
publice cu îngrijirea de lungă durată, este cea mai preferată metodă de îngrijire de către
vârstnici deoarece le permite acestora să-și mențină independența și relațiile sociale.
Articolul 99 din Legea asistenței sociale nr.292/2011 stipulează că îngrijitorii informali

și formali beneficiază de facilități și servicii de suport, indemnizații, servicii de consiliere,
servicii de tip respiro și concediu de îngrijire, conform legii. În același timp, articolul 86
aliniatul 2 menționează că îngrijitorii informali și formali beneficiază de facilități și servicii de
suport, reglementate prin legislația specială.
Articolul 13, alin.2, din Legea 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice
stipulează că soțul și rudele care au în îngrijire un vârstnic în situație de dependență pot
beneficia de program redus de lucru, de o jumătate de normă, cu suportarea drepturilor salariale
pentru cealaltă jumătate de normă din bugetul local, corespunzător salariului brut lunar al
îngrijitorului la domiciliu.
În România, nu există nici un fel de indemnizații/beneficii pentru îngrijirea informală a

persoanelor vârstnice, ci numai pentru persoanele care sunt oficial recunoscute ca având o
dizabilitate. Cu toate acestea, persoanele vârstnice care au afecțiuni cronice sau sunt bolnave în
fază terminală sau au multiple comorbidități pot fi evaluate pentru a fi încadrate într-un grad de
dizabilitate. În acest fel, acestea pot beneficia de o indemnizație de îngrijire care în mod
obișnuit se acordă unui membru al familiei lor.
27
CAPITOLUL 3. METODOLOGIE PRIVIND PROIECTAREA, ORGANIZAREA ȘI

REALIZAREA UNEI ANCHETE PILOT PRIVIND IDENTIFICAREA FACTORILOR
DE STIMULARE/FRÂNARE A DEZVOLTĂRII ȘI IMPLEMENTĂRII UNOR
SERVICII-SUPORT DESTINATE ÎNGRIJITORILOR INFORMALI
3.1. Construirea metodologiei de derulare a anchetei pilot
Obiectivul cercetării cantitative
Scopul acestei anchete pe bază de chestionar este de a identifica o serie de factori care
stimulează şi/sau care frânează dezvoltarea și implementarea unor servicii-suport destinate
îngrijitorilor informali ai persoanelor vârstnice.
Facem precizarea că obiectivul principal este acela de construire şi testare a unui

instrument de cercetare cu grad de replicabilitate. Pornind de la acest obiectiv a fost desfăşurată
o anchetă pilot la nivelul regiunii de dezvoltare Nord-Est identificată ca fiind una dintre
regiunile cu valorile cele mai ridicate în ceea ce priveşte următorii indicatori consideraţi
relevanţi pentru identificarea situaţiei de fapt a îngrijirii informale: distribuția populaţiei
vârstnice (de 65 de ani şi peste) în profil regional, rata sărăciei relative în profil regional şi
ponderea emigranţilor definitivi în totalul populaţiei naţionale50.
Metoda utilizată
Pentru colectarea informaţiilor a fost utilizat un chestionar standardizat (Anexa A).
Metoda de culegere a datelor: CAWI (Computer Assisted Web Interviewing/Cercetarea

on line) având în vedere timpul scurt de implementare şi bugetul redus al proiectului. Softul
specializat de CAWI utilizat a asigurat editarea şi gestionarea chestionarului, precum şi
exportul datelor culese în format SPSS în vederea prelucrării şi analizei datelor culese.
Grupul ţintă
Grupul ţintă al anchetei pilot este reprezentat de serviciile publice de asistenţă socială
înfiinţate în subordinea autorităţilor administraţiei publice locale (DGASPC/DAS/SPAS) din
regiunea de dezvoltare Nord-Est care au oferit sau nu în cursul anului 2017 servicii de îngrijire
personală la domiciliul beneficiarilor (DAGSPC - Direcţia generală de asistenţă socială şi
protecţia copilului, cu personalitate juridică, în subordinea consiliului judeţean; DAS – Direcţie
de Asistenţă Socială cu personalitate juridică, în subordinea consiliului local al
municipiului/oraşului; DAS – Direcţie de Asistenţă Socială fără personalitate juridică, în
aparatul de specialitate al primarului; SPAS - compartiment de asistenţă socială organizat la
nivelul comunei, în aparatul de specialitate al primarului).
50
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo-online
28
Eşantion
Eşantionul investigat a fost unul de oportunitate. Chestionarul a fost trimis spre

completare tuturor SPAS-urilor din regiunea de dezvoltare Nord-Est (548 în total). Lista cu
datele de contact ale UAT-urilor a fost pusă la dispoziţia INCSMPS de către MMJS,
beneficiarul proiectului. Au fost contactate toate UAT-urile din lista pusă la dispoziţie, iar
pentru a creşte rata de completare a chestionarului, SPAS-urile au fost contactate şi telefonic.
Totodată, împreună cu link-ul pentru completarea chestionarului online, a fost transmisă şi o
adresă semnată de reprezentanţii Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, în calitate de
beneficiar şi finanţator al proiectului, prin care reprezentanţii SPAS au fost informaţi asupra
scopului proiectului şi au fost încurajaţi să furnizeze informaţiile solicitate.
Limite asumate
Raportat la dimensiunea populaţiei de baza (548 de UAT-uri), un eşantion reprezentativ

ar fi însemnat investigarea a cca. 320 de UAT-uri cu o eroare de eşantionare de +/-3,5% la un
interval de încredere de 95%). În contextul dat (timp scurt de implementare a proiectului,
resurse umane şi financiare reduse), reprezentativitatea unui astfel de eşantion nu a putut fi
asigurată, motiv pentru care am optat pentru administrarea chestionarelor online (cu costuri
mult reduse de culegere a datelor şi o rapiditate mai mare de culegere a datelor).
În cazul culegerii datelor prin intermediul chestionarelor online autoadministrate, rata

de răspuns este mult mai mică faţă de rata de răspuns obţinută în cazul intervievării subiecţilor
de operatori specializaţi prin tehnica faţă-în-faţă asistată computerizat (CAPI) sau pe suport
hârtie (PAPI).
O altă limită este legată de controlul redus asupra celor care răspund la întrebări, la care
se adaugă şi dificultatea asigurării completitudinii chestionarului (parcurgerea tuturor
întrebărilor de către respondenţi).
Însă, având în vedere caracterul replicabil al instrumentului de cercetare elaborat în

cadrul proiectului, culegerea datelor poate fi extinsă la nivel naţional, utilizându-se acelaşi
chestionar, dar cu constituirea unui eşantion reprezentativ şi utilizarea unei tehnici de culegere
a datelor asistată de operatori profesionişti.
Operaţionalizarea conceptelor
ÎNGRIJIRE DE LUNGĂ DURATĂ = îngrijirea persoanei care necesită pe o perioadă

mai lungă de 60 de zile ajutor pentru îndeplinirea activităţilor de bază şi instrumentale ale vieţii
zilnice este definită ca îngrijire de lungă durată (cf. Legii asistenţei sociale nr. 292/2011)
ÎNGRIJITOR INFORMAL = persoana necalificată, membru al familiei, rudă sau orice

altă persoană, care asigură îngrijirea personală, respectiv ajutorul pentru efectuarea activităţilor
de bază şi instrumentale ale vieţii zilnice de către persoana care şi-a pierdut autonomia
funcţională (cf. Legii asistenţei sociale nr. 292/2011)
ÎNGRIJITOR FORMAL = persoana calificată, certificată profesional, care asigură

îngrijirea personală, respectiv ajutorul pentru efectuarea activităţilor de bază şi instrumentale
29
ale vieţii zilnice de către persoana care şi-a pierdut autonomia funcţională ((cf. Legii asistenţei
sociale nr. 292/2011)
PERSOANĂ VÂRSTNICĂ. = persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită

de lege (cf. Legii nr. 17/2000 *** Republicată privind asistenţa socială a persoanelor
vârstnice); persoanele vârstnice sunt persoanele care au împlinit vârsta de 65 de ani (cf. Legii
asistenţei sociale nr. 292/2011)
ACTIVITĂŢI DE BAZĂ ALE VIEŢII ZILNICE = asigurarea igienei corporale,

îmbrăcare şi dezbrăcare, hrănire şi hidratare, asigurarea igienei eliminărilor, transfer şi
mobilizare, deplasare în interior, comunicare (cf. Legii asistenţei sociale nr. 292/2011)
ACTIVITĂŢI INSTRUMENTALE ALE VIEŢII ZILNICE = prepararea hranei,

efectuarea de cumpărături, activităţi de menaj şi spălătorie, facilitarea deplasării în exterior şi
însoţire, activităţi de administrare şi gestionare a bunurilor, acompaniere şi socializare (cf.
Legii asistenţei sociale nr. 292/2011)
Dimensiunile operaţionale ale chestionarului
Prezentăm în cele ce urmează dimensiunile operaţionale ale chestionarului, precum şi

indicatorii alocaţi fiecărei dimensiuni. Chestionarul elaborat şi aplicat este prezentat în Anexa
A a prezentului raport.
DIMENSIUNILE INDICATORI
CHESTIONARULUI
1. Frecvenţa oferirii de servicii de îngrijire personală la

domiciliu prin care se acordă ajutor persoanelor vârstnice
STANDARDE MINIME DE pentru realizarea activităţilor de bază ale vieţii zilnice
CALITATE PENTRU
SERVICIILE DE ÎNGRIJIRE LA 2. Frecvenţa oferirii de servicii de îngrijire personală la
DOMICILIU PENTRU domiciliu prin care se acordă ajutor persoanelor vârstnice
PERSOANE VÂRSTNICE pentru realizarea activităţilor instrumentale ale vieţii zilnice
3. Numărul de beneficiari de servicii de îngrijire la domiciliu în

anul 2017
4. Asigurarea monitorizării situaţiei beneficiarului de îngrijire

la domiciliu şi a aplicării planului individualizat de asistenţă
şi îngrijire
30
5. Efectuarea de vizite la domiciliul beneficiarului de către

responsabilul de caz şi/sau alţi angajaţi pentru a verifica
modul cum îşi îndeplineşte îndatoririle personalul de îngrijire
la domiciliu
6. Inventarierea perioadei medii pentru care persoanele

vârstnice beneficiază de îngrijire informală
7. Inventarierea vârstei la care persoanele vârstnice încep să

beneficieze de îngrijire informală
8. Oferirea de consiliere şi informare îngrijitorilor informali în

anul 2017
9. Numărul sesizărilor înregistrate la nivelul instituţiei

referitoare la abuzuri şi/sau neglijare a persoanelor vârstnice
de către îngrijitori informali
10. Modalitatea de soluţionare a sesizărilor înregistrate
11. Existenţa unei proceduri proprii pentru identificarea,

semnalarea şi soluţionarea oricărei forme de abuz (fizic,
psihic, economic) şi oricărei forme de neglijare a persoanei
sau de tratament degradant la care pot fi supuse persoanele
vârstnice beneficiare de îngrijire de lungă durată de către
personalul de îngrijire şi/sau de către îngrijitori informali
12. Numirea a cel puţin 3 elemente de dificultate întâmpinate de

personalul SPAS în procesul de monitorizare a îndeplinirii
obligaţiilor îngrijitorului informal
ÎNCHEIEREA DE CONTRACTE 1. Numărul de contracte de prestări servicii cu personal de

DE PRESTĂRI SERVICII CU îngrijire prin plata cu ora, fracţiuni de normă sau normă
PERSONAL DE ÎNGRIJIRE întreagă încheiate în anul 2017 în baza art. 13 din Legea
PRIN PLATA CU ORA, nr.17/2000
FRACŢIUNI DE NORMĂ SAU
NORMĂ ÎNTREAGĂ 2. Motivele pentru care nu au încheiat astfel de contracte
ACOPERIREA DREPTURILOR 1. Numărul de persoane pentru care au acoperit drepturi

SALARIALE PENTRU salariale în anul 2017 pentru îngrijitori informali membrii ai
ÎNGRIJITORI MEMBRII AI familiei care au în îngrijire o persoana vârstnică dependentă
FAMILIEI CARE AU ÎN
ÎNGRIJIRE O PERSOANA 2. Motivele pentru care nu au acoperit drepturi salariale în anul
VÂRSTNICĂ DEPENDENTĂ 2017
31
ASISTAREA PERSOANELOR 1. Numărul de persoane asistate în anul 2017 în vederea

VÂRSTNICE ÎN VEDEREA încheierii unui act juridic translativ de proprietate, cu titlu
ÎNCHEIERII UNUI ACT oneros sau gratuit, în scopul întreţinerii şi îngrijirii personale
JURIDIC TRANSLATIV DE
PROPRIETATENÎN SCOPUL 2. Motivele pentru care nu au fost asistate în anul 2017
ÎNTREŢINERII ŞI ÎNGRIJIRII persoane vârstnice în vederea încheierii unui act translativ de
PERSONALE proprietate
1. Aprecierea măsurii în care îngrijitorii informali ai

persoanelor vârstnice din România beneficiază de măsuri de
FACTORI DE suport/scheme de finanţare în procesul de îngrijire de lungă
FRÂNARE/STIMULARE A durată a persoanelor respective
SERVICIILOR SUPORT ŞI
SCHEMELOR DE FINANŢARE 2. Numirea măsurilor de suport de care beneficiază îngrijitorii
PENTRU ÎNGRIJITORII informali în procesul de îngrijire de lungă durată
INFORMALI AI
PERSOANELOR VÂRSTNICE 3. Numirea principalelor dificultăţi cu care se confruntă
îngrijitorii informali care acordă servicii de îngrijire la
domiciliu persoanelor vârstnice în România
4. Numirea a 5 factori care ar putea frâna dezvoltarea și

implementarea serviciilor suport și/sau schemelor de
finanțare propuse
5. Numirea a 5 factori care ar putea stimula dezvoltarea și

implementarea serviciilor suport și/sau schemelor de
finanțare propuse
6. Propuneri în direcţia îmbunătăţirii serviciilor-suport și/sau

schemelor de finanțare pentru îngrijitorii informali (familie)
ai persoanelor vârstnice dependente din România
1. Statut SPAS
VARIABILE SOCIO- 2. Mediul de rezidenţă

DEMOGRAFICE
3. Judeţ
4. Localitate
5. Numele persoanei respondente
6. Funcţia persoanei respondente
32
3.2. Administrarea și derularea anchetei pilot
Administrarea anchetei
Colectarea datelor s-a desfăşurat în perioada 01-22 noiembrie 2018. În acest interval au
fost completate 202 chestionare, din care au fost validate 150. Motivele invalidării au fost
legate de gradul de corectitudine şi completitudine a datelor completate (chestionarele nu au
fost completate în totalitate, peste 80% din întrebările din chestionarele invalidate fiind fără
răspuns).
Prelucrarea datelor, analiza şi interpretarea statistică a rezultatelor a fost realizată

utilizând un soft specializat de analiză statistică a datelor (SPSS).
Analiza rezultatelor
Aspecte socio-demografice
Mai puţin de 15% dintre unităţile SPAS participante la ancheta pilot sunt din mediul
urban, restul provenind din mediul rural şi funcţionând ca şi compartimente de asistenţă socială
organizate la nivelul comunei, în aparatul de specialitate al primarului.
Standarde minime de calitate privind serviciile de îngrijire la domiciliu
Majoritatea respondenţilor afirmă că modalitatea cea mai frecventă de îngrijire la

domiciliu a persoanelor vârstnice la nivelul comunității lor este cea informală (aproximativ
80%). Doar 21% dintre unităţile SPAS participante la ancheta pilot au declarat că au acordat în
anul 2017 servicii de îngrijire personală la domiciliul beneficiarilor (8% au oferit ajutor
persoanelor vârstnice pentru realizarea activităţilor de bază şi 13% au oferit ajutor pentru
realizarea activităţilor instrumentale ale vieţii zilnice).
Majoritatea SPAS-urilor care au declarant că în anul 2017 au oferit servicii de îngrijire

personală la domiciliul vârstnicilor afirmă că aproape toate activităţile de bază sunt realizate în
general zilnic, asigurarea igienei corporale fiind realizată în mai degrabă săptămânal (Grafic 1).
33
În ceea ce priveşte activităţile instrumentale ale vieţii zilnice, se observă că

administrarea şi gestionarea bunurilor nu reprezintă o activitate care să fie realizată cu sprijinul
SPAS, în vreme ce frecvenţa realizării celorlalte activităţi instrumentale este destul de variată,
de la realizarea săptămânală a cumpărăturilor, până la prepararea hranei, menaj şi spălătorie de
câteva ori pe săptămână (Grafic 2).
Numărul mediu de persoane vârstnice beneficiare de îngrijire la domiciliu în anul 2017

a fost de 34 de persoane, însă majoritatea SPAS-urilor care au furnizat servicii de îngrijire la
domiciliu au declarant un număr de 15 persoane vârstnice beneficiare de îngrijire la domiciliu
în anul de referinţă.
Din cele 31 de SPAS-uri care au declarat că au furnizat servicii de îngrijire la domiciliu

pentru persoanele vârstnice în anul 2017, aproape 3 sferturi (74,2%) declară că asigură
monitorizarea situaţiei beneficiarului de îngrijire la domiciliu precum şi a aplicării planului
individualizat de asistenţă şi îngrijire, având capacitatea de a monitoriza activităţile aferente
îngrijirii personale la domiciliu.
În general SPAS-urile care au furnizat servicii de îngrijire la domiciliu declară că şi-au

atins planul de vizite pentru verificarea îndeplinirii îndatoririlor personalului de îngrijire la
domiciliul persoanelor vârstnice. SPAS-urile care nu au avut stabilit un astfel de plan au
motivat lipsa acestuia prin numărul mic de personal din cadrul SPAS.
Întrebaţi care este, din experienţa lor, vârsta la care persoanele vârstnice încep să
beneficieze de îngrijire informală, majoritatea respondenţilor (64%) au declarat că vârstnicii
încep să beneficieze de îngrijire după împlinirea vârstei de 65 de ani, mai puţin de o treime
declarând că vârstnicii încep să beneficieze de îngrijire după împlinirea vârstei de 80 de ani, iar
restul apreciind că nu vârsta este definitorie în stabilirea nevoii de îngrijire, ci starea de
sănătate.
34
Întrebaţi dacă în anul 2017 îngrijitorii informali au beneficiat de consiliere sau

informare din partea personalului SPAS, aproximativ 41% dintre participanţii la ancheta pilot
răspund afirmativ (Grafic 3).
Majoritatea respondenţilor afirmă că nu au primit sesizări referitoare la abuzuri şi/sau

neglijare a persoanelor vârstnice de către îngrijitori informali (Grafic 4), în vreme ce 10
participanţi declară că au primit între 1 şi 4 sesizări, soluţionate prin verificări în teren, vizite la
domiciliu, consilierea şi informarea îngrijitorilor informali (chiar şi cu implicarea medicului de
familie, uneori cu internarea persoanelor vârstnice într-o unitate spitalicească), monitorizări
ulterioare pentru a se asigura că persoanele vârstnice sunt îngrijite corespunzător.
Numai 40,7% dintre SPAS-urile participante la ancheta pilot au declarat că utilizează o

procedură proprie pentru identificarea, semnalarea şi soluţionarea formelor de abuz (fizic,
psihic, economic) şi formelor de neglijare a persoanei sau de tratament degradant la care pot fi
35
supuse persoanele vârstnice beneficiare de îngrijire de lungă durată de către îngrijitorii

informali (Grafic 5).
În ceea priveşte procedura pentru identificarea formelor de abuz şi formelor de neglijare

a persoanei de către propriul personal, numai 16% dintre SPAS-uri declară că utilizează o
astfel de procedură, ponderea scăzută fiind totuşi explicabilă având în vedere numărul mic al
participanţilor la anchetă care au declarat că au furnizat servicii de îngrijire la domiciliu în anul
2017.
Rugaţi să numească 3 elemente de dificultate întâmpinate de personalul SPAS în

procesul de monitorizare a îndeplinirii obligaţiilor îngrijitorului informal, 41% dintre
respondenţi fac referire la reticenţa beneficiarilor şi a familiilor acestora care nu înţeleg scopul
monitorizării (refuză accesul în locuinţă, refuză accesul personalului SPAS la dosarul medical,
refuză interacţiunea cu persoana îngrijită). Un alt aspect invocat de 31,6% dintre respondenţi
este legat de personalul SPAS care este insuficient raportat la volumul de muncă, la nivelul
UAT-urilor din mediul rural existând o singură persoană angajată cu atribuţii de asistenţă
socială (Grafic 6).
36
Contracte de prestări servicii cu personal de îngrijire prin plata cu ora, fracţiuni de normă
sau normă întreagă
Potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 17/2000 cu completările şi
modificările ulterioare, pentru asigurarea îngrijirii la domiciliu a persoanei vârstnice aflate în
situația de dependență socio-medicală, stabilită conform grilei naționale de evaluare a nevoilor
persoanelor vârstnice, autoritățile administrației publice locale pot angaja personal de îngrijire
prin plata cu ora, fracțiuni de normă sau normă întreagă, în funcție de perioada de îngrijire
necesară a se acorda și cu respectarea criteriilor prevăzute de standardele de calitate aplicabile
în domeniu, conform legislației în vigoare.
Doar 4,7% dintre respondenţi (7 SPAS-uri) declară că au încheiat în anul 2017

contracte de prestări servicii cu personal de îngrijire prin plata cu ora, fracţiuni de normă sau
normă întreagă în temeiul prevederilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 17/2000 privind asistenţa
socială a persoanelor vârstnice, în vreme ce 90% dintre respondenți declară că nu au încheiat
astfel de contracte. Numărul contractelor încheiate la nivelul anului 2017 este în general mic
(1-2 contracte), excepţie făcând serviciul public din Piatra Şoimului – Judeţul Neamţ care a
încheiat 10 astfel de contracte.
Rugaţi să indice principalele motivele pentru care nu au încheiat contracte de prestări

cu personal de îngrijire prin plata cu ora, fracţiuni de normă sau normă întreagă, 51,3% dintre
respondenţi au motivat că nu au avut solicitări în acest sens, în vreme ce 38,3% dintre
respondenţi au indicat şi lipsa resurselor financiare pentru angajarea personalului de îngrijire.
Alte motive fac referire la lipsa persoanelor calificate pentru a fi angajate, dar şi piedici
legislative (Grafic 7).
37
Drepturi salariale pentru îngrijitori membrii ai familiei care au în îngrijire o persoana

vârstnică dependentă
Potrivit prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 17/2000 cu completările şi
modificările ulterioare, soțul și rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă pot
beneficia de program lunar redus de lucru, de o jumătate de normă, cu suportarea drepturilor
salariale pentru cealaltă jumătate de normă din bugetul local, corespunzător salariului brut
lunar al îngrijitorului la domiciliu, potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea
personalului plătit din fonduri publice. Timpul cât soțul și rudele sunt încadrate în aceste
condiții se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu normă întreagă.
Aproximativ 19% dintre SPAS-urile participante la ancheta pilot au declarat că au plătit

în anul 2017 drepturi salariale pentru îngrijitori informali membrii ai familiei care au în
îngrijire o persoana vârstnică dependentă, în vreme ce trei sferturi dintre respondenţi declară că
nu au încheiat astfel de contracte. Numărul mediu de îngrijitori pentru care au fost plătite
drepturi salariale a fost de 15, cele mai multe SPAS-uri declarând că au plătit în anul 2017
drepturi salariale pentru 17 îngrijitori informali.
Lipsa bugetului (indicată de 23,2% dintre respondenţi) şi lipsa solicitărilor (indicată de

57,3% dintre respondenţi) au fost motivele cel mai des invocate de SPAS-urile participante la
ancheta pilot pentru care nu au plătit drepturi salariale prevăzute de art. 13 alin. 2 din Legea nr.
17/2000. 6. Alte motive pentru care nu au fost plătite drepturi salariale au făcut referire la
faptul că au fost angajaţi asistenți personali pentru persoanele vârstnice încadrate într-un grad
de handicap, dar şi faptul că nefiind înfiinţat un serviciu de îngrijire la domiciliu la nivelul
SPAS a făcut dificilă plata unor astfel de drepturi salariale (Grafic 8).
38
Asistarea persoanelor vârstnice în vederea încheierii unui act juridic translativ de proprietate
în scopul întreţinerii şi îngrijirii personale
Potrivit prevederilor art. 30 din Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a
persoanelor vârstnice, autoritatea tutelară sau, după caz, consilierii juridici angajați ai
consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază persoana vârstnică au obligația de a
acorda, la solicitarea acesteia, consiliere gratuită în vederea încheierii actelor juridice de
vânzare-cumpărare, donație sau împrumuturi cu garanții imobiliare care au drept obiect
bunurile mobile sau imobile ale persoanei vârstnice respective. Persoana vârstnică are dreptul
de a fi asistată, la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, în vederea încheierii unui act juridic
de înstrăinare, cu titlu oneros ori gratuit, a bunurilor ce îi aparțin, în scopul întreținerii și
îngrijirii sale, de un reprezentant al autorității tutelare a consiliului local în a cărui rază
teritorială domiciliază persoana vârstnică respectivă.
Întrebaţi dacă SPAS, prin autoritatea tutelară, a asistat în anul 2017 persoane vârstnice
în vederea încheierii unui act juridic translativ de proprietate, cu titlu oneros sau gratuit, în
scopul întreţinerii şi îngrijirii personale, 71% dintre respondenţi răspund negativ, în vreme ce
aproximativ 21% afirmă că la nivelul localităţii lor au fost asistate persoane vârstnice în
vederea încheierii unui act translativ de proprietate în scopul întreţinerii şi îngrijirii personale.
Motivul declarat pentru care SPAS nu a asistat persoane vârstnice într-un astfel de demers este
legat de faptul că nu a primit solicitări în acest sens. Numărul mediu de persoane asistate în
acest demers în anul 2017 de SPAS-urile participante la ancheta pilot a fost de 3, cele mai
multe SPAS-uri declarând însă că au asistat 1 singură persoană vârstnică în procesul de
încheiere a unui contract translativ de proprietate.
Factori de frânare/stimulare a serviciilor suport şi schemelor de finanţare pentru îngrijitorii

informali ai persoanelor vârstnice
Doar 6% (17 respondenţi) dintre participanţii la ancheta pilot consideră că în prezent

îngrijitorii informali ai persoanelor vârstnice din România beneficiază de măsuri de suport şi
scheme de finanţare. Rugaţi să numească măsurile suport de care beneficiază îngrijitorii
39
informali, aceştia au făcut referire la sprijinul financiar şi la serviciile de consiliere şi

informare.
Doar 12 din cei 150 de reprezentanţi ai SPAS-urilor investigate răspund atunci când
sunt rugaţi să numească măsurile de suport de care beneficiază îngrijitorii informali în procesul
de îngrijire de lungă durată, iar răspunsurile acestora fac referire la sprijin financiar servicii de
informare şi consiliere.
Lipsa suportului financiar este cea mai des menţionată dificultate de SPAS-urile
respondente atunci când sunt rugate să numească principalele dificultăţi cu care se confruntă
îngrijitorii informali care acordă îngrijire la domiciliu persoanelor vârstnice în România (Grafic
10). Izolarea socială a îngrijitorilor informali este menţionată de 22,6% dintre respondenţi,
15% menţionează necooperarea persoanelor vârstnice îngrijite (refuzul tratamentului şi
regimului alimentar, boli psihice, refuzul îngrijirii din partea altor persoane decât membrii
familiei). Accesul greoi la servicii medicale (distanţa mare faţă de unităţile spitaliceşti,
vârstnicii sunt persoane netransportabile, lipsa medicului familie în localitate, etc.) sunt
menţionate de 7,5% dintre respondenţi ca şi probleme cu care se confruntă îngrijitorii
informali, în vreme ce lipsa serviciilor suport din localitate (sociale şi medicale) este
menţionată de 12,3% dintre respondenţi.
40
Rugaţi să numească 5 factori care ar putea frâna dezvoltarea și implementarea unor

măsuri de sprijin a îngrijitorilor informali care acordă îngrijire la domiciliu persoanelor
vârstnice din România, aproape jumătate (48%) din cele 150 de SPAS-uri participante la
ancheta pilot au făcut referire la aspecte ce ţin de lipsa resurselor financiare pentru dezvoltarea
de servicii de îngrijire la domiciliu, dar şi pentru a avea posibilitatea plăţii îngrijitorilor
informali.
O treime dintre SPAS-urile respondente apreciază ca factor de frânare lipsa

calificării/instruirii pe de o parte a potenţialilor îngrijitori informali, pe de alta a specialiştilor
cu atribuţii în domeniul îngrijirii de lungă durată (medici geriatri, consilieri, psihologi, asistenţi
sociali).
De remarcat că aproape un sfert dintre SPAS-urile respondente (22,7%) consideră că

reticenţa faţă de autorităţi reprezintă, de asemenea un factor care ar putea frâna dezvoltarea și
implementarea unor măsuri de sprijin a îngrijitorilor informali. Este vorba nu doar despre
reticenţa vârstnicilor de a fi monitorizaţi de specialiştii SPAS, sau de a fi îngrijiţi la domiciliu
de îngrijitori angajaţi ai SPAS percepuţi ca fiind persoane străine care le invadează spaţiul
privat, ci şi de reticenţa membrilor familiei de a fi monitorizaţi în ceea ce priveşte activitatea
lor de îngrijire a persoanelor vârstnice dependente aflate în grija lor (Grafic 11).
41
În ceea ce priveşte numirea unor factori care ar putea stimula dezvoltarea și

implementarea unor măsuri de sprijin a îngrijitorilor informali care acordă îngrijire la domiciliu
persoanelor vârstnice din România, din graficul de mai jos (Grafic 12) se vede că cel mai des
nominalizat factor face referire la alocarea unui buget care să permită dezvoltarea de servicii
sociale la nivel local prin intermediul cărora să poată fi acordate şi măsuri de sprijin
îngrijitorilor informali. Astfel, 62% dintre SPAS-urile respondente fac referire la necesitatea
finanţării autorităţilor locale în vederea dezvoltării şi licenţierii de servicii sociale care să
permită acordarea de măsuri suport pentru îngrijitorii informali.
Este resimţită şi nevoia angajării de personal suplimentar la nivelul SPAS-urilor

respondente, precum şi nevoia instruirii personalului deja existent (20,7% dintre respondenţi
apreciază că un personal calificat ar putea contribui la dezvoltarea unor măsuri de sprijin a
îngrijitorilor informali).
Îmbunătăţirea cadrului legislativ şi simplificarea procedurilor este nominalizat ca factor

de stimulare de 21,3% dintre SPAS-urile participante la ancheta pilot.
Campaniile de informare în plan local, prin intermediul cărora atât persoanele vârstnice
dependente cât şi familiile acestora să înţeleagă importanţa serviciului de asistenţă socială şi
rolul monitorizării serviciilor de îngrijire informală/formală la domiciliu reprezintă, de
asemenea, un factor de stimulare considerat important de 19,3% dintre SPAS-urile
respondente.
42
Respondenţii nu fac o distincţie clară între serviciile suport şi schemele de finanţare

pentru îngrijitorii informali ai persoanelor vârstnice dependente din România atunci când sunt
rugaţi să facă propuneri în direcţia îmbunătăţirii serviciilor suport, pe de o parte şi a schemelor
de finanţare, pe de altă parte.
Referitor la propunerile în direcţia îmbunătăţirii serviciilor suport pentru îngrijitorii

informali ai persoanelor vârstnice dependente, s-au desprins următoarele idei:
- acordarea de suport financiar pentru îngrijitorii informali/plata îngrijitorilor informali

(contracte de muncă, indemnizaţii de îngrijire);
- cursuri de formare profesională pentru îngrijitorii informali (în special în domeniul

asistenţei medicale);
- consilierea îngrijitorilor informali/înfiinţarea unor centre de informare şi suport la nivel

local;
- înființarea de compartimente de specialitate cu personal instruit în cadrul SPAS care să

organizeze şi să monitorizeze activitatea îngrijitorilor informali;
- legislaţie ţintită asupra îngrijitorilor informali/relaxarea legislaţiei naţionale privind

autorizarea îngrijitorilor informali/cadru legal mai simplificat care să permită
remunerarea îngrijitorilor informali;
- reducerea birocraţiei în ceea ce priveşte întocmirea dosarului persoanei

vârstnice/proceduri clare privind sarcinile asistenţilor sociali de la nivelul UAT-urilor în
situaţia în care în comună există persoane vârstnice îngrijite informal;
- cercetări ştiinţifice cu scopul evaluării nevoilor vârstnicilor şi îngrijitorilor acestora la

nivel local;
43
- înfiinţarea de servicii de îngrijire persoane vârstnice în comunităţile unde persoanele

tinere sunt plecate la muncă în străinătate şi nu există îngrijitori informali pentru
vârstnicii din comune.
În ceea ce priveşte propunerile în direcţia îmbunătăţirii schemelor de finanțare,

reprezentanţii SPAS-urilor fac în general referire la nevoile lor neacoperite, mai degrabă decât
la nevoile îngrijitorilor informali. Astfel, din răspunsurile exprimate tragem concluzia că
SPAS-urile duc lipsă de finanţare, dar nu oferă soluţii concrete privind schemele de finanțare
pentru îngrijitorii informali ai persoanelor vârstnice dependente din România. Singurele
propuneri privind finanţarea fac trimitere la încheierea unor parteneriate public-privat şi/sau
contractarea de proiecte cu finanţare externă/europeană.
Participanţii la ancheta pilot au fost rugaţi să facă şi alte menţiuni pe care le consideră
utile referitor la îngrijirea informală a persoanelor vârstnice din România. Doar 26 (17%) din
cele 150 de SPAS-uri participante la studiul pilot au făcut astfel de menţiuni, cu referire la
aspecte legate pe de o parte direct de îngrijitorii informali, iar pe de altă parte la aspecte care
țin de organizarea și finanțarea SPAS.
În ceea ce privește aspectele legate direct de îngrijitorii informali, respondenții

apreciază că este necesară instruirea acestora, cu accent pe zona de asistenţă medicală, dar şi
susţinerea financiară a îngrijitorilor informali.
În ceea ce priveşte organizarea SPAS, respondenţii militează pentru alocarea de fonduri

special destinate îngrijirii persoanelor vârstnice pe care SPAS-urile să le poată utiliza fie pentru
formarea personalului propriu în domeniul asistenţei sociale a persoanelor vârstnice, fie pentru
înființarea unor servicii de îngrijire la domiciliu (aceste menţiuni au venit din partea SPAS-
urilor organizate ca şi compartimente de asistenţă socială în aparatul de specialitate al
primarului, care se plâng atât de lipsa resurselor umane specializate – asistenţi sociali care să
acopere toate nevoile sociale ale comunităţii, cât şi de lipsa resurselor financiare destinate
acoperirii unor astfel de nevoi). Existenţa unui cadru legal care să oblige autorităţile publice
locale să vină în sprijinul vârstnicilor dependenţi şi a îngrijitorilor acestora se numără, de
asemenea, printre menţiunile reprezentanţilor SPAS care duc lipsa atât de personal calificat, cât
şi de resurse financiare necesare pentru a veni în sprijinul tuturor nevoilor comunităţii locale.
CAPITOLUL 4. PROPUNERI SERVICII SUPORT ȘI SCHEME DE FINANȚARE

PENTRU ÎNGRIJITORII INFORMALI AI PERSOANELOR VÂRSTNICE
DEPENDENTE DIN ROMÂNIA
Analizând informația din capitolele precedente facem următoarele propuneri de

servicii-suport și scheme de finanțare pentru îngrijitorii informali:
I. Concediu şi indemnizaţia pentru îngrijire: dreptul la concediu de îngrijire

şi/sau la reducerea programului de lucru în scopuri de îngrijire persoane vârstnice dependente
membre ale familiei, pentru o perioadă cuprinsă între 1 şi 3 luni. În cazul reducerii programului
44
de lucru, timpul de lucru nu poate fi mai mic de 10/20 ore pe săptămână. Pe perioada
concediului de îngrijire, îngrijitorii vor beneficia de o indemnizaţie pentru îngrijire al cărei
cuantum să fie în jur de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată.
Perioadele de îngrijire sunt considerate ca şi perioade contributorii la sistemul de asigurări
sociale, deci sunt luate în considerare la calculul pensiei.
II. Concediu de îngrijire paliativă: în cazul persoanelor vârstnice bolnave în

stadiu terminal, membrii familiei pot opta pentru un concediu de îngrijire paliativă, fără plată,
de 1-2 luni, part-time sau full-time, cu garantarea păstrării locului de muncă şi interzicerea
concedierii pentru o perioadă de 3 luni după revenirea la locul de muncă.
III. Concediu de îngrijire prelungit: angajaţii au dreptul la un concediu de îngrijire

de până la doi ani, în vederea îngrijirii unui membru al familiei, persoană vârstnică, aflată într-
o situaţie de dependenţă de grad IA, IB sau IC (corespunzătoare persoanelor dependente
potrivit prevederilor HG nr. 886/2000). Salariatului îi este garantat dreptul de a reveni la locul
de muncă pe acelaşi post în primul an sau pe o poziţie similară în următorul an, iar perioada de
concediu de îngrijire este considerată vechime în muncă la calculul pensiei în primul an de
concediu. Concediul poate fi fără plată în situaţia în care angajatul nu a realizat în ultimele 24
de luni timp de 12 luni consecutiv venituri profesionale supuse impozitului pe venit. Dacă au
realizat venituri profesionale în ultimele 24 de luni timp de 12 luni consecutiv, atunci, în
perioada concediului, îngrijitorii au dreptul la o indemnizaţie al cărei cuantum să fie în jur de
85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni, putând fi prevăzut totuşi un prag
superior. Astfel, guvernul preia plata asigurării pentru pensie şi plata asigurării pentru sănătate,
iar perioadele de îngrijire sunt considerate ca şi perioade contributorii la sistemul de asigurări
sociale, deci sunt luate în considerare la calculul pensiei.. Concediul de îngrijire poate fi luat şi
în sistem part-time.
IV. Asistent personal angajat în condiţiile Legii-cadru nr. 153/2017 (similar

asistenţilor personali ai persoanelor cu dizabilităţi): SPAS încheie un contract de angajare a
unui membru al familiei sau a unui alt îngrijitor non-profesionist în vederea îngrijirii unei
persoane vârstnice dependente (încadrată într-unul din gradele IA, IB sau IC potrivit
prevederilor HG nr. 886/2000). Îngrijitorul (similar asistentului personal al unei persoane cu
handicap) are astfel statut de persoană asigurată în sistemul de securitate socială. Îngrijitorii
perioada în care acordă îngrijire, şi poate fi luată în calcul şi plata unor contribuţii mai mici faţă
de restul asiguraţilor. (în prezent există posibilitatea angajării unui îngrijitor în condiţiile art. 13
alin. 1 din Legea 17/2000)
V. Indemnizaţia pentru îngrijire de lungă durată: persoanele dependente care

au nevoie de îngrijire şi sunt încadrate în gradele IA, IB sau IC în baza Grilei naţionale de
evaluare a persoanelor vârstnice conform HG nr. 886/2000, sunt îndreptăţite să beneficieze de
o indemnizaţie de îngrijire, lunară, indiferent de venituri, dacă serviciile de îngrijire din
localitatea de domiciliu nu sunt disponibile sau nu sunt potrivite nevoilor lor individuale.
Cuantumul indemnizaţiei poate varia în funcţie de gradul de dependenţă, numărul de ore de
îngrijire necesar, tipul de îngrijire şi prin raportare la Indicatorul Social de Referință (ISR),
45
valoarea unui punct de pensie. Prin alegerea primirii indemnizației pentru îngrijire de lungă
durată direct de către persoana vârstnică dependentă, aceasta îşi asumă răspunderea de a-şi
asigura singură activităţile de bază şi instrumentale ale vieţii zilnice, sau de a-şi plăti servicii de
îngrijire formală/informală din indemnizaţia primită.
VI. Pensia pentru dependenţă severă: beneficiu de asigurare socială acordat

persoanei dependente cu vârsta de peste 65 de ani, care necesită supraveghere permanentă,
reprezentând suplimentarea cu 50% a pensiei pentru limita de vârstă cu scopul de a putea plăti
un îngrijitor informal.
VII. Dreptul legal al lucrătorilor de a-şi adapta programul de lucru, de a opta

pentru reducerea programului de lucru şi/sau de a-şi alege locul de unde le este mai uşor
să-şi desfăşoare activitatea remunerată (telemuncă) atunci când fac dovada că au în îngrijire
persoane vârstnice dependente aflate într-o situaţie de dependenţă de grad IA, IB sau IC
(corespunzătoare persoanelor dependente potrivit prevederilor HG nr. 886/2000).
VIII. Posibilitatea pensionării anticipate cu până la 2 ani înaintea împlinirii

vârstei standard de pensionare, fără penalizarea cuantumului drepturilor de pensie, în
scopul îngrijirii unei persoane vârstnice dependente încadrate în gradele IA, IB sau IC
IX. Concediul de îngrijire (Respite care): dreptul îngrijitorilor informali de a

beneficia de o vacanţă pe an cu scopul de a se recupera în urma stresului acumulat pe perioada
îngrijirii persoanei vârstnice, iar în perioada vacanţei să se asigure îngrijirea persoanei
vârstnice prin intermediul serviciului public de asistenţă socială.
46
Rezultat 2. Evaluarea ex-ante a propunerilor de servicii-suport şi scheme de finanţare

destinate îngrijitorilor informali (cercetare calitativă)
CAPITOLUL 5. METODOLOGIE PRIVIND CONSTRUIREA UNEI COMPONENTE

CALITATIVE DE EVALUARE EX-ANTE A PROPUNERILOR DE SERVICII-
SUPORT ȘI SCHEME DE FINANȚARE DESTINATE ÎNGRIJITORILOR
INFORMALI AI PERSOANELOR VÂRSTNICE ÎN ROMÂNIA
5.1. Construirea metodologiei calitative de evaluare ex-ante
Obiectivul cercetării calitative
Evaluarea ex-ante a propunerilor de servicii-suport și schemelor de finanțare destinate

îngrijitorilor informali elaborate în cadrul proiectului Îngrijirea informală în îngrijirea de
lungă durată a persoanelor vârstnice – dezvoltarea de servicii suport și scheme de finanțare.
Metoda utilizată
În vederea evaluării ex-ante a propunerilor de servicii-suport şi schemelor de finanţare

destinate îngrijitorilor informali elaborate în cadrul proiectului a fost utilizată o metodă
calitativă de investigare având ca instrument de culegere a datelor ghidul de focus grup
(Anexa B).
Tehnica de intervievare: discuţia de grup.
Grup ţintă
A fost planificată realizarea unui focus-grup mixt cu îngrijitori informali şi stakeholderi

din domeniul asistenţei sociale a persoanelor vârstnice - după cum urmează:
 4 îngrijitori informali şi/sau reprezentanţi legali/rude ai/ale persoanelor vârstnice care

au nevoie de îngrijire de lunga durată
 2 reprezentanţi de la nivelul unor ONG-uri cu activitate în domeniul asistenţei sociale a

persoanelor vârstnice (furnizoare de servicii sociale sau medico-sociale acreditate sau
aflate în curs de acreditare)
 2 reprezentanţi ai DGASPC-urilor sectoarelor Municipiului Bucureşti (Direcţiilor

Generale de Asistenţă Socială din subordinea consiliilor locale ale sectoarelor din
Bucureşti (preferabil persoane implicate în furnizarea de servicii sociale oferite
persoanelor vârstnice)
 2 reprezentanţi ai consiliilor locale de sector din Bucureşti din cadrul Serviciului

Autoritate Tutelară.
47
Grila de focus grup (Anexa B) este structurată după cum urmează:
A. Prezentarea participanţilor
B. Situaţia îngrijitorilor informali ai persoanelor vârstnice din România
C. Servicii de informare şi consiliere pentru îngrijitorii informali
D. Adaptarea/reducerea programului de lucru şi locul muncii remunerate (telemuncă)

pentru îngrijitorii informali
E. Concedii şi indemnizaţii de îngrijire pentru îngrijitorii informali
F. Posibilitatea pensionării anticipate a îngrijitorilor informali
G. Dreptul persoanelor vârstnice dependente la indemnizaţie pentru îngrijire de lungă durată
H. Dreptul persoanelor vârstnice dependente la un asistent personal
I. Pensia pentru dependenţă severă
J. Alte propuneri
5.2. Administrarea și derularea focus grupului
Administrarea focus grupului
Elaborarea metodologiei de cercetare, moderarea focus grup-ului şi analiza datelor

culese pe baza acestei metodologii sunt în sarcina echipei de cercetare a proiectului. Culegerea
datelor pe baza metodologiei construite a fost realizată cu sprijinul unei firme specializate în
culegerea de date calitative, care a pus la dispoziţie sala de FG şi a furnizat echipei de cercetare
datele culese prin intermediul focus grupului în format audio-video şi transcript.
Data realizării focus grupului: 21 noiembrie 2018.
Durata focus grupului: 100 min.
Tehnica de înregistrare a datelor: Discuțiile de tip focus grup au fost înregistrate audio-
video, iar respondenţii şi-au exprimat acordul cu privire la metoda de înregistrare.
Analiza rezultatelor
Situaţia îngrijitorilor informali ai persoanelor vârstnice din România
48
Să fii îngrijitor informal al unei persoane vârstnice nu este o sarcină uşoară. Îngrijirea
unui membru apropiat al familiei este o activitate cu un mare consum emoţional din partea
îngrijitorului informal care asistă la suferinţa persoanei dependente. Deşi modelul de îngrijire
în sânul familiei este un model specific culturii române, îngrijitorii informali sunt deschişi
posibilităţii de a beneficia de măsuri de suport, însă sunt reticenţi în faţa potenţialelor costuri
financiare pe care nu le-ar putea suporta.
Atunci când persoanele dependente sunt diagnosticate cu boli care implică pierderea
funcţiilor mentale, sarcinile de îngrijire devin şi mai dificile. Procurarea tratamentului medical
pentru persoana vârstnică nu este nici ea o sarcină uşoară atunci când medicaţia nu este
disponibilă pe piaţa românească. La aceasta se adaugă şi costurile medicaţiei care nu de puţine
ori sunt suportate de îngrijitorii informali, membrii ai familiei.
„... este destul de greu, trebuie sa ai multa răbdare, sa fii calm ca sa poți sa reușești sa treci
peste si daca mai este si cineva din familie, o faci din suflet.” (îngrijitor informal, F, 48 ani)
„Este greu… mai ales când vezi ca nu mai vorbește… Este greu si pentru tine… te uiți la ea
si nu știe cine ești.” (îngrijitor informal, F, 37 ani)
“Pentru Parkinson nu se mai găsește medicația in tara… si noi de 3 ani de zile prin cineva îl
luam din Anglia… 500 de lei pe medicație.” (îngrijitor informal, F, 50 ani)
“… mama nu ar concepe sa o duc intr-un azil… mai bine moare” (îngrijitor informal, F, 48
ani)
Concilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie reprezintă o altă provocare pentru

îngrijitorii informali care, pe lângă munca plătită şi persoana vârstnică dependentă de care au
grijă, nu pot neglija sarcinile care ţin de îngrijirea gospodăriei şi a celorlalţi membri ai familiei,
inclusiv copii. Atunci când persoana vârstnică dependentă nu locuieşte in aceeaşi gospodărie
cu îngrijitorul informal, dificultatea îngrijirii capătă proporţii şi mai mari. Îngrijitorii informali
simt şi lipsa cunoştinţelor medicale care le-ar face sarcina de îngrijire mai uşoară în cazul
vârstnicilor cu probleme de sănătate.
„Este foarte greu, foarte obositor, pana sa mă duc la servici trebuie sa mă duc la ea sa ii fac
menajul, sa ii las mâncare, sa o schimb de pampers, sa fac mâncare… când vin de la
serviciu trec pe la ea… stau câteva ore, ii dau sa mănânce… pana o pregătesc de seara, cu
medicamente… cu tot ce ii trebuie. A 2-a zi de dimineața la fel… mai duc si băiețelul la
școală… am si băiețelul la școala de dimineața. Este foarte greu si obositor. Părerea mea ca
ar trebui sa fie niște centre pentru bătrâni… dar… pensiile sunt si ele mici si nu acoperă
cheltuielile.” (îngrijitor informal, F, 48 ani)
“Este foarte dificil sa fii si la serviciu si sa nu cunoști in domeniu… cum ar fi o infirmiera…

de exemplu eu, nu sunt de meserie… dar am avut grija de mama mea si bunica mea si știu ce
înseamnă. Este foarte greu si de stat… sunt foarte puține centre… cred ca este unul pe
sector sau doua maxim… cele particulare sunt prea scumpe…” (reprezentant ONG, F, 39
49
ani)
“O mai las acasă, fug înapoi… noroc ca lucrez vis-à-vis… si am un sef care cat de cat știe
ca am probleme si îmi mai îngăduie. Dar daca as lucra… la 1-2 ore de mers si daca am
program de dimineața pana seara… știu ca la stat la 4.30 am plecat, nu trebuie sa stau peste
program… dar si așa este greu.” (îngrijitor informal, F, 48 ani)
Printre nevoile neacoperite ale îngrijitorilor informali, participanţii la focus grup

nominalizează consilierea, în special profesională, întrucât multe dintre persoanele vârstnice
îngrijite au şi probleme de sănătate pe care îngrijitorii informali nu ştiu să le gestioneze
corespunzător. Posibilitatea îngrijitorilor informali de a putea lăsa persoanele îngrijite în grija
unor specialişti, poate chiar în cadrul unor centre de zi pentru bătrâni pe perioada cât îngrijitorii
informali sunt la serviciu.
„Si consiliere profesionala ar fi indicata… poate un curs de prim ajutor, poate chestii legate
de îngrijire. […] Sunt puține si locurile din centrele de stat… si aici ar fi o nevoie destul de
mare, solicitări sunt foarte multe, de intrare in centre. Poate niște centre de zi pentru bătrâni
ar fi… nu neapărat centre rezidențiale. Este adevărat, este nevoie de centre rezidențiale, dar
si de centre de zi pentru bătrâni în care bătrânii să meargă să își petreacă toată perioada
zilei acolo și seara să fie luat, când vin copiii de la serviciu.” (reprezentant DGASPC)
“Sunt pacienți care sunt pe oxigen…sau au complicații, nu doar ca stau la pat… si familia
nu știe cum sa ii hrănească.” (reprezentant ONG, F, 39 ani)
“In funcție de ce credem si ce mai citim de pe internet sau ce credem ca am putea face pentru
cel drag… nu avem studii. Una este când iți spune cineva cam cum trebuie sa faci si… ca nu
toata lumea are darul de a se ghida…cum ii dai pastile…in timp înveți.” (îngrijitor informal,
F, 48 ani)
“Centrul la care sunt eu voluntara este un centru de zi si bătrânii sunt aduși dimineața si sunt
luați seara… cum duci copilul la scoală așa îl duci si pe bătrânul pe care îl ai […]
Socializează intre ei… in același timp exista si medici care sa le supravegheze evoluția
diferitelor boli… au grija de ei voluntarii cu care interacționează si in același timp ei ajung si
in familie. […] Daca pleacă familia in vacanta si nu pot sa îl ia atunci sta 2 săptămâni dar ei
știu ca se pot întoarce oricând la familie, lucrul acesta este foarte important.“(reprezentant
ONG, F, 53 de ani)
Întrebaţi cum apreciază dreptul îngrijitorilor informali de a beneficia de o vacanţă pe an

cu scopul de a se recupera în urma stresului acumulat pe perioada îngrijirii persoanei vârstnice,
iar în perioada vacanţei să se asigure îngrijirea persoanei vârstnice prin intermediul serviciului
public de asistenţă socială, îngrijitorii informali participanţi la focus grup nu au respins această
propunere, însă au menţionat şi anumite aspecte care ar putea împiedica aplicarea acestei
măsuri.
50
Factorul de frânare cel mai important pare să fie mentalitatea potrivit căreia vârstnicii
sunt îngrijiţi cel mai bine în sânul familiei şi nici un serviciu de îngrijire nu poate suplini
atenţia şi dragostea de care beneficiază persoana dependentă în sânul familiei. Pe de o parte,
există teama de a lăsa persoana dependentă în grija unei persoane străine, chiar şi în condiţiile
în care persoana cu pricina ar fi un cadru instruit să acorde îngrijire. Pe de altă parte, există
preocuparea că nici persoana vârstnică dependentă nu ar accepta să fie îngrijită de o persoană
străină.
Cu toate acestea, ideea este îmbrăţişată câtă vreme ar exista o perioadă de acomodare a
vârstnicului îngrijit cu îngrijitorul profesionist, iar acesta ar fi monitorizat de unitatea
trimiţătoare astfel încât nevoile de îngrijire să fie acoperite corespunzător.
“Mai este si extrema cealaltă care nu agreează niciun fel de îngrijitori… pot sa schimbe 10-
15 îngrijitori.” (reprezentant Autoritatea Tutelară, F, 42 de ani).
“Unii îngrijitori nu știu daca vor sa plece in vacanta. Depinde… daca au in îngrijire un
părinte… daca plec la mare cu cine las mama? Eu cred ca intervine si chestia asta. Este o
idee excelenta si benefica pentru persoana care îngrijește dar cred ca ar putea fi o piedica si
aspectul uman, sufletesc. “(reprezentant DGASPC)
Servicii de informare şi consiliere pentru îngrijitorii informali
În România, familia persoanelor vârstnice dependente are dreptul la consiliere şi

informare din partea personalului SPAS instruit în acest scop. Participanţii la focus grup,
profesionişti în domeniul asistenţei sociale, au fost întrebaţi dacă, potrivit experienţei lor,
îngrijitorii beneficiază de consiliere şi informare. Îngrijitorii informali au fost rugaţi să spună
dacă ştiu ceva despre existenţa acestui serviciu şi dacă îl solicită. Nu toţi îngrijitorii informali
participanţi la focus grup cunoşteau că au acest drept. Profesioniştii în domeniu afirmă că astfel
de servicii de consiliere sunt oferite în special în cazul persoanelor vârstnice cu handicap, dar
recunosc în acelaşi timp că astfel de acţiuni de consiliere ar trebui să aibă un caracter repetitiv,
îngrijitorii ar trebui să beneficieze de astfel de servicii de consiliere ori de câte ori este nevoie.
Îngrijitorii resimt şi ei nevoia de consiliere, dar şi nevoia unor cursuri de instruire în

domeniul asistenţei medicale, căci mulţi dintre ei au în familie nu doar persoane vârstnice
aflate într-o stare de dependenţă, ci şi persoane bolnave care au nevoie şi de asistenţă medicală
pe care îngrijitorii nu învaţă să o acorde într-un cadru organizat şi sunt conştienţi că au lipsuri
în ceea ce priveşte acest aspect.
“Eu zic ca nu este suficient de mediatizat. […] Dar totuși, îngrijitorii beneficiază de astfel de
serviciu atunci când întocmesc dosarul persoanei vârstnice, cu handicap… ei beneficiază de
consiliere si îndrumare din partea personalului de acolo. […] Poate la întocmirea dosarului
51
ar trebui informata persoana respectiva… la nevoie poți veni sa soliciți consiliere. […] Ar
putea sa fie o comunitate, a acestor persoane care îngrijesc bătrâni de exemplu. Se pot întâlni
cu diverse ocazii să împărtășească experiențe, idei...” (reprezentant DGASPC)
“In funcție de fiecare handicap exista drepturi si obligații… si nu citește persoana cu

handicap ci aparținătorul si atunci sunt pretenții ca ar putea sa citească, sa vadă și ar putea
fi informat. Sa explic fiecărei persoane… Mai sunt si persoane care din cauza necazului poate
nici nu retine tot ce i se spune când vine sa ridice certificatul.” (reprezentant DGASPC)
“Sau sa existe un birou special… atunci când depui dosarul cu actele de handicap sa existe
consiliere pentru aparținători.“ (reprezentant Autoritate Tutelara)
“Diferite programe de informare, sa fie chemați lunar...” (reprezentant ONG, F, 39 de ani)
“Dar înainte sa se acorde acest statut de aparținător… nu ar trebui sa fie obligat sa facă un
curs de pregătire pentru îngrijirea persoanei respective? Mie mi se pare așa puțin… sa lași
un bolnav in grija unui om care nu are… o fi din familie dar nu este normal ca persoana in
cauza sa știe sa pună o perfuzie… sa știe sa pună o mască de oxigen… […] Si daca s-ar
aduna mai mulți ar putea sa facă un schimb de experiență și totul să fie coordonat de o
persoană specializată. Nu strict… adică nu ne întâlnim la o cafea… sa fie totul supravegheat
de o persoana specializata.“ (reprezentant ONG, F, 53 de ani)
Adaptarea/reducerea programului de lucru şi locul muncii remunerate (telemuncă) pentru

îngrijitorii informali
Numărul de ore de îngrijire pe zi variază de la caz la caz, iar acestea nu sunt alocate
compact, ci sunt distribuite de-a lungul zilei în funcţie de nevoile vârstnicului dar şi în strânsă
dependenţă de programul îngrijitorului informal care nu de puţine ori are şi un loc de muncă
plătit.
Din acest motiv, posibilitatea de a munci part-time sau de a avea un program de lucru
flexibil este considerată a fi o idee bună de către participanţii la focus grup, sub rezerva
faptului că angajatorii nu încurajează astfel de practici, iar pentru a fi deschişi unor astfel de
practici, ar trebui să aibă la rândul lor anumite beneficii.
“Eu cam 7 ore… mă mai ajuta si mama.” (îngrijitor informal, F, 37 ani)
“Cam 5 ore… dimineața si după-amiaza când vin de la serviciu.” (îngrijitor informal, F, 48

ani)
“Dimineața pana la 8 când plec la birou si după aceea de la 4.30 pana la 10-11 seara… 6-7
ore… cam așa.” (îngrijitor informal, F, 48 ani)
“Daca ii permite munca de acasă atunci poți sa dai angajatorului anumite beneficii
angajatului sa lucreze de acasă, dar daca vorbim de un job care necesita prezenta la locul de
munca… nu cred ca cineva accepta sa te lase sa lucrezi 4 ore sau sa… Nu te angajează pur si
52
simplu, iar daca se întâmpla pe parcurs te da afara. Este mult prea complicat.” (reprezentant
ONG, F, 53 de ani)
“In cazul meu, daca legal m-ar lăsa 2 ore… la jumătatea programului, sa mai vad ce face, sa
ii mai dau de mâncare si sa mă întorc la birou… si așa ar fi bine. […] Daca ar fi legal… au 2
ore pauza la prânz si după aceea si reiau programul. Dar sa nu stau peste programul de
lucru.[…] Daca ar fi legal da… am o colega de birou care are cancer si are program scurtat.
Așa si pentru îngrijitori ar trebui sa fie.” (îngrijitor informal, F, 48 ani)
“Cele 2 ore sa fie plătite de cei de la Protecția Socială… cat stăm noi acasă.” (îngrijitor
informal, F, 50 ani)
“Ar fi o soluție sa putem sa lucram de acasă.” (îngrijitor informal, F, 48 ani)
Concedii şi indemnizaţii de îngrijire pentru îngrijitorii informali
Cum apreciază posibilitatea introducerii în legislaţia naţională a dreptului îngrijitorului

informal la un concediu şi la o indemnizaţie pentru îngrijire acordată pe perioada concediului
de îngrijire, a fost un alt subiect expus dezbaterii în cadrul discuţiei de grup. Totodată, s-a
discutat asupra duratei concediului de îngrijire pe care angajatorii ar putea să îl acorde
salariaţilor care au în îngrijire persoane vârstnice dependente, precum şi mecanismul de calcul
al indemnizaţiei.
Reducerea sau ajustarea programului de lucru este o măsură pe care participanţii la

focus grup o agreează mai mult comparativ cu opţiunea unui concediu pentru îngrijire. Cu toate
acestea, şi concediul de îngrijire remunerat este privit ca fiind o măsură utilă la începutul
perioadei de îngrijire, când persoana vârstnică se acomodează cu situaţia de dependenţă şi are
nevoie mai mare de prezenţa unui membru al familiei în jurul său.
“Moderator: Intre cele 2 propuneri, reducerea programului de lucru si concediul acesta de

îngrijire, care considerați ca este mai util?
Reducerea programului de munca. (îngrijitor informal, F, 48 ani)
Este mai accesabil si este o durata mai lunga… decât 1-3 luni. Restul anului ce faci?”
(reprezentant Autoritate Tutelara)
“Ar fi indicat sa ai si reducerea la 6 ore si sa stai acasă 1-3 luni.” (îngrijitor informal, F, 50
ani)
“Ar fi important sa se dea după ce ajunge bătrânul să facă toate actele… cred ca ar trebui sa
primească 1 luna pentru acomodare.” (reprezentant ONG, F, 53 de ani)
Posibilitatea introducerii în legislaţia naţională a dreptului îngrijitorului informal la un

concediu pentru îngrijire prelungit, în vederea îngrijirii unui membru al familiei persoană
53
vârstnică dependentă de grad IA, IB sau IC, precum şi la o indemnizaţie pentru îngrijire
acordată pe perioada concediului de îngrijire prelungit este evaluată ca fiind utilă pentru
îngrijitorii informali. Totuşi, indiferent că este vorba despre îngrijitori sau practicieni în
domeniul asistenţei sociale, participanţii la focus grup apreciază că dreptul la un concediu
prelungit ar trebui să fie o ultimă soluţie, la care îngrijitorii să apeleze numai în situaţia în care
nu ar fi disponibile alte măsuri de sprijin. Introducerea unor condiţionalităţi privind stabilirea
dreptului la un astfel de concediu şi implicit calculul indemnizaţiei (ex: concediu fără plată în
situaţia în care angajatul nu a realizat în ultimele 24 de luni timp de 12 luni consecutiv venituri
profesionale supuse impozitului pe venit) este apreciată ca fiind corectă de către participanţii la
focus grup. În opinia unora dintre participanţii la focus grup, decizia acordării unui astfel de
drept trebuie luată în urma consultării mai multor specialişti din diverse domenii, nu doar din
domeniul asistenţei sociale.
Totodată, participanţii la discuţia de grup consideră că dreptul la astfel de concediu de

lungă durată nu poate fi acordat fără a fi însoţit şi de un drept financiar (plata unei
indemnizaţii) a cărui valoare o apreciază ca fiind suficientă dacă este cel puţin egală cu
valoarea salariului mediu pe economie.
De asemenea, participanţii la discuţia de grup sunt preocupaţi de statutul perioadei de

concediu prelungit şi apreciază că fiind vorba despre o perioadă atât de lungă, ea trebuie
considerată ca şi perioadă contributorie la sistemul de asigurări sociale, deci luată în
considerare la calculul pensiei.
“Cei 2 ani de concediu se adaugă la pensie? (îngrijitor informal, F, 50 ani)
Moderator: Considerați ca ar trebui sa fie perioada contributorie asta?
Da. (îngrijitor informal, F, 50 ani)”
“Daca iți da de la serviciu 2 ani fără plată atunci aș sta… fără să îți subvenționeze suma. Nu
o sa iți acopere tot salariul… unii poate au mii de euro si statului nu ii convine. Dar măcar
salariul mediu pe economie.” (îngrijitor informal, F, 48 ani)
“Daca in același timp se întâmpla ca bătrânul să moară în această perioadă de 2 ani și tu te

întorci la munca iar pe postul tău a fost angajat cineva pe perioada determinata… ce se
întâmpla? La creștere de copil anunți înainte.” (reprezentant ONG, F, 53 de ani)
“Nu știm când, cum… dar trebuie armonizate, sunt multe puncte care trebuie introduse… ca
un puzzle, in cat timp umplem ca sa formam acel puzzle…. si legislația muncii, angajator si
angajat, sistem medical etc. ar trebui consultați si specialiști din diferite domenii.”
(reprezentant Autoritate Tutelară)
Participanţilor la discuţia de grup le-a fost supusă atenţiei posibilitatea introducerii în

legislaţia naţională - în situaţia în care ar fi vorba despre o persoană vârstnică, membru al
54
familiei, bolnavă în stadiu terminal - a dreptului îngrijitorului informal la un concediu de

îngrijire paliativă, fără plată, part-time sau full-time, cu garantarea păstrării locului de muncă şi
interzicerea concedierii pentru o perioadă de 3 luni după revenirea la locul de muncă.
Dreptul la un concediu pentru îngrijire paliativă pare să fie o măsură dificil de pus în
practică, potrivit opiniilor exprimate în cadrul discuţiei de grup. Pe de o parte este respinsă
ideea unui concediu fără plată pentru o perioadă atât de lungă (1-2 luni), iar pe de altă parte
este greu de apreciat, chiar şi cu opinia unui medic specialist, cât ar mai putea trăi o persoană
aflată în stare terminală.
Posibilitatea pensionării anticipate a îngrijitorilor informali
Participanţii la discuţia de grup au fost rugaţi să spună cum apreciază posibilitatea

îngrijitorilor informali de a se pensiona anticipat cu până la 2 ani înaintea împlinirii vârstei
standard de pensionare, fără penalizarea cuantumului drepturilor de pensie, în scopul îngrijirii
unei persoane vârstnice dependente încadrate în gradele IA, IB sau IC.
Această măsură este foarte bine primită, atât de îngrijitorii informali, cât şi de
practicienii în domeniu care propun posibilitatea pensionării anticipate cu mai mult de 2 ani.
“Da. Ca si in cazul doamnelor cu de la 3 copii in sus… da.” (reprezentant Autoritate

Tutelară)
“Eu as vrea si mai mult de 2 ani… […] In momentul in care stai si ii îngrijești este greu. 2
ani este puțin, din punctul meu de vedere.“ (îngrijitor informal, F, 50 ani)
“Si 5 ani.” (reprezentant ONG, F, 39 de ani)
“Poate 3-4 ani.” (reprezentant DGASPC)
Dreptul persoanelor vârstnice dependente la indemnizaţie pentru îngrijire de lungă durată
O altă măsură suport pentru îngrijirea informală care a fost supusă discuţiei a fost
posibilitatea ca persoanele dependente să beneficieze de o indemnizaţie de îngrijire, lunară,
indiferent de venituri, similar indemnizaţiei de care beneficiază persoanele cu handicap din
România, cu menţiunea că prin alegerea primirii indemnizației pentru îngrijire de lungă durată
direct de către persoana vârstnică dependentă, persoanele dependente şi-ar asuma răspunderea
de a-şi asigura singure activităţile de bază şi instrumentale ale vieţii zilnice, sau de a-şi plăti
servicii de îngrijire formală/informală din indemnizaţia primită.
Măsura propusă nu a fost respinsă de participanţii la focus grup, însă acceptul unei
astfel de măsuri a venit însoţit de propunerea ca beneficiarii indemnizaţiei să fie monitorizaţi
de personalul SPAS care trebuie să se asigure că indemnizaţia este folosită în scopul pentru
55
care este acordată şi că vârstnicii primesc îngrijirea de care au nevoie. Această măsură este
privită ca fiind cu atât mai utilă în cazul vârstnicilor ai căror aparţinători au un loc de muncă şi
nu pot avea grijă permanentă de persoanele aflate într-un grad avansat de dependenţă.
Atunci când este pusă în discuţie valoarea indemnizaţiei pentru îngrijire de lungă
durată, gradul de dependenţă pare să fie agreat ca şi criteriu principal de stabilire a cuantumului
acestei indemnizaţii.
“Ar fi si asta o idee… așa nu s-ar mai certa familia pentru bani. Sa vina de la centru, îl
îngrijește. […] Sa dea o indemnizație si ei plătesc pe cineva. […] Ar trebui un supracontrol.
Poate bătrânul ăla este bătut… sau îl mănâncă șobolanii, gândacii.” (reprezentant ONG, F,
39 de ani)
“Dacă este vorba de rude… ele îl îngrijesc… ori si păstrează serviciul si iau toți banii de la
indemnizația de handicap, fără să se angajeze ca asistent personal si din banii aia încearcă
sa angajeze o femeie care sa ii ajute in momentul in care ei se duc la serviciu. […] Partea
complicata este ca nu se poate dovedi ca bătrânul chiar beneficiază de îngrijirea asta.”
(reprezentant Autoritatea Tutelară, F, 42 de ani)
“Depinde si de gradul de boala si nivelul de dependenta.” (reprezentant DGASPC)
“Parkinson… este o boala destul de grava… dar sunt persoane lucide care sunt in vârstă și
se pot îngriji si poate sa fie o indemnizație mai mica.” (îngrijitor informal, F, 50 ani)
“Autoritățile ar trebui sa meargă in inspecție.” (îngrijitor informal, F, 48 ani)
Dreptul persoanelor vârstnice dependente la un asistent personal
Ca alternativă la indemnizaţia pentru îngrijire de lungă durată, participanţilor la discuţia

de grup le-a fost supusă analizei posibilitatea ca persoanele vârstnice dependente să beneficieze
de dreptul la un asistent personal angajat în condiţiile Legii-cadru nr. 153/2017 (similar
asistenţilor personali ai persoanelor cu dizabilităţi). Astfel, SPAS-ul ar încheia un contract de
angajare a unui membru al familiei sau a unui alt îngrijitor non-profesionist în vederea îngrijirii
unei persoane vârstnice dependente (încadrată într-unul din gradele IA, IB sau IC potrivit
prevederilor HG nr. 886/2000). În prezent există posibilitatea angajării unui îngrijitor în
condiţiile art. 13 alin. 1 din Legea 17/2000, însă măsura nu pare să fie aplicată.
Participanţii la discuţia de grup cunosc faptul că persoanele încadrate într-un grad de

handicap, vârstnice sau nu, beneficiază de dreptul de a avea un asistent personal plătit şi
consideră că această măsură este utilă şi în cazul persoanelor vârstnice dependente, chiar dacă
acestea nu pot fi încadrate într-un grad de handicap, dar pot fi încadrate într-un grad de
dependenţă, potrivit legislaţiei în vigoare. Nu este respinsă nici ideea ca asistentul personal să
aibă statul de persoană asigurată în sistemul de securitate socială şi nici ideea reţinerii unor
contribuţii mai mici faţă de restul asiguraţilor.
56
Pensia pentru dependenţă severă
Pensia pentru dependenţă severă, ca şi drept acordat persoanelor dependente cu vârsta

de peste 65 de ani care necesită supraveghere permanentă a fost o altă măsură de sprijin
indirect al îngrijirii informale supusă discuţiei participanţilor la focus grup. Măsura propusă ar
consta în suplimentarea cu 50% a pensiei pentru limita de vârstă cu scopul de a putea plăti un
îngrijitor informal.
Participanţii la discuţia de grup nu au susţinut acordarea acestui drept. Reacţia de

respingere a venit atât din partea îngrijitorilor informali, cât şi din partea practicienilor în
domeniul asistenţei sociale. Unul dintre argumente este acela că în cazul unei pensii mici,
suplimentarea acesteia cu 50% nu ar reprezenta un sprijin real. Pe de altă parte, participanţii la
discuţia de grup consideră că nu există nici o garanţie că venitul provenit din suplimentarea
pensiei ar fi folosit pentru plata unui îngrijitor şi că, în general, în cazul oricărui drept financiar
acordat direct persoanei vârstnice dependente există riscul de a fi cheltuit pentru acoperirea
altor nevoi şi mai puţin pentru plata unui îngrijitor la domiciliu.
“Daca are 1000 lei… 500 de lei mi se pare puțin.” (reprezentant DGASPC)
“Nu. Daca ai o pensie de 500 de lei?!” (îngrijitor informal, F, 48 ani)
“De unde știi ca acești bani se vor folosi de îngrijitor?” (reprezentant ONG, F, 53 de ani)
“Asistentul respectiv… care nu beneficiază de pensia bătrânului… se mărește… îmi iau mai
multe medicamente… mai mulți pampers și nu se duce la asistentul respectiv. Deci să nu aibă
legătură… asistentul, îngrijitorul… acolo trebuie sa se lucreze.” (Florina)
“Nu o sa se duca la îngrijitor.” (reprezentant ONG, F, 39 de ani)
Alte propuneri
Discuţia de grup s-a încheiat cu rugămintea adresată participanţilor de a veni cu
propunerile lor de măsuri suport pentru îngrijitorii informali ai persoanelor vârstnice din
România. Astfel, participanţii la focus grup, indiferent că au fost îngrijitori informali sau
practicieni în domeniul asistenţei sociale, au apreciat că este de mare utilitate reglementarea
statutului de îngrijitor informal. Aşadar, pe lângă evaluarea persoanei vârstnice şi încadrarea
acesteia într-un grad de dependenţă, pentru a putea beneficia de măsuri suport şi scheme de
finanţare, este util ca şi statutul îngrijitorului informal să fie reglementat.
O altă măsură propusă de participanţii la discuţia de grup se adresează în special
îngrijitorilor informali care au şi un loc de muncă plătit. Astfel, propunerea
participanţilor este aceea ca, pentru perioada în care îngrijitorii informali sunt la
serviciu, persoanele vârstnice dependente să beneficieze de servicii de îngrijire la
domiciliu acordate de serviciul public de asistenţă socială.
57
Având în vedere faptul că activitatea de îngrijitor informal este solicitantă nu doar din
punct de vedere fizic, ci şi psihic, o altă propunere a fost aceea ca îngrijitorii informali să
beneficieze de dreptul de a fi evaluaţi periodic de personal specializat şi de a primi, la rândul
lor, îngrijirea de care au nevoie, fie că este vorba despre consiliere psihologică, fie că este
vorba despre servicii medicale.
“Reprezentant ONG, F, 39 de ani: Sa fie un înlocuitor in afara orelor. […]
Moderator: Si cine sa fie aceasta persoana? Angajatul cui?
Reprezentant ONG, F, 39 de ani: Al primăriei, de acolo pleacă bugetul. Părerea mea…

acuma… cum se decide.”
“Cumva recunoașterea lor legala.” (reprezentant DGASPC)
“Reglementarea statutului de îngrijitori informali.” (Reprezentant ONG, F, 53 de ani:)
“Sa ceri bani pentru ceva… tu ai grija… dar cine ești ca persoana? Experiența nu ai nici
după ce termini facultatea… si de asta te duci la un loc de munca, sa câștigi experiență. Dar
cine ești tu in fata unei instituții? Ești întreținător? Că sunt persoane vârstnice care cedează
casa… deci cine ești tu?” (reprezentant Autoritate Tutelară)
“Ar mai putea beneficia… ca a stat atâta timp lângă bătrân și se poate îmbolnăvi… si sa își
facă un pachet minim de analize suplimentare… “(îngrijitor informal, F, 48 ani)
“Autoritățile se gândesc la persoana asistata… nu la cei care au grija. Exista căderi psihice
a persoanelor aparținătoare… la fel de severe… ca a persoanelor asistate.” (reprezentant
DGASPC)
Cursuri medicale, în special cursuri de prim ajutor sunt, de asemenea, măsuri de sprijin
pe care participanţii la focus grup le consideră utile pentru a veni în sprijinul îngrijitorilor
informali care sunt puşi în situaţia de a îngriji nu doar persoane vârstnice, ci şi persoane cu
afecţiuni medicale pe care îngrijitorii informali nu ştiu să le gestioneze.
“Si încă ceva… după ce i se pune diagnosticul bătrânului să se facă niște cursuri.” (îngrijitor
informal, F, 50 ani)
“Să beneficieze și de niște cursuri. Eu zic că se poate face doar după ce se reglementează
statutul acelei persoane. După ce s-a depus dosarul să se primească…” (îngrijitor informal,
F, 48 de ani)
“O minimă pregătire medicală. Dacă bătrânul cade, cum îl ridici.” (reprezentant ONG, F, 53
de ani)
“Dacă nu poate să înghită, primul ajutor… Știu că se face o pregătire de genul un interval de
timp… și îngrijitorii se înscriu la cursurile care li se potrivesc… sa fie organizate de o
58
autoritate, aceste cursuri.” (reprezentant DGASPC)
“Este obligatoriu sa îl aibă. Când ai o persoana in vârsta lângă tine care poate să pățească
orice… știm ca riscul ca o persoana in vârstă să pățească ceva cât este în casă este mult mai
mare. Dacă cade în casă și își rupe piciorul… nu poți să îl ridici că îi faci mai mult rău.”
(reprezentant ONG, F, 53 de ani)
“Sau dacă face infarct… este nevoia lui de a cunoaște noțiuni de prim ajutor. Nu dacă nu are
cursul acesta nu poate beneficia de statutul… dacă se va legifera de îngrijitor al persoanei
vârstnice.” (reprezentant DGASPC)
Rezultat 3. Set de recomandări de politică publică destinate sprijinirii îngrijirii informale

a persoanelor vârstnice
Asigurarea unui înalt nivel de protecţie împotriva riscului de îmbolnăvire și de

dependenţă pentru cetăţeni constituie un obiectiv crucial al statelor membre și al Uniunii
Europene. Capacitatea statelor de a furniza servicii de îngrijire pe termen lung de bună calitate
trebuie asigurată și menţinută, iar realizarea unei îngrijiri de calitate superioară solicită un
sprijin sporit pentru îngrijitorii informali.
Dezvoltarea politicilor de sprijin pentru îngrijitorii informali variază însă foarte mult în
țările Uniunii Europene, unele state având deja implementate mecanisme de evaluare a
nevoilor și de sprijin a lucrătorilor informali în timp ce altele își exprimă doar intenția de a
dezvolta în viitor astfel de servicii.
Sistemele europene de îngrijire de lungă durată se bazează puternic pe furnizarea de

îngrijire de către îngrijitorii informali. Există estimări conform cărora numărul îngrijitorilor
informali este mai mult decât dublu comparativ cu cel al îngrijitorilor formali (Fujisawa și
Colombo, 2009). Proiecțiile pentru anul 2060 pentru Europa au relevat că oferta de îngrijire
informală este puțin probabil să țină pasul cu cererea crescândă din acest domeniu.
În ciuda importanței pentru viitorul sistemelor de îngrijire de lungă durată din țările
europene, acordarea de servicii-suport pentru îngrijitorii informali a fost puțin cercetată,
existând un corp redus de literatură de specialitate disponibil cu privire la acestea. Cele mai
multe studii au abordat punctual situația unor țări, în timp ce numărul studiilor comparative a
fost foarte mic (Hoffmann și Rodrigues, 2010; Naiditch 2012).
O anchetă Eurobarometer relativ recentă a arătat că remunerația financiară a fost

considerată cea mai importantă măsură de sprijin pentru îngrijitorii informali, urmată de
acordurile de muncă flexibile și de protecția drepturilor de pensii (Special Eurobarometer 378
Active Ageing, 2012).
Există state care furnizează un mix larg de servicii-suport pentru îngrijitorii informali
precum Austria, Danemarca, Marea Britanie, Finlanda, Irlanda, Letonia, Luxemburg, Olanda
sau Spania, în timp ce alte state nu furnizează niciun fel de astfel de servicii, ca de exemplu
Polonia, Slovenia, Cipru sau Estonia.
59
Pe măsură ce guvernele statelor membre au început să recunoască rolul îngrijitorilor

informali în îngrijirea de lungă durată, au fost introduse în legislațiile naționale o serie de
drepturi de protecție socială pentru îngrijitorii informali. Unul din principalele costuri ale
participării la îngrijirea vârstnicilor dependenți îl reprezintă reducerea participării pe piața
muncii a îngrijitorilor informali și consecințele pe termen lung asociate acesteia cu privire la
constituirea drepturilor de pensii. Sprijinirea îngrijitorilor informali pentru a combina îngrijirea
cu munca remunerată poate lua forma concediilor plătite acordate pentru îngrijirea vârstnicilor
dependenți sau a acordurilor de muncă flexibile. De asemenea, perioadele de acordare a
îngrijirii ar putea fi asimilate ca stagii de cotizare la sistemele de pensii.
Cele mai multe state europene nu dispun de un sistem de identificare sistematică a

îngrijitorilor informali și de evaluare a nevoilor acestora. Disponibilitatea și calitatea datelor
naționale cu privire la îngrijitorii informali în general și la serviciile-suport destinate acestora
variază considerabil. Surse statistice actualizate la zi cu privire la furnizarea de îngrijire
informală nu există decât în trei state: Marea Britanie, Luxemburg și Irlanda. În celelalte țări,
datele sunt puține și dificil de interpretat.
Cercetările comparative în domeniul îngrijirii informale a persoanelor vârstnice

dependente sunt limitate de lipsa de disponibilitate a datelor, de definirea diferită a conceptelor,
precum și de așteptările diferite datorate diferențelor culturale între state (de exemplu, există
țări unde rudele sunt obligate chiar prin lege să furnizeze îngrijire membrilor familiilor lor aflați
în situație de dependență).
Sistemul de îngrijire de lungă durată din România poate suporta îmbunătățiri

substanțiale, fiind necesare schimbări de mentalitate și de abordare. În România, din cauza
fragmentării sistemului în diviziuni de servicii de sănătate și sociale (lipsa abordării integrate a
acestora), servicii destinate persoanelor cu dizabilități și servicii de îngrijire destinate
persoanelor vârstnice, în funcție de împărțirea administrativă, accesul la servicii se face inegal.
În plus, țara noastră se confruntă cu o dificultate majoră în recrutarea, instruirea și păstrarea
numărului necesar de personal cu calificări adecvate pentru furnizarea de servicii în domeniul
protecției persoanelor vârstnice, din cauza transferului semnificativ de resurse umane în alte
țări europene care oferă salarii mult mai bine remunerate. Astfel, responsabilitatea pentru
îngrijirea vârstnicilor dependenți revine în principal membrilor familiei în contextul în care nu
există o structură formală de sprijin pentru aceștia.
Cu toate acestea, rolul îngrijitorilor informali şi mecanismele de sprijin aferente abia

dacă au fost abordate de legislaţie. În afară de posibilitatea unui concediu de îngrijire fără plată
de până la 15 zile, care serveşte în principal pentru perioade de urgenţe pe termen scurt,
singurele mecanisme de sprijin existente pentru îngrijitorii membri ai familiei sunt angajarea de
către consiliul local în calitate de „asistent personal” a rudelor pentru persoanele cu dizabilităţi
grave (Living Long, Staying Active and Strong: Promotion of Active Ageing in Romania,
World Bank, 2014).
Comparativ cu alte țări membre ale Uniunii Europene, în România necesitățile de

servicii sociale nu sunt satisfăcute corespunzător, un număr însemnat de persoane aflându-se în
60
situații de dependență. Astfel, un rol important în furnizarea de îngrijire de lungă durată le

revine familiilor.
Din acest motiv, considerăm că sprijinirea îngrijitorilor informali este mai mult decât
necesară. În acest sens, propunem introducerea următoarelor servicii-suport și scheme de
finanțare destinate acestora:
 Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijire: dreptul la concediu de îngrijire în

scopuri de îngrijire persoane vârstnice dependente membre ale familiei, pentru o perioadă
cuprinsă între 1 şi 3 luni. Pe perioada concediului de îngrijire, îngrijitorii vor beneficia de o
indemnizaţie pentru îngrijire al cărei cuantum să fie 85% din cuantumul salariului minim brut
pe ţară garantat în plată. Perioadele de îngrijire sunt considerate ca şi perioade contributorii la
sistemul de asigurări sociale, deci sunt luate în considerare la calculul pensiei. Concediul de
îngrijire remunerat este o măsură utilă la începutul perioadei de îngrijire, când persoana
vârstnică se acomodează cu situația de dependență și are mai mare nevoie de prezența unui
membru al familiei în jurul său.
Tipul măsurii Instituții responsabile Sursa de finanțare
Concediul și indemnizația MMJS Bugetul de stat
pentru îngrijire MFP
 Concediu de îngrijire prelungit: angajaţii au dreptul la un concediu de îngrijire de

până la doi ani, în vederea îngrijirii unui membru al familiei, persoană vârstnică, aflată într-o
situaţie de dependenţă de grad IA, IB sau IC (corespunzătoare persoanelor dependente potrivit
prevederilor HG nr. 886/2000). Salariatului îi este garantat dreptul de a reveni la locul de
muncă pe acelaşi post în primul an sau pe o poziţie similară în următorul an, iar perioada de
concediu de îngrijire este considerată vechime în muncă la calculul pensiei în primul an de
concediu. Concediul poate fi fără plată în situaţia în care angajatul nu a realizat în ultimele 24
de luni timp de 12 luni consecutiv venituri profesionale supuse impozitului pe venit. Dacă au
realizat venituri profesionale în ultimele 24 de luni timp de 12 luni consecutiv, atunci, în
perioada concediului, îngrijitorii au dreptul la o indemnizaţie al cărei cuantum să fie în jur de
85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni, putând fi prevăzut totuşi un prag
superior. Astfel, guvernul preia plata asigurării pentru pensie şi plata asigurării pentru sănătate,
iar perioadele de îngrijire sunt considerate ca şi perioade contributorii la sistemul de asigurări
sociale, deci sunt luate în considerare la calculul pensiei.. Concediul de îngrijire poate fi luat şi
în sistem part-time.
Concediul de îngrijire prelungit MMJS Bugetul de stat
MFP
 Concediul de îngrijire (Respite care): dreptul îngrijitorilor informali de a beneficia

de o vacanţă pe an cu scopul de a se recupera în urma stresului acumulat pe perioada îngrijirii
persoanei vârstnice, iar în perioada vacanţei să se asigure îngrijirea persoanei vârstnice prin
intermediul serviciului public de asistenţă socială. Pentru aceasta, ar trebui asigurată o perioadă
61
de acomodare a persoanei vârstnice dependente cu îngrijitorul profesionist, iar acesta din urmă
ar trebui monitorizat de către unitatea trimițătoare astfel încât nevoile de îngrijire să fie
acoperite corespunzător.
Concediul de îngrijire MMJS Bugetul local
Unități administrativ
teritoriale
 Indemnizaţia pentru îngrijire de lungă durată: persoanele dependente care au

nevoie de îngrijire şi sunt încadrate în gradele IA, IB sau IC în baza Grilei naţionale de
evaluare a persoanelor vârstnice conform HG nr. 886/2000, sunt îndreptăţite să beneficieze de
o indemnizaţie de îngrijire, lunară, indiferent de venituri, dacă serviciile de îngrijire din
localitatea de domiciliu nu sunt disponibile sau nu sunt potrivite nevoilor lor individuale.
Cuantumul indemnizaţiei poate varia în funcţie de gradul de dependenţă, numărul de ore de
îngrijire necesar, tipul de îngrijire şi se va determina prin raportare la Indicatorul Social de
Referință (ISR). Prin alegerea primirii indemnizației pentru îngrijire de lungă durată direct de
către persoana vârstnică dependentă, aceasta îşi asumă răspunderea de a-şi asigura singură
activităţile de bază şi instrumentale ale vieţii zilnice, sau de a-şi plăti servicii de îngrijire
formală/informală din indemnizaţia primită. Beneficiarii indemnizației ar trebui monitorizați
însă de personalul serviciului public de asistență socială pentru a se asigura că indemnizația
este utilizată în scopul pentru care a fost acordată și că vârstnicii primesc îngrijirea de care au
nevoie. Măsura ar fi foarte utilă mai ales în cazul vârstnicilor ai căror aparținători au un loc de
muncă și nu pot avea grijă permanentă de persoanele aflate într-un grad ridicat de dependență.
Indemnizație de îngrijire de lungă MMJS Bugetul local
durată Unități administrativ
teritoriale
 Dreptul legal al lucrătorilor de a-şi adapta programul de lucru, de a opta

pentru reducerea programului de lucru şi/sau de a-şi alege locul de unde le este mai uşor
să-şi desfăşoare activitatea remunerată (telemuncă) atunci când fac dovada că au în îngrijire
persoane vârstnice dependente aflate într-o situaţie de dependenţă de grad IA, IB sau IC
(corespunzătoare persoanelor dependente potrivit prevederilor HG nr. 886/2000). În cazul
reducerii programului de lucru, timpul de lucru nu poate fi mai mic de 10/20 ore pe săptămână.
Pentru ca angajatorii să poată fi deschiși unor astfel de practici, aceștia ar trebui să aibă la
rândul lor anumite beneficii ca, de exemplu, acordarea unor stimulente fiscale.
Adaptarea programului de muncă MMJS Bugetul de stat
MFP
 Asistent personal angajat în condiţiile Legii-cadru nr. 153/2017 (similar

asistenţilor personali ai persoanelor cu dizabilităţi): SPAS încheie un contract de angajare a
unui membru al familiei sau a unui alt îngrijitor non-profesionist în vederea îngrijirii unei
persoane vârstnice dependente (încadrată într-unul din gradele IA, IB sau IC potrivit
62
prevederilor HG nr. 886/2000). Îngrijitorul (similar asistentului personal al unei persoane cu

handicap) are astfel statut de persoană asigurată în sistemul de securitate socială. Îngrijitorii
perioada în care acordă îngrijire, şi poate fi luată în calcul şi plata unor contribuţii mai mici faţă
de restul asiguraţilor. (în prezent există posibilitatea angajării unui îngrijitor în condiţiile art. 13
alin. 1 din Legea 17/2000)
Asistent personal pentru persoana MMJS Bugetul local
vârstnică dependentă Unități administrativ
teritoriale
 Posibilitatea pensionării anticipate cu până la 2 ani înaintea împlinirii vârstei

standard de pensionare, fără penalizarea cuantumului drepturilor de pensie, în scopul
îngrijirii unei persoane vârstnice dependente încadrate în gradele IA, IB sau IC.
Vârsta standard de pensionare de la care populația poate obține pensie pentru limită de vârstă
este în prezent de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei. Persoanele care au în
îngrijire persoane vârstnice dependente încadrate în gradele IA, IB sau IC ar putea beneficia de
reducerea vârstei standard de pensionare cu până la doi ani, dacă au realizat stagiul minim de
cotizare prevăzut de lege (în prezent de 15 ani), fără a suporta penalizări ale cuantumului
drepturilor de pensie. Stagiul minim de cotizare nu include perioadele asimilate.
Reducerea vârstei standard de MMJS Bugetul asigurărilor sociale
pensionare CNPP de stat
Alte propuneri:
1. Reglementarea statului de îngrijitor informal pentru ca acesta să poată beneficia de

servicii suport și scheme de finanțare. Dobândirea statutului de îngrijitor informal
va conduce la obținerea unor drepturi specifice, dar va determina și angajarea unor
obligații;
2. Furnizarea de cursuri de instruire în domeniul asistenței medicale pentru îngrijitorii
informali (cursuri de prim ajutor și nu numai), într-un cadru organizat;
3. Acordarea pentru îngrijitorii informali a dreptului de a fi evaluați periodic de
personal specializat şi de a primi, la rândul lor, îngrijirea de care au nevoie, fie că
este vorba despre consiliere psihologică, fie că este vorba despre servicii medicale;
4. Efectuarea unor campanii de informare mai ample cu privire la drepturile
îngrijitorilor informali de a beneficia de servicii suport și scheme de finanțare.
63
Bibliografie
1. Albin, B., Siwertsson, C. &Svensson, J-O. (2011). Informal care of the elderly in Sweden-Carers’
situation. Aotearoa New Zealand Social Work, Issue 23(1&2). Disponibil online la:
https://anzswjournal.nz/anzsw/article/download/170/253
2. Bakx, P., & De Meijer, C. (2013). The influence of spouse ability to provide informal care on
longterm care use.
3. Bakx, P., Schut, E., & Van Doorslaer, E. (2013). Can risk adjustment prevent risk selection in a
competitive long-term care insurance market? Tinbergen Institute Discussion Paper, TI 2013-
017/V.
4. Bardach, E. (2000), A Practical Guide for Policy analysis: The Eightfold Path to More Effective
Problem Solving. New York: Chatham house Publishers.
5. Bendixsen, S. & Guchteniere, P. (2003), Best Practices in Immigration Services Planning. Journal
of Policy Analysis & Management, 22 (4).
6. Bonsang, E., 2009. Does informal care from children to their elderly parents substitute for formal
care in Europe? Journal of Health Economics, 28 (1), 143-154
7. Bouget, Denis, Slavina Spasova, Bart Vanhercke, and European Social Policy Network (ESPN).
2016. Work-life balance measures for persons of working age with dependent relatives in Europe.
A study of national policies. Brussels: European Commission.â
8. Colombo, F., Llena, A., Mercier, J. and Tjadens, F. (2011): Help Wanted? Providing and Paying
for Long-Term Care. OECD Health Policy Studies, OECD Publishing.
9. De Meijer, C., Koopmanschap, M., Uva, T.B., & van Doorslaer, E. (2011). Determinants of long
term care spending: Age, time to death or disability? Journal of Health Economics 30(2), 425-438
10. Dudová, R. (2016), Position of caregivers in the Czech Republic: Analysis of the concept and
implementation of social policy in the Czech Republic with focus on care for seniors. Praga:
Alternativa 50+. Disponibil online la: http://alternativaplus.cz/wp-
content/uploads/2013/02/Position-of-caregivers-in-the-Czech-Republic_e-version_final.pdf
11. Dudová, R. (2018), Care Allowance as ‘Special Money’: The Meanings and Uses of the Care
Allowance in Close Relationships. Gender and Research, Vol. 19, No. 1: 58 –80.
12. Fredriksen-Goldsen, K. I., & Scharlach, A. E. (2006). An interactive model of informal adult care
and employment. Community, Work and Family, 9(4), 441-455
13. Fujisawa, R., Colombo, F. (2009). The Long-Term Care Workforce: Overview and Strategies to
Adapt Supply to a Growing Demand, OECD Health Working Papers No. 44
14. Heger, D. & Korfhage, T. (2018), Care choices in Europe: To Each According to His or Her
Needs?. The Journal of Health Care Organization, Provision, and Financining Volume 55: 1 –16.
Disponibil online la: https://journals.sagepub.com/doi/pdf/10.1177/0046958018780848
15. Henz, U. (2006). Informal caregiving at working age: Effects of job characteristics and family
configuration. Journal of Marriage and Family, 68(2), 411-429
16. Hirose, K. & Czepulis-Rutkowska, Z. (2016). Challenges in Long-term Care of the Elderly in
Central and Eastern Europe. International Labour Organization. Disponibil online la:
https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---europe/---ro-geneva/---sro-
budapest/documents/publication/wcms_532427.pdf
17. Hoyer, S. and Reich, N. (2016), Leave and financial support for family caregivers in EU member
states. Frankfurt: Institute for Social Work and Social Education. Disponibil online la:
http://www.sociopolitical-observatory.eu
18. Hoffmann, F., Rodrigues, R. (2010), Informal Carers: Who Takes Care of Them?, European
Centre for Social Welfare Policy and Research, Vienna, Policy Brief, April
19. Jennings Jr., E. T. (2007), Cele mai bune practici in administratia publica. Cum le recunoastem?
Cum le putem folosi?.
20. Křížová, E., Janečková, H., Běláček, J. (2016), Family carers’ perspectives on integrated
community care in the Czech Republic. Central European Journal of Public Health, 2016; 24 (4):
289–296. Disponibil online la: https://cejph.szu.cz/pdfs/cjp/2016/04/07.pdf
64
21. Maarsea, J.A.M. & Jeurissen, P.P. (2016). The policy and politics of the 2015 long-term care
reformin the Netherlands. Health Policy 120, 241–245.
22. Miklautz A., Habersberger J. (2014),The Austrian Long-term Care System. Disponibil online:
http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=13214&langId=en
23. Montgomery, R.J.V., Rowe, J.M., & Kosloski, K. (2007). Family caregiving. In: Blackburn, J. A.,
& Dulmus, C.(eds) Handbook of Gerontology. Evidence-based approaches to theory, practice, and
policy (p. 426-446). Hoboken, NJ, USA: John Wiley & Sons
24. Naiditch, M. (2012). Protecting an Endangered Resource? Lessons from a European Cross-
Country Comparison of Support Policies for Informal Carers of Elderly Dependent Persons,
IRDES, No.176, disponibil la:
http://www.irdes.fr/EspaceAnglais/Publications/IrdesPublications/QES176.pdf
25. O'Connor, D. L. (2007). Self-identifying as a caregiver: Exploring the positioning process. Journal
of Aging Studies, 21(2), 165-174
26. Peterson, E. (2017), Eldercare in Sweden: an overview. Revista Derecho Social y Empresa, nr. 8.
Disponibil online la: https://www.dykinson.com/cart/download/articulos/8280/
27. Rodrigues, R., Huber, M. & Lamura, G. (2012), Facts and figures on healthy ageing and long-term
care, European Centre for Social Welfare Policy and Research. Disponibil online la:
https://www.euro.centre.org/downloads/detail/3059
28. Sardadvar, K.& Mairhuber, I. (2018), Employed family carers in Austria The interplays of paid
and unpaid work—beyond“reconciliation”. Österreich Z Soziol (2018) 43:61–72. Disponibil online
la: https://link.springer.com/content/pdf/10.1007%2Fs11614-018-0283-0.pdf
29. Sowa, A. (2010), The long-term care system for the elderly in the Czech Republic. Disponibil
online la:http://www.ancien-
longtermcare.eu/sites/default/files/ENEPRI%20RR%20No%2072%20ANCIEN%20Czech%20Rep
ublic.pdf
30. Stelpstra, M. (2017), Fulltime work & informal care The role of awareness and work related care
arrangements. Universitatea din Utrecht. Lucrare de master. Disponibilă online la:
https://dspace.library.uu.nl/bitstream/handle/1874/338580/Master%20thesis%20Marinda%20Stelp
stra%20-5625173.pdf?sequence=2&isAllowed=y
31. Szebehely, M. & Trydegård, G.B. (2011), Home care in Sweden: A universal model in transition.
Health and Social Care in the Community, Vol. 20, nr. 3, pp. 300-309
32. Teppo, K. and Yeandle, S. (2013). Reconciling work and care: an international analysis.
In Combining paid work and family care. Policies and experiences in international perspective,
eds. Teppo Kröger, Sue Yeandle, 3–22. Bristol: Policy Press.
33. Ulmanen, P. & Szebehely, M. (2015), From the state to the family or to the market? Consequences
of reduced residential eldercare in Sweden. International Journal of Social Welfare, Vol. 24, nr. 1,
pp. 81-92.
34. Werk & Mantelzorg (2016). CAO Inspirator. Disponibil online la:
https://docs.google.com/viewer?url=http://www.werkenmantelzorg.nl/%2FUserFiles%2Ffiles%2F
algemeen%2FWM_CAO_INSPIRATOR_juni_2015.pdf
35. Wija, P. (2015). Formal and informal long-term care and the role of family carers. European
Journal of Mental Health 10 (2015) 233–244. Disponibil online la:
http://www.ejmh.eu/mellekletek/ejmh_2015_2_wija_233-244.pdf
36. *** EC (2007). Eurobarometru “Health and long-term care in the European Union”
(Eurobarometru Special 283), pag. 67, 97. Disponibil online la:
http://ec.europa.eu/commfrontoffice/publicopinion/archives/ebs/ebs_283_en.pdf
37. *** EC (2016.a). Health Care & Long-Term Care Systems. Disponibil online la:
https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/joint-report_se_en_2.pdf
38. *** EC (2016.b), Joint Report on Health Care and Long-Term Care Systems and Fiscal
Sustainability- Country Documents.
39. *** EC (2018). Informal Care in Europe. Exploring Formalisation, Availability and Quality,
disponibil la: https://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=19681&langId=en
40. *** EUROFOUND (2017). European Quality of Life Survey 2016. Quality of life, quality of
public services, and quality of society.
65
41. *** OECD (2011). Profiding and Paying for Long-Term Care https://www.oecd.org/els/health-
systems/47884865.pdf
42. *** OECD (2017). “Long-term care expenditure”, in Health at a Glance 2017: OECD Indicators,
OECD Publishing, Paris. Disponibil la: https://www.oecd-ilibrary.org/docserver/health_glance-
2017-81-
en.pdf?expires=1538680281&id=id&accname=guest&checksum=A6B6553A51CC6FC95A2CB8
17EBC7A031
66
ANEXA 1
CHESTIONAR
adresat serviciilor publice de asistenţă socială înfiinţate în subordinea autorităţilor

administraţiei publice locale (SPAS)
Scopul acestui chestionar este de a colecta o serie de date privind identificarea

factorilor de stimulare/frânare a dezvoltării și implementării unor servicii-suport
destinate îngrijitorilor informali. Informaţiile solicitate vor servi la realizarea unui studiu
având ca subiect „Îngrijirea informală în îngrijirea de lungă durată a persoanelor vârstnice
– dezvoltarea de servicii-suport și scheme de finanțare ". Studiul se adresează tuturor
serviciilor publice de asistență socială din Regiunea Nord-Est. Chestionarul se aplică la
peste 500 de SPAS-uri cu privire la îngrijirea informală a persoanelor vârstnice.
De asemenea, menționăm că îngrijirea informală se asigură de membrii de familie,

prieteni vecini sau altă persoană necalificată care să își asume responsabilitatea îngrijirii
persoanei, așa cum este prevăzută la art.52 alin (1) lit. b din Legea asistenței sociale nr.
292/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Beneficiarul direct al acestui studiu este Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, iar
instituţia care realizează studiul este INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE
ŞTIINŢIFICĂ ÎN DOMENIUL MUNCII ŞI PROTECŢIEI SOCIALE (INCSMPS).
Vă rugăm să acordaţi tot sprijinul în acţiunea de colectare a informaţiilor

solicitate în vederea completării acestui chestionar cu date cât mai exacte!
În formularea răspunsurilor la întrebări vă veţi raporta la activitatea dvs. din anul

2017.
Vă mulţumim pentru colaborare!
Q1. Care este modalitatea cea mai frecventă de îngrijire la domiciliu a persoanelor
vârstnice la nivelul comunității dumneavoastră:
a) formală b) informală
Q2. În anul 2017 aţi oferit servicii de îngrijire personală la domiciliul beneficiarilor prin
care aţi acordat ajutor persoanelor vârstnice pentru realizarea activităţilor de bază şi
instrumentale ale vieţii zilnice?
Da, pentru realizarea activităţilor de bază (igiena corporală, => Continuaţi cu Q3

1
îmbrăcare şi dezbrăcare, hrănire şi hidratare, etc.)
67
Da, pentru realizarea activităţilor instrumentale ale vieţii zilnice => Treceţi la Q4
2
(prepararea hranei, cumpărături, menaj şi spălătorie, etc.)
Nu, nici un fel de servicii de îngrijire personală la domiciliul => Treceţi la Q10
3
persoanelor vârstnice
Q3. Cât de des sunt realizate următoarele activități de bază:
Zilnic Săptămânal De câteva ori Lunar Niciodată

pe săptămână
Asigurare igienă corporală 1 2 3 4 5
Îmbrăcare și dezbrăcare 1 2 3 4 5
Hrănire şi hidratare 1 2 3 4 5
Asigurarea igienei eliminărilor 1 2 3 4 5
Transfer şi mobilizare 1 2 3 4 5
Deplasare în interior 1 2 3 4 5
Comunicare 1 2 3 4 5
Q4. Cât de des sunt realizate următoarele activități instrumentale ale vieţii zilnice:
Zilnic Săptămânal De câteva ori Lunar Niciodată

pe săptămână
Preparare hrană 1 2 3 4 5
Efectuare cumpărături 1 2 3 4 5
Activităţi de menaj şi spălătorie 1 2 3 4 5
Facilitare deplasare în exterior

1 2 3 4 5
şi însoţire
Activităţi de administrare şi
1 2 3 4 5
gestionare a bunurilor
Acompaniere şi socializare 1 2 3 4 5
68
Q5. Care a fost numărul total de persoane vârstnice beneficiare de servicii de îngrijire la
domiciliu în anul 2017?
Nr. |__|__|__|__|
Q6. SPAS asigură monitorizarea situaţiei beneficiarului de îngrijire la Da 1

domiciliu şi a aplicării planului individualizat de asistenţă şi îngrijire ? Nu 2
Q7. SPAS are capacitatea de a monitoriza activităţile aferente îngrijirii Da 1

personale la domiciliu ? Nu 2
Q8. În anul 2017 câte vizite pentru verificarea a) planificate Nr. |__|__|__|__|
îndeplinirii îndatoririlor personalului de îngrijire
la domiciliul persoanelor vârstnice au fost: b) efectuate Nr. |__|__|__|__|
Atenţie! La întrebarea Q9 vor răspunde doar SPAS-urile care au răspuns cu 0 la nr. de vizite
planificate la întrebarea Q8
Q9. Care este principalul motiv pentru care nu aveţi stabilit un plan de vizite? (Răspuns
liber)
_____________________________________________________________________
Q10. Din experienţa dvs. care este perioada medie pentru care persoanele vârstnice
beneficiază de îngrijire informală (din partea rudelor, prietenilor, vecinilor, etc. )?
Nr. ani |__|__|__|__|
1 Între 65 şi 79 de ani
Q11. Din experienţa dvs. care este vârsta la care
persoanele vârstnice încep să beneficieze de îngrijire 2 De la 80 de ani
informală?
3 Alt răspuns. Care____
Q12. În anul 2017 îngrijitorii informali au beneficiat de consiliere sau Da 1

informare din partea personalului SPAS? Nu 2
Da 1 => Continuaţi cu Q14
69
Q13. În anul 2017 SPAS a primit sesizări referitoare la

abuzuri şi/sau neglijare a persoanelor vârstnice de către Nu 2 => Treceţi la Q16
îngrijitori informali?
Q14. Câte astfel de sesizări au fost înregistrate la nivelul instituţiei în anul 2017 ?
Nr. |__|__|__|__|
Q15. Cum au fost soluţionate respectivele sesizări ? (Răspuns liber)
_____________________________________________________________________
Q16. SPAS utilizează o procedură proprie pentru identificarea, semnalarea şi

soluţionarea formelor de abuz (fizic, psihic, economic) şi formelor de neglijare a
persoanei sau de tratament degradant la care pot fi supuse persoanele vârstnice
beneficiare de îngrijire de lungă durată:
Da NU
a) de către personalul de îngrijire 1 2
b) de către îngrijitori informali (membrii de familie/reprezentanţii 1 2

legali)
Q17. Numiţi cel puţin 3 elemente de dificultate întâmpinate de personalul SPAS în

procesul de monitorizare a îndeplinirii obligaţiilor îngrijitorului informal? (Răspuns liber)
1.___________________________________________________________________________
_
2.___________________________________________________________________________
_
3.___________________________________________________________________________
_
Q18. In anul 2017 SPAS a încheiat contracte de prestări Da 1 => Continuaţi cu Q19
servicii cu personal de îngrijire prin plata cu ora,
fracţiuni de normă sau normă întreagă? Nu 2 => Treceţi la Q20
70
Q19. Câte astfel de contracte aţi încheiat în anul 2017? Nr. |__|__|__|__|
Q20. Numiţi 3 motive pentru care nu aţi încheiat nici un contract de prestări cu personal
de îngrijire prin plata cu ora, fracţiuni de normă sau normă întreagă!
1.___________________________________________________________________________
_
2.___________________________________________________________________________
_
3.___________________________________________________________________________
_
Q21. In anul 2017 SPAS a plătit drepturi salariale Da 1 => Continuaţi cu Q22
pentru îngrijitori informali membrii ai familiei care au
în îngrijire o persoana vârstnică dependentă? Nu 2 => Treceţi la Q23
Q22. Pentru câte persoane aţi plătit drepturi salariale în anul 2017 ? Nr. |__|__|__|__|
Q23. Vă rugăm să numiţi 3 motive pentru care în anul 2017 nu aţi plătit drepturi
salariale!
1.___________________________________________________________________________
_
2.___________________________________________________________________________
_
3.___________________________________________________________________________
_
Q24. SPAS, prin autoritatea tutelară, a asistat în anul Da 1 => Continuaţi cu Q25
2017 persoane vârstnice în vederea încheierii unui act
juridic translativ de proprietate, cu titlu oneros sau Nu 2 => Treceţi la Q26
gratuit, în scopul întreţinerii şi îngrijirii personale?
71
Q25. Care a fost numărul de persoane asistate în anul 2017 în vederea încheierii unui act
translativ de proprietate în scopul întreţinerii şi îngrijirii personale?
Nr. |__|__|__|__|
Q26. Care au fost motivele pentru care nu aţi asistat nici o persoană în vederea încheierii
unui act translativ de proprietate ?
1. Nu am fost solicitaţi
2. Alt motiv. Care______________________________________________
Q27. Consideraţi că în prezent îngrijitorii informali ai Da 1 => Continuaţi cu Q28

persoanelor vârstnice din România beneficiază de
măsuri de suport/scheme de finanţare în procesul de Nu => Treceţi la Q29
2
îngrijire de lungă durată a persoanelor respective?
Q28. Care sunt în opinia dvs. măsurile de suport de care beneficiază îngrijitorii informali
în procesul de îngrijire de lungă durată? (Răspuns multiplu liber)
1.___________________________________________________________________________
_
2.___________________________________________________________________________
_
3.___________________________________________________________________________
_
Q29. Care consideraţi că sunt principalele dificultăţi cu care se confruntă îngrijitorii

informali care acordă îngrijire la domiciliu persoanelor vârstnice în România? Răspuns
multiplu.
1.___________________________________________________________________________
_
2.___________________________________________________________________________
_
3.___________________________________________________________________________
_
4.___________________________________________________________________________
_
72
5.___________________________________________________________________________
_
Q30. Numiţi 5 factori care ar putea frâna dezvoltarea și implementarea unor măsuri de
sprijin a îngrijitorilor informali care acordă îngrijire la domiciliu persoanelor vârstnice
din România!
1.___________________________________________________________________________
_
2.___________________________________________________________________________
_
3.___________________________________________________________________________
_
4.___________________________________________________________________________
_
5.___________________________________________________________________________
_
Q31. Numiţi 5 factori care ar putea stimula dezvoltarea și implementarea unor măsuri de
sprijin a îngrijitorilor informali care acordă îngrijire la domiciliu persoanelor vârstnice
din România!
1.___________________________________________________________________________
_
2.___________________________________________________________________________
_
3.___________________________________________________________________________
_
4.___________________________________________________________________________
_
5.___________________________________________________________________________
_
Q32. Ce propuneri aveţi în direcţia îmbunătăţirii serviciilor suport pentru îngrijitorii

informali ai persoanelor vârstnice dependente din România? (Răspuns multiplu)
73
1.___________________________________________________________________________
_
2.___________________________________________________________________________
_
3.___________________________________________________________________________
_
Q33. Ce propuneri aveţi în direcţia îmbunătăţirii schemelor de finanțare pentru

îngrijitorii informali ai persoanelor vârstnice dependente din România? (Răspuns
multiplu)
1.___________________________________________________________________________
_
2.___________________________________________________________________________
_
3.___________________________________________________________________________
_
Q34. Ce alte menţiuni aţi mai dori să faceţi referitor la îngrijirea informală a
persoanelor vârstnice?
35. Statutul SPAS DAGSPC - Direcţia generală de asistenţă socială şi

protecţia copilului, cu personalitate juridică, în 1
subordinea consiliului judeţean
DAS – Direcţie de Asistenţă Socială cu personalitate

juridică, în subordinea consiliului local al 2
municipiului/oraşului
DAS – Direcţie de Asistenţă Socială fără

personalitate juridică, în aparatul de specialitate al 3
primarului
SPAS - compartiment de asistenţă socială organizat la

nivelul comunei, în aparatul de specialitate al 4
primarului
74
36. Mediul de rezidenţă Urban 1
Rural 2
37. Judeţ Iaşi 1
Suceava 2
Bacău 3
Neamţ 4
Vaslui 5
Botoşani 6
38. Localitate
39. Numele persoanei

respondente
40. Funcţia în cadrul SPAS a persoanei respondente
75
ANEXA 2
GHID DE DISCUŢIE
Principalele teme abordate:
Introducere
Timp alocat: 03 min.
Grila de introducere:
 Prezentare moderator;
 Explicare reguli discuție;
 Scopul discuției; 51
 Explicarea înregistrării audio-video și obtinerea acordului respondenților.
A. Prezentarea participanţilor
Grila de prezentare:
 Nume, prenume;
 Statutul participanţilor (îngrijitor informal sau reprezentant legal/rudă a unei persoane

vârstnice care are nevoie de îngrijire de lungă durată, inclusiv statutul persoanei
îngrijite-grad de rudenie, vârstă, sex, boală; reprezentant
ONG/DGASPS/AUTORITATEA TUTELARĂ-funcţia şi instituţia pe care o reprezintă)
B. Situaţia îngrijiritorilor informali ai persoanelor vârstnice din România
Grila de întrebări:
 Cum este să fii îngrijitor informal al unei persoane vârstnice în România? Motivaţi
răspunsul!
51
evaluarea ex-ante a propunerilor de servicii-suport și scheme de finanțare destinate îngrijitorilor înformali ai
persoanelor vârstnice dependente.
76
 Cum este când ai în grijă o persoană vârstnică dependentă şi trebuie să mergi şi la

serviciu? Care sunt principalele dificultăţi/provocări cu care se confruntă persoanele
cu loc de muncă atunci când au grijă şi de o persoană vârstnică?
 Care sunt nevoile neacoperite în prezent ale îngrijitorilor informali în îndeplinirea

sarcinilor de îngrijire a persoanelor vârstnice: consiliere din partea SPAS,
informare/cunoştinţe medicale/colaborare cu medicul de familie, financiare, timp?
 Cum apreciaţi dreptul îngrijitorilor informali de a beneficia de o vacanţă pe an cu

scopul de a se recupera în urma stresului acumulat pe perioada îngrijirii persoanei
vârstnice, iar în perioada vacanţei să se asigure îngrijirea persoanei vârstnice prin
intermediul serviciului public de asistenţă socială (acces preferențial la îngrijirea
temporară subvenționată)?
C. Servicii de informare şi consiliere pentru îngrijitorii informali
Timp alocat: 5 min.
 În România familia persoanelor vârstnice dependente are dreptul la consiliere şi

informare din partea personalului SPAS instruit în acest scop. Pentru participanţii
practicieni în domeniu: din experienţa dvs. este acordat acest serviciu? Îngrijitorii
informali cunosc că există acest tip de serviciu, îl solicită? Care sunt motivele pentru
care nu se acordă acest serviciu?
 Ce fel de informaţii şi îndrumări credeţi că ar trebui să primească îngrijitorii

persoanelor vârstnice din partea personalului SPAS?52
D. Adaptarea/reducerea programului de lucru şi locul muncii remunerate (telemuncă)

pentru îngrijitorii informali
 Câte ore în medie pe zi consideraţi că acordă un îngrijitor informal pentru îngrijirea

unei persoane vârstnice dependente?
 Care sunt condiţiile de muncă de care îngrijitorii informali care lucrează ar trebui să
beneficieze pentru a putea duce de îndeplinire şi sarcinile de îngrijire? Exemplificaţi!
 Consideraţi că persoanele care lucrează ar trebui să aibă dreptul legal de a-şi adapta
programul de lucru/de a opta pentru reducerea programului de lucru/de a-şi alege
52
Potrivit Ordinului Nr. 2126/2014 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru acreditarea
serviciilor sociale - Anexa nr.8, temele de informare şi consiliere privesc în special modul de continuare a
îngrijirilor, abordarea beneficiarilor şi relaţionarea cu aceştia, importanţa respectării deciziilor şi demnităţii
acestuia, adoptarea celor mai adecvate măsuri de menţinere şi încurajare a participării acestora la viaţa de familie
şi în comunitate.
77
locul de unde le este mai uşor să-şi desfăşoare activitatea remunerată (telemuncă)
atunci când fac dovada că au în îngrijire persoane vârstnice dependente? Care este
atitudinea angajatorilor faţă de astfel de beneficii? Cum ar trebui stimulaţi angajatorii
să acorde astfel de beneficii?
E. Concedii şi indemnizaţii de îngrijire pentru îngrijitorii informali
Concediu pentru îngrijire
 Cum apreciaţi posibilitatea introducerii în legislaţia naţională a dreptului îngrijitorului

informal la un concediu şi la o indemnizaţie pentru îngrijire acordată pe perioada
concediului de îngrijire, iar perioadele de îngrijire să fie considerate perioade
contributorii la sistemul de asigurări sociale, deci să fie luate în considerare la calculul
pensiei?
 Care credeţi că ar putea fi durata concediului de îngrijire pe care angajatorii ar fi

dispuşi să îl acorde salariaţilor care au în îngrijire persoane vârstnice dependente?
Cum apreciaţi o perioadă cuprinsă între 1 şi 3 luni?
 Care credeţi că ar trebui să fie mecanismul de calcul al indemnizaţiei pentru îngrijire?

Cum apreciaţi calculul indemnizaţiei ca 85% din cuantumul salariului minim brut pe
ţară garantat în plată?
 Cum apreciaţi, ca alternativă la concediul pentru îngrijire, dreptul îngrijitorului de a

solicita reducerea programului de lucru în scopuri de îngrijire persoane vârstnice
dependente membre ale familiei?
 Consideraţi că ar trebui impusă o limită în ceea ce priveşte reducerea timpului de

lucru? Dacă da: Care ar trebui să fie acea limită: 10/20 ore pe săptămână?
Concediu pentru îngrijire prelungit
 Cum apreciaţi posibilitatea introducerii în legislaţia naţională a dreptului îngrijitorului

informal la un concediu pentru îngrijire prelungit, în vederea îngrijirii unui membru al
familiei persoană vârstnică dependentă de grad IA, IB sau IC, precum şi la o
indemnizaţie pentru îngrijire acordată pe perioada concediului de îngrijire prelungit?
 Apreciaţi ca fiind util ca perioada de îngrijire să fie considerată ca şi perioadă

contributorie la sistemul de asigurări sociale, deci luată în considerare la calculul
pensiei?
 Care credeţi că ar putea fi durata concediului de îngrijire prelungit pe care angajatorii

ar fi dispuşi să îl acorde salariaţilor care au în îngrijire persoane vârstnice
dependente? Cum apreciaţi o perioadă de până la 2 ani?
78
 Credeţi că angajatorii ar fi mai receptivi la opţiunea pentru un concediu în sistem part-

time?
 Cum apreciaţi introducerea unor condiţionalităţi privind plata unei indemnizaţii pe

perioada concediului prelungit, după cum urmează: concediu fără plată în situaţia în
care angajatul nu a realizat în ultimele 24 de luni timp de 12 luni consecutiv venituri
profesionale supuse impozitului pe venit; indemnizaţie al cărei cuantum să fie în jur de
85% din din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni, putând fi prevăzut
totuşi un prag superior, dacă salariatul a realizat venituri profesionale în ultimele 24
de luni timp de 12 luni consecutiv? Alte propuneri?
 Cum apreciaţi garantarea dreptului salariatului de a reveni la locul de muncă pe

acelaşi post în primul an sau pe o poziţie similară în următorul an, iar perioada de
concediu de îngrijire să fie considerată vechime în muncă la calculul pensiei în primul
an de concediu? Alte propuneri?
Concediu pentru îngrijire paliativă
 Cum apreciaţi posibilitatea introducerii în legislaţia naţională - în situaţia în care ar fi

vorba despre o persoană vârstnică, membru al familiei, bolnavă în stadiu terminal - a
dreptului îngrijitorului informal la un concediu de îngrijire paliativă, fără plată, part-
time sau full-time, cu garantarea păstrării locului de muncă şi interzicerea concedierii
pentru o perioadă de 3 luni după revenirea la locul de muncă?
 Care credeţi că ar putea fi durata concediului de îngrijire paliativă pe care angajatorii

ar fi dispuşi să îl acorde salariaţilor? Cum apreciaţi o perioadă cuprinsă între 1 şi 2
luni?
F. Posibilitatea pensionării anticipate a îngrijitorilor informali
Timp alocat: 5 min.
 Cum apreciaţi posibilitatea pensionării anticipate cu până la 2 ani înaintea împlinirii

vârstei standard de pensionare, fără penalizarea cuantumului drepturilor de pensie, în
scopul îngrijirii unei persoane vârstnice dependente încadrate în gradele IA, IB sau
IC?
G. Dreptul persoanelor vârstnice dependente la indemnizaţie pentru îngrijire de lungă

durată
 Consideraţi că persoanele dependente care au nevoie de îngrijire sunt îndreptăţite să

beneficieze de o indemnizaţie de îngrijire, lunară, indiferent de venituri, similar
indemnizaţiei de care beneficiază persoanele cu handicap din România? Menţiune:
79
prin alegerea primirii indemnizatiei pentru îngrijire de lungă durată direct de către
persoana vârstnică dependentă, aceasta şi-ar asuma răspunderea de a-şi asigura
singură activităţile de bază şi instrumentale ale vieţii zilnice, sau de a-şi plăti servicii
de îngrijire formală/informală din indemnizaţia primită.
 Consideraţi că dreptul la această indemnizaţie ar trebui să fie condiţionat de o serie

de elemente precum disponibilitatea serviciilor de îngrijire din localitatea de domiciliu
sau de gradul de potrivire la nevoile individuale ale beneficiarului?
 Ce valoare ar trebui să aibă această indemnizaţie?
 Cum consideraţi că ar trebui stabilit cuantumul acestei indemnizaţii (poate varia în

funcţie de gradul de dependenţă, numărul de ore de îngrijire necesar, tipul de îngrijire,
prin raportare la Indicatorul Social de Referinta (ISR), valoarea unui punct de pensie?
H. Dreptul persoanelor vârstnice dependente la un asistent personal
 Ca alternatică la indemnizaţia pentru îngrijire de lungă durată, persoanele vârstnice

dependente ar putea avea dreptul la un asistent personal angajat în condiţiile Legii-
cadru nr. 153/2017 (similar asistenţilor personali ai persoanelor cu dizabilităţi):
SPAS-ul încheie un contract de angajare a unui membru al familiei sau a unui alt
îngrijitor non-profesionist în vederea îngrijriii unei persoane vârstnice dependente
(încadrată într-unul din gradele IA, IB sau IC potrivit prevederilor HG nr. 886/2000).
(în prezent există posibilitatea angajării unui îngrijitor în condiţiile art. 13 alin. 1 din
Legea 17/2000). Cum apreciaţi acest potenţial drept?
 Consideraţi util ca îngrijitorul informal, odată angajat ca asistent personal, să aibă

astfel statut de persoană asigurată în sistemul de securitate socială, să dobândească
drepturi la calculul pensiei şi să contribuie la schema de asigurări de sănătate în
perioada în care acordă îngrijire?
 Cum apreciaţi posibilitatea ca îngrijitorului angajat ca asistent personal să i se reţină

contribuţii mai mici faţă de restul asiguraţilor?
I. Pensia pentru dependenţă severă
Timp alocat: 5 min.
 Apreciaţi ca fiind util dreptul persoanelor dependente cu vârsta de peste 65 de ani care
necesită supraveghere permanentă de a beneficia de suplimentarea cu 50% a pensiei
pentru limita de vârstă cu scopul de a putea plăti un îngrijitor informal?
80
 Care ar putea fi, în opinia dvs., sursa de finanţare a unui astfel de beneficiu (bugetul de
stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, etc)?
J. Alte propuneri
Timp alocat: 5 min.
 Ce alte propuneri de căi/modalităţi efective de servicii-suport pentru

susţinerea îngrijitorilor informali ai persoanelor vârstnice dependente aţi avea dvs. de
făcut?
81

Proiect Sectorial Ingrijitori Informali1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect Sectorial Ingrijitori Informali1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

„Îngrijirea informală în îngrijirea de lungă durată a persoanelor vârstnice – dezvoltarea de servicii-suport și

PLANUL SECTORIAL DE CERCETARE – DEZVOLTARE AL

” Îngrijirea informală în îngrijirea de lungă durată a

Analiza oportunității dezvoltării de servicii-suport și scheme de finanțare destinate

Andra Bertha Sănduleasa ǀ

Rezultat 1. Propunere de servicii-suport şi scheme de finanţare privind rolul îngrijirii informale

Rezultat 1. Propunere de servicii-suport şi scheme de finanţare privind rolul îngrijirii

CAPITOLUL 1. MODELE DE BUNĂ PRACTICĂ PRIVIND SERVICIILE-SUPORT

Îngrijirea informală a persoanelor, în special a persoanelor vârstnice, reprezintă din

Obiectivul final al analizei de bune practici este acela de a identifica şi propune

 Republica Cehă - ţară fostă comunistă, cu utilizare crescută a îngrijirii informale şi

 Spania şi Austria - ţări cu utilizare crescută a îngrijirii informale şi suport crescut

Provocarea supremă în procesul de construire a unor servicii-suport pentru îngrijirea

Îngrijitorii informali sunt în general membrii ai familiei, rude apropiate, prieteni,

Serviciile suport pentru îngrijitori precum concediile de îngrijire însoţite de beneficiile

Deşi este recunoscută contribuţia îngrijirii informale la reducerea cheltuielilor

Potrivit cercetărilor în domeniu, există motive serioase pentru încurajarea creşterii

Numeroase studii evidenţiază dificultatea combinării muncii plătite cu rolul de

În cercetările sociale dar şi în ceea ce-i priveşte pe decidenţii politici, situaţia

Pornind de la aceste considerente, este importantă o trecere în revistă a specificului

- Care este rolul familiei în ceea ce priveşte îngrijirea persoanelor vârstnice

- La ce nivel este oferită îngrijirea persoanelor vârstnice de către îngrijitorii informali ca

- Cheltuielile publice cu îngrijirea de lungă durată, inclusiv după tipul de servicii de

Îngrijirea de lungă durată este privită ca o responsabilitate familială în Republica

Studiile de dată recentă arată faptul că majoritatea îngrijitorilor informali din

Olanda are o tradiţie îndelungată în ceea ce priveşte serviciile instituţionalizate de

Pentru a asigura atât acoperirea nevoilor de îngrijire a persoanelor vârstnice cât şi

politici de îngrijire a vârstnicilor, în contextul în care în Suedia acestea sunt diferite de

Pe lângă îngrijitorii membrii ai familiei, în Spania persoanele vârstnice sunt adesea

Îngrijirea de lungă durată din Austria este caracterizată de o pondere crescută a

În Austria, aproximativ 80% dintre persoanele vârstnice şi persoanele cu handicap

REPUBLICA SPANIA AUSTRIA SUEDIA OLANDA

Cheltuieli publice cu îngrijirea

Îngrijitori informali ca % din 9% - T 16% - T 10% - T 12% - T 18% - T

9% - F 19% - F 12% - F 15% - F 23% - F

6% - 18-34 14% - 18-34 4% - 18-34 12% - 18-34 10% - 18-34

9% - 65+ 11% - 65+ 15% - 65+ 10% - 65+ 17% - 65+

Dificultatea combinării 56,5% - T 51,3% - T 26,1% - T 29,8% - T 22,5% - T

Procentul persoanelor care 4% - T 7,8% - T 4,1% - T 3,2% - T 5,6% - T

Populaţia de 65+ locuind în 8,6 % - T 17,5% - T 9,0% - T 2,3% - T 2,8% - T

5,7% - F 12,9% - F 6,3% - F 1,2% - F 1,5% - F

Populaţia 65+ locuind singură

18,1% - M 17,7% - M 20,9% - M 28,5% - M 19,7% - M

42,2% - F 29,9% - F 42,4% - F 48,0% - F 41,2% - F

Populaţia 65+ locuind fără 49,8% - T 39,9% - T 49,4% - T 57,2% - T 64,7% - T

38,3% - F 32,6% - F 39,6% - F 48,9% - F 55,4% - F

36% consideră că cea 39% consideră că 17% consideră că 4% consideră că 4% consideră că

1.1. Republica Cehă

Principii de bază privind îngrijirea de lungă durată

Îngrijirea informală susţinută prin beneficii financiare reprezintă principalul pilon al

Scheme de susţinere a îngrijitorilor informali

Alocaţia de îngrijire (Příspěvek na péči) acordată direct persoanelor vârstnice

Principii de bază privind îngrijirea de lungă durată

La 1 ianuarie 2012 a intrat în vigoare o reformă cuprinzătoare în domeniul îngrijirii pe

Îngrijirea de lungă durată se acordă în sistem contributoriu, atât în ceea ce priveşte

Legislaţia naţională prevede posibilitatea acordării de prestaţii sociale îngrijitorilor

Persoanele dependente pot beneficia de alocaţia pentru îngrijire pe termen lung

Finanţarea "îngrijirii timp de 24 de ore din 24" ("24-Stunden-Betreuung") este un

În cazul prestaţiilor de îngrijire pe termen lung acordate de către landuri, beneficiarul

Scheme de susţinere a îngrijitorilor informali

Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijire: persoanele care au în îngrijire un membru al

 discuţie cu scopul de a ajuta îngrijitorul să-şi elibereze tensiunile (susţinere şi

 sprijin pentru auto-ajutorare (abilitare)