Curs Carte Seminar Penal

CURS 1
Penalul special are ca și condiție promovarea penalului general 1 pentru că fără cunoștințele
de la penal general nu o să ne descurcăm cu ceea ce se discută la penal special.
Tematica pentru examen: Nu se adaugă, nu se scoate, se predă tot.
Titluri (sem I)
Infracțiuni contra persoanei (188 - 227) Infracțiuni contra înfăpturirii justișiei (266 -
288)
cap. I. Infracțiuni contra vieții
cap. II. Infracțiuni contra integrității corporale
sau sănătății
cap. III. Infracțiuni săvârșite asupra unui
membru de familie
cap. IV. Agresiuni asupra fătului
cap. VI. Infracțiuni contra libertății persoanei
cap. VII. Traficul și exploatarea persoanelor
vulnerabile (de aici, doar traficul de minori și
proxenetismul)
cap. VIII. Infracțiuni contra libertății sexuale
cap. IX. Infracțiuni care aduc atingere
domiciliului și vieții private
Sistemul german e cel mai bun sistem de drept penal.
(a) sistemul german cu derivații diferite pe diferite sisteme
(b) common law cu caracteristicile lui
(c) sistemul francez.
Eroarea de drept penal a fost inventată în anul 1952 de către un judecător german care a dezvoltat
teoria erorii de drept penal şi în ce condiţii se aplică, ca să justifice că nu se aplică în cauza pe care
o judeca:
Cauza: un bărbat îşi bătea soția, provenea dintr-un sistem în care această conduită era „obligatorie”.
Î: poate să invoce eroarea de drept penal pentru că el a crezut că şi în Germania poate/trebuie să
facă acelaşi lucru?
R: Da, ar putea să fie. Doar că această eroare nu este relevantă asupra textului din sistemul german,
unde nu prea e în regulă să îţi baţi soția.
În 1976 când s-a modificat Codul, s-a introdus și în dreptul german noţiunea de „eroare de
drept penal” care are aceleaşi abordări ca şi conceptul.
1! / !208 combo curs + carte + seminar

Examen:
10/20 de grile = nota 5 + prag minim pentru promovarea examenului

Fiecare grilă = 0,4
0,4 x 10 grile +1 pct din oficiu = 5
Fiecare grilă are patru variante de răspuns - pot fi toate corecte, 1,2,3, sau niciunul
Dacă treci de prag, următoarele grile valorează 0,10 sutimi.
Dacă faci toate grilele corecte =>
1 of + (10 x 0,4) + (10 x 0, 1) + test (1 pct) + speță (2 pct) + speță (1 pct) = 10
În restanță nu se mai calculează testul, deci in loc de 0,1/grilă după ce ai trecut de prag va fi 0,2
1 of + (10 x 0,4) + (10 x 0,2) + speță 2 pct + speță 1 pct
Durată examen: 1 h 40 min (din care 10 min pentru umplerea bulinelor)

Se predă și subiectul pe care se încercuiesc grilele (și pe care vor fi rezolvate și spețele) și
foaia cu bulinele.
Nivelul de promovabilitate: 60-70%
Codurile penale din România

I. Codul lui Cuza - 1865
II. Codul lui Carol al II-lea din 18.03.1936
III. Codul din 1969
IV. Codul din 2014
Partea specială a Codului penal din 2014 este structurată în funcție de importanța valorilor
sociale protejate.
I. INFRACȚIUNI CONTRA VIEȚII
Valoarea socială protejată: viața.

Ce este viața? -> nu o putem defini și nici nu ne interesează definiția ei, ci ne interesează, e dacă la
momentul la care am ucis persoana a fost o ”persoană în viață„ (omor) sau dacă a fost un cadavru
(profanare de morminte).
Deci concentrarea noastră pe partea juridică este mai mult pragmatică: când începe viața și când se
sfârșește ea.
Care este momentul de la care este protejată viața, pe textele de la omor, în sistemul nostru și
de ce?
• CEDO: Ca regulă, lasă statele să reglementeze cum doresc ele problema avortului.
Exemplu de excepție: dacă o persoană vrea să facă înterupere de sarcină pentru că, copilul suferea
de o malformație gravă și femeia este obligată să păstreze sarcina și să crească un astfel de copil cu
malformații foarte grave pentru că nu poate să facă avort, CEDO a spus “dreptul la viață privată este
cam nasol încălcat de Polonia în speță”, care a făcut lucrul ăsta, sau dacă exista un risc pentru
mamă.
Asta nu înseamnă că încurajează avortul. În căzul în care un stat sancționează fapta unei
persoane care justifică, dacă vreți, avortul în această manieră, pare că e disproporționată în acest
subiect.
Exemplu: Era descriminatoriu că femeile irlandeze trebuiau să meargă în Marea Britanie să

realizeze un act avortiv. Cea care nu are bani să meargă în Anglia trebuie să suporte consecințe
penale în Irlanda, în schimb, cele care se pot duce, fără nicio sancțiune, pot face asta fără nicio
problema.
CEDO: se ferește să spună din ce moment e protejat dreptul la viață pentru că ar trebui să rapsundă
la întrebarea „Ce este viața?”.
Exemplu: contra Italiei. Dacă embrionul este o fertilizare în vitro, dacă soțul sau partenerul a
decedat, femeia spune că vrea să doneze embrionul în scopuri științifice pentrucă ea vrea să crească
un copil în acele condiții și s-a plâns că legislația italiană care interzicea donația este discriminatorie
dreptului la viață privată și pe de altă parte că îi încalcă dreptul de proprietate, că fiind un bun al ei
poate să dispună cum vrea de el.
Răspuns CEDO: A spus ca și art 8, dreptul la viață este aplicabil și Protocolul 1 este aplicabil, adică
pare un fel de bun așa, doar că e marja de apreciere a statului Italian să facă ce dorește cu
subiectul ăsta și nu există nicio violare, nici la 8, nici la art. 1 Protocolul 1.
Dreptul la viață începe când începe procesul nașterii sau la finalizarea lui?
Exemplu: În cursul procesului nașterii, medicul ginecolog face o manevra greșită, folosește
forcepsul în mod greșit și ucide copilul. Într-o astfel de situație infracțiunea ar fi de omor sau
ucidere din culpă, în funcție de circumstanțe, sau este vorba despre avort?
Î: Ați reține infracțiunea de ucidere din culpă sau avort din culpă?
Dacă dreptul la viață ar fi protejat de la finalizare, o astfel de conduită ar trebui să fie avort
din culpă.
În sistemul românesc, varianta tradițională este cea că din momentul în care s-a finalizat
procesul nașterii este persoana, iar înainte este făt. Știința medicală a evoluat semnificativ în
ultima sută de ani și am constatat că din momentul în care se declanșează acest proces, practic, se
declanșează procesul de separare a copilului de mamă. Copilul trăiește în mod independent, deci,
dacă s-ar naște instantaneu, dacă doriți, ar trăi independent și dacă s-ar naște înainte de dclanșarea
procesului natural, tot ar trăi independent.
Î: E ființă sau nu e ființă? Deci, de fapt e ființă chiar dacă n-am apucat să-l separăm de corpul
mamei sau este ființă după ce s-a finalizat procesul acesta? Aceasta este viziunea tradițională.
În opinia lui SB, este vorba despre declanșarea momentului nașterii, deoarece altfel
ajungem la situații absurde, paradoxal este că se susține prima varintă ca să nu se ajungă la șocul
cultural.

Delimitarea dintre ucidere din culpă versus avort din culpă
- se face prin textul de incriminare denumit ”vătămarea fătului„.
Art. 202 CP - Vătămarea fătului
(1) Vătămarea fătului, în timpul naşterii, care a împiedicat instalarea vieţii extrauterine se
pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani.
(2) Vătămarea fătului, în timpul naşterii, care a cauzat ulterior copilului o vătămare corporală, se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa
este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Vătămarea fătului în timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior copilului o vătămare
corporală, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea
copilului pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(4) Vătămarea fătului săvârşită în timpul naşterii de către mama aflată în stare de tulburare psihică
se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) şi alin. (2), ale cărei limite se reduc la jumătate.
(5) Dacă faptele prevăzute în alin. (1)-(4) au fost săvârşite din culpă, limitele speciale ale pedepsei
se reduc la jumătate.
(6) Nu constituie infracţiune faptele prevăzute în alin. (1)-(3) săvârşite de un medic sau de
persoana autorizată să asiste naşterea sau să urmărească sarcina, dacă acestea au fost săvârşite în
cursul actului medical, cu respectarea prevederilor specifice profesiei şi au fost făcute în interesul
femeii gravide sau al fătului, ca urmare a riscului inerent exercitării actului medical.
(7) Vătămarea fătului în perioada sarcinii de către femeia însărcinată nu se pedepseşte.
Dacă, în cursul nașterii, medicul din greșală omoară copilul, nu este nici ucidere din culpa,
nici avort din culpă, ci este vătămare a fătului din culpă.

Unii au reglementat situația în care avem acțiune în timpul sarcinii si moartea după naștere,
când este acțiune de avort si rezultat de omor. Nu se potrivesc lucrurile. Și atunci pe așa ceva au
creat texte speciale, cum ar fi vătămarea fătului, adică de la declanșarea nașterii până la finalizare
medicul face ceva, atunci text special.
Moartea este un proces care începe și se finalizează, momentul relevant fiind finalizarea. Cât timp
nu ești mort de-a binelea, nu discutam despre infracțiunea de profanare de cadavre, ci despre omor.
Evident că sunt situații problematice:
a) Nașterea prin cezariană - la cezariană evident că nu se naște în mod natural, și atunci trebuie
să adaptezi momentul începerii nașterii la nașterea prin cezariană.
b) Încetarea activității cerebrale. Păi dacă nu are creier, cum se încetează activitatea cerebrală?
Este și o analiză pe axa timpului:
a. raport sexual,
b. concepție,
c. începutul procesului nașterii,
d. finalizare,
e. moarte.
Textele de ucidere din culpă au legătură cu începerea respectiv, finalizarea.
Pilula de a doua zi după raportul sexual, este un mijloc contraceptiv pentru că după raportul
sexual durează 9-14 zile până când are loc fecundare și prin urmare existența unei sarcini. Avortul
are legătură cu existentă unei sarcini, a unei ființe distincte de embrion.
Avortul în afara cadrului medical este infracțiune.
Dreptul la viață, absolut sau disponibil? Dacă ar fi absolut nimeni nu ar putea fi ucis cu
acord de la stat. Se pot ucide oameni cu acord de la stat.
exemple:
1. pedeapsa capitală - adică dacă tu ai ucis, te ucidem și noi, dar profi.
2. legitimă apărare
3. războiul - dreptul războiului legitimează uciderea unor oameni din frontul inamic, după regulile
războiului, nu după ce l-ai prins că atunci e infracțiune.
Există eutanasie în România?
Exemplu: Îți zice medicul „luați-l acasă, n-am ce să-i fac”. Teoria medicală spune că trebuie să faci
tot până la ultimul moment, să-i salvezi viața, dar când costurile sunt atât de mari într-un astfel de
sistem si rezultatul e previzibil, astfel încât îl lăsăm acasă și moare = eutanasie pasivă. Dacă în
schimb, era acasă si vine un vecin și-l ucide, este omor pentru că era o persoană în viață.
De ce este statul interesat să nu permită dispunerea de dreptul la viață?
Pentru că este un interes social. Dacă ne-am împușca toți, ar mai exista statul? Sinuciderea sau
înlesnirea sinuciderii este din aceeasi categorie, așa că nu poți să îl sancționezi pe cel care se
sinucide, dar trebuie să sancționezi persoana care ajută pe altcineva să facă asta.
- Primul reflex este că persoana juridică nu poate să omoare, să fure, să violeze, pentru că trebuie
să fie persoane fizice care fac asta.
Speță: Era un concurs de băut apă, câștigă cine bea mai multă. Problema este că dacă bei mai mult
de 5 litri odată te întoxici, organismul nu o poate procesa, pentru că se schimba Ph-ul sângelui și
mori. Nu te-ai înnecat că nu poți respira, atenție! Deci practic este otravă, asta se știe științific. În
esență, organizatorii de la radio care au făcut concursul, si au spus că doi concurenți pot să meargă
în finală, deja depășind cei 5 litri de apă, oare au acceptat că poate să moară unul dintre ei, ceea ce
s-a și întâmplat?
- Latură obiectivă avem, latură subiectivă avem, este intenție eventuală, atunci avem omor.
Dacă îi spun cuiva, ori te arunci ori te omor eu, ce este? Și persoana respectivă sare, este
omor? Dacă îi spui asta unei persoane că o omori, nu înseamnă că o omori. Se numește omor prin
fapta victimei. Deci radio-ul a comis fapta asta prin fapta vicimei.
Speță: Se descoperă că rezervorul de la motor este amplasat prost, și că riscul de tamponare și

incendiu este foarte mare, ca să reproiectezi mașina asta ne-ar costa nu știu cât, dacă o să plătim
despăgubiri pentru 10-15 care o să moară în situația asta e mai ok, și se decide că e bine și așa, și se
întâmplă.
Ați sancționa acest producător care pune în circulație o mașină cu risc de incendiu foarte mare
în caz de tamponare? Din nou, discuția e dacă o persoană juridică poate să comită o infracțiune.
Povestea este ce? Profit cu orice risc. Fără îndoială că orice persoană juridică are un scop legitim
de a obține profit, păi cum pot să obțin profit? Scăzând costurile. Si asta înseamnă că nu mai
reproiectăm altă mașină, plătim despagubiri. Atunci discuția este până unde poți să faci profit cu
orice risc?

Speță: Muncitori care nu sunt echipați corespunzător, protecția muncii, dacă cade unul o dată, se
mai întâmplă. Doar că profitul cu orice risc s-ar putea să meargă dincolo de orice îndoială
rezonabilă, și s-ar putea să fie problemă de reproșabilitate. Doar că reproșabilitatea și în speța 1 și la
cazul fortuit nu a fost situație de omor, ci de ucidere din culpă. Da, persoana juridică poate să
răspundă pentru omor, dar în speța asta nouă nu ni se pare că este intenție eventuală de omor
ci este reproșabilitate din cuplă a unei astfel de decizii manageriale. Pentru asta sancționezi.
Acțiuni psihice: dacă este bolnav și îl sperii și face infarct și știi că se va produce un astfel de
rezultat.
Dacă sub hipnoză faci chestii care sunt problematice, îți iei otravă, asta este o acțiune comisă
prin ce, care este acțiunea de ucidere a celui care te ucide? Fără îndoială conduita victimei
determinată de conduita lui, fiindcă determină asta prin hipnoză, este un omor prin acțiuni psihice.
Speță: L-ai lovit pe unul și fugi de la locul accidentului, o fi omor sau nu? Deci ai lovit pe unul, și
acum uitați-vă ce înseamnă infracțiunea comisivă prin omisiune apropo de penal general, o fi omor
sau nu sunteți de acord? Dacă tu l-ai lovit, l-ai adus în starea asta și după îl lași acolo. Păi dacă tu l-
ai adus în starea asta, ce obligație ai față de art. 17 lit. b) C.P.? Să acționezi. Și nu o faci, e omor?
Câte spețe știți dvs. că cei care au lovit o persoană au fost condamnați pentru omor, și nu
pentru infracțiunea de ucidere din culpă în concurs cu părăsirea locului accientului care evident că
este infracțiune. Pentru că într-o astfel de situație se consideră că deși teoria generală a infracțiunii
comisive prin omisiune e foarte bună, în speta asta când tu ai sancționa în mod distinct omisiunea
de a-l ajuta, asta însemnă părăsirea locului accidentului. Și în esență, este o condiție culpabilă față
de rezultat pentru că tu n-ai vrut să-l omori, dar s-a întâmplat ca urmare a faptului că tu l-ai lovit cu
mașina și în plus ești sancționat pentru că l-ai lăsat fără ajutor la locul accidentului și nu pentru
infracțiunea de omor.
Speță: Dacă în schimb l-ai lovit, după care îl ascunzi ca să nu fie găsit, atunci ce se schimbă, avem
o infracțiune de omor pentru că deja avem o conduită prin care încerci să-l ucizi într-o astfel de
ipoteză. Rezultatul și raportul de cauzalitate după cum stiți, de la penal general, și omorul prin fapta
victimei, v-am dat deja exemplu despre ce înseamnă.
Exemplu: Transmiterea SIDA și vânzarea de droguri care aduc moartea, e omor sau nu? Dacă îi dai
unui consumator droguri și știi că o să moară. În sistemul nostru avem sancționată o astfel de faptă
și deși pare un omor, de fapt este o infracțiune praeterintenționată. Aberratio ictus, delicti și error
in personam sunt la fel ca la penal general, le știți, nu insist asupra lor.
Omorul și latura subiectivă.
Inculpatul care și-a ucis iubita a fost prins a doua zi, și supărarea jurnalistului era că în luna
Mai inculpatul atacase cu cuțitul victima și procurorul de caz i-a reținut infracțiunea de loviri și alte
violențe, i-a dat interdicția de a se apropria de victimă și nu a reținut infracțiunea de tentativă de
omor, pe care dacă ar fi reținut-o practic trecea la arestarea lui, și întrebarea este dacă a procedat sau
nu corect procurorul care a zis că sunt loviri și alte violențe atacul cu cuțitul? Asta este elementul
cel mai problematic în cazul infracțiunii de omor, să stabilești dacă lovitura cu cuțitul este o acțiune
aptă de ucidere respectiv este omor sau este loviri și alte violențe, dacă concursul de băut apă este o
acțiune de ucidere, sau este o conduită reproșabilă, un rezultat reproșabil generat de către cine a
făcut concursul dincolo de limitele rezonabile.

Asta este o chestie de analiză factuală și ați învățat la penal general la delimitarea între culpă,
intenție indirectă, directă. Practic ce a greșit procurorul în speța aia este dacă atacul cu cuțitul a fost
tentativă sau LVCM. Cum se face analiza asta? Global! Deci depinde, atacul cu cuțitul poate să fie o
tentativă, și o să vedeți un indiciu, locul vizat, numărul și intensitatea loviturilor sau alte
împrejurări existente.
Tot acest amalgam de circumstanțe concluzionează dacă a vrut să ucidă, deci este omor, nu a
vrut să ucidă, deci este ucidere din culpă, sau LVCM în functie de circumstanțe. Deci acesta este
elementul, se numeste animus necandi sau dorința unei persoane de a ucide o altă persoană.
Dacă există animus necandi, în speța pe care am povestit-o, consursul de baut apă,
organizatorii nu au vrut să moară vreunul, ei au vrut cât mai mulți spectatori să asiste la spectacol,
asta era motivația lor, că au sperat că nu moare niciunul, și acest element arată că ei n-au vrut să-i
omoare pe cei doi concurenți, dar modul în care s-au comportat a sugerat un astfel de risc, astfel că
nu intenția este cea care caracterizează rezultatul, ci este culpa.
În cazul cu culpa medicală este foarte simplu, oare medicul prevede că o să moară pacientul?
Își dă seama, că e medic, și dacă nu îl consultă nu accepta posibilitatea. Deși factual este acceptată
și trebuie să-i faceți omor, întotdeauna incadrarea juridică este ucidere din culpă pe definiția legală.
Carte
1. Omor (simplu sau calificat)

2. Uciderea la cererea victimei
3. Determinarea sau inlesnirea sinuciderii
4. Uciderea din culpa
! Exista fapte care au avut ca rezultat moartea victimei dar nu sunt sanctionate aici.
ex: violul care a avut ca urmare moartea victimei
Valoarea socială protejată: viata unei persoane (nu a altor fiinte)

! momentul de inceput si sfarsit al vietii persoanei greu de determinat
• Chiar daca exista forma de viata de la momentul conceptiei, ea nu va putea constitui victima
unei infractiuni, nefiind o pers in viata in sens penal
• Exista totusi o protectie si inainte ca victima sa fie persoana - art 201 sau art 202;
intreruperea cursului sarcinii sau a vatamarii fatului), cat si a pers decedate - art 383,
profanarea de cadavre.
• Limitele conceptului de viata sunt imp pt stab incadrarii juridice
• Cand incepe viata? — finalizarea procesului biologic al nasterii ( nu e necesara
desprinderea de cordonul ombilical), (cezariana : cand medicul incepe sa taie cu bisturiul)
• Art 202 (1), (2), (4) - infra de vatamare a fatului — de la declansarea la finalizarea
momentului nasterii, indif daca e vorba de intentie sau culpa “fat in cursul nasterii”
• Cand se termina viata? — imp : preluare de organe, diferentiere infra — cand activitatea
cerebrala a incetat => moarte clinica/ agonie = pers in viata

! moarte nou-nascut anencefal (copil fara creier mare) = incetare activitate cardio-
respiratorie
Dreptul la viata este

a. absolut, dar in anumite situatii speciale se poate deroga de la caracterul sau : —
sinucidere
— uciderea in legitima aparare ( si daca fapta comisa de autor cu prilejul apararii e din culpa)
— uciderile cf dreptului razboiului ( se poate ucide inamicul pe front, nu se poate
lua prizonier si sa fie ucis dupa; nu se poate ucide un coleg intentionat sau din culpa
—- eutanasie pasiva ( medicul decide ca nu mai are sens sa lupte pt a-i salva viata)
b. Caracterul indisponibil al dreptului la viata, cu excepții de stricta interpretare

- consimtamantul victimei la eutanasia activa este DOAR o cauza de atenuare judiciara
- incriminarea participatiei unui tert la sinucidere => determinarea sau inlesnirea sinuciderii
OMORUL art. 188

“Uciderea unei persoane se pedepseste cu inchisoarea de la 10 la 20 de zile”
1. Val soc - se sanctioneaza uciderea unei pers cu intentie plecand de la o forma de baza
protejata si urmand formele agravante in art 189 = omor calificat
- Valoarea protejata: viata
2. Subiectul - poate fi orice persoana
activ - Participatia se poate realiza in toate formele
- Poate fi comisa si de o PJ (art 135 - in realizarea ob de activitate, in numele
sau in interesul sau) ex: spital privat unde se fac transplanturi de la pers care
nu sunt moarte; cond ft riscante pt angajati incat moartea se poate produce
oricand, insa se considera ca va raspunde pt UCIDERE din CULPA
- PJ poate fi autor sau complice ; ex: firma de securitate da info despre victima

OMORUL art. 188
3. Latura - continut deschis, fara o mod concreta de incriminare

obiectiva - Doar cu INTENTIE => cerinte: actiune de ucidere + animus necandi
(producerea mortii unei pers) + rap de cauzalitate
- Actiunea de ucidere se face prin acte comisive de regula, dar pot fi si omisive
- Daca este comisa prin act psihice este greu de dem rap de cauzalitate
- Actiunea poate consta in fapta victimei ( ex: constransa sa se otraveasca)
- Mijloacele trebuie sa fie apte sa produca rezultatul : idonee/neidonee
- ! HIV - simpla contaminare - art. 354, dar daca e in stare critica deja depinde
- ! Vanzare de droguri toxicomani - praeterintentie
- Duelul - daca unul moare, celalalt este acuzat de omor; niciunul nu
decedeaza => tentativa de omor pt ambii( consumare - moarte victima fiind
infra de rezultat)
- Raportul de cauzalitate : teoria imputarii obiective a rez ( dpdv juridic cauza
mortii = act de impuscare)
- !!! Aberratio ictus/ aberratio delicti (1- sit de deviere a loviturii, cand rez
se prod asupra altei pers/ obiect decat cel dorit, insa are aceiasi natura, dar
intervine la mmt realizarii act ; 2- exec defectuoasa a act, caract prin
producerea unui alt rezultat decat cel dorit si care se incadreaza pe alta norma
decat cel vrut) se retine concurs intre tentativa de omor si ucidere din culpa
(fapta consumata din culpa), DAR la error in personam (*intervine la mmt
formarii vointei, in rest la fel ca aberratio actus) se retine o unica infra
! / !208
10 combo curs + carte + seminar
OMORUL art. 188
4. Latura - elementul intentiei in producerea mortii , directa sau indirecta

subiectiva - El sub se deduce din cel obiectiv = dolus ex re
- Criterii de deducere: — fol unui instrument apt de ucidere
— locul/regiunea corporala unde s-au aplicat loviturile
— nr/ intensitate lovituri
— alte imprejurari ( dusmanie, etc)
=> se va face o apreciere globala a tuturor circumstantelor de comitere
A. Distinctie de infra de loviri cauzatoare de moarte :
• act/inact infra. : la omor actiunea este apta in mod obisnuit sa produca
rezultatul, la cealalalta moartea este doar un el circumstantial
• Rap de cauzalitate : omor - leg imediata, proces liniar; exista si alti factori
cauzali
B. Distinctie intre T de omor - infra contra integritatii/ sanatatii (VC) : forme de
vinov, imprejurari)
MOBILUL + SCOPUL nu sunt forme de tipicitate, dar pot releva
periculozitatea.
! ex: medic chirurg opereaza un pacient grav bolnav cu intarziere, apreciind ca
nu este o urg, dar el moare => ucidere din culpa, caci nu exista animus necandi
5. Tentativa - este sanctionata , inclusiv daca se impusca o persoana deja moarta pe care o
credea adormita
6. Sanctiune 10 - 20 de ani + interzicerea unor drepturi
! / 208
11 ! combo curs + carte + seminar
CURS 2
Omorul calificat
Art. 189: Omorul calificat
(1) Omorul săvârşit în vreuna dintre următoarele împrejurări:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la
executarea unei pedepse;
d) pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni;
e) de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la
infracţiunea de omor;
N.R.: “Stabileşte că în interpretarea art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal şi a art. 169 alin. (1)
din Codul penal, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni de omor sau tentative la infracţiunea de
omor, reabilitarea ori împlinirea termenului de reabilitare cu privire la persoana condamnată
definitiv care a comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor nu
împiedică reţinerea elementului circumstanţial agravant prevăzut în art. 189 alin. (1) lit. e) din
Codul penal.”
f) asupra a două sau mai multor persoane;
g) asupra unei femei gravide;
h) prin cruzimi,
se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării
unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseşte.
- circumstantele de comitere a omorului care seamțnă cu circumstanțele agravante generale.

- sunt circumstanțe agravante speciale pentru ca se regasesc la partea specială a omorului calificat
- Circumstanță specială = dacă există aceste împrejurări în situația comiterii unui omor, ele vor
atrage reținerea formei agravante.
Concluzie: omorul calificat este de fapt o forma agravata a infracțiunii de omor, iar înșirurirea
aceea reprezintă numărul circumstanțelor agravante speciale.
Care ar fi încadrarea juridică în urmatoarea situație: X ucide cu premeditare o femeie gravidă?
În situația în care sunt incidente mai multe circumstanțe agravante speciale ale omorului
calificat, se va reține o singură infracțiune de omor calificat cu toate acele circumstanțe speciale.
Adică, transpus în limbaj juridic, eu în situația in care omor cu premeditare o femeie gravida,
evident că incadrajarea juridică va fi 189 (1) lit a) si g) raportat la forma de bază a omorului, în art.
! / !208
188 CP. Să nu cădeți în capcana de a crede că dacă există mai multe împrejurări de agravare ale
omorului veți reține un concurs. În nici un caz. Se reține o singură infracțiune de omor pentru că
este o singură victimă la majoritatea circumstanțelor de agravare și în aceasta unică infracțiune
îi reții circumstanțele agravante speciale.
Care este relația dintre aceste circumstanțe agravante generale si cele speciale?
Dacă sunt două identice, au prioritate cele speciale. Nu reținem agravanta generală și
agravanta specială pentru același conținut.
Ex: Prin cruzimi.
Când aveți un omor prin cruzimi nu o să rețineți agravanta generală ”prin cruzimi„ și
agravanta specială ”prin cruzimi„ , ci o să rețineți doar agravanta specială. NORMELE SPECIALE
AU PRIORITATE IN FAȚA NORMELOR GENRALE. Acesta este regimul și în cazul nostru.
Care este relația dintre circumstanțele agravante de la omorul calificat și circumstanțele atenuante
clasice? Le reținem. Nu avem nici o problema.
Omorul cu premeditare
Art. 189 alin. (1) lit. a) CP
a. Ce se înețelege prin omor cu premeditare? A fost pregătit de dinainte.
b. Cum ne dăm seama seama când e cu premeditare? Mijloace plănuite, circumstanțe de fapt,
uneori acte de pragătire.
În teorie s-a încercat să se definească acest omor cu premeditare și în final s-a ajuns la 2 teorii
principale și anume :
i. TEORIA SUBIECTIVĂ A PREMEDITĂRII
Teoria subiectivă ne spune că avem premeditare dacă rezoluția infracțiunii a fost luată de
autor (1) într-o stare de relativ calm și (2) de la momentul rezoluției faptei și până la
momentul comiterii faptei a trecut un anumit interval de timp.
Aceste 2 condiții denotă o persistență – ai fost calm, ai mai avut timp și să te razgandești și
nesimțitule nu ai facut-o. Dacă nu ai facut-o, atunci și eu ca stat îți voi da o pedeapsă mai
aspră.
La nivel de probațiune, după cum vedeți, ambele condiții sunt legate de subiectivul autorului
adică, gândiți-vă cât de greu e pentru procurorul sau judecatorul ăla sa-și dea seama dacă
infractorul a luat decizia într-o stare de relativ calm. Nu poti să-l întrebi pe autor: Și? Ai fost
! / !208
calm? De regulă, poziția lui e de: n-am comis, doamna procuror. Teoria această ridica
dificultăți de aplicare. De aceea a apărut teoria obiectivă a premeditării.
ii. TEORIA OBIECTIVĂ A PREMEDITĂRII
Teoria obiectivă a premeditării are 2 condiții, una subiectivă, cealaltă obiectivă și anume:
a) subiectivă - autorul să reprezinte o stare de relativ calm (aceeași cu teoria subiectivă).
b) Obiectivă - autorul să fi realizat acte de pregătire pentru că ele relevă această intenție a
autorului de a ucide cu premeditare.
Școala de la Cluj merge pe teoria subiectivă apreciind că prinde mult mai bine esența
premeditării ca idee de sancționare a poziției subiective a autorului, însă eu nu pot nega că,
aceasta teorie oricât de bine sună în teorie, este foarte, foarte greu de aplicat în practică. În
practică, de cele mai multe ori, premeditarea se deduce din existența actelor de pregatire.
Pentru că acest element subiectiv se probează extrem de greu, de regulă, existența

premeditării o deduci din circumstanțele obiective de comitere a faptei.
DOLUS EX RE = forma de vinovație se deduce din circumstanțele de comitere a faptei.
Ex: locul, numărul loviturilor etc. Ideea este că în penal special, de cele mai multe ori subiectivul se deduce
din obiectiv, asta se întamplă și în materie de premeditare.
Speță: La data de 2 iunie 2019, în jurul orei 1, după ce s-a înarmat in prealabil cu un ciocan, inculpatul a
intrat fara drept si fara consimțămantul prealabil in locuința fostei sale prietene, care locuia împreună cu
părinții săi, într-un sat din judetul Vaslui. După ce a oprit alimentarea casei cu energie electrica de la
panoul electric, inculpatul a exercitat violențe asupra fostei sale prietene, lovind-o cu un ciocan cu
preponderență în zona capului dar și în alte zone ale corpului. Victima a decedat.”
Raportat la aceasta ați reține sau nu premeditarea ca judecator?
Pe intenție de omor este clar. Deducem intenția de omor din circumstanțe obiective. Faptul că a tăiat
curentul electric si faptul ca s-a inarmat in prealabil cu ciocanul denotă acea stare de relativ-calm dar și
existenta unui interval de la momentul luării rezoluției pană la momentul comiterii. Elementele obiective de
genul acesta o sa releve existenta starii de relative calm, a sangelui rece.
Încadrarea juridica: infractiunea de omor cu premeditare.
Care este relatia premeditării cu infracțiunea cu circumstanțele atenuante generale a provocării?
Sunt incompatibile. Deci premeditarea are ca și condiție o stare de relativ calm, ori la provocare
înseamnă o stare de tulburare, deci conditiile lor de existenta sunt incompatibile.
Exemplu de un omor cu premeditare comis prin omisiune: Mama care nu mai vrea sa își hrănească copilul.
! / !208
Exemplu: medicul spune “daca i se va face foarte rău și va fi pe moarte, eu nu voi interveni” . - A luat
rezoluția infractională într-o stare de relativ calm, trece un interval de timp pană cand pacientei i se face rău
si medicul nu intervine.
La infracțiunea de omor cu premeditare prin omisiune e foarte greu să îți imaginezi acte de pregătire și
drept urmare va fi foarte greu sa deduci existența premeditării. Teoretic se poate, practic, în schimb, este
foarte dificil de probat pentru ca foarte foarte greu îți poți imagina acte de pregătire a unei infracțiuni care se
comite prin omisiune.
Premeditarea
- se aplică teoria subiectiva in plan teoretic (stare de relativ calm, timp de la luarea rezolutiei pana la
comiterea infractiunii).
- în practica, se tinde mult înspre aplicarea teoriei subiectiv-obiective. De cele mai multe ori existenta
premeditarii se deduce din modalitatea de comitere a faptei si din existenta unor acte de pregatire.
Omorul din interes material

Art. 189 alin. (1) lit. b) CP
Ex: X iși ucide mama pentru mostenire.
Este un omor din interes material.
Această circumstanță ține de subiectivul autorului, face referire la mobilul cu care a

acționat, adică ce l-a determinat să comita fapta. Nu este necesar ca mobilul să se și concretizeze.
Exemplu: X poate să o ucida pe mama lui din interes material, dar după aceea este foarte posibil să
nu o moștenească, dacă este prins și acuzat de comiterea faptei.
Trebuie să se obțină pe o cale aparent legală. Este foarte important, este criteriul de
delimitare dintre această formă a omorului calificat și situațiile de omor în care autorul ucide
victima pentru a obține un bun printr-o luare ilicită, adică printr-un furt sau o talhărie.
Exemplu: Dacă eu îi dau în cap lui X și apoi îi iau un bun, prin asta a avut loc obținerea unui folos
material de către mine, dar nu pe o cale aparent legală, ci pe una strict ilicita, respectiv printr-un
furt.
Speța: X era avocat în Brașov și voia să scape de soția lui (nu stiu de ce, dar cu siguranță și din
interes material). Drept urmare, îl contactează pe B și îi spune în felul următor: “Dacă te duci și o
ucizi pe nevastă-mea, eu te iert de datoria de 50 de mii de euro, pe care o ai la mine (sau pe care
mama lui B o avea la el) și iți mai dau încă 25.000 de euro.” Inculpatul B, în mometul în care a
ajuns în casa soților, având asupra sa o legitimație falsă și un registru, a sunat la poarta casei
victimei, s-a prezentat ca fiind angajat al Electrica. Victima îi permite accesul în casă pentru ca
acesta să poată citi contorul ce întregistrează indexul energiei electrice. După ce inculpatul a intrat
în holul casei, îi cere victimei un scaun pentru a putea citi contorul, se urcă pe taburetele ce i-a fost
adus, se preface că nu funcționează pixul pentru a nota, a cerut un pix, apoi un pahar cu apă, iar în
! / !208
momentul în care victima se întorcea din bucatarie, a scos un levier pe care probabil îl ascunsese în
paltaloni și a început să o loveasca pe victima în diverse zone ale capului. Urmare a faptului că
victima opunea rezistență, inculpatul a luat un cuțit din bucătărie cu care i-a aplicat lovituri și pe
care l-a abandonat în chiuveta din bucatarie.
Din perspectiva dreptului penal se consideră că acolo există acel mobil din interes material. În
viziunea lui B, banii aceia veneau în urma prestării unui serviciu, acela de a ucide victima și drept
urmare cazul ucigașului plătit este un caz de omor din interes material.
Putem avea un omor din interes material atunci când X urmărește evitarea unei pierderi.
Exemplu: îl ucid pe X, cămătar, despre care stiu ca nu are moștenitori, nu are nimic, pentru ca acea
datorie a mea să se stinga. Deci putem avea omor din interes material chiar și atunci când autorul
urmărește evitarea unei pierderi, nu nepărat obținerea unui plus patrimonial, în patrimoniul său.
Omorul pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la

tragere la răspundere penală sau de la executarea unei
pedepse
Art. 189 alin. (1) lit. c) CP
Această infracțiune de omor are în vedere situațiile în care omorul e comis cu acest scop,
respectiv pentru a te sustrage de la raspundere penală sau pentru a sustrage pe altul de la răspundere
penală.
Eu nu pot să ucid pentru a mă sustrage de la urmărire sau răspundere penală, dacă nu

există o procedura judiciară în curs.
Procedura judiciară în curs este elementul de diferențiere între omorul comis de autor pentru a
se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspunderea penală sau de la executarea
pedepsei și omorul comis pentru a ascunde săvârșirea unei infracțiuni.
Omorul pentru a te sustrage de la răspundere penală sau de la executarea pedepsei are

nevoie de o procedură judiciară în curs, deci cel puțin să fi fost sesizate organele de urmărire
penală, pe când omorul pentru a ascunde săvârșirea unei infracțiuni nu are nevoie de acest
cadru procesual formal.
Subiectul pasiv nu trebie să fie în mod necesar un participant efectiv la procedura

judiciară – adică o persoană care are o anumită calitate (polițist, procuror, jandarm care conduce la
sala de judecată pe inculpate etc). Nu trebuie să aibă calitate specială subiectul pasiv. De cele mai
multe ori o are, dar nu e o condiție sine qua non (adică fără de care nu se poate).
Exemplu: În cursul zilei de duminică polițiștii inspectoratului de poliție județean Timiș au obținut
informații punctuale cu privire la faptul că un urmărit internațional se află lângă Timișoara. În baza
! / !208
datelor obținute, polițiștii au demarat activități specifice pentru prinderea infactorului, urmărit
internațional. Astfel, polțiștii s-au deplasat la imobilul respectiv, iar una din echipele de polițiști au
ocolit imobilul pentru a se asigura că urmaritul nu poate fugi prin spatele clădirii, moment în care
urmăritul a ieșit din casă și a făcut uz de armă, omorând un polițist. De ce? pentru a se sustrage de
la excutarea unei pedepse, fiind urmărit internațional, având deja o condamnare definitivă. A
comis această faptă pentru a se sustrage de la exectarea unei pedepse.
Să nu uitați că elementul esențial de delimitare a acestei forme de omor calificat, de

următoarea formă de omor calificat, respectiv aceea de a înlesni sau ascunde săvârșirea unei
infracțiuni este această existența a unei proceduri judiciare formalizate, adică în curs. Măcar să
fi fost sesiate organele de urmărire penală pentru a putea disuta despre o astfel de situație.
Omorul pentru a ascunde sau înlesni săvârșirea unei infracțiuni

Art. 189 alin. (1) lit. d) CP
a. Omorul pentru a înlesni o infracțiune

Legiuitorul sancționează poziția subiectivă a autorului, scopul. „Comit acest omor ca să comit
o altă infracțiune.”
Omorul pentru a înlesi săvârșirea altei infracțiuni seamănă cu concursul cu conexitatea

etiologică – când ai comis o faptă pentru a înlesni o altă faptă. De cele mai multe ori e deci concurs
cu conexitate etiologica. Pot avea eventual și recidiva, dar e cam greu să am recidivă pentru că
cealaltă infracțiune trebuie să o comit după ce am fost condamnat definitiv pentru prima – se cam
pierde legătură dintre cele două.
Nu este necesar că autorul să ajungă efectiv să comită infracțiunea pe care dorea să și-o
înlesenasca. Așa cum la omorul din interes patrimonial nu mă interesa ca autorul să obțină interesul
material, nici aici nu mă interesează ca omorul să fi fost urmat de comiterea efectivă a infracțiunii
pe care am dorit să o înlesnesc.
Dacă totuși se comite infracțiunea următoare, autorul omorului raportat la infracțiunea

ulterioară poate să fie și participant.
Exemplu: Două persoane, din care una omoară tatăl victimei ca cealaltă persoană să poată intra în
casă să o violeze pe victimă.
Exemplu de omor pentru a înlesni un viol în concurs cu un viol asupra aceluiași subiect pasiv, în
aceeași împrejurare:Droghez victima pentru a-mi înlesni infracțiunea de viol și știu că drogul
resfectiv mai târziu îi va provoca moartea.
Omorul și violul să se realizeze în aceeași împrejurare.
! / !208
Dacă se dovedește că ea ulterior era în viață – se numește eroare. NU mai ai intenție.
Este foarte posibil să am o acțiune care să urmărească sau să aibă două finalități.
finalitatea 1 - să o violeze mai ușor;
finalitatea 2 - moartea victimei după ce autorul a reușit să o violeze.
Această acțiune pentru că are un rezultat al morții dorit de către autor, respectiv rezultatul
morții produs cu intenție directă, produce un omor și la omorul acesta (pentru că acțiunea a fost
realizată și pentru a o viola mai ușor pe vicitimă), este un omor pentru a înlesni un viol.
Trebuie să faceți o delimitare foarte clară între acțiunea de a ucide și rezultatul morții
victimei. În momentul în care eu o droghez pe victimă, ea este încă în viață. Rezultatul morții se
produce ulterior, timp în care o pot viola, adică să-mi îndeplinesc și scopul cu care am realizat
acțiunea de drogare a victimei.
Speță: X în vârstă de 20-30 ani, după ce a consumat câteva pahare la cârciuma din sat, își amintește
de Viorica, o bătrână foarte atrăgătoare de 78 ani și iși spune: ”Ce m-aș duce eu la Viorica să
întrețin cu ea un raport sexual”. Și merge la ea, dar ea nu vrea să întrețină un raport sexual, drept
urmare, în momentul în care inculpatul încearcă să realizeze actul de penetrare asupra victimei,
Viorica începe să opună rezistentă (știți că este un film pe youtube cu o bătrană nemulțumită).
Pentru că Viorica începe să opună rezistență, inculpatul îi dă cu un fier de călcat în cap (de
genul: taci odată să te pot viola) și victima decedează în urma acestei lovituri. Aici avem de-a face
cu un omor pentru a înlesni un viol, pentru că autorul în momentul în care i-a dat cu fierul de călcat
în cap, în mintea lui a fost: ”Îți dau cu fierul ca să te pot viola„. Nu era o intenție directă și unică de
a ucide victima. Că am acceptat sau că mi-am dorit ca victima să moară după ce termin eu cu violul
este partea a doua.
Trebuie să faceți diferență între situația: eu pot să am o acțiune care să fie cu aceste două
finalități în același timp, respectiv să îi dau în cap cu fierul și ca să o violez mai bine, acceptând că
victima ulterior, în 2,5 minute s-ar putea să decedeze dar având acel interval la dispoziție eu încă o
pot viola. Deci nu este exclusă reținerea unei infracțiuni de viol și a unui omor pentru a înlesni
un viol, comis asupra aceluiași subiect pasiv în aceiași împrejurare.
Speță: inculpatul i-a bagat un prosop în gură victimei ca să nu mai poată zbiera și victima a decedat
ca urmare a asfixierii mecanice și acolo, el i-a bagat acel prosop în gură în primul rând cu intenția
directă și imediată de a-și continua violul în condiții mai prielnice, să nu se mai tot miște victima, sa
îl lase sa o violeze. Faptul că victima a murit, din perspectivă subiectivă, nu atrage nici o
incompatibilitate cu acel scop special pentru a înlesni un viol.
! / !208
De cele mai multe ori, în practică, omorul acesta pentru a înlesni un viol în concurs cu violul,
se comite cu intenție eventuală.
Omorul se poate comite doar cu intenție directă sau indirectă. Intenția e indirectă pentru că de
cele mai multe ori ăla nu vrea să moară victima, scopul lui, v-am spus, este să o violeze, dar din
cauza modului în care realizează activitatea de constrângere asupra victimei, acea acțiune pe lângă
violența de la viol se transformă și într-o acțiune de ucidere. A băga victimei un prosop în gură este
o acțiune de ucidere, a da victimei cu un fier de călcat în cap este o acțiune de ucidere. Tu nu poți să
spui că nu ai acceptat că victima, dacă nu poate respira, s-ar putea să moară. Tu nu poți să spui că nu
ai acceptat că victima, dacă-i dai cu un fier de călcat în cap, s-ar putea să moară. Poate nu ți-ai dorit
acest rezultat, ok, nu e intenție directă, dar cu siguranță pot discuta despre intenție eventuală.
b. Omorul pentru a ascunde săvârșirea unei infracțiuni.

„Am comis o infracțiune, trebuie să o ascund, hai să o ascund printr-un omor.”
Î: Este posibil ca infracțiunea pe care vreau să o ascund, cu omorul comis pentru a ascunde acea
infracțiune să fie comise asupra aceluiași subiect pasiv.
Speță: Un tip de 17 ani o vede pe vara lui în vârstă de 7 ani, o duce într-o baracă părăsită, o
violează și apoi sperindu-se de ceea ce a făcut, o ucide, pentru a-și ascunde fapta de viol.
Nu trebuie să fie împrejurări diferite, putem avea și aceeași împrejurare. La omor pentru
ascunderea unei infracțiuni nu trebuie să-ți iasă, să-ți atingi scopul. Poți să comiți un omor pentru
ascunderea unei infracțiuni dar să nu-ți iasă, să fii descoperit.
Să nu uitați să faceți delimitarea a acestei forme a omorului calificat de omorul pentru a te

sustrage de la săvârșirea unei infracțiuni. Procedura judiciară pe litera c), aici nu ne trebuie
procedură judiciară. Pot să fie în aceeași împrejurare. De regulă, omorul pentru a ascunde
săvârșirea unei infracțiuni se comite până la momentul la care organele de urmărire penală te
au în cercul de suspecți. Din acel moment, nu mai ascunzi săvârșirea unei infracțiuni, ci te
sustragi de la tragerea la răspundere penală.
Infracțiunea pe care doresc să o ascund poate fi comisă cu orice formă de vinovăți.
La omorul pentru a ascunde săvârșirea unei infracțiuni pot să am intenție directă sau pot avea
și intenție indirectă, este suficient ca acțiunea pe care tu o realizezi să fie comisă în scopul de a
ascunde săvârsirea unei infracțiuni. La tine este o acțiune de ucidere cu intenție eventuală. Accepți
că victima s-ar putea să moară pentru că tu nu ai mers 2 zile la rând să îi dai de mâncare.
! / !208
OMORUL SĂVÂRȘIT DE CĂTRE O PERSOANĂ CARE ANTERIOR A
MAI COMIS O INFRACȚIUNE DE OMOR SAU O TENTATIVĂ LA
INFRACȚIUNEA DE OMOR
Art. 189 alin. (1) lit. e) CP
Îl sancționăm mai drastic pe acest autor care a comis un omor în condițiile în care anterior
mai comisese o altă infracțiune de omor pentru că persistența infracțională se sancționează.
Î: Dacă spre exemplu am fost complice la fapta de primă de omor și apoi am fost autor, la primul
am ajutat la comiterea lui, nu l-am comis eu însumi, dar la al doilea, pentru că am vrut să vad cum e
am zis să comit și eu un omor?
Art. 174: Săvârşirea unei infracţiuni
Prin săvârşirea unei infracţiuni sau comiterea unei infracţiuni se înţelege săvârşirea oricăreia
dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi
participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice.
Î: este posibil să mi se rețină această circumstantă daca victima ambelor fapte este aceeași?
Ex: dacă este tentativă la prima, încerc să o ucid pe X, nu imi iese, peste 2 ani revin și o ucid, este
un omor de către o persoană care a mai săvârșit anterior o tentativă de omor sau daca e tentativă în
ambele situatii, se poate. Evident ca dacă la prima e consumată, nu mai am ce să omor la momentul
2.
Ex: am săvârșit această primă infractiune de omor în timpul minoritatii și după ce împlinesc 18 ani
comit a 2-a faptă de omor. Se reține circumstanță de calificare?
S: În cazul unei infractiuni comise în timpul minoritătii, nu există termen de reabilitare și atunci
practic, acest minor ar fi urmărit toată viata de agravantă.
P: ok, dar dacă, spre exemplu, pentru acest prim omor aș fi fost reabilitat sau s-ar fi prescris
răspunderea penală și după aș fi comis al doilea omor?
S: tot nu aș retine.
P: dacă ar fi fost amnistiat primul omor?
S: tot nu.
P: Asta este abordarea juridică, cea pe care a spus-o colegul dumneavoastră. El a spus așa: cât timp
acel omor comis în timpul minoritatii, sau după ce a fost amnistiat, sau după ce s-a prescris
răspunderea penală, cât timp el nu mai există dpdv juridic, eu nu mai pot să îl retin la momentul 2.
! / !208
Asta este teoria juridică, care spune că acest antecedent de omor trebuie să se refere la omor
dpdv juridic, care mai poate să producă consecinte dpdv juridic. Este abordarea școlii de la Cluj.
Abordarea tuturor celorlalte școli, inclusiv București, spune că ceea ce mă interesează pe mine este
ca omorul să existe dpdv faptic, adică să pot retine că tu ai comis o faptă de omor la un anumit
moment în timp, nu mă interesează dacă ai fost reabilitat, amnistiat, dacă ai comis în timpul
minorității. Dacă faptic există omorul, este suficient pt a putea discuta despre această formă a
omorului calificat.
Speță: Inculpata săvârșise o tentativă de omor la momentul T1, intervenise pentru aceasta tentativă
de omor reabilitarea de drept, și la momentul T2 comisese o nouă faptă de omor. Răspunsul Înaltei
Curți a fost că da, se aplică, mergând pe teoria obiectivă a acestei circumstante de calificare.
Motivarea a fost că mă interesează realitatea faptică, nu cea juridică. E Decizia 17/2018.
Drept urmare, la acest moment este neclar dacă se tine cont sau nu, dacă la reabilitare ne-a
spus că nu ne interesează reabilitarea, la celelalte: prescriptia răspunderii penale, minoritate etc.
problema poate să rămână deschisă, însă din punctul meu de vedere, după considerentele Curtii este
destul de clar cum trebuie interpretată problema asta.
Deci avem asa
Varianta 1: fapta 1 de omor poate fi judecată anterior comiterii faptei 2 de omor;
Varianta 2: ca cele 2 fapte să fie judecate concomitent, și eu ca judecător, după ce ajung la

rezultatul condamnării pt prima faptă, automat pt a 2-a faptă încadrarea juridică va fi un omor comis
de o persoană care a mai săvârșit un omor.
Ex V1: Eu am comis un omor, mă condamnă și apoi comit un al doilea omor. Evident că acel al
doilea omor va fi comis de către o persoană care a mai comis un omor. Procurorul nu va face decât
să se uite în cazierul meu, să vadă că scrie ”condamnat anterior pt o faptă de omor„ și să zică
instant, păi în momentul ăsta e o persoană care a mai comis un omor, asta e prima variantă.
Ex V2: astăzi să comit un omor, peste 3 zile să comit un alt omor, de exemplu din practica recentă
personajul sumbru din Caracal, care la momentul X se presupune că a ucis o persoană, la momentul
Y a ucis o altă minoră, nu a fost judecat pentru niciuna din fapte, are un dosar pt ambele omoruri,
însă al doilea omor va putea fi un omor de către o persoană care a mai săvârșit un omor, în
condițiile în care el va fi condamnat pentru primul omor. Deci judecătorul, odată ce spune: ”Da, X a
ucis-o pe Y„ în hotărârea lui, va putea să spună pentru al doilea omor comis de către X: ”Da, al
doilea omor comis de X asupra lui Z, este un omor comis de către o persoană care a mai comis
anterior un omor”.
Acestea sunt cele 2 variante.
Nu este obligatoriu ca hotărârea de condamnare să vină înaintea celui de-al doilea omor. Este
posibil, dar nu obliatoriu. Dacă intervine înaintea comiterii celui de-al doilea omor, mai apare și
recidiva între cele 2 fapte, dacă nu, apare concursul.
! / !208
OMORUL COMIS ASUPRA A DOUĂ SAU MAI MULTE
PERSOANE
Art. 189 alin. (1) lit. f) CP
Este o infracțiune complexă pentru că e o infractiune care se formează legal din mai multe
omoruri simple sau calificate.
Această formă a omorului calificat trebuie delimitată de forma anterioară, omor de către o
persoană care a mai săvârșit anterior un omor. De ce trebuie să fie delimitată? Se aseamănă prin
numărul de omoruri, de subiecti pasivi.
Și la e) omor de către o persoană care a mai săvârșit un omor, și la f) omor comis de

către o persoană asupra două sau mai multe persoane, avem cel putin 2 victime ale unor fapte
de omor.
Criteriul de delimitare: unitatea de împrejurare. Deci, la lit. (f) - la omorul comis de către o
persoană asupra două sau mai multe persoane actiunile de omor trebuie să fie realizate în aceeași
împrejurare, pe când, la litera e) - omor de către o persoană care a mai săvârșit un omor avem
nevoie de împrejurări diferite, care să rupă unitatea.
S: Dacă avem un criminal în serie care își propune să omoare la un interval de zile diferit?
P: Nu contează, sunt împrejurări diferite. Unitatea de rezolutie infractională nu are nicio importanta.
Unitate de împrejurare înseamnă unitate spatio-temporală.
Speță: X cu probleme psihice si sub influenta băuturilor alcoolice, lovește cu un stativ pentru
perfuzii 3 colegi de salon care decedează, se duce și în saloanele învecinate, îi lovește li pe ceilalți
pacienți cu același stativ metalic. Dintre aceștia, 1 decedează, 2 supraviețuiesc. Care este
încadrarea juridică? Litera e) sau litera f)?
S: Litera f). Pentru că avem unitate de acțiune.
Este într-adevăr o unitate de împrejurare. Unitatea spațio-temporală nu înseamnă neapărat

același spațiu și același timp, înseamna de fapt o unitate de context. Există o unitate de cadru în
care are loc acțiunea de a ucide și actele de executare care intră în structura acestei acțiuni.
Acțiunea din punct de vedere juridic poate să cuprindă mai multe acte materiale. Așa este și
aici. Acțiunea de ucidere a două sau mai multe persoane cuprinde toate acele acte materiale de a
ucide pacienții cu stativul în cap. Încadrarea e pe lit. f).
Pe lit. f) doar sau vom avea un omor asupra a două sau mai multe persoane în formă consumată în
concurs cu o tentativă de omor asupra a două sau mai multe persoane?
Omorul asupra a două sau mai multe persoane înseamnă că de la 2 morți în sus, oricâte aș avea,
câte infracțiuni de omor poți să îmi reții? Una singură. Deci ar fi irațional ca, dacă doi nu mor, să ii
fac omului situația mai grea decât în situația în care ar muri toți. Și atunci, tentativa aceea de omor
! / !208
asupra celor 2 supraviețuitori va intra în structura omorului consumat asupra a două sau mai multe
persoane.
Dacă există cel puțin 2 morți, toți supraviețuitorii aceleași acțiuni de ucidere intră în structura
unei singure infracțiuni consumate de omor asupra a două sau mai multe persoane.
Unitatea spațio-temporală, unitatea de împrejurare nu presupune unitate de rezoluție.
Exemplu: X pătrunde în casa lui Y cu intenția de o ucide pe Y și este surprins de martorul Z, atunci
îl ucide și pe Z în aceeași împrejurare. Fapta lui X este un omor calificat asupra a două sau mai
mute persoane.
Dacă nu avem cel puțin 2 morți nu putem face încadrarea pe omor calificat asupra a două
sau mai multe persoane în formă consumată.
Exemplu: eu vă pun o bombă aici în amfiteatru și niciunul dintre voi nu decedează. Avem o
tentativă de omor asupra a 100 de persoane.
O persoana decedează și o alta nu decedează. Avem o infracțiune de omor în concurs cu o

tentativă de omor. Tentativa e la omorul simplu. Tentativa e la omorul calificat în cazul în care ne
încadrăm pe alta literă de la art. 189 C.pen.,cand avem alte circumstanțe de calificare, nu pe lit.f.).
Deci dacă unul moare și celălat supraviețuiește îi tratăm distinct, ca două victime diferite și le facem
încadrarea distinctă.
Omorul savarsit asupra unei femei gravide

Art. 189 alin. (1) lit. g) CP
Circumstanțele reale sunt în domeniul participatiei. Doar când avem mai multe persoane care
comit aceeași faptă vorbim despre circumstanțe reale.
Dacă autorul este în prezența unei circumstanțe agravante generale despre care nu știa că există,
i-o rețineți?
S: Nu.
P: Nu i-o reținem, că așa zice codul, că circumstanțele agravante pot fi reținute doar în măsura în
care autorul cunoaște existenta lor. Iar natura juridica a acestor circumstanțe de la omorul
calificat sunt de circumstanțe agravante speciale, ceea ce înseamnă că autorul trebuie să
cunoască starea de graviditate a femeii însărcinate. Dacă nu cunoaște, chiar dacă ea obiectiv
există, această circurmstanță agravantă nu poate fi reținută în sarcina sa.
Exemplu: X vede o peroană cu o burtă similară burții unei femei însărcinate și îi dă cu un ciocan în
cap. Nu o să poată să spună că nu a cunoscut starea de graviditate în condițiile în care apare doamna
pe o înregistrare pe stradă cu ditamai burata. Trebuie să existe indicii, trebuie să semi-cunoști cel
! / !208
putin. Este suficient un fel de intenție eventuală un pic mai puternică decât intenția eventuală
clasică. Nu trebuie să super-cunoști, dar trebuie să cunoști totuși.
Exemplu2: dacă el crede că femeia este însărcinată, dar ea nu este totuși însărcinată, atunci ar fi o
eroare inversă și vă gândiți tot la o circumstanță agravantă. Când eu comiteam fapta crezând că sunt
în prezența unei circumstanțe agravante dar eu nu eram, d.p.d.v. obiectiv în prezența ei, nu mi se
reținea.
Omorul comis prin cruzimi

Art. 189 alin. (1) lit. h) CP
Îl sancționam mai nasol pe cel care a comis omorul prin cruzimi decât pe cel care a comis un
omor clasic pentru că este un criminal nesimțit. Nu i-a fost suficient să ucidă victima așa la modul
cu obraz și a trebuit să fie și super crud și malefic și sadic în comiterea actelor de executare asupra
victimei. Putea să fie mai rezonabil și să o înjunghie de două ori, nu trebuia neaparat să ii dea foc și
să ii provoace suferințe fizice inutile. Trebuie să vedem ce se înțelege prin această sintagmă „prin
cruzimi”. Pot să o rețin când victimei i se provoacă suferințe inutile.
Acest criteriu esential care se folește și în practică, dar care este foarte vehiculat în doctrină
este criteriul inutilității actelor realizate. Adică, să existe o serie de acte inutile realizate de autor
strict cu scopul de a chinui victima. El nu dă tot timpul roade în sensul în care, în practica judiciară
sunt diverse tipuri de comitere a faptei de omor unde se reține omorul prin cruzimi chiar dacă
actiunea în sine nu a fost inutilă.
Ex: Omorul prin incendiere. La omorul prin incendiere, deși incendierea nu a fost inutilă pentru că
ăsta e modul în care eu m-am decis să ucid victima, din cauza modului de-a dreptul oripilant prin
care eu m-am decis să comit actul de executare, mi se reține omorul calificat.
Avem criteriul inutilitatii actelor, dar acest criteriu nu este infailibil ( nu este unic) , existand
mijloace de comitere ale omorului in care automat deja a dispus despre infractiunea de omor
calificat si aici ma refer la omorul prin incendiere, omorul prin infometare, prin insetare. Deja
sunt tehnici de comitere ale omorului care automat sunt omor prin cruzimi.
Omorul prin lovituri de cutit
Speță: X il omoara pe Y cu 3 lovituri de cutit, am omor prin cruzimi sau nu? Este un omor clasic,
nu am nimic mai mult dincolo de ceea ce presupune în mod obișnuit comiterea unui omor.
Speță: Îl am pe X care îi aplică victimei 12 lovituri de cutit.
Omorul prin cruzimi e o chestie cu completă lipsă de obraz. Adică puteai să o înjunghii de 10
ori, dar ai înjunghiat-o de 40 de ori. Ești un super nesimțit.
Regulă: până la un anumit punct, până la 10-15, de regulă, nu pot reține omorul prin cruzimi.
Trebuie să facem o apreciere in concreto.
! / !208
Adică până la un punct poți accepta: 10-15. În momentul în care sunt 50 de lovituri de cuțit
presupune un efort fizic extraordinar și din partea ta ca persoană. Deja nu mai poți spune ca nu ți-ai
dat seama că erai chiar așa sub imperiul emoțiilor intenției repentine la 40-50 de lovituri. La 7-8
poți spune că nu stă ăla să numere loviturile de cuțit.
Î: Dacă eu aplic victimei 70 de lovituri de cutit, dar autopsia îmi spune că victima a murit la a 5-a
lovitura de cutit, eu neștiind acel lucru în momentul în care i-am dat urmatoarele 65? Rețineti sau
nu?
Da, pentru că, din punct de vedere juridic, toate aceste 65 de alte lovituri fac parte din aceeași
acțiune de ucidere și nu uitați ca ceea ce sancționeaza aceasta forma de omor calificat este
persistenta și sadismul autorului. Ori această persistență și sadism al autorului există și pot fi
reținute chiar și în situația în care autorul nu cunostea că victima este moartă. Dacă autorul știe că
victima este moartă și o desfigurează, despre ce vom discuta? Profanare de cadavre.
S: Putem lua în calcul starea fizica a victimei și a inculpatului?
P: Sigur că da. Și ăsta este un element, că una e sa se aplice 20 de lovituri unui un copil de 1 an să
zicem, și alta e să aplici 20 de lovituri unei personae care se opune și prin faptul că s-a opus, m-a
determinat să-i aplic 20 de lovituri. Evident că tot timpul se face analiza în concret, raportat la
speța concretă pe care o aveți în față. Nu vă faceți griji, vă dați seama, la nivel de intuiție începeti
să vă dați seama că e nasol.
! / !208
Carte Omorul calificat art. 189
1. Imprejurarile a. Omorul cu premeditare
de calificare
- teoria Subiectiva = premeditarea este o o circumst ce tine de el sub al infra si
consta in luarea unei hot de a ucide pe baza unei reflectii/deliberari temeinice
=> 2 cond: stare de relativ calm + interval lung intre luarea hot si punerea in
exec (actele prep sunt doar proba); NU pot coexista provocarea cu
premeditarea
- Teoria obiectiva = traducere ob a rezolutiei infra intr-o act premergatoare si
pregatitoare , aici premed poate coexista cu provoacarea
- => premeditarea = acte de pregatire materiala si morala + interval lung de
timp
- ! Omor prin omisiune : dovedirea premed prin faptul ca autorul asteapta mult
timp pana la prod mortii
- ! Omorul comis in st de betie preordinara NU este mereu cu premed +
cazurile de actio libera in causa *, necesita verif in concret daca exista sau
nu premed, iar pt lipsa dovada se incadreaza la omor simplu.
- *la mmt comiterii act, autorul nu era responsabil, dar la un mmt anterior,
cand a fost responsabil, si-a provocat in mod intentionat sau din culpa cauza
viitoare a irespon. 3 sit : prov starii are ca scop comiterea infra; nu a vrut sa
comita o infra, dar la mmt provoacrii starii a acceptat si prevazut ca ar putea
comite o infra; isi provoaca starea fara a prevedea ca va comite o infra =>
infra din culpa, nu omor
- ! CJ : nu ne trebuie act de preg ca sa fie premed, doar celelalte 2 cond
- Premeditarea = CPS - nu se rasfrange asupra participantilor; daca nu o are
autorul nu o poate avea niciunul
- ! Daca participantul efec acte de preg => devine CR !!!
b. Omorul din interes material

- = mobilul special al infra (treb interpretat ca scop)
- Dorinta obt, ca urmare a omorului, a unor foloase materiale/ avanatje
materiale directe/indirecte, ! Dobandirea treb realizata pe o cale aparent
legala (mostenire legala la moarte) ; se retine si daca victima nu avea un
testament redactat in fav sa care sa duca la indep scopului
- Uneori coexista cu premeditarea
- ! Caz ucigas platit , unde plata realizarii serviciului este calea aparent legala,
se imbog prin serviciul pe care il face, nu prin moartea victimei
- = CPS , deci nu se rasfrange asupra participantilor
- ! Error in personam = este omor calif chiar daca victima este alta decat cea
de la care dorea obt folosului
! / !208
a. Omorul pt a se sustrage/a sustrage pe altul de la tragerea la raspundere/exec ped
- tine de scopul infractorului , dar nu este necesar sa se indep
- Are ca situatie premisa faptul ca autorul omorului sau o terta pers se afla in sit de afi
tras la rasp/ exec ped
- Este necesar sa fie declansata o proc de tragere la rasp si ca faptuitorul sa realizeze
uciderea in scopul zadarnicirii acestei proceduri
- ! Daca actul de tragere la rasp = vadit nelegal NU se retine omor calif
- De obicei cu intentie directa, prin excep se poate si eventuala
b. Omorul pt a inlesni/ a ascunde savarsirea unei infra

- omorul savarsit pt a inlesni :
- Victima omorului este alta decat victima infra-scop, cat si in sit in care aceiasi pers
este atat victima omorului, cat si a infra scop
- Nu este nec ca a doua infra sa fi fost savarsita, repr este suficienta
- Daca victima a decedat ea NU mai poate fi subiect pasiv al unei infra subsecvente
- ! Este suficient ca la mmt realizarii act de ucidere autorul sa-si repr ca uciderea
(dpdv material) il va ajuta sa realizeze infra-scop, fara a fi nec ca autorul sa isi
doreasca moartea prin acea actiune
- Scopul sa existe chiar in mmt act de ucidere, fara sa comita infra pe care doreste sa
o inlesneasca
- Nu conteaza daca se comite sau nu infra inlesnita/ daca e T sau Consumata
- ex: daca prin comiterea omorului se doreste o talharie => concurs ( la fel daca
autorul comite concomitent/subsecvent acte de viol)
- !!! Omor comis pt a inlesni un omor = omor 1 este calif , iar omorul 2 e tot calif
(pers care a mai savarsit un omor) ; doar daca nu s-au comis in aceiasi imprejurare
caci ar fi omor calif asupra 2 sau mai multe pers)
- Omorul pt a ascunde o infra:
- Scopul trebuie sa fie ascunderea (si cand a fost descop dar vrea sa ascunda ca el este
autorul)
- NU se retine daca este pt a-i asigura scaparea cand fusese descop, si nu ascunderea
- =CPS ( se rasfrange doar asupra celora care au act cu acest scop)
- De reg. Cu intentie directa , excep intentie eventuala
c. Omorul comis de catre o pers care a mai comis anterior o infra de omor/T
- forma de recidiva speciala
- Comite anterior un omor/T
- Nu are imp daca era autor/participant
- ! Se iau in calcul si alte infra intentionate (ultraj, infra de atentat care ameninta sig
nationala etc), dar nu si comiterea de infra praeterintentionate ( viol care a avut ca
urmare moartea victimei)
- Se poate aplica recidiva intre primul omor(condamnare def) si cel de-al doilea
- Se aplica concursul ,daca nu exista condamnare def pt primul omor, dar sa nu fie
comise in aceiasi imprejurare
- Dif : unitatea de imprejurare ( fata de omorul asupra 2 sau mai multe pers)
- Sub pasivi : aceiasi sau diferiti
- ! NU se retine daca s-a comis o tentativa de omor in f continuata (unit legala)
- !Un omor “faptic” ( fara o hot de condamnare def) pt care a intervenit reabilitarea/
amnistia NU poate fi antecedenta pt ca O2 sa fie calif => treb sa existe o realitate
juridica
- ! Omorul comis in perioada27 ! minoritatii
/ !208 NU poate fi antecedenta
combo curs + carte + seminar
a. Omorul asupra a 2/ mai multe pers
- pluralitate de victime
- S-a creat o unitate legala => infra complexa
- Trebuie sa fie in unitate de imprejurare, chiar daca sunt acte materiale diferite
( conexiune intre actele comise)
- !!! X pers moare, Y nu moare => se poate retine un concurs intre T si forma
consumata de omor (?) depinde daca e fav sau nu inculpatului ( analiza in concreto)
- X,Y au murit, Z nu a murit => unica infra de omor calif (fapta complexa e
consumata) , fata de Z este o Tentativa absorbita in forma de omor calif
- X moare, Y,Z nu mor ( s eprod doar Tentative) => T omor calif in concurs cu
Omorul consumat
- CR ( se rasfrange doar asupra participantilor care au cunoscut-o si prevazut-o)
b. Omorul asupra unei femei gravide
- CR ( calitate sub pasiv)
- Existenta reala a starii de graviditate
- ! A vrut sa ucida o gravida, dar femeia a pierdut sarcina/nu fusese cu adev
insarcinata => nu se retine
- Daca NU a cunoscut starea de graviditate Nu se retine omor calif (eroare de
fapt) - nu conteaza daca era vizibila / a cun din alte surse
c. Omorul prin cruzimi
- cruzimi = modurile, procedeele, mijl si actele de violenta aplicate victimei pt
a-i provoca suferinte ft mari, indelungate, chin inutil (psihice sau fizice)
- Criteriu : inutilitatea + ferocitate (mod concret de comitere)
- ! Se retine chiar daca victima era inconstienta
- NU se retine daca victima era moarta deja => se aplica concurs intre omor si
profanare de cadavre
- CR
2. Tentativa Se pedepseste la toate formele
3. Sanctiunea DPV / 15-15 de ani + interzicere drepturi
4. Relatia cu - forma agravata a omorului simplu
omorul simplu
- ! pluralitatea de forme de agravare pt un omor se reflecta in sanctiunea
concret aplicata
5. Relatia cu C.
Agravante
generale
! / !208
CURS 3
Noțiunea de ,,ucidere din culpă” în cazul medicilor comportă o abordare specifică și în plus, la
Penal general ați învățat că răspunderea penală are caracter subiectiv față de răspunderea civilă și o
să vă spun că ,,da, dar cu nuanțe”.
Uciderea la cererea victimei

Art. 190 CP
Art. 190 CP: Uciderea la cererea victimei = Eutanasie activă
Uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care
suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe
permanente şi greu de suportat, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
1. Ce înseamnă ucidere la cererea victimei?
Victimă:,,Te rog să mă omori”
Autor: ,,Da, dar numai dacă insiști, te omor”.
Trebuie să existe condiția obiectivă a infirmității grave sau a bolii. Adică poți să-l rogi, dar
trebuie să-l rogi în niște condiții, care, de fapt, e eutanasie activă.
Ori, uitați cum suna textul în Codul Carol al II-lea (Codul penal din 1936), art. 468:
”Acela care ucide un om, în urma rugăminței stăruitoare și repetate a acestuia„ fără nicio
condiție legată de motivul pentru care omul vrea să fie ucis. Asta înseamnă omor la cererea
victimei. Singura condiție este cerută de caracterul cert, adică să fii convins că persoana chiar cere
lucrul ăsta. Caracterul stăruitor și repetat arată, de fapt faptul că victima este conștientă de ceea ce
solicită.
Asta sugerează și la noi ,,cererea explicită, serioasă, conștientă, repetată”, toate cuvintele
astea, într-un sens sau altul, sugerează exact componenta asta. Doar că nu se oprește aici,
ci ,,suferea de o boală incurabilă sau o infirmitate gravă atestată medical”. Adică, deși atunci când a
apărut textul și a fost reintrodus în sistemul nostru de Cod penal, în 2014, am introdus și noi în
Codul nostru omorul la cerere.
În realitate, n-am făcut altceva decât să sugerăm că atunci când este vorba despre eutanasie
activă, merită un tratament atenuat, ceea ce, în mod implicit, era și fără o astfel de reglementare, pe
circumstanțe subiective. Se considera că într-o astfel de situație încadrarea juridică este pe omor, dar
cu circumstanțe atenuante judiciare generate de circumstanțele paticulare ”cererea serioasă,
repetată, victimă suferea de boală gravă, atestată medical„.
Și acum, noi am făcut o mare reformă, în sensul în care am spus; ,,componenta asta se numește
UCIDERE LA CEREREA VICTIMEI”. Este și o consecință practică. De ce? Atunci, de exemplu,
când aveți un omor săvârșit de o persoană care a mai săvârșit un omor, deja faptul că se numește
ucidere la cererea victimei este altceva decât un omor. Dar pe latură obiectivă, acțiunea este de
ucidere. Cuvântul este primul, ,,uciderea”. Restul este contextul în care se realizează această
ucidere, dar, în esență, se referă la componenta clasică de EUTANASIE ACTIVĂ, așa s-o traduceți
dvs. când e vorba de așa ceva.
! / !208
Aplicarea practică este foarte redusă. Pentru că ești în situația în care eutanasia activă se duce,
practic, spre eutanasie pasivă.
Exemplu: Mai bine-l lași să moară. Ceea ce este acceptat în tot sistemul judiciar și în sistemul
medical, ,,ia-l acasă că oricum n-ai ce să îi mai faci” – eutanasie pasivă acceptată.
Și, în realitate, de fapt, discuțiile de practică sunt acestea: o fi activă sau, de facto, este una
pasivă? De asta n-avem nicio speță.
Atunci când e suferință maximă, ea trebuie tratată. Cum poate fi tratată? Cu anestezic. Care este
cel mai puternic anestezic aplicat? Morfina. Problema este că, evident, morfina este tolerată într-o
anumită limită de organism, până la care devine un act de ucidere. În momentul în care depășești
un anumit nivel, asta se transformă practic într-o ucidere a victimei, otrăvirea ei dacă vreți.
Bun, care este granița? Păi granița suferinței. Până unde pot să trec? Până unde depășesc nivelul
de suferință. Și dacă depășesc și nivelul de suferință, astfel încât devine practic un mijloc de
ucidere. Pot să-l acuz pe medic că a spus ,,da, vreau să nu mai sufere vitctima și-i administrez
morfină existând riscul ca această morfină să producă efectul letal”? E repoșabilă medicului această
conduită? E o discuție, d.p.d.v. a eticii, a jurământului lui Hippocrate, fără îndoială că da, îl ucide.
Dar, pe de altă parte, uman, el este obligat să facă tot ceea ce depinde de el să înlăture suferința
victimei. Dacă suntem într-o astfel de situație sunt două mecanisme de a rezolva problema factual:
1. Tratament activ medical, respectiv anestezic, care poate să cauzeze decesul (și s-a întâmplat
ca un risc inerent actului medical);
2. Situația în care refuză medicația (și este dreptul lui să o facă) și dacă refuză medicația ce
credeți că se întâmplă? Se produce decesul, adică, de fapt, este un omor la cererea victimei.
Și nu poate să îi fie imputat medicului faptul că nu i-a acordat tratament medical atunci când
el se opune la așa ceva.
De asta spun că discuția este foarte simpatică, bună de discutat la seminar, prin cărți, dar factual
se rezolvă în acești parametri. Iar legiuitorul, de fapt, a încercat să se acopere în ipoteza în care ar
apărea vreo speță din această categorie, cum apare prin media când cere unul expres să fie
eutanastiat. Și ce o să facă legiuitorul? Practic o să transmită acest mesaj: ,,în România nu există
ucidere la cererea victimei”, în ciuda acestei condiții care, de fapt, sugerează altceva. Această
ipoteză înseamnă, de fapt, ce? EUTANASIE ACTIVO-PASIVĂ, până la urmă, și mecanismul activ-
pasiv, adică îl lași să moară, simplist vorbind, rezolvă o astfel de abordare. De asta v-am explicat
textul ăsta conceptual, dincolo de cuvintele lui, dezbaterea juridică ș.a.m.d pe care o poate genera.
Acum nu este, propriu-zis, un omor la cererea victimei, este o eutanasie activă reglementată
expres, cu condiții. Și e o chestie etică, apropo, legată de componenta de consimțământ pentru că
premisa este consimțământul victimei, da? Și dacă este un minor, care suferă de o astfel de boală
gravă, ar putea să ceară așa ceva?
El poate să ceară, problema e că sistemul oficial ar trebui să spună : “Bun, dar un astfel de
consimțământ din partea unei persoane, al unui minor, e relevant din punct de vedere penal?“ Și am
creat un omor la cererea victimei în care ce facem? Chiar dacă suferă vreo boală și așa mai departe,
părinții ar putea da un astfel de consimțămînt? Imaginați-vă ce problematică este situația cănd nici
față de ei înșiși nu poate să opereze un astfel de mecanism, dar să îți dai un astfel de acord față de
ce? Față de copilul tău. Din punct de vedere uman, fără îndoială că este o dramă majoră a decide
într-un sens sau în celălalt. Atunci de asta vă spun că e mai bine să vă explic textul procentual, și
dacă o să fiți în situația să îl aplicați să știți că nu sunt mari dificultăți factuale, pentru că sunt
! / !208
mecanisme de viață, medicale care rezolvă această chestiune. Eutanasie pasivă, adică îl lași să
moară versus componenta activo-pasivă în sensul în care e un tratament medical, sau refuză un
tratament medical de astfel de construcții.
Carte
Uciderea la cererea victimei art. 190
1. Ratiunea - “ Uciderea savarsita la cererea explicita, serioasa, constienta si repetata
inriminarii a vcitimei care sufera de o boala incurabila sau de o infirmitate grava
atestata medical, cauzatoare de suferinte permanente si greu de
suportat, pedepsind fapta cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
- Viata propriei pers nu este o val disponibila => cosimtamantul nu
opereaza pe deplin ca o cauza justificativa , ci in conditiile unei cauze
legale de atenuare
- Este mai mult o incriminare atenuata a eutanasiei active, decat un
omor la cerere in sens larg
- Autorul se afla intr-o poziție de obl contrare
- => formă atenuată de omor, justificată prin circumst part de comitere
- Se protejează dr la viață al victimei
2. Subiect activ - orice PF/ PJ
3. Latură obiectivă - Dif de omor: consimțământul victimei, care trebuie să fie val: explicit,
serios, conștient și repetat.
- Explicit = in mod expres, fără a putea fi dedusă din comportament;
conștient = cu discernământ; cerută de min 2 ori
- ! Nu poate fi explus, de plano, ca cel care cere uciderea să poată fi
lipsit de cap deplină de exercițiu
- Motive - doar starea fizică a victimei => cerere + suferințe fizice
particulare
- Cererea poate fi formulată ANTERIOR in cond unei pos ridicate ca,
odată cu evoluția boli, aceasta să genereze suferințe fizice permanente
- Afecțiuni incuranile probate cu acte medicale; ! excep: proba existenței
atestată medical ( declarația medicului in instanță)
- Eutanasia activă = formă directă de ucidere (acțiune)
- Eutanasia pasivă = inacțiunea de a interveni - formă tolerată + dr
pacientului de a refuza tratamentul
- Dif : Dif calitativă a actului de exec și reproșabilității actului
! / !208
Uciderea la cererea victimei art. 190
4. Forma de vinovăție - reg: intenție directă ; Excep: intenție eventuală (victima cere să i se
administreze un calmant, accep ca acesta va produce moartea sa)
- Autorul treb să acționeze cun + motivat de cererea victimei (cererea =
circumst atenuată spec)
- !! Este pos ca autorul să acționeze fiind motivat și de altceva
(moștenire)
-
5. Particularități ale - CPS ( circumst atenuată)
participației - Nu se răsfrânge asupra participanților (participantul a acționat in
consid cererii victimei se va reține)
- ! Dacă part a acționat din motive indep de solicitae, necun. =>
participant la omor/omor calif
6. Tentativa - nu este sancționată (nu poate fi sancț pt T de omor/omor califconsimț
are efect deplin de cauză justif); teoretic nici pt vătămare corporală
7. Sancțiune 1-5 ani
8. Relația cu alte infra - comitere cu premeditare => nu anulează atenuarea
- Circumst de agravare de la omorul calif NUse pot aplica
Curs
Art. 191 CP: Determinarea sau înlesnirea sinuciderii
Discuție1: Dacă sinuciderea nu are caracter infracțional și-l ajuți pe unul să săvârșească
ceva ce nu are caracter infracțional nu prea e participație. Premisa participației e să îl ajuți pe unul
să săvârșească o infracțiune. Dacă actul suicidal nu este infracțiune, evident ca participația la ceva
ce nu este infracțiune nu este o participație propriu-zisă.
Și totuși de ce legiuitorul incriminează? Actul suicidal nu este incriminat în prea multe

sisteme, actul suicidal ca și infracțiune în sine. Dar actul de participație da, în cele mai multe. Este
în mecanismul acesta al protejării vieții unei persoane chiar împotriva voinței ei.
Discuție2: Trebuie să protejăm viața sinucigașilor sau nu? Și dacă da, între ce limite?
Speță: în Germania, este povestea în care cei doi hotărăsc să se sinucidă împreună. Suicidul
concomitent în care dacă mor amândoi nu avem această problemă, dar dacă moare unul dintre cei
doi se pune problema răspunderii a celui care a supraviețuit.
Asta înseamnă că poate să răspundă penal, că e o persoană în viață, deci e ok. Dar în ce
măsură îi este reproșabilă moartea celuilalt? El nu a murit, e ok. Dar celălalt a murit. Și atunci într-o
astfel de situație poți să răspunzi pentru astfel de faptă pentru că l-ai ajutat pe celălalt să moară.
Chiar, evident premisa este că cei doi în comun s-au hotărât.
! / !208
El și ea mare dragoste, părinții se opun deci nimic nou pe aici, cică să moară împreună, se
urcă într-o mașină, închid ușa de la garaj, pornesc mașina și deschid ușile. El la volan, evident că în
dreapta. Un vecin aude că este o mașină în funcțiune în interiorul garajului, deschide ușa și îi scoate
pe amândoi din mașină, inconștienți. El este salvat, ea nu.
Î: Fapta lui are semnificație penală ca act al sinuciderii sau nu, și în ce măsură?
Prima problemă este atunci când discutăm de ”dolus ex re„, adică latura subiectivă vs latura
obiectivă. Ce se întâmplă pe latura obiectivă? Cineva pornește motorul care produce gaze toxice,
monoxid de carbon în esență, și altele, într-un spațiu închis. Ce se întâmplă dacă cineva este ținut
într-un spațiu închis în care inspiră substanțe toxice? De bună seamă că se produce decesul. Deci
avem acțiunea - pornitul unei surse de otrăvire dacă vreți în sens generic - care are ca efect moartea
unei persoane care se află acolo.
Dar dacă persoana era închisă acolo și pornit motorul, era vreo discuție că nu este omor? Nu.
Era o acțiune de unde rezulta tot ce trebuie ca să fie infracțiunea de omor. Și ce s-a schimbat aici?
Din punct de vedere a laturii obiective. Pai unul dintre coautori a supraviețuit, pe latură obiectivă
nu s-a schimbat nimic, este același lucru: pornește motorul și accelerează, nu se întâmplă nimic.
Singura discuție este că pentru a se putea produce decesul este musai ca acea persoană, victima, ce
să rămână în acel spațiu.
Așa cum v-am spus, decizia a fost luată împreună și în comun, iar ușa de la garaj și de la
mașină nu era încuiată. Cu alte cuvinte, oricând victima putea să părăsească spațiul respectiv fără
să mai existe un risc pentru propria viață. Într-o astfel de situație avem o acțiune de ucidere sau nu?
Dacă victima era închisă în mașină, încuiată și împiedicată să iasă, avem o acțiune de ucidere. Și
atunci poziția victimei față de conduita autorului transformă acțiunea de ucidere în altceva?
Pentru că diferența dintre ucidere și sinucidere este că la ucidere omori o altă persoană, la
sinucidere te omori singur. Tu ești autorul acțiunii ce îți produce decesul. În speța de față avem o
acțiune ce produce moartea altei persoane deci asta nu e deloc sinucidere și discuția rămâne:
răspundem pentru o astfel de faptă, sau nu?
S: Ar fi un caz de risc culpabil, în sensul că victima, persoana care a murit dintre cei doi, și putea să
evite producerea rezultatului final, conduita ei a dus la producerea rezultatului.
P: Și ea a murit pentru că a stat acolo, sau ea a murit pentru că a existat o sursă de gaze toxice?
S: Din ambele cauze.
P: Dacă spre exemplu victima, apropo de pornit motorul, i se spune victimei că ușa este încuiată, nu
mai încearcă să iasă afară, ar fi putut să iasă. Ați fi spus că victima nu a încercat să iasă și nu mai
este omor? Elementul relevant este că a stat victima acolo. La sancțiune cum facem? L-am
sancționa penal în primul rând, l-am sancționa pe cel care a comis o astfel de faptă, sau n-a comis
nici o faptă. Începem cu feelingul da? Să știți că povestea asta cu feelingul este un antrenament
foarte bun, pentru că deși în sistemul legislativ și în penal ni se spun că avem definiții, reguli și așa
mai departe, care sunt foarte bune pe chestiile care nu sunt problematice, dar pe chestiile care sunt
problematice degeaba ați învățat definiția aia că în speța asta definiția ar trebui aplicată în raport de
ce? Este acel feeling injust pe care îl avem toți și ca cetățeni, și ca juriști, cetățenii pentru că trebuie
să respecte legea și să se comporte în această manieră, juriștii pentru că ce trebuie să aprecieze că
cetățenii au încălcat regulile de conviețuire socială sau s-au comportat ca orice alt cetățean.
! / !208
Și l-ați trimite la închisoare și ce i-ați zice că trebuie să învețe din fapta lui? În esență, o
sancțiune penală are ca și consecință efect reeducativ, că așa ați învățat la penal general. Ce ar trebui
să învețe din chestia asta? Să nu se mai sinucidă împreună și să o facă fiecare singur, sau să aleagă
un mijloc prin care rezultatul trebuie să fie cum? Adică să nu mai facă prostii din astea, să facă
chestii serioase.
În plus, e o situație absurdă, o astfel de decizie de sinucidere împreună are ca element

problematic tocmai relația specială autor și victimă. Îl sancționăm că a vrut să facă un lucru atât de
grav, tocmai în baza relației personale. Dar acum ne întoarcem la sistemul nostru pentru că în
sistemul german vă spun că nu a fost sancționat. În sistemul german, determinarea sau înlesnirea
sinuciderii nu are caracter infracțional. Întrebarea care s-a pus acolo este următoarea: acesta este un
act suicidar sau e un act de omor? Căci dacă e un act de omor, răspunderea nu e pentru înlesnirea
sinuciderii, ci pentru omor. E omor sau nu este omor?
S: Aș zice că nu e omor pentru că ideea lui de bază a fost de a muri împreună cu prietena/soția sa.
Acum că rezoluția lui infracțională nu a fost dusă până la capăt...ideea e că aici e un factor obiectiv
pe care nici măcar nu l-a prevăzut - că vine vecinul și îl salvează.
P: Și nici nu a încuiat ușa, tocmai ca să sublinieze caracterul voluntar că oricând putea să renunțe
fiecare. Ceea ce înseamnă că fiecare s-a gândit că ar putea renunța. Bun, la feeling nu este omor, dar
încercați să argumentați. Ce îi lipsește omorului? Avem o acțiune de ucidere. Legătură de
cauzalitate avem. Element subiectiv avem. Își dorește să moară victima. Atunci ce îi lipsește pentru
a fi omor? Îi lipsește acel ”animus necandi„. Adică vrei să mori, dar să mori împreună cu altul și
atunci nu e chiar necandi. Au trebuit să scrie cărți și tratate să explice că ceea ce noi am învățat cum
că la latura obiectivă elementul respectiv, este acțiunea de ucidere în sine, ea de fapt desi este
obiectivă, are și un pic de element subiectiv când e mai relevant elementul subiectiv decât acțiunea
în sine. Adică faptul că victima a rămas acolo și a acceptat să fie ”sinucisă„ e un element mai
relevant decât faptul că el a pornit mașina. Adică au trebuit să reconfigureze conceptul acțiunii
specific omorului spunând că rolurile devin un element esential și că componenta subiectivă a
rolurilor e mai importantă decât noi știam că e o acțiune de ucidere. Gândiți-vă cum ați pune
concluzii de achitare în România pe așa ceva. Ideea e să motivezi foarte sofisticat să nu fie omor,
pentru că la prima analiză pare un omor cu tot ce-i trebuie. Atunci ar trebui să motivezi pe Teoria
rolurilor că deși pare un act de ucidere, de fapt e un act de înlesnire a sinuciderii, astfel încât să
recolvi pe componenta asta. Să obții o hotărâre de achitare este realmente problematic. În esență
textul vizează actul de participație, dar dilema rămâne chiar dacă tu ai rezolvat la spețele clasice
când îl determine pe unul să se sinucidă si e clar acest fapt și fapta are character infracțional, atunci
când cei doi stabilesc un astfel de rol fără îndoială că e o mare dilemma să-l sancționezi numai pe
cel care a avut ghinionul să supraviețuiască.
Speță: o carte a fost publicată în Marea Britanie, tipărită în Franța, cu metode de sinucidere.
Î: editura care a tipărit cartea a trebuit să răspundă pentru înlesnirea sau determinarea sinuciderii? În
speță au fost oameni care s-au sinucis folosind exact metodele din carte. Și mă întorc la
complicitatea intelectuală - autorul chiar dacă nu a urmărit să se sinucidă cineva, știa foarte bine că
oferă un mijloc prin care cineva ar putea să se sinucidă. Deci întrebarea a fost dacă ar trebui sau nu
să răspundă editura pentru înlesnire.
- e o infracțiune de pericol abstract care ar putea genera un astfel de risc fără a conta dacă
produce un astfel de rezultat și o sancționăm fără să ne mai intereseze dacă efectiv produce un
astfel de rezultat.
! / !208
Exemplu: dacă îi spui unui copil să sară de pe bloc că o să zboare, oare aceasta este ucidere prin
fapta victimei.
Când e: ori te arunci, ori te arunc eu și tot ea se aruncă, practic nu are nicio libertate în
legătură cu actul suicidal și nu este act suicidal, ci este omor prin fapta victimei.
Și atunci mecanismul este așa: dacă victima nu putea să facă nimic împotriva actului nu mai este
act suicidal, ci este omor. Dacă putea să aleagă variantele să se sinucidă sau nu și, totuși, ca
urmare a agresiunilor autorului alege să se sinucidă acest rezultat poate sa-i fie imputat ca
fiind ce? Ca un act de determinare sau un act de înlesnire.
Când se ceartă doi și se bat, dacă sunt din același cuplu care e percepția? Se întâmplă. Tipul
ăsta de reacție există în conștiința publică, motiv pentru care în mod excepțional agresiunile
generează un astfel de rezultat, act suicidal, și dacă generează tre să fii tot în mod excepțional
hotărât că poți să angajezi răspunderea penală a autorului unei astfel de fapte.
Atunci când acțiunea/ agresiunea poate fi imputată sau actul suicidal poate fi imputat
autorului ca urmare a agresiunilor săvârșite asupra victimei, chiar dacă autorul în esență când a
agresat-o nu-și calculase el ce să facă, că victima se va sinucide.
Dacă victima îi sugerează și el continuă agresiunea într-o astfel de situație discutăm despre
componenta de omor. Deci țineți minte, apropo de libertatea victimei de ce este relevantă pe
componenta asta și aplicarea textului sau a astfel de ipoteze.
Conculzie
- act suicidal -> act de executare atipic
- abordarea de se face exclusiv obiectivă sau să fie puțin subiectivă? - obiectivă, dar în unele cazuri
poate fi și subiectivă
Ce ați învățat la penal general, ați învățat corect. Noi vă spunem că: uite câte o speță în care nu prea
e în regulă. Și atunci avem componenta nuanțată.
- Omor la cererea victimei este o formă de act suicidal sau este o formă de eutanasie activă?
Eutanasi ativă /activo-pasivă (vezi mai sus)
- Daca l-ai constrâns este omor, dacă i-ai cauzat suferință, e înlesnire.
Carte
Determinarea/ înlesnirea sinuciderii art. 191
1. Valoare socială - incriminează formele de participație , fără a incrimina fapta autorului
protejată - “fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei pers, dacă sinuciderea a
avut loc”
2. Subiect activ - orice PF/ PJ ( asoc neguvernam care asig un spațiu adecvat/mijloace)
! / !208
3. Latura - condiții: fapta să constea intr-o act de determinare , trebuie săvârșit un act
obiectivă material de înlesnire, să producă un anume rezultat = sinuciderea
- determinarea: expres/implicit; acțiunea de a îndemna și de a convinge pe
altul să ia hotărârea de a se sinucide, fie prin insuflarea ideii de sinucidere
fie prin convingerea victimei(autorul accep prod rez prevăzut)
- ! Dacă victimă e constrânsă, fără a avea libertatea de a decide=> omor prin
fapta victimei
- Agresiunile repetate = acte de determinare doar at când vitima nu a putut
să aleagă intre a trăi si a se sinucide; sigura pos = sinucidere => fapta va fi
de omor
- Înlesnirea : sprijinul/ ajutorul material oferit victimei pt a se sinucide
(chiar si sfaturile referitoare la mod concretă de a se realiza actul
suicidar)=> trebuie comis un act material de înlesnire (spune unui prieten
ca se sinucide, el nu face nimic, iar autorul se sinucide nu e faptă tipică)
- ! publicarea care despre sinucidere = nu este faptă tipică, adresată pub larg
- Dacă agentul are acte de exec la act de “sinucidere” => omor
- Dacă fapta a avut ca urmare doar încercarea de sinucidere =>formă atenută
4. Forma de - intenție directă/indirectă
vinovăție - dif: determinare la sinucidere/ omor prin fapta victimei pt intentia
indirectă
- Analiză libertate concretă a victimei de a realiza actul suicidar -
contrângerea victimei la comiterea actului “suicidar” = omor prin fapta
victimei
- Simpla ignorare a amenințărilor victimei de sinucidere nu indică mereu o
intenție indirectă
5. Tentativa - nu se sancționează
6. Sancțiunea De la 3 la 7 ani (in forma de bază)
7. Formele - Comiterea faptei față de un minor cu vârsta între 13-18 ani (ușor de
agravate influențat) / față de o pers cu discernământ diminuat (depinde de existența
unor afecțiuni constate anterior) - 5 - 10 ani
- Comiterea faptei față de un minor care NU a împlinit vârsta de 13 ani sau
față de o pers care nu a putut să-și dea seama de consecințele acț/inacț/ nu
putea sa le controleze ( victima era iresponsabilă, fără să conteze cum a
ajuns in această stare; fapta va fi omor dacă vcitima nu are cap mintală de a
intelege semnif actelor) —> (10-20 de ani)
- Minorul sub 13 ani nu intelege suficient ce inseamna viata
! / !208
8. Forma - cand a fost o incercare de sinucidere => ped se reduc la jumătate
atenuată
9. Relatia cu alte - dacă victia este constrânsă la realizarea actului suicidar = omor
infra
Curs
Suntem pregătiți pentru discursul cu dreptul la libertatea de-a muri, suntem?
Rezolvăm punctual astfel de probleme așa cum v-am spus că și CEDO face. Adică dacă în
speța Gisela pe sistemul german a fost achitat baiatul, cu această motivare că acțiunea de ucidere
pare că e una de ucidere, dar în situațiile particulare rolul victimei e mai important decât acțiunea
de ucidere și atunci nu mai este acțiune de ucidere, ci acțiune de sinucidere care să fie relevantă în
mod penal.
A murit o persoană ca urmare a unei acțiuni culpabile a autorului. Care este diferența dintre
răspunderea civilă și răspunderea penală? Care e forma de vinovăție care ar trebui să existe? Culpa.
Și ce este culpa?
Exemplu: Gropile de pe stradă. Situația în care ai călcat cu mașina în groapă, ai pierdut
controlul mașinii și lovești o persoană care e pe trotuar. Cui îi este imputabil acest rezultat?
Firmei care administrează drumul, UAT-ului sau ce-o fi el.. trebuie să răspundă pentru
ucidere din clupă într-o astfel de situație pe latură civilă, nu cred că e vreo discuție. Au fost și
situații în care instanța i-a obligat să repare mașina. Dar sunt și șanse să se producă rezultatul mai
grav, adică să moară cineva. Ai putea să răspunzi pentru ucidere din culpă? Ce ar lipsi să fie ucidere
din culpă? Mă refer la autoritate, adică cei care n-au administrat corect sau nu au acoperit groapa.
Luați definiția culpei. Cel care trebuia să administreze drumul. Vede că e ”tăiat„ drumul și pune
pământ pe acolo, nu prevede că o persoană care trece cu mașina pe acolo ar putea să piardă aderența
și să se răstoarne, adică să moară cineva. Nu prevede, da? Sau prevede? Pe ce se bazează? Pe soferii
din România care-s campioni mondiali la raliuri și controlează mașina indiferent de condiții.
Imaginați-vă că pentru unul care nu astupă groapa firma răspunde, fără îndoială, obligație
generală. Dar ea zice: ”Nu, că eu nu aveam nicio treabă. I-am trimis pe oameni să facă chestia asta
și unul s-a dus cu găleata de asfalt și a turnat-o la vecinul în curte„. Ucidere din culpă? Deci vedeți
care-i problema? În esență e rezultatul și noi căutăm pe lista cauzală pe ăștia de pe listă. Dacă-i
căutăm pe ăștia de pe listă, apar toți.
Mi-ați spus de șofer care trebuia să conducă foarte prudent, ăia cu asfaltatul la fel,
muncitorul care trebuia să astupe groapa efectiv care și el trebuia controlat, că știți că muncitorul
face o chestie după care tu verifici, că este obligație în sensul acesta. Dacă tu trebuie să întreții
drumuri nu poți să spui: ”Muncitorii mei sunt beți, eu nu mai am treabă„. Deci într-o astfel de
situație ar trebui să fie răspundere pentru ucidere din culpă. Cum ar fi într-o astfel de situație în
România? Știți vreun accident de circulație în care să nu fie vreo astfel de situație?
Mai greu. De obicei este culpa majoră a celui care conduce, dar el totdeauna ce spune? Păi
“a intrat unul în depășire și nu l-am văzut”, “am evitat nu-știu-ce”, “era drumul nu-știu-cum”, “era
drumul îngustat”, “erau oprite căruțe”. Toate explicațiile de această natură. Așa că dacă vom
! / !208
construi această ... într-o astfel de situație, practic avem ce? Rezultat grav și căutăm pe lista cauzală
cine l-a produs. Discuția este: putem să aplicăm definiția formală a culpei? De obicei, da. Încercați
dacă aplicați definiția la asta cu gropile, toți primarii ar trebui să fie autori de, toți de la CNAIR care
nu recepționează autostrăzi și mor oameni pentru că nu-s recepționate, ar trebui să fie autori. Este
vreo legătură între una și alta? Care e jobul lor? Exact ăsta! Să se asigure că circulația rutieră se
desfășoară în condiții de siguranță. Subiectul cu circulația rutieră este o problemă în toată lumea
asta pentru că mașina este o sursă de pericol.
Problema este cum ai putea controla sursa de pericol să nu producă pericolul. Aici încep de
fapt regulile de circulație, într-o astfel de situație. Până unde? A fost nevoie de Codul rutier cu
reglementări (viteză legală șamd) tocmai pentru diminuarea riscului producerii unui astfel de
rezultat. Dar în momentul în care, chiar dacă nu există reguli, se produce un astfel de rezultat,
reflexul pe care îl avem când se produce o infracțiune este să găsim un vinovat.
Exemplu de școală: Filippo Gramatica – carte ”Drept penal subiectiv„; vedeți că evoluția
noastră în dreptul ăsta penal este atât de limitată încât nici măcar n-am ajuns să fie subiectiv. De ce?
Am plecat de la civil. Cine cauzează un prejudiciu este obligat a-l repara. La faptele intenționate ne
iese mai ușor, dar la faptele din culpă, de fapt, construim invers. Construim dinspre rezultat înspre
acțiune. Și nu dinspre acțiune spre rezultat, ce înseamnă drept penal subiectiv. La drept penal
subiectiv, acțiunea mea, elementul subiectiv, este sancționabilă penal, iar rezultatul e un “bonus”.
La faptele din culpă, conduite identice sunt cu sau fără relevanță penală. Când vedeți pe câte
unul care depășește linia continuă și intră în curbă fără vizibilitate șamd. Acțiunea lui prevede oare
că ar putea să producă un accident de circulație? Se bazează pe hazard. Adică, nu cred că vine nicio
mașină. Dacă nu vine nicio mașină și face o depășire neregulamentară riscă cel mult o sancțiune
administrativă.
Unul care nu păstrează distanța regulamentară față de mașina din față, se schimbă
temperaturile exterioare, vine o grindină și pe jos se depune un strat de gheață deși este vară. Pui
frână (așa cum nu ar trebui), pierzi controlul și se produce un accident de circulație în care cineva
moare. Răspunde autorul pentru ucidere din culpă? Că nu a adaptat viteza la condițiile meteo.
Și acum comparăm cele două ipoteze. Am un exemplu de practică judiciară foarte ciudat. E
cu “ia-mă, nene!”, între Oradea și Satu Mare. Urcă două persoane în mașină, unul în față, celălalt în
spate. Șoferul le spune să își pună centurile de siguranță. Cel din spate și-o pune, cel din față, nu.
Merge în spatele unei autocisterne cu 30 km/h vreo 30+ km, afară erau 0 grade și ceață. La un
moment dat este o porțiune care fusese betonată în vederea asfaltării (asfaltul îngheață la 4-, betonul
la 0). Intră în depășire și în timp ce depășea se schimbă covorul asfaltic (din asfalt se transformă în
beton) și vine o mașină din față. Avea 40-50 km/h că intrase în depășire. Ce faci într-o astfel de
situație? Pune frână, evident. Cisterna virează dreapta, îi face loc, celălalt la fel, deci putea să
meargă fără nicio problemă. Însă ca urmare a frânării pierde controlul mașinii și se tamponează cât
să-și spargă un far. Ca urmare a tamponării, mașina se rotește, se deschide ușa, victima cade și
moare lovindu-se cu capul de asfalt. Ucidere din culpă sau nu? Cel din spate nu are nimic, dacă ar fi
avut centura nu-i vreo discuție că s-ar fi întâmplat ceva. Comparați această speță cu cel care intră în
depășire fără să vadă, dublă linie continuă și coloană de mașini și într-o parte și în cealaltă. Care e
culpa lui? *discuție* Vedeți riscurile astea cum sunt? Oricum, toate argumentele folosesc cuvântul
risc. Păi riscul e o chestie subiectivă sau obiectivă? Toate argumentele de exonerare se raportează
dacă există sau nu cauzalitate între acțiune... Păi stați că noi am spus că discutăm despre definiția
culpei, a elementului subiectiv, nu despre raportul de cauzalitate. În mod evident, premisa este așa:
avem acțiune, avem urmare, legătură de cauzalitate, ne mai trebuie ce? Componenta de vinovăție,
! / !208
de culpă. Ori în speța asta există o legătură de cauzalitate între acțiune si urmare? Evident! Există și
culpa victimei, există legătură de cauzalitate pe componeta asta. Deci, legătură există, urmare
există, e reproșabil sau nu acest rezultat?
De ce v-am dat aceste exemple? Să vă argumentez că în cele mai multe spețe, de fapt
mecanismul este invers. Nu culpă-rezultat, ci rezultat-culpă. Mergem pe lanțul cauzal și vedem dacă
nu cumva reușim să-l rupem. Dacă reușim să-l rupem, ne-am scos, că nu-i o problemă, dar cât timp
lanțul există, răspunderea e obiectivă pentru rezultat.
Exemplu de școală: în benzinărie, țigara e aprinsă și o arunci. Fie că se întâmplă ceva sau nu, e
contravenție. Mergi cu mașina pe stradă, deschizi geamul și arunci țigara aprinsă, vântul duce țigara
în căpița de fân și unul dormea în căpiță. Este urmare, legătură de cauzalitate si tot, avem? De ce
într-un caz răspunde pentru ucidere din culpă si în celălalt nu răspunde pentru nimic? Cine este de
vină? Este răspundere obiectivă sau subiectivă?
În practica judiciară, încercarea de a defini culpa este interminabilă. În esență, soluția e tot
așa la feeling, în sensul că atunci când ai astfel de spețe, gradul de vinovăție, apropo de coponenta
asta, în speța asta a fost condamnat pentru ucidere din culpă (intrarea în depășire = manevră
imprudentă, dacă n-ai avut vizibilitate nu trebuia să intri în depășire, trebuia să mergi cu 30 km/h
până la Satu Mare sau până unde era loc de depășit). În materiva accidentelor de circulație, a
accidentelor de muncă există acestă tendință de a găsi un vinovat pe lanțul cauzal. Evident că
legiuitorul nostru a spus că uciderea din culpă a unei persoane, închisoare de la 1 la 5 ani și ca
urmare a nerespectării prevederilor legale sau a măsurilor de prevedere, adică forma agravată.
Cine dă exemplu de o culpă simplă? La penal general care era exemplul de culpă simplă?
Astea cu șoferii nu-s valabile pentru că e legislație specială (Codul rutier ), accidentele de muncă
nu-s valabile – protecția muncii. Deci, în esență e vorba doar de accidentele casnice pentru care încă
nu avem reglementare. În schimb, dacă accidentele casnice sunt făcute de unul care se pricepe la așa
ceva și se dă electrician, deja avem reguli pentru așa ceva și avem formă agravată. Deci, aliniatul
doi vă dă un indiciu la ce trebuie să vă uitați atunci când căutați răspunderea pentru o faptă din
culpă. Ce vă spune? Căutați niște reglementări pentru acea activitate. Cât timp există sursă de
pericol, bănuiesc că există și reguli de control a acestor surse de pericol.
Și atunci, dacă există reguli, răspunderea este, cum? Ai produs rezultatul, al tău este acest
rezultat. Singura șansă pe care o ai este dacă nu există legătură de cauzalitate și pentru asta avem o
școală întreagă a teoriei raportului de cauzalitate, teoria imputării obiective a rezultatului. O situație
foarte simpatică pentru că imputarea obiectivă a rezultatului sugerează componente obiective. Ori în
speța asta i-ați imputa obiectiv rezultatul dacă a intrat în depășire? Parcă l-ai înțelege așa uman. Nu-
ți iese ca să spui că nu și-a dat seama, nu putea să facă nimic astfel încât nu există nicio formă de
reproșabilitate pentru acțiunea lui astfel încât să îi fie imputat acest rezultat.
V-am spus că se tot chinuie să definească latura obiectivă, în esență: conduită, raport și
rezultat. Astea sunt elementele de la civil, conduită, acțiune și raport de cauzalitate. La penal ne
raportăm fix la același lucru, exact ca și la civil, cu precizarea că ne-ar trebui să avem și element
subiectiv.
Si pe element subiectiv, apropo de componenta asta, ce solutie avem? Păi ați învățat la penal si
la civil că culpa este cum? Lata, levis si levissima. Ar fi normal ca răspunderea să fie, apropo de
cele două exemple, să fie aceasi ca si formă de răspundere. Adică să-l diferențiem de gradul culpei.
Ar fii normal? Da. De ce? Ori există culpă, ori nu există culpă. Varianta intermediară nu există,
motiv pentru care nu ne interesează. Aveți definiția culpei, culpa este ca o culpă comună generală a
! / !208
unei persoane bazată pe obligația și posibilitatea de a prevedea că fapta sa ar putea sa cauzeze
moartea unei alte persoane. Adică pe românește e cam așa: pot să spun pentru astfel de culpă atunci
când prin conduita mea desfăsor o activitate cu nivel de risc ridicat pentru viața unei persoane si
dacă am făcut lucrul ăsta si se produce moartea unei persoane înseamnă că nu am luat toate
măsurile necesare ca rezultatul să nu se producă, dacă s-a produs, asta este.
Partea foarte simpatică între simstemul definției culpei si cei care nu au o definiție. În
sistemul german evident că nu există definiție, în sistemul de common-law nu există definiție.
Există definiție în sistemul românesc si cel francez. Să vă dau un pic de definiție, e o definiție în
partea generală a culpei ca si la noi. Ăsta este 121(3) Cod Penal francez, dar la 221 (6) este o
definiție a culpei la uciderea din culpă. Si partea foarte simpatică, în carțile lor de specialitate toți
râd si spun că nu te ajută la nimic, tocmai pentru că e scrisă la apreciere la fel pe reprosabilitatea
rezultatului. Pentru că oricum ai încerca să definesti, a face trimitere la legi, asta înseamnă că defapt
răspunderea ar trebuii să fie pentru încălcarea legii primare, nu pentru rezultat.
Dacă ai trecut pe rosu răspunzi pentru asta, nu pentru rezultatul mai grav. Iar dacă faci trimitere la
rezultat, la acțiune, la legătura de cauzalitate, există asa cauzalitate indirectă si cauzalitate directă.
V-am dat speța cu spartul străzii. Sistemul francez si-a modificat definiția pe următoarea
construcție: au zis stiți există riscul ca fiecare cetățean de a produce un accident de circulație că nu-i
asfaltată toată strada să implice practice răspunderea penală a cui? A firmei, sau mai ales nu a
firmei, ci alesii locali. Si alesi locali între ’86 si 2008 au modificat definiâia culpei, spunând că dacă
legătura de cauzalitate este indirectă culpa trebuie să fie caracterizată. Si folosesc practic nuanțe
care sugereaza gravitați de culpa dar prin raportare la raportul de cauzalitate. Păi legătura de
cauzalitate este o chestie obiectivă, n-are treabă cu elementul subiectiv. Si au încercat în toate
formele astea să rezolve problema culpei. Si vă spun că încercarea este sortită esecului, orice
definiție ai dai, problema este de reprosabilitate de analiză factuală, te trimite la definiții legale, te
poate ajuta în multe spețe, doar nu te ajută în toate. Iar reprosul general pe sistemul francez era
aceasta: că desi vorbim de răspunderea penală, versus diferită de răspunderea civilă delictuală, în
esentă a murit unul, esti obligat al repara, apropo de componenta confintată care generează o astfel
de abordare. Partea simpatică este sistemul de common-law unde nu au definiții. E o carte scrisă de
un iralndez, în care ca si concluzionează el că ar fii bine să găsim o definiție a noțiuni de culpă, din
nou dând exemple din practica judiciară, care sunt asa: păi cum ar putea elementul de etică, de
analiză? Cum as putea să le spun jurațiilor care nu stiu să analizeze elementul de finețe, definiția
culpei care trebuie interpretată? Si concluzia este aceasta, concluzia pe cele doua perspective: cei
care au definiție zic că e bună si ar fi mai bine fără definiție, si cei care nu o au, zic că ar fi mai bine
cu definiție.
Deci noi suntem într-un sistem intermediar, avem o definiție la penal general, pe care o stiți, nu la
penal special. Textul la ucidere din culpă a unei persoane la noi este foarte simplu, este un text
german, doar alineatul 1, restul este o chestie de individualizare, de reprosabilitate. Si totul se leagă
de la înțelegerea conceptuală a ideii de răspundere pentru fapta din culpă si mai puțin pe definițiile
pe care le tot raportăm ca acțiuni directe sau indirecte.
Exemplu: tot asa de simpatic cu chestiunea respectivă. Cât de buni șoferi trebuie să fiți
sumneavoastră ? De exemplu ați avut acea speță cu frânat pe gheață, da? Cum se frânează pe
gheață? Cu frâna de motor? Si cine v-a învâțat cu frâna de motor pe gheață? Deci e la feeling, dacă
ești pasionat poți frâna cu frâna de mîână că e mai interesant. Dacă se face o expertiză si se spune că
dacă ai fi virat la stânga sau la dreapta atunci ai fi evitat accidentul, concluzia? Rezultatul este al
tău, îți este imputabil.
! / !208
Speță din practică: merg cu mașina, da? De pe strada secundară vine unul cu bicicleta. Care
ți-e primul reflex când îți vine unul pe dreapta cu bicicleta? Ce faci? Ce ați face dumneavoastră
când vine pericolul din dreapta? Frânezi si virezi stânga. Bun, asa face si ăsta cu biciclistul.
Problema e că vine expertiza si spune că dacă ar fi virat dreapta, nu s-ar fi intersectat cu traiectoria
bicicletei. Adică bicicleta trecea prin fața mașinii, și mașina îl ocolea. Conduită culpabiă sau trebuia
în dreapta?
Asa se strag concluziile, de ar fi evitat daca se vira la dreapta. Scrie vreo regulă rutieră, că
dacă îți vine pericolul din dreapta/stânga tu virezi la stânga sau la dreapta? Spune că trebuie să
eviți? Asta e pe bază de experiență. Si deci ce experiență trebuie să ai?
Exemplu de condus noaptea: stiți care este lungimea farurilor pe faza scurtă? Chiar 50, chiar 30.
Pe fază lungă 100. Mergeți afară din localitate cu o masină care are viteză regulamentară 90km/oră
noaptea. Puneți frâna, la cât se opreste masina? Ăstia care fac promoții la filme super tari, spun că o
masină super profesionistă s-a oprit la 50-60 metri, la cele cu viteză normală este pe undeva la
80-90 metri. Păi dacă dumneavoastră aveți farurile care bat la 50, si puneți frână că vedeți ceva în
față si vă opriți la 80 m, oare puteți să evitați accidentul. Răspunsul este nu. Ei, e din culpă sau nu?
Exemplu: O căruță nesemnalizată, dacă dumneavoastră nu vedeți din motive de meteo, acuma mă
duc că e viteza legală aici. Asa deci, noaptea ar trebuii să circulăm toți cu: până la limita maxima,
vizibilitate vs. distanță de frânare? Păi dacă distanța de frânare este mai mare decât vizibilitatea,
evident că dacă apare ceva, ghici ce se v-a întămpla. Câți dintre dumneavoastră ați aplicat această
regulă? Deci dacă nu vi s-a întâmplat, si nu vi s-a întâmplat este o chestiune de noroc. Dacă unuia i
se întâmplă chestia asta, apopo de căruță si biciletă, discuția poate să fie: dar stiți că eu nu am văzut
bicicleta, doar în ultimul moment, pentru că era nesemnalizată, si distanța de frânare oricum era mai
mare decăt farurile mele?
În esență culpă sau nu? Pe definiția culpei, ce vă lipseste? Nu ați prevăzut dar, acuma v-am spus
eu, stiți, distanța de frânare este mai mare decât lungimea farurilor. Câți soferi din România fac
chestia asta? Și reproșul este acesta, apropo de răspundere obiectivă. Mai departe, reflexă de frânat
samd. Când spuneți despre omucidere din culpă, reflex, ați învățat la penal general, că nu sunt
conduite umane, răspunzi pentru reflexe?
Păi apare un pericol în față te sperii si nu mai frânezi, e vina ta că te-ai speriat? Ce trebuia să
faci? Să nu te sperii și să mai și ocolești prin dreapta biciclistul. Asta presupune că trebuie să fii un
om care se pricepe la așa ceva.
Dar pentru toți, dacă ai frânat pe ploaie si ai pierdut controlul masinii, ghici ce se întâmplă?
Răspundere pentru faptă din culpă, pentru că ce trebuia să faci? Să previi pericolul acesta și să fii
mare sofer. Adică desi se vorbeste despre condițiile concrete, în realitate defapt se iau în standard de
ce? De sofer, persoană care poate să controleze sursa de pericol. Cu cât viteza vehicolului este mai
mare, cu atât dificultatea de a controla sursa de pericol este mai mare, dar viteza legală este de
20/100/130, în funcție de circumstanțe, în rest nu e nicio problemă. Asa că în general ne întâlnim cu
neîndemânare, imprudență, neglijență. Toate intră în categoria: dacă ți le-a găsit pe lanțul cauzal, al
tău este rezultatul. Si practic se confirma această abordare, dacă luați analiză pe infracțiuni ucidere
din culpă, că asta e foarte multă, 7000 decese anual. Puteti să le căutați. Avem am spus forma
agravată, forma asta agravată e de fapt regula, nu?
Pentru că forrma agravată ce înseamnă, să nu respecți reguli de prudență. Tocmai asta e
premisa. Cât timp există sursă de pericol, există si regulă. Si dacă s-a produs rezultatul, înseamnă că
! / !208
n-ai controlat sursa de pericol, adică conduită culpabilă samd. Cazuri frecvente: accidente rutiere,
accidente de muncă.
Uciderea din culpă comisă de medic

Si acuma nu stiu cât am pentru uciderea din culpă comisă de medic. Două observații: dacă am
aplica regulile de uciderea de care v-am povestit eu acuma, la medic, ar însemna că toți medicii
răspund pentru omor, sau omucidere din culpă. În ciuda acestui fapt, jurisprudența arată că avem
puțini medici condamnați pentru infracțiunea de ucidere din culpă, chiar dacă în spital omor
oameni. Care este explicația?
Este că analiza în cazul medicirol se face în altă paradigmă, decât culpa de drept comun.
Adică dacă în culpa clasică răspunderea civilă e egal cu răspundere penală, rezultatul generează
reprosabilitatea, la medici într-adevăr este o răspundere penală subiectivă, conduita medicului, de
la momentul în care intervine sau nu intervine este cea care se apreciează ca fiind gresită,
imputabilă si smdp si nu ne mai interesează rezultatul. Evident că e o condiție pentru uciderea din
culpă, dar în esență eu la asta mă raportez, la conduita din acel moment.
Evident că e o condiţie pentru cele din culpă, dar ȋn esenţă eu la astă mă raportez: la conduita din
acel moment. Asta este diferenţa esenţială ! De asta exemplele cu ucidere din culpă cu medic sunt ȋn
regulă pe definiţie de penal general, dar pe jurisprudenţă vă spun că lucrurile nu funcţionează așa,
eroarea de diagnostic este un exemplu de școală de culpă medicală nesancţionabilă penal!
Civil, spitalul, medicul poate fi obligat să repare prejudiciul, dar ȋn niciun caz nu se poate
angaja răspunderea penală. De ce ? Pentru că ȋi lipsește reproșabilitatea conduitei lui: eroarea de
diagnostic ce ȋnseamnă? din două variante ai ales una, se mai ȋntâmplă să alegi greșit. Dacă ȋnsă
din cele două variante ai ales-o pe a treia, pe care nu ar fi ales-o niciun medic de pe lumea asta,
abia acum putem discuta despre eroare de diagnostic sancţionabilă penal. Toată lumea când
vorbește de medici: “păi diagnostic greșit, tratament neadecvat etc.”. Nu: punerea unui diagnostic
nu este o chestiune matematică “da sau nu”.
Obligaţia de informare – apropo de riscurile pe care le generează o astfel de conduită, atenţie la
neatenţie – când te duci să te operezi semnezi o hârtie și ești informat, nu? Și dacă semnezi nu e ok,
singura situaţie este pe răspundere civilă, ȋn penal dacă se produce un risc diferit faţă de cel de care
m-a informat medicul, atunci ȋnseamnă ca el nu m-a informat. Ȋn esenţă, și dacă nu m-a informat și
greșește atunci este același lucru, este o chestie de răspundere civilă.
Obligații organizatorice - Ce se întâmplă aici? Nu-s destui medici, unul îl anesteziază și altul îl
operează înainte să fie anesteziat sau invers.Sunt chestiuni de organizare.
Standardele medicale - Evaluarea conduitei se face ex ante și nu post factum (ăsta e un slide
pe care trebuie să-ș țineți minte). Tot ce v-am povestit la uciderea din culpă este post factum, adică a
murit ăla și mergem pe lanţul cauzal (ca să găsim vinovatul n.n.). La medici evaluăm la momentul
conduitei lor.
Principiul libertăţii alegerii tratamentului medical – un medic are de ales ȋntre trei variante și
alege una dintre ele – e o conduită corectă, chiar dacă se produce riscul.
Resursele materiale – trebuie să ţinem cont și de ce ȋi ofera sistemul medical. Nu există niciun
sistem medical care să ofere susţinere materială maximă: daca ai doar trei aparate, atunci trebuie să
alegi trei din cinci, dacă alţii au 20 de aparate, atunci trebuie să alegi 20 din 25… ȋn România alegi
3 din 25.
! / !208
Obligaţia de pregătire permanentă a medicului - adică dacă el a fost la școală, și-a luat examenele
și are licență și așa mai departe nu înseamnă că după nu mai citește nimic. Poate s-a scos un
tratament din practică și el nu știa pentru că a citit ultima dată despre subiect ȋn facultate.
Speță: care a fost foarte problematică, asistenta de la Giulești – incendiul declanșat ȋn maternitatea
Giulești care a cauzat moartea multor copii de acolo. Asistenta a fost condamnată pentru ucidere din
culpă. Ce a făcut ea? S-a dus la baie, lipsind pentru 12 minute: 6 minute justificate și 6 minute
nejustificate. Cât timp a lipsit din salon, s-a declanșat un incendiu de la o priză, incendiu care s-a
extins și au murit copii. Instanţa a apreciat ca lipsa asistentei nu a putut să fie justificată, ȋntrucât
asistenta a stat și de vorbă cu colegele pentru timp de 6 minute după ce a rezolvat problema de la
baie. Faza e că managerul maternităţii ceruse de nenumărate ori suplimentarea numărului de
asistente. Trebuiau să fie măcar două asistente pe tură, ori ȋn cazul de faţă era doar una pe tură,
practic, asistentei i-a fost reproșat faptul că a plecat la baie fără să lase un ȋnlocuitor. Instanţa a spus
ca dacă incendiul s-ar fi declanșat ȋn primele minute justificate, atunci nu ar fi fost nicio problema.
Incendiul ȋnsă s-a declanșat ȋn perioada de timp nejustificată, ȋn timp ce asistenta condamnată
vorbea cu colegele din celălalt salon. Discuţia este simplă: din perspectiva culpei medicale, este
vina ei că statul nu a angajat un asistent suplimentar? Evident că nu, și deci asistenta nu a răspuns
pentru culpă medicală, ci pentru obligaţia generală de protecţie ȋmpotriva unei surse de pericol:
salonul a rămas nesupravegheat pentru acele 6 minute suplimentare ȋn mod nejustificat.
După cum vă spuneam, culpa de regulă este obiectivă, dar ȋn cazul medicilor avem
răspundere subiectivă, iar când trebuie să sancţionăm neapărat pe cineva (aici șocul emoţional
provocat de moartea copiilor), atunci facem switch și mergem pe ȋncălcarea generică a atribuţiilor
de serviciu.
Mai avem o decizie de la Cluj, o chestiune mai problematică cu administrarea unui
medicament. Persoana nu a fost informată că medicamentul nu este folosit oficial ȋn România, dar
de facto toată lumea ȋl folosește. Răspunsul a fost abuz ȋn serviciu. Medicamentul cytotec - are
efectul declașării procesului nașterii. Copilul s-a născut cu probleme, iar medicul a fost sacţionat
pentru abuz ȋn serviciu, deoarece medicamentul prescris nu era autorizat cu acest scop ȋn România.
Din nou, aici a fost o chestiune de rezultat. Dacă mor mai mulţi, avem o singură infracţiune.
Ca și concluzie, uciderea din culpă este o formă de răspundere subiectivă sau obiectivă ? Ȋn
toate cărţile de Penal General este subiectivă, dar atunci când rezultatul e atât de grav ȋncât parcă nu
mai contează gradul culpei, ci reproșabilitatea, devine obiectivă. E util să definești prin lege culpa ?
Depinde de fiecare ȋn parte: dacă ȋţi plac reţetele, atunci da. Spre deosebire de C.pen. român, C.pen.
german nu definește culpa, deoarece viaţa e atât de vastă și complicată ȋncât trebuie să creezi prin
raportare la fiecare speţă ȋn parte. Să nu rămâneţi cu impresia că definiţia culpei din România este
diferită faţă de definiţia germană. Sunt asemănătoare, dar totuși trebuie tratat ȋn concret. Rolul
victimei este relevant cât timp reușește să rupă legătura cauzală. Nu e ca ȋn civil, unde ţi se
diminuează obligaţia de plată (e.g. tu 30% victima 70%), ȋn penal cât timp există legătură de
cauzalitate răspunzi!
! / !208
Uciderea din culpă art.192
1. Val soc - incriminează forma de bază + 2 forme agravate : uciderea din culpa
protejată profesională / uciderea din culpă care a avut ca urmare moartea a 2 sau mai
multe persoane
- Sancționarea celor care, prin conduitele ce le sunt imputabile cu titlu de
culpă, cauzează moartea unei persoane
- Valoarea soc : viața pers
2. Subiect activ - orice pers (accidente de muncă pt PJ )
- Dacă există pluralitate de sub pasivi => infra complexă ; ucidere din culpă
asupra a 2 sau mai multe pers
- Sancționarea PJ, nu doar a angajatului, este un mecanism ce s-ar putea
constitui într-un instrument de “constrângere” la mai multă prudență
3. Latura - moartea pers = element de tipicitate ! Deoarece nu există tentativă ca la
obiectivă omor; pt omor elementul esențial este acțiunea de ucidere, aici este
rezultatul
- Analiza se face dinspre rezultat spre acțiune
- Fapta constă in orice activitate materială neglijentă (comisivă/omisivă:
neîndemânare, neglijență, întârzierea realizării unui act, nesupravegherea
unei surse de pericol) prin care se provoacă moartea - nu respectă obligație
de prudență
- La mijl comisive intră și automatismele și comportamentele impulsive,
lipsa de reacție
- Între act ilicită - moarte trebuie să existe un rap de cauzalitate (teoria
imputării obiective)
- !!!! Infracțiuni de obstacol - depinde de speță dacă se reține doar infra sau
un concurs
4. Latura - culpă , cu sau fără prevedere
subiectivă - Culpa se analizează ca o obligație generală de prudență
- ! Culpe concurente - conduita autorului și a victimei au dus la producerea
rezultatului , nu produce ef asupra tipicității, doar asupra lat civile
- Fapta nu e tipică dacă este culpa exclusivă a victimei
- ! Accidente rutiere - nu se reține dacă șoferul a respectat toate regulile,
inclusiv conducerea preventivă și adap vitezei
5. Participația - !! coautoratul nu e posibil la fapte din culpă
- Se reține pluralitate material-complementară = faptă comisă de mai multi
autori fără leg sub intre ei ( ex: și-au încăclat din culpă atribuțiile e serviciu)
- ! Se poate aplica și la celelalte infra de rezultart comise din culpă (VC din
culpă)
! / !208
6. Sancțiunea 1-5 ani , de regulă se aplică suspendarea exec.
! / !208
7. Forme a. “uciderea unei pers ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a
agravate unei măsuri de prevedere pt exer unei profesii
- ucidere din culpă profesională
- Act comisivă: îndeplinită necorespunzător; act omisivă: neîndeplinirea unei
act impus ca obligație
- Sub activ: o pers aflată în exer funcției
- Conduții de aplicare: 1. Conduita culpabilă trebuie comisă cât timp agentul
desfășoară în concret o profesie; 2. Să existe dispo legale pt exer profesiei
- Dacă nerespectarea măsurilor de supraveghere = infra. =>concurs între f
agravată și încălcarea obl de prudență
Ipoteze :
- ca urmare a unor accidente rutiere (uneori se reține în concurs cu
conducerea fără permis/sub influența alcoolului sau a altor substanțe)
- accidente de muncă (uneori se reține în concurs cu neluarea/
nerespectarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă)
- comisă de un medic (culpa medicală) - sancționat dacă nu a
intervenit/ intervenția a fost greșită
Există 2 forme: cea de dr comun + culpa medicală
Culpa medicală, omisivă/comisivă poate fi :
Propriu-zisă (erori de diagnostic, în realizarea actului medical,
uitarea unor ob in corpul pacientului, prescriere tratament eronat,)
Incălcare obligație de info
Erori organizatorice (lipsa de coordonare a echipei med)
- de reg, este sancționată cea propriu-zisă
- Existența unor standarde medicale:
- ! Analiza culpei se face rap la mmt realizării actului med, nu al prod rez
- ! Principiul libertății în alegerea tratamentului medical
- Existența resurselor medicale
- Obl de preg permanentă a medicului
- !!! Eroarea de diagnostic nu ar trebui sa îi fie imputată, dacă a respectat
protocoalele
- Existența unei culpe med ține de siguranța unei probabilități limitate de
înlăturare a rez, aprec ca relație între conduita medicului și rez
- Pt act cu risc crescut pt sanatatea pacientului se aprec in concret in funcție
de mijloacele fol
- Reproșabilitatea se analizează în rap cu obl de competență știițifică și
eficacitatea normală in realizare
- Se rap la o obl gen de umanism a medicului (obl de info)
- Sancțiunea: 2-7 ani
- ! / !208
b. Uciderea din culpă a 2 sau mai multe pers
- unitate legală = infra complexă omogenă
- Rez să se fi produs ca urmare a unei singure acț/inacț, putând cuprinde mai
multe acte materiale în aceiasi imprejurare; lipsa de imprejurare il
transformă în concurs
- 2 morti 3 raniti = concurs intre ucidere din culpă in f agravată si VC din
culpă
- sancț: se maj cu 1/2 limitele spec
- Accidente cu numeroase victime=> de facto devine f atenuantă
! / !208
Curs 4
Infractiunile contra integritatii si sanatatii
Daca tot vorbim despre drepturile noastre, acest drept la integritate fizica, spre deosebire de
dreptul la viata, are un caracter disponibil de principiu. Exista anumite exceptii, mai ales la
vatamarea corporala, pe care o sa le abordam.
Integritate fizica = A avea 2 maini, 2 picioare, 2 ochi, gura, dinti etc .
Sanatate = organismul să funcționeze în mod normal, așa cum ar trebui să o facă.
Conceptul de sanatate cuprinde atat sanatatea de natura fizica, cat si cea psihica.
Infacțiuni - intentionate + praeterintentionate - se ocupa de sanatatea fizica si integritatea unei
persoane
- culpă - infractiunea unica care se ocupa de vatamarea unor persoane din culpa
Art. 193: Lovirea sau alte violenţe

(1) Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de
la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei
gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
(3) Acţiunea penala se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
lovirea unei persoane = dai un pumn, asta inseamna act de lovire.
act de violenta care in mod evident sa nu fie un act de lovire:
Exemplu: Administrarea de medicamente care provoaca dureri fizice. Acest alt act de violenta
practic violenta decurge din urmarea efectiva si anume suferintele fizice generate de catre autorul
victimei.
Exemplu: tragi scaunul unei persoane in momentul in care se aseaza sa cada pe jos. asta nu e un act
de violenta ca nu i-am dat scaunul de cap, dar in momentul in care victima cade si se loveste,
aceasta tragere a scaunului devine un alt act de violenta.
Care este diferenta dintre cele 2?
La lovire aceste suferinte fizice despre care am tot discutat sunt prezumate, adica daca tu
vei face plangere penala in sensul in care X ti-a dat un pumn in gura nu te va intreba nimeni daca te-
a durut, exista o prezumtie a suferintelor fizice in momentul in discutam despre un act de lovire. Pe
de alta parte, in cazul actelor de violenta cu suferinte fizice, aceste suferinte trebuie probate.
Evident ca proba lor uneori este evident ca te-a durut, adica in ipoteza in care eu i-am tras omului
scaunul si a cazut pe podea, evident ca l-a durut. Dar in exemplul cu medicamentatia trebuie sa se
probeze ca au existat suferinte fizice.
Această infracțiune este una cu conținut alternativ. Ati intalnit situatii in care aveati mai multe
acte de executare tratate de leguitor sub umbrela aceleiasi infractiuni. Dacă o infractiune este cu
continut alternativ înseamnă că daca in aceasi imprejurare autorul comite atat un act de lovire,
! / !208
cat si un act de violenta asupra aceleasi victime, fiind vorba despre o infractiune cu continut
alternativ , se va retine o singura infractiune in unitate naturală colectivă.
Exemplu: Va dau un bobarnac sau va smulg un fir de par. Am comis pe tipicitate infractiunea de
loviri si alte violente? Nu, deoarece lipseste componenta de suferinte fizice. Intr-adevar doare, dar
trebuie sa depaseasca un anumit prag inferior incat sa discutam despre loviri si alte violente. Dar
daca spre exemplu te scuip, este un act de loviri sau de violenta? A scuipa pe cineva daca nu
produce niste reactii foarte exagerate, sa provoace greata sau scarba cum vreti sa o numiti,
principal nu constituie infractiunea de loviri si alte violente, ii lipseste elemental esential: suferinta
fizica care trebuie probat pe altineatul 1 al art 193 cp. Daca discutam despre suferinte psihice,
acestea trebuie sa fie provocate prin suferinte fizice.
Exemplu: Iti lasi cainele liber prin parc, fiind constient ca este agresiv la miscari bruste alte copiilor
si acesta ataca un copil. Aici raspunzi tu de o infractiune de loviri si alte violente deoarece ai
pozitie de garant fata de caine, care constituie sursa pericolului.
Exemplu: Nu semnalizezi o groapă, tu ești muncitor, calificat sau necalificat, acum depinde de tine,
și tu ca muncitor ai avut obligația legală, mă rog, administrativă de a semnaliza o anumită groapă în
trotuar, dar nu faci chestiunea asta dorind să te răzbuni pe studenții la drept care sigur vor avea o
viață mai bună decât tine, și drept urmare 3 studenți cad pe capete în respectiva groapă. Doar se
lovesc, nu pățesc nimic mai grav, iar tu vei răspunde în calitate de autor al infracțiunii de loviri sau
alte violențe. Deci, se poate comite atât prin acțiune fapta, cât și prin inacțiune.
Exemplu: Loviri sau alte violențe printr-o acțiune psihică — Sperii un cardiac, dai o veste proastă,
faci o glumă foarte tâmpită, de genul, suni pe cineva și spui că prietenul său a suferit un accident de
mașină.
Într-o astfel de ipoteză în care știi că persoanca respectică are o afecțiune cardiacă, știi că o
astfel de veste îi va provoca o astfel de durere și drept urmare vei putea fi tras la răspundere la
infracțiunea de loviri sau alte violențe.
Concluzie
Elementul esențial în materie de loviri sau alte violențe, suferința fizică se poate comite atât
prin acțiune, cât și prin inacțiune. De cele mai multe ori ele au natură fizică, dar în mod
excepțional pot avea și natură psihică, în măsura în care generează suferințe fizice. Nu este
suficient să sperii o persoană oarecare, trebuie ca acea persoană să sufere anumite afecțiuni, astfel
încât să putem discuta despre suferințe fizice, și implicit despre infracțiunea de loviri sau alte
violențe.
Forma de vinovăție cu care se comite alin. (1): Intenție directă sau intenție eventuală.
Pe alin. (1) avem intenție directă sau eventuală.
Exemplu de loviri sau alte violențe cu intenție directă: dacă îți dau un pumn în față
Exemplu de loviri sau alte violențe cu intenție eventuală: dacă arunci la nimereală cu obiecte
și îți asumi că s-ar putea ca unele să lovească pe cineva.
Alin. 2:
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei
gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
! / !208
Adică, dacă la alin. (1) era suficient să te lovesc sau să comit un act de violență asupra ta,
aici avem o faptă prin care eu îți provoc o afecțiune pentru a cărei vindecare tu ai nevoie de până la,
inclusiv, 90 de zile de îngrijiri medicale.
Ziua de îngrijire medicală = presupune o îngrijire medicală de o anumită complexitate.
Ne ducem la medicina legală.
În practică, practic vorbind, dacă cineva îți dă una în față și tu vrei să depui plângere penală
pentru loviri sau alte violențe, mergi la poliție. Primul lucru pe care ți-l spune polițistul este să
mergi la IML (Institutul de Medicină Legală) și să-ți iei un certificat medico-legal. În acel certificat
medico-legal, dacă este cazul, vor apărea de câte zile teoretic tu vei avea nevoie pentru ca rana ta să
fie vindecată. Deci în certificatul medico-legal ți se va descrie practic leziunea.
Exemplu: suferă echimoze pe partea dreaptă a obrazului etc, și se va preciza de câte zile de
îngrijiri medicale ai nevoie. Iar aceste zile de îngrijiri medicale vor fi luate în considerare de către
acuzator, de către Ministerul Public atunci când va face încadrarea juridică. Așa se procedează în
practică.
Teoretic, zilele de îngrijiri medicale nu este necesar să le dovedești doar printr-un certificat
medico-legal. Teoretic le-ai putea dovedi prin orice, însă practica în mod constant se raportează la
aceste zile de îngrijiri medicale din certificatul medico-legal. Evident că poți avea un certificat
medico-legal inițial, după aceea poți avea un al doilea, unde numărul de zile poate crește sau poate
să scadă, dar oricum această probă constituie proba principală în materie de încadrare juridică la
infracțiunea aceasta contra integrității corporale sau sănătății.
Exemplu: schimbarea unui pansament mai complicat de schimbat, administrarea unei
injecții, administrarea unor medicamente (dacă iau Nurofen, nu-i zi de îngrijire medicală, dar dacă
iau conform rețetei o jumătate de Nurofen în combinație cu o jumătate de Ibuprofen băute la 5
minute distanță, deja e o chestie un pic mai complexă, deja putem discuta de zile de îngrijiri
medicale).
Rețineți: îngrijirea medicală este practic orice act medical de o anume complexitate
realizat pentru vindecarea victimei. Nu este relevantă locația unde victima beneficiază de zile de
îngrijiri medicale, contează să existe totuși un act medical de o anumită complexitate. Pentru a
putea discuta de ordin de îngrijire medicală este suficient ca în acea zi persoana respectivă să
beneficieze de un act medical, deci nu trebuie continuu să fie sub îngrijire medicală propriu-zisă.
Forma de vinovăție cu care se comite alin. (1): intenție (directă sau eventuală) și praterintenție
Împingi pe cineva, bruschezi pe cineva, persoana respectivă în momentul în care ai bruscat-
o, se lovește de colțul catedrei și suferă o fractură la mână, fractură pentru a cărei vindecare are
nevoie de 70 de zile de îngrijiri medicale. În situația respectivă: bruscat, cu mâna ruptă, suferințele
fizice aferente bruscatului tu le-ai provocat cu intenție, pentru că în momentul în care ai bruscat
victima, automat ai acceptat că victima va suferi suferințe fizice. Însă la momentul mâinii rupte,
într-o astfel de situație tu nu poți să spui că persoana și-a dorit sau a acceptat că în momentul în care
cineva este bruscat, își va putea rupe mâna. Drept urmare, pentru mâna ruptă avem culpă, iată cum
se formează praeterintenția în materie de infracțiunea de loviri sau alte violențe pe alin. (2).
La nivel de alte cauze justificative, dreptul la corecție al părinților față de copii nu poate
opera în această situație, în situația lovirilor sau alte violențe ca o cauză justificativă.
! / !208
Carte
LOVIREA SAU ALTE VIOLENȚE art. 193 CP
Valoarea socială • Protejarea integrității fizice și a sănătății unei pers împotriva oricăror
protejată forme de agresiune (NU autolezarea)
Subiectul activ persoana fizică / juridică
Latura obiectivă • Lovirea = acel act de agresiune care constă în acțiunea mecanică, de
atingere, compresiune sau izbire bruscă și violentă a suprafeței de
contact a corpului victimei, cu sau de un corp contondent => este
prezumat
• Act de violență = orice alt mod de exer a unei forțe brutale,
constrângeri sau energii de orice nat care cauzează suferințe fizice
=> ! Actul de violență trebuie dovedit
• Actul de exec are un caract material, fizic, dar poate fi si o acțiune
psihică (simplele efecte psihice care nu afec in plan fizic victima nu
sunt tipice)
• Acte comisive sau omisive ( când există obl de garant și nu își indep
obl)
• Loviturile ft ușoare nu antrenează răsp penală
• Este interzisă orice fel de violență ca mijl de educare al copiilor ! ICCJ
- concurs ideal între lovire și alte violențe, VC și lipsire de libertate și
rele tratamente aplicate minorului
• Fapta se consumă la momentul producerii suferinței fizice
Latura subiectivă • doar cu intenție (directă/eventuală)
Sancțiunea • 3luni - 2ani / amendă
Forma asimilată/ • “ Fapta a pricinuit o vătămare care nec pt vindecare cel mult 90 zile de
forma agravată îngrijiri med”
• Caract agravat : nec de îngrijiri
• Echimoza este o afec care poate nec îngrijiri doar dacă se întinde pe
zone mai mari sau împiedică funcționarea unui organ
• probă: certificate medico-legale IML
• Inlusiv 90 zile de îngrijiri
• Zilele se însumează dacă sunt ingrijiri med succesive
• !!!! Se poate comite si cu praeterintenție
• Sancțiunea : 6 luni - 5 ani sau amendă
Aspecte PMAP doar la PP (punerea în mișcare a acțiunii penale doar la plângerea
procesuale prealabilă)
! / !208
Curs
Art. 194: Vătămarea corporală
(1)Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare,
mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav şi permanent;
d) avortul;
e) punerea în primejdie a vieţii persoanei, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii uneia dintre consecinţele prevăzute în alin. (1)
lit. a), lit. b) şi lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tentativa la infracţiunea prevăzută în alin. (2) se pedepseşte.
Daca vă uitați în codul penal veți vedea că aveți cinci urmări, cinci litere pe care legiuitorul le
prevede în mod alternativ; și anume:
Fapta prin care s-a produs:
a) o infirmitate, infirmitate care trebuie să fie permanentă (să nu fie reversibilă din punct de
vedere natural chiar și cu o contribuție medical)
In mai mult de 70% din situațiile în care s-a reținut această infirmitate permanentă, s-a reținut
din cauza faptului că în majoritatea cazului victima și-a pierdut total sau parțial vederea.
Starea asta de infirmitate presupune o funcționare inferioară a organismului față de

momentul imediat anterior vătămării.
Mai erau stări de infirmitate când spre exemplu, o persoană și-a pierdut un deget. Într-o astfel
de situație în mod evident nu mai poate atinge intreaga funcționare cu mâna respectivă.
Există situații în care spre exemplu inculpatul și-a rupt femurul. A avut o fractură de femur iar
vindecarea nu s-a realizat cum se cuvine și drept urmare persoana respectivă a rămas cu un
handicap în mers. Și asta înseamnă stare de infirmitate.
Este foarte important însă ca această stare de infirmitate să fie una permanentă. Ce înseamnă
permanentă? Adica ea nu este reversibilă din punct de vedere natural . E ireversibila.
Dacă ea este reversibilă din punct de vedere natural chiar și cu contribuția medicinei deja
nu mai putem vorbi despre o infirmitate permanentă.
Exemplu: se aplică o lovitură victimei și vederea victime este afectată; însă prezentându-se la un
medic oftalmolog i se spune că dacă aceasta ia timp de trei luni anumite medicamente și se supune
unei intervenții medicale cu laser , vederea în trei luni va reveni la forma inițială. Nu discutăm
despre o infirmitate permanentă pentru că da este infirmitate dar în această situație cu contribuția
medicinei poate fi reversibilă, poate fi întoarsă.
Exemplu: merge la medicul oftalmolog şi medicul oftalmolog îi spune: noi nu putem face nimic,
! / !208
dar cu un transplant de cornee, spre exemplu, lucrurile pot fi rezolvate. Este o infirmitate
permanentă pentru că chiar dacă după transplantul de cornee victima va fi in acea stare
respectiv va vedea la fel de bine ca înainte de acțiunea violentă, iar această infirmitate nu s-a
remediat pe cale naturală ci pe cale artificială prin transplantarea unui alt organ la nivelul
victimei.
Deci cam asta este diferența dintre infirmitate reversibilă din punct de vedere medical dar
totuși reversibila din punct de vedere al mecanismului organismului si funtionarea lui şi ireversibilă
din punct de vedere natural dar reversibilă din punct de vedere artificial prin înlocuirea organului cu
un alt organ care să funcționeze bine.
Pierderea dinților poate constitui o cauză de o stare de infirmitate ireversibila natural datorită
afectării masticaţiei. Să vă văd pe voi mestecând fără dinți în gură. Mai mulți dinți pentru că dacă ți-
ai pierdut un incisiv acum nu pot să zici că e o stare de infirmitate permanent.
Poate fi comisă cu intenție indirectă / praeterintenție pe alin.1. Pe alin. 2 se comite cu
intenție directă.
Peste exclusiv!! Dacă ai fix 90 de zile mergi pe 193 alin.(2) și nu pe 194.

Tot asa, certificat medico-legal si orice alt mijloc de proba.
Poate fi comisă cu intenție indirectă / praeterintenție pe alin.1. Pe alin. 2 se comite cu intenție
directă.
Observați că la prejudiciul estetic legiuitorul a introdus două atribute ale acestui prejudiciu
estetic. Primul este gravitatea lui , iar al doilea permanența.
În mare parte în practica judiciară s-a reţinut această urmare în 4 cazuri:
1) Pierderea vederii - Care atrăgea pierderea ochiului și în locul lui trebuia să-ți spui o bilă dintr-un
material special confecționat. Deci pierderea ochiului constituie un prejudiciu estetic grav și
permanent pe lângă faptul că este o infirmitate. Le putem reține ambele în această situație.
2) Pierderea dinților - Însă la pierderea dinților pentru că prejudiciul trebuie să fie de o anume
gravitate trebuie să faceți o analiză vis-à-vis de care dinți s-au pierdut şi câți s-au pierdut. Pentru că
dacă de exemplu îmi dă mie cineva un pumn și îmi pierd măseaua din spate e nasol, dar nu poţi să
spui că ți-a constituit un prejudiciu estetic, grav si permanent. Dacă îmi dă cineva un pumn în față și
îmi pierd incisivii și caninii deja putem spune că s-a suferit un prejudiciu grav și permanent. Deci la
pierderea dinților avem totuși nevoie de o analiză vis-a-vis de dacă prin gravitatea urmării ne putem
situa aici.
3) Cicatricile - Fie provocată de arsuri, fie provocate de o acțiune de tăiere a victimei.

Exemplu: era o speță în care fostul iubit, nervos pe faptul că ea i-a spus bye bye, a mers la victimă
și i-a făcut o frumoasă cicatrice. N-a vrut să o omoare, dar pur și simplu a vrut să o sluțească și i-a
făcut o frumoasă cicatrice pe față.
Exemplu: altul, nervos pe soție că nu e pregătită masa la timp, a luat tigaia în care era ulei încins și
a aruncat-o pe fața sotiei, apropo de prejudicul estetic prin arsuri, s-a reţinut infracţiunea de
vătămare corporală cu prejudiciul estetic grav și permanent.
4) Pierderea unui deget - Când se consideră că înfățișarea persoanei în sens larg s-a schimbat în
! / !208
rău evident, putem vorbi de acest prejudiciu estetic grav și permanent. La fel, permanența trebuie
înțeleasă în același sens în care l-am înțeles la starea de infirmitate, respectiv permanenţa presupune
că discutăm de o situație ireversibilă din punct de vedere natural chiar dacă prejudiciul estetic poate
fi reversibil din punct de vedere artificial.
Dacă de exemplu cineva îmi dă un pumn și îmi pierd toți dinții din gură şi apoi mă duc la o
clinică și mi se spune că îmi face implant și s-a rezolvat, prejudiciul estetic aici există pentru că este
ireversibil din punct de vedere natural chiar dacă el este reversibil din punct de vedere artificial.
Deci să nu cadeți în capcană să va gândiți: ,,Da, păi la ce-i mai trebuie prejudiciu estetic
când acum are dinți în gură?” Da, dar nu sunt ai lui și acesta este elementul esențial.
Poate fi comisă cu intenție indirectă / praeterintenție pe alin.1. Pe alin. 2 se comite cu
intenție directă.
d) Fapta a avut urmare avortul.

Avortul înseamnă în termeni mai simplisti, întreruperea cursului sarcinii femeii.
Poate fi comisă doar cu praeterintenție, pentru că intenție = infracțiunea de avort.
e) Fapta a avut că urmare punerea în primejdie a vieții persoanei.
Evident că la fel că în cazul infracțiunii loviri sau alte violente, fapta se poate comite atât prin
acțiune cât și prin inacțiune, pe de o parte atât prin acțiuni fizice cât și prin acțiuni psihice. Nu
există nici o diferența la nivel obiectiv între infracțiunea de loviri și alte violențe și cea de vătămare
corporală.
Dacă prin aceeași fapta se produc mai multe dintre aceste urmări se va reține o singură
infracțiune de vătămare corporală, la fel că la omorul calificat, iar la individualizarea judiciară
se va avea în vedere existența a două dintre urmări și acestea se vor reflectă în sancțiunea
aplicată autorului.
La litera e) acest rezultat trebuie să fie imputabil autorului cu titlu de culpă deci înseamnă
că fapta se poate comite doar cu praeterintentie.
Exemplu: vreau să lovesc victima și ca urmare a loviturii, viața victimei este pusă în primejdie.
Ce infracțiune ar fi dacă infractorul ar fi pus în primejdie viață persoanei, nu din culpă ci cu
intenție? Tentativă de omor.
Alin. (2) legiuitorul spune că dacă faptele prevăzute la lit. a,b,c au fost comise în scopul
producerii urmărilor de la a, b, c , fapta se sancționează mai grav.
art. 194 alin. 1 = formă de baza a infracțiunii de vătămare corporală
art. 194 alin. 2 = formă agravată care are în vedere comiterea faptei de vătămare cu intenție directă
pentru urmările de la a, b, c.
Ceea ce înseamnă că la art. 194 alin. 1 la formă de baza, urmările de la a,b,c se pot comite doar
cu intenție indirectă sau praeterintentie, deoarece intenție directă înseamnă automat alin. 2, iar
d, e doar cu praeterintentie, din motivele discutate anterior.
Speță: În fapt, s-a reținut că inculpatul, la dată de 22.07.2016 a aplicat mai multe lovituri soției
sale, cu palmele, picioarele și cu o sticlă de vin în cap, provocându-i acesteia leziuni care au
necesitat 45 de zile de îngrijiri medicale. Încadrați juridic fapta.
Atenție! Toate aceste litere sunt alternative, deci este suficient să existe una din cele 5. Dacă speța
era așa: lovituri cu palmele și picioarele în zona picioarelor, se încadra aici la o vătămare corporală
! / !208
pe litera e. Însă, din cauza aplicării loviturii cu sticlă de vin în zona capului, fapta se încadrează la
tentativă de omor.
Vă dați seama dacă o anumită acțiune e acțiune de ucidere după criterii:
- numărul loviturilor,
- intensitate,
- zona vizată,
- obiect folosit,
- starea victimei (bătrân/copil).
Nu va interesează că victima nu a murit. Întotdeauna înainte să faceți încadrarea pe vătămare,
puneți-va această întrebare. Dacă răspunsul este da, atunci discutăm despre tentativă de omor. Dacă
nu, atunci discutăm despre art. 193 sau art. 194, în funcție de urmarea efectivă. Asta este elementul
esențial. Nu cadeți în capcană, mai ales că argumentul vostru va fi: ,, păi nu a vrut să o omoare”, dar
nu uitați, omorul se comite și cu intenție indirectă. Nu a vrut, dar a acceptat că putea să moară. Și
acolo este marea problema. Delimitarea tentativei de omor cu intenție eventuală de infracțiunea de
vătămare.
Exemplu: Inculpatul a tras înspre victimă, însă victima pentru că s-a protejat, a dat cu capul de
podea și avut nevoie de 10 zile de îngrijiri medicale.
Încadrarea juridică a faptei: tentativă de omor.
Când există o tentativă de omor urmările specifice vătămărilor corporale sunt absorbite
natural de tentativă. Și urmările de la 193 și 194 sunt absorbite natural în infracțiunea de tentativă
de omor dacă fapta este tipică pe tentativă de omor.
Carte
VĂTĂMAREA CORPORALĂ - art. 194 CP

art. 194 fapta prevăzută în art 193, care a cauzat vreuna dintre urm consecințe:
a. O infirmitate
b. Leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei pers, care au nec, pt vindecare, mai mult
de 90 zile de îngrijiri
c. Un prejudiciu estetic grav și permanent
d. Avortul
e. Punerea în primejdie a vieții
Forma agravată: a avut ca scop prod unui rez de la a,b,c
! / !208
Latura • comisivă/ omisivă
obiectivă • Formă agravată a infra de loviri și alte violențe=> poate fi consid
progresivă în rap cu fapta de la 193
• Se reține o unică infra chiar dacă se produc mai multe urmări
a. Infirmitate ireversibilă, permanentă (dacă suferea de o boală se face rap la
aceasta (poate fi fizică sau psihică)
- dacă infirmitatea este temporară, depinde de nr de zile nec pt a incadra
fapta juridic
c. Tipicitatea nu e inlăturată de pos restabilirii aspectului aproape normal
- raderea părului nu e tipică pt ca nu e ireversibilă !! Există sluțirea care
este o vătămare corporală gravă
d. Avortul - este nec să fi avut ca rez întreruperea cursului sarcinii
- poate fi urmarea directă a lovirii/ indirectă (a rezultat prin intervențiile
med nec înlăturării urmărilor faptei comise
- autorul nu treb să cun că victima e însărcinată
-!!! dacă acțiunea îi produce femeii incap de a mai purta o sarcină=>
fapta va fi o VC care a produs 2 urmări specifice : avortul + infirmitate
permanentă
e. Punerea în primejdie a vieții
- situația concretă în care este adusă victima ca urmare a agresiunii ar fi
putut să pruducă și un altfel de rezultat, “șansa” făcând însă ca, în concret,
aceasta să nu se producă => det prob concretă a compromiterii vieții și a
survenirii iminente a morții
Forma de - pt lit a. b, c) se poate comite cu intenție sau praeterintenție
vinovăție - Pt lit d) - avortul - doar cu praeterintenție
- !! Dacă agentul a urmărit atât VC cât și avortul => se reține un concurs
- Pt lit e) - doar cu praeterintenție
- !! Dacă agentul urm punerea în primejdie a vieții => tentativă de omor
(există animus necandi)
Sancțiunea 2 - 7 ani
Forma - a fost comisă în scopul producerii uneia dintre consecințele anterioare
agravantă - Comisă cu intenție directă
- Exclusă pt lit d, e)
- 3-10 ani
Tentativa - doar in cazul formei agravante
- Agentul a comis acte cu scopul de a produce urmările de la a-c)
! / !208
Curs
Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte - Art. 195 CP
„Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 193 şi art. 194 a avut ca urmare moartea victimei,
pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani.”
Structura:
Autorul urmărește un rezultat intenționat. Rezultatul urmărit de inculpat este acela de loviri sau
vătămări, dar peste acest rezultat intenționat se produce un rezultat mai grav și anume moartea
victimei
Exemplu: împingi victima, se dezechilibrează și cade. Deci lovești victima îi dai un pumn în
cap.
Pentru a face diferența între infracțiunea de LVCM și cea de omor trebuie să analizăm dacă
acțiunea inculpatului poate fi considerată o acțiune de ucidere a lui cu intenție.
DA = omor. NU = LVCM.
Exemplu: Un bărbat într-o aproximativă stare de ebrietate vinde lumânări. Îl abordează pe inculpat
și îl întreabă dacă vrea lumânări. Inculpatul îi spune într-o primă fază că nu vrea lumânări. Intră în
casă, victima insistă în sensul că urlă în fața casei hai ia lumânări. Autorul iese din nou la victimă și
îi spune cat se poate de frumos că nu vrea lumânări. În acel moment victima începe să se enerveze,
să îl înjure și să încerce să lovească inculpatul. Autorul se enervează și el și începe să dea în
victimă nenumărate lovituri. Aplică nenumărate lovituri în zona abdomenului, astfel încât victima
decedează. Raportul de expertiză medico-legală spune că moartea s-a datorat traumelor suferite
urmare a loviturilor puternice aplicate cu piciorul, autorul fiind încălțat cu niște bocanci. Victimei i
s-au produs rupturi la nivelul organelor interne, prin urmare aceasta a decedat. Victima era o
persoană în vârstă de 65 de ani, era în stare de ebrietate, iar inculpatul a continuat să lovească
victima și după momentul în care acesta se afla inconștient pe jos.
Este omor. De unde v-ați dat seama sau cum v-ați dat seama că este omor?
Din numărul loviturilor, zona lovită, starea victimei și obiectul cu care a lovit - una este să dai
cu picioarele goale și alta este să dai cu ditamai bocancul. Are o talpă absolut sănătoasă. Cu toate
acestea într-adevăr poți să faci încadrarea pe infracțiunea de omor consumat. La infracțiunea de
omor - aceasta este prima diferență pe care trebuie să observați - că este sau nu o acțiune de ucidere.
Deci concluzia este pe LVCM se poate coautorat. Este posibilă participația în toate formele.
Carte
LOVIRILE / VĂTĂMĂRILE CAUZATOARE DE MOARTE - Art. 195 CP
- dacă vreuna dintre faptele de la art 193, 194 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este
închisoarea de la 6 la 12 ani
! / !208
Valoarea socială - o formă agravantă a celorlalte infra contra integrității corporale, având
protejată la bază un act intenționat de lezare a integrității corporale, peste care se
suprapune un rezultat mai grav, moartea victimei, cu titlu de culpă
Subiect activ - pluralitate de victime => o infra de LVCM pt fiecare victimă, în
concurs, în fcț de actul de exec concret
Latura obiectivă - comisivă/ omisivă
- Tipicitate : moartea victimei
- Dpdv rez : infra contra vieții / dpdv acțiune: rez mai grav al unei infra
contra integrității corporale
Forma de vinovăție - doar cu praeterintenție
- Urmarea mai gravă se atribuie doar in baza culpei dovedite, dacă nu se
doveste => răsp doar pt comiterea infra intenționate
- Culpa cu privire la rez mai grav se analizează dacă rez îi poate fi
reproșat agentului
- !!! ex: agentul agresează un pasager în timp ce conduce + pierde
controlul volanului și cauzează moartea pasagerului => concurs intre
loviri si alte violente și UC , producerea rez nu este suprapusă peste
intenția de lovire
Participație - este posibilă orice partcipație ( coautorat, complice, instigator)
- Leg subiectivă intre actul de exec și rez produs intenționat ( producerea
unei urmări mai grave nu face să dispară leg sub)
Tentativa - nu este posibilă
Relația cu alte infra - acțiune/inacțiune: omor - treb să fie aptă să producă rez, lvcm - nu ar
- delimitare de omor prod in mod normal rez, moartea= elem circumst
- Rap de cauzilitate: omor - proces cauzal liniar, leg imediată , factor
cauzal =factor declanșator; lvcm - sunt prezenți alți factori cauzali
- Poziția psihotică: omor - intenție, lvcm - praeterintenție
- Dif între animus necandi și reproșabilitatea privind moartea pers
! / !208
Curs
Art. 196 Vătămarea corporală din culpă
(1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârşită din culpă de către o persoană aflată sub
influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce
constituie prin ea însăşi infracţiune se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amendă.
Diferența între loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și vătămare corporală din culpă este
exact aceeași pe care o aveam între infracțiunea de omor și ucidere din culpă. Același lucru, doar că
aici nu avem moartea unei persoane, ci vătămarea.
Autorul fie trebuia să se afle sub influența alcoolului sau altor substanțe psihoactive fie la
condiții alternative să se afle în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi
infracţiune. Activitate = infracțiune.
Exemplu: dacă eu când plec la 8 la facultate și accidentez pe cineva doamne ferește pe trecerea de
pietoni și persoana respectivă are nevoie de 30 de zile de îngrijiri medicale. Este infracțiunea de
vătămare corporală sau nu pe alineatul întâi? Sub rezerva că nu sunt beată și că am permis? Nu.
Deci observați că nu intră sub incidența dreptului penal situațiile în care victimei i s-au
produs mai puțin 90 de zile de îngrijiri medicale dacă nu se află în una din aceste condiții. Înseamnă
că în exemplul meu fapta mea constituie doar delict civil, dar NU este infracțiune. Eram beată, nu
aveam permis, eram drogată - Da - fapta mea constituia infracțiune.
Și 194 Vătămarea corporală, dacă vă amintiți

(1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe:
a) o infirmitate;
d) avortul;
e) punerea în primejdie a vieţii persoanei, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani
Și atunci dacă eu accidentez o persoană pe trecerea de pietoni și persoana este însărcinată și
ca urmare a acestuia pierde sarcina, răspund penal sau nu?
Dacă eu, spre exemplu, accidentez o persoană pe trecerea de pietoni, fiind însărcinată, iar
drept urmare a accidentului, aceasta pierde sarcina, răspund penal sau nu?
Î: acolo unde avortul este un rezultat imputabil autorului cu titlul de culpă, trebuie ca autorul să
cunoască starea de graviditate a femeii însărcinate?
R: din moment ce este comisă din culpă, nu.
Cunoașterea anumitor stări care agravează răspunderea penală este necesară doar în cazul
infracțiunilor intenționate, cum era la omor asupra unei femei gravide. Acolo trebuie să știe că
femeia este gravidă.
Drept urmare, în speța mea, dacă eu accidentez o femeie pieton, iar femeia pierde sarcina ca
urmare a accidentului produs de mine, într-o astfel de situație fapta mea este tipică pe articolul 196
(2).
(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la
2 ani sau cu amendă.
! / !208
(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale
sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei
anumite activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
Articolul 196 (3) spune în felul următor: Orice conduită culpabilă prin care se produce o
urmare de la 194, dar în plus mai are faptul că această urmare de la 194 se produce prin
nerespectarea unor dispoziții privind derularea unei activități.
Cu ce seamănă 196 alineatul trei? Întrebare student: dacă, de exemplu, o persoană care
trebuie să supravegheze și să stea jos și să anunțe pietonii că deasupra se construiește (29:44-29:50
nu se înțelege) și ar fi o culpă, i s-ar reține o culpă, o persoană ar trece pe acolo și i-ar cădea ceva în
cap și ar necesita 89 de zile de îngrijiri medicale, practic nu ar răspunde penal, nu? Răspuns: da, așa
e. Deci, fiți atenți, pe 196 (3) am nevoie de o conduită culpabilă, partea obiectivă, de o urmare de la
194 (starea de infirmitate, prejudiciu estetic grav și permanent, punere în primejdie etc) și conduita
culpabilă să fie cauzată de nerespectarea unor dispoziții privind derularea unor profesii, meserii sau
activități. Ceea ce înseamnă că în speța ta, dacă eu sunt diriginte ori șef de șantier și îmi încalc
obligația de a atenționa muncitorii legat de ceva, iar unul dintre muncitori se rănește și necesită 20
de zile de îngrijiri medicale, fapta mea nu constituie infracțiune.
Și ultima formă de vătămare corporală, articolul 196 (4) : faptele anterioare s-au comis față
de două sau mai multe persoane.
(4) Dacă urmările prevăzute în alin. (1)-(3) s-au produs faţă de două sau mai multe persoane,
limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
Așa cum la ucidere din culpă aveam ucidere față de două sau mai multe persoane, și în cazul
acesta aveți vătămare asupra două sau mai multe persoane, vătămare corporală din culpă. Este
posibil coautoratul la infracțiunea de vătămare corporală din culpă? La penal general ce ați învățat
legat de coautorat? Că se poate, da? Mai ales la partea de culpă cu prevedere e evident că s-ar putea.
În opinia mea și a lui Sergiu, noi, penaliștii mai speciali, spunem că nu s-ar putea discuta
despre coautorat, dar oricum o să discutăm mai detaliat la seminar. Acestea sunt infracțiunile de
vătămare corporală cu intenție, intenție depășită sau culpă. Tot timpul să fiți atenți la forma de
vinovăție, asta face diferența dintre o încadrare și altă încadrare.
Era o speță în practică : inculpatul, dorind să își sperie în glumă un coleg, a aruncat spirt
asupra lui, pe mână, (ca să nu fie peste tot că atunci e omor) apoi se tot prefăcea cu o brichetă că-i
dă foc mâinii. S-a prefăcut, s-a prefăcut, până când gluma a devenit realitate și într-adevăr ,
inculpatul, dintr-o manevrare deficitară a acelei brichete, a ajuns să-i dea victimei foc pe mână, iar
victima a avut nevoie, să zicem, de 95 de zile de îngrijiri medicale. Încadrați juridic fapta. Intenție
eventuală sau culpă? Avem intenție eventuală, atunci mergem pe articolul 194. Dacă modificăm,
astfel încât în speță a ar fi trebuit să rețineți vătămare corporală din culpă? Dacă persoana, spre
exemplu, făcea la circ jocuri cu o brichetă și se baza pe faptul că el mânuiește foarte bine acea
brichetă (vezi speța cu cuțitele de la penal general) În această situație putem discuta, într-adevăr,
despre vătămare din culpă. Ceea ce voiam să vă sugerez: nu vă aruncați niciodată să faceți încadrări
juridice; întâi verificați forma de vinovăție cu care s-a comis acea faptă. Cum s-a raportat autorul la
rezultatul produs în speță? L-a dorit, la acceptat? Sau nu l-a dorit și nu l-a acceptat? Odată ce am
determinat modul în care s-a raportat autorul la rezultat aveți automat și o încadrare juridică corectă.
! / !208
Avem un nou capitol pentru astăzi, și anume, infracțiuni săvârșite asupra unui membru de
familie. Legiuitorul numește aceste infracțiuni „violența în familie.”
Articolul 199
(1) Dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 și art. 193-195 sunt săvârșite asupra unui membru
de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.
După ce ați parcurs textul de la 199 alineatul întâi, cum răspundeți la întrebarea următoare?
Este această infracțiune o infracțiune de sine stătătoare sau nu? Ea este, de fapt, o formă agravată a
tuturor infracțiunilor specificate în cuprinsul alineatului întâi. Chiar dacă formal ea apare ca o
infracțiune de sine stătătoare, conceptual ea nu este decât o formă agravată a infracțiuniilor
prevăzute în cuprinsul ei, de tip omor, omor calificat, loviri sau alte violențe, vătămare corporală și
LVCM. Ce înseamnă membru de familie? Dacă eu, spre exemplu, ajung acasă și mă enervează
prietenul meu cu care locuiesc împreună și îi dau o oală în cap și moare? Codul zice foarte simplu
că avem un membru de familie, rude, ascendenți, descendenți, dar și persoane care au stabilit relații
asemănătoare celor de familie, implicând și situația pe care anterior am expus-o. Deci și într-o astfel
de situație discutăm despre un omor asupra unui membru de familie.
Ce fel de circumstanță este aceasta? Dacă avem următoarea situație: X și Y, X îi dă pistolul
lui Y pentru ca Y să-și ucidă mama. Y o ucide cu premeditare. Faceți, vă rog, o încadrare concretă la
situația aceasta. Pentru Y ați reține o violență asupra unui membru de familie sub forma omorului
calificat, așa ar suna încadrarea formală. De ce omor calificat? Pentru că, prin ipoteză, puteai să-l
omori cu premeditare și de aceea am avea un omor calificat. Am avea violență, articolul 199
raportat la 189 litera a) , violență asupra unui membru de familie în forma omorului calificat. La X
ce am avea? Ce fel de circumstanță este premeditarea? Personală subiectivă. Nu merge și la ceilalți
participanți. Deci omorul nu poate fi calificat, pentru că aici este calificat prin circumstanța
personală subiectivă. Deci e complicitate la omor. Textul spune "Violență asupra unui membru de
familie"; ce fel de circumstanță este "asupra unui membru de familie"? Se referă la calități ale
subiectului pasiv. Aici avem o circumstanță reală. Se răsfrânge asupra participanților, înseamnă că
omorul nu este un omor, ci este o complicitate la violență asupra unui membru de familie. Trebuie
să rețineți că violența asupra unui membru de familie are în vedere o circumstanță reală, care se
poate răsfrânge și asupra celorlalți participanți, chiar și nemembri de familie cu victima, în măsura
în care ceilalți participanți au cunoscut această împrejurare. Circumstanța asupra unui membru de
familie este o circumstanță reală care se poate răsfrânge și asupra participanților secundari, chiar
dacă aceștia nu sunt membrii de familie cu victima, în măsura în care a fost cunoscută sau prevăzută
de aceștia.
VĂTĂMAREA CORPORALĂ DIN CULPĂ - Art. 196 CP

Fapta prevăzută la art 193 (2) comisă din culpă de către o pers aflată sub influența
băuturilor alcoolice sau a altor subst sau în desfășurarea unei act ce constituie prin ea însăși
infra, precum și fapta comisă la art 194 (1).
Valoarea - integritatea corporală
socială - Gravitatea vătămării produse + reproșabilitatea în ceea ce privește
protejată nerespectarea unor reguli de prudență
! / !208
Latura Modalități de comitere:
obiectivă a. Îi cauzează o vătămare care nec max 90 zile de îngrijiri (min 1 zi) +
se afla sub infleunța alcoolului/ subst psihoactivă / desfăsurare act =
infra (cond legate de starea autorului)
- o pers se afla sub influența alcoolului cand îi este afectată cap de
a acționa sau reacționa ( consum redus = fapta nu e tipică)
- chestiune de fapt
b. Conduita culpabilă a prod unul din rez de la 194(1)
Forme agravante
c. Circum de agravare = nerespectarea dispo legale/ măsurilor de
prevedere pt exer unei profesii = culpa profesională
d. VC comisă asupra a 2 sau mai multe pers
- treb să fie consecința unui produs exec unic unei singure acțiuni
Forma de - culpă cu sau fără prevedere
vinovăție
Aspecte - fapta se urm la PP
procesuale
! / !208
Curs 5
I. Uciderea sau vătămarea nou-născutului - Art. 200 CP
Înainte de a studia cum protejează dreptul penal intervalul care are ca puncte de reper
finalizarea nașterii și momentul concepției, o să discutăm, tot pe acest interval, de o
infracțiune care ne-a rămas: uciderea sau vătămarea nou-născutului.
(1) Uciderea copilului nou-născut imediat după naştere, dar nu mai târziu de 24 de ore,
săvârşită de către mama aflată în stare de tulburare psihică se pedepseşte cu închisoarea de
la unu la 5 ani.
(2) Dacă faptele prevăzute în art. 193-195 sunt săvârşite asupra copilului nou-născut imediat
după naştere, dar nu mai târziu de 24 de ore, de către mama aflată în stare de tulburare
psihică, limitele speciale ale pedepsei sunt de o lună şi, respectiv, 3 ani.
Dacă e să lecturați rapid această infracțiune de sine-stătătoare aparentă, cum ați califica-o? Raportat
la infracțiunea de omor este o formă atenuată a infracțiunii de omor.
Elementele specifice care, în materia uciderii nou-născutului, atenuează răspunderea penală a
autorului, făcând distincția față de infracțiunea de omor sunt:
1. Starea de tulburare a mamei;

2. Singura care poate comite fapta e mama, deci subiectul activ este unul special;
3. Nu mai târziu de 24h de la momentul nașterii.
1. Starea de tulburare a mamei:

Este elementul esențial care determină diferențierea dintre infracțiunea de omor și această
infracțiune a uciderii nou-născutului.
Exemplu: X și Y se află într-o relație de concubinaj, la un moment dat Y se ceartă cu X, în acest
context merge și întreține relații sexuale cu Z și, ghinionul ei, rămâne însărcinată în urma relațiilor
sexuale. Nu vrea să se despartă de concubinul ei inițial. În aceste condiții mama, imediat după
naștere, își aruncă copilul în wc și se „debarasează” astfel de copil. Se demonstrează în urma unei
expertize medico-legale că acel copil a fost născut în viață, dar și că moartea sa s-a datorat acțiunii
mamei de a-l arunca în wc. În momentul audierii, mama spune: „Eram foarte tulburată și speriată,
știam că, dacă X va descoperi că acest copil nu este al său, mă va bate și, prin urmare, am ales să
ucid nou-născutul, celelalte condiții sunt îndeplinite.”. Și acum întrebarea este: dacă voi ați fi
procurori, în astfel de condiții, ați reține infracțiunea uciderii nou-născutului de către mamă sau ați
reține infracțiunea de violență asupra unui membru de familie, raportat la infracțiunea de omor?
Din datele speței se poate deduce intenția ei de a comite această faptă de dinainte să dea
naștere și să intervină acea tulburare specifică infracțiunii.
Exemplul2: luați aceeași speță, doar că eliminați relația de adulter, iar la mama la momentul
audierii le spune procurorilor în felul următor: „Domnule procuror, eu am 7 copii acasă, mi-am
făcut niște calcule foarte clare și a rezultat foarte clar că eu nu am cu ce să întrețin acest copil. Chiar
și cu alocația lui, eu nu aș fi putut să îl susțin.”.
! / !208
Raportat la această stare de tulburare care, de fapt, este elementul cel mai controversat al situațiilor
de acest gen, există două opinii:
Opinia 1 (BUCUREȘTI) Opinia 2 (CLUJ)

Această stare de tulburare e suficient să Această stare de tulburare, singura care face să
existe și ea poate exista inclusiv din motive fie incident art 200
socio-economice. Motivul economic este cel dat CP este cea provocată de naștere ca proces
în al doilea exemplu. fiziologic, deci o stare de tulburare
„anatomică”/fiziologică, provocată de procesul
nașterii. (*la momentul nașterii se
produc dezechilibre hormonale => depresie
postpartum a mamei). Această teorie
spune că starea de tulburare trebuie sa fie
provocată de procesul nașterii ca proces
fiziologic și să aibă o natură fiziologică și nu o
natură socio-economică.
ÎN PRACTICA
practica și doctrina sunt împărtițe, noi mergem pe a doua
Care dintre opinii are un argument clar în spate? A doua. [Normal :)) ] Textul legal spune:
„starea de tulburare provocată de naștere” și, mai mult decât atât, dacă nu nașterea ar fi trebuit să fie
elementul generator al acelei stări de tulburare, explicați-mi și mie care era motivul pentru care a
limitat legiuitorul momentul comiterii faptei la 24h? Dacă motivele erau de natură social-
economică, copilul nu mai moare de foame la 24h după naștere?
Starea de tulburare NU e compatibilă cu premeditarea. Ori o ai pe mama care a premeditat,
ori o ai pe cea care a acționat sub starea de tulburare.
În majoritatea spețelor de acest tip, nu se reține uciderea nou-născutului, ci se reține
infracțiunea de violență asupra unui membru de familie. Pentru că această stare de tulburare, pe de-
o parte, este destul de rar întâlnită, iar pe de altă parte, ea se probează destul de greu cu ajutorul
unui raport de expertiză medico-legală de natură psihiatrică. E greu de constatat la 5 luni de la
momentul comiterii faptei cât de tulburată era mama la momentul comiterii faptei. Astfel, textul are
o aplicație limitată. În majoritatea lor, din modalitatea în care au fost comise faptele, se deduce că
mama nu a comis fapta într-o stare de tulburare, ci a luat rezoluția de a comite fapta anterior, ceea
ce înseamnă că rezoluția ei nu a fost determinată de stare de tulburare provocată de procesul
nașterii.
2. Singura care poate comite fapta e mama (subiect activ special)
Participația: în ce măsură este ea posibilă?

Speță: X este sora lui Y, iar Y tocmai a născut un copil cert. Y, fiind în stare de tulburare,
circumstanță cunoscută de către X, încearcă să își ucidă copilul în sensul în care îl dă cu capul de
pereți. După ce l-a dat cu capul de pereți, Y vede că acest copil nu a murit, și îi cere ajutorul lui X,
nemaiavând forță să îl dea cu capul de pereți în mod repetat. Îi cere lui X să facă același lucru, iar X
face același lucru de 3 ori, îl dă pe copil de 3 ori cu capul de pereți. În aceste condiții, copilul nou
născut decedează în timpul celor 24h de la naștere, că urmare a acțiunilor conjugate ale lui X și Y.
! / !208
Încadrați juridic fapta lui X și a lui Y, ținând cont de faptul că pentru a reține coautorat, nu
este nevoie că unul din coautori să aplice lovitură fatală. Este suficient că acțiunile lor conjugate,
sau inacțiunile lor, să producă rezultatul.
Raportat la momentele acțiunii lui X și Y sunt coautori, dar nu au amândoi aceeași calitate a
subiectului activ. În sarcina lui X nu se reține coautorat, deoarece nu are calitatea de subiect activ.
Într-o astfel de speță, mama răspunde pentru infracțiunea de ucidere a nou-născutului, fiind
îndeplinite, prin ipoteza, toate condițiile de tipicitate. În ceea ce o privește pe X, ea nu va putea
răspunde pentru infracțiunea de ucidere a nou-născutului din 2 motive foarte clare:
1. Nu este mama. Textul spune foarte clar că MAMA care își ucide copilul va putea răspunde
pentru această ucidere a nou-născutului.
2. Nu este tulburată. X, sora, neavând aceste elemente, se reține infracțiunea de bază de omor
clasic. Dar, ea având calitatea de membru de familie, se va încadra la violente asupra unui
membru de familie în forma omorului!
Speță2: X și Y în aceeași calitate. Y îi spune lui X “vai ce tulburată sunt de procesul nașterii! Sunt
tulburată de procesul nașterii și nu din motive socio-economice (să fie foarte clar). N-au trecut 24h
de la naștere, dar totuși, Y, eu sunt prea obosită să îmi ucid copilul. Hai dă-i tu două cu o vază în cap
și omoară-l tu.”. Exact asta se întâmplă, după ce îi spune lui X să omoare copilul, Y îi dă și vaza. X
îi dă lui C, copilului, cu vaza în cap, iar acesta decedează.
X are acte de executare, i-a dat cu vaza în cap și răspunde pentru omor. Nu este tulburată, nu
este mamă, așa că răspunde pentru violență în familie în formă omorului.
Y pe penal general ar răspunde pentru instigare. Chiar dacă are acte de complicitate, acestea
sunt absorbite de instigare. Pe penal general ar fi fost instigare la omor. Însă acest omor are alte 2
caracteristici care trebuie valorificate:
1. Starea de tulburare+calitatea de mama și
2. 2) intervalul de 24h.
Omorul + toate aceste circumstanțe = uciderea noului născut! Y, va răspunde pentru instigare
la uciderea noului născut.
Starea de tulburare este o circumstanță personală subiectivă, = se aplică doar mamei,
indiferent câtă lume o cunoaște. Se aplică numai și numai ei! Participanții vor răspunde pentru omor
(în cazul nostru violență asupra unui membru de familie în formă omorului), iar mama pentru
uciderea nou-născutului, fie în forma instigării, complicității, autoratului sau coautoratului.
3. Nu mai târziu de 24h de la momentul nașterii.

24h de la naștere, de la finalizarea procesului nașterii. Din momentul în care corpul fătului s-
a desprins de corpul mamei, fie prin naștere normală sau prin cezariană, termenul de 24h începe să
curgă. Dacă vreți să aflați cum se calculează termenul, vă uitați în partea generală, căci scrie acolo
ce înseamnă ore, zile etc. Dacă fapta s-a comis după 24h de la naștere (ex: 24h 30 min de la
naștere), chiar dacă mama a fost în stare de tulburare și a comis fapta în această stare, nu veți mai
putea reține această formă atenuată de omor. În astfel de situații se poate reține o formă atenuată
judiciar.
Ce se întâmplă dacă mama, în stare de tulburare, ucide un copil care nu este al ei? Adică
merge în salonul de neonatologie, este tulburată, dar în loc să își ucidă propriul nou-născut, ucide
nou-născutul altei persoane. Ce părere aveți? S-ar reține sau nu infracțiunea? Ar trebui să răspundă
sau nu? În situația în care mama se află într-un error in personam și ucide pe cine nu trebuie, cum
ați argumenta că da și cum ați argumenta că nu? Și ATENȚIE, ca sa iti transforme eroarea intenția
în culpă trebuie să se refere la un element esențial de tipicitate, ori aici se referea la identitatea
persoanei. La penal general dacă vă amintiți era o regulă la circumstanțele atenuante cum că dacă
! / !208
acționezi crezând că ești în prezența unei circumstanțe atenuante ea se reține. Și atunci? La nivel
de reproșabilitate, aici fapta e la fel ca și uciderea unui nou-născut.
O am pe mamă, e în stare de tulburare, doar că problema este la nivel de tipicitate și anume că
ea este mama unui alt subiect, nu al celui pasiv. Textul articolului spune uciderea de către mamă a
nou născutului, nu de către o mamă oarecare, iar la nivel de tipicitate s-ar putea merge și am putea
spune „nu ți-ai ucis propriul copil, drept urmare nu ar trebui să răspunzi pentru uciderea nou-
născutului”, dar dacă se acționează în prezența unei circumstanțe atenuante sau crezi ca se
acționează în prezența unei astfel de circumstanțe atenuante înseamnă că acea circumstanță ți se
poate aplica, prin urmare, inclusiv coroborat cu reproșabilitatea faptei, si mie mi se pare corectă
varianta reținerii unei ucideri a unui nou-născut, pentru că toate elementele care atenuează
reproșabilitatea faptei sunt întâlnite în speță, chiar dacă avem error in personam.
Uciderea / vătămarea nou-născutului - Art. 200 CP

A. Uciderea nou-născutului de căte mamă
1. Valoarea socială - protejează dr la viață al copilului
protejată - formă de omor atenuată = starea postnatală poate provoca femeii o
tulburare psihofizică de natură să o împingă la uciderea puncului
2. Subiect activ - special = mama
- nu poate fi comisă de mama adoptivă
- ! mama-surogat = faptă tipică (tulburare proces naștere)
- si sub pasiv =special (copilul nou-născut)
3. Latură - poate fi comisivă/omisivă
obiectivă Condiții:
- comisă de mamă în 24h de la naștere ( ăn leg cu intervalul în care pot
apărea tulburări)
- la momentul comiterii, mama se află într-o stare de tulburare din cauză
nașterii - !!! (Nu treb să existe leg de cauzalitate intre tulburare și naștere;
doar să fie prezentă în cele 24h)
4. Latură - intenție (directă/indirectă)

subiectivă
5. Particularități - ! COAUTORATUL nu e posibil
ale participației - st de tulburare = CPS
- cel care comite acte de exec alături de mama = autor la infra de omor
- instigatorul/ complicele = violență asupra unui membru de fam rap la
omor
- mama poate comite acte de autor/ acte de participație => mama răsp pt
infra de ucidere a nou-născutului în forma instigării, iar instigatul = omor
! / !208
6. Tentativa - infra instantanee + de rezultat => T nu e incriminată
- dacă există urm tipici de vătămare => mama răsp pt fapta mai puțin gravă
comisă
! răsp participantului = tentativă de omor ( participație la infra de violență în
fam rap la omor )
B. Vătămarea
- poate fi comisă cu intenție/praeterintenție
- este absorbită natural în al(1) => nu se pot reține în concurs
- coresp în văt. corp., loviri, lvcm
II. Agresiunile asupra fătului
Întreruperea cursului sarcinii - Art. 201 CP
Sunt două mari curente în materie de protecția fătului:

1. Curentul de sorginte religioasă care este foarte strict în ceea privește momentul în care un făt este
o persoană;
și
2. O abordare mai puțin strictă care privește momentul acesta în diverși parametri.
Discuția este foarte efervescentă pentru că în materie de avort intervin două drepturi care se bat cap
în cap:
a. drept la viață privată al mamei, la autodeterminare (fac ce vreau, e corpul meu, decid eu);
vs.
b. dreptul la viață al nenăscutului.
Având aceste două drepturi s-a tot încercat în plan juridic să se determine cum trebuie
gestionat acest conflict major între două drepturi, pentru că dacă îi dădeam puterea absolută
dreptului la viață privată al mamei ce pățeam? Fătul devenea complet neprotejat și asta însemna că
mama putea să își întrerupă cursul sarcinii oricând. Dar dacă dreptul la viață al nenăscutului primea
putere absolută dreptul la viață al mamei nu mai avea nicio putere ceea ce însemna că mama trebuie
să ducă la bun sfârșit o sarcină chiar și în condițiile în care ea nu își dorea această sarcină. Având
aceste două mari curente de opinie s-a ajuns la acest compromis, iar textul de lege ne arată în ce
condiții fapta constituie sau nu infracțiune.
Întreruperea cursului sarcinii o avem dacă fapta s-ar fi realizat în afara unor instituții medicale
de specialitate, de către o persoană care nu are calitatea de medic sau după termenul de 14
săptămâni. Per a contrario, pană la 14 săptămâni și în celelalte 2 condiții, adică de către un medic de
specialitate și într-o unitate medicală de specialitate fapta este permisă, avortul este permis.
Legat de integritatea mamei, „poți avorta liniștită până la 14 săptămâni, dar în instituții
specializate, ca să te protejeze, iar manoperele avortive trebuie realizate de un medic de specialitate.
De unde ne dăm seama că fătul este protejat? Prin acel termen de 14 săptămâni, dacă trece acest
termen, legea spune „stop joc, se poate doar excepțional avorta după acest termen.”
! / !208
Pilula de a doua zi, nu constituie un avort tipic. Este contraceptivă pentru ca momentul
actului sexual nu e momentul concepției. O sarcină în sens medico-legal și în sens juridic începe
doar de la 9-12 zile de la momentul actului sexual, moment în care ovulul fecundat se lipește de
peretele uterului și doar de atunci putem discuta de un produs de concepție stabil. Până la acel
moment discutăm de potențialitatea unui produs de concepție. De la 9-12 într-adevăr putem discuta
despre un produs de concepție stabil și din acest moment trebuie ca avortul sa fie permis, trebuie
îndeplinite cele 2 condiții:
- să se realizează în unități de specialitate de către un medic de specialitate.
- să existe consimțământul mamei.
De unde deducem că acest consimțământ al mamei este o condiție de non-tipicitate? Din alin.
2, în care se spune că este formă agravată comiterea fără consimțământul femeii însărcinate. Aceste
condiții sunt cumulative, nu alternative.
Deci, am subliniat faptul că până la 14 săptămâni dacă sunt sunt îndeplinite aceste condiții,
avortul este permis. După 14 săptămâni avortul nu mai este permis, indiferent dacă se realizează de
către un medic specialist, chiar dacă se realizează într-o unitate medicală, afirmația de principiu este
că avortul nu mai este permis, decât în anumite situații, o să discutăm.
Și acum în limbaj medico-legal, dacă vreți, aceste acțiuni sau inacțiuni prin care se
provoacă avortul se numesc manopere avortive. Aceste manopere avortive au ca scop întreruperea
cursului sarcinii, și discutăm puțin despre aceste manopere avortive. Evident că ele se pot realiza
prin acțiune, știți că ele sunt prin ingerarea unor diferite substanțe pentru a se provoca întreruperea
cursului sarcinii, dar și prin inacțiune. Când sângerezi și nu te duci la medic.
Numai că, atenție, dacă vă uitați puțin la alineatul ultim din cadrul normei de incriminare, ar
putea să vă surprindă ceva: că femeia însărcinată care își provoacă singură întreruperea cursului
sarcinii, nu este sancționată (201(7)). Deci mama care este atât titularul unei valori sociale protejate,
cât și garant față de o altă valoare protejată, respectiv viața fătului, nu este pedepsită, chiar dacă își
auto-provoacă avortul, chiar dacă nu intervine atunci când sângerează. Fapta este tipică, dar ea nu
este sancționabilă dpdv penal. Vi se pare ok această decizie a legiuitorului de a nu sancționa mamă?
Logic raportat la construcția normei de incriminare? Pe vechiul cod nu era această prevedere,
pe actualul cod s-a gândit legiuitorul să o introducă. Deci oricând mama își auto-provoacă avortul,
nu se pedepsește !
Student: cumva la alineatul 1, nu-i doar fapta proprie, este și fapta unui terț.
Așa este! Vă spuneam că această infracțiune de avort deja are condițiile suplimentare, medic
de specialitate etc, tocmai să o ajute mamă, să o încurajeze, dacă vrei să îți întrerupi cursul sarcinii,
ține cont și de sănătatea ta și du-te într-o unitate medicală de specialitate. Numai că vedeți, prin
această cauză de nepedepsire se creeaza o situație foarte ciudată, mama ce este încurajată să facă?
Să își provoace de una singură acasă avortul, să nu cumva să meargă la un medic să o ajute, pt. că
medicul răspunde penal, și medicul va spune „nu, mersi!”, ea nu răspunde penal, drept urmare ea nu
mai are nicio treabă. Deci este o situație foarte ciudată creată de legiuitor prin care declarativ a vrut
să spună: „da, ai dreptul la autodeterminare, îl respectăm, totul este ok”, numai că nu s-a gandit la
consecințe. Ceea ce voia legiuitorul să protejeze mai puternic a ajuns să o încurajeze pe mamă să
aibă o conduită mult mai riscantă față de propria sănătate și propria integritate corporală.
Se bat cap în cap rațiunea acestei cauze de nepedepsire și rațiunea legiuitorului de politică
penală.
! / !208
Pe toate alineatele mama nu răspunde. Cauza de nepedepsire de la alineatul 7, apropo de
subiect activ, este o cauza de nepedepsire aplicabilă întregii infracțiuni de întrerupere a cursului
sarcinii. Doar terțul este pedepsit.
Manoperele avortive spuneam că se pot realiza prin acțiuni sau prin inactiuni.
Exemplu: Mama merge rănită la medic, ea își face datoria, are o conduită comisivă, însă medicul cu
o intenție clară, din diverse motive, refuză să acorde tratament și astfel fapta omisivă a medicului
duce la întreruperea cursului sarcinii. Dar de soțul care nu este tatăl copilului ce părere aveți, are
obligația de garant raportat la sarcină? Sau raportat la starea de graviditate a persoanei însărcinate?
Speță: X și Y sunt soț și soție. Soția îl înșală pe X, rămâne însărcinată cu cel cu care a întreținut
raportul sexual, se reîntoarce la X și se împacă. La un moment dat Y începe să sângereze, X
observă, Y ajunge în stare de inconștiență și nu mai poate reacționa, X nu reacționează în niciun fel,
o lasă acolo și Y pierde sarcină. Are o poziție de garant față de sănătatea soției.
Obiectul juridic al normei este unul complex, pe de-o parte se protejează fătul, pe de altă
parte se protejează și integritatea corporală a femei însărcinate. Așa că soțul, chiar dacă nu este tatăl
natural al copilului, el rămâne totuși garant față de obiectul juridic secundar al normei, anume
partea de integritate corporală a femei însărcinate, drept urmare soțul poate să răspundă penal
pentru o conduită omisivă de întrerupere a cursului sarcinii.
Fapta de la alin. 1 se comite cu intenție directă sau indirectă, în funcție de circumstanțe.
Formele agravate
Fapta comisă fără consimțământul femeii însărcinate Art 201 alin. (2).
Nu sunt foarte multe spețe în practică, eu vă dau să încadrați o singură faptă și anume: avem o
femeie însărcinată în 23 de săptămâni, care ajunge în stare de inconștiență la spital și medicul, fără a
avea acordul femei însărcinate, întrerupe cursul sarcinii pentru a salva viața femeii. Răspunde
medicul sau nu? Nu, se aplică alineatul 6). Deci observați că sunt situații în care există avort fără
consimțământul femeii însărcinate. Dacă acest avort este efectuat din motive terapeutice, evident
fapta nu se comite în formă agravată, ci este chiar justificată.
Fapta de avort care a avut ca urmare vătămarea corporală a femeii însărcinate - Art. 201 alin.
(3).
Această formă se comite cu praeterintenție.
Cum știm că într-o speță discutăm despre avort care a avut ca urmare vătămarea vs.
vătămarea care a avut ca urmare avortul? În funcție de rezoluția inculpatului, anume ce și-a dorit el.
Dacă inculpatul și-a dorit să vatăme femeia însărcinată și avortul este urmarea praeterintenționată,
adică din culpă, reținem vătămarea care a avut ca urmare avortul. Dacă în schimb intenția inițială a
inculpatului a fost aceea de a cauza manopere avortive, iar vătămarea este rezultatul care s-a produs
din culpă, vom avea avort care a avut ca rezultat vătămarea corporală, deci diferența o face rezoluția
autorului.
Este strict o chestiune de apreciere a formei de vinovăție, a planului subiectiv cu care a acționat
autorul.
Avortul care a avut ca urmare moartea femeii însărcinate - Art. 201 alin.(3).
E vorba de o infracțiune praeterintenționată, unde intenția se raportează la manoperele
avortive, în sensul în care inculpatul a dorit să întrerupă cursul sarcinii și în urma manoperelor
avortive a avut loc moartea victimei, rezultat imputabil autorului cu titlu de culpă. Dacă nu avem
culpă și autorul dorește de la bun început să omoare femeia însărcinată, vorbim despre infracțiunea
de omor asupra unei femei gravide. Apropo de ce vă spuneam la cursurile trecute și la seminarii,
! / !208
observați ca deja forma de vinovăție face diferența între o infracțiune și alta. Doar raportat la forma
de vinovăție știm cum să încadrăm pentru că rezultatul este același. Și atunci când am vrut sa omor
o femeie gravidă, și atunci când am avut un avort care a avut ca urmare moartea victimei, în ambele
circumstanțe dpdv obiectiv am același lucru, respectiv o femeie gravidă moartă. Dar trebuie să văd
de ce a murit. A murit pentru că autorul a dorit să o omoare, știind ca ea este gravidă sau a murit
pentru că autorul a dorit să realizeze asupra ei anumite manopere avortive, care din culpă au
provocat moartea victimei. Mare atenție la formele de vinovăție și la rezoluția infractorului!
Avem două variante pe consumare la forma de bază:

a. când se întrerupe sarcina, fiind indiferent dacă fătul s-a născut mort sau viu;
b. când se întrerupe sarcina și fătul s-a născut mort.
Este discutabil în doctrină, iar în opinia lui Sergiu Bogdan prima variantă este corectă, nu
contează rezultatul întreruperii sarcinii, fiind indiferent dacă după ce sarcina a fost întreruptă fătul s-
a născut mort sau viu, pt că există situații în care dacă sarcina este întreruptă la 28 de săptămâni,
fătul deja este viabil și se poate naște, poate trăi independent de corpul mamei. Există în schimb și
alte păreri conform cărora infracțiunea se consumă doar dacă fătul s-a născut mort, iar dacă nu s-a
născut mort nu discutăm despre o întrerupere a cursului sarcinii consumate, ci doar despre o formă
tentată. Dar dacă mergeți pe prima variantă nu vă oprește nimeni să țineți cont de rezultatul
întreruperii la individualizarea judiciară. Până la condamnarea definitivă va fi clar ce s-a întâmplat
cu fătul respectiv pentru individualizare. Dacă se merge pe varianta doi se va reflecta asta inclusiv
la încadrarea juridică, dacă fătul ajunge să moară, putem avea o infracțiune „progresivă”, inițial o
tentativă de avort, care odată cu moartea fătului se transformă în formă consumată.
Cauza justificativă specială, de la alineatul 6, care spune în felul următor: nu constituie

infracțiune de avort, chiar și după 14 săptămâni, fapta care a fost realizată din motive
terapeutice, pentru făt sau pentru mamă.
Deci după termenul de 14 săptămâni avortul este de principiu interzis, dar exista o cauză
justificativă specială:
1. avortul terapeutic, respectiv situatia în care sarcina a fost întreruptă printr-un act medical de
către un medic de specialitate, într-o clinică de specialitate, dacă această măsură de
specialitate se impunea pentru salvarea sănătății femeii însărcinate.
Exemplu: în timpul sarcinii se descoperă că femeia însărcinată suferă de cancer, iar medicul îi
recomandă să facă chimioterapie sau anumite substanțe care vor afecta sarcina și vor duce la
întreruperea cursului sarcinii. Dacă se întâmplă asta și mama cere să îi fie salvată viața și prin
administrarea substanțelor se va produce întreruperea, medicul nu va răspunde penal pentru că are
această cauză justificativă specială. Atenție însă, dacă mama refuză și medicul totuși trece la
realizarea manoperelor avortive va răspunde, pentru că această cauză justificativă specială, are ca
subînțeleasă condiția consimțământului mamei. Dacă mama se opune, nu poate exista un avort din
punct de vedere terapeutic.
2. avortul eugenic, efectuat pentru protejarea fătului, deși sună ciudat. Este permis în situația în
care fătul suferă de niște malformații genetice descoperite în prezent până la 16 săptămâni, iar
asta permite întreruperea cursului sarcinii, punând în balanță interesul unui făt cu malformații
genetice de a supraviețui, versus interesul său de a nu supraviețui și de a nu avea o viață
chinuită.
3. avortul etic (creat doctrinar, nu si legislativ). Se referă la situațiile în care sarcina a fost
consecința unui viol/act sexual cu un minor. Este o categorie a avortului terapeutic deoarece
! / !208
prin întreruperea cursului sarcinii se dorește inclusiv protejarea de natură psihiatrică a mamei,
de a nu o pune să treacă prin chinul unei sarcini care este consecința unui viol.
Exemplu: o fetiță care a fost violată, era la a 21/22-a săptămână de sarcină, drept urmare pe
legislația de atunci (2013), avortul nu mai era permis și a început o dezbatere despre în ce măsură
avortul era permis sau nu. Studiindu-se situația pe vechiul cod s-a văzut clar că nu se spunea nimic
despre avortul consecința unui viol, asadar fetița nu a putut realiza avortul în România, prin urmare
a trebuit să se deplaseze la Londra, cumva cu acordul tacit al autorităților române s-a efectuat acel
avort la Londra. Problema pe care o ridica speța era una etică, sarcina nu reprezenta un risc pentru
ea, deci nu se putea merge pe avort terapeutic, era depășit termenul, deci nu mai era permis și s-a
mers pe varianta deplasării în străinătate. Autoritățile au închis ochii pentru că altfel au fi avut
jurisdicție.
Întreruperea cursului sarcinii - Art. 201 CP

1. Valoare socială - dr la viață a copilului nenăscut / dr la integritate fizică și psihică a mamei
protejată => protecție dr la dezvoltare intrauterină + viața viitoare a nenăscutului ( val
principală) + protecție dr integritate femeie (secundar)
2. Latura - cond: existența sarcinii
obiectivă - embrion = primele 3 luni / fetus = dupa luna 3
- sfârșitul sarcinii = momentul în care este declanșat procesul nașterii ;
durerile nașterii
- cezariană = deschidere corp mamă => făt = persoană , deci orice act intră
sub incidența reg de la integitatea corporală
- este indif durata sarcinii
! moarte cerebrală gravidă - fătul se bucură de protecție spec - intenție/culpă
nu indep actul med nec salvării => decesul mamă = copil consid persoana,
deci va rasp pt uc din culpă/omor
Ipoteze a. Vâsta sarcinii <= 14 săpt.
- înainte de acest moment poate fi întreruptă oricând
Are caract licit: — are sub 14 săpt (finalizare proces nidare 9-12 zile de la
sex) — act de întrerupere realizat într-o instituție med, de un medic de
specialitate (! Excep - dovada impos efectuare in cond legale, se face de alt
medic) — consimțământul femeii
! / !208
b. Vâsta sarcinii > 14 săpt.
- act de exec - acțiune/inacțiune (de cel care are poz de garant - există și pt
soț și pt tatăl copilului)
- ! dacă o activitate riscantă este realizată de mama tocmai in scopul
întreruperii => fapta e tipică ; femeia nu răsp penel - cauză neped. , dar
ceilalti pot răspunde
- faptă să nu fie comisă după începerea procesului nașterii
- consumarea: când s-a întrerupt firesc cursul sarcinii, indif dacă a fost
expulzat viu sau mort
! gemeni/tripleți => concurs ideal de infra de avort, dar va răspunde pt
una singura ( întrerupere curs o sarcină)
3. Latura - intenție (directă/indirectă)
subiectivă - dacă urm vc a mamei => fapta nu e tipică
4. Forme agravate a. Întreruperea cursului sarcinii fără consimțământul femeii
b. Întreruperea cursului sarcinii a cauzat femeii o vc / a avut ca
urmare moartea femeii
- se prod o urmare mai gravă imputab ca o culpă => fapta se comite cu
praeterintenție
5. Cauză - scop terapeutic
justificativă spec - - propriu-zis (viața femeii/ integritatea fizică) / eugenic (fătul are boli
avortul terapeutic genetice)
- avortul “etic” - faptă penală privitoare la viața sexuală a femeii
- Reg: există consimț femeie
- excep: impos exer consimț => salvare viață mamă
- 24 de săpt - este viabil ; întreruperea este făcută în interesul fătului
6. Tentativa - este sancționată
- vc a femeii imputată ca o culpă (similar și in cazul avortului care a avut ca
urmare moartea victimei)
7. Cauză de - pentru femeia care își întrerupe singură cursul sarcinii
nepedepsire
! / !208
Vătămarea fătului
Art. 202 CP
Pe CODUL PENAL
INTERPRETARE PROFESOR
În ceea ce privește vătămarea fătului al cărui moment al acțiunii se petrece în timpul

nașterii, această infracțiune era necesară pentru simplul motiv că de lege lata, momentul de
debut al dreptului la viață este finalizarea nașterii. Astfel că, în acest interval nu puteam discuta
de infracțiuni contra persoanei. Prin urmare, s-a creat aceasta nouă infracțiune pentru a acoperi
aceasta lacună (alin. 1). Dacă ar fi să reprezentăm grafic 202 alin. 1, unde ar trebui încadrat?
Început naștere - finalizare naștere (interval). Aici punem acțiunea sau inacțiunea. Unde
punem rezultatul? Împiedicarea instalării vieții extrauterine. Tot aici, pentru că a murit înainte să
fie separat de mamă. Acțiunea trebuie realizată în acest interval, dar și rezultatul trebuie să fie
realizat în acest interval.
! / !208
Exemplu: în timpul nașterii, în prezența unei nașteri asistate de către soț, mama, ambii de
fapt, vor să ucidă copilul. Tatăl, în momentul în care trăgea de corpul copilului, intenționat, îi
fracturează coloana, producând împiedicarea instalării vieții extrauterine, împiedicând nașterea
vie și viabilă a fătului, asta însemnând încadrarea pe alineatul 1.
Ca în cazul infracțiunii de avort, putem discuta de acțiune sau inacțiune, rezultatul este
doar împiedicarea vieții extrauterine, și, foarte important din nou, vătămarea fătului în
perioada sarcinii de către femeia însărcinată nu se pedepsește, dar aici vorbim de acțiuni în
timpul NAȘTERII. Pentru că avem alin. 7 de la 202, care vorbește de vătămare în timpul
SARCINII, raportat la 202 alin. 1, care vorbește de vătămarea în timpul NAȘTERII. De ce credeți
că a făcut legiuitorul diferența? Pentru că în timpul nașterii fătul se apropie mai mult de
persoana. Oricum, dacă vă uitați la sancțiunea aplicată pe alineatul 1, e o prostie. Dacă nu i-a
ieșit copilului jumătate de picior afară e 3-7 ani, dacă a ieșit de tot și ai fi făcut imediat după
acțiunile din speță ar fi fost violență asupra unui membru de familie și pedeapsa ar fi fost 10-20,
cu o pătrime majorată. Dacă a comis mama în starea de tulburare aferentă de la alineatul 6,
limitele se și reduc cu jumătate, deci aici la vătămarea fătului sunt niște probleme de corelare a
sancțiunilor foarte mari față de celelalte infracțiuni. E o infracțiune foarte complicată, foarte
anapoda făcută.
Apoi avem alin. 2 care se referă la vătămarea fătului în timpul nașterii, deci trecem
acțiunea în intervalul „început naștere - finalizare naștere”, dar care însă a provocat o vătămare a
COPILULUI, deci după naștere. Aceasta este diferența esențială dintre alin 1 și
2. Alin. 2 se referă la două rezultate alternative. Rezultatul poate fi acela de (1) vătămare, care
trebuie înțeleasă în sensul de una dintre urmările de la 194 sau o altă urmare alternativă poate fi
aceea a morții copilului. Dacă înainte legiuitorul vorbea despre făt, aici la art 202 al 2 deja spune
vătămarea sau moartea copilului care este o altă modalitate de a-l numi persoană pe acel copil.
Mergem la alin. 3, vătămarea fătului în timpul sarcinii, deci ne poziționăm înainte

începerii nașterii, prin care s-a cauzat ulterior copilului o vătămare sau moartea copilului.
Rezultatul este din nou după naștere. Este important de înțeles că există două intervale
importante: acțiune în timpul sarcinii și acțiune în timpul nașterii. Există și momente diferite în
care se produce rezultatul: rezultat în timpul nașterii, împiedicarea instalării vieții extrauterine,
sau rezultat după naștere, vătămarea sau moartea copilului.
Mai departe, alin. 4: vătămarea fătului în timpul nașterii de către mama aflată în stare de
tulburare psihică se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatul 1 și 2 ale cărei limite se
reduc la jumătate. Aici femeia se pedepsește, dar în formă atenuată.
Iar acum vom vorbi despre alin. 5, cel mai relevant: dacă faptele de la alin 1-4 au fost
comise din culpă limitele se reduc la jumătate. Deci avem atât o vătămare a fătului sancționată
atunci când este comisă cu intenție sau praeterintenție, cât și se sancționează și vătămarea fătului
comisă din culpă. Exemplu: în timpul nașterii medicul manipulează capul copilului într-o manieră
greșită, provocându-i astfel copilului un handicap locomotor și mintal. Nu a produs moartea
copilui după naștere, dar a produs o vătămare a copilui după naștere, o stare de infirmitate
permanentă. Prin acțiunea culpabilă a medicului, care nu a acționat conform standardelor
medicale în materie de manipulat copilul în timpul nașterii, s-a produs o vătămare a copilului
după naștere, respectiv o stare de infirmitate permanentă. Colegul dumneavoastră întreabă dacă
alineatele 4 și 5 pot merge împreună, ce părere aveți? Nu prea merge culpa cu tulburarea, și mai
mult decât atât este destul de clar că vătămarea aceea în stare de tulburare are în vedere ipotezele
! / !208
de intenție sau praeterintenție. Deci cele 2 sunt incompatibile. Care dintre alineatele 1, 2 sau 3 se
pot comite cu praeterintenție și dați un exemplu.
Student: Dacă medicul în timpul nașterii dorește intenționat să cauzeze o vătămare (o
stare de infirmitate permanentă), dar cu titlu de culpă față de medic se produce decesul. Doris
Serban: perfect! Deci alineatele 2 și 3 de la art. 202 se pot comite și cu praeterintenție, în sensul
în care autorul poate urmări producerea rezultatului de vătămare, iar rezultatul morții copilui să
fie imputabil cu titlu de culpă.
Și acum vă citesc o speță din practica judiciară și vă rog să faceți încadrarea juridică.
Inculpata, în noaptea de 2/3.10.2016 în intervalul orar 02:00-05:00 dimineața, a născut spontan
singură și neasistată medical în closetul imobilului în care locuia la termen, un copil de sex
feminin cu dezvoltare asomatică corespunzătoare vârstei extrauterine, viu si viabil, care datorită
modului absolut impropriu în care s-a consumat expulzia a căzut în closet și a decedat datorită
asfixiei mecanice cu materii fecale.
Student 1 o încadrează în alineatul 2: acțiune de vătămare a fătului în timpul nașterii care
a produs moartea copilului după naștere.
Student 2: ucidere din culpă.
Student 3: violență asupra unui membru de familie în forma omorului.
Căutând spețe văd că multe sunt de la Brăila. Ce se întamplă acolo? Se specializează

Brăila în vătămarea fătului? Dar eu cred că undeva în Brăila există un procuror care a descoperit
această infracțiune de vătămare a fătului și ori de câte ori avem o femeie care naște în condiții
improprii, el reține vătămare fătului, evident pe alineatul 2, pe raționamentul, a existat o acțiune
de vătămare a fătului în timpul nașterii care a produs o moarte a fătului după naștere. Aveți o
problemă cu această încadrare sau nu? Eu la feeling, prima dată când am citit am zis, stai puțin,
care e vătămarea fătului aici? A trebuit să citesc hotărârea ca să îmi dau seama cumva care a fost
raționamentul judecătorului care a dispus soluția de condamnare pentru infracțiunea de vătămare
a fătului. La feeling mie îmi pare ăsta un omor clasic. De ce ar fi omor și nu vătămare? Atenție,
ca să existe o infracțiune de omor am nevoie de acțiune după ce a devenit persoană și rezultat
după ce a devenit persoană. Ca să am o vătămare am
! / !208
nevoie de o acțiune în timpul nașterii și rezultat după ce a devenit persoană. Mie îmi pare că
ei spun așa: conduita de vătămare a mamei ar fi faptul că mama a născut în condiții improprii, dar
mie îmi pare că rezultatul nu se datorează faptului că mama a născut în condiții improprii, ci că
mama odată ce a expulzat copilul și copilul a fost desprins de corpul mamei, l-a lăsat să cadă în
closet și să se asfixieze cu materiile fecale. Aia este acțiunea mult mai relevantă în speță, nu
vătămarea, o vătămare propriu-zisă în timpul nașterii nu există, există o acțiune propriu-zisă de
ucidere. Care era diferența între mama care nu își atinge copilul și îl lasă să fie expulzat direct în
closet sau mama care naște copilul pe o pătură și apoi își ia copilul și îl aruncă în closet? Până la
urmă la nivel de reproșabilitate este același lucru, ori la vătămarea în timpul nașterii trebuie să am
o acțiune a mamei în timpul nașterii propriu-zise și ea însăși să ducă la rezultat, ori în speță aici
am după naștere o acțiune a mamei. Deci eu personal în această speță aș fi încadrat fapta pe
infracțiunea de omor cu violența asupra unei membru de familie.
Mai am o speță interesantă: datorită condițiilor improprii în care se desfășura nașterea,
inculpata fiind singură, lipsită de asistență de specialitate, travaliul s-a prelungit în timp suficient
de mult pentru ca fătul să se înece cu lichid amniotic și să sufere leziuni traumatice cauzate
tocmai din cauza travaliului. Cu toate acestea, viața extrauterină a fătului s-a instalat având o
durată măsurabilă în secunde. Văzând că produsul de concepție nu prezenta semne vitale,
inculpata l-a ambalat împreună cu placenta și cordonul ombilical în doi saci menajeri și o sacoșă
și le-a aruncat pe tubulatura de debarasare a gunoiului menajer aferente scării de bloc. Vii se pare
diferită starea aceasta de fapt față de prima?
Student: este imputabil mamei faptul că s-a prelungit travaliul?
Profa: Pai nu îi este imputabil travaliul? Îi este imputabil mamei. A născut fără asistență
medicală de specialitate și asta a dus la prelungirea travaliului. Aici chiar îmi pare că este vorba
despre o vătămare a fătului, dar ați sesizat diferența dintre cele 2 spețe? Aici acțiunea de vătămare
este clar în procesul nașterii, dincolo nu mai discutăm de o acțiune de vătămare, ci despre o
acțiune propriu-zisă: aruncarea fătului în closet.
Vătămarea fătului - Art. 202 CP

1. Valoarea socială - doar de la finalul procesului nașterii = persoană
protejată - structură temporală :
— finalizarea proc. concepție — începerea procesului
nașterii = art.201 : întreruperea cursului nașterii
— începerea procesului nașterii — finalizarea nașterii =
art. 202 (1, 2, 4,5) : vătămarea fătului
— finalizarea nașterii — moartea pers = infra contra
persoanei
2. Structura - sunt 2 tipuri de infracțiuni - analiză diferită
infracțiunii
3. Vătămarea - întindere temporală: începutul procesului nașterii ( dureri/ incizie) —
fătului în timpul finalizarea procesului nașterii (instalare viață extrauterină)
nașterii
! / !208
a. Vătămarea - protejează dr la viață al fătului
intenționată a - poate fi comisă de oricine
fătului în timpul - orice acțiune de vătămare a fătului ce det împiedicarea instalării vieții
nașterii care a
extrauterine
împiedicat
instalarea vieții - analiza se face rap la 194
extrauterine - infra cu conținut deschis : acțiune/ inacțiune (să aibă poz de garant față
de făt)
! DOAR dacă e comis în timpul proc nașterii
- necomiterea cu intenție
b. Vătămarea - Dif (1)-(2) : dpdv rez produs rap la conduita vătăm.
intenționată / - rez vc asupra copilului se produce după naștere ( semnif art 194)
praeterintenționat - ! nu sunt sancționate : producerea unei leziuni traumatice/ afec sănătății
ă a fătului în
dacă au nec < 90 zile med.
timpul nașterii
care a cauzat - se poate comite prin inacțiune : poz de garant față de val protejată
ulterior copilului o - dif de art 194 : momentul încare a avut loc actul de exec (după naștere +
vătămare / a avut rez = art. 194)
ca urmare - rez mortii asupra copilului se produce după naștere, iar actul de exec in
moartea copilului
timpul nașterii (dif fată de omor)
— vinovăție: — pt vc făt : intenție
— pt moartea fătului: intenție/ praeterintenție
(moartea imputab cu titlul de culpă)
ex: acțiunea de vătămare produce direct moartea
- vătămarea fătului se absoarbe natural in cea care a avut ca rez moartea
sa
c. Forma - comisă de către mama care era într-o stare de tulburare psihică
atenuată comună ( asemănător art 200 (1), (2))
- Doar mama beneficiază de CPS , participanții răsp pt forma de bază
- Trebuie să fi fost comisă de mamă în timpul nașterii, det de st de
tulburare ( cauzată de sarcină/procesul nașterii, NU o cauză
extrinsecă)
! / !208
d. Cauza - medic/ pers autorizată să asiste nașterea sau să o urmărească
justitificativă - O astfel de conduită culpabilă se poate reține doar at când rez
comună vătămător s-a produs/ a fost favorizat de nerespectarea standardelor
medicale aplicabile la efectuarea actului med
- Cond ca fapta să fie justificată: — comisă de medic/ pers autorizată
să asiste nașterea sau să o urmărească
— act exec=act medical , cu
respectarea prev med, în interesul mamei/fătului (! Nu poate opera când
avea altă pos și optează pt cea vătămătoare pt făt)
— rez = urmarea riscului
inerent al exer act ( nu este consecința unui act medical efectuat defectuos)
— actul este realizat cu
consimț mamei ( impos : prezumat ; dacă a negat anterior => lipsă)
4. Vătămarea • faptele de la art 202 , (1,2,4) = culpă
fătului din culpă • omisivă/comisivă , cu încălcarea obl de diligență => dacă rezultatul
în timpul nașterii repr o urmare inerentă a actului med, iar în sarcina personalului nu
poate fi iden o conduită culpabilă dpdv med , fapta nu e tipică
• S-a produs inițial o vătămare care s-a absorbit natural în rez mai
grav, moartea copilului
• Vinovăție: culpă
! / !208
5. Vătămarea a. Vătămarea intenționată a fătului în timpul sarcinii care a
fătului în timpul cauzat copilului o vătămare/ moartea
sarcinii • În timpul sarcinii
• Actul de exec își prod efectul după naștere (nu întrerupe
cursul sarcinii - avort)
• !! Autorul acționează cu scopul de a întrerupe cursul
sarcinii, rez Nu se produce, dar se prod vătămarea fătului
: concurs sau doar infra de la art 202, al 3.
• vinovăție: intenție/ praeterintenție ( vrea să producă
avortul, nu reușeste și se prod o vătămare)
b. Vătămarea din culpă a fătului în timpul sarcinii care a
cauzat copilului o vătămare/ moartea
• CULPĂ
• Incomp cu întreruperea cursului sarcinii
• ! Dacă fătul decedează instantaneu ca urmare a
întreruperii din culpă => VC din culpă ( dacă moare dupa
naștere - lit b)
• !!! Se produc ambele urmări : concurs între vc din culpă
cu vătămarea fătului
c. Cauza justificativă specială în cazul vătămării intenționate
în cursul actului medical
- medic/ pers autorizată să asiste nașterea sau să o
urmărească ( dacă rez s-a produs ca urm a unei culpe a medicului=> NU
se înlătură caract antijuridic)
Cauza de — comisă de femeia însăcinată
nepedepsire
comună
! / !208
Curs 6
Infracțiuni contra libertății persoanei
Conceptul acesta de libertate a persoanei are foarte multe dimensiuni. Dacă ați face câteva
conexiuni cu privire la dreptul la viață privată pe care l-ați învățat la CEDO. Știți că avem
libertatea de mișcare, libertatea de exprimare, libertatea sexuală a unei persoane, libertatea
psihică a unei persoane.
Primul capitol de care o să ne ocupăm noi astăzi se referă la libertatea fizică a persoanei,
mai exact la libertatea de mișcare a persoanei.
Libertatea fizică este un drept disponibil.
Exemplu: Dacă eu îi spun lui X „închide-mă în cameră 2 ore că nu vreau să ies să-mi
cumpăr alcool sau droguri”, într-o astfel de situație fapta de lipsire de libertate nu mai este tipică
pentru că, textul de la lipsirea de libertate spune în felul următor: ,,Lipsirea în mod ilegal a unei
persoane” ceea ce înseamnă că toate acele cauze justificative care, la alte infracțiuni erau cauze
justificative, consimțământul victimei, autorizarea legii etc, devin acum condiții de tipicitate.
Deci dacă există, cu ghilimelele de vigoare ,,o cauză justificativă”, de fapt ea e o cauză de
înlăturare a tipicității faptei.
I. Art. 205 - Lipsirea de libertate în mod ilegal
Subiect activ: orice persoană

Subiect pasiv: conceptul de libertate e strâns atașat de ideea de persoană fizică și prin
urmare doar o persoană fizică poate fi subiect pasiv.
Exemplu de lipsire de libertate comisă de o persoană juridică: Organizație care răpește
fete.
Într-o astfel de situație în care o sectă are personalitate juridică (există acolo un interes din
cauza faptului că au un regim fiscal foarte lejer), dacă în numele și în interesul sectei sunt
sechestrate sau lipsite de libertate mai multe persoane, putem discuta despre lipsire de libertate
comisă de către o persoană juridică. În mod evident, de cele mai multe ori, lipsirea de libertate e
comisă de o persoană fizică și nu de o persoană juridică.
Lipsire de libertate înseamnă
Trebuie să facem distincția între o conduită privativă de libertate (care într-adevăr

constituie lipsire de libertate) și o conduită restrictivă de libertate.
Speță CEDO: Mafiotul era izolat pe insulă și statul italian a susținut că aceea este o
conduită restrictivă de libertate, dar CEDO a spus că e privativă de libertate luând în calcul
dimensiunile spațiului în care se putea mișca, că nu avea acces la familie, libertatea de exprimare
religioasă etc.
Lipsirea de libertate se deosebește de restrângerea libertății printr-un ordin cantitativ.

Exemplu: dacă eu acum vă închid în acest perimetru, sunteți lipsiți de libertate.
! / !208
Exemplu2: închid ușa și nu permit unei persoane din exterior să între în sala de curs.
Atunci aici o să fie restrictivă de libertate.
Deci observați diferența cantitativă, voi v-ați putea mișca doar în acest amfiteatru, iar
persoana respectivă poate să zică „numa bine că nu m-a lăsat că și așa nu aveam chef de curs,
merg la cafea”. Deci diferența dintre cele două e una cantitativă și rareori se ridică problema în
ceea ce privește practica judiciară în diferențierea dintre lipsirea de libertatea și restrângerea
dreptului la libertate.
Evident, poate fi totală sau parțială.

Speță: doi părinți care aveau doi copii ce sufereau de handicap fizic, în momentul în care
mergeau la serviciu sau orice alte chestiuni de făcut în afara locuinței își legau copiii cu un lanț de
calorifer și-i lăsau acolo. Mă rog, ei spuneau că este pentru propria lor protecție. Permiteți-mi să
nu fiu de acord cu ei, adică e mai greu de imaginat că acesta este un comportament rezonabil.
Așadar, într-o astfel de situație avem o lipsire de libertate TOTALĂ, în mod evident.
Speță2: un om nervos pentru că o femeie nu a mai vrut să fie cu el, o leagă de un scaun în
barul pe care îl deținea și îi spune să se gândească mai bine dacă vrea să îl părăsească sau nu.
Toate acestea sunt exemple de lipsire de libertate totală.
Mai avem și varianta de lipsire de libertate PARȚIALĂ, în care există o libertate de
mișcare a victimei, dar ea este relativ limitată.
Exemplu: dacă închizi în casă persoana respectivă, ea are o anumită libertate de mișcare
spre deosebire de prima ipoteză, dar totuși nu este suficient pentru a putea discuta despre lipsire
de libertate totală.
Există lipsire de libertate fizica ori de câte ori victima, pentru a-și putea exercita dreptul
la libertate fizică, trebuie să depună eforturi nerezonabile. Deci nu vă imaginați lipsirea de
libertate tot timpul ca o acțiune fizică. Dacă eu spre exemplu, sub amenințarea unei arme vă spun
„de aici nu pleacă nimeni până nu zic eu că poate pleca cineva” tot lipsiți de libertate sunteți,
chiar dacă eu nu am făcut nimic material. E o lipsire de libertate printr-o constrângere psihică.
Eforturi nerezonabile
Exemplu: X se ceartă cu iubitul ei chiar înainte de a pleca de acasă și îi spune ,,astăzi nu
vei mai pleca niciunde, o să rămâi acasă” și nu-i spune nimic suplimentar, închide ușa cu cheia și
pleacă, având și iubitul încuiat cheie. A fost el lipsit de libertate într-o astfel de situație? Nu, avea
cheie și pentru a-și exercita dreptul la libertate fizică nu trebuia decât să deschidă ușa cu cheia.
Așadar acesta nu e un efort nerezonabil.
Exemplu2:eu încui ușa de la sala de curs și vă spun, de aici nu pleacă nimeni decât dacă
vreau eu, iar voi vă apucați să săriți pe geam, e lipsire de libertate pentru că, de regulă, dintr-o
clădire nu se iese pe geam. Astfel voi ați depus deja un efort nerezonabil, prin urmare ați fost
lipsiți de libertate.
Avem lipsire de libertate în situația în care victima beneficiază de un tratament foarte bun?
Exemplu: Lui Becali i s-a furat mașina, în condițiile astea, evident Becali s-a enervat și
și-a trimis gorilele, respectiv Smărăndescu și alții, să-i găsească pe hoți și să-i aducă la el într-un
bar în Pipera. În aceste condiții, gorilele domnului Becali s-au apucat să-i caute pe hoți, i-au găsit,
i-au băgat în portbagaj/mașină, dar evident cu forța și cu focuri de armă. După care i-au dus la
regele Becali. La barul din Pipera înregistrările arată că victimele lipsirii de libertate au beneficiat
de un tratament relativ regesc, în sensul în care au primit mâncare, au primit de băut etc.
! / !208
Speța a stârnit relative controverse pentru că, atât în fond cât și în faza de apel, eram pe
vechiul Cod deci mai aveam și recursul, domnul Becali a fost achitat spunându-se că, de
principiu, nu se poate discuta despre o restrângere a libertății fizice pentru că victimele, pe lângă
faptul că au beneficiat de un astfel de tratament regesc, oricând ar fi putut pleca din acel loc. Și
noroc cu Înalta Curte și cu recursul de 5 judecători pentru că domnul Becali a fost condamnat în
baza acestei spețe la 3 ani cu suspendare, dacă nu mă înșel, spunându-se că este vorba despre o
lipsire de libertate, inclusiv că nu contează tratamentul de care au beneficiat victimele pentru
că este vorba despre o lipsire de libertate. Și un element esențial, care mie mi se pare foarte
relevant, este faptul că, în acest context, când a avut loc băgatul în portbagaj și uzul de arme,
un trecător sau un martor a sunat la 112 și a spus în felul următor „Doamna, trimiteți repede
un echipaj aici, căci sunt gorile cu focuri de armă care i-au băgat pe oameni în portbagaj, iar
doamna îl tot întreba pe cel care a sunat cum îl cheama, iar el refuza să își dezvăluie identitatea”.
Mie mi se pare că e foarte clar că din momentul în care au fost băgate victimele în mașină că se
putea discuta despre o lipsire de libertate și, în reprezentarea lor, ei erau lipsiți de libertate, chiar
dacă Becali hăhăia în fața lor ce buni prieteni erau. Pentru că și în barul respectiv în care hoții
respectivi fuseseră lipsiți de libertate se exercitau presiuni asupra lor, chiar dacă într-o
manieră mai subtilă, nu într-o manieră violentă, ca aceștia să recunoască că au furat mașina
respectivă, practic să dea niște declarații de recunoaștere. Prin urmare, domnul Becali și
compania, toate gorilele aferente, au fost condamnați pentru infracțiunea de lipsire de libertate în
mod nelegal. Ideea e că i-au blocat în trafic și au intrat în coliziune cu mașina pe care o
conduceau. A fost, practic, cum zicea procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte în
pledoaria lui finală, un comando urban. Adică, eu mi-am trimis trupele de mercenari urbani să
meargă să îmi recupereze mașina. Vă dați seama că de asta mi se părea foarte relevantă
înregistrarea și voiam să v-o pun, pentru că din descriere rezultă foarte clar că există o acțiune de
răpire propriu-zisă a persoanelor respective. Și discutăm despre o lipsire de libertate, indiferent de
tratamentul pe care îl primește victima ulterior.
Uitați-vă la art. 205, alin. (2) de la lipsire de libertate, care spune în felul următor: prin
lipsire de libertate se înțelege și răpirea unei persoane, care la momentul comiterii faptei, se afla
în imposibilitate de a-și exprima voința. Această precizare a legiuitorului a stârnit niște discuții
raportat la următorul exemplu.
Răpire = mutarea cu forța a unei persoane dintr-un loc în alt loc. Textul de la alineatul 2
ne spune că dacă mut o persoană care se află în imposibilitatea de a-și exprima voința dintr-un loc
în alt loc, deja discutăm despre infracțiunea de lipsire de libertate.
Exemplu: un copil nou-născut care este răpit de către tată și dus în locuința lui pentru că
tatăl avea niște divergențe cu mama care nu îl lasă să îl vadă. Într-o astfel de situație, indubitabil,
vorbim despre răpire.
Exemplu: Sunteți nervoasă pe prietenul dumneavoastră și vă decideți în dimineața în care

mergeți la cursuri, în timp ce el doarme, să îl închideți în casă. Persoana respectivă, să zicem, e
una care doarme mai mult în ziua de luni și doarme până va întoarceți de la cursuri. Nici măcar
nu și-a dat seama că este lipsit de libertate, nici măcar nu a vrut să își exercite acest drept la
libertate fizică. Avem sau nu avem lipsire de libertate?
Lipsirea de libertate nu cere ca victima să își dorească să fie într-un alt loc, ci
protejează o libertate chiar potențială a victimei.
Pe ideea de reproșabilitate, am putea spune că îi putem reține o lipsire de libertate chiar
! / !208
dacă victima nu a vrut să își execute dreptul la libertate fizică.
În opinia lui Sergiu Bogdan, pot fi subiect pasiv al infracțiunii de lipsire de libertate
inclusiv persoane, care la momentul actului privativ de libertate, se aflau în imposibilitatea de
a-și exprima voința, în sensul că dorm sau sunt copii foarte mici sau etc. Subiect pasiv poate fi
oricine, inclusiv această categorie de persoane, nediferențiat.
Exemplu: inclusiv în situația în care îl închid pe prieten în casă, prieten care dormea și
deschid când ajung acasă, fapta, în viziunea lui Sergiu Bogdan este una consumată.
Din alte puncte de vedere, această opinie poate fi combătută în sensul în care nu și-ar mai avea sens
precizarea legiuitorului de la alineatul 2. Precizarea legiuitorului de la alineatul 2 se referă și ne spune clar că la
persoanele aflate în imposibilitate de a-și exprima voința, discutăm despre o lipsire de libertate doar atunci când avem
răpire. Ori, răpire, înseamnă mutarea unei persoane dintr-un loc în alt loc, ceea ce nu este cazul în speță.
Totuși, ca să ajungem la o concluzie finală, în opinia lui Sergiu Bogdan se tratează toți
acești subiecți pasivi nediferențiat, deci în speță - te închid în casă în timp ce dormi - discut
despre o lipsire de libertate.
Lipsirea de libertate poate avea loc fie prin faptul că țin victima, o închid etc, fie că eu
însumi îi provoc starea de inconștiență.
Exemplu: îi administrez unei persoane o substanță narcotică care o adoarme câteva ore
bune, discut despre lipsire de libertate, pentru că victima nu a vrut să adoarmă, iar eu, prin acea
substanță, am paralizat-o.
Speță: Suntem în stația de metrou Piața Victoria din București. O doamna merge la toaletă
din metrou. Erau cabine, cum sunt la toaletele publice. Și se trezește, după ce intră în toaletă, că
cineva din cealaltă cabina aruncă cu materii fecale în ea. Evident că doamna respectivă încearcă
să iasă. Nu poate să iasă pentru că inculpatul, înainte de a realiza această activitate minunată, a
închis-o pe doamna din exterior, pentru că era cu cheie pe exterior cabina.
Evident că discutăm despre lipsire de libertate în speță pentru că i-am limitat libertatea
fizică doamnei. Domnul a fost prins pentru că erau camere de supraveghere și a fost văzut când a
intrat în toaletă. Ceea ce a fost interesant a fost că doar doamna asta a făcut plângere, dar el
povestea în declarațiile sale din faza de judecată că el a mai făcut chestia asta și a spus că înainte
de a întreprinde acțiuni de acest gen, își pregătea borcanul cu materii fecale și mergea a două zi să
arunce cu materii fecale în doamnele care mergeau la toaletă. Iar la nivel de justificare,
justificarea era că voia să se răzbune pe femei pentru că acum 4 ani fusese părăsit de prietenă lui
și era foarte deprimat. Și prin urmare, aceasta a fost metoda prin care s-a răzbunat pe femei.
Haideți să discutăm puțin despre consumarea faptei. Infracțiunea asta de lipsire de

libertate este un exemplu clasic infracțiune continuă. Este infracțiune a cărei durată de execuție
se prelungește în timp. Infracțiunea continuă, dacă va amintiți, avea un moment al consumării și
un moment al epuizării. Lipsirea de libertate se consumă în momentul în care persoana este
lipsită de libertate. Totuși, fiind o infracțiune continuă, pentru a se reține forma consumată,
lipsirea de libertate are nevoie de un delta T minimal pentru a putea fi reținută în formă
consumată. Deci, am nevoie de un delta T minim pentru a putea fi reținută lipsirea de libertate.
Exemplu: vă întâlniți cu mine pe stradă și aveți o super întrebare de drept penal special
care nu vă dă pace de câteva zile. Și mă țineți. Eu va spun că vă răspund la seminar, dar voi
refuzați și mă țineți acolo. Într-o astfel de situație, sunt lipsită de libertate? De principiu, nu. Dar
! / !208
dacă, de exemplu, persoana respectivă mă ține acolo, în aceste condiții, câteva minute? Mă ține
efectiv. Evident că, dacă aș putea pleca nu ar mai fi discuția. Efectiv, mă ține de mâna și nu mă
lasă să plec, iar eu nu-mi permit să-i dau un pumn că știu care sunt condițiile legitimei apărări. În
astfel de situații, de principiu am nevoie de un delta t = dacă mă ține un minut sau două nu e o
infracțiune de lipsire de libertate, dar dacă deja conduita respectivului se prelungește timp de
câteva minute deja putem discuta despre o lipsire de libertate.
Exemplu: sunteți pe peronul din gară și tocmai vă pregătiți să urcați într-un tren și vine
cineva și vă reține exact în minutul pe care dumneavoastră îl aveați la dispoziție să vă urcați? Ați
fost lipsit de libertate? Da! Deja aici când ai o activitate anume de făcut într-un interval, acest
delta T începe să fie și mai minim decât minimul delta T de care aveam nevoie într-o situație
relativ obișnuită. Aprecierea se face întotdeauna in concreto.
La subiecții pasivi aflați în stare de inconștiență, fapta se consumă indiferent de
poziționarea victimei față de acțiunea privativă de libertate. Adică fapta se consumă în
momentul în care eu am închis victima, după puține minute fapta e deja consumată, indiferent
dacă victima în acel interval a vrut sau nu să-și exercite dreptul la libertate.
Momentul epuizării faptei = momentul în care victima a reușit să se sustragă de sub
controlul autorului efectiv (să aibă impresia că a scăpat și că e liberă)
Exemplu: inculpatul o privează de libertate pe fosta lui prietenă în propria lui vilă, ea e
ținută acolo, fapta e consumată și la un moment dat ea reușește să iasă din casa efectiv, ajunge în
curtea imobilului, însă în curte e prinsă din nou de inculpat și readusă în casă. Întrebarea este dacă
la momentul la care ea a reușit să ajungă în afară imobilului, ajungând în curte, deja putem
discuta despre o epuizare a infracțiunii de lipsire de libertate? Nu! (Dacă am spune că s-a epuizat
atunci ar trebui să facem concurs cu altă infracțiune de lipsire de libertate).
Pentru că a fi o faptă epuizată de lipsire de libertate înseamnă că victima a reușit să se
sustragă de sub controlul autorului. Ori în momentul în care victima este în curte, ea nu a reușit
să se sustragă de sub controlul autorului, fapta fiind în continuare aceeași.
Speță: victima era privată de libertate, la un moment dat a reușit să scape, a ajuns într-un
parc în care a cerut ajutorul trecătorilor, dar până când să se mobilizeze poliția a fost din nou
prinsă de inculpat și relipsită de libertate. Într-o astfel de situație, pentru ca victima deja s-a
îndepărtat semnificativ de locul lipsirii de libertate, fapta era deja epuizată și în momentul în care
autorul a relipsit-o de libertate, discutăm de un nou act de executare a lipsirii de libertate în formă
continuă, infracțiunea rămânând în speță în formă continuată, spunându-se că există rezoluție
infracțională.
Probabil s-a omis la penal general că asta cu rezoluția infracțională unică este o chestie
super teoretică, că în practică o deduci dolus ex re din diverse elemente de fapt obiective.
Epuizarea infracțiunii de lipsire de libertate înseamnă că victima a reușit să se
sustragă de sub controlul autorului și dacă cumva se comite un nou un act de lipsire de
libertate, acesta fie se reține în concurs, fie cu primul act la o infracțiune în formă
continuată.
Speță: în jurul orei 12, inculpatul a observat-o pe fosta concubină și fiul lor de 13 ani în
timp ce se deplasau pe raza comunei X. Inculpatul a coborât rapid din autoturism, a prins-o de
antebrațul stâng și a forțat-o să se urce pe bancheta din spate a autoturismul din care a coborât
inițial. Ce ați reține aici? Lipsire de libertate prin răpire, dar raportat la modalitatea de executare,
! / !208
inculpatul a prins-o de antebraț, a bruscat-o și a forțat-o să se urce pe bancheta din spate. Care
este o altă
infracțiune incidentă? Loviri și alte violențe. Ați reține-o sau nu? Se absoarbe în lipsirea de
libertate? Care ar fi relația dintre cele 2?
1. Relația dintre infracțiunea de lipsire de libertate și cea de loviri și alte violențe
Deja când discutăm despre acțiuni de bruscare a victimei, de băgare cu forța a victimei
într-un anume loc, aceste acțiuni se circumscriu noțiunii de lipsire de libertate și, prin urmare,
nu impun reținerea unui concurs între lipsire de libertate și loviri sau alte violențe. Însă, dacă
deja discutăm despre agresiuni mai bine individualizate, putem discuta despre un concurs de
infracțiuni.
Exemplu: s-a reținut în cadrul rechizitoriului că inculpatul a aplicat persoanei vătămate

minore Georgiana de 16 ani lovituri cu palma în zona feței și apoi a lipsit-o pe aceasta de
libertate, scoțând-o pe aceasta din autoturismul martorului și introducând-o în autoturismul
proprietate personală, împotriva voinței sale, ducând-o ulterior la domiciliu său.
Vedeți? Deja am aici agresiuni mult mai bine individualizate, nu doar o simplă acțiune de
bruscare, iar chiar dacă ele sunt comise pentru a comite o lipsire de libertate și în legătură cu
lipsirea de libertate, deja aici putem discuta despre un concurs.
Concluzia: da, operează absorbția lovirilor în lipsirea de libertate, dar absorbția

unor agresiuni minime. Dacă deja discutăm despre pumn, lovituri cu palma, mai bine
individualizate, putem discuta despre un concurs de infracțiuni.
2. Relația dintre lipsire de libertate și cea de amenințare
Speță: această lipsire de libertate apare foarte mult în legătură cu violul pentru că dacă o
vezi pe victima în mijlocul parcului nu o poți viola acolo și trebuie sa o duci într-un loc mai izolat
să o violezi. La un moment dat, inculpatul abordează o victimă în vârstă de 5 ani și spune: „vrei
să vii cu mine să-ți arate nenea un iepuraș de pluș?” și victima, provenind dintr-un mediu social
care nu este ok cu o familie săracă, când aude de jucărie e super entuziasmată și merge cu nenea
într-o anexă a casei sale și el nu îi arată niciun iepuraș, ci întreține relații sexuale cu ea. Având în
vedere că victima în mod voit s-a dus până la casa inculpatului, avem sau nu lipsire de libertate?
Vă mai dau un exemplu: “Vino cu mine acasă să iți arăt Tratatul lui Traian Pop” și când ajungeți
acasă numai tratatul nu-l vedeți. În această situație putem discuta despre lipsire de libertate?
La momentul în care se deplasează din punctul A în punctul B, ea se deplasează ca o
exercitare a dreptului la libertate. Că acest drept la libertate sau că acest exercițiu la libertate are
o motivație greșită, asta e partea a doua, dar deplasarea ei constituie exercitarea dreptului la
libertate. Prin urmare, în astfel de situații în care victima voit, chiar dacă era indusă în eroare,
se deplasează la locuința autorului, nu putem discuta despre o infracțiune de lipsire de
libertate. Este un viciu de consimțământ asupra motivului care mă determină să mă duc și nu e
suficient ca să se anihileze consimțământul din punct de vedere a dreptului penal și nu trebuie
făcută o diferențiere între ipoteza în care cei doi, fie fetița, fie studentul se deplasează voluntar
în acel loc, fapta nu constituie lipsire de libertate chiar dacă motivația este greșită (motivul
care stă la baza deplasări este unul eronat și are o reprezentare greșită asupra a ceea ce se va
întâmpla).
Autorul va răspunde din momentul în care ajunge acasă, dacă acolo autorul o încuie 30 de
minute în grajd și apoi o violează. Pentru cele 30 de minute infracțiunea e deja consumată.
Gândiți-vă, spre exemplu: X se întâlnește cu cineva și îi spune “Dacă vii cu mine acasă îți dau
! / !208
200 lei când ajungem”. Și X și Y ajung acasă la X și Y nu-și mai primește suma de bani. E lipsire
de libertate acolo că am indus-o în eroare cu privire la motivul care a făcut-o să se deplaseze?
NU! Același lucru este și în celelalte spețe anterioare, chiar dacă motivul determinării diferă.
Lucrurile stau în aceeași parametrii, deci nu avem lipsire de libertate în astfel de situații. Avem o
eroare sau chiar un dol, dar fapta nu e tipică pe lipsire de libertate. Viciul de consimțământ nu e
suficient pentru a anihila sau activa tipicitatea faptei.
Deci am discutat, pe latură obiectivă ce presupune. Pe latură subiectivă în forma de
bază se comite cu intenție. Știm că o faptă se comite cu intenție dacă legiuitorul nu specifică
pentru că dacă ar fi din culpă legiuitorul trebuie să specifice incriminarea faptei din culpă.
Formele agravate ale infracțiunii de lipsire de libertate:
A. De către o persoană înarmată:
1. Persoană înarmată = persoană care poartă asupra ei o armă.
Armă, în accepțiunea codului, înseamnă atât armă propriu-zisă, cât și armă asimilată.
Armele propriu-zise = cele definite ca atare în legislația specială, în principiu discutăm
despre arme de foc (pistol, mitralieră etc) și arme albe (cuțite), arme cu aer comprimat.
Arme asimilate = orice obiect care este folosit la atac.
Exemplu: dacă eu ma duc să privez pe cineva de libertate și lovesc persoana cu un laptop
care are carcasa tare, într-o astfel de situație aceasta este o armă asimilată. Folosirea obiectului la
atac înseamnă fie folosirea obiectului pentru agresarea victimei, fie pentru amenințarea ei. O altă
diferențiere importantă între armă propriu-zisă și armă asimilată este că în situația în care avem o
persoană înarmată cu o armă propriu-zisă nu este necesar ca persoana respectivă să
folosească arma, este suficient ca autorul să aibă asupra sa arma pentru reținerea formei
agravate. Nu este necesar să o înștiințeze pe victimă că are o armă. Pe de altă parte, la arma
asimilată, fiindcă condiția pentru a deveni armă asimilată este folosirea la atac, este necesar
ca autorul să folosească arma. Sunt câteva ipoteze speciale, de exemplu avem arma defectă,
inculpatul are asupra sa un pistol defect. Va fi înarmat cu o armă propriu-zisă sau cu una
asimiliată?
Student: depinde dacă el sau victima știa. Dacă o amenință pe victimă și el nu știa că e
defect, atunci e propriu zisă.
Doris Serban: Păi să zicem că nu o amenință, doar ține arma în ghiozdan.
Student: Se reține și dacă știa și dacă nu știa.
Doris Serban: Atunci când discutăm despre armă propriu-zisă pentru a se reține agravanta
nu ne interesează dacă arma este sau nu funcțională și nici dacă autorul știa sau nu știa
acest lucru. Dacă autorul nu știa că arma este defectă cu atât mai mult ar trebui să se rețină
însă în practică nu se face diferența. Contează foarte mult și perspectiva victimei, iar victimei
nu îi voi spune ”Vezi că am asupra mea un pistol defect”. Deci din perpectiva victimei arma non-
funcțională se va comporta ca o armă funcțională.
2. A doua discuție ar fi ce se întâmplă dacă am asupra mea un pistol de jucărie sau o

brichetă în formă de pistol?
În condițiile în care autorul știe că are asupra sa o astfel de armă. Contează perspectiva
victimei și nu ar fi corect să mergem pe ideea de armă asimilată deoarece și acel pistol de jucărie,
raportat la componenta de amenințare, își face treaba ca și o armă adevărată, chiar și dacă o
! / !208
avea în ghiozdan și nu a folosit-o. Inculpatul vrea să o utilizeze ca o armă propriu-zisă. Ar
trebui să conteze perspectiva victimei și dacă victima se raportează la ea ca la o armă propriu-
zisă, atunci e o armă propriu-zisă. Este percepția autorului raportat la ce va gândi victima când va
vedea arma, chiar dacă nu se ajunge la acel moment.
B. Asupra unui minor
Aici ne referim la minori sub 18 ani. Ce se întâmplă dacă la momentul lipsirii de libertate
discutăm despre un minor sub 18 ani care înainte de epuizarea lipsirii de libertate împlinește
vârsta majoratului? Dacă o părticică din lipsirea de libertate este asupra unui minor, toată
fapta este asupra unui minor. Sunt spețe, de exemplu, speța cu bărbatul acela care și-a
sechestrat fiica timp de 40 de ani în beciul casei sale și o viola în mod constant. Acțiunea de
sechestrare a început de la vârsta minoratului, ceea ce înseamnă că fapta deja este comisă asupra
unui minor.
C. Punând în pericol sănătatea sau viața victimei
Într-o astfel de situație, în ceea ce privește punerea în pericol a sănătății victimei, se referă
la faptul că, inculpatul, prin modalitatea în care a ales să o priveze de libertate pe victimă îi pune
în pericol sănătatea, fără a se produce un rezultat concret în legătură cu sănătatea victimei, deci
discutăm numai despre o stare de pericol neconcretizată. Ce se întâmplă dacă eu o privez pe
victimă de libertate și ca urmare a modului în care eu am privat-o de libertate, ea are nevoie de 20
de zile de îngrijiri medicale? Nu o hrănesc timp de 20 de zile și sufera ceva afecțiune
digestivă. Speța e în felul următor: inculpatul o lipsește de libertate pe victimă 4 zile, oferindu-i
mâncare stricată și apă contaminată. Ca urmare a acestui tratament victima are nevoie de 20 de
zile de îngrijiri medicale. Ce ați reține? Concurs între LVCM și lipsire de libertate în formă
simplă sau agravată punând în pericol sănătatea? Simplă, pentru că odată ce a fost concretizată
starea de pericol în privința sănătății și am valorificat-o la LVCM, lipsirea de libertate va fi
în formă simplă.
La teza a doua avem lipsire de libertate care a pus în pericol viața victimei. Lucrurile stau
la fel ca în situația anterioară. Discutați la seminar.
Faptele pe acest alineat se comit cu praeterintenție.
D. Fapta a avut ca urmare moartea victimei
Se comite cu praeterintenție. Dacă am avea intenție am avea tentativă la omor și

lipsire de libertate sau chiar omor consumat în concurs cu lipsire de libertate. Din nou
diferența mi-o dă forma de vinovăție. Vă dau un exemplu și faceți voi încadrarea, eu leg o femeie
de un copac noaptea la -15 grade, femeia moare de hipotermie, rețin omor în concurs cu lipsire de
libertate?
Sala: Da.
! / !208
Doris Serban: Okay. Da. Se reține intenția directă pentru lipsirea de libertate - am legat
victima de un copac. Intenție eventuală sau chiar directă, la temperatura aia, pentru infracțiunea
de omor. Dar dacă spre exemplu eu lipsesc de libertate pe victimă într-un spațiu în care nu știu că
intră monoxid de carbon de pe nu știu unde și victima se asfixiază și decedează în contextul în
care o privam de libertate? Vom reține lipsire de libertate, forma agravantă, care a avut ca urmare
moartea victimei.
Altă speță: Eu lipsesc de libertate pe victima și îi aplic un tratament absolut execrabil.

Victima, la un moment dat, se hotărăște că ar vrea să scape și încearcă să sară pe geamul de la
etajul trei și moare. Variante de încadrare:
1. Lipsire de libertate care avut ca urmare moartea victimei.
2. Lipsire de libertate în concurs cu omor.
3. Lipsire de libertate în concurs cu determinarea sinucidere.
Sala: Varianta 3.
Doris Serban: Varianta 3, lipsire de libertate in concurs cu determinarea sinuciderii?
Sala: Nu, pentru că nu mi se pare că persoana ar fi vrut să se sinucidă. Ea cumva a fost

constrânsă.
Doris Serban: Okay. Da. Nu există o idee de sinucidere, ci există o idee de ”a mă elibera”.
A mă elibera nu echivalează cu suicidere. Când ar fi fost lipsire de libertate cu determinarea
sinuciderii? Dacă e așa ar fi spus: "nu mai vreau așa, mai bine mor." și s-ar fi aruncat. Dar în
gândul ei a spus "nu mai vreau asa, mai bine scap". Mai avem celelalte două încadrări: lipsire de
libertate urmată de moartea victimei (1) sau lipsire de libertate în concurs cu omor(2). Ce-i aici ?
Student: Concurs, pentru că până la urmă e un omor prin fapta victimei, după mine. Decesul
victimei nu intervine ca urmare a lipsirii de libertate și ca urmare a faptului că ea a vrut să scape.
Doris Serban: Colega voastră spune că e lipsire de libertate în concurs cu omor. De acord?
Student: Consider că dacă autorul nostru ar fi putut să prevadă că ea s-ar putea arunca de la
etajul trei și să accepte asta, am fi avut concurs cu un omor, dar atâta timp cât el nu și-a asumat
acel risc, s-a gândit că va rămâne acolo închisă și nu va putea să iasă pe nicio altă cale.
Doris Serban: De principiu, într-o astfel de speță vom discuta despre o lipsire de libertate
urmată de moartea victimei. Doar în mod excepțional, am putea discuta despre lipsire de libertate
în concurs cu omor, în măsura în care am putea demonstra că inculpatul ar fi putut să accepte că
victima va alege să sară de la etaj. Colega a spus că nu putem avea lipsire de libertate care are ca
urmare moartea victimei, pentru că nu lipsirea de libertate a dus la sinuciderea victimei. Ba da.
Acțiunea de eliberare a victimei, sub imperiul unei lipsire de libertate a dus la moartea ei, iar
acțiunea de eliberare se circumscrie ideii de lipsire de libertate a victimei. Prin urmare într-o
astfel de speță avem o lipsire de libertate care avut ca urmare moartea victimei.
! / !208
3. Relația dintre infracțiunea de lipsire de libertate și alte infracțiuni.
Deși am anticipat puțin discuția atunci când vă spuneam că la viol, dacă o vezi pe tânăra
visurilor tale în parc și vrei să violezi, nu o s-o violezi în mijlocul parcului, ci o să duci într-un loc
mai izolat ca să o poți viola mai bine. Aici se pune problema de a știi care e relația dintre
infracțiunea de lipsire de libertate cu alte infracțiuni care cuprind în tipicitatea lor o constrângere
fizică. Exemple: viol - clar constrângere, omor - există o oarecare limitare a victimei când îi dai în
cap (că nu mergi după ea cu furca, ci o ții în loc și dai cu furca, deci în acel moment victima e
lipsită de libertate), loviri și alte violențe - gândiți-vă când o persoană este la pământ și altele o
lovesc, victima este lipsită de libertate. Sunt o serie de acțiuni agresive care au această
componentă și raportat la aceste trebuie să vedem care este relația cu infracțiunea de lipsire de
libertate. Vă dau un exemplu să-mi spuneți dacă discutăm despre infracțiunea de lipsire de
libertate în concurs cu infracțiunea agresivă sau nu. Exemplul este: eu vreau să ucid victima și îi
administrez un somnifer și în momentul în care victima ajunge în stare de inconștiență o înjunghii
de 10 ore. Mi-ați reține concurs între cele două?
Sala: nu.
Doris Serban: atunci când lipsirea de libertate se suprapune sau derivă din acțiunea de
agresiune/constângere a victimei și există o suprapunere temporală a acestora, nu putem
discuta despre o lipsire de libertate autonomă, ci discutăm despre lipsire de libertate
absorbită natural în infracțiunea care presupune agresiune/constrangere. În speță, aducerea
în stare de inconștiență a victimei și apoi înjunghierea ei se circumscriu noțiunii de act de
executare al infracțiunii de omor. Prin urmare nu putem discuta despre lipsire de libertate
autonomă. Vă mai dau un exemplu cu violul: găsești victima pe canapea și în timp ce se zbate tu
o violezi, o ții, într-o astfel de situație evident că victima este lipsita de libertate, dar acea lipsire
de libertate este o consecință naturală a unei acțiuni de viol. Nu poți avea o acțiune de viol când
victima își exercită dreptul la libertate fizică. Vă dau un exemplu din practica judiciară să
înțelegeți raportat la infracțiunea de viol: inculpatul o reperează pe domnișoara într-o cursă rurală,
în sensul în care din Cluj, domnișoara a luat autobuzul pentru a ajunge într-o comună din
apropierea Clujului. În momentul în care coboară din autobuz, inculpatul, o duce în satul lui și o
închide în locuința lui. Rudelor lui le spune că este logodnica lui, tinerei îi spune că ”dacă spui că
nu ești logodnica mea, ți-am taiat gâtul”. Prin urmare o ține în casă preț de câteva zile. În aceste
zile, din când din când mai și întreține raporturi sexuale cu ea prin constrângere. Ce părere aveți
putem reține aici o lipsire de libertate în concurs cu violul? Da. Pentru momentele în care se
realizează violul, lipsirea de libertate nu are nicio autonomie, dar pentru restul momentelor
există o lipsire de libertate autonomă, care se va putea reține fără probleme în concurs cu
infracțiunea de viol.
Altfel spus, dacă lipsirea de libertate se suprapune peste actul de agresiune avem
absorbție, dacă se prelungește mai mult decât era necesar deja putem discuta despre un
concurs de infractiuni.
! / !208
II. Art. 206 - Amenințarea
Atenție, amenințarea se poate referi atât la persoana pe care o amenință, cât și la altă
persoană. Evident că dacă spun ”te omor” e amenințare, dar și dacă spun ”îți omor iubitul” este
tot amenințare. Avem două spețe de la care putem pornit discuția: inculpatul, elev la colegiul
economic amenințat în mod direct pe persoana vătămată că "la banchet o va călca cu mașina". În
actul de sesizare s-a reținut că în seara zilei de 17.09, inculpatul a amenințat cu moartea persoana
vătămată, în timp ce il alerga pe acesta când ținea în mănă un topor și pulverizând substanța dintr-
un stingător de incendii, apoi l-a urmărit cu tractorul pe izlaz timp de jumătate de oră,
producându-i astfel o puternică stare de temere. Pornim de la aceste două exemple de amenințare,
în care ambele avem amenințarea cu săvârșirea unei infracțiuni de tentativă de omor. Textul spune
"amenințarea cu săvărșirea unei infractiuni", dar și amenințarea cu săvârșirea unei fapte
păgubitoare. Ce ar însemna asta?
Student: Nu înseamnă că îi ameninți patrimoniul?
Doris Serban: Dă-mi un exemplu.
Student: Îți dau foc la casa.
Doris Serban: E amenințare cu o infracțiune de distrugere. Student:
Nu închei un contract.
Doris Serban: cum trebuie să fie amenințarea, ca să fie tipică? Dacă spre exemplu eu vă
spun dumneavoastră "te dau în judecată dacă nu accepți să imi dai banii pe care mi-i datorezi". E
amenințare?
Student: Nu, pt că e exercitare unui drept. Are caracter just.
Deci în primul rând pentru a putea discuta despre infracțiunea de amenințare trebuie să
avem un caracter injust al faptei cu care ameninți. Prin faptă păgubitoare se înțelege orice
faptă cu caracter patrimonial și injust. Orice faptă care mi-ar putea provoca mie daune
patrimoniale, ar putea intra pe infracțiunea de amenințare. Exemplu: te dau afară, fără niciun
motiv. Asta ar putea fi o amenințare.
Student: Având în vedere că calomnia nu mai e incriminată, ar putea fi amenințare și
expunerea unor secrete sau a unor relații?
Doris Serban: Sigur, în măsura în care nu cer bani ca să nu fac, că dacă cer mă mut pe
șantaj. Deci orice faptă care mi-ar putea provoca mie daune patrimoniale ar putea intra pe
infracțiunea de amenințare. Dacă eu vă spun dumneavoastră ”o să te bată Bunul Dumnezeu, las
că te fulgera el", e amenințare?
Student: Nu, pentru că nu ține de voința celui ce amenință.
Doris Serban: pentru a putea discuta despre amenințare, răul cu care se amenință
victima trebuie să fie unul controlabil de către persoana care amenință. ”Te bate
Dumnezeu” nu este un rău controlabil, ”te bat eu” este un rău controlabil.
Student: ar putea fi amenințare printr-un un abuz de drept?

Doris Serban: sigur, că abuzul de drept deja are caracter injust și putem discuta despre
amenințare cu o faptă păgubitoare. Dacă spre exemplu spun că nu-mi dau acordul să îți
construiești ceva, deși sunt obligat prin lege, ar putea fi o faptă păgubitoare, numai atenție, pe
lângă faptul că trebuie să fie injusta și controlabila, trebuie să fie de natură să stârnească o stare de
temere. Ce înseamnă de natură să stârnească o stare de temere? Trebuie să se sperie victima
în mod efectiv? Nu, pentru că atunci pentru cei curajoși nu ar mai fi niciodată amenințare. Adică
raportat la datele speței un agent rezonabil trebuie să se sperie, chiar dacă persoana amenințată nu
! / !208
s-a speriat în mod efectiv. Dacă eu spun vă omor acum pe toți comit o amenințare? Nu dacă e în
scop didactic, trebuie să ameninț cu un rău injust, cu o infracțiune.
Dacă ai zis „ai pus-o” este amenințare? Depinde de circumstanțele concrete. Pe lângă că răul
trebuie să controlabil și injust, mai trebuie să fie determinat sau determinabil. Dacă vine o
„gorilă” să-mi spună „ai pus-o” este determinabil, se poate subînțelege că mă va bate. Dacă nu se
poate subînțelege și determinarea răului nu se poate e discutabil dacă se poate genera acea stare
de temere. Ce se întâmplă dacă vă ameninț în rusă? Dacă voi nu știți rusă, nu ați înțelege, ar fi
amenințare? Nu, că nu e tipică, tu nu înțelegi că am un ton agresiv și nu poți să deduci din alte
chestiuni extraverbale. Dacă poți să deduci din altele că am spus „te omor”, atunci poate să
genereze o stare de temere și să fie tipică amenințarea.
Care este legătura dintre amenințare și fapta cu care ameninț? Dacă eu îți spun “dacă mai
vorbești îți dau una” și tu vorbești și vin să te lovesc. Dacă te ameninț cu o infracțiune și în
aceeași împrejurare comit infracțiunea cu care am amenințat, acea amenințare e absorbită
în infracțiunea cu care am amenințat. De ce? Și nu mă refer la absorbția legală, că avem
infracțiuni la care intră amenințarea ca o componentă a infracțiunii, o să vedem la viol, șantaj
tâlhărie că amenințarea este absorbită LEGAL. Nu mă refer la această ipoteză, că aici e simplu.
Dacă eu îi spun victimei ”dă-mi banii că dacă nu te omor” discutăm despre o tâlhărie și
amenințarea este absorbită în mod legal de infracțiunea complexă. Deci în ipoteza de la care am
plecat, ce se protejează prin această infracțiune de amenințare? Libertatea psihică a persoanei.
Dacă imediat după ce am amenințat s-a concretizat acțiunea cu care am amenințat, a mai avut
timp fapta să genereze starea de temere? Nu, pentru că libertatea psihică nu a mai avut timp
autonom să fie lezată și că de fapt ceea ce s-a întâmplat se circumscrie infracțiunii cu care victima
a fost amenințată și care a și fost comisă la scurt timp..
Ce se întâmplă dacă eu zic că te lovesc și de fapt te omor? Dacă te ameninț cu lovirea și în
aceeași împrejurare ajung să comit un omor cu intenție eventuală? În speța asta nu. De principiu,
dacă te ameninț cu o infracțiune mai puțin gravă și comit alta mai gravă operează absorbția. Dacă
te ameninț și comit o cu totul o altă infracțiune de exemplu te ameninț cu o distrugere „ îți dau foc
la mașină” și după te violez va fi concurs pentru că victima nu o să facă legătura dintre acțiunea
de viol și fapta de distrugere.
Dacă îi spun victimei o să dai colțul în curând este amenințare? „O să mă asigur eu că dai
coltul.” Este o expresie care știm cu toții ce înseamnă (că o să mori), ceea ce înseamnă că
amenințarea are un caracter determinabil. Când se consumă infracțiunea de amenințare? La
momentul la care este rostită. Dacă se comite in scris? Se consumă ca regulă când victima
percepe mesajul autorului (fie verbal sau scris). Infracțiune de pericol sau de rezultat? De
pericol deoarece textul spune „”de natură să genereze o stare de pericol” și nu dacă a generat. O
persoană juridică poate fi amenințată? Dacă ameninți administratorul ameninți persoana fizică.
Poate fi subiect pasiv persoana juridică? Nu. Libertatea psihică este un concept legat de
persoana fizică. Pot să ameninț pe X persoană fizică cu un rău legat de persoana juridică, dar asta
nu face persoana juridică să fie subiect pasiv. Se poate comite în coautorat? Dacă spune unul
„te bat mă” și celălalt „te bat mă” nu e coautorat. Dar dacă unul zice „te” și celălalt zice „bat” este
coautorat. Am legătură subiectivă, conjugat se ajunge la un act de executare apt să producă o stare
de temere.
Lipsirea de libertate în mod ilegal - art.205 (1)

“ Se consideră lipsire de libertate și răpirea unei pers aflate în impos de a-și exprima voința
sau de a se apăra”
! / !208
1. Valoarea socială - libertatea fizică
protejată - consimțământul pers înlătură tipicitatea
- doar pt conduitele privative de libertate, NU restrictive (să intre într-o
cameră anume)
2. Subiect activ orice persoană
3. Subiect pasiv - orice pers (oricât ar fi de neputincioasă)
4. Latură - comisivă/omisivă ( autorul nu eliberează pers care fusese legal lipsită de
obiectivă libertate)
- se poate comite prin unul sau mai multe acte
- poate fi : totală (administrare drog, pers imobilizată / parțială ( libertate
limitată , deplasarea într-un anumit spațiu)
- se sancționează indif de scopul autorului (voia să ii facă bine)
- nec o anumită durată
- consumare: începere lipsire de libertate, epuizare: îi este redată libertatea
=> continuă permanentă
- reușește să se elibereze: doar dacă se îndepărtează de locul unde era
captivă + relipsită de libertate => intră în componența unei infra continuate
/ concurs cu infra 1
- inst apreciază in concreto cât timp trebuie să se scurgă a rezoluția
infracțională sa se rupă
ex: victima a fost împiedicată să ajungă la concurs = infra
dar dacă nu a avut nicio însemnătate pt ea reținerea => nu e
infra
- dacă nu e conștientă de lipsa de libertate, fapta e tipică => ex: adm de
drog , victima e lipsită de libertate și nu știe
- libertatea parțială nu înlătură tipicitatea
! dacă eforturile pt a depăsi obstacolul sunt firești => nu e lipsire de
libertate
- caracter ilegal = element de tipicitate, ce ține ce conținutul obiectiv
- Reg : lipsirea de libertate a minorilor pt educare de cei care au dreptul nu
e ilegală ( doar dacă are caract abuziv) + se poate reține in concurs cu rele
tratamente aplicate minorului
- lipsirea legală se transf în ilegală dacă a încetat temeiul reținerii/ expirare
durată și nu este eliberat => arestare nelegală
- absorția naturală operează pt omor și viol
5. Latură - intenție ( și în caz de glumă)
subiectivă
6. Sancțiunea 1 - 7 ani
! / !208
7. Forme a. De către o pers înarmată
agravante • Prin rap la art.179 - arme propriu-zise (legal)/ asimilate (fol
ca arme sau întrebuințate pt atac)
• Infractorul are o armă la îndemână, nu neapărat vizibilă
ex: crosă de golf fol ca armă de atac
• lipsirea de libertate = infra continuă , forma agravată se
reține dacă fol arma în orice moment , nu o singură dată
• CR (circumstanță reală)
b. Asupra unui minor

- Victima are < 18 ani la consumare, chiar dacă își pierde cal până la
epuizare => CR
c. Punând în pericol sănătatea/viața victimei
- ! dacă starea de vătămare s-a concretizat ulterior, prin prod unui
rezultat aflat în rap de cauzalitate cu actul de lipsire de libertate =>
concurs de infra între lipsire de libertate în f de bază și infra contra
integrității în concret produsă
• În cazul lipsirii de libertate care a produs victimei suferințe
fizice se va reține un concurs între lipsirea de libertate și
loviri și alte violențe
• Infra complexă , absoarbe legal infra de VC, at cand rez spec
acesteia este punerea în primejdie a vieții pers , rez imputab
cu titlu de culpă
• ! Dacă actul de lipsire de libertate prod și altă urmare de la
VC => CONCURS între lipsire de libertate f de bază/agravată
și VC
• Starea de pericol se concretizează + moarte => 1. Moartea e
imputab cu titlu de culpă - art 205 (4) / 2. Concurs între
lipsire de libertate în f de bază și omor ( rez imputab cu titlu
de intenție) , fără reținerea în f agravată deoarece e absorbită
natural
• Vinovăție : praeterintenție
• CR ( mod de comitere)
• 3-10 ani
d. A avut ca urmare moartea victimei
• exclusiv cu praeterintenție
• Infra complexă
• Se poate ca fapta să nu se fi consumat , existând un act inițial
de privare care a produs moartea => ex: a luat victima în brațe
, s-a agitat și a dat cu capul de beton => tentativă de lipsire de
libertate care a avut ca urmare moartea victimei + art 36 (3)
=> asimilată f consumată : 7-15 ani
! / !208
8. Tentativa - se sancționează la toate formele
9. Relația cu alte - infra se absoarbe natural în actul de executare a unor infra violente :
infracțiuni omor, viol, șantaj etc. * uneori lipsirea de libertate poate fi însuși actul prin
care se realizează actul de constrângere din str infra de santaj
- !!! dacă actul de exec de la lipsirea de libertate depășește durata actului de
exec a celeilalte infra comise cu violență => concurs (și la tâlhărie)
Amenințarea - Art.206 CP
“ Fapta de a amenința o pers cu săvârșirea unei infra sau a unei fapte păgubitoare îndreptate
împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere”
1. Valoarea socială - libertatea pers față de orice conduite care ar fi apte să o lezeze
protejată
2. Subiect activ - orice persoană
3. Latura obiectivă - act de exec = acțiune de amenințare ( încunoștiințarea sub pasiv că va fi
expus să sufere un anumit pericol/prejudiciu, iminent sau viitor și injust
- prin orice mijloace
- explicită/implicită
- adresată direct/indirect
- trebuie să se refere la comiterea unei infra/ fapte păgubitoare
- caracter injust
- determinată/ determinabilă (să arate precis răul cu care amenință/să-și
poată repr )
- consecințele să fie iminente/ să se prod în viitorul apropiat
- răul să fie rezonabil într-un viitor nu ft îndepărtat !!! Dacă se prod în
același timp => absorție naturală , doar dacă e infra
- rău controlabil de autor
- consecințele pot privi pers/ altă pers ( leg emoțională/ profesională)
- trebuie să stârnească o stare de temere victimei
- actul trebuie să aibă doar aptitudinea de a prod o stare de temere ( nu
treb să se producă neapărat drept urmare a actului/ avea natura să prod o
temere, dar victima nu s-a temut) - nec apreciere in concreto
- INFRA de PERICOL POTENȚIAL - se consumă la mmt comiterii
amenințării de nat să prod temere
4. Latura subiectivă - intenție
5. Tentativa nu se pedepsește
6. Sancțiunea - 3l-1an/ A
* nu poate depăși cuantumul infra cu care s-a amenințat
7. Aspecte - urm la PP (plângere prealabilă)
procesuale
! / !208
8. Relația cu alte - dacă în aceiași împrejurare se comite infra cu care s-a amenințat => se
infracțiuni absoarbe natural
- la un mmt ulterior => concurs
- devine el complex altă infra : tâlhărie, șantaj, viol = absorbită legal
! / !208
Curs 7
I. Art. 207 CP - Şantajul
Şantaj = constrângerea morală a unei persoane să facă altceva decât își dorește acea
persoană să facă.
Ameninţarea = avertizarea unei persoane cu privire la faptul că există posibilitatea să i se
întâmple ceva rău – în descriere laică, dar în esenţă asta e ameninţarea.
Ipoteza esenţială este să existe doar o constrângere de natură serioasă, adică autorul
chiar să își dorească să vă constrangă la ceva. Asta fără îndoială. Glumele nu intră în categoria
asta.
Textul de la art. 207 CP are 3 elemente esenţiale:
1. Constrângerea – specifică noţiunii de şantaj, despre care am vorbit;

Următoarele două elemente restrâng aplicarea textului de la şantaj:
2. Scopul de a dobândi un folos nepatrimonial pentru sine sau pentru altul:
Folos nepatrimonial - legiuitorul, de fapt, nu are nicio definiţie a folosului nepatrimonial,

ci a fost luată o definiţie prin excludere. Adică noi cam presupunem ce ar fi folos patrimonial, iar
ce nu e folos patrimonial este folos nepatrimonial. Un astfel de raţionament legislativ este
problematic. Şantajul cu scop patrimonial, adică şantajul tradiţional în sens penal, are o tradiție
lungă în sistemul nostru de drept și nu numai al nostru. Motiv pentru care lucrurile sunt relativ
clare acolo, componenta patrimonială fiind relevantă ca și motivaţie a constrângerii din
perspectiva autorului. A intrat în vigoare Noul Cod Penal în 2014 și a apărut întrebarea: dar dacă
conduita la care este constrânsă victima nu se subsumează ideii clasice de folos patrimonial? Ce
facem într-o astfel de situație? Textul era restrictiv și atunci am zis să îl extindem. Și am rezolvat
problema, în sensul că am luat conceptul fundamental de şantaj și l-am făcut forma agravată și,
prin excludere, ne-a mai rămas forma de bază. Adică e o construcţie inversă și, fără îndoială, că
acest lucru este problematic pe toate componentele.
Relația dintre forma de bază și forma agravată a şantajului

Nu se absorb, sunt forme diferite. Va fi un concurs de infracţiuni. Dacă recunoaștem
existența unui concurs de infracţiuni și că cele două forme ale şantajului sunt forme autonome,
practic schimbăm discuția. Sunt două infracţiuni distincte și se sancţionează în mod distinct, fiind
abordări diferite. Asta înseamnă că, de fapt, am păstrat şantajul tradiţional cu scop patrimonial și
am introdus o nouă infracţiune, şantajul cu scop nepatrimonial. Motiv pentru care cele două pot
fi subsumate aceleaşi acțiuni a făptuitorului (ex: îi cere bani și îi cere să reia relația anterioară,
o să vă arăt cum sunt speţele de genul). Fără îndoială că cerutul de bani este şantaj în scop
patrimonial. Cererea cu reluarea relaţiei ce o fi? Sigur nu este patrimonială. Dacă mergem pe
excludere, ar trebui să fie nepatrimonial, asta înseamnă orice care nu este patrimonial intră la
folos nepatrimonial. Nu este în regulă așa. Nu se poate defini forma de bază prin raportarea la
forma agravată. În mod normal, textul formei de bază trebuia să sune cam așa: constrângerea unei
persoane să dea, să facă, să nu facă ceva. Dacă acel scop este obţinerea unui folos patrimonial,
! / !208
fapta are caracter agravat. Elementul agravant este scopul acela. Legiuitorul nu a făcut așa.
(1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a
dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
Să spunem că folosul nepatrimonial înseamnă orice ce nu este patrimonial sau să spunem

că folosul nepatrimonial trebuie analizat factual și să decidem care este folosul neptrimonial când
discutăm despre tipicitatea faptei? Cum se va apăra cel acuzat? Poate să zică „da, am constrâns,
dar stați că și la ameninţare poate să existe constrângere”. Ce există în plus la şantaj?
Urmărirea unui scop, iar acuzatul poate să spună că reluarea relaţiei nu poate fi categorizată nici
ca fiind în scop patrimonial și nici în scop nepatrimonial și că nu poate fi evaluat. Acesta este
elementul problematic al textului de la şantaj. Toată lumea îl înțelege la feeling, doar că asta se
întâmplă atunci când textul este redactat în această manieră și legiuitorul nu a fost explicit.
Legiuitorul putea fi explicit și să zică că ne interesează sancţionarea oricărei forme de
constrângere pentru că asta încalcă libertatea psihică a persoanei. Atunci componenta
patrimonială în mod clar atrăgea un tratament agravat. Dacă stăteau aşa lucrurile, atunci textul era
raţional logic. Doar că textul nu este așa.
Problema este că cei care îl aplică vor avea, organic, reflexul de a-l înțelege în vechea
reglementare. În codul lui Cuza și apoi în codul lui Carol al II-lea, şantajul era încadrat la
infracţiuni contra patrimoniului – luarea bunului prin constrângere era tâlhărie, remiterea bunului
a doua zi ca urmare a tâlhăriei era şantaj. Prin încadrarea la infracţiuni contra patrimoniului, fără
îndoială interpretarea factuală era mai simplă. Aceasta idee a rămas. Cea mai mare problemă când
discutăm despre şantaj sau tâlhărie este cum se delimitează. Oare de ce? Una este infracţiune
contra patrimoniului, una este o infracţiune contra libertății. Ce problemă avem aici? Problema
este că sursa lor comună este aceeași: și într-un caz și în celălalt, victima este constrânsă la o
anumită conduită. În ambele cazuri suferă o pierdere materială, respectiv i se ia bunul sau a doua
zi îl remite el de bunăvoie. Deci acesta este un element al infracțiunii de șantaj.
Dacă ne uităm, aproape toate infracțiunile grave au și o componentă de constrângere.
Exemplu: violul sau agresiunea sexuală constrânge la o conduită sexuală. Constrângerea unei
persoane să aibă o anumită conduită, evident, împotriva voinței ei, încălcându-i-se componenta
de libertate. Din acest motiv, în practica judiciară, la tâlhărie, v-am spus, e o constrângere ca să iei
bunul. La speța ”ori te arunci, ori te arunc eu”, ce v-am spus că este? Omor. Și atunci nu e
constrângere? Ba da, exact acesta e elementul specific, constrângere fără libertatea victimei de a
decide într-un fel sau altul, și asta este omor. Dacă nu îmi dai mită, nu te operez. O fi șantaj asta?
Cel de la ghișeu care zice: dacă nu-mi aduci bani, nu-ți rezolv problema. Asta o fi libertatea ta?
Când îți zice că îți rezolvă problema dacă ai o anumită conduită concretizată în: să-mi dai bani, să
faci nu știu ce etc. Acesta nu este șantaj? Pare a fi șantaj, dar în limbajul comun ăsta se numește
luare de mită. Deci vedeți că sunt o grămadă de forme.
Atunci când ai o speță de această natură, evident că feeling-ul este că bun șantajul și
luarea de mită sunt valori sociale clar eterogene, adică n-au nicio treabă. De altfel, o să discutăm
semestrul II că există componenta la luare de mită: constrângerea celui care dă mită face ca fapta
lui să nu aibă caracter infracțional, este o cauză justificativă specială fix constrângerea, adică
premisa șantajului. Fără îndoială, că dacă toți cei care condiționează prestarea unui serviciu de
primirea unei sume de bani asta înseamnă un șantaj, dar în ciuda acestui fapt, încadrarea juridică
este de luare de mită. Deci, oricum componenta de dezbatere despre șantaj și constrângere era
problematică, chiar dacă am fi avut un text la constrângere generic, oricum era problematic. Dar
! / !208
noi am rezolvat problema în sensul în care am pus folos nepartimonial, că nu ne plăcea limitarea
de la nepatrimonial și acum ne întrebăm retoric oare ce înseamnă folos nepatrimonial? În practica
judiciară ce s-a întâmplat? Evident că relația între alineatul 1 și 3, adică forma de bază s-a tratat
exact în această manieră. E o formă agravată pentru că, pe lângă faptul că a constrâns-o la o
anumită conduită, urmărind un folos nepatrimonial, a mai constrâns-o și la obținerea unui folos
patrimonial, ceea ce pare problematic raportat la limitările pe care le generează textul pe alineatul
1.
Mai există un element specific, alineatul 2. Elementul de constrângere a fost nuanțat de
legiuitor, adică „amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare,
compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de familie al persoanei
amenințate”. Din nou, ne întoarcem în timp, această faptă avea caracter agravant, nu uitați, la
șantajul patrimonial și fără îndoială că o astfel de amenințare cu darea în vileag, într-o lume în
care prestigiul persoanei era sacrosant și relevant avea efect disuasivș descurajant de teamă și
persoana practic era constrânsă să facă ceva împotriva voinței ei, respectiv să suporte o pierdere
patrimonială sau să îi realizeze un folos patrimonial celui care șantaja. Și a rămas amenințarea cu
darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare. Acum, dacă tot a rămas acolo și era tradițională
ca fiind o modalitate concretă de constrângere, am pus-o și noi în alin. 2.
Întrebare: fără îndoială că este o formă asimilată, adică e ca și cum ar fi constrângere de la
alin. 1 pentru că se numește amenințarea cu darea în vileag. Și acum vă întreb, dar la alin. 3, la
consecințe patrimoniale, ce se întâmplă? O fi și acolo formă agravată sau nu? Adică autorul
urmărește un scop patrimonial și amenință cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare. La
feeling ar trebui să fie „da”, pentru că elementul esențial este componenta de contrângere, iar aici
constrângerea pe alin.2 este într-un mod explicit descrisă prin darea în vileag a unei fapte reale
sau imaginare. Și asta, e foarte interesant, a fost introdusă în cod cu mult mult timp, atunci când
de fapt se discuta dacă o astfel de amenințare ar avea vocația să
genereze o stare de constrângere, o stare de teamă astfel încât victima să fie supusă unei astfel de
presiuni. Răspunsul a fost „da fără îndoială”, și dacă cineva făcea chestia asta avea caracter
agravant. Acum este doar o formă asimilată a actului execuțional. Până la urmă din toată
povestea asta, cuvântul magic este constrângerea, care are componenta prin amenințare prin alin.
2 sau scopul pentru care se realizează o astfel de faptă.
Mai e un element interesant de discutat, dacă spuneam „constrângerea unei persoane să
dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva”? Care este importanța practică a descrierii conduitei la
care este constrânsă victima? Imaginați-vă dvs., „să dea” ce înseamnă? Să transmită un bun. „Să
facă”? O anumită conduită. „Să nu facă”? Să nu aibă o anumită conduită. „Să sufere”? Asta poate
să fie „să facă” și „să nu facă”, dar să se simtă rău. Ce mai rămâne? La civil ați învățat că
obligațiile sunt facere, non-facere și dare, deci la civil nu aveam decât 3 variante pe orice fel de
conduită umană. La penal mai avem și suferința. Tocmai pentru că uneori asta este mai pregnant,
mai ușor de identificat atunci când discutăm, dar în esență a spune cum anume să fie sau să încerc
să constat conduita concretă, e din nou lipsit de relevanță pe care componenta? Tocmai am stabilit
că valoarea socială la infracțiunile contra libertății este constrângerea, care este determinată de o
anumită conduită în sens generic. Că aceasta conduită este pozitivă, să facă, să nu facă, să dea, să
sufere, etc. este elementul esențial? Nu. Singurul element problematic este că de fiecare dată va
trebui să analizez și judecătorul va trebui să identifice dacă aia este dare, facere, non-facere sau
suferință. Apropo de componenta aceasta. Partea simpatică este că, până și în civil, noțiunea de „a
da” a fost inventată ca să pot să execut silit. Și atunci zice statul, chiar dacă el nu vrea, lasă că
transmitem noi, îl executăm silit. Și de asta a apărut conceptul de dare, dar în esență este tot
! / !208
facere sau non-facere, adică dacă îți îndeplinești obligația sau nu îți îndeplinești obligația asumată
contractual sau ce o fi ea. Dar în esență, la penal mai este și să sufere, element esențial ca
identificare a textului.
Despre intenție directă sau eventuală, fapta se poate comite cu ce formă de vinovătie?
Student: intenție directă.
Sergiu Bogdan: Și eventuală de ce nu?
Student: atât timp cât urmărești obținerea unui anumit folos, nu văd partea cu intenția
eventuală.
Sergiu Bogdan: „dacă îmi aduci bine, dacă nu aduci și așa e bine, eu te bat oricum”. Într-o
astfel de situație când îl bați oricum, dacă îți aduce sau nu îți aduce, se poate întâmpla. Nu ar mai
fi șantaj atunci?
Student: atunci ar putea merge pe altă infracțiune, pentru că oricum ai de gând să îl
bați.
Sergiu Bogdan: La componenta de constrângere, premisa este că îți dorești actul acesta
de executare, problema este motivația constrângerii.
Student: La penal general, am învățat că infracțiunea care are scop special, sau mobil
poate fi comisă cu intenție eventuală, dacă intenția eventuală privește latura obiectivă. Deci eu zic
că se poate.
Sergiu Bogdan: Evident că abordarea tradițională, nu uitați că sursa este o infracțiune
contra patrimoniului, tradițional este tâlhăria cu intenție directă, șantajul e tot cu intenție directă.
Dacă o să găsiți această abordare în practica judiciară, și o să o găsiți, nu uitați de unde vine. De
acolo vine, adică din noțiunea clasică de tâlhărie, dar tâlhărie cu intenție eventuală destul de greu,
pentru că trebuie să fie 2 elemente componente și acțiunea, și finalitatea, și relația dintre cele
două. Și devine din ce în ce mai greu să îl faci. La șantaj e mai ușor deoarece conduita ulterioară
poate să aibă semnificație sau nu de remitere și atunci lucrurile sunt ceva mai simple. În plus,
dacă noi am stabilit că valoarea socială protejată este libertatea victimei, de ce mă mai interesează
ce scop special are autorul? Dacă el vrea să mă constrângă să fac un lucru împotriva voinței mele,
că acela este dare, facere, non-facere, că se îmbogățește, că nu se îmbogățește, că mă umilește sau
nu, e irelevant? Dacă este relevant, trebuie să vă raportați la text. Cum vă raportați la text? Folos
nepatrimonial ce înseamnă? Și după aceea, dacă există acel folos nepatrimonial să vă raportați la
motivația conduitei lui. Deci vedeți că această infracțiune care, fundamental, sancționa o anumită
faptă și așa ar fi trebuit să fie și din 2014 încoace, o mutăm de acolo, am simțit noi că am mutat-o
mai demult de la infracțiunile contra patrimoniului, folos patrimonial, la componenta contra
libertății, dar n-am mai avut curajul să mergem până la capăt să spunem „constrângerea este
constrângere”.
În sistemul german exisă infracțiunea de amenințare și infracțiunea de constrângere.
Evident că este infracțiunea de șantaj ca element suplimentar, dar în esență este infracțiunea de
constrângere și asta trebuia să aibă semnificație penală. Legiuitorul nostru a făcut în 2014 cam
așa: și mie mi se pare că constrângerea trebuie să fie relevantă, dar o raportăm la noțiunile pe
care le știm, adică folosul patrimonial și restul ce este? Nepatrimonial. Sau noțiunea de
nepatrimonial e deja o chestie cuatificată, distinctă, clară și am înțeles despre ce e vorba.
Cam acestea au fost câteva discuții la nivel conceptual despre infracțiune. M-am uitat în
carte, e tratată detaliat, de asta nu insist asupra lor pentru că sunt prezentate destul de bine în
carte, iar discuția era doar de a povesti evoluția istorică, noțiunea folos nepatrimonial ca element
! / !208
specific, toate aceste elemente vi le-am povestit.
Student: forma agravantă de la alin. 3, se poate aplica și pedeapsa amenzii care însoțește
pedeapsa închisorii pentru urmărirea unui folos patrimonial?
Sergiu Bogdan: Cât timp textul nu condiționează ca aceste infracțiuni să fie contra
patrimoniului și să aibă conotație patrimonială, e destul de complicat pe partea generală să spui
că nu se aplică, pentru că nu spune acolo „infracțiuni contra patrimoniului”, ci
„infracțiuni prin care s-a urmărit un folos patrimonial”. Este fix pe forma de la alin. 3, mai exact
că nu se poate suprapune cu componenta asta, pentru că în general, șantajul la feeling ni se pare
că are o pierdere patrimonială sau o autolezare ca urmare a acțiunii de constrângere. Și o să vedeți
la înșelăciune, „m-a păcalit și mă pierd singur, mă autolezez”. La șantaj, știu că pierd, dar nu
pentru că vreau să fac lucrul acesta, ci pentru că sunt constrâns ca urmare a acțiunii realizate de
către autor. Evident că ce intră în noțiunea de constrângere, amenințarea, loviri sau alte violențe,
nu prea e o discuție aici, și vătămarea corporală evident că nu intră aici, apropo de gravitatea
acțiunii autorului. Amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, asta e forma
asimilată, cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare ori pt un unui membru de familie.
Aici este o discuție interesantă, cu membrul de familie. Pe alineatul unu, constrângerea spune așa:
”pentru a dobândi pentru sine sau altul un folos... constrângerea unei persoane.” Este relevantă
persoana care suferă consecința? Important este ca aceea persoană să genereze o stare de temere,
de constrângere celui care este amenințat dacă vreți. Când am făcut forma asimilată, ce am uitat
să spun? Am spus-o așa: am restrâns-o la noțiunea de membru de familie, și practic pe noțiunea
aceasta iarăși este o discuție dacă există noțiunea de suferința pe care o poate genera o astfel de
conduită, dacă nu se subsumează ideei infracționale, respectiv de distrugere sau nu este un
element de șantaj emoțional, așa cum îl numiți dumneavoastră. În cazul acesta am preluat de la
amenințare, am presupus că amenințarea va produce efecte. V-a fost prezentat la curs faptul că
acum nu mai contează, doar să producă efectul. Aici, la șantaj, în schimb, neapărat trebuie să fie
un membru de familie pentru a opera textul, noțiunea actului executării, respectiv constrângerea
specifică.
II. Art. 208 CP - Hărțuirea

Este un text nou, nu l-am avut până acum. A fost introdus în anul 2014. Ce incriminează
fapta aceasta, sau faptele? Haideți să construim invers. Care este valoarea socială lezată?
Student: Libertatea.
Sergiu Bogdan: Libertatea psihică a persoanei. Adică, dacă vă sună cineva noaptea, de trei
ori, vă încalcă libertatea psihică. Primiți apeluri nedorite, da? Persoanele care vând și a.ș.m.d., și
vă sună repetat. Nu știu ce tranzacționări de acțiuni sau a.ș.m.d. sau vindem nu știu ce chestii,
este o încălcare a libertății psihice?
Student: Păi nu ne cauzează o temere.
Nu cauzează o temere, păi dacă nu cauzează o temere atunci înseamnă că elementul
relevant al infracțiunii de hărțuire este ce? Cauzarea unei stări de temere prin modalitățile
descrise mai sus. Păi dacă este așa, tocmai am discutat despre cauzarea unei stări de temere, oare
ce înseamnă cauzarea unei stări de temere? Amenințarea ce înseamnă? Avertizarea cu privire la
consecințe, aici se poate vorbi mai degrabă despre o amenințare implicită, dacă vreți. Cum se
subsumează infracțiunea de hărțuire? Pe de o parte, poate să fie o chestie deranjantă și îmi încalce
! 100 / !208 combo curs + carte + seminar

dreptul la viață privată de a nu fi sunat oricând de către oricine, și dacă discutăm despre
încălcarea dreptului la viață privată pe componenta de a nu afecta această chestiune, da? Asta
deja apare ca fiind o infracțiune contra ce? Unei componente de viață privată, adică nu contra
libertății. Dacă ne uităm la modalitățile acesteia, la fapta celui
care urmărește: dacă cineva vă urmărește din dragoste și nu vă cauzează temere pentru că știți că
vă iubește, da? Într-o astfel de situație fapta are caracter infracțional?
Răspuns sală: da.
Sergiu Bogdan: Cum ieșiți de la școală vă urmărește. Dar vă iubește.Are caracter
infracțional sau nu? Sau îl urmăriți dumneavoastră. Când iese de la școală îl urmăriți în mod
repetat. Îl cunoașteți. Este ok pe componentă de viață privată? Această conduită are semnificație
penală sau nu?
Răspuns sală: da.
Prof: Care este fapta care se comite în situația în care unul vă urmărește, îl cunoașteți, sau
este fostul, sau a.ș.m.d.. Toate spețele care sunt pe categoria aceasta sunt cu fostul. Soț/soție în
funcție de circumstanțe, să nu fie vreo discriminare. Dumneavoastră când ați auzit cuvântul
hărțuire la ce v-ați imaginat? La situațiile în care cineva vă deranjează viața privată sau v-ați
gândit la situația în care sunteți amenințat? (sala: nu)
Asta înseamnă că legiuitorul urmărește să protejeze unele aspecte de viață privată, că nu
toate aspectele de viață privată intră aici, că atunci totul ar fi penal, da? Sunt și alte mecanisme de
a regla aceste probleme de viață privată, sau de protecție a aspectelor de viață privată. Și atunci
înseamnă că legiuitorul a spus că sunt situații destul de grave în care încălcarea dreptului la viață
privată ar trebui să aibă caracter infracțional. Care sunt aceste situații? Și acum ne uităm la text.
Ce a zis el că este foarte grav? Cel care urmărește, ori îi supraveghează locuința, în lege apare
viața privată, da? Și a pus condiția: ”dacă i-a cauzat o stare de temere”; practic într-o astfel de
situație revine și spune că lezarea dreptului la viață privată devine relevantă penal în măsura în
care ce se întâmplă? Se încalcă și libertatea psihică, care fără îndoială ar trebui să fie
protejată. Și aceasta este explicația pentru care articolul cu textul de hărțuire este plasat aici, că
în rest, efectuarea apelurilor de telefoane repetate nu are nici o legătură cu ce? Cu libertatea
psihică. V-am dat exemplul cu telefoane repetate pe care le primiți dumneavoastră chiar de la
firma cu care aveți contracte care vă sâcâie. Problema este cu starea de temere.
Apoi, vedeți alineatul 1 urmărește și apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de
transfer de la distanță la alineatul 2, iar prima întrebare este așa: legiuitorul a enumerat
modalitățile prin care mi se poate leza mie dreptul la viață privată? Adică dacă o face altfel,
apropo de prima ipoteză, nu în mod repetat, o singură dată vine după dumneavoastră, dar aveați o
întâlnire și este momentul cel mai nepotrivit ca să vă urmărească fostul o singurădată. Sau v-a
creat o stare de temere într-o astfel de situație o singură dată. E ok ca fapta să nu fie sancționată?
Apropo de încurajarea lui.
Întrebare sală: Nu e contravenție?
Sergiu Bogdan: Ar trebui să fie contravenție știu, dar nu mă pricep la drept
contravențional așa de bine, dar n-am văzut încă nici o plângere pe componenta aceasta. De
obicei, mai pune componenta reguli de conviețuire socială, adică tebuie să mai facă ceva decât
simpla situație factuală. El respectă regulile de circulație, nu strigă, nu urlă pe stradă, da?
Deplasarea pe stradă după o persoană nu este contravenție, da? Decât dacă eventual at putea să
fie această componentă.
Legiuitorul la alineatul 1 a spus niște modalități, da? ”În mod repetat”, aceasta înseamnă
că a restrâns textul, ”efect ca stare de temere” iar a restrâns textul, da? Și componenta de

”urmărește”. Apoi, la alineatul 2, efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de
transfer la distanță. Întrebare: care este relația între cele două? Care este valoarea pe care îl
protejează alineatul 1 și ce este valoarea pe care îl protejează alineatul 2?
Răspuns sală: Aceeași valoare socială.
Sergiu Bogdan: Aceeași valoare socială. În alineatul 2 ne trebuie teamă, stare de temere?
Răspuns: Da!
Prof: Componenta de viață privată nu e suficient protejată decât dacă este lezată prin
cauzarea de temere care înseamnă libertatea psihică a persoanei. Și întrebarea firească este dacă
face unul și alineatul 1 și alineatul 2 ce se întâmplă? Adică, o și urmărește și îi trimite mail-uri și
îi dă telefoane.
Student: este cu conținuturi alternative, și atunci oricare dintre ele ar fi comis, i se va
reține doar una.
Sergiu Bogdan: Deci, este infracțiune cu conținut alternativ sau cu conținuturi alternative,
apropo de noțiune? Ce ziceți?
Student: Referitor la sancțiune, primul alineat nu ar fi o formă agravată al celui de-al
doilea alineat?
Prof: Adică forma de bază este alineatul 2?
Student: Da, exact, dacă ne uităm la sancțiune.
Sergiu Bogdan: La sancțiune, corect. Forma de bază nu cere repetare și formă agravată
este dacă se repetă, apropo de elementul ciudat În plus, forma de bază față de forma agravată
înseamnă ce? Elementele formei de bază plus elemente suplimentare la forma agravată. Și mai
este un element foarte problematic, uitați-vă la sfârșit, ultima frază din alineatul 2. Adică, avem o
cauză de subsidiaritate legală, relația alineat 2 cu orice altă infracțiune este de subsidiaritate.
Relația alineat 1 cu orice altă infracțiune pare că este de concurență; și acuma situație foarte
simpatică, adică între 2 și 1 ar părea că este același lucru, dar nu știm ce absoarbe în ce, la
pedeapsă ar părea că 2 îl absoarbe pe 1, doar că 2 la rândul lui din cauza subsidiarității ce ar
trebui să fie? Este absorbit la rândul lui de infracțiunea mai gravă. Și dacă o persoană comite și 1
și 2 și încă o infracțiune mai gravă, va răspunde doar pentru infracțiunea mai gravă. Dacă comite
doar alineatul 1 și infracțiunea mai gravă va răspunde pentru concurs. Adică comite ceva mai
grav în plus și beneficiul va fi infracțiunea mai gravă pentru că avem cauză de subsidiaritate.
În esență, despre textul acesta se poate spune că: a fost scris într-o cameră de hotel,
noaptea, că până mâine dimineață să avem proiectul gata, da? Și evident că cele două dileme au
fost acestea: unde s-o plasăm? Păi să fie contra vieții private? Ipotezele erau acestea: oamenii se
plângeau pentru telefoane repetate și la poliție nu puteau face nimic sau erau urmărite persoane
pe stradă. Și atunci am încercat să facem ce? Să fie o componentă de viață privată, pe care apoi
au încercat să o restrângă prin a muta-o și a pune condiție starea de temere/. Și atunci această
restrângere practic a început să devină problematică.
De ce nu am făcut modalități distincte? Nu știu. Mie îmi revine rolul ca interpretator să
spun care este relația între cele două. Ce explicație să vă spun, care este relația? În plan
conceptual, valoarea socială, dacă discutăm pe construcția libertății persoanei, ar trebui să fie:
amândouă vizează același lucru, sunt modalități distincte în același text, ar părea că este o singură
infracțiune cu conținut alternativ, adică sunt mai multe modalități de a leza aceeași valoare
socială. Și componenta de viață privată și componenta de lezarea libertății sugerează lucrul
acesta. Pe de altă parte, una este infracțiune de obicei, fără dubiu, alineatul 1. Pedepsele sunt
diferite și una mai are și clauză de subsidiaritate, care sugerează în mod evident că sunt cu
conținuturi alternative. Adică pedeapsă, modalități diferite, singurul element comun este valoarea
socială protejată. Din acest motiv, este o mare dilemă dacă mă întrebați pe mine care este soluția
corectă. Pentru că, din punct de vedere formal, este concurs de infracțiuni, da?ori În plan
conceptual sunt modalități de a leza aceeași valoare socială și de aceasta era frumos.
să fie infracțiune contra vieții private, pe de-o parte, ori să fie modalitate de constrângere.
Imaginați-vă cum suna textul: constrângerea unei persoane prin apeluri telefonice, prin a.ș.m.d.,
prin urmărire și tot ce doriți dumneavoastră. Adică, dacă oricum am avea varianta asimilată la
șantaj, acestea în realitate ce sunt? Exact aceeași stare de temere generată de conduita autorului,
care oricum urmărește evident să producă această stare, pentru că dacă nu transmite, o
supraveghează fără să-i transmită această stare de temere, iar fapta nu este tipică pe această
componentă de violarea vieții private.
Ne-am orientat după dreptul comparat și este indicat un text sau definiția hărțuirii din
Codul Penal Francez. Mă rog, o definiție destul de aproximativă care spune ce înseamnă
hărțuirea. Actul de executare este hărțuirea, concretizat prin propuneri sau comportamente
repetate (infracțiune de obicei), având ca obiect sau efect o degradare a condițiilor de viață,
fapt care se traduce printr-o alterare a sănătății fizice sau mentale. Întrebarea este:
infracțiune contra vieții persoanei sau contra libertății persoanei? În esență, dacă sursa textului de
la hărțuire a fost asta (Codul Penal Francez), mai puteți înțelege de ce este dificil pentru că este
aceeași dilemă: până unde poate interveni dreptul penal în protejarea dreptului la viață privată,
fără ca asta să însemne penalizarea a TOT ceea ce înseamnă afectarea vieții private? Doar că în
loc să fim cinstiți și să o spunem așa, găsim formule prin care să nu spunem că ceva nu este
infracțiune, apropo de socializare în mediul online, mail, telefon. De exemplu când vorbim de
hărțuire sexuală, a apărut ca forma de lezare a vieții private, care neapărat trebuia sancționată
penal și următorul pas a fost conștientizarea ca nu numai asta e relevant pentru viața privată, mai
sunt și alte componente relevante și apoi am extins sfera de aplicabilitate a dreptului penal în
sfera vieții private. Dar această extindere nu este atât de cuprinzătoare pe cât înseamnă dreptul la
viață privată al unei persoane în ipoteză de drept penal.
Dacă e infracțiune de obicei sau nu, textul nu spune, dar pe de altă parte folosește pluralul
și acolo trebuie să deducem dacă e una sau alta. În ambele trebuie să genereze o stare de temere.
Spețe:
1. A a urmărit-o pe B în perioada iulie – august 2016 fără drept, în mod repetat i-a
supravegheat locuința, a mers la locul ei de muncă, iar în perioada iulie-noiembrie i-a
trimis mesaje pe telefonul mobil și pe adresa de e-mail și scrisori, acțiuni prin care a
intenționat să îl constrângă pe fostul soț C pentru ca acesta să îi remită sume de bani
solicitate, să renunțe la procesul penal al paternității și să se recăsătorească cu ea. Ar dori
să îi creeze o stare de temere, să exercite presiuni asupra psihicului acesteia tocmai ca să
acționeze în modul dorit de acesta. În esență, triunghi, da? Fosta soție (A) o intimidează
pe actuala parteneră a fostului soț și îi cere acesteia să îi și dea bani, să
renunțe la acțiuni, să se recăsătorească. Toate modalitățile specifice uneia astfel de
construcții. Victima a fost la poliție și îi sună telefonul, a pus pe speaker. Era și o
componentă insultătoare. A fost expertizată A, avea și probleme de ordin psihic, dar nu
destul cât să înlăture răspunderea, în România trebuie să fii de două ori nebun să fie
înlăturată răspunderea. Deci avem acțiuni de telefoane repetate, de urmărit, de
supravegheat, de amenințat, de cerut bani, cu scopul de a se recăsători, de a renunța la
acțiune. Avem amenințare, hărțuire, șantaj, toate la pachet. Hărțuire și pe alin. 1 si pe alin.
2, șantaj pe alin. 1 și pe alin. 3, dar și pe 2, componenta cu publicarea unor imagini în
presă. Cum am discuta despre o astfel de răspundere penală? Problema este aici relația
dintre șantaj și hărțuire. Și care hărțuire? Din punct de vedere al probatoriului nu era nicio
problemă și a și recunoscut. Faceți la seminar!
2. În octombrie 2016 victima a fost apelată de către A; prin intermediul convorbirii i-a adus
lui B injurii și amenințări cu moartea spunându-i că trebuie să îi dea sume de bani
cuprinse între 10-15 mii euro. A continuat la intervale scurte de timp să îi adreseze injurii
și amenințări. A inițiat mai multe apeluri și mesaje cu conținut jignitor și amenințător. Au
creat persoanei vătămate o stare de temere, încât aceasta a sesizat organele de poliție. La
sediu acesta a fost apelat din nou, ocazie cu care organele de cercetare au intocmit proces
verbal cu injuriile și la întrebarea ce trebuie să facă să nu mai fie amenințat și înjurat i s-a
răspuns să dea cei 15 mii de euro.
3. În septembrie – decembrie 2006 A a urmărit-o pe fosta sa concubina, i-a supravegheat

locuința, locul de munca, i-a trimis în mod repetat mesaje și apeluri care prin conținut și
frecvență i-au creat o stare de temere în scopul de a se împăca cu ea. În data de 18, în timp
ce se îndrepta spre locul de muncă a fost abordată de A, iar în momentul în care au ajuns
în dreptul magazinului, A i-a tăiat lui B cu o foarfecă o bucată de păr. În încercarea de a se
apăra, B a fost tăiată la degetele mâinii stângi și la nas, ce au avut ca necesitate 3-4 zile de
îngrijiri medicale. Asta ce pare așa la feeling? Cu hărțuire. Dar mai avem o problemă cu
ce? Cu tăiatul de păr și tăiatul mâinii care înseamnă loviri și alte violențe. Dar ce
urmărește el? Să se împace. În cazul ăsta, nu o fi șantaj? Atunci avem așa: hărțuire +
loviri sau alte violențe; păi la constrângere ați învățat ce? Constrângerea de la șantaj poate
fi realizată prin loviri sau alte violențe, pare că deja e un șantaj. Doar că trebuie sa fie un
folos nepatrimonial și ar trebui ca reluarea relației să fie un folos nepatrimonial ca să fie
șantaj. Deci practic aici sunt 2 tipuri de abordări: dacă spui că reluarea relației nu e un
folos nepatrimonial evident că discutăm despre hărțuire în concurs cu loviri și alte
violențe. Vedeți jocul acesta interminabil cauzat de un lucru foarte simplu:greșeala în a le
prezenta conceptual în mod structurat. La șantaj am trișat pentru că n-am vrut să
recunoaștem că orice fel de constrângere intră sub incidență și atunci era foarte simplu, la
hărțuire am încercat să limităm, dar să și incriminăm și am găsit această modalitate. Deci
practic sunt două tipuri de abordări. Dacă spui că acest folos al relației este un folos
nepatrimonial, evident că discutăm despre hărțuire în concurs cu lovire. Pe de altă
parte, câte forme de hărțuire avem?
Două. I-a tăiat și părul pe stradă, nu putem spune că mai avem componenta de urmărire.
Pe de altă parte sunt apelurile telefonice în mod repetat și așa mai departe, iar ele nu
prezintă niciun dubiu. Înseamnă că trebuie să discutăm despre un concurs între cele două,
dar care dintre ele? Puteți discuta la seminar.
III. Art. 210 CP - Traficul de persoane

Ce sancționează traficul de persoane? Care este valoarea socială protejată? De ce această
faptă trebuie să aibă caracter infracțional? Ce înțelegeți prin trafic de persoane? Din nou o să
facem o abordare conceptuală dincolo de formulările din text pentru a le descifra, pentru că e un
text lung, cu foarte multe chestii. Ce sancționează traficul de persoane? Precizez că în dreptul
european nu-i un text care are foarte multă vechime, discutăm de zeci de ani, ceea ce este puțin în

evoluția istoriei. Ce se întâmpla înainte într-o astfel de situație? Evident că exemplul clasic de
trafic de persoane este lipsirea de libertate. Noi am avut în codul nostru lipsire de libertate exact
în modalitățile astea, prin recrutare. Adică, așa am incriminat inițial, ca formă agravată, apoi am
incriminat traficul de persoane. Dar de ce? Care e valoarea socială protejată? De ce această faptă
are caracter infracțional sau de ce e așa de problematică această faptă? Dacă persoana este luată
împotriva voinței ei, nu cred că este vreo mare dilemă că aceasta este lipsire de libertate,
motivația lipsirii de libertate deja este o nuanță, că vrea să o exploateze, să o ucidă, deja e un
lucru lipsit de relevanță. Problema majoră a traficului de persoane este că cele mai multe astfel de
fapte sunt comise cu consimțământul victimei și apare o situație ciudată. E o contradicție în
termeni. Adică ești victimă, dar ai consimțit să fii victimă (ai fost furat, dar ai fost de acord sa ti-i
se fure).
Acesta este exemplul clasic unde textul de la lipsire de libertate era inoperant, pe de
altă parte, fără îndoială că mecanismul pentru care consimțământul victimei poate fi obținut sunt
mecanisme diverse. Și aici începem deja practic pe textul acesta, care la litera a), b), c) de la
alin 1 indică modalitățile prin care se poate „obține” acest consimțământ, inclusiv componenta de
constrângere. Este constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate. Apoi, profitând
de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința, de starea de vulnerabilitate, prin
oferirea, primirea, darea sau acceptarea de bani sau alte foloase în schimbul consimțămâtul
persoane care are autoritate asupra acestei persoane, adică „cumpără” consimțământul de la
părinți sau de la cei apropiați victimelor traficului de persoane. În practica judiciară e un subiect
complicat, pentru că trebuie stabilit clar până când consimțământul victimei este relevant. Textul
spune că consimțământul nu e relevant. Pe de altă parte, modalitățile concrete de comitere
sugerează că unele clar sunt fără consimțământ, unele sunt cu consimțământul mamei sau al
tatălui sau al familiei, consimțământul părinților înseamnând consimțământul victimei implicit,
apropo de situația respectivă.
Textul acesta este ca urmare a unei convenții internaționale împotriva traficului de
persoane și este relativ omogen. Uitați cum arată textul în varianta franțuzească: traficul de
persoane este recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea în câmpul de
exploatare (este fix ca și la noi), fie prin folosirea de amenințări, de un ascendent legitim,
abuzarea de situații de vulnerabilitate, fie în schimbul unei remunerații sau promisiunii de
remunerații sau avantaj. Asta înseamnă că dacă citiți despre această infracțiune și în alte sisteme
de drept, este foarte probabil să găsiți aceeași abordare, că este o chestie unitară, deci nu e o
problemă de a discuta despre text și vedeți, traficul devine săvârșit asupra unui minor, chiar dacă
nu este comis în una din circumstanțe din alin. 1, punctul 1 și 4.
La traficul de persoane avem 2 categorii:
● traficul de adulți – care au ca și condiții specifice acele elemente a, b, c din textul nostru
și apoi
● traficul de minori - în care este suficient să fie recrutat în vederea expoatării, fără nicio
altă nuanță.
Astea sunt mecanismele cu care operează. Vi-i le-am spus că nu avem noi niște elemente
problematice pe texte. Problema este cum să sancționezi așa ceva. Deci am înțeles problema,
persoana pleacă dintr-un loc sărac și este adusă în Cluj să se prostitueze. Așa cum este povestea
cu migrația de la România spre vest, exact este același motiv, doar că este economic. E trafic de
persoane sau nu? Persoanei respective i se spune„ uite acolo trebuie să faci, faci aia, împărțim
banii, totul este în regulă”. Trafic de persoane sau nu? Care e actul de executare? Într-o astfel de
situație se discută cu persoana respectivă dintr-un mediu vulnerabil și este adusă să se prostitueze,
iar ea acceptă o astfel de practică.
Student: Faptul că dorește să exploateze persoana respectivă.
Sergiu Bogdan: Ce element problematic e aici? Păi elementul problematic este

exploatarea în sine. Dar exploatarea în sine are caracter infracțional? Primirea banilor sau
câștigare banilor de pe urma practicării prostituției are caracter infracțional? Se numește
proxenetism. Și atunci de ce mai este nevoie de traficul de persoane în condițiile în care aceasta
ar fi o instigare la proxenetism? Deci forma cea mai brutală de a leza libertatea
persoanei este exploatarea ei. Și întrebarea este de ce nu este în regulă să sancționăm doar actul
de exploatare propriu-zis, acela care lezează în mod efectiv libertatea psihică?
Student: Ar fi infracțiune obstacol?
Deci asta înseamnă că traficul de persoane este infracțiunea obstacol pentru a nu ajunge
care chiar victima să fie exploatată. Și atunci problema socială care este? Potențiala lezare prin
exploatare a victimei. Fără îndoială că raționamentul legiuitorului și a Convenției a fost acesta:
eu nu pot să aștept să nu intervin cu mecanism de drept penal până la momentul la care persoana
va fi exploatată, pentru că este prea târziu, iar efectele sunt ireversibile. Plus că sunt foarte
problematice, ori toată lumea a fost de acord că trebuie să împiedici orice demers prin care se
ajunge în această situația în care acea persoană să fie exploatată și așa se înțelege de ce actul de
executare înseamnă recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei
persoane.
Deci vedeți exact mecanismele prealabile prin care se pregătește cadrul astfel încât să se
discute despre exploatarea persoanei și atunci așa trebuie înțeleasă infracțiunea de trafic de
persoane, ca evident o infracțiune obstacol, problematică pe valoarea socială pentru că în esență
protejează prealabil, dacă vreți, valorile sociale de fiecare modalitate concretă de exploatare.
Poate să fie exploatare sexuală, poate să fie exploatare prin muncă și alte forme. De exemplu,
sistemul francez: au exploatarea cerșetoriei, fie pentru a constrânge victima pentru a comită orice
fel de crime sau delicte, iar pe primul paragraf este punerea victimei la dispoziție, iar după aceea
și au definit noțiunea de exploatare, pentru că nu poți altfel să aplici textul ăsta, este un act
prealabil, premergător și ca să poți să-l faci aplicabil, va trebui să găsești niște elemente obiective.
Procedurile de recrutare aici sunt clare și de transferare, iar de acolo fiecare înțelege noțiunea de
exploatare cum vrea, dar nu mai puțin decât scrie în Convenție
Și noi am avut povestea asta cu exploatarea prin comiterea de infracțiuni. Asta apropo de
o situație celebră, niște tinere din Cluj în vârstă de 14 ani care fură în troleibuz și pentru care nu
există niciun mecanism prin care să poți să intervii într-o astfel de situație. Mecanismul sau
principiul este exact acesta. Apropo de exploatare prin comiterea de infracțiuni, e este un astfel de
exemplu: noi am avut acest mecanism, dar l-am scos, pentru că era foarte ușor ca cei prinși în
străinătate comițând infracțiuni să fie predați în țară și ai noștri puteau să investigheze doar trafic
de persoane. Și chiar dacă era o faptă de drept comun, banală, era clar că făptuitorul era recrutat
și dus la furat în Franța, deja fiind problematic. În plus, apropo de demnitatea unei persoane față
de exploatarea cu consimțământul ei. Exploatarea prin comiterea de infracțiuni este o realitate
factuală, dar e mai problematic conceptuală să o recunoști.
În sistemul nostru este definită infracțiunea de exploatare. Prin exploatarea unei

persoane se înțelege supunerea la muncă sau îndeplinirea unui serviciu în mod forțat,
ținerea în stare de sclavie, obligarea la practicarea prostituției, manifestări pornografice în
vederea producerii de materiale, obligarea, practicarea cerșetoriei și prelevarea de
organe, țesuturi sau celule, într-un mod ilegal. Aici o singură problemă avem noțiunea de
prostituție. Ce înseamnă prostituția? Tocmai am dezincriminat infracțiunea de prostituție în 2014,
dar noi incriminăm proxenetismul care face trimitere la prostituție. Și ce înseamnă prostituție?
Legiuitorul ne-a definit această noțiune la proxenetism, care este o formă de participație la
prostituție, la actul de executare principal care nu mai este incriminat, dar el trebuie sa fie măcar
definit, întocmai pentru ca actul de participație să aibă relevanță, pentru a nu face o trimitere în
cascadă într-o astfel de situație.
Acesta este elementul esențial al traficului de persoane. Până aici putem să discutăm
despre consimțământul persoanei, până când transformă persoana în obiect, indiferent de
existența sau inexistența consimțământului. Și dacă discutăm despre a transforma o persoană în
obiect, discutăm de ceva nepermis într-o societate modernă.
În mod tradițional, apropo că am avut sclavie, am avut de toate și asta este forma
modernă, dar în aparență cu consimțământul victimei. Victima întotdeauna va accepta un status
inferior din motive economice și nu numai. Și atunci acesta este elementul specific. Țineți minte
că de fapt sunt toate etapele prealabile exploatării. De asta avem trafic de persoane intern și
internațional. Dacă persoana era dusă în Italia e trafic de persoane, dacă este dusă într-un alt loc,
chiar de pe teritoriul României, evident că discutăm tot despre infracțiunea de trafic de persoane.
Latura obiectivă: recrutare, transportare, transferare, adăpostire sau primirea unei
persoane, circumstanțele de facto, toate în scopul exploatării, făcute într-o manieră destul de
rapidă. Avem în codul nostru și traficul de migranți. Traficul de migranți este situația în care îi
trecem frontiera. Poți să faci trafic de migranți acelor persoane care trec frontiera ilegal fără să
faci trafic de persoane, că nu este în scopul exploatării, este în scopul ajutări să o treacă în mod
fraudulos frontiera.
De regulă, traficul de persoane implică mai multe victime și în acest caz se pune
întrebarea câte infracțiuni vor fi? Aceasta este o discuție problematica pentru că dacă valoarea
socială protejată este libertatea fiecărei persoane ar trebui să existe trafic de persoane față de
fiecare victimă. Pe de altă parte, ceea ce contează este elementul subiectiv sau ce și-a imaginat
autorul faptei adică transportarea persoanelor pentru ca să fie exploatate. Faptul că era una sau
mai multe, din punctul de vedere al acestuia este lipsit de relevanță. Sistemul judiciar a decis că
în această situație fapta este una în formă continuată, tocmai pentru a concilia cele două situații
care erau problematice. Dacă se acceptă în plan conceptual că se protejează libertatea fiecărei
victime împotriva exploatării, în mod evident s-ar fi reținut concursul de infracțiuni. Realitatea
arată că erau întotdeauna mai multe persoane traficate și atunci se face o analiză globală și chiar
în situația în care din 30 de victime 5 revin și nu mai recunosc că fapta a avut loc, dispar anumite
acte materiale, dar fapta rămâne în materialitatea ei. Dacă autorul ar fi fost trimis în judecată
față de fiecare victimă, în mod evident ar apărea probleme în ceea ce privește soluțiile de achitare
și ar trebui realizată probațiunea raportat la fiecare victimă și nu în sens global. Adică dacă se
face proba faptului că au fost recrutate persoane și sunt mai multe, deja se poate prezuma că
elementul de tipicitate al infracțiunii de trafic de persoane
este îndeplinit. Din acest motiv, prin raportare și la faptul că este un act premergător, practică
judiciară este în această direcție, în sensul în care se tratează dosarul la pachet, se enumeră
victimele doar în categoria formă continuată, chiar dacă este comisă în aceeași împrejurare,
apropo, că ați învățat de UNC, acolo argumentul este că sunt mai multe victime, ceea ce este o
chestie ciudată, sunt în aceeași împrejurare, clar nu este o discuție în sensul acesta, nu sunt mai
multe transporturi, ci un singur transport cu mai multe victime. Și se tot chinuie sistemul judiciar
să înghită acest argument. În trecut am avut un argument pe lege specială, ”urmăm alte reguli”,
(1) Fapta de a utiliza serviciile prevăzute în art. 182, prestate de o persoană despre care
beneficiarul ştie că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori, se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o
dar acum au pus traficul de persoane acolo unde îi e locul și dacă este o formă specifică de
protejare a libertății persoanei, chiar împotriva propriului consimțământ de a fi exploatat, atunci
ar trebui să se rețină câți subiecți pasivi, atâtea infracțiuni, dar aici e o discuție.
IV. Art. 211 CP - Traficul de minor

La traficul de minori nu mai contează nici un fel de modalitate, ci întotdeauna dacă există
recrutarea, transportarea, transferarea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia fapta
deja are caracter infracțional.
Singura discuție este situația în care se află atât minori, cât și majori în același autocar,
punându-se întrebarea referitoare la existența sau nu a unui concurs de infracțiuni. S-ar ajunge la
concluzia că traficul de minori este o formă agravată în plan conceptual, doar că are o mare
problema referitoare la faptul că anumite modalități nu există la adulți și se sancționează doar
fapta aupra minorilor. Dar dacă se întâmplă să fie toate la un loc, jurisprudența merge pe o
singură infracțiune cu reținerea acestor circumstanțe, fără îndoială, pedeapsa este mai mare la
infracțiunea împotriva minorilor. Din acest motiv se are în vedere textul francez unde traficul
asupra unei persoane se considera săvârșit chiar dacă nu este comis în niciuna dintre
circumstanțele prevăzute la alineatul 1 și 4, adică se prevede expres faptul că traficul de minori
face trimitere la traficul de persoane. De asta vă ajută acest text, așa îl înțelegem și noi pe cel din
codul nostru, chiar dacă textul ar sugera că ar fi vorba de o altă abordare. Se pune problema cum
se combate în mod eficient această infracțiune. Sancționând-o, doar că întotdeauna e o problema
de cerere și ofertă de astfel de servicii. Cât timp există cerere, practica arată că deși e incriminată
și e incriminată demult, chiar dacă pedepsele sunt foarte mari, acest fenomen continuă pentru că
justificarea traficanților este întotdeauna următoarea: „consimțământul victimei”. Fără îndoială
că într-o astfel de situație ar trebui rezolvată și cererea aferentă acestor servicii. Și asta este o
discuție din punctul de vedere al criminologiei: trebuie să ne concentrăm doar pe traficul de
persoane sau și pe solicitarea de servicii de prostituție? În țările nordice are deja caracter
infracțional. Asemenea celor care cumpără droguri, pt că până la urmă se accesează un serviciu
ilegal. Evident că pedeapsa nu e aceeasi, dar acest timp de gândire ar trebui folosit și referitor la
traficul de persoane. Avem acest text:
V. Art. 216 CP - Folosirea serviciilor unei persoane exploatate
infracţiune mai gravă. - în ipoteza în care și cel care folosește persoanele e traficant, fără
îndoială că va răspunde pentru trafic de persoane.
În schimb, dacă este doar un beneficiar al acestor servicii, respectiv angajator sau firma
care se ocupă cu așa ceva, fără îndoială că fapta are caracter infracțional, cu scopul de a combate
traficul de persoane și pe componenta aceasta, nu doar represiv, pentru că experiența a arătat că
indiferent cât de represiv este textul de incriminare prin raportare la pedepsele extrem de mari,
fenomenul subzistă într-o manieră destul de pronunțată și evident că cele mai multe victime ale
traficului de persoane sunt cele vulnerabile din punct de vedere economic.

VI. Art. 213 CP - Proxenetismul
Înainte de incriminarea infracțiunii de trafic de persoane, infracțiunea de proxenetism are
o mare vechime în sistemele de sancționare și este tradițională.
Prin infracțiunea de proxenetism incriminată de codul anterior se proteja o regulă de
conviețuire socială pentru că principial era necesar ca veniturile obținute din această activitate să
nu fie singurele mijloace de subzistență, adică dacă aveai și serviciu, și te și prostituai, nu era
mare problemă.. În prezent se încearcă o adaptare a textului, în mod evident este vorba despre
întreținerea de acte sexuale, înainte fiind vorba doar despre raporturi sexuale „firești”, de
exemplu actele sexuale orale nu intrau sub incidența textului, acum este o componentă esențială.
Există o speță în practica judiciară în ceea ce privește infracțiunea de proxenetism, formularea
apărării acuzatei se baza pe faptul că era vorba despre saloane de masaj erotic, servicii oferite
publicului. Acuzata învocând faptul că există consimțământul victimelor, iar masajul erotic, că
act material, nu ar intră sub incidența textului, deoarece nu este un act sexual având în vedere
faptul că doar raportul sexual intră sub incidența infracțiunii de prostituție. Aceasta a fost apărarea
acuzatei în fața instanței, iar judecătorul a motivat faptul că prin act sexual se înțelege atât
raporturi sexuale orale precum și celelalte forme de satisfacere sexuală altele decât raporturile
sexuale. Partea interesantă este actul de beneficiu obținut prin plata chiriei, curățenia, încasarea
unei părți din folosul obținut, programarea clienților. Instanța a dispus condamnarea pentru
infracțiunea de proxenetism, fără să discutăm despre vreo constrângere într-o astfel de situație,
deoarece prin denumirea de masaj erotic se dorește realizarea unei disimulări a infracțiunii de
proxenetism. Proxenetismul are această caracteristică, avem act de înlesnire, act de instigare, iar
actul de autorat nu are caracter infracțional. În sistemul german principiul de baza este că poți să
fii considerată prostituată în sens legal dacă oricând se poate renunța la acea activitate fără să
existe consecințe. Dacă angajatorul face orice fel de act prin care limitează libertatea de a ieși din
branșă atunci acesta este un act de proxenetism. Deci elementul specific al prostituției tolerat este
consimțământul victimei de a putea oricând să iasă. Dacă ar fi vorba despre un contract de muncă
obișnuit, nu se poate pleca oricând. În schimb dacă este vorba despre o astfel de relație, iar
victima nu dorește întreținerea de acte sexuale cu un anumit client, asta nu trebuie să producă
consecințe în relația angajat-angajator. Dacă angajatorul îi impune acesteia anumite condiții
pentru ca aceasta să iasă din branșă atunci acesta este un act de proxenetism, fie și ele condiții
firești în materie civilă („mai stai 3 zile sa expire preavizul”).
Un alt element de disimulare este căsătoria dintre prostituată și proxenet, este un alt
mecanism de a disimula exploatarea și există o speță referitoare la faptul că dacă prostituata
trimite banii acasă în România soțului ei, acesta este un act de proxenetism din perspectiva
soțului care profită de foloasele patrimoniale în condițiile în care soția lucra ca și prostituată în
Germania? Problema majoră este că trebuie dovedită relația de lipsa de libertate. Dacă în
Germania era investigată fapta și se constata că soțul o exploatează în sensul în care nu îi lasă
libertatea să renunțe, o constrânge sau o amenință, soțul ar fi acuzat de proxenetism și ar părea că
această căsătorie este de conivență și cu scopul de a ascunde relația de exploatare. Problema este
că în România s-a respins HP- ul pe motiv că este o problema de analiză factuală, e o discuție
dacă ceea ce se practică în străinătate ar trebui să fie o formă de prostituție ilegală în România.
Trebuie aplicată legea românească care spune că ar trebui interzis ceea ce este permis în altă țară.
Pe de altă parte, dacă s-ar fi întâmplat în România o astfel de situație între soț și soție fără
îndoială că era o prezumție de venituri licite, fiind vorba de familie, sunt în comun și trebuia să
dovedească ideea de exploatare, faptul că victima nu putea să iasă din această situație. Spețele în
mod factual vorbind seamănă peste tot în lume, diferența este modul de incriminare, discuția fiind
pe ce traseu ajungi la aceeași concluzie. Există această diferența dintre prostituția licită, lipsa unui
act de proxenetism și situația în care prostituata nu are această libertate să renunțe, să respingă
clienți, acest lucru se numește exploatare, este un act de proxenetism și dacă persoana este
recrutată evident că este chiar trafic de persoane pe o astfel de construcție.
Șantajul - Art. 207 CP

(1) constrângeerea unei pers să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a
dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine ori pt altul
(2) amanințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pt pers
amenințată ori pt un membru de fam al acesteia
1. Valoarea - se aduce atingere libertății morale ( infra dorește să protejeze exercițiul
socială protejată liber la autodeterminare al pers)
- urm folos patrimonial => f agravantă a șantajului în care se urm un folos
nepatrm.
2. Subiect pasiv - doar PF
3. Subiect activ - PF/ PJ
4. Latura - Reg: comisivă
obiectivă Excep: omisivă = victima are o obligație de a realiza un anumit act pt a
împiedica prod unor suferințe victimei
- constrângere morală — absorție legală a amenințării în șantaj
- constrângere fizică — absorție legală a infra de loviri și alte violențe în
șantaj
! dacă a produs o urm spec VC => VC în concurs cu șantaj
- dacă nu există constrânegere NU e tipică
- acț de constrângere asupra victimei - îndep conduita impusă de a da
( trans proprietate/ remitere bunuri corporale), a face (conduita activă dorită
de făptuitor), a nu face ( victima vrea să facă ceva, dar renunță), a suferi
( suportă o înjosire)
5. Latură - intenție
subiectivă - nec scop special - făptuitorul să dob în mod injust un folos nepatrm, pt
sine/ altul => se sancț dob ÎN MOD INJUST
- folos nepatrm des : acceptarea de către victimă a reluării rel cu inculpatul
- obținere de satisfacții sexuale
- conduita impusă cu titlu de răzbunare, pt umilire, amuzanmentul autorului
=> orice constrângere a victimei să realizeze o anumită conduită
! 110 / 208
! combo curs + carte + seminar
6. Formă - al (2)
asimilată - darea în vileag = aducerea la cunoștința altor pers a faptelor
compromițătoare, indif de mod de info fol
- faptele pot fi : reale/ imaginare
- aceiași dif : dacă se urm sau nu un folos patrm
7. Sancțiunea 1- 5 ani
8. Formă - al (3)
agravată - dif constă în natura folosului
- poate fi efectiv/ evitarea unei pierderi ( recuperatorii de datorii)
- 2-7 ani
9. Tentativa - Nu se sancționează
10. Relația cu a. Șantajul propriu-zis ( 1+3) - Șantajul asimilat (2+3)
alte infracțiuni - infra cu conținut alternativ
! amenința cu o infra/ divulgare fapte => o unică infra în forma UNC /
Continuată ( al 1 și 2)
b. Șantajul - Tâlhăria
- natura ob jur protejat ( tâlhărie - infra contra patrm)
- existența sau nu a concomitenței actului de constrângere cu remiterea
bunului
(tâlhărie = aceiași împrejurare)
- existența sau nu a unei libertăți de decizie ( la tâlhărie nu există)
- momentul consumării - tâlhăria , când se ia bunul; șantajul , când este
constrânsă
c. Șantajul - Viol ( când scopul e obț de rap sexual)
- dacă se prod în aceiași împrejurare = viol ( la fel și pt agresiune sexuală)
Hărțuirea - Art. 208 CP

(1) fapta celui care, în mod repetat, urm, fără drept sau fără interes legitim, o pers sau îi
supraveghează locuința, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i o
stare de temere
(2) efectuarea de apeluri telefonice sau com prin mijl la distanță, care prin frecvența sau conținut,
îi cauzează o temere
1. Valoarea socială - protejarea libertății psihice (poate fi afectată prin crearea unei temeri)
protejată - doar prin anumite conduite
2. Structura - 2 mod de comitere
- infra cu conținuturi alternative
! 111 / ! 208 combo curs + carte + seminar
art. 208 (1) Art 208 (2)
1. Subiect activ - Pf/ Pj - Pf/ Pj

2. Latura - infra de obicei - lezare prin apeluri telefonice/ com
obiectivă
- Urmărirea pers = supravegherea prin mijl de transmitere la distanță
directă, prin deplasarea autorului pe - Discutabil dacă poate fi reținută pt
același traseu ca al victimei un singur act => imp este crearea st
(subzistă și când victima se oprește de temere, nu repetările
în anumite locuri) - nec să fie ef - ! Clauză legală de subsidiaritate =
intr-o manieră perceptibilă de dacă nu este o infra mai gravă ( de
victimă exemplu amenințare/ șantaj)/
- Supravegherea = obs victimei intr-o conduita repetată generează rez
manieră imobilă mult mai grave rap la sănătatea
- locuința, locul de muncă, orice loc psihică/fizică a pers ( VC)
în care își desfășoară viata privată
- Urm se face fără drept/ interes
legitim
- Contează și poz sub a victimei, nec
să îi provoace o stare de temere
- consumarea: caract repetat + prod
de rez specific la nivelul victimei
3. Latura - intenție - intenție
subiectivă
4. Sancțiune - 3- 6 luni / A - 1-3luni / A

5. Tentativa - Nu se sancț. Nu se sancț.
6. Aspecte - necesară PP necesară PP
procesuale
7. Relația cu a. Hărțuire sexuală

alte infracțiuni - protejează libertatea sexuală
- incriminarea repetării cererii de fav sexuale
b. Violare a vieții private
- se rețin în CONCURS
- dacă victima nu a sesizat => doar viloare a vieții private
c. Violarea a secretului corespondenței
- + interceptare => Concurs
! 112 / 208
VIII. Traficul și exploatarea pers vulnerabile
- libertatea unei pers este o val disponibilă și orice pers este liberă să si-o exercite cum
dorește
- val soc protejată : libertatea psihică/fizică a pers care împotriva voinței sale dob statul de
marfă în mainile traficantului
- traficul de pers este un act pregătitor al ținerii în sclavie
=> protejează libertatea pers - prin rap la principiul demnității umane
Traficul de persoane - Art. 210 CP

recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei pers în scopul exploatării
acesteia, comisă :
a. Prin constrângere, răpire, inducere în eroare, abuz de autoritate
b. Profitând de impos de a se apăra sau de a-și exprima voința sau st de vădită vulnerabilitate
a acelei pers
c. Prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimț
pers care are autoritate asupra acelei pers
1. Valoarea - libertatea și viața pers
socială - ființa umană este tratată ca un obiect, circumst care pune în discuție încălcarea
protejată principiului demnității umane
2. Subiect - pluralitate de victime: RIL — în același loc, cond, timp => comitere în formă
pasiv continuată, nu concurs ( val soc colectivă)
3. Latura - exploatarea — def art 182
obiectivă - infra mijloc, prin care se întelege exploatarea ulterioară a victimei
- dacă exploatarea îmbracă și forma uneia/unor infra, pe lângă traficul de prs, se
va reține în concurs și infra scop, dacă traficatul a și exploatat pers respectivă
- ! consimțămânrul nu e cauză justif
4. Latura - doar intenție
subiectivă
5. Sancțiune 3 - 10 ani
6. Forme - comiterea faptei de un funcționar public în exer atribuțiilor de serviciu
agravate
7. Tentativa - se sancționează
! 113 / 208
8. Relația cu a. Relația cu traficul de migranți
alte - acțiuni realizate pt trecerea ilegală a frontierei, în scopul obținerii de fol
infracțiuni materiale
- ! traficul de pers nu presupune mereu trecerea frontierei de stat
- scopul este trecerea ilegală a frontierei după care încetează
b. Traficul de minori
- !! pluralitate de sub pasivi = CONCURS
c. Lipsirea de libertate în mod ilegal
- absorție legală
Traficul de minori - Art. 211 CP

Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul
exploatării acestuia
1. Valoarea - vulnerabilitatea particulară a acestor victime
socială
protejată
2. Subiect - special = minor
pasiv
3. Latura - se comite prin Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea
obiectivă unui minor, în scopul exploatării acestuia
subiectivă
6. Forme - fapta a fost comisă cf art 210 (1)
agravate - comiterea faptei de un funcționar public în exer atribuțiilor de serviciu
- a pus în pericol viața minorului
- comisă de un membru de fam
- a fost comisă de o pers în a cărei îngrijire, ocrotire, educare, pază sau
tratament se află minorul ori o pers care a abuzat de poziția sa recun de încredere
sau autoritate asupra minorului
=> 5-12 ani
! 114 / 208
Proxenetismul - Art. 213 CP
Determinarea sau înlesnirea practicării prostituției sau obținerea de foloase patrimoniale de pe
urma practicării prostituției de către una sau mai multe pers
1. Valoarea - obținerea de beneficii de către un terț de pe urma acestei activități este incomp
socială cu respectarea demnității umane
protejată - sancționare participație la fapta neincriminată
2. Latura - practicare prostituție = întreținerea de acte sexuale cu diferite în scopul
obiectivă obținerii de foloase materiale pt sine/ altul
! HP : — asupra a 2 sau mai multe pers în aceiași împrejurare = unică infra
— asupra a 2 sau mai multe pers, fără leg între ele => CONCURS
(al.1+3)
subiectivă
4. Sancțiune 2 -7 ani
5. Forme - prin constrângere - 3-10 ani
agravate - față de minor - lim spec + 1/2
7. Relația cu - rap la modul în care e lezată val soc : fără constrângere = proxenetism
infra de trafic ! dacă întâi comite proxenetism după trafic de pers => concurs ( se poate și
de pers invers )
! 115 / 208
Curs 8
Infracțiuni contra libertății sexuale
Nu există consimtământ, subiect pasiv: oricine “Există„ consimțământ, subiect pasiv: minorii
Violul - 218 CP Act sexual cu un minor - 220 CP
Agresiunea sexuală - 219 CP
Corupere sexuală - 221 CP
Racolare de minori in scopuri sexuale - 222 CP
Hărțuire sexuală - Art. 208 CP
În cazul infracțiunilor de natură sexuală, consimțământul provenit de la un minor e prezumat de

legiuitor ca nefiind unul valabil.
- subiect pasiv general: orice persoană poate fi subiect pasiv
Situațiile în care nu există consimțământ
Art. 218 CP - Violul Art. 219 CP - Agresiunea sexuală
Există act de penetrare: alin. (1) + (2) Există un act de natură sexuală, altul decât cel de
- raport sexual firesc penetrare de la 218
- act sexual oral Ex: pipăit, sarutat, atins în zonele erogene (chiar si
- act sexual anal pupat daca are conotatie sexuală), victima e obligată
- orice act de penetrare vaginală sau anală sa se penetreze cu un obiect.
Singurele lucruri care diferențiază aceste două infracțiuni sunt actul de executare (la viol: penetrare, la
agrasiune: altul decât cel de la viol) și în plus, la viol ni se spune clar care sunt conduitele particulare de
natură sexuală care intră în structura infracțiunii de viol
- valoarea socială lezată: libertatea sexuală
- trebuie să existe penetrare pentru a putea discuta

de o infracțiune de viol in formă consumată
- este o infractiune complexă
- la minori discutăm despre un viol profitând de

imposibilitatea de a-si exprima voința
- pentru a putea discuta de infractiunea de viol
trebuie ca din perspectiva victimei sa fie o penetrare,
nu trebuie ca autorul sa aiba vreo satisfactie sexuala
- victima trebuie sa fie penetrata si doar in cazul in
care e barbat sa penetreze.
! 116 / 208
Constrângere = orice acțiune de amenințare (psihică)
orice acțiune de la art. 193 CP (fizică)
Punerea in imposibilitate de a se apăra = de ex autorul droghează victima = acțiune de viol comisă

prin punerea vitimei in imposibilitate de a se apăra
Ex: Víctima e în tren și are un coleg de compartiment foarte drăguț care la un momemt dat îi oferă
un ceai în care a pus niște droguri. Cei doi sunt singuri în compartiment, victima ajunge în
imposibilitate de a se apăra, iar când își revine din acea stare descoperă că el a întreținut cu ea un
raport sexual din momentul în care ea era adormit/ă.
Dacă punerea în imposibilitate a fost rezultatul unei acțiuni violente, se va reține un viol
prin constrângere.
Profitând de starea de imposibilitate de a se apăra a victimei
Ex: Când víctima e paralizată complet/ doarme/ dacă victima se află în stare de beție voluntară/
drogare voluntară = imposibilitatea totală a victimei de a-și exprima voința, nu o beție superficială
/ e minor/ă.
! 117 / 208
Minori
- aici vom discuta despre un viol asupra victimei aflate în imposibilitate de a se apăra.
- acest aspect ne ajută să diferențiem infracțiunea de viol asupra unui minor (în care avem un
consimțământ aparent al minorului) de infracțiunea de act sexual cu un minor (pentru că și acolo
minorul își dă consimțământul).
Ex: Autorul se dă drept o persoană publică pe care o admiri (gen Victor Slav). În momentul în care
îi propune victimei să întrețină un raport sexual cu el, victima își dă acordul, determinată fiind de
identitatea persoanei respective. Cei doi întrețin un raport sexual, după care descoperă că autorul nu
e persoana respectivă.
Î: Dacă autorul a obținut consimțământul de la victimă printro minciună, respectiv identitatea, care
identitate pentru victimă a fost un element relativ determinant pentru consimțământul acordat,
putem sau nu discuta de o infracțiune de viol pe modul în care este redactat textul la noi?
R: Nu avem constrângere, dar am putea avea totuși punerea în imposibilitate de a-și exprima voința.
Pe o interpretare strictă a textului, în mod cert această conduită nu poate constitui infracțiune. Dar
dacă interpretăm larg/foarte larg noțiunea de ”punere în imposibilitate de a-și exprima
voința„ putem considera că în momentul în care autorul a indus victima în eroare, a pus-o în
imposibilitate de a-și exprima voința cu privire la a întreține un raport sexual cu Ionică și nu cu
Victor Slav.
În Franța, Anglia, Italia și Germania violul pornește de la premisa: orice act sexual realizat
fără consimțământul victimei.
Jurisprudența CEDO pe art. 8 - viol = orice act sexual realizat fără consimțământul victimei/
în baza unui consimțământ viciat.
Ex: Autorul era un medic de obstetrică - ginecologie. Victimele mergeau să-și facă un control
ginecologic, iar medicul le inducea în eroare cu privire la necesitatea realizării unor acte de
penetrare, el susținând că au un caracter strict medical, pe când actele de penetrare realizate de către
medic, din perspectiva lui, aveau conotație sexuală si el le realiza în vederea obținerii unei
satisfacții sexuale. Deci erau acte medicale care nu erau necesare pe care autorul le realiza în
vederea obținerii unei satisfacții de natură sexuală.
Instanța a hotărât în acest caz că erau acte de viol prin punere a victimei în imposibilitate de a-și
exprima voința.
Diferența dintre viol și șantaj

- Esența infracțiunii de viol este că actul de constrângere, care poate să presupună atât acte de
amenințare cât și acte de constrângere fizică de la art. 193 CP, între constângere si actul sexual
trebuie să existe o relație de tip cauză-efect și acestea două trebuie să aibă loc în aceeași
împrejurare.
- La infracțiunea de viol trebuie ca acțiunea de constrângere și raportul sexual pe care l-am urmărit
prin această conduită de constrângere, să-mi doresc să aibă loc (apropo de tentativă) sau chiar să
aibă loc în aceeași împrejurare.
Ex: Pentru a putea reține infracțiunea de viol este nevoie ca autorul să bată victima pentru a o viola
imediat după. Dacă autorul bate victima pentru a o determina să meargă peste 3 zile la el acasă să
! 118 / 208
întrețină un raport sexual firesc, nu mai suntem în prezența infracțiunii de viol, ci în prezența
infracțiunii de șantaj.
Ex: autorul lovește victima din răzbunare, o aduce astfel în stare de inconștiență și aduncând-o în
acea stare, o și violează.
Î: S-ar putea reține un concurs între acțiunea de loviri și alte violențe, care nu a fost realizată inițial
în scopul întreținerii raportului sexual și o infracțiune de viol asupra unei persoane aflate în
imposibilitate de a-și exprima voința?
R: Teoretic, sunt două rezoluții infracționale diferite, infracțiunea de lovire nu a fost realizată în
scopul unei conduite sexuale, deci trebuie luată distinct față de cea de viol. Practic, este aproape
imposibil ca într-o speță de acest tip din practica judiciară să se poată face o astfel de diferențiere
între rezoluția infracțională inițială și rezoluția infracțională finală. DOLUS EX RE = autorul nu o
să recunoască rezoluțiile infracționale diferite.
Conduita sexuală efectivă din partea victimei (Viol)

- raport sexual firesc
- act sexual oral - (bărbat asupra unei femei) ca să se poată discuta de infracțiunea de viol e nevoie
de penetrare pentru că acesta este criteriu esențial folosit de legiuitor
- raport sexual anal
Condițiile penetrării: Este indiferent că aceasta e de lungă durată sau nu, nu contează dacă autorul a
ajuns la orgasm sau nu, nu contează dacă se realizează în mod repetat sau o dată și nici dacă e
adâncă sau nu, ci doar să existe.
- orice alt act de penetrare vaginală sau anală cu un obiect (NU ȘI ORALĂ)
Ex: Fr - soțul și-a obligat soția să întrețină un raport sexual cu un câine. = e viol
Ex2: X află că iubita sa Y a întreținut un raport de penetrare sexuală anală cu Z, în condițiile în care
Y nu a dorit niciodată să întrețină un raport de penetrare sexuală anală cu X. În aceste condiții
pentru a se răzbuna pe Y, nu o obligă la întreținerea unui raport sexual anal cu el, ci realizează o
penetrare sexuală anală cu un obiect.
Î: În condițiile în care autorul realizează un act de penetrare sexuală din răzbunare și nu pentru a
obține satisfacție sexuală putem discuta de infracțiunea de viol?
R: Obținerea satisfacției de către autorul violului nu e prevăzută în norma de incriminare, nu e o

condiție necesară. Pentru a putea discuta de viol, victima trebuie să perceapă actul ca fiind un act
sexual prin care i se încalcă libertatea sexuală.
P2
! 119 / 208
Agravantele infracțiunii de viol - art. 218 alin. (3) lit. a) - f) + alin. (4)
Art. 219 CP
(3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:
a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului; - orice
ipoteze în care autorul a profitat de statul victimei de persoană care se află în educare lui sau sub
paza lui (paznicul/medicul care profită de un bolnav aflat sub tratament într-un spital de boli
psihiatrice/ diverși antrenori de la cluburi sportive/ de dans care profită de statutul pe care-l aveau
asupra victimelor și realizau diverse acte de agresiune sexuală/penetrare) - circumstanță reală
b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră - interesează calitatea subiectului pasiv =
circumstanță reală
c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice; imortalizează raportul

sexual (violul).
e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală; - infracțiunea în această formă agravată este una
praeterintenționată; dacă autorul dorește sp producă urmarea de vătămare corporală se va reține
concurs; dacă se produce strict o urmare de la 193 prin acțiunea de constrângere de la viol se va
reține doar viol;
f) fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună - în ce măsură putem discuta
despre coautorat la infracțiunea de viol? Când 2 sau mai multe persoane au acte de executare (gang
rape).
Ex: Un coautor ține persoana, iar celălalt efectuează acte de penetrare, pentru că infracțiunea e
complexă.
- discutăm de coautorat la infracțiunea de viol chiar și atunci când coautorii ăși împart între ei
actele de executare în sensul în care unul realizează acțiunea de constrângere, iar celălalt
realizează acțiunea de penetrare.
Ex: X îi spune lui A că o omoară dacă nu întreține relații sexuale cu Y.
(4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi. - este o formă praeterintenționată; dacă autorul a intenționat
să omoare victima e concurs între viol si omor.
Tentativa care a avut ca urmare moartea victimei - Autorul dorește să violeze victima și pentru a
putea realiza fapta vrea să o ducă într-un loc mai retras și o lovește cu capul de o piatră și victima
decedează.
Devine indicident Art. 36 alin. (3) CP - Fapta, chiar dacă este o tentativă, se va sancționa în
formă consumată.

Relația infracțiunii de viol cu cea de lipsire de libertate
Ex: X și Y, studenți, se hotărăsc să o violeze pe Z, studentă și ea. După finalizarea cursurilor X o

determină cu forța pe Z să intre în mașina sa și o transportă la locuința lui Y în Florești. O forțează
să urce la apartamentul lui Y, unde Y o violează de unul singur, X plecând.
- lipsirea de libertate raportat la alte infractiuni care presupun o anumită activitate de constrângere
(șantaj, omor etc.) se absoarbe natural în infracțiunile respective, pentru că nu le poți comite fără
ca victima să fie efectiv lipsită de libertate.
Reguli pentru a ne da seama dacă se reține lipsirea de libertate împreună cu violul:

1. Constrângerea si raportul sexual trebuie să aibă loc în aceeași împrejurare.
2.
Încadrarea juridică:
X - autor la lipsirea de libertate și complice la viol
Y - răspunde pentru viol, lipsirea de libertate se absoarbe în viol și pentru instigare/complicitate
intelectuală la lipsire de libertate.
Agresiunea sexuală - Art 219 alin. (4) CP

Dacă actele de la art. 219 CP au fost precedate sau urmate acte de la art. 218 CP se va reține
o singura infracțiune de viol pentru că e o singură împrejurare.
Ex: autorul e antrenor de handbal și le face domnișoarelor din echipă diverse masaje de natură
”medicală„ , le roagă să umble dezbrăcate în fața lui, să facă duș dezbrăcate în fața lui.
Ex2: autorul, antrenor la un club de dans sportiv din Constanța învăța mai multe domnișoare de
15-16 ani dans. Încerca să le convingă într-o primă fază că el este cel mai potrivit bărbat cu care și-
ar putea începe viașa lor sexuală, că este extraordinar și în plus până la urmă, la câte le-a învățat, le
mai poate învăța și asta și dacă domnișoarele refuzau le pipăia neconsimțit etc.
Ex: Autorul obligă víctima să penetreze o păpușă gonflabilă.
Î: E viol sau agresiune sexuală?

R: Actul de penetrare vaginală sau anală cu o persoană (alin. 2 la viol). Iar dacă eu îl oblig pe X să
realizeze un act de penetrare sexuală asupra unui obiect, fapta mea constituie act de agresiune
sexuală.
Ex: Ipoteza în care autorul obligă două persoane să întrețină un raport sexual firesc, una să fie
penetrată, iar celaltă să o penetreze.
Î.j.: E viol în cazul ambelor pentru că există un raport sexual între persoane. Două infracțiuni de
viol în concurs.
Ex: Autorul vrea să violeze victima minoră. O ia în brațe, începe să o pipăie pentru a o pregăti de
actul de penetrare, fără însă să realizeze acte de penetrare propriu-zise (deget sau altceva), nu există
penetrare de niciun fel, există doar pipăit. Dar el pipăie în ideea în care își pregătește
”terenul„ pentru un act de penetrare, însă înainte de a realiza un act de pentrare propiu-zis este
surprins de tatăl victimei care îl oprește.
Variante de încadrare juridică:
1. Viol în concurs cu agresiune sexuală - având în vedere că autorul și-a pus în executare
rezoluția de a viola pe care n-a mai consumat-o, există tentativă de viol. Dar având în vedere că
el a pipăit victima, exită agresiune sexuală.
- se valorifică de două ori încălcarea libertății sexuale a victimei, ambele norme de incriminare
protejând același lucru, diferența este una cantitativă.
NE BIS IN IDEM
2. Tentativă de viol
3. Agresiune sexuală - se va alege agresiunea din rațiuni practice și anume pedeapsa e mai mare
pentru agresiunea sexuală (2a - 7a) decât pentru tentativa de viol.
Up skirting - autorul filmează sau face fotografii sub fusta unei femei.
- nu-i încalcă victimei libertatea sexuală, deci nu e infracțiune pe textul nostru
de incriminare.
Ex: Autorul dorește să întrețină un raport sexual prin constrângere cu victima, dar pentru a o pregăti
în vederea penetrării, într-o primă faza realizează asupra victimei acte de pipăit, atins etc. realizează
apoi actul de penetrare, iar apoi pentru a ejacula o obligă pe victimă să-l masturbeze până la
obținerea satisfacției sexuale.
Încadrare juridică: Viol pentru integralitatea faptei.

Dacă actele de la art. 219 CP au fost precedate sau urmate acte de la art. 218 CP se va reține
o singura infracțiune de viol pentru că există unitate de împrejurare.
Considerentele pentru această încadrare sunt:

1. Actele de agresiune sunt o pregătire naturală a violului, sunt presupuse în mod natural de
realizarea unui act sexual;
2. Ambele infracțiuni protejează aceeași valoare socială, libertatea sexuală, singura diferență
dintre ele fiind de ordin cantitativ.
Formele agravate ale agresiunii sexuale:
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:
a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră;
c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;

e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală;
f) fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună;
(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
Relația dintre infracțiunea de agresiune sexuală și infracțiunea de lipsire de

libertate
- Dacă X dorește să agreseze sexual victima și pentru aceasta o transportă dintr-un loc în altul, se
va reține lipsire de libertate pentru perioada în care a fost transportată în concurs cu infracțiunea
de agresiune sexuală.
- Constrângerea și actul de natură sexuală trebuie să se realizeze în aceeași împrejurare.
Ex: Dacă droghez victima, o aduc în stare de inconștiență, o violez și apoi o las așa, discut despre o
lipsire de libertate?
- Nu există o autonomie a infracțiunii de lipsire de libertate față de infracțiunea de viol, prin

urmare nu le rețin în concurs.
Ex2: Adorm víctima în tren, dar nu-mi permit să o agresez sexual/violez acolo, o doc la mine acasă
și acolo o violez.
- Se reține concurs între infracțiunea de lipsire de libertate și agresiune seuală/viol deoarece violul
poate să absoarbă lipsirea de libertate, dar nu poate să absoarbă o lipsire de libertate de 10 ore.
Lipsirea de libertate există din momentul drogării victimei. Rămâne doar de văzut dacă ea
este o lipsire de libertate autonomă, care poate fi reținută în concurs sau este o lipsire de libertate
absorbită. Ea există obiectiv, rămâne doar să vedem care e încadrarea juridică.

Violul - Art. 218 CP
(1) raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere,
punerea în imposibilitate a victimei de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând
de această stare
1. Valoarea - libertatea sexuală a victimei
socială protejată
2. Subiectul activ - orice persoană fizică / juridică
3. Subiectul - orice pers , de același sex/ sex dif cu victima
pasiv ! pers în viață => dacă e decedată — profanare de cadavre + comitere
în public/ generare de scandal pub — ultraj contra bunelor moravuri în
concurs cu profanare
! există viol între soți , dar este exclus caract agravat

4. Obiectul - corpul persoanei
material
5. Latura - infra complexă ( absoarbe legal o altă infra)
obiectivă ! profită de lipsa de discernamânt — NU e infra complexă
- act de executare = rap sexual, act sexual oral sau anal, Orice alte acte
de penetrare vaginală sau anală ( făcută cu diverse obiecte - deget, org sexuale
de animale etc)
- celelalte forme => agresiune sexuală ( ex: introducerea de obiecte în
gura victimei)
- să NU existe consimțământ — posib de vicire a consimțământului :
— constrângere
— punere în imposib de a se apăra/ a-și exprima voința
— profintând de această stare
=> Nu orice vicire spec dr civ. = viol ( dacă consimț e obținut prin
promisiuni mincinoase, înșelăciune, lipsă de atenție => fapta nu e tipică)
! DOL - profită de eroarea victimei , iden pers cu care se realizează actul
sexual find esențial consimț => viol
- nu se poate susține că este viol în cazul inducerii in eroare cu privire
la infestarea cu HIV
- constrângerea — fizică : infra de la 193 e absorbită în viol/ prod
urm mai grave din culpă = faptă cu caract agravat — psihică : inclusiv
amenințarea/ acte care nu sunt tipice pe amenințare, care este absorbită
- nu contează cum s-a opus victima, ci că actul sexual a înfrânt voința
- ! consimțământul se poate referi la tipul de act => a accept rap sexual
firesc și s-a transf în unul anal — viol
- consimțământul trebuie să existe și să persiste, opoziția (nu opoziție
de circumst., când de fapt acceptă) de a cont + constrângere — viol
! constrângerea trebuie să fie comisă în scopul realizării conduitei
sexuale
- dacă ulterior comiterii actului sexual, inculpatul lovește/ amenință/
ucide victima => concurs infra subsecventă + T/ viol
- viol realizat prin — punerea în impos de a se apăra( incap fizică de a
se apăra; conștientizează existența agresiunii dar nu poate face nimic) —
exprima voința( nu își dă seama ce se întâmplă cu ea; există prezumpție de
inexistență a consimț când victima se afla într-o astfe de st, indep de conduita
autorului - ex: doarme; minoră - fapta se sancționează obl indep de voința
victimei) —- ambele nec o conduită anterioară actului sexual (ex: drogarea
victimei cu o băutură) — profită de starea victimei ( dacă nu îi cun starea, NU
e tipică) ex: un copil de 9 ani nu poate consimți val => viol

! minorul a înțeles sau nu, in concreto, semnificația actului sexual => act
sexual cu un minor/ viol ( minor sub 13 ani)
- bolnav psihic - dacă înțelege fapta , nu e viol
! CONSUMATĂ — când se poate det existența unui act de penetrare ( simplul
contact al organelor sexuale nu e act de penetrare)
- mai multe acte de penetrare/ agresiuni sexuale în aceiași
împrejurare = UNC
- mai multe acte de penetrare/ agresiuni sexuale în imprejurări
diferite — concurs/ continuată
6. Forma de - intenție directă / indirectă
vinovăție
8. Forme a. Victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul
agravate făptuitorului ( trebuie doar să desfășoare o astfel de activitate în concret, nu să
aibă o cal anume; medic, educator, ocrotitor legal etc)
b. Victima este rudă în linie directă, frate sau soră
c. Victima este minor
d. Comisă în scopul producerii de materiale pornografice ( ! Nu are imp
dacă s-a și realizat materialul)
e. A avut ca urmare VC ( se comite numai cu praeterintenție ; dacă autorul
urm și accept vc => concurs între VC și viol)
f. Comisă de 2 sau mai multe pers împreună ( coautorat/ complicitate
concomitentă; se încadrează astfel chiar dacă unul din part = minor care nu
răsp pen=> contează faptul material, nu cine răsp; nu există coautorat în f
simplă, dar coautoratul e posibil ; ! Se reține pt 2 pers care comit acte sexuale
asupra victimei fără a fi coautori)
g. A avut ca urmare moartea victimei ( praeterintenție; art 36(3) => o
tentativă de viol care a avut ca urmare moartea victimei sancționată la fel ca
una consumată)
9. Particularități - orice forme de participație
- coautorat posibil : C1 - act de exec constrângere, C2- act sexual
10. Tentativa - există , nu se aplică sancționarea cf tentativei pt f agravată acre a avut ca
urmare decesul; pentru restul tratamentul spec tentativei
11. Aspecte - viol f de bază (1), (2) — necesară plângerea prealabilă
procesuale

12. Relația cu a. Lipsire de libertate în mod ilegal
alte infracțiuni - lipsirea de libertate excedează comiterea actelor de exec a violului
=> concurs
- lipsirea de libertate prin conducerae victimei într-un loc izolat prin
constrânegere — distanța e semnificativă => excedează
b. Șantajul care a avut un scop nepatrimonial
- dacă actul sexual este concomitent cu actul de constrângere, fapta va
fi încadrată ca fiind viol
- dacă după realizarea constrângerii, victima are posib de a se implica
sau nu la act sexuală = șantaj
Agresiunea sexuală - Art. 219 CP

(1) actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute în art. 218, cu o pers, comis prin
constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința ori
profitând de această stare
1. Valoarea - libertatea sexuală a victimei
socială protejată - caract gen, nu cond tipicitatea faptei de modul concret de lezare
2. Subiectul activ - orice persoană fizică / juridică
3. Subiectul - orice pers , de același sex/ sex dif cu victima
pasiv ! pers în viață => dacă e decedată — profanare de cadavre + comitere
în public/ generare de scandal pub — ultraj contra bunelor moravuri în
concurs cu profanare
! există viol între soți , dar este exclus caract agravat
4. Obiectul - corpul persoanei
material
5. Latura - orice act de natură sexuală, altul decât cele de viol, care se comite prin
obiectivă constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima
voința sau profitând de această stare

a. comiterea unui act sexual, altul decât la viol
- infra cu conținut deschis
- act sexual = orice modalitate de obținere a unei satisfacții
sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului, între pers de sex
diferit sau de același sex => acte : frecarea penisului de coapse, atingere cu
limba în zona organelor genitale, sarutare/obl la sărutare a org genitale,
atingerea/sărutarea sânilor, masturbarea sau obl să realizeze masturbarea
! simpla asistare la masturbare fără vreo implicare NU e faptă tipică,
eventual e șantaj cu obt de folos nepatrm
- ex: victima este constrânsă să se masturbeze = agresiune
sexuală
- actul de exec respectiv să pună în discuție lezarea libertății
sexuale a victimei, care este constrânsă la o conduită care, în sens larg, poate
fi calif ca una sexuală
- nu contează dacă se realizează asupra propriului corp sau
asupra corpului agentului
! actele comise de autor asupra propriului corp cu obiecte/
animale/ cadavre NU sunt tipice
b. Împrejurarea că actul sexual se realizează prin constrângerea

victimei, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-și
exprima voința sau profitând de această stare
- fără consimțământ
- lipsa consimțământului este dif esențială dintre actul de
agresiune sexuală asupra unui minor de 13 ani și de corupere sexuală ( rel
similară act sexual cu un minor și viol)
ex: masare organ genital = agresiune sexuală
Consumare: când s-a finalizat actul de natură sexuală, indif dacă
autorul a obținut sau nu satisfacție sexuală
6. Latură - intenție
subiectivă
8. Forme a. Victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul
agravate făptuitorului ( trebuie doar să desfășoare o astfel de activitate în concret, nu să
aibă o cal anume; medic, educator, ocrotitor legal etc)
b. Victima este rudă în linie directă, frate sau soră
c. Victima este minor
d. Comisă în scopul producerii de materiale pornografice ( ! Nu are imp
dacă s-a și realizat materialul)

e. A avut ca urmare VC ( se comite numai cu praeterintenție ; dacă autorul
urm și accept vc => concurs între VC și viol)
f. Comisă de 2 sau mai multe pers împreună ( coautorat/ complicitate
concomitentă; se încadrează astfel chiar dacă unul din part = minor care nu
răsp pen=> contează faptul material, nu cine răsp; nu există coautorat în f
simplă, dar coautoratul e posibil ; ! Se reține pt 2 pers care comit acte sexuale
asupra victimei fără a fi coautori)
g. A avut ca urmare moartea victimei ( praeterintenție; art 36(3) => o
tentativă de viol care a avut ca urmare moartea victimei sancționată la fel ca
una consumată)
10. Tentativa - dacă actul sexual s-a efectuat în vederea realizării unei conduite de natură
sexuală, dar conduita nu s-a realizat în concret, fapta se reține în forma
tentativei
- dacă realizează orice act care poate fi de nat sexuală = consumată
ex: dezbracă victima pt a o det să accep masturbarea de către el = consumată
de la dezbracarea forțată / când atingere organul doar
12. Relația cu a. Viol
alte infracțiuni - din perspectiva laturii obiective
- dacă actul nu este unul din cele enumerate la viol, dar este de natură sexuală
=> agresiune sexuală
! exclus concursul
- infra de viol absoarbe agresiunea sexuală
- acte — agresiune sexuală/ T de viol => se reține exclusiv agresiunea sexuală
ex: exer acte de agresiune sexuală, această fiind intenția, ulterior dorește si un
rap sexual, dar nu reușește => agresiune sexuală în forma UN
b. Lipsirea de libertate în mod ilegal
Regula: absorție naturală în agresiune sexuală
Excepție: Concurs, actele excedează celor de agresiune
ex: este închisă in casă după agresiune

Curs 9
Tematică test
Pentru grile - toate infracțiunile pe care le-am făcut, inclusiv infracțiuni contra vieții sexuale tot
(218 - 223 CP)
Pentru speță - infracțiunea de viol și cea de agresiune sexuală (218 și 219 CP)
- infracțiuni care protejează un subiect pasiv special: minorul
Actul sexual cu un minor

art. 220 CP
- delimita dintre infracțiunea de act sexual cu un minor și cea de viol constă în faptul că la viol
lipsește consimțământul efectiv la un act sexual, iar la actul sexual cu un minor există un
consimțământ, dar care nu e exprimat valabil.
Speța 1: MGC avea 11 ani când JV, un bărbat de 52 de ani, a luat-o cu forța, a dus-o într-o cameră
și a întreținut cu ea un raport sexual în timp ce o ținea la pământ.
Î: În ce măsură ați reține infracțiunea de act sexual cu un minor sau infracțiunea de viol?
- Nu avem constrângere. Raportul de expertiză medico-legală atestă faptul că victima nu prezintă

urme de constrângere (leziuni, vânătăi, zgârieturi, nimic) pe corp. Prezintă într-adevăr urme de
deflorare (termen medical pentru dezvirginare), dar nu prezintă, în afară de urmele normale ale
unei acțiuni de dezvirginare, absolut nici o altă caracteristică a unei acțiuni de natură fizică care
să se fi exercitat asupra ei.
Condamnarea din practică: inculpatul a fost condamnat definitiv pentru infracțiunea de act sexual
cu un minor, pornindu-se de la premisa că dacă nu există urme de constrângere fizică asupra
victimei se poate deduce că unul dintre obiectivele victimei (New Year’s Resolutions) a fost acela
de a întreține un raport sexual cu un bărbat de 52 de ani.
- CEDO: acest act al inculpatului ar fi trebuit să fie analizat ca un viol sau cel puțin statul român
ar fi trebuit să realizeze demersurile necesare pentru a vedea în ce măsură victima, care și-ar fi
„dorit’’ acest raport sexual, a consimțit ÎN MOD EFECTIV la acest raport sexual.
- CEDO: în materie de viol, elementul esențial trebuie să fie acela al consimțământului, adică să
se verifice în concret dacă există sau nu consimțământ, existeța sau nu a unei constrângeri fizice
contând mai puțin pentru că fiecare victimă, într-o situație de stres maxim sau de traumă psihică
maximă (cum este de ex întreținerea unui raport sexual cu forța), reacționează într-un mod
diferit. O victimă poate să opună rezistență fizică și atunci va prezenta urme de constrângere pe
corp, o altă victimă poate pur și simplu să împietrească sau să nu dorească să își înrăutățească
situația.
Cauza MC contra Bulgariei: pentru prima dată în jurisprudența ei recentă, Curtea a analizat ce
înseamnă infracțiunea de viol. Victima nu prezenta leziuni pe corp (cu excepția celor vaginale),
statul bulgar a considerat că în aceste condiții nu putem discuta despre un viol pentru că nu a fost
folosită constrângerea și prin urmare nu a dispus o soluție de condamnare a inculpatului pentru viol.
Speță: Maria era o fetiță de 11 ani, inculpatul era un bărbat de 29 de ani, locuiau în același cămin
social, inculpatul din când în când îi dădea bani fără niciun motiv, o lua în brațe, iar la un moment
dat, când cei doi se pregăteau să iasă de toaleta comună inculpatul îi propune fetiței să intre în
toaletă cu el, Maria nu refuză. În timp ce ii dă pantalonii jos îi spune că o iubește și că e frumoasă.
Ea nu strigă după ajutor și nu opune rezistență. Apoi bărbatul, fără a folosi violența sau amenințări
întreține cu aceasta un raport sexual firesc și unul anal timp de 30 de minute. Inculpatul a fost
condamnat pentru un act sexual cu un minor.
În practică există o mare problemă între a face diferența între un raport sexual consimțit al
unui minor și un raport sexual aparent cosimțit al unui minor, care de facto este o infracțiune de viol
comisă asupra unei persoane profitând de imposibilitatea victimei de a-și exprima voința.
Dacă vă întâniți în practică cu așa ceva, pentru a stabili dacă discutăm despre un act sexual
consimțit sau un viol este nevoie să se realizeze o expertiză psihiatrică asupra victimei de către un
specialist în psihiatrie infantilă care să spună dacă persoana a înțeles sau nu semnificația acțiunilor
sale.
Speță: Judecătorul a reținut act sexual cu un minor pentru că victima „minoră de 11 ani s-a îmbrăcat
provocator pentru inculpatul de 54 de ani” care era zugrav și venise la familie acasă să realizeze
niște lucrări.
Analiza efectivă a infracțiunii de act sexual cu un minor
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau
anală comise cu un minor cu vârsta între 13 şi 15 ani se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5
ani.
- alin. (1) are în vedere intervalul de vârstă 13-15 ani

(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, se
pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Alin. (2) are în vedere raportul sexual cu un monor cu vârsta sub 13 ani
Ridică o problemă mai serioasă de delimitare față de infracțiunea de viol pentru că aici
înseamnă că pot avea un minor (de ex) de 11 ani cu care dacă întrețin un raport sexual pot răspunde
pentru un act sexual cu un minor, dar la fel de bine pot răspunde pentru un viol.
Î: Cum ar trebui să sune o speță în care să fie indubitabil un act sexual cu un minor?
R: Víctima are 11 ani, inculpatul are 15, sunt împreună de 6-7 luni si la un moment dat decid să
întrețină un raport sexual consimțit.
Speță: Víctima de 11 ani a întreținut în mod repetat acte sexuale cu tatăl său vitreg fără să opună
rezistență.
Î: Act sexual cu un minor sau viol?

R: NU!
Ex de raționamente greșite
Speță: Dacă victima nu a spus nimic înainte și după ce s-a întreținut primul raport sexual tot nu a
spus nimic, înseamnă că i-o fi plăcut și drept urmare, asta este, și-a dat consimțământul.
Speță: Dacă după primul act sexual minora (de 10 ani) s-a întors în curtea vecinului, înseamnă că
nu i-a fost chiar atât de frică și prin urmare și-a asumat că va întreține și alte raporturi sexuale cu
autorul.
(3) Fapta prevăzută în alin. (1), comisă de un major cu un minor cu vârsta între 15 și 18 ani,se
pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi dacă:
a) minorul este membru de familie al majorului;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a
abuzat de poziția sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situația
deosebit de vulnerabilă a acestuia, ca urmare a unui handicap psihic sau fizic ori ca urmare a unei
situații de dependență;
c) fapta a pus în pericol viața minorului;
d) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
- alin. (3) are în vedere intervalul de vârstă 15-18 ani

- se cere ca între minor și autor să existe o relație particulară care să vulneralizeze ideea de
consimțământ eficace:

(4) Fapta prevăzută în alin. (1) și (2) se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi, atunci când:
a) minorul este membru de familie;

b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a
abuzat de poziția sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului;
c) fapta a pus în pericol viața minorului;
d) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
Există foarte multe situații in care, tocmai din cauza acestei relații particulare care există între
minor și autor, evident că autorul poate să-i obțină mai ușor consimțământul.
Persepectiva clujeană SB -> Consimțământul la act sexual al unui minor este mult mai ușor de
obținut, fie datorită vârstei, fie datorită relației particulare dintre adult și minorul care consimte la
anumite conduite sexuale, asta și pentru că minorul nu este foarte familiarizat cu ceea ce presupune
și ce consecințe produce implicarea lui într-o relație sexuală. Practic, legiuitorul prezumă că acest
consimțământ este oarecum „viciat”, dar nu atât de grav încât fapta să fie calificată ca fiind viol.
Exemplu: Relații sexuale între profesorul de liceu și minorul. Au existat situații în care minorul s-a
sinucis.
În orice astfel de situație se va face încadrarea pe acest text deoarece se presupune că un

raport sexual cu un minor îi lezează lui libertatea sexuală și îl afectează pe termen lung din
perspectiva modului în care el se raportează la activitățile de angrenare sexuală. Legea nu face nici
o diferență între situații pentru că realmente nu se poate cuantifica cât de influențat a fost minorul
de statutul autorului cu care a întreținut raportul sexual.
Infracțiunea este una de pericol abstract.
(5) Faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) nu se sancționează dacă diferența de vârstă nu depășește
3 ani.
(1) și (2) nu se sancționează dacă diferența de vârstă este mai mică sau egală cu 3 ani.
Rațiunea introducerii cauzei de nepedepsire:

Dacă minorii sunt de o vârstă mai apropiată înseamnă că ne apropiem mai mult de ideea unor
experimente de natură sexuală ca și un exercițiu al libertății la viață sexuală așa că nu merită să-i
sancționăm. Merită să sancționăm doar acele conduite cu privire la care unul dintre ei ar fi trebuit să
știe mai bine că nu se face așa ceva.
Exemplu de act sexual cu un minor comis cu intenție eventuală:

Minora și autorul se întâlnesc într-un club unde se presupune că nu se poate intra dacă nu ai
18 ani. Înainte să întrețină raportul sexual autorul nu îi cere actul de identitate.
În funcție de circumstanțele date trebuie apreciat dacă eroarea în care se afla făptuitorul
transformă intenția în culpă (și atunci nu se mai reține răspunderea penală) sau din contră, dacă
discutăm despre o intenție eventuală în sensul în care inculpatul a acceptat posibilitatea ca victima
să se încadreze într-unul dintre intervalele de vârstă prev. de această infracțiune.
(6) Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1)-(4) se pedepsește.
P2
Speță pe delimitarea dintre act sexual cu un minor și viol:

Minora și inculpatul de 35 de ani. Minora a intrat în mașina inculpatului, s-a întreținut un
raport sexual, iar minora prezenta diferite leziuni pe suprafața corpului. Instanța l-a condamnat
definitiv pe inculpat pentru act sexual cu un minor, argumentând că leziunile s-ar putea datora, nu
constrângerii, ci cel mai probabil faptului că cei doi au reținut un raport sexual în mașină și că nu e
foarte ușor să faci asta, prin urmare, aceasta este justificarea leziunilor.
Speță pe delimitarea dintre act sexual cu un minor și celelalte infracțiuni privitoare la viața
sexuală.
Victima și inculpatul întrețin un raport sexual firesc în primă fază, iar ulterior autorul îi
solicită victimei să întrețină și un act sexual anal și îi solicită victimei să înregistreze.
Minora are 14 ani, iar autorul 20, refuză să întrețină actul sexual, prin constrângere, autorul reușește
să întrețină acest act sexual cu victima. Care e încadrarea juridică?
- fapta (raportul sexual firesc) e tipică pe alineatul (2) al art. 220 CP pentru că victima are 14 ani,
iar diferența de vârstă e mai mare de 3 ani între făptuitor și victimă și actul sexual anal se
încadrează pe viol.
- între cele 2 infracțiuni există o relație de subsidiaritate: odată ce se constată că s-a încălcat
libertatea de voință în forma cea mai gravă (violul), nu se mai justifică și reținerea unui act
sexual cu un minor care protejează aceeași valoare sexuală și în aceiași parametri.
Delimitarea dintre act sexual cu un minor și agresiune sexuală:

Victima, de 14 ani, este de acord cu întreținerea unui raport sexual firesc (act sexual cu un
minor), la un moment dat victima îi cere să se oprească. Autorul o contrânge pe victimă să-l
masturbeze pentru a ejacula. (agresiune sexuală)
Va fi o relație de subsidiaritate a infracțiunii de act sexual cu un minor față de infracțiunea de
agresiune sexuală (ATENȚIE - dacă e vorba de aceeași împrejurare de timp și spațiu).

Coruperea sexuală a minorilor
Art. 221 CP
(1) Comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 220, împotriva unui
minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, precum şi determinarea minorului să suporte ori să
efectueze un astfel de act se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Actul sexual cu un minor seamănă cu violul, la nivel de conduită sexuală.

Coruperea sexuală seaănă cu agresiunea sexuală, la nivel de conduită sexuală.
Exemplu: Autorul pipăie un minor de 12 ani în zona organelor genitale, sărutatul victimei (chiar și
cu consimțământul ei), atingerea sânilor.
Exemplu: 3 tineri fac baie dezbrăcați într-un lac, iar la un moment dat, unul dintre cei 3 inculpați îi
ținea mâinile la spate victimei, iar celălalt inculpat o lovea peste cap pe victimă cu organul sexual.
Diferența de vârstă dintre inculpat și victimă era mai mare de 3 ani.
- a doua teză a alin. (1) spune „determinarea minorului să suporte un astfel de act”.
Încadrare juridică: Agresiune sexuală pentru că determinarea minorului să suporte un act de

natură sexuală se referă la o determinare prin (de ex) plătire, recompensare etc., nu prin
constrângere.
- și aici e nevoie de un consimțământ al minorului în care minorul ÎNȚELEGE consecințele actelor

sale.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când:
a) minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
c) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
d) fapta a pus în pericol viața minorului.
(3) Actul sexual de orice natură săvârşit de un major în prezenţa unui minor care nu a împlinit
vârsta de 13 ani se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
Exemplu: Masturbarea în prezența unui minor.
„Actul sexual de orice natură” cuprinde toate conduitele de natură sexuală pe care un major le poate
săvârși în preajma unui minor. E mult mai largă noțiunea decât cea de la agresiune sexuală.
Exemplu: Două persoane majore au în față un minor de 5 ani și încep să se sărute pasional. Pe text
se comite ifnracțiunea, dar nu se pot încălca celelalte drepturi pentru a-i proteja excesiv pe minori.
Exemplu: Părinții care întrețin un raport sexual știind că minorul este în camera alăturată. - Fapta ar
putea fi tipică pe corupere sexuală de minori cu intenție eventuală. Sunt situații care deși formal
sunt tipice, în mod evident sunt excluse de la aplicarea normei.

Î: Pentru ca fapta de corupere sexuală a minorilor să poată fi reținută e necesar ca minorul să
înțeleagă ce se întâmplă? Adică el când vede să spună: „Ăsta se masturbează. Mami, mami, hai să
vezi și tu”.
R: Nu.
Infracțiunea e o infracțiune de pericol abstract, se prezumă în mod absolut că dezvoltarea minorului

pe plan sexual este lezată prin faptul că el este nevoit să asiste la scene de acest gen.
Elemente particulare care trebuie reținute cu privire la alin. (3):

1. Avem un subiect activ special - alin (3) și (4); general alin. (1) și (2)
2. Noțiunea de act sexual de orice natură cuprinde conduite foarte, foarte largi, inclusiv actele de
exhibiționism
Ex: Minorul e afară, se joacă și autorului îi place să realizeze acte de exhibiționism în prezența
minorului (să își arate organele genitale). - alin. (3) sau (4) în funcție de circumstanțe.
3. ….
(4) Determinarea de către un major a unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani să asiste la
comiterea unor acte cu caracter exhibiţionist ori la spectacole sau reprezentaţii în cadrul cărora
se comit acte sexuale de orice natură, precum şi punerea la dispoziţia acestuia de materiale cu
caracter pornografic se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Exemplu: Părinții care-l duc la teatru pe minor să asiste la o piesă de teatru în care se regăsesc
reprezentații cu conotație sexuală și acte de natură sexuală foarte explicite. - Ați duce copilul să se
uite la o piesă de teatru 18 + nu e cea mai inspirată alegere.
Exemplu: orele de educație sexuală de la școală. - operează cauza justificativă a dreptului la

educație.
(5) Faptele prevăzute în alin. (1) nu se sancţionează dacă diferenţa de vârstă nu depăşeşte 3 ani.
(6) Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1) și (2) se pedepsește.
Cum facem diferența dintre o tentativă de corupere de o tentativă de act sexual cu un minor?
Ne raportăm la ce a dorit să facă autorul. Dacă a vrut doar să ajungă la victimă să o mângâie
puțin - tentativă la coprupere sexuală; dacă a vrut să o mângâie pentru a întreține un raport sexual cu
ea - tentativă de act sexual cu un minor.
Ce se întâmplă dacă autorul dorește să întrețină cu victima un raport sexual consimțit, dar nu mai
apucă, apucând însă să realizeze asupra victimei acte sexuală de altă natură sancționate pe art. 221
alin. (1) CP?
Ex: Autorul vrea să realizeze un act sexual de penetrare consimțit cu victima, nu mai ajunge la
penetrare din varii motive, dar până la penetrare a sărutat-o, a mângâiat-o etc.
Care va fi relația dintre corupere sexuală și tentativa la act sexual cu un minor?

Se va reține actul de corupere sexuală.
Dacă în speța de mai sus s-ar fi ajuns la întreținerea unui raport sexual cu victima?
Se va reține actul sexual pentru că dacă infracțiunea de agresiune sexuală va fi absorbită în
cea de viol, mutatis mutandis și actele de corupere sexuală trebuie să-mi fie absorbite în infracțiunea
de act sexual cu un minor. Relația este exact aceeași, diferența esențială dintre cele 2 grupuri de
infracțiuni este lipsa consimțământului.
Regulă: Pentru consuite sexuale comise în aceeași împrejurare se va reține infracțiunea cea mai
gravă comisă în acea împrejurare.
Exemplu: Minora de 12 ani e de acord să se sărute cu inculpatul. Inculpatul după ce sărută minora
de 12 ani timp de câteva minute își dorește mai mult de la ea, ea nu este de acord și acel sărut
consimțit se transformă într-un viol. - se va reține violul.
Racolarea minorilor în scopuri sexuale

Art. 222 CP
„Fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani să se
întâlnească, în scopul comiterii unui act dintre cele prevăzute în art. 220 sau art. 221, inclusiv
atunci când propunerea a fost făcută prin mijloacele de transmitere la distanţă, se pedepseşte cu
închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.”
- Prin această infracțiune se sancționează un act de pregătire, actul de a ademeni obiectul material
să vină la locația la care vrea autorul să săvârșească conduitele de la art. 220 și 221 CP
Î: Pentru a fi tipică această faptă e necesar ca autorul să-i spună victimei exact ce dorește să-i facă
sau trebuie doar ofertantul să știe?
R: Doar în mintea autorului (d.p.d.v. teoretic) conduita trebuie să aibă natură sexuală, dar (d.p.d.v.
practic) va fi foarte greu de probat că autorul asta a intenționat în momentul în care i-a lansat
victimei o invitație la ceai.
Î: Are vreo relevanță modul în care se poziționează victima raportat la invitația autorului?
R: Nu. Din moment ce avem de-a face cu un minor sub 13 ani se prezumă că minorul nu prea are
nimic de spus cu privire la invitațiile pe care majorul i le lansează. Indiferent dacă minorul este
fericit/încântat/flatat că i se fac astfel de propuneri, nu are nicio relevanță.
Î: Ce se întâmplă dacă în aceeași împrejurare minorul acceptă întreținerea raportului sexual?

Ex: Autorul și victima se întâlnesc la cârciuma din sat/pub majorul o vede pe minora de 12 ani. Îi
știe numărul de telefon, îi scrie mesaje de genul „haide să ne întâlnim să ne distrăm puțin”, minora
în aceeași împrejurare este de acord și cei doi ajung să întrețină un raport sexual.
Dacă nu există o anumită perioadă de timp care să rupă relația cele două infacțiuni una de cealaltă
(racolare de raportul sexual în sine) cele două fapte nu se mai pot reține în concurs pentru că sunt
legate una de cealaltă. Evident că un raport sexual va surveni ca urmare a unei propuneri de acest
gen.
Ex: Vecinul minorei de 10 ani îi propune să meargă la el acasă să facă ceva frumos împreună, iar
fetița vine la el acasă, iar vecinul întreține un raport sexual cu minora de 10 ani:
a. Actele sunt comise în aceeași împrejurare
Încadrare juridică: viol.
b. Actele sunt comise în împrejurări diferite

Încadrare juridică: concurs racolare și viol.
Dacă racolarea are loc în aceeași împrejurare cu orice infracțiune contra vieții sexuale se va
reține acea infracțiune. Dacă racolarea și o altă infracțiune contra vieții sexuale au loc în împrejurări
diferite, se va reține un concurs de infracțiuni.
Actul sexual cu un minor - Art. 220 CP

(1) rap sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, precum și orice alte acte de penetrare
vaginală sau anală comise cu un minor de 13 -15 ani
(2) Comiterea faptei de la al (1) asupra unui minor care nu a împlinit 13 ani
(3) Comiterea faptei de la al (1) de un major cu un minor cu vârsta de 15-18 ani, at când:
a. Minorul este membru de fam al majorului
b. Minorul se află în îngrijirea făptuitorului sau acesta a abuzat de poziția sa recun de
încredere sau de autoritate asupra minorului sau de sit deosebit d vulnerabilă a acestuia, ca
urm a unui handicap/ sit de dependență
c. Fapta a pus în pericol viața minorului
d. Fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice
1. Valoarea - libertatea sexuală a minorului
socială protejată - consimțământ parțial viciat
- act sexuale cu un minor care, cf dr național, nu a împlinit vârsta legală pt
viața sexuală
2. Subiectul PF / PJ
activ
3. Subiectul special: minor
pasiv
4. Latura - existența consimțământului minorului + vârsta victimei (sub 13 ani, 13 - 15
obiectivă ani , 15 - 18 ani)
- dacă vârsta este atât de fragedă încât nu se poate vorbi de consimțământ =>
viol
- comiterea în mod asimilată, cu un minor între 15 - 18 ani + comisă în una
din mod de la al (3)
- pt lit b) NU se cere o calitate anume, ci o împrejurare; dacă minorul cu
handicap psihic nu a înțeles semnificația actului => viol
- lit c) doar daca i s-a pus viața în pericol, nu altă urmare de la art 194

5. Latura - intenție
subiectivă - pt art 220 (3) lit c) => praeterintenție
6. Cauza de - Nu se ped dacă dif de vârstă nu depășește 3 ani - nu guvernează act sexuale
nepedepsire consimțite între minori
- nu se plică pt formele agravate ( profu zice ca ar treb să se aplice)
7. Sancțiunea ! dacă autorul se afla în eroare cu privire la vârsta de sub 13 ani a minorei, i
se va reține comiterea faptei asupra unui minor de 13-15 ani / peste 15 ani ( +
îndep cond legale)
8. Forme - aceleași ca modalitățile de comitere de către un major asupra unui minor
agravate a. Minorul e membru de fam
b. Minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul
acestuia, acesta a abuzat de poz sa recun de încrederea/ autoritate
c. A pus în pericol viața minorului
d. Comisă în scopul prod de materiale pornografice
9. Tentativa - există
Coruperea sexuală a minorilor - Art. 221 CP

- comiterea unui act de nat sexuală, altul decât cel de la 220, împotriva unui minor sub 13 ani,
precum și det minorului să suporte/ efectueze un astfel de act
- Acte sexuale de Orice nat comis de un major în prezența unui minor care nu a împlinit 13 ani
- Det de către un major a unui minor care nu a împlinit 13 ani să asiste la comiterea unor acte
cu caract exhibiționist ori la spectacole sau repr în cadrul cărora se comit acte sexuale,
precum și punerea la dispoziție de materiale cu caract pornografic
1. Valoarea - libertatea sexuală a unui minor, afectată prin influențarea dezvoltării firești a
socială protejată vieții sexuale, prin implicarea prematură în act de nat sexuală
2. Subiectul - orice pers care răsp penal

activ
3. Subiectul - special: minor sub 13 ani
pasiv

4. Latura a) Săvârșirea unui act de nat sexuală asupra unui minor, altul
obiectivă decât cel de la art 220, adică altul decât rap sexual firesc,
actul sexual anal sau oral sau orice alt act de penetrare
vaginală sau anală, precum și det minorului să suporte ori să
efectueze un astfel de act
- determinare = act de instigare comis de major
! orice încercare de rap sexual — corupere sexuală
=> Dif corupere sexuală de tentativă la act sexual cu un minor
b) Săvârșirea unui act sexual de orice natură de către un major în
prezența unui minor sub 13 ani
- autonomie față de art. 221 (1)
- act sexual de orice natură = orice conduită cu caract sexual a unui
major — întreținerea unui rap sexual în fața minorului, masturbarea de major
în fața minorului sau atingerea org genitale
- în prezența = a fost de față/ îl putea vedea/ auzi pe major (majorul
trebuie să cunoască)
! cursul de educ sexuală = fapta e tipică, dar nu e antijuridică
! acte comise în public=> ultraj contra bunelor moravuri în concurs cu
corupere sexuală
c) Det de către un major a unui minor care are sub 13 ani să

asiste la comiterea unor acte cu caract exhibiționist ori la
spectacole sau repr în cadrul cărora se comit acte sexuale,
precum și punerea la dispoziție de materiale cu caract
pornografic
- det prin orice mijl ( daruri, promisiuni)
subiectivă
6. Cauza de Diferența de vârstă dintre autor si victimă nu e mai mare de 3 ani
nepedepsire
8. Forme - DOAR pt art. 221(1)
agravate a. Minorul e rudă în linie directă, frate sau soră
b. Minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau
trataemntul făptuitorului
c. În scopul prod de materiale porno
d. A pus în pericol viața minorului
! Concurs — corupere + vc/ ucidere din culpă
9. Tentativa - există pt al (1) și (2)

10. Relația cu a. Rel dintre art. 221 (1, 2, 3, 4)
alte infracțiuni - infra cu conținut alternativ
- Se reține o singură infra în cazul comiterii prin mai multe modalități, în
aceiași împrejurare și asupra aceluiași sub pasiv
b. Act sexual cu un minor

- se realizează un act sexual cu un minor și în aceiași împrejurare și asupra
aceiași victime, se comit acț care excedează => răsp doar pt act sexual cu
un minor ( actele de corupere sexuală pot fi considerate preg), deci
operează o absorție naturală)
Racolarea minorilor în scopuri sexuale - Art. 222 CP

Fapta pers majora de a-i propune unui minor care nu a împlinit 13 ani să se întâlnească, în
scopul comiterii unui act dintre cele prevăzute la art 220 sau 221, inclusiv at când propunerea a
fost făcută prin mijl de transmitere la distanță
1. Valoarea - există sit în care actele de preg sunt incriminate în mod distinct
socială protejată - libertatea sexuală a unui minor, afectată prin influențarea dezvoltării
firești a vieții sexuale, prin implicarea prematură în act de natură sexuală
2. Subiectul special: major
activ
3. Subiectul special: minor sub 13 ani
pasiv
4. Latura - propunerea = oferta pe care un major o face unui minor sub 13 ani să se
obiectivă întâlnească cu scopul de a realiza conduite sexuale
- propunerea poate fi realizată în orice modalitate
- existența sau absența consimțământului minorului la oferta majorului
este irelevantă dpdv tipicitate => este suficient ca majorul prin ofertă să urm
realizarea unor acte de nat sexuală — ! Fapta e tipică și când propunerea
majorului e disimulată
- fapta e tipică și dacă majorul pretinde a fi coleg de aceeași vârstă
- propunere cu caract concret
- autorul îi face o propunere unui minor care are sub 13 ani să
realiazeze un rap sexual, iar minorul în aceiași împrejurare acceptă =>
propunerea e absorbită în act sexual cu un minor/ viol
! dacă nu există unitate de împrejurare => concurs între racolare de
minori și act sexual cu un minor
- fapta se consumă la momentul la care propunerea a ajuns la cun
minorului ( nu contează dacă a fost accep sau nu)
subiectivă
6. Tentativa - nu există
7. Relația cu alte a. Act sexual cu un minor
infracțiuni - dacă propunerea este imediat urmată de realizarea actelor => act sexual cu
un minor ( in caz contrar se reține concurs - alt moment decât cel al
propunerii )
b. Corupere sexuală
- dacă propunerea se face în aceiași împrejurare ca și întâlnirea de a realiza
acte de nat sexuala ( altele decât rap sexual etc.) => doar corupere sexuală
- În caz contrar, împrejurări dif => concurs
Hărțuirea sexuală - Art. 223 CP

Pretinderea în mod repetat de favoruri de nat sexuală în cadrul unei relații de muncă sau al unei
relații similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situație umilitoare
1. Valoarea - libertatea + independența sexuală
socială protejată

2. Subiectul - general
activ
3. Latura - infra de obicei ( dacă o face o singură dată nu e infra)
obiectivă - nec repetare + o urmare concretă : victima a fost intimidată/ pusă într-
o sit umilitoare
- urmarea trebuie să aibă loc, nu să aibă aptitudinea de a avea loc
- în cadrul unei rel de muncă / similare
! fapta NU e tipică dacă autorul e șef, patron etc. Dacă au și calitatea
de funcționar public
subiectivă
5. Tentativa nu există
6.Aspecte necesară plângerea prealabilă
procesuale

Seminar 1
(cu Doris Șerban)

Speța 3
Violare de domiciliu calificată - art 224 alin. (2) CP

LVCM - art 195 la 193 (1) CP - se comite cu praeterintenție / intenție depășită
Omor - intenție/intenție eventuală
Viol - 218 CP
Având în vedere că inculpatul îi aplică o serie de lovituri puternice inclusiv în zona

capului avem în vedere o intenție eventuală de comitere a infracțiunii de omor în concurs cu o
infracțiune de viol și una de violare de domiciliu calificată.
Este vorba de o infracțiune de omor și nu un LVCM deoarece cea de omor se comite cu intenție/intenție
eventuală, pe când LVCM-ul se comite cu intenție depășită (praeterintenție = adică intenția directă de a lovi, peste
care
se suprapune rezultatul mai grav cu titlu de culpă).
Un omor comis cu intenție eventuală în concurs cu un viol asupra aceluiași subiect pasiv nu sunt
incompatibile la nivel logic pentru că acțiunea pe care într-un final o calific ca una de ucidere are scopul de a
facilita violul.
Subiectiv acesta este scopul direct al autorului. În cele mai multe dintre cazuri autorul nu-și dorește moartea
victimei,
dar acceptă prin natura conduitei că acest rezultat s-ar putea produce. De aceea în 99% din cazurile în care un
omor este comis pentru a înlesni un viol, acest omor este comis cu intenție eventuală, nu cu intenție directă. Nu este
exclus să fie cu intenție directă atunci când autorul știe că rezultatul morții se va petrece la câteva ore de la
momentul producerii acțiunii.
Inculpatul răspunde pentru un omor comis pentru a înlesni un viol, în concurs cu violul
și violarea de domiciliu.
Speța 4
Acțiunile inculpatului:
1. Înjughierea logodnicei - Tentativă de omor simplu (înjunghiere, a crezut că victima e moartă, deci
zona vizată era una vitală, iar loviturile idonee - apte să producă rezultatul), iar circumstanțe de
calificare nu sunt.
2. Incendierea - Tentativă de omor cu intenție eventuală pentru că inculpatul a acceptat că focul s-

ar fi putut răspândi și la celelalte apartamente.
Circumstanțe de calificare:
• asupra două sau mai multe persoane
• pentru a ascunde săvârșirea unei infracțiuni
• prin cruzimi (incendiere) asupra celorlalți locatari
• de către o persoană care anterior a mai comis un omor
Cu privire la logodnică, din punct de vedere subiectiv, fiind în eroare cu privire la calitatea ei de
om viu, nu se va putea reține tentativă de omor prin incendiere, deoarece inculpatul credea că ea a
decedat.
DOLUS GENERALIS - transformă intenția în culpă
189 lit e) și f) - diferența dintre cele două circumstanțe de calificare ar fi că la litera e) cele 2 fapte de
omor se comit în împrejurări diferite, iar la litera f) chiar dacă avem mai multe acte materiale de omor ele
se comit în aceeași împrejurare și formează o singură acțiune de omor prin voința legiuitorului care a
creat o infracțiune complexă.
EX pe litera f): Eu împușc pe A (actul material 1), pe B (actul material 2), pe C (actul material 3), avem p
unitate de îmrejurare, ceea ce am făcut eu este un un proces execuțional unic, adică o singură acțiune în
sens juridic și se va reține o singură infracțiune de omor.
În speță, pentru a ajunge la o încadrare juridică finală trebuie să determinăm dacă înjunghierea și
incendierea s-au realizat în aceeași împrejurare. S-au realizat în aceeași împrejurare, deci nu se poate
reține litera e) și se va reține litera f) cu 4 victime.
Î: De ce putem discuta despre aceeași împrejurare a ambelor fapte în condițiile în care pentru incendiere
avem acte de pregătire care sugerează că de fapt am fi în împrejurări diferite?
R: Pentru că din modul în care de desfășoară lucrurile rezultă că există același context. Același context
nu presupune o unitate temporală foarte rigidă, o unitate spațială sau de rezoluție infracțională foarte
rigidă. Din speță se înțelege că inculpatul speriat a început să caute în locuinșa logodnicei materialele
necesare incendierii, le-a procurat și apoi a incendiat.
Pentru că ambele fapte sunt comise în aceeași împrejurare se reține o singură tentativă de omor
cu 4 victime.
AM1 +AM2 sunt comise în aceeași împrejurare = o singură acțiune de omor cu 4 victime = o
singură tentativă de omor asupra 4 persoane.
Circumstanțele de la omor care erau valabile doar pentru AM2 se rețin pentru întreaga infracțiune.

,

Speța 1

,

,

,

,

,

,

Seminar 2

Speța 1
Violență în familie comisă asupra unui membru de familie - art 199 (1) cu trimitere 188
Omor calificat asupra două sau mai multe persoane - art 189 (1) lit. f) CP
Atunci când în speță avem 6 supreaviețuitori și 2 persoane decedate, în ce măsură într-o astfel
de situație încadrarea juridică e: omor calificat asupra 2 sau mai multe persoane în formă consumată
în concurs cu tentativă de omor calificatsaupra 6 persoane sau există o altă variantă de încadrare?
Într-o astfel de situație în care există 2 sau mai multe persoane decedate și ”n„ supraviețuitori,
încadrarea pe care o propune practica și doctrina este reținerea unei singure infracțiuni de omor
calificat consumat asupra 2 sau mai multe persoane.
Argumente pentru susținerea acestei încadrări:
1. Dacă toți ar fi decedat, oricum s-ar fi reținut o formă de omor calificat asupra 2 sau mai multe
persoane.
2. aa
3.
La infracțiunea continuată (în penal general) erau mai multe acte materiale ale aceleași
infracțiuni care în mod teoretic trebuiau să fie reținute ca fiind un concurs de infracțiuni, însă
legiuitorul a stabilit că dacă actele materiale au fost săvârșite în baza aceleași rezoluții infracționale
și există omogenitate juridică în ceea ce le privește, chiar dacă ele nu au fost comise în aceeași
împrejurare am fi reținut o infracțiune continuată.
Dacă, spre exemplu, în stuctura acestei infracțiuni continuate un act material era consumat, un
al doilea act material era consumat iar al treilea era doar tentat, încadrarea juridică era o singură
infracțiune continuată în formă consumată pentru că tentativa se absorbea în forma consumată a
infracțiunii.
Cam așa stau lucrurile și în acest caz, chiar dacă putem avea un singur act de executare.
Fazele externe ale infracțiunii:

- actele de pregătire
- tentativa/acte de executare
- infracțiunea consumată
Între tentativă și infracțiunea consumată (cu privire la același subiect pasiv) opera absorbția.
Așa este și aici d.p.d.v. juridic, pentru că am ”n„ supraviețuitori, dar fapta de omor asupra 2 sau mai
multe persoane deja este consumată, tot ce rămâne în fază tentată este absorbit în forma consumată
a aceleași infracțiuni.
De aceea, într-o astfel de situație, nu am reține o infracțiune de omor calificat asupra 2 sau
mai multe persoane în concurs cu o tentativă de omor asupra 6 persoane ci o singură infracțiune de
omor calificat care are în stuctura ei 2 morți și 6 supraviețuitori.
Alte circumstanțe de calificare:

• cruzimi - nu se pot reține pentru că modul de executare al faptei, dincolo de faptul că oripilează
publicul, nu trece dincolo de limita rezonabilului/de limita a ceea ce presupune un act de

executare al omorului (sau infracțiunii despre care e vorba) care se încadrează în limitele
normalului.
• violența în familie - doar una dintre persoanele decedate e membru de familie cu autorului.
Această circumstanță de calificare se va reține raportat la întreg omorul calificat.
Dacă avem mai multe acte materiale și doar unul este în prezența unei agravante, întreaga
infracțiune se reține în acea formă agravată. Evident că la individualizarea judiciară se va ține cont
de faptul că dintre toți cei decedați și cei înviață, doar o persoană era membru de familie al
inculpatului.
Art 199 raportat la 189 literele f) și a).
• premeditarea - se va reține datorită faptului că ”dă târcoale coaforului„, iar în speță existau
întregistrări video ale inculpatului și anterior și în timpul comiterii faptei. Inculpatul părea foarte
calculat și în momentul în care dădea târcoale coaforului și în momentul în care a comis efectiv
infracțiunea: s-a dus la soție, a împușcat-o, după care și-a dat seama că, casiera o protejează pe
soție, s-a întors și le-a împușcat pe ambele. Deci din modul de comitere a faptei coroborat cu
modul la care el s-a pregătit moral reiese premeditarea.
Încadrare juridică finală: Art 199 raportat la 189 literele f) și a).
Speța 3
Intervine voința victimei. Legea îl sancționează pe inculpat pentru faptul că el a generat voința
victimei prin infracțiunea de determinare a sinuciderii. Odată ce îi reținem această infracțiune
acceptăm că voit soția s-a auto pus în pericol prin ingerarea acelei substanțe și ceea ce a făcut soțul
a fost nu să intervine ci să lase această situație să-și adopte cursul firesc, adică sa se ajungă la
moartea victimei. Adică, acțiunea care se află într-o relație directă de cauzalitate cu rezultatul este
faptul că victima a băut substanța respectivă.
1. Intervine voința victimei - Legea îl sancționează pe inculpat pentru faptul că el a generat voința
victimei prin infracțiunea de determinare a sinuciderii. Odată ce îi reținem această infracțiune
acceptăm că voit soția s-a auto pus în pericol prin ingerarea acelei substanțe și ceea ce a făcut
soțul a fost nu să intervine ci să lase această situație să-și adopte cursul firesc, adică sa se ajungă
la moartea victimei. Adică, acțiunea care se află într-o relație directă de cauzalitate cu rezultatul
este faptul că victima a băut substanța respectivă. Soțul are o conduită pasivă care are ca și
cauză faptul că soția a băut această substanță. Soțul are o conduită pasivă care are ca și cauză
faptul că soția a băut această substanță.
2. Poziția de garant - ea se justifică în situația în care titularul valorii sociale, nu că nu mai vrea
să-și protejeze propria valoare socială, ci nu mai poate să și-o protejeze. Ori în speță, prin faptul
că victima a încercat să se sinucidă, ea nu mai vrea să-și protejeze propria valoare socială, ea a
luat decizia de a se sinucide.
Ex: Dacă eu îl găsesc pe fratele meu cu venele tăiate am obligația să intervin să-l salvez? Dacă nu
intervin mă condamnă cineva pentru infracțiunea de omor? Chiar dacă eu l-am determinat să se
sinucidă. Nu.
Dacă soțul nu știe că soția a încercat să se sinucidă, o găsește într-o stare gravă și nu intervine atunci
ar trebui reținut omor prin omisiune pe ideea de reproșabilitate. Dar dacă știe că a încercat să se
sinucidă și o lasă să moară, într-o astfel de situați nu s-ar reține omorul prin omisiune. În plus, nu s-
ar putea reține în concurs determinarea sinuciderii cu un omor prin omisiune.
Încadrarea juridică finală: În măsura în care soțul a știut că victima dorea să se sinucidă, reținem
doar determinarea sinuciderii. Dacă soțul nu știa că starea gravă a soției se datorează încercării ei de
a se sinucide, la nivel de reproșabilitate putem discuta despre o infracțiune de omor prin omisiune.
Și evident, dacă reținem omor prin omisiune, determinarea sinuciderii se absoarbe.
Speța 4
Această speță este deosebită din mai multe puncte de vedere. Discuțiile pe care le-am avut au
fost despre a alege dintre ucidere din culpă cu prevedere și omor cu intenție eventuală.
În speță, odată ce stabilim forma de vinovăție, încadrarea juridică se face foarte ușor.
Argumente pentru intenția eventuală:

- conduita haotică;
- mersul pe contrasens;
- trecut pe roșu;
Argumente pentru culpă:

- s-a bazat pe elementele obiective că rezultatul nu se va produce;
Elementul esențial din speță care te face să înclini mai degrabă înspre intenție eventuală este ora. În
momentul în care mergi la ora 13:00 cu mașina în centrul Iașului, care e un municipiu mare, pe
bulevardele sale centrale, poate poți tu să controlezi mașina, propria sursă de pericol, dar este
evident că nu ii poți controla pe ceilalți care nu se așteaptă să conducă cineva pe contrasens sau să
intre în intersecție fără să se asigure sau să treacă pe roșu.
În materie de accidente rutiere regula este culpa. Excepția rarisimă este intenția eventuală.
Încadrarea juridică finală: omor calificat comis asupra a două sau mai multor persoane.
Speța 5
Această infracțiune de ucidere din culpă presupune la nivelul laturii obiective o conduită
culpabilă, adică încălcarea unei obligații de prudență în sens foarte larg, care obligație de
prudență poate într-adevăr să provina din lege (inclusiv acte administrative). Această conduită
culpabilă trebuie să producă un anume rezultat și trebuiesă se afle în raport de cauzalitate cu el.
Ex de ucidere din culpă ca urmare a încălcării unei obligații de prudență care se regăsește în lege:
Infracțiunile rutiere.

Ex ucidere din culpă ca urmare a încălcării unei obligații de prudență care nu se regăsește în nici o
normă: Mama care nu supraveghează copilul; părinții care își uită copilul în mașină/supermarket
etc.
În speță este clar că cel puțin din perspectiva conduitei culpabile a medicului avem o eroare
de diagnostic. Această eroare de diagnostic este imputabilă medicului pentru că infractul miocardic
era depistabil de pe EKG-urile care s-au efectual în cursul zilei respective.
Forme ale culpei medicale:

- eroarea de diagnostic;
- eroarea propriu-zisă;
Ex: Uitarea pansamentului/unui instrument medical în corpul pacientului.
- încălcarea obligației de informare.
Avem sau nu raport de cauzalitate între această conduită culpabilă și rezultatul care s-a produs?
Acțiunea trebuie să creeze o stare de pericol care să se concretizeze într-un rezultat.
IN DUBIO PRO REO

- expertiza medicală spune că s-ar putea să fim în prezența unui risc egal (risc egal = chiar dacă
medicul ar fi adoptat o conduită medicală adecvată pacientul ar fi decedat), dar n-am ști să vă
spunem sigur. Atunci, dacă nici expertiza nu poate să spună dacă suntem în prezența unui risc
egal, nu putem interpreta starea de fapt decât IN DUBIO PRO REO și să constatăm că nu există
raport de cauzalitate între acțiunea culpabilă a medicului și moartea victimei și prin urmare să
nu o putem condamna pentru infracțiunea de ucidere din culpă.
Este vorba de o conduită culpabilă care nu are nevoie de rezultatul morții. E vorba de o conduită
culpabilă de vătămare a drepturilor pacientului (neglijență în serviciu), iar pacientul a fost vătămat
în drepturile sale de a primi un diagnostic si un tratament corect și, prin urmare, el răspunde evident
pentru prejudiciu.

Seminar 3

SPEȚA 1
Minorul are 16 ani, se prezumă că are discernământ.
Declanșarea tragerii cu consecința uciderii victimei sugerează că s-a întâmplat din greșeală.
Victima era aflată pe direcția de tragere, deci, modalitatea de formulare, duce, mai degrabă, la ideea
de culpă decât la ideea de omor.
Față de minor (aici nu cred că avem dubii că minorul ar trebui să răspundă penal), din
modul în care este formulată starea de fapt, față de acesta se poate atrage răspunderea pentru
infacțiunea de UCIDERE DIN CULPĂ.
Conduita culpabilă este reprezentată de faptul că a fost neglijent în manipularea unei surse
de pericol, respectiv o armă care poate fi letală.
Față de tată - pentru a putea discuta despre participație secundară, am nevoie de legătură
subiectivă unilaterală, cel puțin, dinspre participantul secundar înspre autor. Dar această
legătură subiectivă se poate forma DOAR la infracțiunile intenționate.
- complicitate la uciedre din culpă: NU.
- instigare la ucidere din culpă: NU.
Pentru că nu este posibilă participația la infracțiunile din culpă. Și, în cazul participației
improprii, din perspectiva instigatorului, a complicelui, el participă la o infracțiune pe care el și-o
dorește; din perspectiva lui, el are intenție. Căci, de aceea, reții instigator la omor calificat sau
complice la omor calificat.
Conduita culpabilă pe care o identificăm față de tată este faptul că a lăsat nesupravegheată
arma, neglijența. În niciun caz nu-i imputăm că fiul a venit și a tras. Aceea e problema fiului, pentru
el am reținut o infracțiune de ucidere din culpă. Tatăl a contribuit și el la producerea rezultatului
morții victimei. Pentru conduita copilului raportat la moartea victimei, există clar conduită
culpabilă, raport de cauzalitate.
Spre deosebire de infracțiunile intenționate (unde o anume acțiune produce un rezultat), în

materie de infracțiuni din culpă lucrurile pornesc de la rezultat înspre acțiune sau inacțiune și se
identifică toate acele conduite care au favorizat producerea rezultatului. Până la urmă, dintre tată și
fiu, mai mult îi reproșăm moartea victimei tatălui.
Exemplu: părintele lasă un stilou pe masă și un copil de 16 ani, în joacă, îl înfige în gâtul
unei alte persoane, nu i s-ar reține părintelui uciderea din culpă. Aceasta deoarece aici este vorba
despre o lipsă a culpei. Cum putea părintele să prevadă, într-o apreciere rezonabilă, că va veni
copilul și printr-o joacă va ajunge să înfigă acel stilou în gâtul unui alt copil?
Dar în SPEȚA 1 vorbim despre o sursă de pericol incontestabilă. Aceasta este diferența. La
fel și în cazul cuțitului. Și în cazul cuțitului, dacă discutăm despre un cuțit normal, el nu constituie o
sursă de pericol, dar aprecierea se face in concreto. Pentru că, și în cazul cuțitului, dacă las, spre
exemplu, un cuțit nesupravegheat cu doi minori de 9 ani în casă, iar minorul de 9 ani ia cuțitul și în
joacă îl bagă în celălalt copil, eu voi răspunde, în calitate de controlor al stării de pericol, din
calitatea celui care controlează starea de pericol.

Exemplu: în situația Colectiv, vorbim despre o culpă concurentă a mai multor persoane care
au participat la organizarea evenimentului.
1. culpa patronilor, care nu au asigurat ieșiri corespunzătoare în situații de urgență și au

lăsat ca și cale de ieșire o singură ușă extrem de mică în dimensiuni.
2. culpa celor care au organizat acel spectacol pirotehnic care nu și-au luat toate măsurile
de prevedere.
Ambele acțiuni au produs împreună un singur rezultat, respectiv uciderea sau vătămarea
corporală din culpă a persoanelor respective din club.
În materie de infracțiuni din culpă sunt multiple situații în care nu se identifică doar o
singură acțiune care a contribuit la producerea rezultatului, ci o serie de acțiuni care au contribuit la
producerea rezultatului.
Și în materie de trafic, spre exemplu, accident rutier.
Exemplu: în care avem o culpă comună: X iese de pe un drum secundar, vrea să vireze pe
drumul principal, nu se asigură corespunzător. Cel care se află pe drumul principal are viteză mare
și nu-l observă la timp, deci, nu are timp de reacție. Are loc coliziunea și, în urma acesteia, una
dintre mașini este trimisă într-o altă mașină, unde decedează șoferul. Într-o astfel de situație, culpa
este a celor doi șoferi, fiecare are propria lui conduită culpabilă în raport de cauzalitate cu
rezultatul. Așa este și în SPEȚA 1.
În speță nu putem discuta despre coautorat pentru că nu au legătura subiectivă nici

măcar minimală între cei doi. fiecare este cu conduita lui, nu avem de-a face cu o conduită
comună realizată de către cei doi în concurs pentru a produce un singur rezultat.
În speța noastră puteți observa că inclusiv dacă ați merge pe Partea Generală tot nu ar fi
coautorat, că nu există această legătură subiectivă. Și atunci, Sergiu Bogdan preia din doctrina
germană un concept care, în principiu, rezolvă exact genul acesta de situații, conceptul numindu-se
PLURALITATE MATERIAL-COMPLEMENTARĂ. Aceasta este strict o creație doctrinară,
nimic mai mult.
=> situația în care mai multe acțiuni sau inacțiuni ale mai multor persoane produc un singur
rezultat fără ca între aceste acțiuni sau inacțiuni să existe legătură subiectivă. Într-adevăr, această
pluralitate material-complementară nu poate fi invoca în instanță (deoarece nu este acceptată).
=> Autorat concomitent din penal general
În practică, apropo de aplicabilitatea sau, mai degrabă, inaplicabilitatea acestui concept,
În speța de față s-a reținut pentru fiecare dintre cei doi o infracțiune de ucidere din
culpă. Problema este că la o asemenea încadrare, fiecare cu propria lui ucidere din culpă, e ciudat
că e același mort. Ori o infracțiune de ucidere din culpă cu o altă infracțiune a altuia de ucidere din
culpă sugerează c-am avea mai mulți morți. Dar, neavând altă figură juridică care să ne ajute la o
astfel de ipoteză, asta ar fi încadrarea pe care ați reține-o, ați regăsi-o în practică. O ucidere din
culpă și o ucidere din culpă. Pentru că nu avem cum să facem altcumva. Coautori nu pot fi. Pot fi
considerați autori concomitenți că fiecare are propria lui parte, contribuție la producerea
rezultatului.
➢ Exemplu: Ce s-ar fi întâmplat dacă tatăl ar fi lăsat arma nesupravegheată și să
spunem că datorită unor trepidații cauzate de trecerea unui tir, casa fiind lângă o
șosea, arma ar fi căzut pe jos, s-ar fi descărcat accidental și l-ar fi uxis pe X? Tatăl,
cu siguranță, răspundea pentru ucidere din culpă. El a creat starea de pericol, el
controla starea de pericol și rezultatul reprezintă o concretizare unică și izolată a
stării de pericol creată de tată.
➢ Exemplu: aceleași persoane din speță, însă, cei trei se duc la un mall, tatăl lasă
autoturismul cu cheia în contact și merge până la magazin să cumpere pâine, iar copii
pornesc mașina pentru a o conduce prin parcare și astfel provoacă un accident. Aici
discuția e semimilară cu cuțitul de bucătărie, e vorba de aprecierea in concreto în
funcție de vârsta minorului, care erau șansele din perspectiva tatălui ca minorul să ia
mașina etc. De principiu, într-o astfel de situație, dacă minorul ar fi avut până la 14
ani, aș reține fără rezerve ucidere din culpă. Deja de la 14 ani în sus, tatălui să-i rețin
ucidere din culpă pentru simplul fapt că lasă mașina nesupravegheată, spunându-i
minorului să nu o pornească, aș avea o reținere, nu prea merge. Oricum, se face o
apreciere in concreto, aceasta însemnând raportat la toate elementele din starea de
fapt.
➢ Exemplu: o armă nesupravegheată în interiorul unui imobil și cineva comite o violare
de domiciliu, intră în imobil, vrea să și fure ceva, vede arma, iar după aceea intră
soția lui și o împușcă și o omoară cu intenție directă. În această situație, conduita
culpabilă a proprietarului armei de a lăsa arma pe masă i-ar putea fi imputată mai
departe raportat la rezultat? NU, pentru că acțiunea intenționată a celuilalt, de a-și
ucide intenționat, blochează culpa. Deci, asta este foarte ciudat. Când ai o acțiune
intenționată a altuia înseamnă că, de fapt, rezultatul nu se datorează conduitei tale
culpabile, ci se datorează acțiunii intenționate. Aceea a fost cea care a produs
rezultatul, nu concursul de împrejurări nefavorabile.
În situația în care eu văd arma pe masă și vin la tine și trag un glonț, deja acțiunea care a dus
în mod direct la producerea rezultatului este faptul că eu ți-am tras ție un glonț în cap. Această
acțiune intenționată blochează toate culpele, adică nu mai este un concurs de împrejurări acolo, ci
acțiunea aflată în direct raport de cauzalitate cu rezultatul este faptul că eu intenționat ți-am tras ție
un glonț în cap. Raportul de cauzalitate la infracțiunile intenționate se analizează într-o manieră mai
strictă decât în cazul infracțiunilor din culpă. Și atunci, dacă copilul ar trage glonțul intenționat cu
arma lăsată pe masă de către tată, pentru ce ar răspunde? Copilul ar răspunde pentru un omor dacă
trage un glonț în cap intenționat. Și tatăl ar putea răspunde pentru nerespectarea regimului armelor
și munițiilor, dacă există nerespectare, dacă ar fi tipică fapta pe nerespectare.
Atenție! Pluralitatea aceasta material-complementară, deși o găsiți în carte analizată la

infracțiunea de ucidere din culpă, este aplicabilă la toate infracțiunile din culpă. Ce ați învățat voi
la Penal General că se numește autorat concomitent sau autori concomitenți este, de fapt,
pluralitatea material-complementară în dreptul penal german.

SPEȚA 3
X cu o alcoolemie de 0,9 la mie trece pe roșu și accidentează un pieton.
În cazul infracțiunilor rutiere, regula e uciderea din culpă. Este culpă, deoarece în cazul
tuturor infracțiunilor rutiere lipsește un element esențial: animus necandi. Toți, atunci când
încălcăm normele de circulație, ne bazăm chiar dacă e un hazard, nu intri într-o depășire decât dacă
te bazezi pe niște circumstanțe obiective că vei reuși să duci la final depășirea respectivă.
Te bazezi pe faptul că știi să o accelerezi, știi să o bagi într-o viteză inferioară să poți
accelera, demara mai bine, te bazezi că te vede, că cel din spate te vede, adică sunt niște
circumstanțe obiective pe care te bazezi.
Diferența dintre intenție eventuală și culpă cu prevedere.
La intenție eventuală ești un idiot mega-ultra nesimțit.
La culpă cu prevedere ești doar nesimțit.
Când intri într-o depășire, chiar instinctul de conservare îți spune că el se bazează pe niște
circumstanțe pe care el le consideră obiective. Deja e o imprudență crasă în momentul în care tu, cu
cocaină, alcoolemie 2 la mie (care înseamnă că de-abia mai poți vorbi și ține pe picioare), cu 230 de
km/h să intri într-o intersecție.
În speța noastră este CULPĂ de la început până la sfârșit. Faptul că inculpatul părăsește
locul accidentului și ajunge într-o pășune, el tot din culpă ajunge pe pășune și pe pășune tot din
culpă sau întâmplător se afla nenea acela acolo. Deci, mortul acesta e o întâmplare. Ceilalți sunt
rezultatul unei conduite culpabile.
Deci, avem:
o trecerea de pietoni – avem culpă. La 0,9 la mie ești în stadiul de amețit. Deci, nu ești
beat-beat. Între 0 și 0,8 la mie este contravenție. După 0,8 la mie este infracțiune. La
trecerea de pietoni avem doi morți și trei răniți, răniți care au avut nevoie de 11 zile
de îngrijri medicale. Am stabilit că aceste rezultate au fost provocate de către
inculpat din culpă.
o Raportat la cei doi morți care va fi încadrarea juridică? Ucidere din culpă agravată
asupra două sau mai multor persoane, adică art. 192 alin. (2) și (3) C. Pen. (culpă
profesională, se afla în desfășurarea unei activități, asupra a două sau mai multor
persoane).
o În cazul celor trei răniți, care fiecare a avut nevoie de 11 zile de îngrijiri medicale,
infracțiunea de vătămare corporală din culpă. E tipică pe alin. (1) al art. 196 C. Pen.,
pentru că alin. (1) cere urmarea de la art. 193 alin. (2) C. Pen., adică zile de îngrijiri
medicle, pe care le avem și inculpatul să se afle sub influența alcoolului, ceea ce s-a
întâmplat. Ambele condiții sunt îndeplinite. Deci, aici avem art. 196 alin. (1) și alin.
(4) C. Pen., fiind mai multe persoane. Avem și la vătămare corporală din culpă:
vătămare corporală din culpă asupra a două sau mai multe persoane.

o La omorul calificat asupra două sau mai multe persoane, referitor la combinația 2
morți – n supraviețuitori, am ajuns la concluzia că tentativele se absorb în forma
consumată. La faptele din culpă, în schimb, NU AVEM TENTATIVĂ. La faptele
din culpă nu există tentativă ca formă imperfectă a infracțiunii. Există doar
infracțiuni distincte date de rezultat. Acesta este motivul pentru care aici nu poate să
opereze absorbția, chiar dacă argumentul de logică ar subzista, iar cele două se rețin
în concurs.
➢ În ce măsura ar fi schimbat încadrarea juridică în cazul în care respectiva persoană care a
comis accidentul avea numai o oră sau două ore de condus? Nu ar fi schimbat cu nimic.
Odată ce ți-ai luat carnetul, se presupune că ești capabil să conduci. Pe ce împrejurări
obiective se bazează persoana respectivă? Pe aceleași împrejurări ca în cazul unui alt șofer,
că se descurcă. În materie de infracțiuni rutiere sau accidente rutiere regula este culpa.
Dacă sunteți șoferi și ați trecut pe roșu sau ați efectuat o depășire riscantă, cred că în mintea
voastră puteți identifica acele circumstanțe obiective pe care vă bazați că nu o să accidentați
pe nimeni. Sunt circumstațe obiective. Când, într-adevăr, de-abia te-ai urcat în mașină, nu
mai știi care e frâna și care e ambreiajul și de-abia te descurci să ții de volan, într-o astfel de
situație, evident, că nu te bazai pe o circumstanță obiectivă că dacă vezi un tir în față, vei
putea acționa.
o Țăranul de pe câmp – la 10 minute de la producerea primului rezultat, autorul intră
pe un câmp și provoacă tot din culpă moartea celei de-a treia persoane. Deocamdată,
față de această situație putem reține tot un art. 192 alin. (2) C. Pen. Pentru a fi siguri
că aceasta e încadrarea finală, ar putea fi adus în discuție în ce măsură n-am putea
lega acest al treilea mort de primii doi morți, să formăm o singură unitate de ucidere
din culpă asupra a două sau mai multe persoane. NU avem unitate de împrejurare,
neavând unitate de unitate de împrejurare nu le putem reuni într-o unitate legală.
Unde am reunit mai mulți morți într-o unitate legală? În speța cu apartamentul și
logodnica. Acolo i-am unit pe supraviețuitori, 3 cu 1 și ne-a dat 4, pentru simplul
motiv că eram în aceeași împrejurare. Acolo aveam unitate de împrejurare, deci, i-am
putut uni pe morți. În speță nu mai avem unitate de împrejurare, deci, fiecare mort cu
moartea lui.
Încadrarea finală e cea de pe tablă: CONCURS ÎNTRE ACESTE INFRACȚIUNI

(vătămare corporală din culpă și ucidere din culpă), evident, CU CONDUCERE SUB
INFLUENȚA ALCOOLULUI (ART. 336 C. PEN.) ȘI PĂRĂSIREA LOCULUI
ACCIDENTULUI (ART. 338 C. PEN.).

SPEȚA 4
În speță avem două momente importante raportat la conduite materiale:
1) TAMPONAREA, unde avem ca persoane afectate pe V (+ secure) și Z.
2) DERAPAJUL, care duce la lovirea celorlaltor persoane, pe M și N.
1) V = fractură încheietură + 40-45 de zile de îngrijiri medicale + avort (pierderea sarcinii).

Z = cicatrice (7 cm) + 25 de zile de îngrijiri medicale.
Încadrare juridică
V
a) TAMPONARE = inclusiv acțiunea de tamponare puternică, având în vedere că vorbim de o
tamponare puternică (intensitate de care ne dăm seama și din ceea ce s-a întâmplat cu mașina
după coliziune, respectiv că a derapat și s-a răsturnat, înseamnă că nu doar a atins-o, înseamnă
că i-at dat una bună, din moment ce și-a pierdut controlul și a ieșit de pe drum), raportat la
această situație, înseamnă că această tamponare față de V este deja o ACȚIUNE DE
UCIDERE, O ACȚIUNE DE OMOR CU INTENȚIE EVENTUALĂ
b) Dat cu securea în capul lui V = TENTATIVĂ DE OMOR, e un alt act material de ucidere
Din aceste două acțiuni de ucidere rezultă o infracțiune de violențe asupra unui membru de
familie în forma tentativei de omor.
c) avort - Art. 199 C. Pen. e violența asupra unui membru de familie, iar lit. g) e asupra unei
femei gravide, circumstanță de la omorul calificat, pe care o reținem în funcție de faptul că
autorul știa sau nu că victima e gravidă. Nu avem date din care să rezulte că el ar fi știut.
- încadrarea juridică finală pentru faptele lui X asupra lui V: tentativă de omor.
- Rezultatele efectiv produse față de victimă (vătămarea corp. / lovirile) se vor absorbi în
tentativă deoarecel este subînțeleasă lezarea sănătății și integrității în momentul în care s-a comis
o tentativă de omor.
Z
- TAMPONARE - X nu știa că Z se află în mașină => eroarea transformă intenția în culpă =>
vătămare corporală din culpă + cicatrice + X e în derularea unei activități (conduce) => ART. 196
ALIN. (3) C. PEN
2) M = mort
N = 40 zile îngrijiri medicale + viața pusă în pericol
DERAPAJ - din culpă - M = ucidere din culpă
- N = vătămare corporală din culpă - Art. 196 alin. (3) CP
Avem 2 vătămari din culpă (Z și N). Vătămările s-au produs în aceeași împrejurare, derapajul
e o prelungire a primei acțiuni, deci, Z + N = ART. 196 ALIN. (4) ȘI (3) C. PEN.

➢ Cum s-ar fi modificat încadrarea juridică dacă tamponarea ar fi fost și ea din culpă? Per
ansamblu, nu doar pentru Z. Și V ar fi avut parte de aceleași rezultte vătămătoare. V n-ar fi
murit, dar ar fi avut nevoie de 40-45 de zile de îngrijiri medicale + avort. V, Z și N ar fi fost
pe VĂTĂMARE CORPORALĂ DIN CULPĂ, pentru că și la V avem un rezultat de la
art. 194 C. Pen. (avortul). Iar pentru M: UCIDERE DIN CULPĂ.
➢ Dacă autorul X știa că și Z este în mașină? TENTATIVĂ DE OMOR CU INTENȚIE
EVENTUALĂ. Încadrarea ar fi fost: TENTATIVĂ DE OMOR CALIFICAT ASUPRA A
DOUĂ SAU MAI MULTE PERSOANE CU VIOLENȚĂ ASUPRA UNUI MEMBRU
DE FAMILIE (toate urmările de la vătămări ar fi intrat în această infracțiune de
tentativă de omor calificat). La M îi rețineam UCIDERE DIN CULPĂ și la N îi
rețineam VĂTĂMARE CORPORALĂ DIN CULPĂ. Reținute în concurs.
SPEȚA 6
Inculpatul - vrea să-i dea câțiva pumni = intenție cel puțin pe lovire.
(rezultatele mai grave) 70 de zile de îngrijiri și pierderea ochiului? = Culpă
VĂTĂMARE CORPORALĂ PRAETERINTENȚIONATĂ
Prejudiciu estetic grav și permanent (și-a pierdut ochiul) și starea de infirmitate (că merge
mai rău).
În majoritatea situațiilor de loviri sau alte violențe pe alin. (2) sau vătămare corporală pe art.
194, latura subiectivă este praeterintenție, căci eu, când îi dau unuia un pumn, nu o să mă gândesc
că pumnul meu va genera 100 de zile de îngrijiri medicale și o cicatrice de 7-9 cm în zona feței.
Deci, de cele mai multe ori, fapta se comite cu praeterintenție. E vreau să-l lovesc (aspect pentru
care am intenție) și peste asta se suprapune rezultatul mai grav din culpă.
➢ Dar dacă nu vedea dinainte cu ochiul acela deloc? Referitor la starea de infirmitate.
Dacă ți-ai pierdut totuși un organ, ochiul, ești într-o stare anatomică mai proastă
decât erai înainte. Ca și cum, spre exemplu, ți-ai pierde rinichiul care îți mai
funcționează 5%. Ceva, ceva pe acolo tot contează. Ai nevoie de ochi, nu poți lăsa o
gaură. Adică avem infirmitate și aici, îți protejează cavitatea oculară.
S-ar putea reține determinarea sinuciderii chiar dacă a încercat să se sinucidă, dar nu a reușit.
La determinare e suficient ca încercarea de sinucidere să aibă loc. În speță, problema nu este dacă ar
fi o determinare, ci faptul că acea determinare nu e comisă cu forma de vinovăție cerută de lege, și
anume intenție directă sau eventuală. Nu este rezonabil să spui că dacă-l bați pe unul și îi provoci un
rezultat mai grav din culpă, respectiv pierderea ochiului, ar trebui să accepți că acea persoană ar
putea să se sinucidă. Chiar și dacă pierderea ochiului ar fi fost provocată cu intenție, tot nu mi se
pare rezonabil să spui că pierderea unui ochi te duce la suicid.

SPEȚA 5
Tot timpul trebuie să determinăm cu ce formă de vinovăție se comite fapta. Dacă discutăm
de acțiuni intenționate de lovire, prima întrebare la care trebuie să răspundeți este dacă ceea ce citiți
în speță nu ar putea fi o acțiune de ucidere cu intenție eventuală. Dacă răspunsul este poate =
tentativă de omor. Dacă răspunsul este negativ = vă raportați la leziunile efective suferite în speță
(vă uitați la art. 194, 193 C. Pen.). La SPEȚA 5 aceste leziuni sunt de vătămare corporală, dar,
acțiunea fiind una de ucidere, ele nu mai contează fiind absorbite natural în infracțiunea de
TENTATIVĂ DE OMOR.
SPEȚA 2
Medicul are față de pacient obigația de informare.
La situațiile de ambulanță, când eu trăiesc pe altă lume că sunt rănită și, practic, mi se
acordă primul ajutor și când e vorba despre medicină de urgență, nimeni nu stă să primească
acordul.
Dar în momentul în care medicul, știind că pacientul va refuza, nu l-a informat cu privire
la procedura care urmează să fie efectuată și, mai mult decât atât, a efectuat fără consimțământul
său, asta constituie o conduită cu semnificație penală.
Nu poate fi tentativă de omor cu intenție eventuală când tu te bazezi pe niște elemente

obiective (s-a bazat că e medic și știe să opereze). Medicul nu are animus necandi. Animus
necandi înseamnă, într-un sens foarte larg, o conduită ilicită. În speță, el nu vrea să facă rău, într-un
sens foarte larg, ci el vrea să facă bine, acționează crezând că acționează pentru a face bine, adică
pentru a-l salva pe pacient, așa cum percepe el ideea de salvare a pacientului. Deci, NU poate fi
vorba de tentativă de omor.
Pacientul nostru a avut nevoie de 90 de zile de îngrijiri medicale. Ce ar putea fi? Loviri sau
alte violențe. Dar la loviri sau alte violențe medicul ar putea să spună că n-a vrut să-i facă rău, să-i
provoace o vătămare, ci că el a vrut să-l vindece efectiv.
➢ În situația în care vezi că ceva o să cadă în capul victimei și o împingi în partea
laterală, această ipoteză diferă de situația din SPEȚA 2, deoarece nu ai timp să-i spui
victimei că un obiect îi cade în cap, nu ai timp de o astfel de reacție. În SPEȚA 2
aveai timp de reacție.
Raportat la acest număr de zile de îngrijiri medicale, ar trebui să reții și într-o speță de genul
acesta infracțiunea de loviri sau alte violențe. Însă, pe ideea de minimă reproșabilitate + lipsa
animus necandi / ideea de intervenție – chiar și neconsimțită a medicului față de pacient, dar în
ideea de a-l face bine – mai degrabă (că nu este o intenție de rănire, este, practic, o intenție de
vindecare; și și pentru loviri sau alte violențe se poate considera că nu există animus necandi) s-ar
reține CULPĂ pentru cele 90 de zile de îngrijiri medicale, strict pe ideea de reproșabilitate.
Și dacă s-ar reține culpă pentru cele 90 de zile de îngrijiri medicale, ce s-ar reține? Ar fi
tipică fapta pe vătămare corporală din culpă? NU. Pentru că ar fi un rezultat de la art. 193 alin. (2)

C. Pen., care nu a fost provocat în stare de ebrietate, sub influența alcoolului sau într-o activitate ce
constituie ea însăși infracțiune.
Trebuie reținut că medicul nu are voie să intervină fără consimțământul pacientului, medicul
are obligația de informare față de pacient. Într-o astfel se speță, cum e SPEȚA 2, formal, ca un
automatism de încadrare, într-adevăr, ar fi loviri sau alte violențe pe art. 193 alin. (2) C. Pen. DAR,
ținând cont de faptul că dorința medicului a fost aceea de a vindeca pacientul și de a-i face, de fapt,
un bine (chiar și neconsimțit de către pacient), împrejurare din care reiese un grad de
reproșabilitate redus al faptei, această intenție – pe lipsă de animus necadi – se transformă
conceptual într-o culpă. Și, drept urmare, te raportezi ca încadrare la VĂTĂMARE CORPORALĂ
DIN CULPĂ, unde nu am tipicitate pe niciunul dintre alineate. Și atunci nu e infracțiune.
➢ Atenție! Depinde de rezultatele care se produc. Căci dacă s-ar fi produs în speță 91
de zile de îngrijiri medicale, era deja VĂTĂMARE CORPORALĂ DIN CULPĂ
PE ALIN. (2).
➢ Dacă ar fi murit în timpul operației, se reținea UCIDERE DIN CULPĂ. Și asta vă

demonstrează că în SPEȚA 2 există o lipsă a intenției propriu-zise de vătămare sau
de ucidere, căci dacă era o operație foarte riscantă, foarte formal poți avea
raționamentul următor: medicul a acceptat că pacientul poate să moară în urma
operației. Dar, pentru că dorința medicului a fost aceea de a-l însănătoși pe pacient,
intenția, pe lipsă de animus necandi, se transformă în culpă.

Seminar 4

Grila 7 varianta d) nu trebuie să o rezolvați. Iar la grila 8 varianta d) aveți acolo din culpă
profesională (să completați).
GRILE
1. varianta A – se poate să fie complicitate la omor calificat, dar nu „întotdeauna”; avem
condiția suplimentară ca complicele să prevadă sau să cunoască faptul că urmează să fie
victima înjunghiată de 30 de ori
varianta B – elementul esențial este faptul că alergia era necunoscută de către X, și atunci
înseamnă că moartea lui victimei se produce din culpă (și aveam UCIDERE DIN CULPĂ,
nu aveam infracțiunea de omor calificat)
varianta C – e o variantă ușoară, pentru că se aduce vorba de „concurs” (care poate fi

ideal sau real) și, de principiu, orice infracțiune se poate reține în concurs cu o altă
infracțiune; dar, aici, e clar corectă această variantă, însă, există situații în care vă aducem
limitări la examen, cum ar fi dacă s-ar putea reține concurs cu privire la același subiect pasiv
sau vă specificăm că e vorba de un concurs ideal într-o anume situație
varianta D – se absoarbe; aici, nu puteam discuta despre o tentativă în concurs cu un

omor consumat asupra două sau mai multe persoane, pentru că dacă avem cel puțin doi
morți, toți supraviețuitorii îmi intră în forma consumată a omorului calificat și se exclude
concursul. Vă amintiți că am făcut speța cu coaforul, unde aveam doi morți – casiera și fosta
soție – și îi mai aveam pe ceilalți oameni din coafor, și atunci am discutat de ce operează
absorbția. Deoarece tentativa este o formă imperfectă a infracțiunii consumate, ori, odată cu
tu ai unitatea legală consumată, toate actele tentate sunt absorbite în acea formă consumată
și făceam paralela cu infracțiunea de furt continuată. La continuata de furt, am un act
material consumat și trei acte tentate, se va reține o singură infracțiune de furt în formă
consumată. Odată ce mi s-a consumat unitatea legală, tentativele sau tentativa îmi urcă în
forma consumată a unității legale. Și din același motiv se reține în această variantă doar
omorul calificat asupra două sau mai multe persoane.
2. varianta A – nu e corect, pentru că uciderea la cererea victimei se comite cu intenție, iar

uciderea din culpă se comite din culpă; cam imposibil să poți discuta despre absorbția unei
infracțiuni intenționate, într-una din culpă sau viceversa. Dacă textul spunea: „uciderea la
cererea victimei poate fi absorbită legal (absorbție legală înseamnă că sunt îndeplinite
condițiile de tipicitate ale fiecăreia dintre cele două infracțiuni, doar că una se absoarbe în
cealaltă) în infracțiunea de omor”, NU este corect, pentru că se exclud reciproc, cele două
sunt incompatibile, ori e ucidere la cererea victimei (victima mi-a cerut în mod repetat,
serios și conștient să moartă), ori nu mi-a cerut, și atunci am omorât-o.
varianta B – nu avem ca agravantă uciderea la cererea victimei asupra două sau mai multe
persoane. Se va reține un concurs de infracțiuni de ucideri la cererea victimei.
varianta C – concursul ideal înseamnă că aceeași acțiune să fie și ucidere la cererea

victimei pentru o victimă și vătămare corporală din culpă pentru altă victimă. Atenție! Nu v-
am spus „se poate reține în concurs ideal cu infracțiunea de vătămare corporală din culpă
asupra aceluiași subiect pasiv”. V-am spus „concurs ideal”, deci, puteți avea subiecți pasivi
diferiți. Deci, gazează o cameră sau cine știe ce face cu intenția de a ucide victima care i-a
cerut să fie omorâtă, neștiind că în încăpere se mai află o altă persoană, care pentru
vindecare are nevoie de 100 de zile de îngrijiri medicale – e concurs ideal între ucidere la
cererea victimei și vătămare corporală din culpă.
varianta D – Nu.
3. varianta A – Da.
varianta B – se absoarbe. Discutăm despre o infracțiune progresivă: inițial am un rezultat,
rezultatul se agravează, se transformă într-un altul, se schimbă încadrarea juridică.
varianta C – e atenuată legal

varianta D – se poate. Spre exemplu, dacă ar fi un omor calificat pentru a ascunde un
LVCM, nu mai e concurs ideal, e concurs real cu conexitate consecvențială. Pentru a avea
omor în concurs cu LVCM pentru un subiect pasiv, acțiunea mea trebuie să fie o acțiune de
ucidere și pentru celălalt subiect pasiv, acțiunea mea trebuie să fie doar o acțiune de lovire,
care din cauza unor complicații să producă moartea din culpă. În exemplul dacă i-aș arunca
o grenadă în față, însă, fără nicio diferențiere între cei doi subiecți pasivi, cam pentru
amândoi e o acțiune de ucidere. Exemplu: trag mai multe gloanțe înspre mai multe
persoane, dintre care știu că una are vestă antiglonț și cealaltă nu. Pe cealaltă o omor, la
cealaltă știu că n-o s-o omor pentru că are vestă antiglonț și am tras în direcția pieptului.
Dar din cauza unor complicații, am lovit-o în piept, și din cauza unor complicații ale
rupturii, decedează. Se poate. Trebuia doar să faceți diferențierea între o acțiune care pentru
unul, din cauza statutului subiectului pasiv, să fie o acțiune de ucidere, și pentru altul, în
baza unor circumstanțe deosebite, să fie doar o acțiune de lovire care produce moartea. Sunt
acte de executare, acte materiale diferite, nu o acțiune. Ați învățat la Penal General că
concursul ideal este pe ideea conceptului juridic de acțiune. Chiar și dacă trag o singură dată
cu mitraliera și emit mai multe gloanțe.
4. varianta A
varianta B
varianta C
varianta D
În speță, X comite, inițial, acțiuni de lovire. După aceea, vine Z, începe să lovească victima
în zona capului cu picioarele (care e o acțiune de ucidere; capul e o zonă vitală). Apoi, vine
X, la lovitura criminală ni se spune că „X îi aplică victimei Y o ultimă lovitură în zona
capului”, iar astfel, practic, X își asumă ce a făcut Z înainte și formează o legătură subiectivă
cu Z pe această conduită a lui Z anterioară. Prin urmare, ei, într-adevăr, sunt COAUTORI
LA O INFRACȚIUNE DE OMOR CU INTENȚIE EVENTUALĂ. Deci, NU sunt

coautori la LVCM. Aceste loviri nu sunt lovituri specifice LVCM-ului; sunt realmente
acțiuni de ucidere.
5. varianta A – „din eroare” vă sugerează că avem de-a face cu error in personam. Nu e

aberratio ictus; pentru a fi aberratio ictus trebuia să fie, de exemplu: încep s-o ucid pe mamă,
dar îl ating din culpă și pe vecin. Ori, din enunț rezultă clar că doar pe vecin l-am omorât.
Am văzut umbra vecinului, am crezut că e mama căci semănau foarte tare și l-am ucis pe
vecin în loc s-o ucid pe mamă. La omor avem două categorii de circumstanțe: obiective (de
referă la faptă) și subiective (se referă la mobilul, scopul autorului). Circumstanțele
subiective le rețin dacă ele există la nivelul psihic al autorului. Există dorința de a ascunde
infracțiunile din partea autorului în momentul în care comite actul de executare. Asta mă
interesează. Vă spuneam că la infracțiunea de omor calificat din interes material, pentru a
ascunde, pentru a se sustrage etc., pentru reținerea formei de omor calificat, nu este necesar
să se și concretizeze scopul autorului. Trebuie doar ca el să-și dorească chestiunea aceasta.
Circumstanțele obiective de la omorul calificat sunt (unde obiectiv trebuie să existe
circumstanța): asupra două sau mai multe persoane și asupra unei femei gravide. La aceste
circumstanțe obiective, obiectiv, trebuie să-mi fie două sau mai multe persoane sau să fie
femeie gravidă. Dar la cele subiective, unde îmi este sancționat mai grav scopul sau mobilul
autorului, el trebuie doar să existe la nivel mental și atât. Ceea ce înseamnă că în speță SE
REȚINE ÎN CAZ DE ERROR IN PERSONAM.
varianta B – trebuie să fie o infracțiune de omor, iar pentru a fi o infracțiune de omor, el

trebuie să se raporteze cu intenție la producerea rezultatului. Ori, fiind vorba despre o reacție
alergică, NU întotdeauna când se produce moartea dintr-o reacție alergică rețin omor, ci
numai dacă cunoștea. Dacă nu cunoștea, pot să rețin culpă față de rezultatul morții și,
eventual, un LVCM (dacă administrarea de substanțe narcotice o pot băga la art. 193 C.
Pen.). Deci, chiar dacă există scopul, înainte de a depista scopul, vedeți dacă aveți acțiune de
omor; că dacă nu aveți acțiune de omor puteți să rețineți toate formele de la omor calificat că
ele NU sunt incidente.
varianta C – Se poate. Exemplu: ucizi ca să-ți ascunzi fapta de viol.

varianta D – amanta NU este membru de familie (membru de familie trebuie să fie
persoana cu care locuiești, conviețuiești)
6. varianta A – la vătămarea corporală care a avut ca urmare avortul discutam despre

praeterintenție, ceea ce înseamnă că avortul trebuia să se producă din culpă. Ori, în speță,
practic, o lovește în mod repetat în zona abdomenului și în niciun caz nu pot discuta despre
culpă cu avort.
varianta B – doar în forma agravată are sancționată tentativa

varianta C – loviri sau alte violențe poate fi comisă cu praeterintenție în forma alineatului
(2). Exemplu loviri sau alte violențe în concurs ideal cu vătămare corporală: eu iau o carte
de Procedură Penală și o arunc înspre un cuplu care stă îmbrățișat și unul are nevoie în
urma loviturii de 12 zile de îngrijiri medicale și altul are nevoie de 250 de zile de îngrijiri
medicale (i-am dat cu partea mai grea din carte). Ca să fie intenție înseamnă că autorul
trebuie să fi acceptat numărul de zile de îngrijiri medicale, ceea ce e foarte greu de probat și
de reținut, în primul rând. Adică, pentru a reține intenție pe alin. (2) de la loviri sau alte
violențe, trebuie să se poată reține că eu, în momentul în care ți-am dat ție cu telefonul în
cap, am acceptat că s-ar putea să ai nevoie de 20 de zile de îngrijiri medicale. Ca să reții
intenție cu zile de îngrijiri medicale, tu trebuie să probezi sau să reții că autorul a acceptat că
va avea nevoie exact de 5 zile de îngrijiri medicale, ceea ce e foarte greu. Intenție înseamnă
că autorul acceptă rezultatul mai grav. Ori, ca să poți reține intenție la loviri sau alte violențe
pe alineatul (2), îți trebui intenție și pentru rezultatul mai grav, nu doar pentru acțiunea de
lovire. Rezultatul nu înseamnă leziunea, ci zi de îngrijire medicală pe alin. (2). Deci, se
poate reține în concurs ideal fără nicio problemă.
varianta D – dacă sunt în împrejurări diferite faptele, nu operează absorbția. Ce absorbție

ai dacă azi l-am vătămat corporal și peste 5 luni l-am ucis, pentru a-mi ascunde vătămarea
corporală? Nu operează absorbția între cele două.
7. varianta A – NU, pentru că este pe alin. (2) și nu este infracțiunea de loviri sau alte
violențe pură, ci este infracțiunea de UCIDERE SAU VĂTĂMARE A NOU-
NĂSCUTULUI (de la art. 200 C. Pen. – tulburarea este provocată de procesul nașterii).
varianta B – NU, pe alin. (1) se poate comite doar cu intenție.

varinata C – DA. Pe alin. (2) nu avem nevoie și de suferințe fizice. Pe alin. (1), urmarea
cerută de legiuitor este suferință fizică. Pe alin. (2), ORICE VĂTĂMARE SAU LEZARE
A INTEGRITĂȚII CORPORALE pentru a cărui vindecare ai nevoie de cel puțin 1 zi de
îngrijire medicală, este deja vătămare.
8. varianta A – DA. Am făcut o speță exact la fel: țăranul de pe câmp, cea cu trecerea de
pietoni. Și ar mai fi cea cu soția însărcinată aflată cu mama ei în mașină, numai că aici nu
era culpă pură. Dar, într-adevăr, îi aveam pe mortul M și pe N, care era doar vătămat
corporal.
varianta B – Se poate. Exemplu: îl sperii, are un atac de panică și moare. Era un clip pe
Youtube: unul s-a deghizat în moartea cu coasa, vine o tipă de la cumpărături, deschide ușa
de la frigider, și-și așează lucruirle în frigider, iar când închide ușa, el stătea în spatele ușii
de la frigider costumat. Tipa s-a speriat foarte rău, a fugit rapid pe stradă și a călcat-o
mașina. Pentru cel care a speriat-o am fi reținut ucidere din culpă în pluralitate material-
complementară cu cel care a călcat-o, dacă și el are o conduită culpabilă. dar speța putea fi
pur și simplu: eu o sperii pe ea, ea face un atac de panică și din cauza unor complicații
cardiace despre care nimeni nu știe, moare.
varianta C – e un caz de ucidere din culpă clasică

varianta D – NU, pentru că nu poate fi reținută ucidere din culpă în concurs ideal cu
ucidere din culpă, fiindcă dacă e ideal înseamnă că e aceeași acțiune; dacă au murit mai
mulți oameni din culpă prin aceeași acțiune este forma agravată (ucidere din culpă asupra a
două sau mai multe persoane)
9. varianta A – NU. Chiar dacă formal pare a fi o infracțiune distinctă, conceptual, erste o
simplă formă agravată a celorlalte infracțiuni. Și la forma agravată se exclude concurs ideal.
varianta B – violența asupra unui membru de familie se poate reține atunci când mama își
ucide noul-născut fără să fie tulburată
varianta C – DA, pentru că odată ce este îndeplinită forma agravată, ea se reține pentru
întreaga unitate legală
varianta D – DA.
*) Medicul, dintr-o eroare culpabilă, adică dintr-o culpă medicală, o informează greșit pe
mamă cu privire la implicațiile sarcinii și, drept urmare, mama spune că dorește să-i fie
întrerupt cursul sarcinii decât să se supună riscurilor pe care medicul i le-a prezentat. Apoi,
se dovedește că medicul a interpretat în mod greșit starea medicală a mamei și, de fapt,
sarcina putea fi fără probleme dusă până la sfârșit. Doar că s-a întrerupt de către medic în
mod nejustificat. Care ar fi încadrarea juridică? Este un accident de vătămare, are niște
suferințe fizice mama, o leziune a integrității sănătății există automat. Încadrarea juridică
este VĂTĂMAREA CORPORALĂ DIN CULPĂ, pentru că nu-i pot reține medicului
intenție cu privire la întreruperea cursului sarcinii, fiindcă el credea că se află în prezența
unei cauze justificative, respectiv întreruperea terapeutică a sarcinii. Ceea ce-i poate fi
reținut este o eroare de diagnostic și o eroare asupra incidenței cauzei justificative, care
înseamnă, de fapt, o vătămare corporală din culpă. Vătămarea corporală din culpă care a
produs avortul protejează și partea de făt. Întreruperea cursului sarcinii nu poate fi
intenționată aici, fără consimțământul femeii însărcinate, deoarece medicul în momentul în
care îi întrerupe cursul sarcinii, crede că o face justificat de motivul terapeutic al salvării
mamei. Prin urmare, el nu acționează cu intenție de a întrerupe cursul sarcinii (intenție
antijuridică, dacă vreți). Aflându-se în eroare cu privire la incidența cauzei justificative,
eroarea transformă intenția lui în CULPĂ. Unde avem avort din culpă și conduită culpabilă
în întregime? La vătămarea corporală din culpă care a produs avortul. Drept urmare,
medicul va răspunde pentru VĂTĂMARE CORPORALĂ DIN CULPĂ CU AVORT
(adică care a avut ca urmare avortul, care a produs avortul).
*) Circumstanțele de la omor, cele obiective se rețin doar dacă există și autorul le cunoaște.
Cele subiective se rețin dacă autorul în mintea lui crede că există, indiferent dacă ele existau
sau dacă și-au atins scopul etc.

SPEȚA 1
Ca să am ucidere din culpă, acțiunea trebuie să fie realizată după naștere.
În prima parte, avem lovituri cu pumnul și, apoi, avem lovituri cu bâta.
a) Loviturile cu pumnul - urmări: 14-16 zile de îngrijiri medicale și 3 dinți out. Dacă speța ar
fi fost doar atât (făcând abstracție de celelalte urmări), încadrarea ar fi fost: VĂTĂMARE
CORPORALĂ, adică art. 194 alin. (1) lit. c) și, eventual, a) C. Pen. – lit. a) vizavi de căzut
incisivi cu masticație, e cam greu să mesteci fără incisivi. E un prejudiciu estetic grav și
permanent, fiind permanent natural. La curs am tot insistat pe ideea de permanență naturală
versus remedierea problemei din punct de vedere artificial. Infirmitate permanentă din
punct de vedere natural. Faptul că tu-ți pui dinții nu are nicio relevanță din perspectivă
penală. Că poate n-ai bani să-ți pui implanturi și atunci poate mori de foame, căci e foarte
costisitor. E și litera a) pentru că e o stare de infirmitate, deoarece funcția masticației a fost
afectată de pierderea incisivilor, nu prea poți mesteca bine fără ei.
b) Lovituri cu bâta - S-au produs următoarele urmări: splină out, punere în primejdie a vieții,
avort și moarte copil. Dacă ar fi fost doar a doua parte, făcând abstracție de prima parte,
până la moartea copilului, care ar fi fost încadrarea? Femeia era însărcinată în 7 luni și s-a
apucat să-i dea puternic și în mod repetat cu o bâtă în abdomen, viața fiindu-i pusă în
primejdie, asta poate fi o TENTATIVĂ DE OMOR. Având în vedere vulnerabilitatea
femeii însărcinate în 7 luni, e clar o tentativă de omor asupra unei femei gravide.
Deci, în speță, având în vedere natura, frecvența, intensitatea, obiectul folosit și starea
subiectului pasiv (vulnerabilă), putem discuta despre o TENTATIVĂ DE OMOR. Odată ce am
reținut această tentativă de omor, am valorificat dintre rezultatele ce s-au produs (adică cele care
intră în tentativa de omor fără discuție): punerea în primejdie a vieții și splina. Noi în speță avem o
tentativă de omor care a produs avortul, avort care s-a produs cu intenție directă. Numai că avem ca
formă agravată a infracțiunii de omor, tentativa de omor asupra unei femei gravide. Credeți că dacă
reținem doar tentativa de omor asupra unei femei gravide, valorificăm faptul că în speță chiar s-a
produs avortul? NU. În ce situații ați mai întâlnit genul acesta de ipoteză în care ceva era consumat
și ceva era tentat prin aceeași acțiune (adică pentru o componentă a stării de fapt să reținem formă
consumată și pentru altă componentă, să reținem o formă tentată a unei infracțiuni)? La omor asupra
două sau mai multe persoane, unde îl aveam pe mort (considerați că avortul este mortul) și pe
supraviețuitor; iar aici rupeam unitatea și, pentru supraviețuitor, rețineam TENTATIVĂ DE
OMOR și, pentru mort (care, în SPEȚA 1 îmi este avortul), rețineam forma consumată. Ori, forma
consumată de avort intenționat este ÎNTRERUPEREA CURSULUI SARCINII.
Pe lângă tentativa de omor mai avem și art. 201 alin. (2) C. Pen. Dacă reținem întreruperea
cursului sarcinii, mai reținem omorul calificat asupra unei femei gravide? NU. Odată ce am
valorificat prin avort întreaga idee de stare sarcină etc., practic, nu avem tentativă de omor cu
femeie gravidă, pentru că rezultatul avortului l-am valorificat prin reținerea ÎN CONCURS AL
ART. 201 ALIN. (2) C. PEN.
În speță, ne-a rămas nevalorificată moartea copilului. Cum valorificăm vătămarea fătului în
timpul sarcinii care a produs moartea copilului după naștere? ART. 202 ALIN. (3) C. PEN. Și
atunci, pentru a doua componentă avem: tentativă de omor simplu, inițial, era asupra unei femei
gravide, dar, pentru că avortul s-a consumat, e mai corect pentru avort să rețin art. 201 alin. (2) C.
Pen. (adică infracțiunea de întrerupere a cursului sarcinii). iar pentru moartea copilului, avem art.
202 alin (3) C. Pen. Dacă avortul nu se consuma, era TENTATIVĂ DE OMOR CALIFICAT
ASUPRA UNEI FEMEI GRAVIDE fără nicio problemă.
Observați că avem punctul a) și punctul b). Inițial a început să comită o vătămare corporală,
apoi și-a înțesit loviturile și a comis, în final, o infracțiune de tentativă de omor. Vătămarea
corporală se absoarbe. Punctul a) intră și el absorbit în tentativa de omor.
ÎNCADRARE FINALĂ: TENTATIVĂ DE OMOR SIMPLU, INFRACȚIUNEA DE

AVORT FĂRĂ CONSIMȚĂMÂNTUL FEMEII ÎNSĂRCINATE – ART. 201 ALIN. (2) C.
PEN. – ȘI INFRACȚIUNEA DE VĂTĂMARE A FĂTULUI.
La Penal General ați învățat că dacă inițial îl lovesc și după aceea mă hotărăsc, de fapt, să-l
omor, ar trebui să se rețină concurs între loviri sau alte violențe și omor. Abordarea este mult prea
formală din punctul nostru de vedere, al Penalului Special, pentru că e foarte greu, oricum, practic,
să demonstrezi că până într-un punct a vrut doar să-l vatăme corporal și din alt punct încolo a vrut
să-l omoare. Deci, trebuie văzută starea de fapt în ansamblul ei. Și dacă ne uităm la speța noastră,
încadrarea este aceasta. Concluzia nu este una comună între Penalul General și Penalul Special, dar,
totuși, cea mai apropiată de ceea ce ni se pare nouă că este, este concursul de infracțiuni, după cum
ați văzut și în speța aceasta.

Seminar 5

Nu intră
- art. 197, 198, 203, 204 209, 212, 214, 215, 216, 2161 C. Pen.
- Art. 217 C. Pen. intră, deoarece acolo e sancționarea tentativei pentru toate infracțiunile
din Capitol și, având în vedere că vă intră 2 infracțiuni din capitol, trebuie să te uiți unde e
sancționată tentativa.
Iar din infracțiunile contra integrității și libertății sexuale, foarte probabil, aproape sigur intră
art. 218, 219 și 220 C. Pen. Pentru art. 221, 222 C. Pen. intră toate.
❖ Î: La fapta de nepedepsire a femeii care își oprește singură cursul sarcinii, poate
exista participație?
R: Poate exista participație. De exemplu, femeia își întrerupe singură cursul sarcinii
prin ingerarea unei substanțe și eu îi pun la dispoziție acea substanță – eu sunt
complice material la fapta ei. Vă amintiți că, atunci când ați discutat despre cauzele
de nepedepsire, la Penal General, ați stabilit că aceste cauze de nepedepsire au un
caracter personal. Spre exemplu, la împiedicarea producerii rezultatului, dacă aveam
3 coautori și doar unul împiedica producerea rezultatului, ceilalți doi răspundeau
penal - tocmai pentru că nepedepsirea tentativei avea un efect strict personal. Același
efect îl are și această cauză de nepedepsire pentru femeia însărcinată: doar femeia
însărcinată, având în vedere situația delicată în care se află, nu răspunde penal. În
rest, oricine altcineva va răspunde penal pentru participația la acea faptă.
❖ Traficul de minori față de traficul de persoane este o formă specială de trafic de

persoane care este dedicată strict minorilor, pentru că ajută la protecția lor. În
practică, dacă se întâlnesc cele două în aceeași speță, se merge pe CONCURSUL de
infracțiuni (în spețe de genul: am traficat și o prostituată de 12 ani și o prostituată de
18 ani, pentru cea de 18 ani este trafic de persoane și pentru minora de 12 ani este
infracțiunea de trafic de minori, în concurs).
Distincția dintre proxenetism și trafic de persoane este, în principiu, una de natura

cantitativă. La proxenetism, domnișoara nu că n-ar vrea neapărat, iar la traficul de
persoane ea este tratată, efectiv, ca o marfă (adică ea face ce-i zice ăla, când, cum îi
zice ăla etc.). La proxenetism, e ceva de genul să vedem ce tarif ai vrea, cât ar fi ăla,
cât ar fi aia.
Spre exemplu, în practica judiciară, s-a reținut, la un moment dat, proxenetism

pentru o persoană care a pus la dispoziția unei prostituate un apartament în care să
întrețină prostituata raporturi sexuale. Dar dacă eu o închid pe ea în beci și o aduc
din când în când în apartamentul ăla să întrețină raporturi sexuale cu X, Y, Z, deja e
trafic de persoane. Traficul de persoane are un caracter special, înlătură
proxenetismul.

❖ Î: Hărțuirea pe alin. (2), cel cu trimiterea mai multor mesaje, în cazul în care avem o
infracțiune continuată și să spunem că pe parcursul a unor luni de zile am primit zeci,
sute de mesaje pe zi. Într-unul dintre mesaje se zice, la un moment dat, că autorul o
amenință pe victimă cu moartea dacă nu va fi împreună cu el. În această sit. avem și
hărțuire pe alin. (2), care s-ar absorbi în infracțiunea de șantaj pe alin. (1), pentru un
folos nepatrimonial, dar și amenințare. Cum funcționează aceste trei infracțiuni într-o
singură situație?
R: Amenințarea, în momentul în care amenințarea este însoțită de o constrângere

pentru a realiza o anumită conduită în vederea obținerii unui folos material („te omor
dacă nu vii să faci asta”), deja este șantaj. În speța expusă în întrebare, relația este
doar dintre șantaj și hărțuire. Amenințarea nu mai intră în discuție. Dacă eu îi spun
victimei: „dacă nu faci asta, te omor”, asta înseamnă șantaj. Dacă-i spuneam doar că
o omor, asta înseamnă amenințare. Șantajul este o formă de amenințare cu un SCOP
SPECIAL, e o amenințare cu un scop (te ameninț ca să obțin ceva de la tine, te
constrâng la o anume conduită pentru a obține ceva de la tine).
Î: Dacă pe perioada respectivă ar fi amenințări diferite, amenințări, să zicem, cu

violul – fără să se urmărească ceva pentru a nu viola victima – respectiv o
amenințare ulterioară – de genul: „te omor dacă nu vei fi cu mine” – ce avem?
R: O amenințare, într-o parte, ÎN CONCURS cu un șantaj.
Î: Și atunci hărțuirea de pe alin. (2), dacă este de lungă durată, ar constitui șantaj ca
fiind o infracțiune mai gravă, dacă hărțuirea ar fi de lungă durată?
R: Nu, pentru că acel caracter subsidiar al hărțuirii trebuie să fie valabil pentru
fiecare act material în parte. Adică dacă eu te sun două luni noaptea și doar își spun:
„sunt moartea, sunt moartea”, două zile, două nu. Și, apoi, în două luni și o zi îți
spun: „sunt moartea, dacă nu te împaci cu mine, te omor”, pentru ultima zi pot să
rețin șantaj fără probleme. Dar pentru ceea ce s-a întâmplat în cele două luni
anterioare, voi reține hărțuire. Caracterul acesta subsidiar operează pe ACTE
MATERIALE. Dacă am și una și alta și sunt bine individualizate, voi reține un
CONCURS de infracțiuni.
❖ Î: La proxenetism am înțeles că dacă există recrutare, nu mai există neapărat

componenta de proxenetism, pentru că se bagă la trafic. Este corect?
R: Corect. Recrutarea este un prim act de executare al infracțiunii de trafic de

persoane, ceea ce înseamnă că deja e trafic de persoane. Și odată ce ai trafic de
persoane, nu mai poți avea proxenetism. Pentru că ai un caracter special una față de
cealaltă. Chiar și dacă există acordul persoanei. Deci, ideea este că se presupune că
este un acord viciat, pentru că sunt foarte multe spețe în practica judiciară. Spețele de
trafic de persoane sau de proxenetism, cu femei care practică psrostituția sunt în felul
următor: de foarte multe ori, ele sunt agresate de un tip care le promite marea cu
sarea (se numesc în limbaj practic: lover boy), că merg în Italia, se căsătoresc, vor fi
fericiți, cu mulți bani. Cei doi sau cei patru, în funcție de circumstanțe, merg în Italia
și, acolo, inculpatul, după ce i-a câștigat psihicul victimei, începe să condiționeze
dragostea lui (să-i spună: „dacă faci asta, putem fi în continuare împreună, dacă nu
faci asta, înseamnă că nu mă iubești și, drept urmare, ne vom despărți”). Și ea, cum
este acaparată deja de el din punct de vedere psihologic, acceptă să se prostitueze.
Într-o astfel de situație, se consideră că chiar dacă, aparent, ea merge de bunăvoie să
se prostitueze, de fapt, există un viciu de consimțământ acolo, este un soi de
constrângere psihică și încadrarea e TRAFIC DE PERSOANE.
La proxenetism e ceva de genul: „ok, fetița, vrei să te prostituezi?”. Și ea zice: „da,

cum că nu, câți bani fac pe lună?”. Deci, e o chestie super relaxată între cei doi. Când
vorbim despre trafic de persoane este: „te prostituezi, că așa zic eu”. Dincolo, la
proxenetism, este: „ai vrea să te prostituezi? Uite câți bani faci, eu îți asigur protecția
etc.”, deci, e mult mai mare lejeritatea.
❖ Î: Determinarea și recrutarea n-ar fi echivalente? Recrutarea conține un

consimțământ viciat al persoanei.
R: Da. Poate rămâne proxenetism (recrutare) dacă îi prezinți lucrurile într-o manieră
în care este clar că ea are autonomie de voință. Determinarea înseamnă o manipulare
din punct de vedere psihologic, atsfel încât ea să aibă senzația că, de fapt, ea a luat
decizia asta. Când, de fapt, ea a fost manipulată să ia decizia asta. Sunt foarte multe
spețe de acest gen.
Î: Dacă avem recrutare, și după practicarea, putem avea concurs? În sensul în care
ăla o și recrutează și și practică prostituția.
R: NU, pentru că este în scopul exploatării acesteia prin constrângere, răpire. E tot
trafic de persoane. Îi rămâne doar traficul, odată ce sunt îndeplinite condițiile.
❖ Î: Se poate să fie concurs ideal între trafic de persoane și proxenetism?
R: NU. Se cam exclud una pe cealaltă.
❖ Î: În manualul de Penal General, era o speță reală: un bărbat s-a dus la o grădiniță și
a cerut să i se predea un copil, iar învățătoarea a refuzat, el nefiind pe lista
persoanelor care puteau să ridice copilul. După care, bărbatul a plecat. Ea a anunțat
Poliția și, în final, s-a constatat că el a comis doar acte de pregătire, care nu sunt
sanționate penal. Într-un asemenea exemplu, de om care merge să ia un copil de la
grădiniță și să-l răpească. De la ce moment, în această situație, devine tentativă?
Când se termină actele de pregătire?
R: La feeling, eu aș fi putut reține o tentativă imperfectă de lipsire de libertate.

Sinceră să fiu, mie mi s-ar părea aici că depinde de unde trebuia să-l aducă doamna
pe copil. Se interpune, esențial, între acțiunea de a-i cere și acțiunea de răpire,
acțiunea de a-l aduce, cumva. Evident că, din momentul în care educatoarea îl aduce
pe copil și eu îl iau, e clar că avem un act de executare. Poate că în opinia d-lui
Streteanu nu putem discuta despre act de executare până în momentul în care copilul
este pus, cumva, la dispoziția educatoarei (aici, cred că se referea la ideea ca până în
momentul în care copilul este pus la dispoziția răpitorului). Dar, mie mi se pare
destul de discutabil.
Tentativa înseamnă punerea în executare a unei infracțiuni, a rezoluției infracționale

de a comite o faptă. Pe teoria actelor intermediare, aveam act de executare, actul de
executare prevăzut de normă (în sensul de răpire) și actul aflat în imediata apropiere
a actului de executare. Spre exemplu, dacă aș vrea să omor copilul și m-aș apropia
foarte tare de copil și numai i-aș spune doamnei: adumi-l”, e chiar la limită între acte
de pregătire și acte de executare. Depinde foarte mult de unde e copilul. Aș înțelege
că e act de pregătire dacă, spre exemplu, educatoarea trebuie să meargă trei etaje să
mi-l aducă pe copil, într-adevăr, e prea departe. Dar dacă copilul este chiar lângă ea
sau la un metru de ea, deja mi se pare că se apropie destul de mult de ideea de act
(aici nu am înțeles ce a spus) chiar lângă actul de executare.
❖ Î: Dacă putem găsi o corelație de genul cauză-efect, care e inclusă, oarecum de către
presupusul infractor, atunci avem șantaj și nu amenințare?
R: Amenințarea este: „te omor!”.
Î: Amenințarea e doar un efect dar fără cauză?
R: Ceva de genul acesta. Diferența este foarte simplă. Șantajul este o amenințare
condiționată („te omor dacă nu faci asta”, „te violez dacă nu faci asta”). „Dacă faci
asta din care eu obțin un folos, nu pățești nimic. Dar dacă nu faci asta”, e ȘANTAJ.
Amenințarea pură e pur și simplu că-ți zic: „te omor”, „te violez”, „te bat” etc., fără
să vrei ceva în schimb, fără să ceri ceva în schimb, pur și simplu că nu-mi place de
tine, că ești urât, ești prost etc. Nu e o condiție aici, nu e o amenințare condiționată. E
clar că voi face asta necondiționat, indiferent de conduita ta.
❖ La șantaj sau la infracțiunile cu conținuturi alternative. Citiți art. 207 C. Pen. Ce

înseamna la Penal General infracțiunile cu conținuturi alternative și care era miza
acestei calificări? Se reținea în concurs.
Exemplu: eu, într-o primă fază, îți spun ție: „te omor dacă nu-mi dai 10.000 €”. Tu
zici că nu-mi dai niciun ban. Eu zic: „vezi că te omor dacă nu-mi dai 10.000 €” și,
mai mult decât atât, voi publica niște poze compromițătoare cu tine făcând nu știu ce.
Dacă spuneți că infracțiunea asta e cu conținuturi alternative, ce ar trebui să-mi
rețineți? Concurs între alin. (1) și (3). Vi se pare OK să rețineți concurs între alin. (1)
și (3) într-o astfel de situație, în condițiile în care libertatea psihică e în aceeași
parametrii lezată? NU.

Deci, practic, alin. (3) este o formă specială de șantaj. Nu-mi intra pe alin. (1), pentru
că aveam constrângerea prin amenințare (din punct de vedere patrimonial). Drept
urmare, a trebuit să se creeze această formă a tentativei la șantaj. Dar e tot un șantaj,
e un șantaj special.
Cele mai multe infracțiuni de șantaj le găsești cu el și ea, care s-au iubit, după aceea,
nu se mai iubesc; ea ia trimis lui poze în fel de fel de ipostaze indecente sau s-au
înregistrat în timp ce întrețineau un raport sexual etc. Și după ce s-a rupt relația, el
fiind extrem de atașat de ea, îi spune că dacă nu se împacă cu el sau dacă nu merge
să întrețină niște raporturi sexuale cu el, va publica pozele cu ea. Într-o speță era o
profesoară de liceu de 45 de ani, iar el era un italian de vreo 70 de ani, care avea o
obsesie, era foarte îndrăgostit și pentru că doamna a refuzat, el a împânzit toată
școala cu poze ale doamnei în ipostaze indecente. Dacă vorbim despre minore și
avem materiale cu caracter pornografic ale minorelor, diferite înregistrări, deja
discutăm și despre infracțiunea de pornografie infantilă.
SPEȚA 1
Dereglările mamei erau datorate substanței respective. Tot ce s-a întâmplat în speță sau nu s-
a întâmplat, s-a încercat a fi cauzat prin ingerarea acelei substanțe.
TENTATIVĂ DE ÎNTRERUPERE A CURSULUI SARCINII (AVORT) în formă

agravată, fără consimțământul mamei.
De ce, în speță, nu poate fi incidentă cauza justificativă specială a avortului terapeutic?

Pentru că lipsește consimțământul mamei. În speță, chiar dacă ar fi îndeplinite o parte dintre
condițiile avortului terapeutic, respectiv fătul care suferea de malformații genetice și întreruperea
sarcinii era în interesul fătului, mă rog, cam cinic să zici că e în interesul fătului că ar fi murit, în
astfel de situații, cauza justificativă, pentru a se aplica, are nevoie de consimțământul mamei. Ori, în
speță, nu exista consimțământ, ci, din contră, exista opoziția mamei.
În materie de avort (art. 201 C. Pen.), acțiunea, manoperele avortive le avem în cursul
sarcinii. Și rezultatul se produce tot aici, în timpul sarcinii, în sensul în care sarcina este întreruptă.
Pe de altă parte, la art. 202 C. Pen. (vătămarea fătului), avem acțiunea tot în cursul
sarcinii. Dar rezultatul este după naștere.
Raportat la situația în care autorul încearcă să întrerupă sarcina, nu reușește, dar copilul
moare sau este vătămat după sarcină, exact ipoteza despre care discutăm în speță, avem trei variante
de încadrare:
1) tentativă de avort agravat (fără consimțământul victimei) + art. 202 alin. (3) C. Pen., pe
raționamentul că fătul a decedat urmare a unei acțiuni de agresare a lui în timpul sarcinii
2) exclusiv tentativă de avort agravat (că e fără consimțământul victimei)
3) un fel de absorbție, să reținem doar art. 202 alin. (3) C. Pen.
Problema este că fiecare dintre aceste variante de încadrare are propriile ei probleme. În
sensul în care, dacă mergem pe varianta 2, nu valorificăm că a murit fătul. Dacă mergem pe art. 202
alin. (3), exclusiv, nu valorificăm tentativa de avort în componenta de vătămare a mamei. Vă
amintiți că avortul are două componente, ca valoare socială: mama (integritatea ei) și fătul. Prin
urmare, varianta pe care mergem noi, chiar dacă și ea are problemele ei este varianta 1 (apare și în
manual această discuție, însă, acolo nu s-a tras o concluzie cu ce variantă ar fi mai bine de aplicat).
Este și ea criticabilă, deoarece valorific de 2 ori vătămarea fătului, acțiunea de vătămare a fătului.
➢ Deocamdată, raportat la toate situațiile pe care le-am avut în speță, am reținut tentativă de
avort pe alin. (2), fără consimțământul victimei și vătămarea fătului pe alin. (3).
Deocamdată, în speță, l-am valorificat pe văt, am valorificat manoperele avortive ale soțului. Să
presupunem că în speță s-ar fi produs și incapacitatea mamei de a mai avea copii. Încadrarea
juridică ar fi fost vătămare corporală, nu avort care a avut ca urmare vătămare corporală. Pentru
că nu vorbim despre o praeterintenție, necesară pentru a putea discuta despre avort care a avut
ca umare vătămarea corporală (adică urmarea de la vătămare, starea de infirmitate să fie
provocată din culpă), ci vorbim despre o vătămare corporală cauzată cu intenție (ni se spune
în speță că aceasta era urmare le fel de mult dorită de către soț). Deci, art. 194 alin. (1) lit. a) C.
Pen.
DOAR că, în speța noastră, urmarea NU s-a produs, deși autorul a dorit să o producă. Se va
reține o TENTATIVĂ LA VĂTĂMAREA CORPORALĂ PE ART. 194 ALIN. (1) LIT. a)
C. PEN.
➢ TENTATIVĂ DE AVORT agravat [art. 201 alin. (2) C. Pen.] + art. 202 alin. (3) C. Pen. +
TENTATIVĂ LA ART. 194 alin. (1) lit. a) C. Pen., pentru că incapacitatea de a mai avea
copii înseamnă, de fapt, starea de infirmitate permanentă. Aceasta este încadrarea finală în
speță.
o Cu femeia gravidă e super încurcătură, pentru că avem foarte multe infracțiuni în care o
acțiune agresivă asupra femeii gravide ar putea fi încadrată.
C. Adică, în situația în care avem simple agresiuni asupra femeii gravide, avem nu mai
puțin de 4 infracțiuni care s-ar putea aplica într-o speță:
a. art. 194 alin. (1) lit. d) C. Pen., care a avut ca urmare avortul
b. avort cu o urmare de la art. 194 C. Pen., adică art. 201 alin. (3) C. Pen.
c. vătămare din culpă care a produs avortul, adică art. 196 alin. (2) C. Pen.
d. ipoteza pe care am tratat-o în speța noastră, respectiv CONCURS între art.
194 C. Pen. + art. 201 C. Pen.
Aici aveți situații de agresiuni asupra mamei.
Cum facem diferența dintre cele 4 infracțiuni propriu-zise, având în vedere că
toate au numitorul comun: agresiuni asupra mamei și un avort? Forma de
vinovăție și cum s-a raportat el la comiterea acelor rezultate.
Să le luăm pe rând:
a. La 194 care a avut ca urmare avortul, autorul și-a dorit (rezultat intenționat,
intenție directă sau eventuală) o urmare de la 193 sau 194, alta decât avortul,
iar rezultatul din culpă: avort.
Exemplu: îi dai un pumn, accepți rezultatul intenționat – al tău este un
rezultat de la 193, adică suferința fizică aferentă pumnului – se
dezechilibrează, cade pe burtă, pierde sarcina, a rezultat un avort din culpă.
b. Exemplu avort care a avut ca urmare vătămarea corporală: NU este bun
exemplul cu speța noastră, dacă nu s-ar fi întâmplat rezultatul – pentru că tot
nu ar fi fost încadrearea de la varianta b, am fi fost pe concurs, deoarece și-
ar fi dorit rezultatul de la vătămare. Ar fi fost încadrarea relevată de varianta
b dacă, în speța noastră, el nu ar fi știut de acest efect al substanței. Adică, a
dorit să-i întrerupă sarcina (acesta este rezultatul intenționat: avortul), peste
care se suprapune un rezultat din culpă (o urmare de la 194).
c. Exemplu: conduceam și am dat cu mașina peste o femeie însărcinată.
Accident rutier (regula este culpă), este art. 196 alin. (2) și (3) C. Pen. Avem
o conduită exclusiv din culpă și rezultate din culpă exclusiv. Dacă ceva este
intenționat, înseamnă că trebuie să ne poziționăm în cadrul altor variante.
d. Deja am făcut SPEȚA 1. Ambele rezultate sunt intenționate: un rezultat
intenționat (avort) și un al doilea rezultat intenționat (urmare de la 194).
Când discutăm despre rezultate intenționate, să aveți în vedere și
INTENȚIA EVENTUALĂ!! Poate fi intenție eventuală și dacă nu și-a
dorit să facă asta. Pentru a nu discuta despre intenție trebuie să nu-și fi dorit
și să nu fi acceptat că se va întâmpla asta.
B. Situația în care avem acțiuni care duc la moartea femeii însărcinate. Avem 3
infracțiuni care seamănă între ele:
a) omor calificat asupra unei femei gravide, art. 189 alin. (1) lit. g) C. Pen.
b) LVCM
c) avort care a avut ca urmare moartea victimei, art. 201 alin. (3) C. Pen.
a) Avem intenție. Aici, ne raportăm la acțiune (e mai importantă acțiunea).

Bine, e și un rezultat intenționat, dar și o acțiune de ucidere, pentru situația
în care avem, eventual, tentativă (pentru că trebuie să știu când e tentativă de
omor asupra unei femei gravide și când e o simplă vătămare care a avut ca
urmare avortul, trebuie să fac diferența dintre cele două). Deci, aici, avem
rezultat intenționat + acțiune de ucidere. Avortul e cu titlu de culpă, dacă
femeia moare, normal că se produce și avortul, dar el nu trebuie să-și fi dorit
avortul.
Exemplu: îi dai cu sapa în cap unei femei gravide.
b) Avem praeterintenție. Aici, nu prea contează dacă autorul știe că femeia
este gravidă. Poate să conteze, totuși, dacă el știa că femeia este gravidă
sau nu pentru producerea avortului. La LVCM, am un rezultat

intenționat, care trebuie să fie orice urmare de la 193 sau 194, ALTA
decât avortul. Și, peste acest rezultat intenționat, se produce un rezultat
din culpă, care este moartea victimei. Trebuie să fie rezultatul intenționat
altul decât avortul, deoarece dacă el accepta că se va putea produce avortul,
trebuie să ma mut la varianta c) de încadrare.
c) Rezultatul intenționat este avort și rezultatul din culpă este moartea.
Deci, dacă rezultatul intenționat al autorului este avort, înseamnă că avem de-a
face cu un avort care a avut ca urmare moartea victimei. Nu mai putem avea de-
a face doar cu un LVCM. Că dacă el are intenție pe avort, automat trebuie să te
muți la infracțiunea unde ai avort intenționat, respectiv avort care a avut ca
urmare moartea victimei.
Exemplu: de Black Friday am nevoie de tigăi și mă duc în Carrefour-ul din

Vivo. Aștept să se deschidă la 6:30, am o femeie gravidă în fața mea cu care
tocmai discutaserăm și ajunsesem la concluzia că amândouă vrem cât mai multe
tigăi, drept urmare ea este un concurent la tigăi. În momentul în care se deschide
grilajul, eu o împing pe femeia din fața mea, ea cade pe burtă și pierde sarcina.
De, asemenea, femeia moare. Femeia era însărcinată în 2 luni. Încadrarea este
LVCM. Praeterintenție. Nu și-a dorit moartea femeii, a vrut doar s-o împingă.
Iar la avort avem culpă. Nu putem reține intenție la avort, ca să mergem pe avort
care a avut ca urmare moartea victimei, pentru că sarcina nu era vizibilă (la 2
luni, 9 săptămâni, sarcina era la început) și fiind străini unul de celălalt, victima
de autor, nu avea de unde să știe autorul că victima este însărcinată.
Exemplu: Modificăm speța. Femeia este însărcinată în 8 luni și o împing din

spate puternic, cade pe burtă, pierde sarcina și, apoi, moare. Avort care a avut
ca urmare moartea victimei. Pentru că femeia, fiind însărcinată în 8 luni, și, eu
împingând-o puternic din spate, este clar că ea va pica exact pe burtă (legile
fizicii). 8 luni de sarcină înseamnă o sarcină foarte avansată, iar eu accept că s-
ar putea întâmpla ceva cu sarcina, ceea ce s-a și întâmplat. Deci, intenție
eventuală pentru avort + moartea victimei din culpă (o împing, dar nu mă
aștept să moară dacă împing femeia însărcinată). Dintr-o întrerupere a cursului
sarcinii, în principiu, nu mori, decât dacă apar complicații. Omorul calificat
asupra unei femei gravide nu se poate reține tocmai din perspectiva loviturii, că
e una singură.
Aici, este rezonabil să spui că atunci când împingi o persoană însărcinată în 8
luni din spate, astfel încât ea să cadă pe burtă, e de așteptat că ea s-ar putea să
piardă sarcina (în speță, discutasem despre tigăi, și astfel am observat existența
sarcinii). Evident că dacă nu vezi că e însărcinată, chiar și în 8 luni, și o împingi,
nu i-ai văzut burta, nu se mai poate reține avort care a avut ca urmare moartea
victimei. Depinde de situație.

Exemplu: Modificare speță. O împing pe femeia însărcinată, ea încearcă să se
ridice, căci vrea și ea foarte mult tigăile, și încep să o bat, să dau cu picioarele în
ea și să spun că „tigăile sunt ale mele”. Omor calificat asupra unei femei
gravide. Pentru că deja, prin acțiunea de lovire repetată a unei victime aflată în
stare de vulnerabilitate, putem discuta despre o infracțiune de omor cu intenție
eventuală.
Ce înseamnă intenție eventuală? Accepți că s-ar putea produce rezultatul. Ce

înseamnă că accepți că s-ar putea produce rezultatul? Că este rezonabil că în
urma unei acțiuni de natura acțiunii pe care tu ai comis-o, este rezonabil că un
astfel de rezultat să aibă loc. Este rezonabil să te aștepți ca, după ce împingi o
femeie însărcinată pe burtă, în urma impactului cu solul, femeia respectivă să
piardă sarcina? DA. Dacă este rezonabil înseamnă că tu, deși nu ți-ai dorit
avortul, ai acceptat că el s-ar putea produce. De la o întrerupere a cursului
sarcinii, în mod obișnuit, nu se produce moartea; se produce moartea doar în
situații excepționale.
Dacă o împingeam pe niște scări, spre exemplu, aș fi putut discuta despre o
intenție eventuală de omor. Dar dacă împing din spate în față, are 1,60 înălțime
și calculăm cât e unghiul în care a căzut, nu mi se pare că moare dintr-atât, chiar
și însărcinată în 8 luni. Depinde cum cade, depinde de la ce înălțime cade.
Atenție! Acestea sunt exemple teoretice. Evident că voi, când veți avea o stare
de fapt, vă veți raporta la toate elementele de fapt care vă vor indica o formă de
vinovăție sau alta.
SPEȚA 2 – VARIANTA DE PE FOAIE

În speță musafirul e un bărbat, nu se referă la fetiță.
Infracțiunea de pruncucidere este corespondenta infracțiunii de ucidere a nou-născutului din
actualul C. Pen. Deci, a mai comis o dată uciderea nou-născutului.
Evident că se va revoca eliberarea condiționată.
Dacă am o infracțiune comisă pe Vechiul C. Pen și o infracțiune comisă pe Noul C. Pen.,
regulile concursului sunt cele în materie de actualul C. Pen.
X nu era tulburată pentru că a născut, ci era tulburată dintr-un alt motiv.
Deci, NU poate fi infracțiunea de ucidere a nou-născutului, pentru că nu avem starea de

tulburare specifică acestei infracțiuni, respectiv starea de tulburare provocată de procesul nașterii.
Dacă nu poate fi uciderea nou-născutului, poate fi OMOR asupra unui membru de
familie și cu premeditare (premeditarea este sugerată de faptul că-i spune că va rezolva problema;
e clar că au discutat înainte, au stabilit că au o problemă care trebuie rezolvată).

➢ Prin urmare, mama răspunde pentru VIOLENȚĂ ASUPRA UNUI MEMBRU DE
FAMILIE ÎN FORMA OMORULUI CALIFICAT CU PREMEDITARE. Art. 189 alin.
(1) lit. a) C. Pen. raportat la art. 199 C. Pen.
➢ Amantul răspunde pentru complicitate material-intelectuală (și o omisiune poate fi o
contribuție materială la comiterea faptei, în momentul în care îți înlătură posibilii opozanți)
la omor calificat. Calitatea subiectului pasiv este o circumstanță reală, iar dacă mama și-a
omorât copilul, amantul știind acest lucru, înseamnă că se răsfrânge această calitate de copil
și asupra amantului și el este COMPLICE LA VIOLENȚE ASUPRA UNUI MEMBRU
DE FAMILIE ÎN FORMA OMORULUI CALIFICAT, CU PREMEDITARE (el având
propria premeditare). Adică complice la art. 189 alin. (1) lit. a) C. Pen. raportat la art. 199 C.
Pen. Deci, premeditarea nu se răsfrânge de la mamă înspre amant, ci el însuși are propria
circumstanță de premeditare și, de aceea, i-o reținem și lui. Deci, se reține complicitate la
infracțiunea de omor cu premeditare asupra unui membru de familie.
VARIANTA 2
Mama este tulburată, face același lucru, amantul face același lucru. Dar mama
face ce face din cauza unei stări de tulburare provocată de procesul nașterii.
➢ Mama răspunde pentru UCIDEREA NOU-NĂSCUTULUI, art. 200 alin. (1) C.

Pen.
➢ Amantul răspunde la fel ca în speța originală, diferența este că e vorba de OMOR
SIMPLU (NU avem omor calificat, căci nu avem premeditare). Efectele stării de
tulburare se produc strict asupra încadrării mamei, pentru că doar ea este tulburată,
este propria ei circumstanță. Deci, rămâne complice la omor, iar premeditarea nu o
mai reținem. Dacă am reținut că mama e tulburată, înseamnă că cei doi nu au
premeditat, a fost o intenție repentină a mamei de a comite fapta. Prin urmare, nu
mai poți să spui că complicele a premeditat.
Deci, în speță, mama i-a transmis amantului să scoată musafirul și ce ar vrea să facă,
adaptăm speța. Rămâne neschimbată ideea de rezolvare a problemei în speță, prin
aceea că mama vrea să omoare nou-născutul, fiind tulburată, și ideea de ajutor la
acest omor, dând musafirul afară din casă. Într-o astfel de situație, e clar
complicitate.
VARIANTA 3
Mama, tulburată, încearcă să-și ucidă copilul, dar nu reușește și copilul are
nevoie de 100 de zile de îngrijiri medicale, în urma acțiunilor mamei.
➢ De ce nu e tentativă la art. 200 alin. (1) C. Pen.? Pentru că tentativa NU se pedepsește. Și
dacă tentativă nu se pedepsește, înseamnă că nu pot reține tentativă la uciderea noului-
născut. Rețin, totuși, fapta efectiv comisă de către mamă, și anume: o VĂTĂMARE A
NOU-NĂSCUTULUI, adică art. 200 alin. (2) C. Pen.
Deci, mama încearcă să-și ucidă copilul, dar nu reușește (tulburată fiind). Teoretic, ar trebui
să reținem o tentativă la uciderea nou-născutului. Dar tentativa la uciderea nou-născutului nu este
sancționată. Prin urmare, nu aș putea s-o rețin. În consecință, mă duc pe fapta efectiv comisă de
către mamă din perspectiva ei, adică ce mai pot valorifica de acolo. Și ce pot valorifica sunt acele
100 de zile de îngrijiri medicale. Cum le pot valorifica? Prin reținerea infracțiunii de vătămare a
nou-născutului de către mamă.
Ați mai întâlnit această ipoteză în care tentativa nu se pedepsește, dar autorul răspundea
pentru fapta efectiv comisă la DESISTARE sau la ÎMPIEDICAREA PRODUCERII
REZULTATULUI. La împiedicarea producerii rezultatului, dacă eu te împușc pe tine în piept și,
apoi, „vai, vai, vai, ce am făcut” și te duc la spital, te salvez și tu ai nevoie de 100 de zile de îngrijiri
medicale, eu nu mai răspund pentru tentativă de omor (că am împiedicat producerea rezultatului),
dar voi răspunde pentru fapta efectiv comisă, respectiv vătămare corporală.
La uciderea la cererea victimei ar putea fi la fel. Nu se pedepsește tentativa, iar dacă nu se
produce rezultatul, iar atunci nu se pedepsește pentru nimic (acționează sub consimțământul
victimei). Ar putea fi.
➢ Amantulului îi reținem COMPLICITATE LA TENTATIVĂ DE OMOR. Acestuia
nu i se reține complicitate la vătămarea nou-născutului pentru că nu era tulburat și
starea de tulburare a mamei este o circumstanță personală proprie, care se reține
exclusiv față de mamă și nu față de ceilalți participanți, chiar dacă el cunoștea. Chiar
dacă amantul știa foarte bine că ea este tulburată de nu mai poate, nu are nicio
importanță, i se reține complicitate la omor. Practic, el nu are nicio scuză că a ajutat-
o, că nu era tulburat.
Art. 200 alin. (1) C. Pen. este o formă atenuată de omor, în principal, pentru că există starea
de tulburare a mamei. Iar legiuitorul s-a hotărât că, din moment ce ea este tulburată, să nu-i
rețină, totuși, omor pe reproșabilitate, că nu merită. Mai bine să-i rețină o formă atenuată.
Dacă participantul secundar o ajută pe mamă, el o ajută din perspectiva lui la o infracțiune
de omor, căci pentru el nu există rațiunea pentru a-i atenua răspunderea. Pentru el, ceea ce s-
a întâmplat acolo este o tentativă de omor. Pentru mamă, pentru că ea era tulburată, era
tentativă de ucidere a nou-născutului, care nu este sancționată. Și, drept urmare, mama
răspunde pentru vătămare. Dar amantul nu este tulburat, nu are nicio scuză pentru faptul că a
participat la o astfel de infracțiune.
o ÎNTREBARE: Fapta de a droga o persoană ar putea să intre ca și tipicitate pe 193 sau pe

205?
RĂSPUNS: Mai degrabă pe 205. Dacă nu-i provoacă suferințe fizice, înseamnă că-i
paralizezi libertatea de mișcare și atunci, mai degrabă, pe 205.
La tentativa de viol prin punerea în imposibilitate de a se apăra, acțiunea de a droga
victima e absorbită legal, practic, în infracțiunea de viol. În cazul unei desistări de la viol, în
acest caz, se răspunde pentru o lipsire de liberate.

SPEȚA 3
Îi avem pe frații X și Y care o sună pe S și o roagă să meargă până la ei acasă.
Deplasarea lui S la casa celor doi nu poate fi considerată o lipsire de libertate în condițiile în
care S se aștepta ca acasă la ei totul să fie bine, când, de fapt, acolo nu a fost nimic bine.
Deci, ademenirea unei persoane în a se deplasa undeva, chiar și o ademenire bazată pe
minciuni (că asta înseamnă ademenire), nu poate duce la o lipsire de libertate.
Exemplu: dacă un nene vrea să violeze o minoră, nu o poate viola în curtea școlii și,
astfel, îi spune să meargă cu el să joace niște jocuri video la el acasă. Și ea merge,
așteptându-se să se joace niște jocuri video dar, de fapt, asta nu se întâmplă și întreține un
raport sexual prin constrângere cu nenea. Într-o astfel de situație, e adevărat că
consimțământul minorei a fost viciat, însă, acest viciu de consimțământ NU este suficient
pentru a anihila, a anula consimțământul victimei. Deci, ea chiar înțelege, când a zis că
merge, ce presupune deplasarea. Nu faceți marea greșeală să vă raportați la Civil și astfel
să spuneți că la 8 ani, de exemplu, nu are capacitate de exercițiu!! Nu o are, dar în Penal
nu contează. De exemplu, NU este violare de domiciliu dacă un nene bate la ușa unui minor
și-l roagă să-l lase să intre și copilul îl lasă să intre, pentru că există un consimțământ. În
Penal, consimțământul acesta se analizează altfel față de Civil. Va fi considerată tentativă
sau lipsire de libertate sau chiar tentativă de viol în momentul în care cei doi ajung în
apartament și victima deja nu mai vrea să fie acolo și el își asigură victima printr-o acțiune
de constrângere.
La infracțiunile de act sexual cu un minor, viol, implicațiile sunt de natură
fiziologică, anatomică, nu cred că o fetiță înțelege la 5 ani ce înseamnă să întreții un raport
sexual, risc de boli venerice, risc de sarcină etc. Dar cred că înțelege dacă îi zice nenea:
„vino cu mine la mine acasaă”, cred că înțelege ce înseamnă acțiunea de deplasare fizică
dintr-un loc într-altul.
Deci, am ajuns la concluzia că deplasarea lui S către casa celor doi frați nu constituie
infracțiune. În momentul în care aceștia o imobilizează, începe să se arate o lipsire de
libertate. Deci, de la momentul imobilizării, deja ni se conturează o INFRACȚIUNE DE
LIPSIRE DE LIBERTATE.
Mai departe, avem momentul în care S este legată cu lanțuri și sârmă, unde ar putea
fi incidentă infracțiunea de loviri sau alte violențe, DAR e cumva absorbită de infracțiunea
de lipsire de libertate (pentru că, în materie de lipsire de libertate, se consideră rezonabil să
te aștepți să fie o anumită bruscare a victimei). Deci, acea sârmă și lanțuri rămâne în lipsirea
de libertate, e o absorbție naturală. Dacă am fi avut vătămare corporală, deja, în acest caz,
vătămarea corporală iese din structura lipsirii de libertate și formează vătămare corporală.
Dacă sârma era ghimpată (această sârmă o împungea pe toată suprafața corpului), era cam
mare nesimțirea și atunci NU se mai absorbea în lipsirea de libertate.
Următoarea acțiune e acțiunea de a urina. E ca speța aceea cu materiile fecale. Când
urinezi pe o persoană sau arunci cu materii fecale în ea, era loviri sau alte violențe? Trebuie

să fie o stare de greață care să genereze niște suferințe fizice. Dacă lui S i s-ar fi făcut rău,
atunci, da. Dar, în speță nu se specifică acest lucru, așadar, urinarea nu constituie infracțiune.
Mergem mai departe. S încearcă să se elibereze, dar, pe când să iasă din casă, este
surprinsă de X și Y. Este tot lipsire de libertate, NU s-a epuizat fapta. Fapta se poate epuiza
doar în momentul în care chiar s-a eliberat S. Ori, în speță, nu poate fi vorba despre
eliberarea lui S. Deci, încă avem o lipsire de libertate în derulare.
a) X sau Y aleargă după S cu o furcă. Ce semnificație penală poate avea acest moment?
Ar putea fi o tentativă de omor? Depinde ce voia să facă. Nu avem informații că ar fi
vrut să o omoare când ajunge cu furca la ea. Nu există elemente suficiente, vizavi de
intenție, pentru a putea discuta despre o tentativă de omor, aici. Așa cum putea să
omoare victima cu furca, le fel de bine putea să o folosească pentru a o intimida. In
dubio pro reo. Dacă îi spunea: „te prind, te omor, bag furca în tine când te prind”,
atunci, da. Dar, fără nicio altă informație, nu. Și atunci, excluzând tentativa de omor,
putem reține FORMA AGRAVATĂ DE LA LIPSIRE DE LIBERTATE DE
CĂTRE O PERSOANĂ ÎNARMATĂ? DA. Ce fel de armă? Propriu-zisă sau
asimilată? Asimilată, pentru că nu este armă de foc, e armă albă, este un obiect care a
fost folosit la atac.
În timp ce era alergată cu furca, se împiedică și se lovește cu capul de gard, având

nevoie de 40 de zile de îngrijiri medicale și viața fiindu-i pusă în primejdie, ca
rezultate. Ea se împiedică, ea cade, cei doi frați nu fac nimic, numai aleargă după ea
cu furca. Pentru a avea loviri sau alte violențe, ai nevoie de intenție sau
praeterintenție. S nu a fost lovită, iar rezultatul nu se produce urmare a loviturii unuia
dintre frați.
1. Prima variantă de încadrare ar putea fi art. 196 alin. (2) C. Pen. sau art. 196
alin. (1) C. Pen. Art. 196 are nevoie de culpă pură.
2. A doua variantă de încadrare: art. 205 alin. (3) lit. c) C. Pen., respectiv
lipsire de libertate care a avut ca urmare punerea în primejdie a vieții
persoanei. În acest sens, se susține că lipsirea de libertate e intenționată. Peste
care se suprapune rezultatul mai grav al punerii în primejdie a vieții, din
culpă.
3. O altă variantă de încadrare vă dau eu: art. 194 alin. (1) lit. e) C. Pen.,
comisă cu praeterintenție.
Deci, putem exclude art. 205 alin. (3) lit. c) C. Pen., pentru că punerea în primejdie a
vieții persoanei NU are legătură directă cu lipsirea de libertate. Este cauzată de o altă
conduită a autorului, respectiv alergatul cu furca.
Varianta corectă de încadrare, ca să nu mai pierdem timpul, este varianta 3. Chiar
stare de pericol pentru viața victimei, că o alergi cu furca, nu prea se întâmplă să
moară oamenii alergați cu furca. Dar ce este rezonabil să spui că se poate întâmpla în
momentul în care alergi pe cineva cu o furcă? S-ar putea ca persoana alergată să
cadă, să se împiedice. Și dacă eu accept riscul că ea s-ar putea împiedica, înseamnă
că rezultatul suferințelor fizice vizavi de căderea ei pe sol, cu ce formă de vinovăție

se produce? Cu intenție eventuală. Peste acest rezultat cu intenție eventuală, se
produce un rezultat mai grav, al celor 40 de zile de îngrijiri medicale și al punerii în
primejdie a vieții victimei. Deci, praeterintenție.
Vă amintiți că la Penal General ați avut la un moment dat o speță sau ceva similar:
un bătrân aleargă după un copil cu un par, copilul se dezechilibrează, cade, se lovește
și, în urma loviturii, moare. NU poate fi praeterintenție la omor. E praeterintenție la
LVCM, deoarece eu, în momentul în care alerg pe cineva cu o bâtă, o furcă, știind că
persoana este speriată, este clar că acea persoană nu se va mai uita să obeserve o
piatră, de exemplu, pe care trebuie să o ocolească, ea se va împiedica, va cădea și se
va lovi. Și dacă eu accept toate aceste lucruri, înseamnă că eu am acceptat că ea s-ar
putea să aibă suferințe fizice din cauza unei lovituri, urmare a unei împiedicări,
intenție. Peste această intenție, se suprapun diverse alte rezultate mai grave: moarte,
număr de zile de îngrijiri medicale, prejudiciu estetic (să zicem că cade cu capul și se
lovește într-o piatră și are o super cicatrice), avort din culpă etc.
Prin urmare, ÎNCADRAREA FINALĂ ESTE ART. 205 ALIN. (3) LIT. a) C.
PEN. ÎN CONCURS CU O INFRACȚIUNE DE VĂTĂMARE CORPORALĂ,
ADICĂ ART. 194 ALIN. (1) LIT. e) C. PEN., PRAETERINTENȚIONATĂ.
Rezultatul intenționat, acceptat de către autor: suferințele fizice aferente împiedicării
victimei. Rezultatul din culpă: 40 de zile + punerea în primejdie. Deci, vătămarea
corporală de la art. 194 lit. e) (praeterintenționată), rezultatul intenționat (suferințele
fizice aferente împiedicării victimei – rezultat imputabil autorilor, pentru că ei o
alergau cu o furcă), rezultatul din culpă (cele 40 de zile de îngrijiri medicale și
punerea în primejdie a vieții persoanei) îmi formează o vătămare
praeterintenționată.
ÎNTREBARE: Dacă eu îl alerg cu o bâtă sau cu ceva în scopul de a-l ucide, adică de
a-l prinde și de a-l ucide, dacă el se împiedică și moare (dă cu capul de ceva), pentru
ce răspund?
RĂSPUNS: El nu a murit urmare a unei acțiuni de ucidere, deci, tot LVCM trebuie
reținut aici. Chiar și dacă îl ameninți că-l omori, însă, nu am actul de executare al
omorului. Iar el, în momentul în care moare, el nu moare ca urmare a acțiunii mele
de ucidere, ci urmare a unei acțiuni praeterintenționate de moarte. Nu e o deviere
neesențială a cursului cauzal, aici, pentru că n-am apucat încă să comit o acțiune de
ucidere. Numai dacă-l alerg, cumva, pe marginea unei prăpastii și accept că s-ar
putea să cadă în prăpastie, s-ar putea discuta de omor.

Seminar 6

SEMINAR 6
❖ ÎNTREBARE: În cazul în care vorbim despre un șantaj, să spunem că avem o persoană care
șantajează o altă persoană pentru a întreține relații sexuale cu aceasta. Următoarea acțiune,
cea efectiv de dare a bunului sau de raport sexual, mai constituie o altă infracțiune?
RĂSPUNS: NU. Deci, în materie de diferențierea dintre șantaj și tâlhărie, respectiv șantaj și
viol, dacă fapta inculpatului constituie infracțiunea de șantaj, prin care el urmărește fie
remiterea unui bun, fie întreținerea unui raport sexual cu victima, dacă victima, apoi, este de
acord să întrețină acel raport sexual sau să dea un bun, conduita ulterioară a autorului de a
accepta această conduită a victimei nu mai constituie infracțiune (că tocmai asta e relevant
din perspectiva diferențierii dintre cele două).
Adică, dacă eu îi cer lui X să vină peste o săptămână să întrețină un raport sexual cu mine,
că dacă nu, îl voi pica la examen, și se întreține acel raport sexual după o săptămână, eu
răspund exclusiv pentru infracțiunea de șantaj.
❖ ÎNTREBARE: În cazul infracțiunii de hărțuire, scrie în carte că urmărirea se referă la

urmărirea fizică a victimei în timp ce se deplasează. În cazul în care este urmărită victima, să
zicem, printr-un program de pe telefon, prin GPS, este urmărire, supraveghere sau este o altă
infracțiune de încălcare a vieții private?
RĂSPUNS: Este o altă infracțiune de încălcare a vieții private, dar e cam greu să intre. Ar fi
violarea vieții private ca infracțiune, dar acolo e captarea de imagini, audio, video etc.
ÎNTREBARE: Și dacă privește strict locația persoanei?
RĂSPUNS: Ar putea fi, eventual, o infracțiune informatică pentru că, pentru a putea localiza
pe cineva prin telefon sau prin tabletă sau prin calculator, evident, trebuie să pătrunzi fără
drept în sistemul informatic respectiv. Și ar putea fi doar acest fără drept la un sistem
informatic pe partea de hărțuire.
Ca infracțiune contra libertății psihice, nu prea, pentru că nu te sperie atât de mult faptul că
vezi că cineva te localizează prin telefon, ca și situația în care l-ai vedea în spatele tău. Dar
cred că legiuitorul nu s-a gândit la varianta asta, să incrimineze această conduită în mod
distinct. Pe violarea vieții private mai greu să intre, pentru că acolo e captarea de imagini
audio, video. Textul de la art. 226 C. Pen. spune: „atingerea adusă vieții private, fără drept,
prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau
înregistrarea audio a unei persoane”. Deci, nu intră în niciun fel; doar pe acces fără drept înr-
un sistem informatic ar putea.
❖ ÎNTREBARE: Care ar fi diferența între traficul de persoane comis prin recrutare sau
constrângere și proxenetismul comis prin determinare prin constrângere?

RĂSPUNS: Diferențierea este una cantitativă. Dacă determinarea aceea o iei printr-o
constrângere, dar, totuși, victima mai are o minimă libertate de a decide etc., atunci discutăm
despre proxenetism. Dacă prostituata este tratată ca o marfă de către traficant și
constrângerea este una de natură foarte intensă, atunci discutăm despre trafic de persoane.
Atenție! Proxenetismul și traficul de persoane se suprapun destul de bine, deci, o
diferențiere clară între ele mai greu. Ce pot să vă spun e că în practică așa se face
delimitarea: pe criteriul cantitativ.
❖ ÎNTREBARE: În cazul infracțiunii de șantaj, în contextul amenințărilor la șantaj, a

amenințării împotriva sa sau a altei persoane. Dacă ameninț pe cineva că urmează să-i omor
sau să-i torturez animalul de companie, asta ar fi o infracțiune care ar avea ca subiect pasiv
societatea și nu persoana?
RĂSPUNS: Ți-ar putea fi considerată faptă păgubitoare, pentru că animalul acela, chiar dacă
e un câine metis, tot are valoare patrimonială. Nu prea există animal care nu costă nimic.
Spre exemplu, și eu am un câine metis. Dacă-l pun pe OLX, la cât e de drăguță, deși e
bătrână, poate iau 5 lei pe ea. Aici, se referă la paguba materială, pentru că textul spune
împotriva unei alte persoane și încă n-am ajuns atât de departe să spunem că un câine e o
persoană. Deci, e chestie de valoare patrimonială. Nu poți să spui că un animal, aflat în
patrimoniul tău, nu este un bun mobil cu o oarecare valoare patrimonială.
ÎNTREBARE: Dacă e o persoană foarte atașată afectiv de animale în general și e amenințată

cu omorârea unui câine care nu e al iei? Nu ar mai fi din patrimoniul persoanei amenințate.
RĂSPUNS: Nu ar mai putea fi amenințare. Însă, din perspectiva șantajului, ar putea fi

considerată o infracțiune de șantaj, pentru că, într-adevăr, infracțiunea de șantaj este o
infracțiune complexă care absoarbe amenințarea și absoarbe loviri sau alte violențe; dar se
consideră că noțiunea de constrângere este un pic mai largă decât amenințarea tipică
exclusiv pe art. 206 C. Pen. Adică ar putea intra pe infracțiune de șantaj în condițiile în care
ar fi un atașament bolnav înspre căprioare, spre exemplu, și ameninț cu uciderea unei
căprioare. Dar în situații super excepționale ar putea fi, totuși, un șantaj. Amenințare, în
schimb, NU, pentru că nu am îndeplinită tipicitatea (textul spune foarte clar: împotriva unei
alte persoane sau o faptă păgubitoare). Nu e faptă păgubitoare că nu e a mea căprioara, asta
e viața.
SPEȚA 1
Speța am citit-o deja săptămâna trecută.
c) S s-a împiedicat și în urma acestui fapt, a suferit lovitura. Lăsăm la o parte bucata cu fuga lui
S înspre casa lui Z.

Dacă nu știam că victima este însărcinată, în mod evident, întreruperea cursului sarcinii,
respectiv avortul, aș putea să i-o imput inculpatului exclusiv cu titlu de culpă, pentru că,
pentru a avea intenție, îmi trebuie ca autorul să cunoască sau, cel puțin, să bănuiască că
victima este însărcinată.
Totuși, având în vedere și ce am discutat săptămâna trecută, nu am putea construi aici o

praeterintenție? Speța trebuie să o înțelegeți în felul următor: a alergat-o cu furca, exact ca
data trecută, ea s-a împiedicat, a căzut și s-a produs această lovitură. Vă amintiți că data
trecută am spus că dacă ai alergat-o pe X, care era oricum disperată să scape, și X s-a
împiedicat, suferințele fizice care au fost cauzate urmare a acestei împiedicări, îmi sunt
imputabule cel puțin cu titlu de intenție eventuală. Deci, dacă eu alerg pe cineva cu o furcă,
accept că victima s-ar putea să se lovească. Iar suferințele fizice aferente acestei împiedicări,
având în vedere că eu am fost cel care a provocat împiedicarea, îmi sunt imputabile mie cu
titlu de intenție. Peste această intenție se suprapune rezultatul culpabil mai grav, și anume
avortul. Înseamnă că inculpatul răspunde pentru VĂTĂMARE CORPORALĂ CARE A
AVUT CA URMARE AVORTUL.
Deci, practic, speța nu s-a schimbat cu nimic, doar că față de ipoteza pe care am discutat-o la
punctul a) săptămâna trecută, s-a schimbat doar urmarea care s-a produs.
d) Tot așa este starea de fapt, S este cât pe ce să iasă din casă, este văzută de cei doi, este
alergată cu furca, se împiedică, cade și se lovește, lovitură în urma căreia, din cauza
tratamentului aplicat, S pierde sarcina. S pierde sarcina nu din cauza tratamentului culpabil
aplicat, ci din cauza tratamentului care a fost realizat pentru a o salva pe ea.
În speță, la punctul d), având în vedere că victima este însărcinată în 9 luni, eu pot accepta
că încă de la împiedicare, pe lângă suferințele fizice pe care căzătura i le va produce femeii
însărcinate, dacă ea cade pe burtă, s-ar putea și să fie probleme cu sarcina, să piardă sarcina.
Iar, acest rezultat, chiar dacă nu s-a produs urmare directă a loviturii pe care inculpații au
provocat-o, ea s-a produs urmare a unui tratament a cărui necesitate a fost generată de
căzătură. Deci, tot impitabil este inculpaților și acest rezultat, cu titlu de intenție eventuală.
Adică accepți că se poate întâmpla ceva cu femeia, înțelegând femeia să aibă nevoie de
tratament și să piardă sarcina urmare a acestui tratament. Și, dacă pentru acest punct d) avem
intenție la pierdut sarcina, încadrarea juridică ar fi: ART. 201 ALIN. (2) C. PEN.
De ce este art. 201 C. Pen. exclusiv, fără să reținem și art. 193 C. Pen., în condițiile în care,
în mod evident, căzătura, pe lângă avort, mai provoacă și suferințe fizice? Raportat la relația
dintre art. 193 C. Pen. și art. 201 C. Pen., adică loviri sau alte violențe și avort, într-adevăr,

între cele două infracțiuni există o relație de incluziune, adică art. 193 C. Pen. este absorbit
de infracțiunea de avort.
Spre exemplu: eu mă duc la o femeie însărcinată, iar într-o primă fază, o pălmuiesc (fără
intenția de a-i întrerupe cursul sarcinii) și, apoi, ea îmi spune să nu-i mai dau că e
însărcinată, iar eu zic că îi voi face și mai rău, întrerupându-i cursul sarcinii. În acest caz,
într-adevăr, voi la Penal General ați învățat că într-o astfel de situație ar trebui să rețineți
concurs între una și cealaltă. Dar, a reține concurs de infracțiuni într-o atare situație,
pornește de la premisa că tu, practic vorbind, probatoriu vorbind, ai putea să faci delimitarea
dintre momentul în care autorul a acționat strict cu intenția de a bate victima și momentul de
la care autorul a acționat și cu intenția de a-i întrerupe cursul sarcinii, pe de o parte. Pe de
altă parte, în condițiile în care avortul protejează și integritatea corporală a mamei, am risca
să valorificăm de două ori lezarea acestei integrități, chiar dacă ea are la bază infracțiuni sau,
mă rog, conduite cu rezoluții infracționale diferite.
Prin urmare, operează absorbția între cele două. Însăși legiuitorul ne spune chestiunea
aceasta, în condițiile în care creează o formă agravată doar pentru urmări de la vătămare
corporală, nu și pentru urmări de la loviri și alte violențe. Că, cel puțin din consecvență, dacă
ar fi considerat că nu operează o astfel de absorbție, ar fi trebuit să-mi creeze o agravantă
dacă fapta a avut o urmare de la art. 193 alin. (2), mai ales, că la alin. (1) e clar că se va
întâmpla chestia asta, dar nu s-a întâmplat asta. El a creat o formă agravată doar pentru
vătămare corporală. Un argument în plus pentru care între cele două operează absorbția.
Și, într-adevăr, ce ați învățat la Penal General este întru totul corect din punct de vedere
teoretic, dar este hiperteoretic, este mega-ultra-teoretizată încadrarea juridică pentru că,
practic vorbind, este absolut imposibil să faci o astfel de decelare (inculpatul nu o spună
niciodată de când a avut o intenție și când s-a gândit să-i întrerupă și sarcina).
Deci, între cele două operează ABSORBȚIA. Prin urmare, la punctul d) NU vom discuta și
despre o infracțiune de loviri sau alte violențe în concurs.
La punctul c) și d), infracțiunile reținute se află în concurs cu lipsirea de libertate. De

lipsirea de libertate nu am mai vorbit că face parte din corpul comun al speței.
e) Dacă ai o acțiune de ucidere și unul ți-a murit, de ce să retrogradezi aceeași acțiune de

ucidere într-o vătămare pentru cel care nu a murit? Odată ce ai un mort, urmare a unei
acțiuni de ucidere, pentru mort avem omor consumat, iar pentru cel care mi-a supraviețuit nu
pot decât să am tentativă de omor. Încadrarea juridică este: OMOR SIMPLU pentru cel
care a murit, nu avem circumstanțe de calificare, ÎN CONCURS CU O TENTATIVĂ DE
OMOR. Deci, având în vedere că inculpatul nu cunoștea starea de graviditate a femeii
însărcinate, tentativa de omor pe care o reținem va fi o TENTATIVĂ DE OMOR
SIMPLU.
Este un semn de întrebare dacă scopul a fost acela de a înlesni o infracțiune, nu reiese foarte
clar din speță.
Cum valorificăm faptul că victimele erau două? Vă amintiți, când am avut discuția despre
un mort și un supraviețuitor, v-am spus că, chiar dacă acțiunea de ucidere ar viza două
persoane și, aparent, ar trebui să reținem infracțiunea de omor calificat asupra două sau mai
multe persoane, NU o putem reține, pentru că nu avem doi morți. Și neavând doi morți, nu
putem reține forma consumată, deci, trebuie să rupem unitatea în două și să-l luăm pe
supraviețuitor, să-i reținem o tentativă și să-l luăm pe mort și să-i reținem o infracțiune de
omor consumat.
Așadar, încadrarea finală este: un omor în concurs cu o tentativă de omor.
f)
I. Starea de graviditate era o împrejurare cunoscută de către X.
Variante de încadrare:
1) ucidere din culpă în concurs cu vătămare – art. 192 C. Pen. + art. 193 alin. (2)
C. Pen.
2) art. 192 C. Pen. + art. 201 alin. (3) C. Pen.
3) art. 192 C. Pen. + art. 196 alin. (3) C. Pen.
➢ Pentru Z este UCIDERE DIN CULPĂ. Atunci când am discutat despre speța cu
Iași, cu semaforul, cu nebunul, v-am spus că, în materie de accidente rutiere, în
proporție de 99% regula este culpă. Pentru a fi incidentă excepția, trebuie să fii
super-mega-ultra nesimțit ca să ți se rețină intenție eventuală pentru moartea
victimelor pe care le-ai omorât. În speță, este clar că avem o minimă nesimțire, că a
accelerat, dar nu avem o super-mega-ultra nesimțire. Prin urmare, moartea este
imputabilă, evident, cu titlu de CULPĂ.
➢ Pentru S. La art. 193 alin. (2) C. pen. avem intenție directă sau eventuală ori
praeterintenție. Noi am stabilit că rezultatele le-a produs X din culpă. Ori dacă pentru
mort e culpă, pentru S nu poate fi nimic altceva decât tot culpă. Și, prin urmare, NU
avem art. 193 alin. (2) C. Pen. (oricum, nu puteam avea această încadrare, că a
pierdut sarcina). NU putem discuta nici despre avort, care se comite cu intenție; ori,
noi avem culpă. Ceea ce înseamnă că încadrarea corectă este VĂTĂMAREA
CORPORALĂ DIN CULPĂ.
❖ ÎNTREBARE: În cazul în care am avea niște loviri, de genul: îi dai un pumn cuiva, cade,
strigi la el că vrei să-l omori, practic, am avea o amenințare. Îi mai dai încă o lovitură, însă,
strict pe lovituri nu am avea o acțiune de ucidere. În această situație, am putea califica
această faptă ca o tentativă de omor care ar absorbi amenințarea, desistată de loviri (au fost
două loviri)? Și, în aceast caz, ar rămâne doar lovirile și alte violențe?
RĂSPUNS: Pentru tentativă de omor, dacă zici că ai acțiune de ucidere, nu e desistare. El,
practic, a realizat acte de executare. La desistare, înainte de a termina actul de executare
trebuie să ai desistarea. Deci, în exemplu, nu e o desistare propriu-zisă, e o întrerupere a
continuării executării. Pe dolus ex re, dacă el amenință cu omorul, chiar dacă aplică niște
lovituri mai puțin grave, poate ai putea să construiești inclusiv pe tentativă de omor. Și
atunci tentativa de omor îmi va absorbi, într-adevăr, amenințarea cu infracțiunea de omor. Și
ar fi o tentativă de omor pură. Contează dolus ex re – pe unde i-a dat, cum i-a spus (că-l
omoară acum, peste 5 zile) etc.
II. X nu cunoștea starea de graviditate a victimei.
Ar fi fost ACEIAȘI ÎNCADRARE DE LA PUNCTUL I., pentru că, având

infracțiunea de vătămare corporală din culpă, la culpă nu ne interesează dacă autorul
cunoaște sau nu starea de graviditate a femeii însărcinate.
❖ ÎNTREBARE: La loviri și alte violențe, era în carte, că forma asimilată de la alin. (2), când
nu se provoacă o suferință fizică victimei, dar implicit are nevoie de îngrijire medicală. Cum
poți să ai nevoie de 90 de zile de îngrijiri medicale fără să ai o suferință fizică?
RĂSPUNS: Nu poți. Dar poți să ai nevoie, spre exemplu, de 3 zile de îngrijiri medicale fără
să ai parte de o suferință fizică. Ți se administrează o substanță narcotică, care îți generează
o stare de somnolență generalizată și nu provoacă suferințe fizice, dar îți provoacă o
încetinire a ficatului. Și pe tine nu te doare ficatul, dar e clar că ceva nu merge bine și că,
dacă nu obții tratament, se va agrava situația și se va ajunge la suferințe fizice.
Foarte important! La relația dintre art. 193 alin. (1) C. Pen. și art. 193 alin. (2) C. Pen.: la
193 alin. (1), elementul esențial este suferința fizică, trebuie neapărat să am suferință fizică
pentru a putea discuta despre o faptă tipică.

Pe de altă parte, la alin. (2) suferința fizică nu mai este neapărat o urmare necesară. Urmarea
pe care trebuie să o am este zi de îngrijire medicală; adică o lezare a integrității corporale a
victimei, chiar dacă ea nu vine însoțită și de o suferință fizică propriu-zisă.
exemplu: îi dau un pumn, îl doare – suferință fizică, alin. (1)
exemplu: îi administrez o substanță care îl determină să vadă mai prost, fără să aibă vreo
suferință fizică propriu-zisă și, pentru a-i reveni vederea la 100%, are nevoie de 3 zile de
spitalizare – 193 alin. (2), chiar dacă nu avem suferințe fizice (pentru că avem o lezare a
integrității, pentru a cărei vindecare am nevoie de zile de îngrijiri medicale)
SPEȚA 2
Care e diferența dintre șantaj și amenințare?
Pentru a fi vorba despre amenințare, am nevoie de o amenințare pură: „te omor, te violez, te
distrug”. Pe când la șantaj, am de-a face, de fapt, cu o infracțiune de amenințare condiționată: „te
omor dacă nu faci ceva pentru ca eu să obțin un folos patrimonial”.
Atenție! Autorul nu trebuie să ceară în mod explicit victimei: „te omor dacă nu faci asta”.
Dacă se subînțelege din context, chiar dacă verbal autorul îi spune doar: „te omor”, atunci rămâne
infracțiunea de șantaj. Numai că trebuie să se înțeleagă din context, pentru că dacă nu, el se poate
apăra foarte ușor, spunând că el doar a amenințat victima, nu i-a făcut nimic.
Vă spuneam că, în materie de șantaj prin amenințare, este vorba doar despre o amenințare
condiționată. Asta înseamnă că, având șantaj, am nevoie de o amenințare a victimei să facă/să nu
facă o anumită conduită în vederea obținerii unui folos. Ca să ajung la șantaj, am nevoie să parcurg
toate aceste elemente de tipicitate.
Dacă eu, spre exemplu, îți spun că: „te omor dacă nu mergi la cursuri”, tu, fiind student,
trebuie să mergi la cursuri; dar tot e șantaj. Infracțiunea de șantaj protejează libertatea psihică și
libertatea oricărei persoane de a face ce-și dorește pentru că a ales ea să facă acest lucru. Nu
contează că ceea ce o pun eu pe victimă să facă este în favoarea ei, căci nu eu decid ce este în
favoarea ei sau nu.
Deci, și în speță, chiar dacă până la urmă el vrea să-l determine pe celălalt coechipier să nu
mai rateze (adică o chestie care i-ar fi și lui favorabilă), contează cum îl determină să facă
chestiunea aceasta. Acesta e elementul esențial.

În speță, avem o acțiune tipică, pentru „îți rup picioarele”, de amenințare? Este o faptă tipică
de amenințare? Gândiți-vă că jucați un meci de tenis în doi, în echipă, și coechipierul tău îți spune:
„dacă mai ratezi o dată, îți rup mâna, îți rup picioarele hahaha”. Ați merge în vestiar și v-ați apuca
de plâns, speriați că vi se vor rupe picioarele? Nu. Este făcut cu scopul de a motiva. Deci, cu titlu de
EXCEPȚIE, ai putea să reții o amenințare. Dar, din ce reiese din speță, mai degrabă, ai discuta
despre o motivare, o mobilizare („hai măi, hai că putem, dacă nu îți rup picioarele”), decât despre o
amenințare propriu-zisă.
Deci, în speță, problema este că nu putem discuta despre amenințare cu o faptă de natură să
genereze o stare de temere. Această aptitudine, de a genera o stare de temere, trebuie să fie
determinată IN CONCRETO, adică prin raportare la toate circumstanțele de comitere a
amenințării. În speță NU putem discuta despre AMENINȚARE și, neputând discuta despre
amenințare, NU putem discuta despre ȘANTAJ.
• DAR haide-ți, totuși, să rezolvăm o altă variantă a speței, în care se amenință

adversarul, nu coechipierul („dacă mai marchezi o dată, îți rup picioarele!”). Aceeași
soluție ca în varianta originală a speței.
Dar dacă i-ar fi spus asta în afara terenului de fotbal, adică îl sună și îi spune că dacă
mai înscrie, îi va rupe picioarele, ar fi fost o amenințare sau un șantaj? DA. Ar fi fost
șantaj sau amenințare pură?
Dar dacă unul care a făcut pariu pe el i-ar fi spus: „joacă la maxima ta capacitate,
adică așa cum ai jucat în meciul cu Spania, că dacă nu, te omor”? Aici NU ar fi,
pentru că nu este o conduită controlabilă, adică el nu poate să joace la fel de bine
cum a jucat.
Dar dacă îi spun: „să joci prost”? Un om nu se poate, neapărat, contura să joace mai
bine decât ar putea; dar se poate contura să joace mai prost decât ar putea să joace
conform standardelor lui.
Deci, în funcție de context, în spețele alternative pe care le-am dezbătut, am putea

discuta despre o infracțiune de șantaj. Dar, în speța noastră, lipsește, în primul rând,
infracțiunea de amenințare, ca tipicitate.
• Dacă eu în sun pe Messi și îi spun: „la penalty ratezi, dacă nu, îți rup eu picioarele”,
am putea reține hărțuire (nu pe frecvență, ci prin referire stric la conținut)?
Infracțiunea de hărțuire are caracter subsidiar față de alte infracțiuni; chiar textul
spune la final că: dacă fapta constituie o altă infracțiune mai gravă, se reține acea

faptă mai gravă. Ori, în exemplu, dacă eu îl sun pentru a-i comunica o amenințare
prin telefon, fapta constituie amenințare sau șantaj, și NU infracțiunea de hărțuire.
SPEȚA 3
➢ În speță, avem o INFRACȚIUNE DE ȘANTAJ, pentru că avem dobândirea unui
folos injust, respectiv mașina, cu amenințarea cu moartea. Deci, constrângerea unei
persoane cu amenințarea să facă ceva, respectiv să semneze contractul de donație, în
vederea obținerii în mod injust a unui folos patrimonial.
Are vreo relevanță faptul că inculpatul dorea să-și obțină mașina în contul unei datorii mai
vechi? Nu, pentru că modul în care dorește să își recupereze datoria este unul injust. Vedeți că la
șantaj legiuitorul spune: în mod injust un folos, ceea ce înseamnă că modul trebuie să fie injust,
NU și folosul. Folosul poate fi just sau injust.
Exemplu în care am un șantaj, deși, eu urmăresc obținerea unui folos just: o persoană fură o
bicicletă a altcuiva, iar proprietarul îl amenință că-l bate dacă nu-i dă bicicleta. Vom vedea la furt
sau la înșelăciune că, în materie de infracțiuni contra patrimoniului, te cam lasă legiuitorul să-ți
recuperezi bunul dacă l-ai găsit la hoț; nu răspunzi pentru furt într-o astfel de situație. DAR, totuși,
te sancționează și vei răspunde pentru șantaj în condițiile în care mergi să iei bunul aplicându-i ăluia
o bătaie foarte bună sau îl bați, determinându-l astfel să-ți dea bicicleta înapoi. Prin urmare, este
șantaj pentru că este vorba despre o justiție privată, care nu este acceptată.
Dacă exemplul ar fi fost: „te dau în judecată dacă nu-mi dai datoria”, problema e că modul e
just, că asta trebuie să faci.
• În speță, pe lângă această infracțiune de șantaj, mai putem discuta, în concurs cu

șantajul, și despre o infracțiune de lipsire de libertate?
Unde ați avut precizarea că infracțiunea de șantaj, spre deosebire de o altă infracțiune,
presupune o oarecare libertate de voiță a victimei? La diferențierea dintre tâlhărie și viol. Acest
criteriu îl folosim strict pentru a face delimitarea de tâlhărie sau de viol. Dacă nu discutăm despre
un șantaj care trebuie delimitat de tâlhărie sau viol, NU ai nevoie de o astfel de libertate de voință.
Când trebuie să facem delimitarea dintre șantaj și tâlhărie? Care este conduita pe care
autorul o cere victimei, astfel încât noi să fim obligați, din punct de vedere juridic, să vedem dacă ar
fi o tâlhărie sau un șantaj? Dacă-l pune să dea un bun („te omor dacă nu-mi dai tableta”). Asta
înseamnă conduita de a da. Ori, în cazul în care autorul îi cere victimei conduita de a da, într-adevăr,
se impune să facem delimitarea dintre șantaj și tâlhărie.
Dar pentru alte conduite, în afară de a da nu mai este necesar această libertate minimală
de voință a victimei. Sunt infracțiuni de șantaj în care victima nu are nici cea mai mică libertate de
a decide ce să facă, numai că conduita pe care eu i-o cer este de a face ceva. Îi spun uneia să-mi
spele mașina cu un pistol la tâmplă, și îi spun: „acum te apuci, uite aspiratorul, aspiră” și eu stau cu
pistolul la tâmplă – ea nu are nici cea mai mică libertate de a alege, dar este o infracțiune de șantaj.

Revenim la relația dintre infracțiunea de șantaj și infracțiunea de lipsire de libertate.
În momentul în care-l informează că-l omoară dacă nu e de acord să-i însoțească la notar, de
aici ar începe lipsirea de libertate aferentă constrângerii de la șantaj. Însă, până la acel moment, acea
deplasare cu 50 de km cu mașina, care a durat cam o oră, nu poți să spui că e tot constrângere de la
șantaj. La șantaj, la fel ca la viol, trebuie să am constrângere și solicitarea în aceeași împrejurare.
Ori, solicitarea a venit după o oră de la deplasare. L-au transportat, așezându-l cu forța, unde l-au
informat că-l vor omorî dacă nu va fi de acord să-i însoțească la notar. După aceea îi spun ce să facă
în mod concret. Contează asta.
Ideea este că avem o LIPSIRE DE LIBERTATE mult prea lungă pentru ca ea să-și piardă
autonomia, să fie absorbită în partea de constrângere a șantajului și, implicit, în infracțiunea de
șantaj. Juridic, argumentăm că perioada în care victima a fost lipsită de libertate NU se suprapune
temporal peste perioada în care s-a realizat acțiunea de constrângere și acțiunea de solicitare a unei
anumite conduite, adică faptă tipică de șantaj.
Vă spuneam că această absorbție poate opera strict pentru lipsirea de libertate care se
suprapune temporal peste actul de executare al șantajului. Ori, nouă, constrângerea propriu-zisă de
la șantaj ne începe în apropierea notarului. Dar șantajul acesta nu e un șantaj care durează o oră
jumate, că e prea mult. Șantajul se comite printr-o costrângere de scurtă durată, nu 5 ore o tot
șantajezi, ÎN PRINCIPIU.
➢ Partea în care l-au amenințat că-l omoară e ȘANTAJ ÎN CONCURS CU LIPSIRE
DE LIBERTATE. E o perioadă suficient de lungă încât să fie foarte clar evidențiată
acea lipsire de libertate. Constrângerea aceea, cumva, trebuie să fie foarte apropiată –
te constrâng și imediat îți cer ceva să faci în acea împrejurare sau în împrejurări
diferite – pentru a fi doar șantaj. Aici, lipsirea aceea de libertate e un act de pregătire,
adică te conduc într-un loc în care vreau, pot să te șantajez. Condusul acela, pentru
că e pe o perioadă mai mare, deja e o lipsire de libertate de sine stătătoare.
Gândiți-vă la viol. Dacă tu ai transporta victima 60 de minute și o informezi de la bun
început: „vreau să te violez, dar nu vreau să te violez aici, vreau să te violez la mine
acasă în Huedin, că acolo am pregătit locul și numai acolo te violez”. Ați reține doar un
viol într-o astfel de speță? Nu.
Șantajul se poate manifesta ca o infracțiune continuă, DAR pe o durată mică de timp,
NU pe o durată lungă de timp (cum este aceasta de 60 de minute – aici, deja e prea mult
ca să fie doar șantaj).
• În situația în care la notar ar fi trebuit să aștepte 3 ore la coadă, din cauza altor
împrejurări, și i-ar fi spus că dacă iese din cameră, merg după el și-l omoară, tot
lipsire de libertate ar fi fost. Deja e prea mare durata ca să fie exclusiv constrângere
de la șantaj.
SPEȚA 4

În speță, lipsirea de libertate e asupra celui care și-a însușit telefonul. Este o încurcătură de
nume. Deci, au vorbit cu părinții celui care și-a însușit telefonul și l-au ținut pe copilul care și-a
însușit telefonul.
Faptă păgubitoare este faptul că trebuie să-ți umfli roțile, dacă nu ai pompă (te costă 5 lei, 10
lei).
Plus că am putea discuta chiar despre o infracțiune de distrugere, pentru că infracțiunea de

distrugere nu înseamnă doar distrugerea materială a bunului, ci înseamnă și aducerea bunului în
stare de neîntrebuințare. Ori, odată ce i-ai dezumflat roțile, este cert că ai adus bunul în stare de
neîntrebuințare.
Deci, avem AMENINȚARE cu o infracțiune sau cel puțin cu o faptă păgubitoare, am

scopul special de a dobândi un folos, înseamnă că am șantaj. Haideți să-l numim pe acesta
ȘANTAJ 1. Deci, amenințare cu o faptă păgubitoare, cel puțin + obținerea în mod injust a
unui folos = ȘANTAJ 1.
Mai departe. Inculpatul îl lovește și-și repetă solicitarea, în contextul în care cei doi se aflau
în vestiar. Este un act de executare al șantanjului, deci, avem ȘANTAJ 2. Deci, lovire + scop
special (obținerea telefonului) = ȘANTAJ 2.
Ce formează ȘANTAJ 1 și ȘANTAJ 2? Un singur ȘANTAJ în forma unității natural-

colective, pentru că infracțiunea de șantaj, în interiorul alin. (1), este o infracțiune cu conținut
alternativ. Conținut alternativ înseamnă modalități alternative de comitere prevăzute de legiuitor cu
aceeși semnificație juridică, adică ele NU se rețin în concurs. Exact ce avem aici. Textul vă spune:
constrângerea prin amenințare sau prin lovire. Dacă am și amenințare și lovire în aceeași
împrejurare, am șantaj în cele două modalități de executare, o singură infracțiune. Infracțiunea cu
conținuturi alternative e infracțiunea care, formal, este o singură infracțiune, dar, de fapt, în
interiorul aceluiași alineat, legiuitorul sanționează mai multe infracțiuni diferite; iar dacă autorul
comite fiecare conduită, chiar și în aceeași împrejurare, reținem un concurs de infracțiuni.
Exemplu de infracțiune cu conținut alternativ: violarea de domiciliu. Pătrunderea ori refuzul
de a părăsi – dacă am pătruns, iar apoi am refuzat să părăsesc în aceeași împrejurare, se reține o
singură infracțiune.
Exemplu de infracțiune cu conținuturi alternative: neexecutarea hotărârilor judecătorești (art.
287 C. Pen.). În acest articol avem multe alineate, dar acele alineate, de fapt, chiar dacă apar într-un
articol și cumva sugerează că ar fi vorba despre o singură infracțiune sunt, de fapt, mai multe
infracțiuni. Și dacă o comit pe cea de la litera a) și pe cea de la litera b), se reține un concurs.
Amenințarea cu exmatricularea ar putea fi considerată o infracțiune de amenințare? Nu este

o amenințare cu un rău injust, este vorba despre o amenințare cu un rău just. E exact ca și cum v-aș
spune acum eu: „picați la examen dacă nu învățați”.
Putem discuta în speță și despre o lipsire de libertate, în condițiile în care directorul l-a ținut
pe acel copil 6 ore până au ajuns părinții?

1) Ipoteza 1 – Directorul îl ține 6 ore, așa că vrea el, cu titlu de sancțiune, să afle unde
este telefonul.
Într-adevăr, este LIPSIRE DE LIBERTATE.
2) Ipoteza 2 – Directorul îi sună pe părinți și părinții îi spun acestuia să-l țină pe copil
închis până se învață minte și spune unde este telefonul (ce s-a întâmplat și în speța
noastră).
Aici, directorul execută voința părinților. Și părinții aveau tot dreptul să-l țină pe
copil închis (în casă, de pildă), chiar dacă copilul era major. Din punct de vedere
legal, părinții încă mai au aici un drept de educație (copilul e la liceu, stă sub
acoperișul lor), chiar dacă e major.
Dreptul la educație este până la 18 ani din perspectiva dreptului familiei. Dar, din
perspectiva dreptului penal, NU. Nu va reține nimeni o infracțiune de lipsire de
libertate dacă, la 18 ani și o lună, eu îmi țin copilul în casă închis că nu știu ce a făcut
(i-a dat unuia în gură 3 pumni). Textul legal e în dreptul familiei. În penal: autonomia
conceptuală.
Dacă ar exista ceva în Regulamentul Școlii (de exemplu, zilele de detenție în
sistemele străine) și și-ar fi asumat elevii și părinții chestiunea aceasta, DA,
directorul ar fi fost îndreptățit să-l țină acolo. Dar pornim de la premisa că nu există,
că nu avem un astfel de sistem de detenție afterschool și, prin urmare, se poate reține
lipsirea de libertate.
Așadar, în ipoteza 2 și în speța noastră, NU ESTE LIPSIRE DE LIBERTATE,
pentru că directorul acționează în numele și pe seama (apropo de mandat) părinților.

Cuprins
Curs 1 - Vătămarea fătului + omor simplu ………………………………………………………pag 1-7
- Tabele din carte după infracțiuni………………………………………………………..pag 7-11
Curs 2 - Omor calificat……………………………………………………………………………pag 12-25
- Tabele după carte cu infracțiunile……………………………………………….pag 26-28
Curs 3 - Uciderea la cererea victimei + tabel………………………………………….…pag 29-32
- Determinarea sau inlesnirea sinuciderii + tabel……………………………….…pag 32-37
- Uciderea din culpă comisă de medic + tabel…………………………………..…pag 37-47
Curs 4 - Lovirea sau alte violențe + tabel…………………………………………….……pag 48-51
- Vătămarea corporală + tabel………………………………………………….…pag 52-56
- Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte + tabel………………………..…pag 57-58
- Vătămarea corporală din culpă………………………………………………………….pag 59-62
Curs 5 - Uciderea sau vătămarea nou-născutului + tabel……………………………………..pag 63-67
- Întreruperea cursului sarcinii +tabel.………………………………………………….pag 67-72

- Vătămarea fătului + tabel……………………………………………………………….pag 73-79
Curs 6 - Lipsirea de libertate in mod ilegal…………………….……………………………..…pag 80-89
- Amenințarea………………………………………………………………………………pag 90-91
- Tabele pentru ambele……………………………………………………………………pag 91-95

Curs 7 - Șantajul……………………………………………………………………………………pag 96-100
- Hărțuirea……………………………………………………………………………….pag 100 - 104
- Traficul de persoane……………………………………………………………………pag 104-108
- Traficul de minori…………………………………………………………………………….pag 108
- Folosirea serviciilor unei persoane exploatate…………………………………………..pag 108
- Proxenetism……………………………………………………………………………..pag 109-110
- Tabele după carte………………………………………………………………….……pag 110-112
Curs 8 - Violul + Agresiunea sexuală…………………………………………………………..pag 113-123
- Tabele…………………………………………………………………………………….pag 124-129
Curs 9 - Actul sexual cu un minor………………………………………………………………pag 130-134
- Coruperea sexuală a minorilor……………………………………………………….pag 135-137
- Racolarea minorilor in scopuri sexuale……………………………………………..pag 137-138
- Tabele…………………………………………………………………………………….pag 138-143
Seminar 1…………………………………………………………………………………………..pag 144-154
Seminar 2…………………………………………………………………………………………..pag 155-159
Seminar 3…………………………………………………………………………………………..pag 160-169
Seminar 4…………………………………………………………………………………..……..pag 170-178
Seminar 5…………………………………………………………………………………………..pag 179-193
Seminar 6…………………………………………………………………………………………..pag 194-206

Curs Carte Seminar Penal

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Carte Seminar Penal

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS 1

Tematica pentru examen: Nu se adaugă, nu se scoate, se predă tot.

Sistemul german e cel mai bun sistem de drept penal.

(a) sistemul german cu derivații diferite pe diferite sisteme

(b) common law cu caracteristicile lui

(c) sistemul francez.

1! / !208 combo curs + carte + seminar

10/20 de grile = nota 5 + prag minim pentru promovarea examenului

Durată examen: 1 h 40 min (din care 10 min pentru umplerea bulinelor)

Codurile penale din România

I. INFRACȚIUNI CONTRA VIEȚII

Valoarea socială protejată: viața.

Exemplu: Era descriminatoriu că femeile irlandeze trebuiau să meargă în Marea Britanie să

3! / !208 combo curs + carte + seminar

4! / !208 combo curs + carte + seminar

Speță: Se descoperă că rezervorul de la motor este amplasat prost, și că riscul de tamponare și

6! / !208 combo curs + carte + seminar

Omorul și latura subiectivă.

7! / !208 combo curs + carte + seminar

1. Omor (simplu sau calificat)

Valoarea socială protejată: viata unei persoane (nu a altor fiinte)

8! / !208 combo curs + carte + seminar

Dreptul la viata este

b. Caracterul indisponibil al dreptului la viata, cu excepții de stricta interpretare

OMORUL art. 188

9! / !208 combo curs + carte + seminar

3. Latura - continut deschis, fara o mod concreta de incriminare

4. Latura - elementul intentiei in producerea mortii , directa sau indirecta

- circumstantele de comitere a omorului care seamțnă cu circumstanțele agravante generale.

Care ar fi încadrarea juridică în urmatoarea situație: X ucide cu premeditare o femeie gravidă?

Ex: Prin cruzimi.

a. Ce se înețelege prin omor cu premeditare? A fost pregătit de dinainte.

i. TEORIA SUBIECTIVĂ A PREMEDITĂRII

ii. TEORIA OBIECTIVĂ A PREMEDITĂRII

a) subiectivă - autorul să reprezinte o stare de relativ calm (aceeași cu teoria subiectivă).

Pentru că acest element subiectiv se probează extrem de greu, de regulă, existența

DOLUS EX RE = forma de vinovație se deduce din circumstanțele de comitere a faptei.

Raportat la aceasta ați reține sau nu premeditarea ca judecator?

Încadrarea juridica: infractiunea de omor cu premeditare.

Care este relatia premeditării cu infracțiunea cu circumstanțele atenuante generale a provocării?

Omorul din interes material

Ex: X iși ucide mama pentru mostenire.

Este un omor din interes material.

Această circumstanță ține de subiectivul autorului, face referire la mobilul cu care a

Omorul pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la

Eu nu pot să ucid pentru a mă sustrage de la urmărire sau răspundere penală, dacă nu

Omorul pentru a te sustrage de la răspundere penală sau de la executarea pedepsei are

Subiectul pasiv nu trebie să fie în mod necesar un participant efectiv la procedura

Să nu uitați că elementul esențial de delimitare a acestei forme de omor calificat, de

Omorul pentru a ascunde sau înlesni săvârșirea unei infracțiuni

a. Omorul pentru a înlesni o infracțiune

Omorul pentru a înlesi săvârșirea altei infracțiuni seamănă cu concursul cu conexitatea

Dacă totuși se comite infracțiunea următoare, autorul omorului raportat la infracțiunea

Omorul și violul să se realizeze în aceeași împrejurare.

finalitatea 1 - să o violeze mai ușor;

finalitatea 2 - moartea victimei după ce autorul a reușit să o violeze.

b. Omorul pentru a ascunde săvârșirea unei infracțiuni.

Să nu uitați să faceți delimitarea a acestei forme a omorului calificat de omorul pentru a te

Infracțiunea pe care doresc să o ascund poate fi comisă cu orice formă de vinovăți.

Art. 174: Săvârşirea unei infracţiuni

P: dacă ar fi fost amnistiat primul omor?

Deci avem asa

Varianta 1: fapta 1 de omor poate fi judecată anterior comiterii faptei 2 de omor;