© anda cadariu

1

Prolog
Pe o alee largă, un bărbat și o femeie
se ceartă. Sînt îmbrăcați lejer – e vară
afară.
Trec pe lîngă parc, o iau la dreapta
și ajung în cartier. Bărbatul se uită la
ceas. E ora 14:58. Cei doi locuiesc la
etajul trei al unui bloc turn. Urcă.
Ajung în fața ușii. O descuie. Intră. Un
2
bec stins se reflectă în geam, ca și cum
ar fi aprins.
Femeia se descalță. Bărbatul,
nervos, își dă și el jos pantofii și se
întinde în pat, de unde sare ca ars: a
uitat să ia cei doi litri de apă promiși
pacostei ăsteia de femeie. Și cele trei
kilograme de ceapă. Și să plătească
factura la curent electric. Coboară la
magazin.
Femeia îl așteaptă, tristă. Idiotul.
Bărbatul ajunge jos. Se uită absent la
firma magazinului. Litere mari,
luminoase, îi conturează numele:
“Magazin universal”.
 Intră, cumpără, plătește. Se
întoarce cu produsele. Aduce și niște foi
Bărbatul se uită la ceas. E ora
pe care i le-au dat la ieșirea din
14:58.
magazin. Par un pliant publicitar: pe
prima pagină scrie “Magazin universal”.
Se uită amîndoi, în treacăt, la foile Mai au un ultim drum de făcut
îndoite. Femeia le privește, deodată, împreună. “Semnați aici”, le spune
mai atentă. Le ia și le citește. notarul. “Acum sînteți divorțați.”
A terminat de citit. Ridică ochii din
pliant. Se încalță, încet. Ia pliantul.
Cu douăzeci de ani în urmă,
Coboară la magazin. Aruncă pliantul pe
magazinul nu exista. În locul lui era
jos, cu dispreț. Și privește în stînga.
atelierul unui ceasornicar.
Bărbatul o urmase. Merg, certîndu-se
din nou, pe aleea largă. Se îndreaptă
spre parc. Sînt înfofoliți în haine de
iarnă – ninge cu fulgi deși și
încăpățînați. Trec pe lîngă parc, o iau la
stînga și ajung în centru.

3
 - Nici eu.
- Urăsc Timpul!

Dialoguri - Iubesc Timpul!

1.
- Bună ziua!
2.
- Bună ziua!
- Îmi spuneți, vă rog, cît de mare e
ura dumneavoastră? - Bună ziua.
- 14:58. - Bună ziua, bine ați venit la
magazinul nostru.
- Nu înțeleg.
- Aveți pace în stoc?
4
 - Mai avem, dar nu multă. De ce
cantitate ați avea nevoie?
- Doresc greutatea mea în pace.
Aveți un cîntar?
- Avem. Cîntărim pe el, cam des în
ultima vreme, cantități mai mari sau
mai mici de război. Uneori, primim
zilnic. Alteori, de la un minut la altul.
- Și pacea? Pacea cît de des e
livrată?
- Nu știm niciodată. Nu știm nimic.
Ea vine cînd vine, noi o primim,
scoatem factura și depozităm marfa.
Pacea e scumpă, mai avem puțină – nu
cred că vă pot ajuta azi.
- Totuși, cînd mai primiți marfă?
- Habar nu am, v-am spus.
5
- Aș putea ajunge cumva direct la
sursă?
- Poate.
- Ce-ar trebui să fac ca să ajung la
sursă?
- Să treceți printr-un război. Cît de
mic.
- Oricît de mic ar fi, eu aș fi prea
mic pentru un război atît de mare.
- Atunci îmi pare rău, dar nu vă pot
ajuta.
- Cît mai aveți din pacea aia?
- Destul cît s-o trageți pe nas. Dar
nu vă va ține prea mult.
- Război cît mai aveți?
 - Berechet.
- Și se vinde?
- Păi, e mai ieftin ca pacea.
- Și-atunci, dacă războiul e mai
ieftin, cum se face că nu mai aveți pace?
Ați vîndut atît de bine un produs atît de
scump?
- Da.
- Și dacă aș vrea să cumpăr
greutatea mea în război?
- Ieftin ca braga. Aproape gratis…
Dar pacea…
- Of! Tare-aș vrea niște pace. Cîtă
mai am nu-mi e suficientă nici măcar de
pe o zi pe alta.
- De ce vreți să cumpărați greutatea
dumneavoastră în pace? Cîte kilograme
ar însemna asta?
- 60-70 - estimativ. Dar nu știu
sigur. De-asta v-am întrebat de cîntar…
ar trebui să mă cîntăresc ca să știu
sigur.
- Și de ce vreți chiar atîta pace?
- Ca să nu mai am nici o grijă.
- Asta n-o să vă iasă.
- De ce?
- Pentru că nu așa merg lucrurile.
- Aș vrea să văd cîntarul.
- Sigur vreți să vă și cîntăriți?

6
 - Da, chiar am slăbit în ultimele
zile. Aș vrea să știu cît am dat jos.
- Dar cîntarul nostru e unul special,
el nu arată kilogramele fizice, ci pe cele
sufletești. Poate… poate nu e bine să vă
cîntăriți…
- Ce vreți să spuneți? Că am un
suflet gras?!
- Nu, nu, nu, nici pe departe…
- Atunci?! Ce vreți să spuneți?!
- Vă rog să nu vorbiți cu mine pe
tonul ăsta.
- Dar pe ce ton să vorbesc?
- Pe unul mai pacifist.
7
- Mi se termină pacea, nu-
nțelegeți? De ce credeți că am venit
aici?
- V-am spus că nu vă pot ajuta, mai
avem doar cîteva grame…
- Dați-mi-le. Le cumpăr.
- Hm. Cine știe? Poate o veți
investi înțelept. Haideți la tejghea… s-o
pun pe cîntar… 5 grame. Rămîne? Va
trebui să semnați, oricum, un contract.
De vînzare-cumpărare sau de cesiune.
Ceva trebuie să dați și dumneavoastră.
Așa-i la magazin.
- Ah, în alte condiții, v-aș spune eu
unde să vă duceți, cu pacea aia cu tot!
Dau, normal că dau!
- Dați din disperare.
 - Da, se vede cu ochiul liber, nu-i - Păi… m-ați prins. Am mare
așa? nevoie de pacea aia. Le iau la pachet.
Cît costă? Aș putea plăti, eventual, în
- Nu-i înțelept ce faceți. Estimez că
rate?
în două ore ne vom revedea. Veți reveni
să mai cereți pace. - Nu. Haideți… să rezolvăm altfel.
E pe datorie de data asta. Ofertă
- Sper că nu. La revedere.
specială. Semnați aici. Vă mai aștept!
- Stați un pic, unde vă grăbiți așa?
Luați și bonusul nostru, vă rog! La 5
grame de pace primiți gratis 1 kilogram
de război!
3.
- Nu doresc.
- Asta e oferta. Le luați la pachet -
- Bună ziua!
sau adio, pace!
- Bună ziua, bine ați revenit la
- Asta-i înșelătorie!
magazinul nostru!
- Atunci, la revedere.
- Spuneți-mi vă rog, bine aveți?

8
 - Da, avem. - Adevărul este că adevărul este că
adevărul este.
- Și vine la pachet cu răul?
- Și atunci? Minciuna pare și
- Într-adevăr.
minciuna pare și minciuna pare?
- Cît costă?
- Da, și vin la pachet.
- Nu cred că vă puteți permite să
- Să-mi spuneți vă rog cît costă.
cumpărați binele și răul.
- Mult. Totul. Semnați aici.
- Atunci poate viața, care vine la
pachet cu moartea?
- E cam totuna cu binele și răul.
- Atunci… poate niște adevăr? 4.
- Da, dar știți…
- Știu cu ce vine la pachet. Cît - Bună ziua, ați mai primit cumva
costă? pace?
- Mult. Să vă spun adevărul? - Bună ziua din nou. Nu, în schimb
am primit o tonă de război.
- Da.
9
 - Atunci, poate… fericire? - Da. Chiar aș avea nevoie de niște
ajutor.
- Îmi pare rău, doar doi kilometri
de depresie. - Ajutor? Dar știți că vine la pachet
cu batjocura.
- Bunăstare?
- Știu, dar n-am ce face.
- Doi wați. Se vînd la pachet cu un
kilowatt de sărăcie și cu unul de boală. - Semnați aici.
- Liniște?
- Trei grade Celsius. Împreună cu
care livrăm o sută de grade de scandal.
5.
Nu mai bine vă dau un decilitru de
bucurie? Vine la pachet cu patruzeci de
litri de tristețe… vă puteți îneca în ea, e - Bună ziua.
periculos, dar asta este.
- Bună ziua, bine ați revenit…
- Nu. Nu vreau.
- Da, da, știu, la magazin.
- Îmi pare rău… dacă vă pot ajuta
cu altceva…

10
 - Cu ce vă pot ajuta azi? Niște și contoarele. Și nu mai există nimic de
pace? Niște bine? Niște adevăr la vînzare. De-acum, totul va fi gratis.
pachet?
- Și cu marfa ce faceți?
- Nu. Nu mă puteți ajuta cu nimic.
- Vom separa grîul de neghină.
- Atunci?
- Dar noi nu vindem…
- Am venit să vă spun că vă
- Știu ce vindeți.
închidem magazinul. Reprezint
Autoritatea Universală de Închidere a - Am înțeles. Vă pot ajuta cu
Magazinelor. În zilele precedente am altceva?
fost aici în investigație, incognito. Am - Da. Iată confirmarea de închidere.
văzut cum merg lucrurile. Acum semnați dumneavoastră, nu mai
- De ce închideți magazinul? Sînt semnez eu. Aici, jos, în dreapta, vă rog.
nereguli?
- Da, nereguli care țin de proporții.
Nu împărțiți corect marfa. Ăsta e
6.
sfîrșitul, înțelegeți? Confiscăm cîntarul,
metrul, paharul Berzelius, termometrul
11
 - Bună ziua.
- Bună ziua.
- Ce mai faceți?
- Nu știu. Am pierdut pacea,
bunăstarea, fericirea, bucuria și liniștea.
Mi le-ați luat.
- Dar ați pierdut și războiul,
depresia, sărăcia, boala, tristețea și
scandalul. Vi le-am luat.
- Exact. Nu mai am ce vinde. Nici
oamenii nu mai au ce cumpăra.
- Ei, asta nu-i chiar așa. Am zis eu
că totul va fi gratis, dar să știți că…
Uite, pentru că-mi sînteți simpatic, vă
mărturisesc că mi-am schimbat
profesia. Mi-am deschis un magazin…
poate treceți pe-acolo la un moment
dat.
- Și ce vindeți?
- Una-alta…
- Tot la pachet una cu alta?
- Tot.
- Vă mărturisesc că și eu mi-am
schimbat profesia. Acum eu reprezint
Autoritatea Universală de Închidere a
Magazinelor. Cred că, într-adevăr, voi
trece pe la dumneavoastră la un
moment dat…
- Nu, vă rog, chiar vă rog să nu
veniți!
- Dar am și eu nevoi… obligații…

12
 - Și n-am putea rezolva asta
cumva?
- Îmi propuneți, subtil, un
parteneriat?
- Așa ceva.
- Și în ce ar consta acest
parteneriat?
- Păi, haideți să împărțim afacerea.
- Cum?
- Dumneavoastră diseminați
război, tristețe, depresie, batjocură și
toate celelalte, iar eu vînd pace,
bucurie, fericire, ajutor… Le voi vinde
mai scump, căci oamenii vor avea și mai
multă nevoie de ele, acum că
dumneavoastră vă veți ocupa de partea
cealaltă… și împărțim profitul.
13
- Sună bine, dar n-ați vrea să
inversăm rolurile?
- E totuna cine ce face.
- Atunci să batem palma. Spuneți-
mi numele complet, să știu exact cu
cine fac parteneriatul.
- Sînt domnul A.
- Îmi pare bine. Eu sînt doamna Z.
- Mă bucur de cunoștință, doamnă
Z. Cred că împreună vom face lucruri
mari…
- Păi depindem unul de celălalt și
ne putem baza unul pe celălalt. Sper.
- Cu siguranță.

7.
- Bună ziua, domnule A.
- Bună ziua, doamnă Z.
- Să vă dau, deci, greutatea
dumneavoastră în pace, bucurie, ajutor,
bunăstare?
- Dacă sînteți bună. Eu v-am adus
deja sacii cu război, tristețe, batjocură și
sărăcie, ba chiar și-un pic de boală.

- Cum merge? - Păi, să le cîntărim, să le măsurăm,

să le contorizăm… mă duc în spate să
- La fel cum vă merge și
aduc instrumentele de măsurat.
dumneavoastră.
- Așa să fie, atunci. Mergeți după
- Mai degrabă invers decît îmi
instrumente. Vă aștept.
merge mie, nu?
- M-am întors.
- Așa ceva, da’-i totuna. Doar am
stabilit asta odată. - Văd. Și de ce sînteți așa de
supărată?
- Mergeți pe teren?
- Cineva a furat instrumentele de
- Nu, am venit să perfectăm
măsurat. Ne așteaptă falimentul. Vă
parteneriatul.
suspectez.
14
 - Și eu vă suspectez. Dar n-are nici - Aproape, mai degrabă.
un sens. Pentru că noi vroiam un
- E totuna.
parteneriat. Și fără cantitățile exacte,
nu-l putem duce la bun sfîrșit. Ce - Ba deloc.
facem? - Vom vedea.
- Estimăm și amestecăm, atunci. - S-a terminat.
Oricum, noi doi ne iubimurîm,
- Totul?
ajutămbatjocorim, împăcămluptăm
mereu. - Totul.
- Așa este. Atunci să estimăm fără - Și vine la pachet cu nimicul?
instrumente de măsurat.
- Da.
- Lucrurile se vor regla de la sine.
- În ce cantitate?
- Așa cred și eu.
- În toate cantitățile. În nici o
- Să-i dăm drumul! cantitate.
- Să vedem unde va duce asta… - Și ce ne facem?
- Departe, cu siguranță.

15
 - Am soluția. Facem totuși rost de - Fals.
un cîntar, un termometru, un pahar
- Ba nu.
Berzelius, un contor și un metru.
- Ba da.
- Ca s-o luăm de la început?
- Absolut!
- Exact.
- Relativ!
- Să-i dăm drumul!
- Materie!
- Bine, domnule A.
- Spirit!
- Rău, doamnă Z.
- Vis!
- Ne vom apuca, deci, de măsurat.
- Coșmar!
- Și de cuantificat.
- O să aduc război!
- Și de jucat.
- O să-l înec în pace!
- Ați pierdut.
- Adunări!
- Am cîștigat.
- Scăderi!
- Adevărat.
- Greu!
16
 - Ușor! - Ba nu mai sîntem de mult.
- Cîine! - Vom fi mereu.
- Pisică! - Credeți?
- Știm tot! - Sigur.
- Nu știm nimic! - De unde-ați apărut?
- Începe! - De unde-ați apărut și
dumneavoastră.
- Se termină!
- Ne cunoaștem?
- Liniște!
- Dintotdeauna.
- Scandal!
- Și ce doriți?
- Nu, liniște! Tăceți din gură! Vine
cineva! - Totul. Dumneavoastră?
- Cine? - Nimic.
- Nimeni. Ba, cineva… - Și-atunci, cum facem?
- Nu sîntem aici decît noi doi. - Cumva facem.

17
 - Ba nu facem nicicum.
- O să creez.
- Iar eu o să distrug.
- Mereu?
- Mereu.
- Să măsurăm!
- Să cuantificăm!
- Să jucăm!
- Și să aducem odată cîntarul,
termometrul, paharul Berzelius,
contorul și metrul!
- Se poate și fără!
- Se poate dar e mai sigur cu!
- Nu. Îmi dau demisia!
18
- O accept!
8.
- Bună ziua, domnule A.
- Bună ziua, doamnă Z, bine ați
revenit la magazin.
- Aș dori greutatea mea în război.
- Va izbucni pacea în altă parte. Nu
se poate una fără alta. Știți asta, nu?
- Știu. Dar e absurd.
- Ba nu, totul are un sens!
- Ba n-are.
 - Vă place magazinul meu? - Ce vreți să spuneți? Că am un
suflet prea slab?
- Nu prea. Serviciile-s cam proaste.
- Nu, nu, nu, nici pe departe…
- Lăsați lucrurile să meargă înainte.
Se vor aranja de la sine. - Atunci – gura! Aș vrea să cumpăr
război. Greutatea mea în război.
- Nimic nou sub soare…
- Înțeleg. Poftiți pe cîntar.
- Atunci, de ce vă tot zbateți?
- 60-70 de kile, estimez. Să vedem
- Vînzare, cumpărare, vînzare,
ce zice cîntarul…
cumpărare. Ăsta-i rostul nostru pe
lume. - Cam atîta, da. Ați estimat corect.
- Cumva tot găsim noi o soluție. - Unde semnez?
Aduc cîntarul, dacă vreți greutatea
- Aici, vă rog.
dumneavoastră în război. Dar știți
bine… cîntarul nostru e unul special, el - Și viața merge mai departe…
nu arată kilogramele fizice, ci pe cele - Și moartea la fel.
sufletești. Poate… poate nu e bine să vă
- Ce veți face cu războiul?
cîntăriți…

19
 - Ce faceți și dumneavoastră cu
pacea.
- Bună ziua, doamnă Z.
- Ați cîștigat.
- Bună ziua din nou, domnule A.
- Ba am pierdut, dumneavoastră ați
- Dragoste? Dragoste aveți?
cîștigat.
- Da, dar nu se poate măsura și nu
- Ba nu, n-a cîștigat nimeni. Ne-am
se știe, în consecință, nici cîtă ură intră
transformat.
ca bonus.
- Credeți?
- Poate-i mai bine-așa. Și cît costă?
- Sigur.
- Nu-i de vînzare.
- Atunci, retrageți-vă demisia!
- Credeam că am venit la magazin.
- Nu încă. Mai trebuie să-mi vindeți
- Aici ați și venit.
ceva. Revin.
- Păi aici totul e de vînzare!
- Dragostea nu.
- Hai, spuneți un preț.
9.
20
 - N-are. - Dați-mi, atunci, vă rog, dragostea.
- Inventați unul, atunci. Orice, - Poftiți.
oricît.
- Nu sînt mulțumită. Mi-ați pus-o
- Mai bine spuneți-mi cum ați la pachet cu ura…
investit pacea pe care-ați luat-o de
- Nu le putem separa. Sînt
dimineață. Mai aveți? Păreați bine mai
contaminate una de cealaltă. Semnați
devreme…
aici.
- Mi-am făcut provizii. Dar mai am
puține.
- Vă pot tenta, în acest caz, cu mai
multă pace? Am primit de curînd… 10.

- Nu schimbați subiectul. Nu plec

de-aici fără dragoste. În sfîrșit mi-am - Bună ziua, doamnă Z. Avem o
dat seama că doar de asta am nevoie. problemă.
Cît costă?
- Care, domnule A?
- Din moment ce n-o putem
- Nu putem măsura… asta…
măsura, nimic.
21
 - Iar mă luați cu dragostea-n sus, - Prefer să vorbim despre război,
dragostea-n jos? N-avem nici o scandal, sărăcie…
problemă. N-o măsurăm, ci o
- Mi-e totuna.
contrabalansăm cu ură.
- Mie nu.
- Dar mă tem că nu putem echilibra
lucrurile. - O să vedeți că pînă la urmă e
totuna.
- Nici n-o să putem vreodată. În
lume va fi întotdeauna mai multă - Ba nu.
dragoste decît ură. Asta trebuia s-o știți - Ba da.
de la început.
- Ba nu.
- Nu vă cred.
- Ne batem?
- Dar așa este.
- Ne batem.
- Tot nu vă cred.
- Vă declar război.
- Hai să vorbim despre altceva.
- Care se va termina printr-o pace.
Pace, liniște, bunăstare…
- Cînd?

22
- Data viitoare. - Bună ziua, dar de fapt
dumneavoastră sînteți domnul A. Eu
- Bine.
sînt doamna Z.
- Rău.
- A, doamna Z. Dar eu eram
- Începe. doamna Z!
- Se termină. - Asta a fost ieri. Azi e invers.
- Îmi pare bine! - Bine.
- Îmi pare rău! - Ce se mai aude?
- Nimic bun. Sîntem în pericol.
- De ce?
11. - Ni se termină… ni se termină…
- Ce ni se termină?
- Bună ziua, domnule A. - Ni se termină…
- Ce?!
- Ne termină… ne terminăm!
23
 - Ei, haideți, nu vorbiți prostii. Noi
nu ne terminăm niciodată!
- Ba da, odată tot ne terminăm…
cînd se apropie transformarea lui acum
în mereu și a lui mereu în acum.
- Cînd? Cînd va veni această
transformare?
- Vine mereu. Vine acum!
- Să vă cred? Așa o fi… Vă cred! Și
dacă-i așa, o să vedeți cum cîntarul,
metrul, paharul Berzelius, termometrul
și contorul vor fi folosite la altceva…
- Cînd noi nu vom mai fi…
- Dar vom fi mereu...
- Ba nu, sîntem doar acum.
- Acum e mereu.
24
- Ba nu-i așa. Și simt că vor
distruge magazinul.
- Aveți dreptate! Și… ce văd? În
locul lui își va deschide atelierul un
ceasornicar… oare ce-i aia ceasornicar?
- Cineva care lucrează cu ceasuri.
- Și ce-i ăla un ceas?
- Nu știu, n-am auzit de-așa ceva
pînă acum. Poate-i ceva care măsoară
dragostea.
- A, cred că un atelier de
ceasornicar era și înainte în locul
magazinului… dar n-am de unde să știu
sigur.
- Nu. Nici eu.
 12.

- Bună ziua!
- Bună ziua!
- Îmi spuneți, vă rog, cît de mare e
dragostea dumneavoastră?
- 14:58.
- Nu înțeleg.
- Nici eu.
- Urăsc Timpul!
- Iubesc Timpul!

25
 pune cumpărăturile în plase. Se
hotărăște cu greu să plece din magazin.

Epilog
Își uită plasele în coș. Îl așteaptă un
drum lung, pe jos - casa lui e la cinci
kilometri distanță. E ora 14:58. Se uită
absent la firma magazinului. Litere
Un bărbat se plimbă liniștit printre mari, luminoase, îi conturează numele:
rafturile magazinului. Afară e iarnă. “Magazin universal”.
Sînt -20 de grade Celsius. Bărbatul cară
Din magazin iese o femeie. Trece
într-un coș trei kilograme de ceapă și
mai departe, nici nu-l observă. Bărbatul
doi litri de apă plată. În buzunar are
calcă din greșeală niște hîrtii care arată
factura la curentul electric. O scoate și
ca un pliant publicitar. Pe prima pagină
o privește cu amărăciune: pot oare să
scrie “Magazin universal”. În ciuda
consume atît de mult cîteva becuri de
frigului, le ridică și citește…
60 de wați? Ajunge la casa de marcat.
Plătește. E cu gîndul aiurea în timp ce
26
 Bărbatul, șocat, se freacă la ochi și Acum au copii, nepoți. Își amintesc cu
lasă paginile să cadă pe jos, unde le plăcere cum li s-a spus amîndurora cînd
găsise. Reintră în magazin. I se pare că s-au căsătorit: “Semnați aici!”
a uitat ceva. Afară e vară. Sînt +20 de
grade Celsius. Bărbatul își ia plasele
uitate în coș. Se hotărăște cu greu să Au trecut douăzeci de ani de-
plece din magazin. Îl așteaptă un drum atunci. Magazinul nu mai există de
lung, pe jos - casa lui e la cinci mult. În locul lui, și-a deschis atelierul
kilometri distanță. E ora 14:58. Se uită un ceasornicar.
absent la firma magazinului. Calcă
pliantul scăpat pe jos. Nici nu-și dă
seama. În ciuda căldurii, se
îndepărtează agale. Din magazin iese o
femeie. Îl ajunge din urmă. Se uită la el.
Zîmbește.
Bărbatul nu-și explică nici acum ce
s-a întîmplat cînd a găsit și citit
pliantul. Femeia zîmbește în continuare
cînd rememorează cum l-a cunoscut.
27
28