Ene Cristian Master SMSB An II

Titanul si aliajele sale

Prezentarea Generala

În ultimele decenii, progresele semnificative în domeniul biomaterialelor au deschis noi

orizonturi în medicina regenerativă și în ingineria științei și materialelor biomedicale. Printre
aceste materiale, titanul a ieșit în evidență ca un biomaterial de excepție, căpătând o reputație
puternică datorită rezistenței sale remarcabile, stabilității chimice, proprietăților biologice și
biocompatibilității sale remarcabile. În prezent, titanul ocupă un loc central în producția de
implanturi ortopedice, dispozitive dentare și alte aplicații medicale avansate, având un impact
semnificativ asupra calității vieții pacienților.
Biomaterialele au devenit coloane vertebrale ale progresului în domeniul medicinei regenerative
și al dispozitivelor medicale. Aceste materiale trebuie să îndeplinească cerințe stricte, cum ar fi
compatibilitatea biologică, rezistența mecanică și stabilitatea chimică, pentru a asigura o
integrare eficientă în organismul uman. În acest context, titanul a captat atenția comunității
științifice și a industriei medicale, reprezentând o alegere strategică în dezvoltarea de dispozitive
și implanturi.
Titanul, cu proprietățile sale deosebite, a devenit rapid un punct focal în cercetarea
biomaterialului. De la descoperirea sa și până în prezent, acest metal a trecut de la a fi un simplu
material structural la un biomaterial versatil, cu aplicații diverse în domeniul medical. Astăzi,
este utilizat în mod frecvent pentru a rezolva probleme complexe legate de rezistență, stabilitate
și biocompatibilitate.
Rezistența este un factor crucial în succesul materialelor utilizate în dispozitivele medicale. În
special în domeniul ortopediei, unde implanturile trebuie să suporte o gamă variată de forțe
mecanice, rezistența titanului se dovedește esențială. De la încărcăturile de compresie la cele de
torsiune, titanul rămâne robust și fiabil, asigurând integritatea structurală a implanturilor pe
termen lung.
Stabilitatea chimică a titanului este, în mare măsură, atribuită formării unui strat de oxid
protector la suprafața sa. Acest strat, de obicei sub forma TiO2, nu numai că oferă o barieră
împotriva coroziunii, dar și creează un mediu favorabil pentru interacțiunea cu țesuturile vii.
Stabilitatea chimică a titanului este esențială în medii biologice complexe, unde materialele
trebuie să reziste la condiții variate pentru a menține integritatea și funcționalitatea.
Titanul se remarcă prin proprietățile sale biologice, în special în ceea ce privește osteointegrarea.
Capabilitatea sa de a facilita integrarea strânsă cu țesuturile osoase face din titan un alegere de
referință în implanturile ortopedice. Studiul acestei proprietăți nu numai că oferă o perspectivă
 Ene Cristian Master SMSB An II

asupra interacțiunii materialelor cu țesuturile umane, dar poate inspira și inovații în proiectarea și
producția de implanturi biocompatibile și eficiente.
Biocompatibilitatea titanului este o caracteristică-cheie pentru succesul său în medicină.
Absența sau minimizarea reacțiilor imunologice și inflamatorii demonstrează cât de bine se
integrează acest biomaterial cu organismul uman. Explorarea acestui aspect poate include
cercetări asupra modului în care titanul afectează răspunsurile sistemului imunitar pe termen lung
și modurile de îmbunătățire a biocompatibilității pentru o gamă mai largă de aplicații medicale.
Formarea și prelucrarea titanului sunt etape cruciale în fabricarea dispozitivelor medicale.
Progresele în tehnologii precum metalurgia pulberilor, turnarea sub presiune și prelucrarea cu
comandă numerică au deschis noi posibilități în obținerea de forme complexe și precise.
Detalierea acestor tehnici și evaluarea avantajelor și limitărilor lor pot contribui la îmbunătățirea
proceselor de producție și la inovații în designul biomaterialelor din titan.
Sistemele de plăci de creștere ghidate constau din diferite dimensiuni de eight-plat și quad-
plate concepute pentru a accepta șuruburi canulate sau solide disponibile într-o varietate de
dimensiuni. Plăcile și șuruburile sunt disponibile în configurație sterilă sau nesterilă. Dispozitivul
este conceput pentru corectarea treptată a deformărilor osoase congenitale și dobândite pediatrice
la nivelul extremităților inferioare, cu condiția ca fiza (plăcile de creștere) să nu fie topite. Plăcile
au talie conturată și profil redus pentru utilizare pediatrică. Există un orificiu central în plăci
pentru implantarea unui știft de ghidare temporar pentru a ajuta la aplicarea și îndepărtarea plăcii.
Plăcile sunt fixate de os peste placa de creștere prin șuruburi. Aceste șuruburi nu sunt blocate pe
placă, ci mai degrabă li se permite să se rotească și să divergă în poziția lor pe măsură ce are loc
creșterea osoasă. Implantul acționează ca o balama flexibilă, permițând creșterea la nivelul plăcii
de creștere pentru a îndrepta treptat membrul.

Alcatuire Chimica

Proprietatea chimică a titanului cea mai notabilă este rezistența sa excelentă la coroziune;
este aproape la fel de rezistent ca platina, capabil de a se împotrivi atacurile cauzate de acizi sau clor
dizolvat în apă, dar este solubil în acizi concentrați.

Titanul este considerat ca find unul dintere cele mai puternice metale. Rezistenta sa la caldura, apa
si sare cat si greutatea sa redusa il fac metalul ideal pentru o varietate de aplicatii. Acestea pot varia
de la bijuteri si implanturi dentare pana la avioane si nave. Titanul pur este puternic si rezistent la
coroziun. Aliaje sale pastreaza aceasi rezistenta, dar capata o mai mare flexibilitate si maliabilitate
alaturi de metalul cu care este combinat. Drept consecinta, aliajele de titan au mai multe aplicati ca
titanul pur. Exisa 6 grade de titan pur (clasele 1-2-3-4-7-11) si 4 tipuri de aliaje de titan ce contin
deobicei urme de aluminiu, molibden, vanadiu, niobiu, tantal, zirconui, mangan, fier, crom, cobalt,
nichel si cupru. Titanul în ansamblu este un metal foarte durabil și puternic. În forma sa pură, are
multe utilizări. Aliajele adaugă o mai mare maleabilitate și flexibilitate metalului deja puternic,
deschizând uși pentru mai multe aplicații. Fiecare aliaj de titan are aceeași rezistență și rezistență la
coroziune. Acestea variază în funcție de flexibilitate, făcând un aliaj specific ideal pentru industrii
și aplicații specifice.
 Ene Cristian Master SMSB An II

Efectul elementelor de aliere asupra proprietăților mecanice compresive ale aliajelor de titan biomedicale

Aliajele de titan
Cele 4 clase sau varietati de aliaje de titan cele mai des utilizate sunt Ti 6Al-V, Ti 3Al 2,5, Ti 5Al-
2,5Sn si Ti 6Al-4V ELI.

o Ti 6Al-V

Ti 6Al-V este cel mai frecvent utilizat din aliajele de titan si se crede a fi folosit in jumatate din
aplicatile titanului in intreaga lume. Propietatile dezirabile fac din acest aliaj o alegere populara in
mai multe industri, inclusiv in domeniul medical, maritim, aerospatial. Din cauza biocopatibilitati
reduse Ti 6Al-4V este folosit in mod preponderent pentru a fabrica:

- dispozitive medicale
- implanturi dentare
- implanturi ortopedice
- echipament sportiv
- componente ale motorului
- piese automate de inalta performanta.
 Ene Cristian Master SMSB An II

o Ti 3Al 2,5 si Ti 5Al-2,5Sn

Ti 3Al 2,5 si Ti 5Al-2,5Sn sunt aliaje fara aplicatii medicale avand proprietati ce le fac mult mai
bine valorificate de industria hidrometalurgica, componente maritime si de transport aerian. Primul
dintre ele are cea mai buna sudabilitate dintre aliaje si de asemenea este puternic la temperaruei
ridicate dar preziinta si caracteristici ale otelululi inoxidabil fiind si mai greu ca celelalte aliaje. Ti
5Al-2.5Sn este un aliaj care nu poate fi tratat termic, care poate atinge o bună sudabilitate si are
stabilitate buna la temperaturi ridicate, rezistență ridicată și rezistență bună la coroziune. Are o
rezistență deosebit de mare la fluaj (deformare asemănătoare plasticului pe perioade lungi de timp,
cauzată de obicei de temperaturi extreme). Ti 5Al-25.Sn este utilizat mai ales în aplicații pentru
avioane și aeronave.

o Ti 6Al-4V ELI

Ti 6Al-4V ELI este denumit in mod obisnuit titan chirugical deoarece este foarte des folosit in
aplicatii chirurgicale. Poate fii turnat cu usurinta sau taiat in fire mici sau bobine. Are aceeasi
rezistenta ridicata la stres si coroziune ca Ti 6Al-4V. De asemenea, este foarte usor si este foarte
tolerant la deteriorarea cauzata de interactiunea cu alte aliaje. Proprietatile sale il fac candidatul
perfect pentru apliocatii in domeniul medical si stomatologic pentru utilizari in proceduri
chirurgicale complexe. Pe langa asemanarile cu aliajul de mai sus acesta mai prezinta o
biocompatibilitate superioara, ce il face usor de grefat si atasat pe os, in acelasi timp fiind acceptat
de organismul uman. Unele dintre cele mai comune utilizatri ale acestui aliaj in proceduri
chirurgicale sunt:

- Știfturi și șuruburi ortopedice

- Cabluri ortopedice
- Clipuri de ligatură
- Capse chirurgicale
- Aparate ortodontice
- În înlocuirile articulare
- Dispozitive de fixare osoasă

Aliajele de titan sunt împărțite în trei grupe principale: fază alfa, fază beta și fază alfa-beta. Aliajul
de grad 23 Ti 6Al 4V ELI este un aliaj forjat alfa-beta. ELI înseamnă interstițial foarte scăzut. Pentru
ca un aliaj să fie marcat ca produs ELI, ar trebui să fie produs ca atare.

Compoziția chimică a aliajului de gradul 23 Ti 6Al 4V ELI este prezentată în tabelul următor.
Element Conținut (%)
Titan, Ti 88,09 - 91
Aluminiu, Al 5,5 - 6,5
Vanadiu, V 3,5 - 4,5
Fier, Fe ≤ 0,25
Carbon, C ≤ 0,080
Azot, N ≤ 0,030
Hidrogen, H ≤ 0,0125
Altele, fiecare ≤ 0,10
Altele, total ≤ 0,40
 Ene Cristian Master SMSB An II

Proprietățile fizice ale aliajului de grad 23 Ti 6Al 4V ELI sunt tabulate mai jos.
Proprietăți Metric
Densitate 4,43 g/ cm3
Punct de topire 1604 - 1660°C

Următorul tabel prezintă proprietățile mecanice ale aliajului de grad 23 Ti 6Al 4V ELI.
Proprietăți Metric
Rezistență la tracțiune 860 MPa
Rezistenta la curgere 790 MPa
Coeficientul lui Poisson 0,342
Modul elastic 113,8 GPa
Modulul de forfecare 44,0 GPa
Alungire la rupere 15%
Duritate, Brinell 326
Duritate, Knoop 354
Duritate, Rockwell C 35
Duritate, Vickers 341

Una dintre principalele diferențe dintre aliajele α β și β poate fi văzută în ceea ce privește
valorile modulului Young, așa cum reiese din figură
 Ene Cristian Master SMSB An II

Fabricare și tratament termic

PRELUCRABILITATE

Aliajul de grad 23 Ti 6Al 4V ELI poate fi prelucrat folosind viteze mici, cantitatea corectă de debit
de lichid de răcire și viteze mari de avans. Uneltele de mare viteză ar trebui să fie folosite pentru
sculerea acestui aliaj, iar tipurile de scule recomandate sunt denumiri de carbură de tungsten C1-C4
sau pe bază de cobalt.

FORMARE

Aliajul de grad 23 Ti 6Al 4V ELI poate fi format la cald sau la rece. Tehnicile de formare includ
hidropresa, stretch sau drop-hammer.

SUDARE

Sudabilitatea aliajului de grad 23 Ti 6Al 4V ELI este evaluată drept corectă.

TRATAMENT TERMIC

Materialul poate fi tratat în soluție la 904-954 °C (1660-1750 °F) timp de 2 ore și apoi stins cu apă.

RECOACEREA

Pentru aliajul de recoacere grad 23 Ti 6Al 4V ELI, materialul trebuie menținut la 732°C (1350°F)
timp de aproximativ 1/4 și 4 ore. Apoi ar trebui să fie răcit în cuptor la 566°C (1050°F), apoi răcit
cu aer.

FORJARE

Forjarea brută poate fi efectuată la 982°C (1800°F) și finalizată la 968°C (1750°F).

Proprietăți Biologice

Proprietățile biologice ale titanului, în special capacitatea sa de a permite osteointegrarea, merită

o atenție deosebită. Osteointegrarea este un proces vital în succesul implanturilor ortopedice, iar
capacitatea titanului de a facilita această integrare reprezintă un avantaj semnificativ. Pentru a
dezvolta această idee, putem explora modul în care suprafața titanului poate fi tratată pentru a
îmbunătăți și mai mult această caracteristică, precum prin tehnici de texturare sau adăugarea de
acoperiri bioactive.
De asemenea, este important să abordăm aspecte precum interacțiunea cu celulele și țesuturile
circulante în jurul implantului. Studierea modului în care titanul afectează răspunsurile celulare
și procesele de vindecare poate furniza informații cruciale pentru a optimiza designul
implanturilor și pentru a minimiza impactul asupra organismului.
 Ene Cristian Master SMSB An II

Modificarea suprafeței biomaterialelor de titan și aliaje de titan pentru aplicații medicale

Biocompatibilitate

Biocompatibilitatea titanului reprezintă un factor esențial în acceptarea sa în domeniul

biomaterialului. Extinderea acestui subiect poate implica explorarea nivelului de
biocompatibilitate în diferite tipuri de țesuturi și organe. De asemenea, poate implica discutarea
modalităților de a îmbunătăți biocompatibilitatea prin modificări de suprafață sau prin combinații
cu alte materiale bioactive.

De asemenea, putem examina efectele pe termen lung ale interacțiunii titanului cu sistemul
imunitar și potențialele reacții inflamatorii. Un studiu detaliat al acestor aspecte poate contribui
la înțelegerea mai profundă a modului în care titanul interacționează cu organismul uman și
RETURN TO ISSUEPREVARTICLENEXT Corrosion Behavior of Titanium in Simulated Body
Solutions with the Addition of Biomolecule poate oferi orientări pentru îmbunătățirea
biocompatibilității sale.
 Ene Cristian Master SMSB An II

Comportamentul la coroziune al titanului în soluții corporale simulate cu adăugarea de

biomolecule

Tehnici pentru a modela materialul

Dezvoltarea acestui punct poate implica explorarea detaliată a diferitelor tehnici de

fabricație utilizate pentru a da formă titanului în dispozitive și implanturi. Metalurgia pulberilor,
de exemplu, poate fi analizată în detaliu, precum și modul în care parametrii de proces pot afecta
proprietățile materialului rezultat. Aprofundarea în tehnologiile de prelucrare cu comandă
numerică poate implica discutarea preciziei și eficienței acestor tehnici în obținerea formelor
complexe și a detaliilor fine necesare în domeniul biomedical.

Mai mult, se pot explora și inovațiile recente în domeniul tehnologiilor de modelare și prelucrare
pentru a evalua cum acestea pot îmbunătăți procesele existente și pot deschide noi direcții pentru
dezvoltarea biomaterialelor din titan.

REZISTENTA TITANULUI

Titanul si aliajele sale au o rezistența la tracțiune de la 30.000 psi pana la 200.000 psi (210-
1380 MPa), care sunt echivalente cu proprietațile gasite in cele mai multe din aliajele de oteluri.

Rezistența titanului poate fi măsurată în diverse moduri, în funcție de contextul specific și

de proprietățile dorite. Iată câteva metode comune de măsurare a rezistenței titanului
Testarea tracțiunii: Se aplică o forță de tracțiune asupra unei probe de titan pentru a evalua
rezistența sa la rupere sau deformare. Rezultatele testului sunt exprimate în termeni de tensiune și
Ene Cristian Master SMSB An II

deformare.
Testarea durității: Metoda măsoară rezistența titanului la deformare permanentă, indicând
gradul său de duritate. Testele de duritate pot utiliza diferite metode, cum ar fi testul Vickers sau
testul Brinell.
Testarea impactului: Evaluarea modului în care titanul rezistă la impact se poate realiza
prin teste de impact, în care se lovește o probă de titan și se măsoară energia absorbită sau efectul
asupra materialului.
Testarea rezistenței la coroziune: Având o rezistență remarcabilă la coroziune, titanul este
adesea supus testelor pentru a evalua performanța sa în diferite medii corozive.
Testarea la temperaturi ridicate: Titanul este adesea utilizat în condiții de temperatură
înaltă, iar rezistența sa la temperaturi ridicate poate fi evaluată prin teste specifice
.Analize metalografice: Se pot efectua analize microstructurale ale titanului pentru a evalua
aspecte precum dimensiunea și forma cristalelor, care pot influența rezistența materialului.Aceste
metode pot fi aplicate în laboratoare specializate sau facilități de testare pentru a asigura că
proprietățile titanului sunt conforme cu cerințele specifice ale aplicațiilor respective.

Diagramele de cocă convexe ale aliajelor în fază β binare Ti-X (X = W, Mo, V, Ta și Nb) obținute prin
metoda expansiunii clusterului. (a) Ti-W (b) Ti-Mo (c) Ti-V (d) Ti-Ta și (e) aliaje Ti-Nb. Predicțiile CE (simboluri
gri) reprezintă spațiul de structură în care sunt identificate structurile de stare fundamentală, în timp ce intrările CE
roșii reprezintă structurile setului de antrenament CE pentru care se calculează energiile DFT.
 Ene Cristian Master SMSB An II

Concluzii

În concluzie, titanul, cu toate caracteristicile sale excepționale, reprezintă o alegere formidabilă

în domeniul științei și materialelor biomedicale. Această expunere detaliată asupra rezistenței,
stabilității chimice, proprietăților biologice, biocompatibilității și tehnicilor de prelucrare relevă
complexitatea și versatilitatea acestui biomaterial remarcabil.
Rezistența extraordinară a titanului joacă un rol esențial în sprijinirea funcționalității
dispozitivelor medicale pe termen lung, mai ales în domeniul ortopediei, unde este vital ca
implanturile să reziste la forțe mecanice complexe. Stabilitatea chimică și formarea stratului
protector de oxid nu doar că împiedică coroziunea, ci și facilitează interacțiunea pozitivă a
titanului cu mediul biologic, promovând astfel o integrare eficientă în organismul uman.
Proprietățile biologice deosebite, precum capacitatea de osteointegrare, subliniază capacitatea
titanului de a interacționa armonios cu țesuturile umane, fapt crucial în succesul implanturilor
ortopedice și a altor dispozitive medicale. Biocompatibilitatea sa remarcabilă demonstrează
adaptabilitatea sa la organismul uman, minimizând reacțiile imune și inflamatorii, ceea ce
contribuie la evitarea complicațiilor postoperatorii.
Tehnicile avansate de modelare și prelucrare a titanului completează spectrul său de avantaje,
oferind o paletă largă de opțiuni pentru producerea de dispozitive medicale complexe și
personalizate. Acest progres continuu în ingineria biomaterialului deschide calea către inovații în
tratamente medicale, permițând dezvoltarea de dispozitive mai eficiente și mai bine adaptate
nevoilor individuale ale pacienților.
Prin urmare, implicarea titanului în domeniul medicinii nu reprezintă doar o alegere pragmatică,
ci și o rampă de lansare către viitorul medicinei regenerative. Avansurile continue în cercetarea
biomaterialului, împreună cu îmbunătățirile tehnologice, promit să redefinească standardul în
tratamentul pacienților și în dezvoltarea de soluții medicale inovatoare.
Cu toate acestea, în ciuda beneficiilor titanului, este important să continuăm cercetările și
dezvoltările în acest domeniu într-un mod etic și responsabil. Supravegherea atentă a impactului
asupra sănătății umane, împreună cu explorarea și îmbunătățirea continuă a caracteristicilor
biomaterialelor, va contribui la asigurarea că titanul și alte biomateriale rămân la vârful excelenței
în medicina modernă.
Prin îmbinarea cunoștințelor științifice, tehnologice și medicale, titanul continuă să ofere o
platformă solidă pentru inovații și descoperiri care să transforme și să îmbunătățească viețile
pacienților, consacrându-l drept unul dintre cele mai impresionante biomateriale ale timpurilor
moderne.
Ene Cristian Master SMSB An II
Ene Cristian Master SMSB An II