Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vocativ folosit pentru a adresa o rugăminte, o întrebare sau o exclamație unei persoane
drive_spreadsheetExport to Sheets
Nominativ subiect
Vocativ nu se folosește
drive_spreadsheetExport to Sheets
Vocativ nu se folosește
drive_spreadsheetExport to Sheets
drive_spreadsheetExport to Sheets
Observații:
Exemple:
Subiect
o Copiii joacă fotbal.
o El este elev.
Nume predicativ nominal
o Copiii sunt enoriași.
o El este bun.
Atribut adjectival
o Cartea nouă este pe masă.
Complement indirect
o Am dat cățelușului un os.
o I-am spus lui povestea.
Complement circumstanțial de loc
o Am mers la școală.
o Copiii stau în parc.
Complement circumstanțial de timp
o **Am venit ieri.
o Copiii se joacă tot timpul.
Complement circumstanțial de cauză **Am plecat din cauza
ploii.
o Copiii plâng de frig.
Observații:
Subiectul și numele predicativ nominal pot fi exprimate prin
orice parte de vorbire, inclusiv prin pronume.
Atributul adjectival este exprimat, de obicei, prin
adjective, dar poate fi exprimat și prin
participii, gerunzii, adverbe sau locuțiuni adjectivale.
Atributul substantival este exprimat, de obicei, prin
substantive, dar poate fi exprimat și prin pronume, adjective
pronominale, numerale, adverbe sau locuțiuni substantivale.
Complementul direct este exprimat, de obicei, prin
substantive, dar poate fi exprimat și prin
pronume, numerale, adjective pronominale, adverbe sau
locuțiuni substantivale.
Complementul indirect este exprimat, de obicei, prin
substantive, dar poate fi exprimat și prin
pronume, numerale, adjective pronominale, adverbe sau
locuțiuni substantivale.
Complementul circumstanțial de loc este exprimat, de
obicei, prin substantive, dar poate fi exprimat și prin
pronume, numerale, adjective pronominale, adverbe sau
locuțiuni substantivale.
Complementul circumstanțial de timp este exprimat, de
obicei, prin substantive, dar poate fi exprimat și prin
pronume, numerale, adjective pronominale, adverbe sau
locuțiuni substantivale.
Complementul circumstanțial de cauză este exprimat, de
obicei, prin substantive, dar poate fi exprimat și prin
pronume, numerale, adjective pronominale, adverbe sau
locuțiuni substantivale.
Exemple:
Cazul nominativ
după
fără
împotriva
lângă
pe
pentru
spre
sub
sus
Cazul genitiv
al
a
ai
ale
alui
alei
alor
din
Cazul dativ
cu
pentru
la
lângă
pe
spre
Cazul acuzativ
pe
în
la
lângă
spre
Cazul vocativ
O
Doamne
Domnule
Doamnă
Mamă
Tată
Frate
Sora
Iubito
Iubitule
Observații:
2. Clasificarea verbelor
- predicative care sunt majoritatea
verbelor existe
- copulative sunt doar astea: a fi, a
deveni, a parea, a ajunge, a iesi, a se
face, a inseamna, a ramane etc
- auxiliare care ajuta la formarea
diatezai pasive si a timpului perfect al
modurilor conjunctiv, conditional-
optativ, sau timpului viitor anterior
Verbele sunt: a avea, a fi, a vrea
3. Conjugarile verbului
- conjugarea I cuprinde verbele la
infinit terminate in -a: a cauta, a urma,
a relata etc.
- conjugarea II verbele terminate in -
ea: a vedea, a bea
- conjugarea III verbe terminate in -e: a
merge, a rade
- conjugarea IV verbe terminate in -i,-î:
a iubi, a urî
4. Modurile verbelor
I. Modurile personale
1. Indicativ - cuprinde si cele cu timp
trecut, prezent, viitor
imperativ - ex: eu vedeam, tu vedeai,
el/ea vedea, noi vedeam, voi vedeați,
ei/ele vedeau
perfectul simplu - eu văzui, tu văzuși, el
văzu, noi văzurăm, voi văzurăți, ei
văzură
perfectul compus - eu am văzut, tu ai
văzut, el a văzut, noi am văzut, voi ați
văzut, ei au văzut
mai mult ca perfectul - eu văzusem, tu
văzuseși, el văzuse, noi văzuserăm, voi
văzuserăți, ei văzuseră
2. Conjunctiv
timp prezent - eu să scriu, tu să scrii,
el să scrie, noi să scriem, voi să scrieți,
ei să scrie
timp perfect - eu să fi scris, tu să fi
scris, el să fi scris, noi să fi scris, voi
să fi scris, ei să fi scris
3. Conditional-optativ
timp prezent - eu aș scrie, tu ai scrie,
el ar scrie, noi am scrie, voi ați scrie,
ei ar scrie
timp perfect - eu aș fi scris, tu ai fi
scris, el ar fi scris, noi am fi scris, voi
ați fi scris, ei ar fi scris
4. Imperativ - mananca!, strange!
Cazul nominativ
Subiect
o Caz: nominativ
o Gen: masculin, plural
o Număr: plural
o Formă: copiii
o Exemple:
o Caz: nominativ
o Număr: singular
o Formă: bun
o Exemple:
Cazul genitiv
Atribut adjectival
o Caz: genitiv
o Număr: singular
o Formă: lui
o Exemple:
o Caz: genitiv
o Formă: elevului
o Exemple:
Cazul dativ
Complement indirect
o Caz: dativ
o Număr: singular
o Formă: lui
o Exemple:
I-am dat lui o carte.
Le-am dat copiilor o carte.
Cazul acuzativ
Complement direct
o Caz: acuzativ
o Număr: singular
o Formă: o carte
o Exemple:
Am citit o carte.
I-am dat lui o carte.
Complement indirect
o Caz: acuzativ
o Gen: feminin, singular
o Număr: singular
o Formă: cărții
o Exemple:
Cazul vocativ
o Număr: plural
o Formă: copiii
o Exemple:
Copii, vino aici!
Elevii, ascultați-mă!
Verbul. Tipuri de verbe
Gigi citește mereu.
Victor a mâncat înghețată.
Dan știe a vorbi în engleză.
Verbul este partea de vorbire flexibilă care denumește acțiunea
(a alerga), starea (a muri, a dormi) sau existența (a fi, a se afla).
parte de vorbire flexibilă = își modifică forma în
comunicare: a vorbi – vorbeam, vorbiți, am vorbit etc.
Categoriile gramaticale ale verbului sunt: modul, timpul,
persoana și numărul.
Tipuri de verbe:
I. Verbe predicative – pot forma singure predicatul verbal și
au sens lexical
Dan aleargă în parc.
aleargă = verb predicativ, funcție sintactică de predicat verbal
Toate verbele din română sunt predicative, cu excepția lui a
deveni.
ATENȚIE!
Pentru a avea în propoziție funcția sintactică de predicat verbal,
verbele predicative trebuie să fie conjugate la unul dintre
modurile: indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, imperativ.
Ne putem da seama dacă un verb este conjugat, dacă îi putem
stabili persoana și numărul.
Dan știe a cânta foarte bine la vioară.
știe = verb predicativ, persoana a III-a, numărul singular, funcție
sintactică de predicat verbal
a cânta = verb predicativ, nu are funcție sintactică de predicat
verbal pentru că are formă de infinitiv (infinitivul este o formă
verbală nepersonală)
ATENȚIE!
Verbele predicative cu formă de infinitiv (a cânta), gerunziu
(cântând) și supin (de cântat) NU SUNT în propoziție predicate
verbale! Ele îndeplinesc alte funcții sintactice.
II. Verbe auxiliare – ajută la formarea unor moduri și
timpuri; în română, există trei verbe auxiliare: a avea, a fi și a vrea.
A AVEA
– este verb predicativ atunci când are sens lexical (a deține, a
poseda) și poate forma singur predicatul verbal.
Am un telefon nou. (valoare predicativă)
=dețin
– este verb auxiliar atunci când formează:
a) modul indicativ, timpurile perfect compus, viitor de limbă
vorbită și viitor în trecut:
am cumpărat am să cumpăr aveam să cumpăr
ai cumpărat ai să cumperi aveai să cumperi
a cumpărat are să cumpere avea să cumpere
am cumpărat avem să cumpărăm aveam să cumpărăm
ați cumpărat aveți să cumpărați aveați să cumpărați
au cumpărat au să cumpere aveau să cumpere
b) modul condițional-optativ, timpurile prezent și perfect:
aș mânca / aș fi mâncat
ai mânca / ai fi mâncat
ar mânca / ar fi mâncat
am mânca / am fi mâncat
ați mânca / ați fi mâncat
ar mânca / ar fi mâncat
A FI
– este predicativ atunci când are sens lexical (a se afla, a
exista, a proveni, a costa, a se împlini, a dura etc.) și poate
forma singur predicatul verbal:
Bunica este în grădină. (=se află) (verb predicativ)
Mama este din Oradea. (=provine) (verb predicativ)
Rochia a fost 30 de lei. (=a costat) (verb predicativ)
– este auxiliar atunci când formează:
a) modul indicativ, timpul viitor anterior:
voi fi venit
vei fi venit
va fi venit
vom fi venit
veți fi venit
vor fi venit
b) modul conjunctiv, timpul perfect:
Trebuia să fi venit la timp.
c) modul condițional-optativ, timpul perfect:
aș fi venit
ai fi venit
ar fi venit
am fi venit
ați fi venit
ar fi venit
d) o formă verbală pasivă:
Tata spală mașina. (construcție activă)
Mașina este spălată de tata. (construcție pasivă)
este spălată = predicat verbal cu formă pasivă
este = verb auxiliar
spălată = participiu
A VREA
– este predicativ atunci când are sens lexical (a intenționa, a
dori) și poate forma singur predicatul verbal.
Vreau o mașină roșie. (verb predicativ)
= îmi doresc
– este auxiliar atunci când formează modul indicativ, timpurile
viitor standard, viitor anterior și viitor popular:
voi veni voi fi venit oi veni
vei veni vei fi veni oi/ăi veni
va veni va fi veni o veni
vom veni vom fi venit om veni
veți veni veți fi venit oți/ăți veni
vor veni vor fi venit or veni
III. Verbele copulative = ajută la formarea predicatului
nominal, atunci când sunt conjugate la unul dintre modurile:
indicativ, imperativ, conjunctiv sau condițional-optativ.
Predicatul nominal este format dintr-un verb copulativ și un
nume predicativ.
Verbele copulative sunt: a deveni, a fi, a ieși, a se face, a ajunge,
a rămâne, a însemna, a părea
A DEVENI = este mereu copulativ*
Gigi a devenit un medic renumit.
a devenit un medic = predicat nominal alcătuit din verbul
copulativ „a devenit” (modul indicativ, timpul perfect compus,
persoana a III-a, numărul singular, conjugarea a IV-a, formă
afirmativă) și numele predicativ „un medic” (exprimat prin
substantiv comun, simplu, genul masculin, numărul singular,
cazul nominativ, articulat cu articolul nehotărât „un”)
A FI = este copulativ atunci când nu este predicativ sau
auxiliar; este singurul verb din limba română care are toate cele
trei valori: predicativă, auxiliară și copulativă
Gigi este în grădină. = se află (predicativ)
Trebuia să fi învățat pentru test. (auxiliar)
Bunicul a fost pompier. (copulativ)
a fost pompier = predicat nominal
A IEȘI, A SE FACE, A AJUNGE – sunt copulative atunci
când au sensul lui a deveni
Gigi a ieșit acum din clasă. (verb predicativ)
După facultate, Gigi a ieșit medic. (verb copulativ)
În spatele parcului se face un bloc imens. (verb predicativ)
Cred că Dan se face mecanic. (verb copulativ)
Elevii au ajuns la școală acum jumătate de oră. (verb
predicativ)
Elevii au ajuns olimpici la matematică. (verb copulativ)
A ÎNSEMNA – este copulativ atunci când nu este sinonim cu
a nota, a scrie
Dan a însemnat tema pe carte. (=a notat) (verb
predicativ)
Pentru mine, sportul a însemnat sănătate. (verb
copulativ)
A RĂMÂNE – este predicativ atunci când intră în relație de
antonimie cu a pleca; este copulativ atunci când arată păstrarea
unei însușuri sau a unui statut
Dan a rămas câteva minute în clasă. (verb predicativ)
Dan a rămas amuzant, așa cum îl știam. (verb copulativ)
A PĂREA – este copulativ atunci când în propoziție cu el
există un subiect (exprimat sau neexprimat)
Se pare/ că va ploua./ (verb predicativ)
1 2