2.

Concepte de baza referitoare la securitatea si sanatatea in munca

A.1. Organizarea activitatilor de prevenire si protectie la intreprinderi cu 1-49 de angajati

Conform art.14 din HG 1425/2006 , litera a) organizarea poate fi asumata si realizata efectiv de
catre angajator, astfel :

EXECUTA EFECTIV ACTIVITATEA SSM: Conditii :

Angajatorul - Angajatorul isi desfasoara

activitatea in mod efectiv si cu
(conducatorul unitatii- regularitate in unitate
asociat,administrator, - Angajatorul a urmat un
program de pregatire in
director, persoana numita prin decizie) domeniul ssm de 40 de ore

la
a

Intreprinderi

Intreprinderi -cu 10-49 angajati

-cu 0-9 angajati -fara activitatile industriale prevazute in

Anexa 5 din HG 1425/2006
- fara activitatile industriale
prevazute in Anexa 5 din -riscurile identificate nu pot genera
HG 1425/2006 deces sau invaliditate

Daca nu indeplineste conditiile , angajatorul :

- desemneaza un angajat care are un curs de calificare ssm de 80 de ore - sau

- organizeaza un serviciu intern de prevenire si protectie – sau
- angajeaza un serviciu extern de prevenire si protectie

A.2. Organizarea activitatilor de prevenire si protectie la intreprinderi care au intre 50 si 249 de

lucratori

Angajatorul :
 la
la

Intreprinderi Intreprinderi

-cu 50-249 angajati -cu 50-249 angajati

- fara activitatile - cu activitatile industriale

industriale prevazute in prevazute in Anexa 5 din
Anexa 5 din HG HG 1425/2006
1425/2006

A.3. Organizarea activitatilor de prevenire si protectie la intreprinderi care au peste 250 de

lucratori

Angajatorul :

- organizeaza un serviciu intern de prevenire si protectie – sau

- angajeaza un serviciu extern de prevenire si protectie
 PREVENIREA RISCURILOR PROFESIONALE
Se realizeaza prin executarea activitatilor prevazute la art.15 din HG 1425/2006 :
1. identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă, respectiv
executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/echipamente de muncă şi mediul de muncă pe locuri de
muncă/posturi de lucru;

2. elaborarea şi actualizarea planului de prevenire şi protecţie;

3. elaborarea de instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi

sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale unităţii/întreprinderii, precum şi ale
locurilor de muncă/posturilor de lucru;

4. propunerea atribuţiilor şi răspunderilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, ce revin lucrătorilor,

corespunzător funcţiilor exercitate, care se consemnează în fişa postului, cu aprobarea angajatorului;

5. verificarea cunoaşterii şi aplicării de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi
protecţie, precum şi a atribuţiilor şi responsabilităţilor ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,
stabilite prin fişa postului;

6. întocmirea unui necesar de documentaţii cu caracter tehnic de informare şi instruire a lucrătorilor în

domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicităţii adecvate pentru fiecare loc de
muncă, asigurarea informării şi instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi verificarea
cunoaşterii şi aplicării de către lucrători a informaţiilor primite;

8. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii;

9. asigurarea întocmirii planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent, conform prevederilor art. 101-
107, şi asigurarea ca toţi lucrătorii să fie instruiţi pentru aplicarea lui;

10. evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 101-107;

11. stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate şi sănătate în muncă, stabilirea tipului de
semnalizare necesar şi amplasarea conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele
minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă;

12. evidenţa meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică, pentru care este necesară autorizarea
exercitării lor;

13. evidenţa posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare;

14. evidenţa posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesită testarea
aptitudinilor şi/sau control psihologic periodic;

15. monitorizarea funcţionării sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi control,

precum şi a instalaţiilor de ventilare sau a altor instalaţii pentru controlul noxelor în mediul de muncă;

16. verificarea stării de funcţionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgenţă, precum şi a
sistemelor de siguranţă;
17. informarea angajatorului, în scris, asupra deficienţelor constatate în timpul controalelor efectuate la locul
de muncă şi propunerea de măsuri de prevenire şi protecţie;

18. întocmirea rapoartelor şi/sau a listelor prevăzute de hotărârile Guvernului emise în temeiul art. 51 alin.
(1) lit. b) din lege, inclusiv cele referitoare la azbest, vibraţii, zgomot şi şantiere temporare şi mobile;

19. evidenţa echipamentelor de muncă şi urmărirea ca verificările periodice şi, dacă este cazul, încercările
periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate de persoane competente, conform prevederilor din
Hotărârea Guvernului nr. 1.146/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în
muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă;

20. identificarea echipamentelor individuale de protecţie necesare pentru posturile de lucru din întreprindere
şi întocmirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu echipament individual de protecţie, conform prevederilor
Hotărârii Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de
către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă;

21. urmărirea întreţinerii, manipulării şi depozitării adecvate a echipamentelor individuale de protecţie şi a

înlocuirii lor la termenele stabilite, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.
1.048/2006;

22. participarea la cercetarea evenimentelor conform competenţelor prevăzute la art. 108-177;

23. întocmirea evidenţelor conform competenţelor prevăzute la art. 108-177;

24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii din întreprindere şi/sau
unitate, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din lege;

25. urmărirea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul vizitelor de control şi al
cercetării evenimentelor;

26. colaborarea cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor, serviciile externe de prevenire şi protecţie,
medicul de medicina muncii, în vederea coordonării măsurilor de prevenire şi protecţie;

27. colaborarea cu lucrătorii desemnaţi/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor angajatori, în situaţia
în care mai mulţi angajatori îşi desfăşoară activitatea în acelaşi loc de muncă;

28. urmărirea actualizării planului de avertizare, a planului de protecţie şi prevenire şi a planului de evacuare;

29. propunerea de sancţiuni şi stimulente pentru lucrători, pe criteriul îndeplinirii atribuţiilor în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă;

30. propunerea de clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă la încheierea contractelor de prestări de
servicii cu alţi angajatori, inclusiv la cele încheiate cu angajatori străini;

31. întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfăşurarea acestor activităţi.

32. evidenta echipamentelor, zonarea corespunzatoare, asigurarea/urmarirea ca verificarile si/sau

incercarile periodice ale echipamentelor de munca sa fie efectuate la timp si de catre persoane
competente ori alte activitati necesare
33. alte activitati necesare/specifice asigurarii securitatii si sanatatii lucratorilor
In activitatea practica puteti incepe cu un audit al documentelor si activitatilor necesare , folosind
chestionarul de mai jos :

Indeplinirea
Auditul activitatiilor SSM activitatii
1 Evaluarea riscurilor da
2 Plan de prevenire și protecție da
3 Instrucțiuni proprii da
4 Fișa postului cu atribuții SSM / PSI da
5 Verificarea aplicării planului de prevenire și protecție da
6 Întocmirea unui necesar de documentaţii SSM da
7 Tematici pentru toate fazele de instruire da
Elaborarea programului de instruire-testare la nivelul
8 întreprinderii şi/sau unităţii da
9 Planul de acțiune în caz de pericol grav și iminent da
Evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art.
10 101-107 da
11 Stabilirea și amplasarea semnalizarii SSM da
12 Evidența meseriilor autorizate da
Evidenţa posturilor de lucru care necesită examene
13 medicale suplimentare da
Evidenţa posturilor care necesită testarea aptitudinilor
14 şi/sau control psihologic periodic da
Monitorizarea aparatelor de masură și control și a
15 dispozitivelor de protecție da
16 Verificarea instalațiilor PSI da
17 Informarea angajatorului asupra deficiențelor constatate da
Întocmirea rapoartelor (listelor) referitoare la azbest,
18 vibrații, zgomot, șantiere temporare / mobile da
Evidenţa echipamentelor de muncă şi urmărirea verificărilor
19 periodice da
20 Întocmire necesar echipamente de protecție da
Urmărirea întreţinerii, manipulării şi depozitării adecvate a
21 echipamentelor individuale de protecţie da
22 Participarea la cercetarea evenimentelor (accidentelor) da
23 Întocmirea registrelor de accidente da
Elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă
24 (cercetarea accidentelor) da
25 Realizarea măsurilor dispuse de inspectorii SSM da
Colaborarea cu medicul de medicina muncii, reprezentanții
26 lucrătorilor, etc. nu
27 Colaborarea cu serviciile ssm alte alor angajatori nu
Urmărirea actualizării planului de avertizare, a planului de
28 protecţie şi prevenire şi a planului de evacuare nu
Propunerea de sancţiuni şi stimulente pentru lucrători, pe
29 criteriul îndeplinirii atribuţiilor în domeniul securităţii şi nu
 sănătăţii în muncă

30 Propunerea de clauze SSM cu alți angajatori (convenția ssm) nu

Întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru
31 desfăşurarea activităților SSM da
Verificarea autorizării SSM (certificat constatator, conform
32 legii 359) da
33 Verificare regulament intern cu specificații în domeniul SSM nu
Verificare PRAM (Verificarea continuității nulului de la
34 tablouri electrice la utilaje și prize) nu

In urma auditului stabiliti documentele de intocmit sau activitatile de executat .

Dosarul cu documentele de securitate si sanatate in munca poate fi organizat ,

astfel :

1- Documentul de autorizare a activitatii , decizii de organizare

2- Evaluarea riscurilor
3- Planul de prevenire si protectie
4- Programul de instruire/testare
5- Tematicile de instruire
6- Instructiuni proprii ssm
7- Fisa postului , fisa de identificare riscuri
8- Lista de acordare a echipamentelor individuale de protectie
9- Registre de accidente
10- Planul de actiune in caz de pericol grav si iminent
11- Evidenta zonelor cu risc ridicat si specific
12- Evidenta meseriilor autorizate ssm
13- Planul de mentenanta a echipamentelor de munca
14- Verificarea PRAM
15- Alte documente
 1.1.Autorizarea functionarii din punct de vedere al sanatatii si securitatii in munca

Conform prevederilor art. 13, lit. c) din Legea 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, în vederea
asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în munca şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a
bolilor profesionale, printre alte obligaţii, înainte de începerea oricărei activităţi, angajatorul trebuie să
obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă.
Documentul de autorizare este reprezentat de Certificatul constatator obtinut de la Registrul Comertului ,
in baza Legii 359/2004 , pentru activitatile desfasurate la sediu si la punctele de lucru . Acesta se obtine prin
depunerea la Registrul Comertului a unei declaratii pe proprie raspundere privind asumarea de către
angajator a responsabilităţii privind legalitatea desfăşurării activităţii din punct de vedere al securităţii şi
sănătăţii în muncă .
Lipsa autorizaţiei de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă este considerată
contravenţie şi se sancţionează cu amendă cuprinsă între 5.000 şi 10.000 lei – conform prevederilor art. 39,
alin. (2) din Legea 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă.
Nu se autorizează, potrivit prevederilor Normei metodologice de aplicare a prevederilor Legii 319/2006
a securităţii şi sănătăţii în muncă, normă metodologică aprobată prin HG 1425/2006:
a) persoanele juridice pentru care autorizarea funcţionării, inclusiv din punctul de vedere al securităţii şi
sănătăţii în muncă, se efectuează în temeiul Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la
înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice,
înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi
completările ulterioare;
b) persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice, întreprinderile individuale şi
întreprinderile familiale pentru care procedura de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a
funcţionării este reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea
activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile
familiale, cu modificările ulterioare.
În consecinţă, potrivit normelor metodologice precizate mai sus, Inspectoratele Teritoriale de Muncă
autorizează următoarele tipuri de persoane juridice:
instituţiile statului; primăriile; unităţile de învăţământ; societăţile agricole;
cabinetele de avocaţi; notariatele; ONG-uri.

1.2 Decizii de organizare a activitatilor ssm, pot fi :

- decizia privind asumarea raspunderii privind efectuarea activitatilor de ssm de catre angajator , director
sau alta persoana desemnata , in cazul intreprinderilor mici , cu pana la 50 de angajati
- decizia privind desemnarea conducatorilor locurilor de munca
- decizia privind numirea persoanei care acorda primul ajutor
- decizia privind numirea echipelor de interventie si evacuare in situatii de urgenta

Iata un posibil model de decizie :

 DECIZIA
Nr. 1 din ........................
Subsemnatul , ............ , in calitate de administrator al SC ........ SRL, cu sediul in
........ , Strada ........., Nr.... ,Jud........... , înregistrată la Registrul Comerţului sub Cod Unic de
Inregistrare ................., J.............., in baza prerogativelor acordate de Legea nr.319/2006
a securitatii muncii :
DECID
Art. 1 In baza art. 14. Lit. a) si a art. 16 –(1) din Normele de aplicare a Legii 319/2006 ,
respectiv HG 1425/2006 organizarea activitatilor de prevenire si protectie in cadrul
societatii este realizata de catre dl . .......................... , in calitate de angajator .
Art.2 Activitatile de prevenire si protectie desfasurate sunt cele de la art. 15-(1) din Hg
1425/2006 , mai putin identificarea si evaluarea riscurilor pentru locurile de munca ,
activitate care va fi realizata cu ajutorul unui serviciu extern de sanatate si securitate in
munca.
Art.3 Instruirea la angajare si periodica va fi efectuata de catre dl.......................
Art.4 Se aproba instructiunile proprii ssm , care vor fi folosite pentru instruire :
Ipssm nr.1 – Obligatiile salariatilor si angajatorului
Ipssm nr.2 – Consecintele nerespectarii legislatiei ssm
Ipssm nr.3 – Norme interne PSI
Ipssm nr.4 – Protectia impotriva electrocutarii
Ipssm nr.5 – Activitatea la birou
Ipssm nr.6 – Utilizarea calculatoarelor
Ipssm nr.7 – Intocmirea si completarea Fisei ssm
ADMINISTRATOR
2. Evaluarea riscurilor de sanatate si securitate in munca

Evaluarea riscurilor este un proces care constă în evaluarea riscurilor pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor generate de pericolele existente la locurile de muncă. Documentul care rezulta este o examinare
sistematică a tuturor aspectelor muncii, pentru a se stabili:
■ cauzele unor posibile vătămări sau răniri,
■ posibilităţile de eliminare a pericolelor şi, dacă nu este posibil,
■ măsurile de prevenire sau de protecţie care sunt sau trebuie implementate pentru a ţine sub control
riscurile.
Reţineţi:
■ un pericol poate fi orice sursă potenţială de vătămare – materiale, echipamente, metode sau practici de
muncă;
■ un risc este probabilitatea, mică sau mare, ca o persoană să fie vătămată ca urmare a unui pericol.
Evaluarea riscurilor permite angajatorilor să adopte măsurile necesare pentru a proteja securitatea şi
sănătatea lucrătorilor.
Angajatorul ia decizia finală în ceea ce priveşte persoanele care efectuează evaluarea riscurilor. Acestea pot
fi:
■ angajatorul;
■ angajaţi desemnaţi de angajator;
■ evaluatori externi şi servicii externe, dacă nu există personal competent la locul de muncă.

Pe baza evaluarii riscurilor se intocmeste Planul de prevenire si protectie !

3. Planul de prevenire si protectie

 Conform prevederilor art. 13 lit. b) din lege angajatorul trebuie să întocmească un plan de prevenire şi
protecţie care va fi revizuit ori de câte ori intervin modificări ale condiţiilor de muncă, respectiv apariţia
unor riscuri noi.
În urma evaluării riscurilor pentru fiecare loc de muncă/post de lucru se stabilesc măsuri de prevenire şi
protecţie, de natură tehnică, organizatorică, igienico-sanitară şi de altă natură, necesare pentru asigurarea
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.
În urma analizei măsurilor prevăzute la alin. (2) se stabilesc resursele umane şi materiale necesare
realizării lor.
Planul de prevenire şi protecţie va cuprinde cel puţin informaţiile prevăzute în anexa nr.7.
Planul de prevenire şi protecţie se supune analizei lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor lor sau comitetului de
securitate şi sănătate în muncă, după caz, şi trebuie să fie semnat de angajator.

4. Programul de instruire –testare

Programul de instruire – testare descrie modul de desfăşurare a activităţii de instruire în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă , intervalele dintre instruiri, termenele la care are loc instruirea, durata
instruirilor , precum si termenele de efectuare a testarilor .
Angajatorul trebuie să dispună de programe de instruire - testare la nivelul întreprinderii și/sau unității
pentru:
a)conducătorii locurilor de muncă;
b)lucrători, pe meserii și activități.

Un exemplu practic gasiti mai jos :

 APROB

ADMINISTRATOR

PROGRAM INSTRUIRE SI TESTARE LA NIVELUL UNITATII

- pentru anul ………..-

Nr. Activitatea Dura Interval intre 2 Planificarea Cine executa

ta instruiri
Crt. perioadelor de

Ore instruire

1 Instruirea introductiv-generala 1,5 La angajare Prima zi de munca Conducator

Testarea dupa instruirea introductiv- unitate

generala
0,5

2 Instruirea la locul de munca 1,5 La angajare Prima zi de munca Conducatorul

locului de munca

Verificarea instruirii la locul de munca 0,5

3 Instruirea periodica a personalului TESA – 2 12 luni A treia decada a lunii Conducatorul

programator septembrie
locului de munca

4 Instruirea periodica suplimentara 2 Conform art.98 Conform art.98 din HG Conducatorul

din HG 1425 1425

locului de munca

5 Testare anuala a personalului TESA 0,5 12 luni Luna septembrie Conducatorul

locului de munca
5. Tematici de instruire

Tematicile de instruire se realizeaza pentru cele trei faze de instruire : introductiv-generala, la locul de
munca si periodica si cuprind materialele de instruire pentru fiecare loc de munca in parte , precum si
pentru conducatorul locului de munca .
In continuare gasiti un exemplu de tematica :

APROB,

ADMINISTRATOR

TEMATICA NR . 3

INSTRUIRE PERIODICA SSM –

PERSONAL TESA

1. OBIECTIV:

- reimprospatarea si actualizarea cunostintelor in domeniul securitatii si sanatatii in munca

2. CATEGORII DE PERSONAL INSTRUITE: PERSONAL TESA – programator

3. LOC DE DESFASURARE: LOCUL DE MUNCA

4. DURATA: 2 ore

5. PROBLEMATICA EXPUSA:

- IPSM nr. 1,2, 3, 4,5,6,7

- Planul de prevenire si protectie

- Planul de actiune in caz de pericol grav si iminent

PERIOADA CONTINUTUL DOCUMENTELOR DE INSTRUIRE SSM

LUNA Ipssm nr.1 – Obligatiile salariatilor si angajatorului

Ipssm nr.2 – Consecintele nerespectarii legislatiei ssm
SEPTEMBRIE
Ipssm nr.3 – Norme interne PSI
Ipssm nr.4 – Protectia impotriva electrocutarii
Ipssm nr.5 – Activitatea la birou
Ipssm nr.6 – Utilizarea calculatoarelor
Ipssm nr.7 – Intocmirea si completarea Fisei ssm
Plan de prevenire si protectie
Plan de actiune in caz de pericol grav si iminent
6. Instructiuni proprii ssm

Instructiunile proprii ssm reprezenta reglementări interne emise şi asumate de către angajator si sunt
acele documente interne ale societatii care se elaborează pentru a oferi informaţii privind desfășurarea
unei activităţi și/sau a unei sarcini de muncă la un post de lucru/loc de muncă, în condiţii de securitate și
sănătate în muncă.
Ele se constituie intr-o colecţie de prevederi de securitate şi sănătate în muncă elaborate de angajator, a
căror sferă de aplicare şi obligativitate este limitată la unitatea emitentă .

7. Fisa postului , fisa de identificare a factorilor de risc profesional

Fisa postului este un document juridic întocmit de angajator ce descrie succint atribuţiile şi drepturile
ce îi revin unui angajat ce ocupă un anumit post în cadrul organizatiei angajatorului. Fișa
postului reprezintă în esenţă îndatoririle ce îi revin angajatului, precum şi modul de îndeplinire a acestora
atât timp cât este angajat pe un anumit post.
In vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate in munca si pentru prevenirea accidentelor de
munca si a bolilor profesionale, angajatorii trebuie sa completeze fisele de post cu atributiile si raspunderile
ce le revin lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca, corespunzator functiilor exercitate .

Fisa de identificare a factorilor de risc profesional

Se intocmeste de catre responsabilul ssm la angajarea unui lucrator , aceasta fiind trimisa la medicul de
medicina muncii , in vederea efectuarii examenului medical la angajare , in conformitate cu HG 355/2007 ,
privind supravegherea sanatatii lucratorilor .
 Examinările medicale profilactice se efectuează ținând cont de fișa de identificare a factorilor de risc
profesional, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 3. Aceasta trebuie completată în mod obligatoriu la
toate rubricile și semnată de către angajator.

8. Lista de acordare a echipamentelor individuale de protectie

Lista de acordare a echipamentelor individuale de protectie (EIP) este prezentata in HG nr. 1048/2006
privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor
individuale de protectie la locul de munca. Identificarea echipamentelor individuale de protectie se face pe
baza evaluarii riscurile existente .
Angajatorul trebuie sa aiba o dovada ca a acordat EIP fiecarui salariat .
Acordarea echipamentului individual de protective se face in concordanta cu masurile din Planul de
prevenire si protectie (in caz contrar, amenda contraventionala de 5.000-10.000 lei) .
Un model de lista aveti mai jos :

APROB

ADMINISTRATOR

LISTA INTERNA DE ACORDARE A ECHIPAMENTULUI INDIVIDUAL DE PROTECTIE

Mod de acordare
Nr. crt. Durata normata
Functie Tip EIP acordat de folosinta (nr.
Buc/ nr.luni) Semnatura de
Inventar
primire

MUNCITOR
NECALIFICAT/MANIPULANT/GA INCALTAMINTE CU BOMBEU
1/ 12 luni
1. TERIST/SOFER/CONDUCATOR METALIC
IFRON/STIVUITORIST

MANUSI PROTECTIE 6/ 12 luni

2.

CASCA PROTECTIE 1/ 24 luni

3.

OCHELARI PROTECTIE 1/ 24 luni

4.

SALOPETA 1/ 24 luni
5.

VESTA REFLECTORIZANTA 1/ 24 luni

6.

7.
9. Registre de accidente

Conform art.114 din Normele metodologice HG 1425/2006 angajatorul va ține evidența evenimentelor în:
a) Registrul unic de evidență a accidentaților în muncă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 15;
b) Registrul unic de evidență a incidentelor periculoase, conform modelului prevăzut în anexa nr. 16;
c) Registrul unic de evidență a accidentelor ușoare, conform modelului din anexa nr. 17;
d) Registrul unic de evidență a accidentaților în muncă ce au ca urmare incapacitate de muncă mai mare de 3
zile de lucru, conform modelului preăzut în anexa nr. 18.
 10. Planul de actiune in caz de pericol grav si iminent

Starea de pericol grav și iminent de accidentare, astfel cum este el definit la art. 5 lit. l) din lege, poate fi
constatată de către orice lucrător din întreprindere și/sau unitate, lucrător al serviciului extern de prevenire și
protecție cu care întreprinderea și/sau unitatea a încheiat contract, precum și de către inspectorii de muncă.
In art.102 din Norma metodologica se arata ca la constatarea stării de pericol grav și iminent de accidentare
se vor lua imediat următoarele măsuri de securitate:
a) oprirea echipamentului de muncă și/sau activității;
b) evacuarea personalului din zona periculoasă;
c) anunțarea serviciilor specializate;
d) anunțarea conducătorilor ierarhici;
e) eliminarea cauzelor care au condus la apariția stării de pericol grav și iminent.

Art 103 stabileste ceea ce trebuie sa intreprinda angajatorul :

(1) În vederea realizării măsurilor prevăzute la art. 102 lit. a), în prealabil angajatorul va desemna lucrătorii
care trebuie să oprească echipamentele de muncă și va asigura instruirea acestora.
(2) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. b), în prealabil angajatorul trebuie:
a) să întocmească planul de evacuare a lucrătorilor;
b) să afișeze planul de evacuare la loc vizibil;
c) să instruiască lucrătorii în vederea aplicării planului de evacuare și să verifice modul în care și-au însușit
cunoștințele.
(3) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. c), în prealabil angajatorul trebuie:
a) să desemneze lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate și să îi instruiască în acest sens;
b) să asigure mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor specializate.
(4) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. d), în prealabil angajatorul trebuie să stabilească
modul operativ de anunțare la nivel ierarhic superior.
(5) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. e), în prealabil angajatorul trebuie:
a) să desemneze lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de pericol grav și iminent, să
asigure instruirea și dotarea lor cu mijloace tehnice necesare intervenției;
b) să stabilească serviciile specializate care pot interveni.

11. Evidenta zonelor cu risc ridicat si specific

Conform art.105 din Normele metodologice evidența zonelor cu risc ridicat și specific prevăzută la art.
13 lit. k) din lege trebuie să conțină nominalizarea și localizarea acestor zone în cadrul întreprinderii și/sau
unității și măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor pentru aceste zone.
Angajatorul trebuie să aducă la cunoștință conducătorilor locurilor de muncă și lucrătorilor care își
desfășoară activitatea în zonele cu risc ridicat și specific măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor.
Acțiunile pentru realizarea măsurilor stabilite în urma evaluării riscurilor pentru zonele cu risc ridicat și
specific constituie o prioritate în cadrul planului de protecție și prevenire.
12. Evidenta meseriilor autorizate ssm

Potrivit art. 13, lit. i) din Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca angajatorul are obligatia de
a lua masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica.
De asemenea, angajatorul este obligat sa tina evidenta meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia
specifica, pentru care este necesara autorizarea exercitarii lor – conform art. 15, alin (1), pct. 12 din HG nr.
1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii
in munca nr. 319/2006 .
Exemple de astfel de meserii sunt : macaragiu , stivuitorist , sudor, electrician,etc.

13. Planul de mentenanta al echipamentelor de munca

 Mentenanţa influenţează securitatea și sănătatea lucrătorilor în două moduri. În primul rând, mentenanţa
periodică, planificată și efectuată corect este esenţială pentru ca echipamentele și mediul de muncă să
rămână sigure și fiabile. În al doilea rând, mentenanţa în sine trebuie să fie efectuată în condiţii de securitate,
cu protejarea adecvată a lucrătorilor de mentenanţă și a altor persoane prezente la locul de muncă.
Intocmirea planului de mentenanta este o masura importanta pentru reducerea riscurilor de
accidente de munca .

14. Verificarea PRAM

Verificarea PRAM reprezinta verificarea prizelor de impamantare si paratrasnetelor si are ca scop

prevenirea electrocutarii personalului care utilizeaza instalatia electrica si echipamentul de lucru .
Verificarea si masurarea se efectueaza conform HG 1146/2006 Anexa 1 pct. 3.3.16.2.,
de catre persoane fizice sau juridice autorizate .
 Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, definiţi conform
art. 5 lit. d) din lege, sunt aleşi de către şi dintre lucrătorii din întreprindere şi/sau unitate, conform celor stabilite
prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare.

Numărul de reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, care
se aleg, va fi stabilit prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi
funcţionare, în funcţie de numărul total al lucrătorilor din întreprindere şi/sau unitate, cel puţin conform cerinţelor
prevăzute la art. 60.

Lucrătorii comunică în scris angajatorului numărul şi numele reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice
în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă trebuie să

îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzătoare cel puţin
nivelului de bază, conform prevederilor art. 47-51, adica un program de pregatire in domeniu de 40 de ore .

Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sunt consultaţi şi
participă, în conformitate cu art. 18 din lege, şi pot desfăşura următoarele activităţi:

a) colaborează cu angajatorul pentru îmbunătăţirea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă;

b) însoţesc echipa/persoana care efectuează evaluarea riscurilor;

c) ajută lucrătorii să conştientizeze necesitatea aplicării măsurilor de securitate şi sănătate în muncă;

d) aduc la cunoştinţă angajatorului sau comitetului de securitate şi sănătate în muncă propunerile lucrătorilor
referitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;

e) urmăresc realizarea măsurilor din planul de prevenire şi protecţie;

f) informează autorităţile competente asupra nerespectării prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă.
 Organizarea comitetului de securitate şi sănătate în muncă

Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie în unităţile care au un număr de cel puţin 50 de lucrători,
inclusiv cu capital străin, care desfăşoară activităţi pe teritoriul României.

În unităţile care au mai puţin de 50 de lucrători, atribuţiile comitetului de securitate şi sănătate în muncă revin
reprezentanţilor lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.

Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este constituit din reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în
domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, pe de o parte, şi angajator sau reprezentantul său legal şi/sau
reprezentanţii săi în număr egal cu cel al reprezentanţilor lucrătorilor şi medicul de medicina muncii, pe de altă parte.

Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire şi protecţie este secretarul comitetului de
securitate şi sănătate în muncă.

Reprezentanţii lucrătorilor în comitetul de securitate şi sănătate în muncă vor fi aleşi pe o perioadă de 2 ani.

În cazul în care unul sau mai mulţi reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor se retrag din comitetul de securitate şi sănătate în muncă, aceştia vor fi înlocuiţi imediat prin alţi
reprezentanţi aleşi.

Modalitatea de desemnare a reprezentanţilor lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în muncă va fi

stabilită prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare.

Reprezentanţii lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în muncă vor fi desemnaţi de către lucrători dintre
reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, după cum urmează:

a) de la 50 la 100 de lucrători - 2 reprezentanţi;

b) de la 101 la 500 de lucrători - 3 reprezentanţi;

c) de la 501 la 1.000 de lucrători - 4 reprezentanţi;

d) de la 1.001 la 2.000 de lucrători - 5 reprezentanţi;

e) de la 2.001 la 3.000 de lucrători - 6 reprezentanţi;

f) de la 3.001 la 4.000 de lucrători - 7 reprezentanţi;

g) peste 4.000 de lucrători - 8 reprezentanţi.

Angajatorul are obligaţia să acorde fiecărui reprezentant al lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în
muncă timpul necesar exercitării atribuţiilor specifice.

(2) Timpul alocat acestei activităţi va fi considerat timp de muncă şi va fi de cel puţin:

a) 2 ore pe lună în unităţile având un efectiv de până la 99 de lucrători;

b) 5 ore pe lună în unităţile având un efectiv între 100 şi 299 de lucrători;

c) 10 ore pe lună în unităţile având un efectiv între 300 şi 499 de lucrători;

d) 15 ore pe lună în unităţile având un efectiv între 500 şi 1.499 de lucrători;

e) 20 de ore pe lună în unităţile având un efectiv de 1.500 de lucrători şi peste.

 Atribuţiile comitetului de securitate şi sănătate în muncă

Pentru realizarea informării, consultării şi participării lucrătorilor, în conformitate cu art. 16, 17 şi 18 din lege,
comitetul de securitate şi sănătate în muncă are cel puţin următoarele atribuţii:

a) analizează şi face propuneri privind politica de securitate şi sănătate în muncă şi planul de prevenire şi
protecţie, conform regulamentului intern sau regulamentului de organizare şi funcţionare;

b) urmăreşte realizarea planului de prevenire şi protecţie, inclusiv alocarea mijloacelor necesare realizării
prevederilor lui şi eficienţa acestora din punct de vedere al îmbunătăţirii condiţiilor de muncă;

c) analizează introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luând în considerare consecinţele asupra
securităţii şi sănătăţii, lucrătorilor, şi face propuneri în situaţia constatării anumitor deficienţe;

d) analizează alegerea, cumpărarea, întreţinerea şi utilizarea echipamentelor de muncă, a echipamentelor de

protecţie colectivă şi individuală;

e) analizează modul de îndeplinire a atribuţiilor ce revin serviciului extern de prevenire şi protecţie, precum şi
menţinerea sau, dacă este cazul, înlocuirea acestuia;

f) propune măsuri de amenajare a locurilor de muncă, ţinând seama de prezenţa grupurilor sensibile la riscuri
specifice;

g) analizează cererile formulate de lucrători privind condiţiile de muncă şi modul în care îşi îndeplinesc atribuţiile
persoanele desemnate şi/sau serviciul extern;

h) urmăreşte modul în care se aplică şi se respectă reglementările legale privind securitatea şi sănătatea în
muncă, măsurile dispuse de inspectorul de muncă şi inspectorii sanitari;

i) analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale,

precum şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi propune introducerea acestora în planul de prevenire şi
protecţie;

j) analizează cauzele producerii accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale şi evenimentelor produse şi

poate propune măsuri tehnice în completarea măsurilor dispuse în urma cercetării;

k) efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucţiunilor proprii şi a celor de lucru şi face un raport scris
privind constatările făcute;

l) dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate şi sănătate în muncă de către conducătorul unităţii
cel puţin o dată pe an, cu privire la situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă, la acţiunile care au fost întreprinse şi la
eficienţa acestora în anul încheiat, precum şi propunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se va realiza în
anul următor.
 Instruirea lucrătorilor este stipulata in articolele 20 si 21 din Legea 319/2006 , expuse in continuare :
Art.20(1) Angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrator sa primească o instruire
suficienta și adecvată în domeniul securității și sănătății în munca, în special sub forma de informații și
instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului sau:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări special
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:
a) adaptată evoluției riscurilor sau apariției unor noi riscuri;
b) periodică și ori de câte ori este necesar
(3) Angajatorul se va asigura ca lucrătorii din întreprinderi și/sau unități din exterior, care desfășoară
activități în întreprinderea și/sau unitatea proprie, au primit instrucțiuni adecvate referitoare la riscurile
legate de securitate și sănătate în munca, pe durata desfășurării activităților
(4) Reprezentanții lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în munca au
dreptul la instruire corespunzătoare
Art.21(1) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1), (2) și (4) nu poate fi realizată pe cheltuiala lucrătorilor
și/sau a reprezentanților acestora
(2) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1) și (2) trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru
(3) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (4) trebuie să se efectueze în timpul programului de lucru, fie în
interiorul, fie în afara întreprinderii și/sau unității, fie online.(la 25-07-2021, Alineatul (3) din Articolul 21 ,
Sectiunea a 7-a , Capitolul III a fost modificat de Articolul II^1, Punctul 8, ARTICOLUL UNIC din LEGEA
nr. 208 din 21 iulie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 720 din 22 iulie 2021 )
(4) Dovada instruirii prevăzută la art. 20 poate fi realizată în format electronic sau pe suport hârtie în
funcție de modalitatea aleasă de către angajator, stabilită prin regulamentul intern.(la 06-05-2021, Articolul
21 din Sectiunea a 7-a , Capitolul III a fost completat de Articolul III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr.
36 din 5 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 474 din 06 mai 2021 )
(5) În cazul folosirii variantei în format electronic prevăzute la alin. (4), dovada instruirii trebuie să fie
semnată cu semnătură electronică, semnătură electronică avansată sau semnătură electronică calificată.(la
25-07-2021, Alineatul (5) din Articolul 21 , Sectiunea a 7-a , Capitolul III a fost modificat de Punctul 9,
ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 208 din 21 iulie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 720
din 22 iulie 2021 )
 Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se efectueaza conform capitolului V din
Normele metodologice HG 1425/2006 , expuse mai jos :

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

Art. 74. - Prezentul capitol stabileşte procedura instruirii lucrătorilor din punct de vedere al securităţii şi
sănătăţii în muncă, în conformitate cu art. 20 din lege.
Art. 75. - Instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi
formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă.
Art. 76. - (1) Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul întreprinderii
şi/sau al unităţii se efectuează în timpul programului de lucru.
(2) Perioada în care se desfăşoară instruirea prevăzută la alin. (1) este considerată timp de muncă.
Art. 77. - Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde 3 faze:
a) instruirea introductiv-generală;
b) instruirea la locul de muncă;
c) instruirea periodică.
Art. 78. - La instruirea personalului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vor fi folosite mijloace,
metode şi tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraţia, studiul de caz, vizionări de filme,
diapozitive, proiecţii, instruire asistată de calculator.
Art. 79. - Fiecare angajator are obligaţia să asigure baza materială corespunzătoare unei instruiri adecvate.
Art. 80. - Angajatorul trebuie să dispună de un program de instruire - testare, pe meserii sau activităţi.
Art. 801. –Durata instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru fiecare dintre
cele 3 faze prevăzute la art. 77 şi pentru instruirea periodică efectuată suplimentar celei programate
prevăzută la art. 98, nu va fi mai mică de 1 oră şi se stabileşte prin programul de instruire-testare elaborat la
nivelul întreprinderii şi/sau unităţii potrivit prevederilor art. 15 alin. (1) pct. 8, datat şi aprobat de către
angajator.”

Art. 81. - (1) Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se consemnează
în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, conform modelului prezentat în anexa nr. 11, cu indicarea
materialului predat, a duratei şi datei instruirii.
(2) Completarea fişei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu stilou, imediat după
verificarea instruirii (sau se completeaza si semneaza electronic , in cazul fiselor electronice)
(3) După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit şi de
către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea.
(4) Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă şi va fi însoţită de o
copie a fişei de aptitudini, completată de către medicul de medicina muncii în urma examenului medical la
angajare.
Art. 82. - (1) Pentru persoanele aflate în întreprindere şi/sau unitate cu permisiunea angajatorului,
angajatorul stabileşte, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare şi funcţionare, reguli
privind instruirea şi însoţirea acestora în întreprindere şi/sau unitate.
(2) Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi pe bază de
contract de prestări de servicii în întreprinderea şi/sau unitatea unui alt angajator, angajatorul beneficiar al
serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor privind activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii
respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi
protecţie la nivelul întreprinderilor şi/sau unităţii, în general.
(3) Instruirea prevăzută la alin. (1) şi (2) se consemnează în fişa de instruire colectivă, conform modelului
prezentat în anexa nr. 12.
(4) Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exemplare, din care un exemplar se va păstra de către
angajator/lucrător desemnat/serviciu intern de prevenire şi protecţie care a efectuat instruirea şi un exemplar
se păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiţi sau, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul
grupului.
 (5) Reprezentanţii autorităţilor competente în ceea ce priveşte controlul aplicării legislaţiei referitoare la
securitate şi sănătate în muncă vor fi însoţiţi de către un reprezentant desemnat de către angajator, fără a se
întocmi fişă de instructaj.

SECŢIUNEA a 2-a
Instruirea introductiv-generală

Art. 83. - Instruirea introductiv-generală se face:

a) la angajarea lucrătorilor definiţi conform art. 5 lit. a) din lege;
b) lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
c) lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
d) lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.
Art. 84. - Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităţile specifice întreprinderii
şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de
prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general.
Art. 85. - Instruirea introductiv-generală se face de către:
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau
d) serviciul extern de prevenire şi protecţie.
Art. 86. - Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane.
Art. 87. - (1) Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activităţi şi de riscurile pentru
securitate şi sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul
întreprinderii şi/sau al unităţii, în general.
(2) Angajatorul stabileşte prin instrucţiuni proprii durata instruirii introductiv-generale;
(3) Persoanelor prevăzute la art. 82 li se vor prezenta succint activităţile, riscurile şi măsurile de prevenire
şi protecţie din întreprindere şi/sau unitate.”
Art. 88. - (1) În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele probleme:
a) legislaţia de securitate şi sănătate în muncă;
b) consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă;
c) riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii;
d) măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi
evacuarea lucrătorilor.
(2) Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată de către
angajator.
Art. 89. - (1) Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de
teste.
(2) Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire.
(3) Lucrătorii prevăzuţi la art. 83 lit. a) şi d) nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au însuşit cunoştinţele
prezentate în instruirea introductiv-generală.

SECŢIUNEA a 3-a
Instruirea la locul de muncă

Art. 90. - (1) Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală şi are ca scop
prezentarea riscurilor pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi
protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
(2) Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83, inclusiv la schimbarea
locului de muncă în cadrul întreprinderii şi/sau al unităţii.
Art. 91. - (1) Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă, în
grupe de maximum 20 de persoane.
(2) Fişa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă.
 Art. 92. - (1) Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă,
precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru
şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
(2) Durata instruirii la locul de muncă se stabileşte de către angajator, împreună cu:
a) conducătorul locului de muncă respectiv; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) serviciul intern de prevenire şi protecţie; sau
d) serviciul extern de prevenire şi protecţie.”
Art. 93. - (1) Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul
care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern
de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi
păstrate la persoana care efectuează instruirea.
(2) Instruirea la locul de muncă va cuprinde:
a) informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă şi/sau
postului de lucru;
b) prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru;
c) măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea
incendiilor şi evacuarea lucrătorilor;
d) prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de
muncă şi/sau postului de lucru;
e) instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demonstraţii practice privind activitatea pe
care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind utilizarea echipamentului individual de
protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor.
Art. 94. - Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai după
verificarea cunoştinţelor de căte şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea şi se consemnează în fişa
de instruire individuală.

SECŢIUNEA a 4-a
Instruirea periodică
Art. 95. - Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 şi are drept scop
reîmprospătarea şi actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Art. 96. - (1) Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă.
(2) Intervalul dintre două instruiri periodice şi periodicitatea verificării instruirii vor fi stabilite prin
programul de instruire-testare elaborat la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii potrivit prevederilor art. 15
alin. (1) pct. 8, în funcţie de condiţiile locului de muncă şi/sau postului de lucru.”
21) Intervalul dintre doua instruiri periodice nu va fi mai mare de 6 luni.
(3) Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de cel mult 12
luni.
(4) Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care efectuează instruirea şi prin
sondaj de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciile externe de
prevenire şi protecţie, care vor semna fişele de instruire ale lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost
făcută corespunzător.
(5) Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu şi cu demonstraţii practice.
Art. 97. - Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a
asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de de
prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi
păstrate la persoana care efectuează instruirea.
Art. 98. - Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:
a) când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;
b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice
ale locului de muncă şi/sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită evoluţiei
riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate;
c) la reluarea activităţii după accident de muncă;
 d) la executarea unor lucrări speciale;
e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Art. 99. Durata instruirii periodice prevăzute la art. 98 se stabileşte de către angajator, împreună cu:
a) conducătorul locului de muncă respectiv; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) serviciul intern de prevenire şi protecţie; sau
d) serviciul extern de prevenire şi protecţie.”
Art. 100. - Instruirea periodică prevăzută la art. 98 se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către
angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul
desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de
către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.

Comunicarea şi cercetarea evenimentelor, înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a

incidentelor periculoase, semnalarea,cercetarea, declararea şi raportarea bolilor profesionale se fac in
conformitate cu Capitolul VII din HG 1425/2006 , expus in continuare .

SECŢIUNEA 1
Comunicarea evenimentelor
Art. 108. - (1) Orice eveniment va fi comunicat conform prevederilor art. 26 şi art. 27 alin. (1) din lege.
(2) Dacă printre victimele evenimentului se află şi lucrători ai altor angajatori, evenimentul va fi
comunicat şi angajatorilor acestora de către angajatorul la care s-a produs evenimentul.
(3) Evenimentul produs în condiţiile prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. d) şi e) din lege, dacă a avut loc în
afara întreprinderii şi/sau unităţii şi nu a avut nicio legătură cu aceasta, va fi comunicat inspectoratului
teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs, de către orice persoană care are cunoştinţă despre producerea
evenimentului.
Art. 109. - Comunicarea evenimentelor va cuprinde cel puţin următoarele informaţii, conform modelului
prevăzut în anexa nr. 13:
a) denumirea/numele angajatorului la care s-a produs accidentul şi, dacă este cazul, denumirea/numele
angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul;
b) sediul/adresa şi numărul de telefon ale angajatorului;
c) locul unde s-a produs evenimentul;
d) data şi ora la care s-a produs evenimentul/data şi ora la care a decedat accidentatul;
e) numele şi prenumele victimei;
f) datele personale ale victimei: vârsta, starea civilă, copii în întreţinere, alte persoane în întreţinere,
ocupaţia, vechimea în ocupaţie şi la locul de muncă;
g) împrejurările care se cunosc şi cauzele prezumtive;
h) consecinţele accidentului;
i) numele şi funcţia persoanei care comunică evenimentul;
j) data comunicării;
k) unitatea sanitară cu paturi la care a fost internat accidentatul.
Art. 110. - În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, soldate cu decesul victimelor,
în care printre victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor îndatoriri de serviciu, serviciile poliţiei
rutiere vor comunica evenimentul la inspectoratul teritorial de muncă din judeţul pe raza căruia s-a produs.
Art. 111. - (1) Angajatorul va lua măsurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt rezultată din
producerea evenimentului, până la primirea acordului din partea organelor care efectuează cercetarea, cu
excepţia cazurilor în care menţinerea acestei stări ar genera producerea altor evenimente, ar agrava starea
accidentaţilor sau ar pune în pericol viaţa lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul muncii.
(2) În situaţia în care este necesar să se modifice starea de fapt rezultată din producerea evenimentului, se
vor face, după posibilităţi, schiţe sau fotografii ale locului unde s-a produs, se vor identifica şi se vor ridica
orice obiecte care conţin sau poartă o urmă a evenimentului; obiectele vor fi predate organelor care
efectuează cercetarea şi vor constitui probe în cercetarea evenimentului.
(3) Pentru orice modificare a stării de fapt rezultată din producerea evenimentului, angajatorul sau
reprezentantul său legal va consemna pe propria răspundere, într-un proces-verbal, toate modificările
efectuate după producerea evenimentului.

SECŢIUNEA a 2-a
Cercetarea evenimentelor
Art. 114. - Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea împrejurărilor şi a cauzelor care au condus la
producerea acestora, a reglementărilor legale încălcate, a răspunderilor şi a măsurilor ce se impun a fi luate
pentru prevenirea producerii altor cazuri similare şi, respectiv, pentru determinarea caracterului accidentului.
Art. 115. - Cercetarea se face imediat după comunicare, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din
lege.
Art. 116. - (1) Cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporară de muncă se efectuează de
către angajatorul la care s-a produs evenimentul.
(2) Angajatorul are obligaţia să numească de îndată, prin decizie scrisă, comisia de cercetare a
evenimentului.
(3) Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusă din cel puţin 3 persoane; una dintre acestea trebuie
să fie lucrător desemnat, reprezentant al serviciului intern sau reprezentant al serviciului extern, cu pregătire
de nivel superior.
(4) Persoanele numite de către angajator în comisia de cercetare a evenimentului trebuie să aibă pregătire
tehnică corespunzătoare şi să nu fie implicate în organizarea şi conducerea locului de muncă unde a avut loc
evenimentul şi să nu fi avut o responsabilitate în producerea evenimentului.
(5) Angajatorul care şi-a asumat atribuţiile în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu poate face parte
din comisia de cercetare a evenimentului, în acest caz urmând să apeleze la servicii externe.
(6) Dacă în eveniment sunt implicate victime cu angajatori diferiţi, în comisia de cercetare numită de
angajatorul la care s-a produs evenimentul vor fi nominalizate şi persoane numite prin decizie scrisă de către
ceilalţi angajatori.
(7) Angajatorul care a organizat transportul răspunde pentru cercetarea accidentului de circulaţie produs pe
drumurile publice, urmat de incapacitate temporară de muncă, cu respectarea, atunci când este cazul, a
prevederilor alin. (6).
 (8) Cercetarea evenimentului prevăzut la art. 30 alin. (1) lit. d) şi e) din lege, dacă acesta a avut loc în afara
întreprinderii şi/sau unităţii angajatorului şi nu a avut nicio legătură cu aceasta, se efectuează în condiţiile
legii.
(9) Angajatorul care nu dispune de personal competent în conformitate cu alin. (4) sau nu are personal
suficient trebuie să asigure cercetarea apelând la servicii externe de prevenire şi protecţie.
Art. 117. - (1) În cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile publice în care sunt implicate persoane
aflate în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, serviciile poliţiei rutiere vor transmite organelor împuternicite
să efectueze cercetarea, la cererea acestora, în termen de 5 zile lucrătoare de la solicitare, un exemplar din
procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi orice alte documente existente, necesare cercetării: copii de pe
declaraţii, foaia de parcurs, ordin de deplasare, schiţe.
(2) În baza acestor acte şi a altor documente din care să rezulte că victima se afla în îndeplinirea unor
îndatoriri de serviciu, organele împuternicite potrivit legii vor efectua cercetarea evenimentului.
Art. 118. - (1) Persoanele împuternicite, potrivit legii, să efectueze cercetarea evenimentelor au dreptul să
ia declaraţii scrise, să preleveze sau să solicite prelevarea de probe necesare cercetării, să solicite sau să
consulte orice acte ori documente ale angajatorului, iar acesta este obligat să le pună la dispoziţie în
condiţiile legii.
(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), cheltuielile necesare prelevării şi analizării probelor în vederea
cercetării vor fi suportate de angajatorul la care a avut loc evenimentul.
Art. 119. - (1) Pentru cercetarea evenimentelor se pot solicita experţi sau specialişti cum ar fi cei din
cadrul unor operatori economici cu competenţe potrivit legii să efectueze expertize tehnice, iar aceştia
trebuie să răspundă solicitării.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), specialiştii şi experţii întocmesc expertize tehnice care vor face parte
integrantă din dosarul de cercetare a evenimentului.
(3) Cheltuielile aferente efectuării expertizelor se suportă de către angajatorul la care a avut loc
evenimentul sau care se face răspunzător de organizarea activităţii în urma căreia s-a produs evenimentul.
Art. 120. - (1) Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă se va încheia în
cel mult 5 zile lucrătoare de la data producerii.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) situaţii cum ar fi cele în care este necesară prelevarea de probe
ori efectuarea de expertize, pentru care se poate solicita în scris, argumentat şi în termen, la inspectoratul
teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul, prelungirea termenului de cercetare.
(3) Cercetarea evenimentelor care au antrenat deces, invaliditate evidentă, accident colectiv sau situaţie de
persoană dată dispărută, precum şi cercetarea incidentelor periculoase se vor încheia în cel mult 10 zile
lucrătoare de la data producerii acestora.
(4) Fac excepţie de la prevederile alin. (3) situaţii cum ar fi cele în care este necesară eliberarea
certificatului medico-legal, prelevarea de probe sau efectuarea de expertize, pentru care inspectoratul
teritorial de muncă care cercetează evenimentele poate solicita în scris, argumentat şi în termen, la Inspecţia
Muncii, prelungirea termenului de cercetare.
Art. 121. - (1) În cazul accidentului cu incapacitate termporară de muncă, în urma căruia a intervenit
invaliditate confirmată prin decizie sau decesul victimei, inspectoratul teritorial de muncă va completa
dosarul de cercetare întocmit la data producerii evenimentului şi va întocmi un nou proces-verbal de
cercetare bazat pe dosarul astfel completat.
(2) Întocmirea noului proces-verbal de cercetare a accidentului, prevăzut la alin. (1), se face în cel mult 5
zile lucrătoare de la data primirii de către inspectoratul teritorial de muncă a deciziei de încadrare într-un
grad de invaliditate sau a certificatului de constatare medico-legal.
(3) În cazul evenimentului a cărui consecinţă este invaliditate evidentă, evenimentul va fi cercetat de
inspectoratul teritorial de muncă ca eveniment care a produs incapacitate temporară de muncă şi, în funcţie
de consecinţele ulterioare ale evenimentului, se va proceda conform prevederilor alin. (1) şi (2).
Art. 122. - (1) Cercetarea evenimentelor se va finaliza cu întocmirea unui dosar, care va cuprinde:
a) opisul actelor aflate în dosar;
b) procesul-verbal de cercetare;
c) nota de constatare la faţa locului, încheiată imediat după producerea evenimentului de către inspectorul
de muncă, în cazul evenimentelor care se cercetează de către inspectoratul teritorial de muncă/Inspecţia
Muncii, conform competenţelor, sau de către lucrătorul desemnat/serviciile de prevenire şi protecţie, în cazul
evenimentelor a căror cercetare intră în competenţa angajatorului, şi semnată de către
angajator/reprezentantul său legal, care va cuprinde precizări cum ar fi poziţia victimei, existenţa sau
inexistenţa echipamentului individual de protecţie, starea echipamentelor de muncă, modul în care
funcţionau dispozitivele de protecţie, închiderea fişei individuale de instructaj prin barare şi semnătură,
ridicarea de documente sau prelevarea de probe;
d) schiţe şi fotografii referitoare la eveniment;
e) declaraţiile accidentaţilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă sau de
invaliditate;
f) declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea împrejurărilor şi a
cauzelor reale ale producerii evenimentului;
g) copii ale actelor şi documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor reale ale
evenimentului;
h) copii ale certificatului constatator sau oricăror alte autorizaţii în baza cărora angajatorul îşi desfăşoară
activitatea;
i) copii ale fişei de expunere la riscuri profesionale şi ale fişei de aptitudine, întocmite conform legii;
j) copii ale contractelor individuale de muncă ale victimelor;
k) copii ale fişelor de instruire individuală în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ale victimelor; în
caz de deces aceste fişe se vor anexa în original;
l) concluziile raportului de constatare medico-legală, în cazul accidentului mortal;
m) copie a hotărârii judecătoreşti prin care se declară decesul, în cazul persoanelor date dispărute;
n) copie a certificatelor de concediu medical, în cazul accidentului urmat de incapacitate temporară de
muncă;
o) copie a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, în cazul accidentului urmat de invaliditate;
p) actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţa medicală de urgenţă, din care să rezulte data, ora
când accidentatul s-a prezentat pentru consultaţie şi diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu;
q) copie a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, încheiat de serviciile poliţiei rutiere, în cazul
accidentelor de circulaţie pe drumurile publice.
(2) Dosarul va mai cuprinde, după caz, orice alte acte şi documente necesare pentru a determina caracterul
accidentului, cum ar fi:
a) copie a autorizaţiei, în cazul în care victima desfăşura o activitate care necesita autorizare;
b) copie a diplomei, adeverinţei sau certificatului de calificare a victimei;
c) acte de expertiză tehnică, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului;
d) acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care să se poată stabili locul, data şi ora producerii
evenimentului sau să se poată justifica prezenţa victimei la locul, ora şi data producerii evenimentului;
e) documente din care să rezulte că accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu;
f) corespondenţa cu alte instituţii/unităţi în vederea obţinerii actelor solicitate;
g) adresele de prelungire a termenelor de cercetare, în conformitate cu art. 120 alin. (2) şi (4);
h) actul medical emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţă medicală de urgenţă, din care să rezulte
diagnosticul la internare şi/sau externare;
i) procesul-verbal încheiat după producerea evenimentului, în condiţiile prevăzute la art. 111;
j) formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă, denumit în continuare FIAM, aprobat prin ordin
al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.
Art. 125. - (1) Dosarul de cercetare, întocmit de comisia numită de către angajator, se înaintează
pentru verificare şi avizare la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs
evenimentul, în termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării.
(2) Inspectoratul teritorial de muncă va analiza dosarul, va aviza şi va restitui dosarul în cel mult 7 zile
lucrătoare de la data primirii.
(3) Dosarul va fi însoţit de avizul inspectoratului teritorial de muncă.
(4) În cazul în care inspectoratul teritorial de muncă constată că cercetarea nu a fost efectuată
corespunzător, poate dispune completarea dosarului şi/sau refacerea procesului-verbal de cercetare, după
caz.
(5) Comisia de cercetare va completa dosarul şi va întocmi procesul-verbal de cercetare în termen de 5 zile
lucrătoare de la data primirii dosarului.
(6) Dacă evenimentul urmat de incapacitate temporară de muncă s-a produs în condiţiile prevăzute la art.
124 alin. (2), inspectoratul teritorial de muncă va înainta originalul dosarului de cercetare la organul de
urmărire penală, imediat după avizare.

SECŢIUNEA a 3-a
Înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă
şi a incidentelor periculoase
 Art. 135. - Înregistrarea accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase se face în baza procesului-
verbal de cercetare.
Art. 136. - (1) Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii pe bază de contract, comandă
sau alte forme legale încheiate în întreprinderea şi/sau unitatea unui angajator, alta decât cea la care este
încadrată victima, se înregistrează potrivit clauzelor prevăzute în acest sens în documentele încheiate.
(2) În situaţia în care documentul încheiat nu prevede clauze în acest sens, clauzele nu sunt suficient de
acoperitoare pentru toate situaţiile sau clauzele sunt contrare prevederilor prezentelor norme metodologice,
accidentul de muncă se înregistrează de către angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de organizarea
activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului.
(3) Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii pe bază de comandă, la domiciliul
clientului, se înregistrează de către angajatorul la care este/a fost angajată victima.
(4) Accidentul de muncă suferit de o persoană aflată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în
întreprinderea şi/sau unitatea altui angajator se înregistrează de către angajatorul răspunzător de conducerea
şi/sau de organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului.
(5) Accidentele suferite în timpul stagiului de practică profesională de către elevi, studenţi, ucenici şi
şomeri în perioada de reconversie profesională se înregistrează de către angajatorul la care se efectuează
practica/reconversia profesională.
(6) Accidentul de muncă suferit de o persoană în cadrul activităţilor cultural-sportive, în timpul şi din
cauza îndeplinirii acestor activităţi, se înregistrează de către instituţia sau angajatorul care a organizat
acţiunea respectivă.
(7) Accidentul de muncă produs ca urmare a unei acţiuni întreprinse de o persoană, din proprie iniţiativă,
pentru salvarea de vieţi omeneşti sau pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol grav şi iminent ce
ameninţă avutul public sau privat din întreprinderea şi/sau unitatea unui angajator, se înregistrează de către
angajatorul la care s-a produs accidentul.
(8) În cazul accidentului produs ca urmare a unei acţiuni întreprinse de o persoană, din proprie iniţiativă,
pentru salvarea de vieţi omeneşti sau pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol grav şi iminent ce
ameninţă avutul public sau privat, produs în afara întreprinderii şi/sau unităţii unui angajator şi care nu are
nicio legătură cu acesta, înregistrarea se face conform legii.
(10) Accidentul de muncă de circulaţie se înregistrează de către angajatorul la care este angajată victima
sau, după caz, de angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de organizarea activităţii care a avut ca
urmare producerea accidentului, conform concluziilor cercetării.
(11) Accidentul produs în afara întreprinderii şi/sau unităţii, ca urmare a neluării unor măsuri de securitate
de către un alt angajator, se înregistrează de către angajatorul din vina căruia s-a produs accidentul.
(12) Accidentul de muncă suferit de însoţitorii de încărcături, personalul de poştă de la vagoanele C.F.R.,
angajaţi ai unor angajatori care, potrivit legii, sunt obligaţi să delege însoţitori pentru astfel de încărcături, pe
mijloace de transport ce nu le aparţin, se va înregistra de către angajatorul răspunzător de organizarea
activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului sau, după caz, în condiţiile clauzelor prevăzute în
documentele încheiate.
Art. 137. - Pentru unele situaţii neprevăzute în prezentele reglementări, cu privire la înregistrarea
accidentelor de muncă, inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecţia Muncii va stabili modul de
înregistrare a accidentului în cauză.
Art. 138. - (1) Dispariţia unei persoane în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care
îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia se înregistrează ca accident mortal, după rămânerea definitivă
şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, conform prevederilor legale, prin care este declarat decesul.
(2) Data producerii accidentului de muncă mortal, prevăzut la alin. (1), este data înscrisă în hotărârea
judecătorească ca fiind data decesului.
(3) Angajatorul la care a fost angajată persoana dispărută va comunica, imediat, numărul şi data hotărârii
judecătoreşti la inspectoratul teritorial de muncă.
Art. 139. - Accidentul de muncă cu invaliditate se va înregistra pe baza procesului-verbal de cercetare
întocmit de inspectoratul teritorial de muncă.

Art. 141. - (1) Angajatorul va ţine evidenţa evenimentelor în:

a) Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 15;
b) Registrul unic de evidenţă a incidentelor periculoase, conform modelului prevăzut în anexa nr. 16;
c) Registrul unic de evidenţă a accidentelor uşoare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 17;
 d) Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă ce au ca urmare incapacitate de muncă mai mare de
3 zile de lucru, conform modelului prevăzut în anexa nr. 18.
(2) În registrul prevăzut la alin. (1) lit. d) se va ţine evidenţa accidentaţilor în muncă pentru care perioada
de incapacitate temporară de muncă este de minimum 4 zile de lucru, fără a lua în calcul ziua producerii
accidentului.
(3) Registrele de evidenţă trebuie să fie actualizate.

Prezenţii termeni sunt specifici pentru securitatea si sănătatea în muncii, dar cei menţionaţi
mai jos nu sunt singurii şi nu fac parte dintr-o listă exclusivă.

Accident de muncă:
Accident de muncă - vătămarea violenta a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au
loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate
temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;
Accident care produce incapacitate temporară de muncă (ITM):
Accident care produce incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice consecutive,
confirmată prin certificat medical;
Accident care produce invaliditate (INV):
Accident care produce invaliditate confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de
organele medicale în drept;
Accident mortal (D):
Accident în urma căruia se produce decesul accidentatului, confirmat imediat sau după un interval de timp,
în baza unui act medico-legal;
Accident colectiv:
accidentul în care au fost accidentate cel puţin 3 persoane, în acelaşi timp şi din aceleaşi cauze, în cadrul
aceluiaşi eveniment;
Accident de muncă de circulaţie:
Accident survenit în timpul circulaţiei pe drumurile publice sau generat de traficul rutier, dacă persoana
vătămată se afla în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
Accident uşor
Eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care necesita numai acordarea primelor îngrijiri
medicale şi a antrenat incapacitate de muncă cu o durata mai mică de 3 zile;
Accident major:
Accident de muncă, de regulă accident nuclear, incendiu sau explozie, care determină creşterea bruscă şi
masivă a morbidităţii şi mortalităţii colectivităţii umane situate în proxima vecinătate a locului accidentului
şi/sau poluarea severă a mediului înconjurător.
Acomodare în muncă:
Adaptare a unor funcţii ale organismului în concordanţă cu schimbările produse în procesul de muncă.
Activitate care implică agenţi chimici:
Orice proces de muncă în care sunt utilizaţi sau se intenţionează utilizarea agenţilor chimici, inclusiv
producerea, manipularea, depozitarea, transportul, comercializarea şi tratarea lor sau din care rezultă agenţi
chimici.
Activitate periculoasă:
Activitate în cadrul căreia se poate declanşa un accident de muncă sau o boală profesională, prin specificul
unora dintre actele implicate sau printr-o realizare defectuoasă a acestora.
Adaptare a locului de muncă:
Organizare şi amenajare a locului de muncă în funcţie de cerinţele ergonomice, îndeosebi de igienă a
muncii, de psihologie a muncii şi tehnice, corespunzător condiţiilor fizice şi psihice ale executantului.
Adaptare în muncă:
Totalitatea modificărilor morfo – funcţionale ale organismului uman prin care se realizează concordanţa
între capacitatea de muncă a omului şi cerinţele muncii.
Agent biologic:
Microorganisme, inclusiv microorganismele modificate genetic, culturile celulare şi endoparaziţii umani,
care sunt susceptibile să provoace infecţie, alergie sau intoxicaţie.
Agent cancerigen (carcinogen):
O substanţă, un preparat sau un procedeu, inclusiv substanţa sau preparatul degajat în urma unui procedeu,
care, prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată, poate produce apariţia cancerului ori poate creşte
frecvenţa apariţiei acestuia.
Agent chimic:
Orice element sau compus chimic, singur sau în amestec, în stare naturală sau fabricat, utilizat sau eliberat,
inclusiv ca deşeu, din orice activitate, indiferent dacă este sau nu produs intenţionat şi este sau nu plasat pe
piaţă.
Agent chimic periculos:
Orice agent chimic care îndeplineşte criteriile de clasificare a substanţelor periculoase în concordanţă cu
criteriile din actele normative în vigoare, altele decât substanţele care îndeplinesc numai criteriile de
clasificare ca periculoase pentru mediu, orice agent chimic care îndeplineşte criteriile de clasificare ca
preparat periculos conform actelor normative în vigoare, altele decât acele preparate care îndeplinesc numai
criteriile de clasificare ca periculoase pentru mediu, orice agent chimic care, chiar dacă nu îndeplineşte
criteriile de clasificare de mai sus, datorită proprietăţilor fizico-chimice, chimice sau toxicologice şi a
modului în care este utilizat sau prezent la locul de muncă poate să prezinte risc pentru securitatea şi
sănătatea angajaţilor.
Agent mutagen:
O substanţă sau un preparat care, prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată, poate cauza anomalii
genetice ereditare ori poate creşte frecvenţa apariţiei acestora.
Agent nociv:
Orice factor chimic, fizic sau biologic, prezent în procesul de muncă şi care poate constitui un pericol pentru
sănătatea angajaţilor (Sin.: Agent periculos, Noxă).
Alimentaţie de protecţie:
Alimentaţie suplimentară acordată gratuit anumitor categorii de angajaţi care lucrează în condiţii precizate
de efort sau de mediu, pentru a completa măsurile de creştere a rezistenţei nespecifice a organismului, cu
condiţia ca noxele de la locul de muncă să nu depăşească limitele maxime admise. Dacă noxele depăşesc
aceste limite, alimentaţia respectivă nu poate ajuta la prevenirea unor îmbolnăviri.
Alţi participanţi la procesul de muncă:
Persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare
prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activităţi în folosul
comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi şomeri pe durata participării la o formă de
pregătire profesională şi persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în forma scrisă şi pentru
care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;
Amenajare a locului de muncă:
Structurare spaţială a locului de muncă după criterii ergonomice şi de securitate a muncii, prin care se
realizează eliminarea sau reducerea posibilităţii de contact periculos al angajatului cu echipamentele tehnice,
materiile prime şi materialele, adaptarea utilajului la datele antropometrice ale executantului, asigurarea unei
poziţii corecte de muncă etc., precum şi atenuarea sau eliminarea riscurilor din mediul fizic de muncă.
Angajator:
Angajator - persoana fizica sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul
respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii;
Antreprenor(constructor, contractant, ofertant) :
Orice persoană fizică sau juridică competentă care execută lucrări de construcţii-montaj, în baza unui
proiect, la comanda beneficiarului;
Atmosferă explozivă:
Amestec de aer în condiţii atmosferice şi substanţe inflamabile sub formă de gaze, vapori, ceaţă sau pulbere
în care, după aprindere, flacăra se extinde la întregul amestec.
Atmosferă potenţial explozivă:
Prin atmosferă potenţial explozivă se înţelege o atmosferă care poate deveni explozivă în urma condiţiilor
locale şi operaţionale.
Audit în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă:
Proces sistematic de obţinere a aprecierilor despre acţiuni şi evenimente de natura securităţii şi sănătăţii în
muncă, pentru a stabili gradul de conformitate a aprecierilor cu criterii prestabilite, precum şi de comunicare
a rezultatelor către cei interesaţi.
Autoritate competentă:
Organ de specialitate al administraţiei publice centrale şi locale sau organismul, respectiv reprezentantul
acestuia, abilitat ca, în exerciţiul autorităţii de stat, să ia măsuri obligatorii şi să adopte reglementări în
domeniul său de competenţă.
Beneficiar (investitor):
Orice persoană fizică sau juridică pentru care se execută lucrarea şi care asigură fondurile necesare realizării
acesteia;
Bioxid de siliciu (SiO2) liber cristalin (pulbere totală):
Se determină fizico-chimic din pulberea reţinută pe filtru de esteri de celuloză, în urma aspirării unui volum
de aer la nivelul respirator al angajatului. Pentru pulberea respirabilă, determinarea se face pe filtru, cu
ajutorul unui dispozitiv numit ciclon;
Boală profesională:
Boala – afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi
fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe
sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;
Boală legată de profesiune:
Boala cu determinare multifactorială, la care unii factori determinanţi sunt de natură profesională.
Calitate de protecţie (din punctul de vedere a securităţii şi sănătăţii în muncă):
Proprietate a unui element de sistem de a nu genera factori de risc de accidentare şi/sau îmbolnăvire
profesională.
Cauze ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale:
Factori (însuşiri, stări, procese, fenomene, comportamente), proprii elementelor componente ale sistemului
de muncă, ce au provocat accidentul sau boala profesională şi care, înainte de producerea acestor
evenimente, erau prezenţi în sistem ca riscuri.
Cercetare a bolilor profesionale:
Procedura efectuată în mod sistematic, cu scopul de a stabili caracterul de profesionalitate a bolii semnalate;
Câmpuri electromagnetice:
Câmpuri magnetice statice şi câmpuri electrice, magnetice şi electromagnetice care variază în timp cu
frecvenţe până la 300 GHz;
Cerinţe de securitate şi sănătate în muncă:
Condiţii impuse elementelor sistemului de muncă (executant - sarcină de muncă - mijloc de producţie -
mediu de muncă), stabilite prin legi, norme, normative, standarde, documentaţii tehnice şi instrucţiuni, în
vederea prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.
Comitet de securitate şi sănătate în muncă:
Organul paritar constituit la nivelul angajatorului, în vederea participării şi consultării periodice în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă, în conformitate cu art. 18 alin. (1)-(3) din lege;
Coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului - lucrării:
Orice persoana fizica sau juridică competentă, desemnată de către beneficiar şi/sau de către managerul de
proiect pe durata elaborării proiectului, având atribuţiile prevăzute la art. 54 din HG 300/2006;
Coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării:
Orice persoană fizică sau juridică desemnată de către beneficiarul lucrării şi/sau de către managerul de
proiect pe durata realizării lucrării, având atribuţiile prevăzute la art. 58 din HG 300/2006;
Comunicare:
Procedura prin care angajatorul comunică producerea unui eveniment, de îndată, autorităţilor prevăzute la
art. 27 alin. (1) din lege;
Comunicare verbală:
Mesajul verbal predeterminat, comunicat prin voce umană sau artificială;
Condiţii de muncă:
Totalitate a condiţiilor în care se desfăşoară procesul de muncă: tehnice (procedeele tehnice folosite în
cadrul procesului, precum şi caracteristicile tehnice ale mijloacelor de producţie), organizatorice (ansamblul
măsurilor aplicate de organizare a muncii şi a producţiei) şi de mediu (totalitatea caracteristicilor mediului
fizic şi social în care se desfăşoară producţia).
Condiţii de izolare:
Atunci când nu are contact vizual şi comunicare verbală directă cu alţi lucrători, în cele mai multe cazuri
pentru o perioadă de timp mai mare de o oră, şi când nu este posibil să i se acorde ajutor imediat în caz de
accident sau când se află într-o situaţie critică.
Cost al accidentelor de muncă şi al îmbolnăvirilor profesionale:
Expresie valorică a consecinţelor accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, indicator economic ce
reflectă toate efectele cuantificabile ale accidentelor de muncă.
Culoare de securitate:
Culoare căreia i se atribuie o semnificaţie specifică, prestabilită, în cadrul semnalizării de securitate, pentru a
transmite mesaje de interdicţie, de avertizare, de obligare, de salvare sau de prim ajutor.
Cultură celulară:
Rezultatul creşterii in vitro a celulelor izolate din organisme multicelulare.
Declaraţia prealabilă:
Documentul prin care se informează Inspectoratul Teritorial de Muncă pe raza căruia se află şantierul despre
lucrările, societăţile şi persoanele relevante din şantier;
Diminuarea capacităţii de muncă:
Reducere, parţială sau totală, a capacităţii individuale de muncă.
Distanţă de protecţie:
Distanţa dintre părţile active şi carcasa de protecţie, îngrădirile, balustradele, barele de protecţie sau zona de
manipulare.
Distanţă de securitate:
Distanţă minimă admisă între executant şi sursa de risc, necesară pentru asigurarea securităţii acestuia.
Dosarul de intervenţii ulterioare:
Este dosarul care trebuie să cuprindă documentaţia de intervenţii ulterioare, cum ar fi planuri şi note tehnice,
prevederi şi informaţii utile pentru efectuarea intervenţiilor ulterioare în condiţii de securitate şi sănătate.
Doză:
Mărime fundamentală în sistemul roentgenologic de unităţi de măsură a efectelor biologice produse de
radiaţii, care se exprimă prin numărul de perechi de ioni produşi într-o anumită masă de aer de către radiaţia
respectivă. Unitatea de măsură: roentgen, cantitate determinată dintr-o substanţă, dintr-o radiaţie etc, a cărei
valoare depinde de efectul pe care trebuie să-l producă, utilizată la stabilirea concentraţiilor admise de noxe
în mediul de muncă.

Echipament individual de protecţie:

Orice echipament destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor
riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice element
suplimentar sau accesoriu proiectat în acest scop.
Echipament tehnic:
Maşinile, utilajele, instalaţiile, aparatura, dispozitivele, uneltele şi alte mijloace asemănătoare utilizate în
procesul muncii ca părţi componente a mijloacelor de producţie.
Evaluare:
Acţiune de determinare a aspectelor cantitative ale unui sistem analizat şi rezultatul ei.
Evaluare a riscului de accidentare şi îmbolnăvire profesională:
Activitate prin care se identifică factorii de risc de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională şi se
determină nivelul de risc.
Evidenţa:
Mijloacele şi modalităţile de păstrare a informaţiilor referitoare la evenimentele produse.
Eveniment:
Accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de muncă ori
în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de
circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul
susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune.
Echipament de muncă:
Orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în muncă.
Echipament cu ecran de vizualizare:
Ecran de vizualizare grafic sau alfanumeric, indiferent de procedeul de afişare folosit.
Ergonomia
Este ştiinţa care studiază interacţiunea dintre oameni, activitatea lor şi mediul înconjurător.
Executant:
Lucrătorul care realizează sarcina de muncă.
Factori de risc de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională:
Însuşiri, stări, procese, fenomene, comportamente proprii elementelor implicate în procesul de muncă şi care
pot provoca accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale; cauze potenţiale ale accidentelor de muncă şi
bolilor profesionale.
Femeie angajată care alăptează:
Orice femeie angajată care alăptează şi care îşi informează angajatorul asupra stării sale.
Femeie angajată gravidă:
Orice femeie angajată gravidă şi care îşi informează angajatorul asupra stării sale.

Femeie angajată lăuză:

Orice femeie angajată care a născut de curând şi care îşi informează angajatorul asupra stării sale.
Fiabilitate:
Calitate a unui produs, serviciu sau sistem de a fi utilizat sau de a funcţiona fără defecţiuni un interval de
timp determinat, corespunzător scopului pentru care a fost conceput.
Fişă de evaluare a riscurilor:
Document centralizator al tuturor operaţiilor de identificare şi evaluare a riscurilor de accidentare şi
îmbolnăvire profesională prin care se finalizează aplicarea metodei de evaluare a riscurilor de accidentare şi
îmbolnăvire profesională pe loc de muncă.
Formare:
Acţiunea de a pregăti, instrui, educa şi rezultatul ei.
Fracţii de pulberi (sau fibre):
Fracţia inhalabilă de pulberi (fibre) care corespunde fracţiei total inspirabile şi reprezintă cantitatea de
pulberi (fibre) cu risc pentru sănătate atunci când acestea sunt reţinute oriunde în aparatul respirator, fracţia
respirabilă de pulberi (fibre) reprezintă cantitatea de pulberi (fibre) cu risc pentru sănătate atunci când sunt
reţinute la nivel alveolar. Fracţia respirabilă de pulberi (fibre) cuprinde particule cu diametrul mai mic de 10
mm.
Funcţie de protecţie:
Funcţie realizată de un mijloc de protecţie prin care se combate acţiunea unui factor de risc de accidentare şi
îmbolnăvire profesională asupra organismului uman sau numai se semnalează prezenţa unui asemenea factor
de risc.
Funcţie de securitate:
Funcţie a unui echipament sau dispozitiv prin care se asigură eliminarea existenţei factorilor de risc de
accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională.
Gest-semnal:
Mişcarea şi/sau poziţia braţelor şi/sau a mâinilor într-o formă codificată, având ca scop ghidarea persoanelor
care efectuează manevre ce constituie un risc sau un pericol pentru lucrători.
Grup vulnerabil la risc:
Grup de persoane departajat după criterii de sex, vârstă, stare fizică şi/sau fiziologică şi care îndeplinesc
condiţia specificată pentru persoanele vulnerabile (grupuri vulnerabile la risc pot fi femeile, tinerii,
persoanele handicapate).
Incident periculos:
Evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe,
rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de muncă sau/şi din comportamentul
neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări şi/sau
a cauzat ori ar fi fost posibil să producă pagube materiale.
Invaliditate:
Pierdere parţială sau totală a capacităţii de muncă, confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de
invaliditate, emisă de organele medicale în drept.

Invaliditate evidentă:
Pierdere a capacităţii de muncă datorată unor vătămări evidente cum ar fi un braţ smuls din umăr, produse în
urma unui eveniment, până la emiterea deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate de către organele
medicale în drept.
Intoxicaţie acută profesională:
Stare patologică apărută brusc, ca urmare a expunerii organismului la noxe existente la locul de muncă.
Îndatoriri de serviciu:
Sarcini profesionale stabilite în: contractul individual de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de
organizare şi funcţionare, fişa postului, deciziile scrise, dispoziţiile scrise ori verbale ale conducătorului
direct sau ale şefilor ierarhici ai acestuia.
Instalaţii tehnico-utilitare:
Prin instalaţii tehnico-utilitare se înţeleg instalaţiile electrice, de ventilaţie, de iluminat şi PSI aferente
locurilor de muncă.
Instruirea introductiv-generală:
Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităţile specifice întreprinderii şi/sau
unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi, în general, măsurile şi
activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii.
Instruirea la locul de muncă:
Se face după instruirea introductiv-generală şi are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate şi sănătate
în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de
lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
Instruirea periodică:
Se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 din HG 1425/2006 şi are drept scop reîmprospătarea şi
actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Instrucţiuni proprii de securitate a muncii:
Colecţie de prevederi de securitate şi sănătate în muncă elaborate de angajator, a căror sferă de aplicare şi
obligativitate este limitată la unitatea emitentă şi care detaliază şi particularizează toate reglementările din
domeniul securităţii şi sănătăţii muncii la condiţiile concrete ale activităţii desfăşurate de către aceasta.
Loc de muncă (abreviere L.M.):
Zonă delimitată în spaţiu, în funcţie de sarcina de muncă, înzestrată cu mijloace de muncă (utilaje, unelte,
mijloace de transport, mobilier, etc.) şi obiecte ale muncii necesare (materii prime, materiale, semifabricate,
etc.), organizat în vederea realizării unei operaţii, lucrări sau pentru îndeplinirea unei funcţii, de către unul
sau mai mulţi executanţi cu pregătirea şi îndemânarea necesare, în condiţii tehnice, organizatorice şi de
protecţie a muncii precizate.
Lucrător:
Persoana angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării
stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor
care prestează activităţi casnice.
Lucrător independent:
Orice persoană fizică autorizată care realizează o activitate profesională în mod independent şi îşi asumă
contractual faţă de beneficiar, antreprenor sau subantreprenor, sarcina de a realiza pe şantier lucrări pentru
care este autorizat.
Lucrător de noapte:
Angajatul care efectuează în perioada nocturnă cel puţin 3 ore din timpul său zilnic de lucru, angajatul
susceptibil de a efectua în perioada nocturnă o anumită parte din timpul său anual de lucru.
Lucrător expus:
Orice angajat care se găseşte în întregime sau parţial în zona periculoasă.
Lucrător la videoterminale:
Angajatul care lucrează în mod curent cu un echipament cu ecran de vizualizare.
Lucrător în schimburi:
Oricare angajat al cărui program de muncă se înscrie în cadrul programului în schimburi.
Management al securităţii şi sănătăţii în muncă:
Componentă a managementului general, care include structura organizatorică, activităţile de planificare,
responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea
şi revizuirea planului de securitate şi sănătate în muncă.
Manager de proiect:
Orice persoană fizică sau juridică, autorizată în condiţiile legii şi desemnată de către beneficiar, însărcinată
cu organizarea, planificarea, programarea şi controlul realizării lucrărilor pe şantier, fiind responsabilă de
realizarea proiectului în condiţiile de calitate, costuri şi termene stabilite.
Manipularea manuală a maselor:
Orice tip de transport sau susţinere a unei mase de către unul ori mai mulţi lucrători, inclusiv ridicarea,
aşezarea, împingerea, tragerea, purtarea sau deplasarea unei mase, care, datorită caracteristicilor acesteia sau
condiţiilor ergonomice necorespunzătoare, prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni
dorsolombare.
Materiale igienico-sanitare:
Materialele igienico-sanitare constituie mijloace de igienă individuală utilizate pentru prevenirea
îmbolnăvirilor profesionale.
Măsurare a noxelor la locul de muncă:
Acţiune de determinare a nivelului sau concentraţiei noxelor la locurile de muncă.
Mediu de muncă:
Componentă a sistemului de muncă formată din totalitatea condiţiilor fizice, chimice, biologice şi
psihosociale în care executantul îşi desfăşoară activitatea.
Microorganism:
O entitate microbiologică, celulară sau nu, capabilă a se reproduce sau transfera material genetic.
Mijloace de producţie:
Totalitatea mijloacelor de muncă (clădiri, instalaţii, maşini, unelte, mijloace de transport, etc.) şi a obiectelor
muncii (materii prime, produse intermediare, etc.) utilizate în procesul de producţie a bunurilor materiale.

Mijloace de protecţie:
Mijloace prin intermediul cărora se realizează protecţia colectivă sau individuală a angajaţilor împotriva
riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională.
Muncă (lucru, activitate) în schimburi:
Orice mod de organizare a activităţii în echipă, potrivit căruia angajaţii sunt ocupaţi succesiv la un acelaşi
post de muncă, potrivit unui anumit ritm, inclusiv ritm rotativ, şi care poate fi de tip continuu sau
discontinuu, antrenând pentru angajat necesitatea realizării unei activităţi în intervale orare diferite în raport
cu o perioadă dată zilnică sau săptămânală.
Muncă în program de noapte (perioadă nocturnă):
Munca prestată între orele 22,00 - 06,00.
Nivel de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională:
Indicator convenţional ce exprimă sintetic şi cumulativ dimensiunea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire
profesională existente într-un sistem de muncă şi care se determină în urma evaluării riscurilor de
accidentare şi îmbolnăvire profesională.
Nivel de risc acceptabil:
Nivel de risc admis prin convenţiile sociale în materie de securitate a muncii pentru desfăşurarea proceselor
de muncă.
Nivel de securitate a muncii:
Indicator convenţional ce exprimă global starea de securitate a muncii într-un sistem de muncă, ce se poate
determina indirect, prin stabilirea nivelului de risc (fiind invers proporţional cu acesta), sau direct, pe baza
evaluării securităţii sistemului de muncă.
Nocivitate:
Proprietate a unui factor de risc de a produce efect dăunător asupra organismului uman, afectând starea de
sănătate a acestuia.
Noxă:
Agent fizic, chimic sau biologic cu acţiune în mediul de muncă asupra organismului uman, dăunător
sănătăţii; factor de risc de îmbolnăvire profesională.
Oboseală:
Efecte ale solicitării executantului, locale sau generale, nepatologice, reversibile după o recuperare
corespunzătoare.
Operator:
Angajatul însărcinat cu utilizarea unui echipament tehnic.
Panou:
Semnalul care, prin combinarea unei forme geometrice, a unor culori şi a unui simbol sau a unei pictograme,
furnizează o indicaţie specifică, a cărui vizibilitate este asigurată prin iluminare de intensitate suficientă.
Panou suplimentar:
Panoul utilizat împreună cu un panou descris la lit. g), care furnizează informaţii suplimentare.
Pericol datorat unui agent:
Reprezintă proprietatea intrinsecă a unui agent de a afecta negativ starea de sănătate.
Pericol de accidentare şi îmbolnăvire profesională:
Sursă a unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii angajaţilor în timpul lucrului.
Perioadă de repaus:
Orice perioadă care nu aparţine timpului de muncă.
Persoană atestată:
Persoană ale cărei competenţe într-un anumit domeniu au fost confirmate oficial de către un factor abilitat.
Persoană calificată:
Persoană care posedă cunoştinţele şi experienţa necesare, atestate printr-un act emis de o autoritate
competentă, pentru executarea unei lucrări şi/sau practicarea unei meserii.
Persoană expusă:
Angajat care se află integral sau parţial într-o zonă periculoasă din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii
în muncă.
Persoană instruită în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă:
Persoană cu cunoştinţe şi deprinderi necesare pentru evitarea riscurilor de accidentare şi/sau îmbolnăvire
profesională.
Planul de securitate şi sănătate:
Este un document scris care cuprinde ansamblul de măsuri ce trebuie luate în vederea prevenirii riscurilor
care pot apărea în timpul desfăşurării activităţilor pe şantier.
Planul propriu de securitate şi sănătate:
Documentul care cuprinde ansamblul de măsuri de securitate şi sănătate specifice fiecărui antreprenor sau
subantreprenor.
Post de lucru (muncă):
Element al structurii organizatorice a unei unităţi economico-sociale ce constă în ansamblul obiectivelor,
sarcinilor, autorităţii şi responsabilităţilor care, în mod regulat, revin spre exercitare unui component al
unităţii (unui executant), loc pe care îl ocupă operatorul unui echipament tehnic (maşină, instalaţie, utilaj) pe
parcursul desfăşurării procesului tehnologic; un echipament poate să aibă mai multe posturi de lucru.
Prevedere de securitate şi sănătate în muncă:
Indicaţie, dispoziţie dintr-un act normativ, al cărei scop este prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale.
Prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale:
Ansamblu de procedee şi măsuri luate sau planificate la toate stadiile de concepere, proiectare şi desfăşurare
a proceselor de muncă, în scopul eliminării sau diminuării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire
profesională.
Prevenire intrinsecă:
Măsură de securitate care constă în evitarea sau reducerea cât mai mult posibil pericolele, prin alegerea
corespunzătoare a caracteristicilor de proiectare şi limitarea expunerii la pericolele care nu pot fi evitate sau
care nu pot fi reduse suficient; aceasta se realizează prin limitarea necesităţii de intervenţie a operatorului în
zonele periculoase.
Prim ajutor:
Totalitate a acţiunilor întreprinse imediat după producerea unui accident, inclusiv de muncă, până la
momentul intervenţiei cadrelor medicale de specialitate, cu scopul de a împiedica agravarea stării
bolnavului, fie prin apariţia unor complicaţii ce îngreunează actul terapeutic ulterior, fie printr-o evoluţie
nefavorabilă urmată de instalarea unor infirmităţi definitive sau de deces.
Proces de muncă:
Reprezintă succesiunea în timp şi în spaţiu a acţiunilor conjugate ale executantului şi mijloacelor de
producţie în sistemul de muncă.
Protector:
Parte a unei maşini utilizată special pentru a asigura protecţia prin intermediul unui obstacol fizic. În funcţie
de construcţia sa, un protector poate fi denumit: carter, apărătoare, ecran, uşă, carcasă de protecţie.
Protecţie:
Acţiune, act de apărare sau de ocrotire (concretă) faţă de un pericol; ansamblu de măsuri (concrete,
materializate) care protejează şi rezultatul lor; dispozitiv şi/sau sistem tehnic care serveşte la protejare.
Protecţie colectivă:
Protecţie prin care se previne sau se diminuează acţiunea factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire
profesională asupra a doi sau mai mulţi angajaţi.
Protecţie individuală:
Protecţie prin care se previne sau se diminuează acţiunea factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire
profesională asupra unei singure persoane.
Prevenire:
Ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de muncă, în scopul
evitării sau diminuării riscurilor profesionale.
Pericol grav şi iminent de accidentare:
Situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în
orice moment.
Proiectantul lucrării:
Orice persoană fizică sau juridică competentă care, la comanda beneficiarului, elaborează documentaţia de
proiectare.
Protecţie integrată:
Modalitate de prevenire a accidentelor şi bolilor profesionale constând în prevederea tuturor măsurilor de
securitate şi sănătate în muncă, în exclusivitate, în faza de concepţie a unei tehnologii, instalaţii, utilaj,
echipament, dispozitiv sau maşini.
Protecţie intrinsecă:
Modalitate de prevenire a accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale prin măsuri de prevenire tehnice,
respectiv prin acţiunea asupra formei, aşezării, modului de montaj, principiului de funcţionare sau de
construcţie a unei instalaţii, utilaj, echipament, dispozitiv sau maşini, fără a adăuga elemente concepute
special pentru realizarea securităţii şi sănătăţii în muncă.
Raportare a bolilor profesionale:
Procedura prin care se transmit informaţii referitoare la bolile profesionale declarate potrivit legii la Centrul
naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale şi la Centrul Naţional pentru
Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii Bucureşti.

Registrul de coordonare:
Dosarul care cuprinde ansamblul de documente redactate de către coordonatorii în materie de securitate şi
sănătate, informaţii privind evenimentele care au loc pe şantier, constatările efectuate şi deciziile luate.
Reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor:
Persoana aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile legale, să îi reprezinte
pe aceştia în ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în muncă.
Risc datorat agenţilor periculoşi:
Reprezintă probabilitatea ca un agent periculos să afecteze negativ starea de sănătate în condiţiile utilizării
lui şi/sau expunerii la acesta.
Risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională:
Combinaţie între probabilitatea şi gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii într-o situaţie
periculoasă.
Sarcină de muncă:
Totalitate a acţiunilor care trebuie efectuate de executant prin intermediul mijloacelor de producţie pentru a
realiza scopul sistemului de muncă.
Securitate tehnică:
Stare a echipamentelor tehnice implicate în procesul de producţie în care este exclusă acţiunea factorilor de
risc proprii mijloacelor de muncă asupra executantului.
Semnalizare de securitate şi/sau sănătate:
Semnalizarea care se referă la un obiect, o activitate sau o situaţie determinată şi furnizează informaţii ori
cerinţe referitoare la securitatea şi/sau sănătatea la locul de muncă, printr-un panou, o culoare, un semnal
luminos ori acustic, o comunicare verbală sau un gest-semnal, după caz.
Semnal de interzicere:
Semnalul prin care se interzice un comportament care ar putea atrage sau cauza un pericol.
Semnal de avertizare:
Semnalul prin care se avertizează asupra unui risc sau a unui pericol.
Semnal de obligativitate:
Semnalul prin care se indică adoptarea unui comportament specific.
Semnal de salvare sau de prim ajutor:
Semnalul prin care se dau indicaţii privind ieşirile de urgenţă, mijloacele de prim ajutor sau procedurilor de
salvare.
Semnal luminos:
Semnalul emis de un dispozitiv realizat din materiale transparente sau translucide, iluminate din interior ori
din spate, astfel încât să se creeze o suprafaţă luminoasă.
Semnal acustic:
Semnalul sonor codificat, emis şi difuzat de un dispozitiv realizat în acest scop, fără folosirea vocii umane
sau artificiale.
Semnalare a bolilor profesionale:
Procedura prin care se indică pentru prima oară faptul că o boală ar putea fi profesională.
Serviciu intern de prevenire şi protecţie:
Totalitatea resurselor materiale şi umane alocate pentru efectuarea activităţilor de prevenire şi protecţie în
întreprindere şi/sau unitate.
Servicii externe:
Persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unităţii, abilitate să presteze servicii de protecţie şi
prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, conform legii.
Şantier temporar sau mobil:
Orice şantier în care se desfăşoară lucrări de construcţii sau de inginerie civilă, a căror listă neexhaustivă
este prevăzută în anexa nr. 1 din HG 300/2006.
Şef de şantier:
Persoana fizică desemnată de către antreprenor să conducă realizarea lucrărilor pe şantier şi să urmărească
realizarea acestora conform proiectului.
Subantreprenor (subcontractant):
Orice persoană fizică sau juridică care îşi asumă contractual faţă de antreprenor sarcina de a executa lucrări
de construcţii-montaj de specialitate, prevăzute în proiectul lucrării.
Stagiu de practică:
Instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialităţii în care se pregătesc elevii, studenţii,
ucenicii, precum şi şomerii în perioada de reconversie profesională.
Securitate şi sănătate în muncă:
Ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea
procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane
participante la procesul de muncă.
Sistem de muncă:
Ansamblu constituit de unul sau mai mulţi executanţi şi mijloace de producţie care, având un scop de
realizat, interacţionează pe baza unui circuit informaţional, în anumite condiţii ale mediului de muncă.
Situaţie periculoasă:
Orice situaţie în care o persoană este expusă unui sau mai multor pericole de accidentare şi îmbolnăvire
profesională, capabil(e) să genereze risc de accidentare şi/sau îmbolnăvire.
Solicitare (a omului în muncă):
Mobilizare a funcţiilor şi capacităţilor fizice şi psihofiziologice ca efect al acţiunii cerinţelor externe asupra
executantului, în funcţie de nivelul capacităţii sale de muncă.
Supraveghere a sănătăţii:
Supraveghere în scopul determinării stării de sănătate a unui angajat în urma expunerii la factorii de risc
specifici procesului de muncă.
Timp de muncă:
Întreaga perioadă în care angajatul se află la muncă, la dispoziţia angajatorului şi în exercitarea activităţii
sau a funcţiei sale, în conformitate cu prevederile legislative în vigoare.
Utilizare a echipamentului tehnic:
Orice activitate care implică un echipament tehnic, cum ar fi pornirea, cât şi oprirea sa, funcţionarea,
transportarea, repararea, transformarea, întreţinerea, inclusiv curăţarea lui.
Valori limita de expunere:
Limitele de expunere la câmpuri electromagnetice care se bazează direct pe efectele cunoscute asupra
sănătăţii şi pe consideraţii biologice; respectarea acestor limite asigura protecţia lucrătorilor expuşi la
câmpuri electromagnetice împotriva oricărui efect nociv cunoscut asupra sănătăţii.
Valori de declanşare a acţiunii:
Nivelul parametrilor direct măsurabili, exprimaţi în termeni de intensitate a câmpului electric (E), de
intensitate a câmpului magnetic (H), de inducţie magnetică (B) şi de densitate a puterii (S), începând de la
care trebuie să fie luate una sau mai multe măsuri prevăzute în prezenta hotărâre; respectarea valorilor de
declanşare a acţiunii asigură respectarea valorilor limită de expunere relevante.
Vibraţie transmisă sistemului mână-braţ:
Vibraţia mecanică, în cazul în care este transmisă sistemului uman mână-braţ, care generează riscuri pentru
sănătatea şi securitatea lucrătorilor, în special afecţiuni vasculare, leziuni osoase sau articulare, afecţiuni
neurologice sau musculare.
Zonă de securitate:
Zonă în care este exclusă producerea accidentelor şi/sau bolilor profesionale pentru executantul unei sarcini
de muncă.
Zone cu risc ridicat şi specific:
Acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii în care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente
sau boli profesionale cu consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate.
Zonă periculoasă:
Spaţiu în care se desfăşoară o activitate periculoasă. În particular, orice zonă din interiorul şi/sau împrejurul
unui echipament tehnic în care o persoană este expusă unui risc pentru securitatea sau sănătatea sa.