Alexandru Lapusneanu

De Costache Negruzzi

Nuvela este o specie a genului epic in proza,de dimensiuni medii, cu un conflict ce se

concentreaza in jurul personajului principal, care se schimba pe parcursul nuvelei ca urmare a
unor situatii neprevazute in care este pus. Actiunea este plasata in timp si spatiu iar celelalte
personaje vin sa contureze cat mai complet portretul protagonistului.
Nuvela “Alexandru Lapusneanu” de Costache Negruzzi a fost publicata in martie 1840 in
revista “Dacia literara” pentru a sustine ideile promovate de Mihail Kogalniceanu in articolul
program al romantismului romanesc “Introductie”.
Este o nuvela romantica de inspiratie istorica, obiectiva in care se regasesc insa si elemente
clasice,realiste si moderne.
Sursa principala de inspiratie a lui Negruzzi a reprezentat-o “Letopisetul Tarii Moldovei” al lui
Grigore Ureche si Miron Costin de unde a preluat informatii despre cea de-a doua domnie a lui
Alexandru Lapusneanu in Moldova (1564-1569); de aici reiese si tema nuvelei: domnia unui
voievod tiranic in Tara Moldovei, care dupa cum spune si autorul “A lasat o pata de sange in
istorie”, razbunandu-se pe boierii care l-au tradat in prima sa domnie.
Titlul face trimitere clara catre imaginea voievodului moldovean din care Negruzzi a facut un
personaj puternic individualizat, unic in literature noastra.
Elementele romantic sunt bine evidentiate si merg pe linia deschisa de pasoptismul romanesc:
inspiratia din istoria nationala, folosirea antitezei ca procedeu artistic, amestecul de diferite tipuri
de limbaj.
Din Letopiset Negruzii preia anumite scene pe care le pastreaza identic in nuvela: venirea lui
Lapusneanu pentru a doua domnie si solia care l-a intampinat la intrarea in tara; uciderea a cei 47
de boieri; moartea lui prin otravire.
Alte informatii istorice la modifica in functie de dorinta sa de a evidentia anumite aspect din
Moldova acelor vremuri: prezenta personajului Motoc (Ureche afirma ca parasise Moldova la
venirea lui Lapusneanu) ca tipul omului lingusitor care ar fi facut orice pentru binele propriu;
piramida de capatani (in cronica nu este mentionata), ca dovada a lucrurilor groaznice de care
este in stare voievodul.
Antiteza, procedeu specific romanticilor, reiese din creionarea portretelor lui Lapusneanu si al
doamnei Ruxanda: el este un tiran sangeros caruia ii placea sa ii pedepseasca aspru pe cei care ii
greseau, in timp cee a este o persoana buna, duioasa, avand intelegere pentru sotiile si copii
boierilor ucisi de sotul ei.
 In text se regasesc diferite tipuri de limbaj prin care se sugereaza imaginea Moldovei de secol
XVI dar si tehnica narativa moderna a scriitorului: arhaisme (vornic, spatar), regionalisme
(hojma=mereu), chiar neologisme (cosmopolit, schinteie electrica).
Structura riguroasa a nuvelei trimite catre curentul clasic, acesta avand o puternica influenta in
perioada Romantica, deoarece cultura romana nu a cunoscut un Clasicism in adevaratul sens al
cuvantului. Astfel, Negruzzi impune nuvela in patru capitole, fiecare dintre ele avand un motto
preluat din vorbele personajului: capitolul I “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!”; capitolul II “Ai sa
dai sama, doamna!”; capitolul III “Capul lui Motoc vrem”; capitolul IV “De ma voi scula, pre multi
am sa popesc si eu!”.
Un alt element clasic este reprezentat de pesonajul Motoc despre care Ureche spunea in
Letopiset ca ar fi parasite Moldova la venirea lui Lapusneanu. Negruzii il pastreaza insa pentru a
evidentia un anume tip uman, dupa modelul impus de Clasicism si anume omul lipsit de caracter
care ar face orice si ar trada pe oricine pentru binele poporului.
Autorul isi propune sa evidentieze si imaginea Moldovei de secol XVI prin folosirea unor
elemente ce tin de curentul Realist. Reperele spatio-temporale sunt clar precizate inca de la
inceput fiind mentionata perioada de desfasurare a actiunii (1564-1569); de asemenea apar
toponime specific zonei Moldovei: Tecuci, Cetatea Hotinului. Unele din personaje sunt cu atestare
istorica precum Iacob Euclid Despotul, Stefan Tomsa, doamna Ruxanda, Alexandru Lapusneanu.
Valoarea nuvelei este data si de tehnica narativa ce cuprinde elemente moderne precum
caracterul dramatic al unor secvente narative: uciderea lui Motoc de catre multimea deslantuita,
piramida de capatani, moartea voievodului prin otravire.
Un alt element modern il constituie prezenta personajului colectiv care apare pentru prima
oara in literature romana. Acesta este multimea adunata in fata curtii boieresti care actioneaza ca
o singura entitate in momentul in care il ucid pe Motoc. Autorul compara multimea cu o “hidra cu
multe capete” vrand sa evidentieze furia de nestavilit a acesteia.
Naratiunea se face la persoana a III-a din punct de vedere al unui narator obiectic, omniscient
si omniprezent. Acesta nu se poate detasa totusi total de ceea ce prezinta, deoarece este un bun
patriot, iar unele constructii referitoare la personajele care nu-I sunt pe plac au caracter subiectiv:
marsavul curtezan (Motoc), “nenorocitul acesta” (Lapusneanu), “boaita fatar” (mitropolitul
Teofan).
Descrierea ca mod de expunere vine sa completeze imaginea Moldovei din acea perioada fiind
tot un element realist. Astfel, este prezentata in detaliu: vestimentatia, ritualul mesei, petrecerea
boierilor si a slujitorilor.
In centru actiunii nuvelei se afla imaginea voievodului Alexandru Lapusneanu prezentat ca un
tiran in cea de-a doua domnie, venind cu scopul precis de a se razbuna pe boierii ce-l tradasera
odinioara. Acesta icearca astfel sa gaseasca o justificare sangeroaselor sale actiuni. El este un
personaj complex, ale carui trasaturi sunt evidentiate mai ales prin caraterizarea indirecta dand
dovada de fatarnicie (discursul din biserica), de cruzime (piramida de capatani aratata sotiei) dar
si de umilinta (atunci cand se afla pe patul mortii).
Nuvela lui Negruzii este prima scriere de acest gen din literature noastra insa a ramas si cea
mai de valoare in timp, datorita tehnicii narrative folosita de catre autor. Ea a devenit un model
pentru toate nuvelele de inspiratie istorica de mai tarziu.