Particularități de construcție ale unui personaj

dintr-o nuvelă realist-istorică

Perioada cuprinsa intre anii 1830 si 1860, in care s-a

desfasurat o intesa activitate culturala, este cunoscuta in literatura
sub denumirea de epoca pasoptista. Pasoptismul are o deosebita
contributie la dezvoltarea intregii societati romanesti, depinzand de
un eveniment istoric marcant, anume Revolutia de la 1848.
Reprezentanti de seama ai acestei miscari culturale sunt: Costache
Negruzzi, Vasile Alecsandri, Andrei Muresanu si Mihail Kogalniceanu.
Principalul deziderat al acestei miscari este reprezentat de dorinta
comuna a oamenilor de cultura de a dezvolta o literatura a tuturor
romanilor exprimata in limba nationala, marcand inceputul
manifestarii romantismului.

Primul numar al revistei “Dacia literara” deebuteaza cu

articolul intitulat “Introductie” semnat de Kogalniceanu, acesta
fixand principalele coordonate pe care le promoveaza revista:
cresterea interesului pentru o literatura bazata pe originalitatea
scrierilor romane, unitatea de limba si literatura, combaterea
imitatiilor, condamnand traducerile mediocre prin afirmatia
“ucigatoare a gustului original”, autorul promovand surse de
inspiratie autohtone. Desi existent revistei a fost scurta, ea a trait in
continuare in constiinta urmasilor, construind o etapa importanta
a inceputului literaturii romanesti.

Mihail Kogalniceanul publica in primul numar al revistei,

nuvela istorica “Alexandru Lapusneanul” scrisa de Costache
Negruzzi, fiind o opera originala, inspirata din trecutul istoric,
consemnata in Letopisetul Tarii Moldovei in care este scris despre
domnitorii Miron Costin si Grigore Ureche. Negruzzi preia de la
Grigore Ureche informatiile despre a doua domnie a lui Alexandru
Lapusneanul. In aceasta se remarca respingerea de catre boieri si
fuga lui Toma insotit de Motoc. In privinta celorlalte personaje,
Negruzzi se abate de la consemnarile cronicarilor accentuand
lasitatea domnitorului, distrugerea cetatilor, moartea domnului si
piramida de capete.

Tema nuvelei este istorica, scriitorul prezentand artistic prin

intermediul evocarii o perioda agitata pentru Moldova fixata
temporar in mijlocul secolului al XVI-lea in timpul celei de a doua
domnii a lui Alexandru Lapusneanul, care a lasat amprente adanci
asupra constiintei poporului sau, timpul si spatiul conferind un
caracter verosimil scrierii.

Titlul este alcatuit dintr-un substantiv propriu “Alexandru

Lapusneanul” , care in sens denotativ indica o personalitate istorica
fiind domnitorul Moldovei care a domnit de doua ori, iar in sens
conotativ, titlul surprinde personajul principal al operei, tipul de
domnitor crud si tiran, caracterizat prin disimulare si o buna
cunoastere a psihologiei umane.

Nuvela este alcatuita din patru capitole care corespund

momentelor subiectului, construite asemenea actelor unei drame,
remarcandu-se rigurozitatea formala de factura clasica, fiecare
dintre ele purtand un motto semnificativ enuntand ideea centrala a
capitolului: “Daca voi nu ma vreti, eu va vreau…”, “Ai sa dai seama,
doamna!...”, “Capul lui Motoc vrem…”, “De ma voi scula pre multi
am sa popesc si eu…”.

Personajul principal, Alexandru Lapusneanul intruchipeaza

tipul demonului, personaj exceptional surprins in inprejurarile
deosebite de factura romantica, portretul sau fiind minutios
construit, personalitatea lui remarcandu-se prin defecte majore, dar
si prin calitati, puse in slujba raului. Trasatura sa dominanta este
setea nestavilita de putere care subordoneaza toate actiunile sale
pe parcursul nuvelei, dublata de o dorinta care depaseste sfera
umanului, aceea de a se razbuna pe boierii care l-au privat de pozitia
sa sociala, prin uneltiri, pe care e convins ca o merita din plin.

O secventa semnificativa privind particularitatile de

constructie a unui personaj este data de nemultumirile invocate de
popor, care merita o recompensa, iar Lapusneanul le ofera, la
cerere, capul unui boier considerat vinovatul simbolic pentru toate
atrocitatile suferite de multime. Persinajul colectiv este prezentat
pentru prima oara in literatura romana fiind descris in amanunt,
initial remarcandu-se prin deruta, pentru ca, ulterior, sa fie
manipulati de dorinta domnitorului de a se razbuna si de aceea ca
multimea sa il ceara pe Motoc care sa ispaseasca toate pacatele
unei conduceri defectoase. Cu abilitate, Lapusneanul se foloseste de
popor pentru a scapa de intrigant si a aduce liniste in randul
supusilor.

O alta secventa este reprezentata in capitolul al III-lea, anume

crima colectiva a lui Lapusneanu, constand in uciderea a patruzeci si
sapte de boieri din razbunare personala. Trasaturile personajului
principal ies din sfera umanului atunci cand acesta construieste din
capetele boierilor o piramida in functie de rangul lor, reprezentand
“leacul de frica” pentru sotia sa. Gestul construirii piramidei
tradeaza trasaturile negative iesite din comun, intrand in categoria
patologiei sadismului. Constructia sa inedita ii readuce paradoxal
linistea sufleteasca, in loc sa ii confere mustrari amare de constiinta,
intruchipand tipul domnitorului tiran.
 Lapusneanul este caracterizat in mod direct, in secial de catre
narator, care ii alcatuieste un portret complex in capitolul al III-lea:
“Purta coroana paleologilor, peste dulama poloneza de catifea rosie
avea, cabanita turceasca” si pe parcursul scrierii, acesta insereaza
referiri la personalitatea sa cu rol de marci ale subiectivitatii:
”tiranul”, “uratul caracter”, “bolnavul”, “nenorocitul acesta”.
Mandru de sine, increzator in calitatile sale de lider, protagonistul se
autocaracterizeaza: ”Au doar nu sunt si eu unsul lui Dumnezeu? […],
Care s-au intors de la usa mea fara sa castige dreptate si
mangaiere?”. Caracterizarea indirecta reiese din faptele, gesurile,
vorbele sale, personajul ramanand un simbol al tiraniei in istoria
Moldovei. Pentru a-l maguli si a-l face sa renunte la planurile de
razbunare, Ruxandra in caracterizeaza in mod indirect astfel:
”O, bunul meu domn! Viteazul meu sot!”, ulterior vazand cruzimea
caracterului sau, ea il numeste “nenorocit”.

Conflictul principal este cel exterior, de ordin politic si vizeaza

lupta pentru putere intre domnitori si boieri, impunerea puterii
protagonistului in fata boierului constutuind un progress, insa
modalitatile pe care le-a ales sunt sangeroase, caracteristice
tiranului feudal. Conflictul secundar este intre Alexandru
Lapusneanul si Motoc, boierul care il tradase, ilustrandu-se dorinta
de razbunare, care se incheie cand Motoc este ucis.

In concluzie, particularitatile de constructie a personajului din

nuvela realist istorica “Alexandru Lapusneanul” de Costache
Negruzzi se remarca prin complexitate, profunzime urmarind
conturarea imaginii domnitorului ce apare in “Letopisetul Tarii
Moldovei” de Grigore Ureche, cronica din care autorul preia scene,
fapte, replici ce confera mesajului verosimilitate si caracterul epocii.