De ce scriu copiii invers și fac literele și cifrele în oglindă?

Scrierea în oglindă, obicei destul de frecvent întâlnit în rândul

şcolarilor mici, este o etapă normală şi pasageră de cele mai multe
ori. Află de ce scriu copiii invers și cât durează această etapă!

Îmi amintesc primele desene semnate ale fiului meu. Era aşa de
mândru de planşa lui! La fel de mândru era şi de faptul că îşi scrisese
singur numele, cu multă trudă. Ei bine, i-am fi putut recunoaşte numele
doar dacă am fi pus o oglindă pe pagină: atât literele, cât şi întreg
cuvântul, erau scrise în revers.

Nu ne-am îngrijorat prea tare. Lucrând cu copiii, am observat că

majoritatea preşcolarilor, atunci când încep să mânuiască literele şi
cifrele în minte şi cu creionul, obişnuiesc să le inverseze pe toate sau
unele dintre ele. Cu timpul, cei mai mulţi copii învaţă să scrie corect la
stânga la dreapta, aşa cum suntem toţi obişnuiţi. La fel s-a întâmplat şi
cu fiul meu, chiar dacă uneori încurcă b-ul cu d-ul chiar şi acum, la
oboseală.

Care sunt posibilele cause ale scrisului în oglindă?

Perioada simetriei universale

 Copiii mici, la început, se familiarizează cu forma literelor, punând
mai puţin accent pe orientarea lor spaţială. De aceea, un F este pentru ei
un F chiar dacă ar fi orientat în direcţia opusă.

V-aţi întrebat vreodată de ce copiii nu încurcă niciodată sus-ul cu

jos-ul, dar încurcă frecvent stânga cu dreapta? Un studiu a arată că omul
nu are abilitatea înnăscută de a distinge dreapta de stânga, acest lucru
producându-se după multă practică. De aceea, pentru oameni simetria
este foarte importantă. Chiar şi copiii mai mari, care cunosc bine literele
şi le-au internalizat, pot trece printr-o fază a scrisului în oglindă, fiindcă
creierul lor se află încă în acel stadiu al „simetriei”, unde imaginile sunt
considerate egale chiar dacă ele sunt orientate diferit.

Direcţia de scriere de la stânga la dreapta îi induce pe copii in

eroare

O altă cauză pentru care copiii inversează, uneori, orientarea

anumitor litere şi cifre, este chiar direcţia de scriere. Pentru că noi
scriem de la stânga la dreapta şi acest pattern li s-a implementat în
minte, vor avea tendinţa să orienteze toate literele de la stânga la
dreapta. Astfel, ei îl vor face pe 3 invers, ca pe epsilonul grecesc, 1 îşi va
îndrepta cârligul în direcţia opusă, şi aşa mai departe. Acestea sunt faze
care trec de la sine.

Explicaţia perceptuală

Samuel Torrey Orton (1879–1948), neuropsihiatru și cercetător la

Univrsitatea Columbia, pionier în studierea tulburărilor legate de scris şi
citit, oferă o teorie a scrisului în oglindă bazată pe modul în care creierul
percepe semnul grafic. Teoria spune că reprezentările vizuale ale
literelor şi cuvintelor (engrame) sunt stocate în emisfera cerebrală
dominantă pentru limbaj (de obicei cea stânga), iar engramele în oglindă
sunt stocate în cealaltă emisferă cerebrală.

Cei care se ocupă de studierea creierului spun că e bine că o

persoană să aibă toate dominantele pe o singură linie, în general urmând
dominantă mâinii. Aşadar, dacă mâna dreapta e dominantă, e bine că
ochiul, urechea şi piciorul să se alinieze pe dreapta că dominante. Dacă
mâna stânga este dominantă, este bine că toate să fie aliniate pe stânga.
La copiii mici dominantele încă sunt ambigue şi acesta ar putea fi unul
dintre motivele scrierii în oglindă.

Explicaţia motorie

Există o teorie motorie, care explică scrisul în oglindă coroborat cu

abilitatea de a scrie cu stânga, însă multe studii recente au infirmat faptul
că abilitatea de a scrie în oglindă este una exclusiv a stângacilor.

Scrierea în oglindă este, uneori, un „simptom” al dislexiei

Totuşi, „simptomul” trebuie să va îngrijoreze doar atunci când

persistă după vârstă de opt ani, şi este corelat cu alte deficienţe, cum ar fi
incapacitatea de a detecta cuvinte care rimează, de a învaţă literele şi a
identifica sunetele iniţiale ale cuvintelor, de a repovesti texte simple, de
a înţelege concepte simple privitoare la textul tipărit.

Scrisul în revers poate fi şi o manifestare patologică a unor

dereglări neurologice survenite în urma unui atac cerebral, a epilepsiei
sau altor factori care afectează creierul omului. Acestea sunt însă o cu
totul altă poveste, care nu îşi are locul în contextul pasager al scrierii în
oglindă a preşcolarilor, etapă normală, ce nu ridică probleme pe termen
lung.