DISLEXIA, STRATEGII DE LUCRU

Dislexia este o afecţiune neurologică ce se manifestă la copiii

care de obicei sunt de nivel mediu ca inteligenţă şi care, din acest
motiv, se simt depăşiţi din punct de vedere şcolar. Acest lucru tinde
să-i deruteze pe părinţi, care, pe baza aptitudinilor copilului lor și a
abilităților generale în ceea ce privește rezolvarea problemelor, acesta
ar trebui să fie capabil să citească, fără prea mare dificultate, dar, cu
toate acestea, el se confruntă cu această dificultate. Din păcate, aceşti
copii uneori copii sunt etichetaţi ca fiind leneşi, când, de fapt, ei
lucrează cu şi mai multă sârguinciozitate pentu a putea ţine pasul.
Elevii evaluaţi de către psihologul şcolii dovedesc o discrepanţă între
capacitatea lor şi realizările acestora, deşi, după cum spuneam mai
sus, aceştia sunt cu inteligenţă medie sau peste medie , ei
performează cu mult sub nivelul clasei. Cu toate acestea, discrepanţa
nu este atât de evidentă pentru a li se face recomandare pentru
învăţământ special, cel puţin cam până prin clasa a treia. Aceşti copii
se pot confrunta cu dificultăţi de scriere şi citire, precum și dificultăți
cu urmărirea vizuală. Ei au tendinţa să scrie literele şi cifrele pe dos şi
să confunde dreapta cu stânga. Greşelile de scriere sunt, de
asemenea, o manifestare comună și pot apărea "amestecate", să fie
scrise corect toate literele, dar în ordine greșită. Copiii cu dislexie tind
să se bazeze pe memoria vizuală, însă, din păcate, se confruntă în
această privinţă cu probleme legate de capacitatea de a citi şi de a
scrie.

Dificultatea copierii de la tablă:

Copiii cu dislexie necesită o atenţie şi un sprijin suplimentar atunci
când copie de la tablă. Ei au nevooie de o perioadă mai mare de timp
pentru a copia, iar datele trebuie ssă fie clare şi succinte. Pentru ei

1
poate reprezenta o dificultate şi să perceapă cu acurateţe literele albe
scrise pe o tablă neagră strălucitoare.

Dificultatea de a urmări instrucţiuni scurte de 2-3 paşi:

Copiii cu dislexie se confruntă frevent cu dificultăţi de percepţie fonică,
de organizare spaţială şi chiar dificultăţi în organizarea propriilor
gânduri. În consecinţă atunci când li se dau mai multe informaţiii în
acelaşi timp devin confuzi. Este important ca predaare să fie succinta,
scurtă şi repetitivă, dacă se poate.
Aspecte pozitive ale dislexiei:
Copiii dislexici se confruntă cu greutăţi la scris şi citit, dar, în acelaşi
timp, au destule puncte tare, cum ar fi faptul că sunt destul de
creativi, din punct de vedere fizic sunt atletici iar din punct de vedere
emoţional sunt destul de empatici, avâând în vedere situaţia lor. Pot
excela în variate domenii , cum ar fi artele creative, relaţii cu clienţii,
precum şi în sport şi, ca formator în aceste domenii.

Cauze ale dislexiei:

Se crede că dislexia poate fi moştenită, cel puţin invariabil, dacă un
copil este dislexic, un părinte sau o rudă este de asemenea. Există, de
asemenea, dovezi ale celulelor "ectopice", care nu au reușit să se mute
în suprafata creerului, la momentul în care acesta era în curs de
dezvoltare, care ar putea avea legătură cu dislexie. Mai mult decât
atât, există dovezi cum că, creerul unui copil cu dislexie lucrează
ineficient, în ceea ce priveşte înţelegerea unei limbii ei folosesc partea
dreptă a creerului într-o masură mult mai mare decât copiii
nondislexici pentru a-şi folosi competenţele lingvistice. Dislexia poate fi
cauzată şi de pierderi la nivelul auzului conductiv.

2
Strategii de învăţare
Copiii dislexici au de obocei, ca problemă de bază, dificultăţi de
discriminare fonologică. În această privinţă au dificultăţi ăn a face
legătura între literele şi sunetele pe care le rostesc. Din fericire există
un număr de strategii pentru a dezvolta conştientizarea fonologică,
precum ar fi jocuri şi activităţi. Este vital să stăpânească toate semnele
literelor din alfabet impreună cu sunetele ce le însoţesc. Activităţile de
citire sunt foarte utile, de asemenea şi "regula de aur" care se referă la
a-i spune copilului cuvintele pe care ei nu le cunoaşte fără a mai fi
nevoie ca ei să se confrunte cu ele în timpul activităţii de citire.
Aceasta promovează atât plăcere în timpul lecturării, precum și
învățarea ulterioară, având în vedere repetarea activității. Există, de
asemenea, şi jocuri de potrivire fonetică precum "Eu spionez" (eu
spionez ceva care începe cu sunetul "ş"...), acestea folosite alături de
diverse cărți care oferă cuvinte simple şi exerciții și jocuri.
Copiii dislexici deseori se confruntă cu lipsa de încredere cauzată
de dificultăţile şcolare cu carese confruntă. Prin urmare, este vital să
subliniem punctele lor forte, care includ de obicei, coordonare,
creativitate, empatie faţă de alții. Terapia cognitivă poate fi folosită
pentru a le schimba imaginea de sine, pentru a-i ajuta să se privească
într-un mod mai realist și precis, concentrându-se pe punctele lor forte
şi mai puţin pe cele slabe. Prin creşterea încrederii de sine va creşte şi
nivelul motivaţional şi, mai târziu, şi rezultatele şcolare ale acestuia.

Strategii de predare

În lucrul cu copiii dislexici este de preferat o abordare

multisenzorială. În această privinţă, copiii cu dislexie par să fie în
dezavantaj cînd vine vorba furnizarea de instruire bazată doar pe
auditiv şi vizual.

3
Copiii cu dislexie trebuie să beneficieze, după cum am menţionat
anterior, de o abordare multisenzorială, utilizând auzul, văzul, pipăitul
şi mişcarea. Acest lucru poate fi realizat prin predarea copiilor într-un
mod tradițional, folosind simţurile vizuale şi auditive și, în plus,
folosind o abordare tactilă, lăsând copilul să deseneze litera, folosind
degetul, pe covor sau utilizarea de hârtie de nisip într-o manieră
similară. Imagini vizuale pot fi, de asemenea, de ajutor, de exemplu,
amintind cuvântul "bed" (din engleză) și vizualizarea direcției literelor
"B și D" (și o persoană dormind între cele două litere ca pe un pat).
Anumite de strategii de rutină pot fi folositoare în clasă, inclusiv să li
se dea copiilor unele schiţe de lecţii gândite anterior; scrierea
cuvintelor cheie cu majuscule; folosirea cretei colorate pentru
diferenţierea activităţilor şi păstrarea scrisului pe tabla mai multa
vreme pentru a nu fi copilul nevoit să se grabească. Cel mai bine ar fi
să i se dea copilului o copie xerox a ceea ce s-a predat. De asemenea
l-ar ajuta să i se dea textul scris pe o coală albă pe care să i se crie
cucaractere de 14 şi cu font Arial. Sarcinile trebuie să fie defalcate în
bucăți mici cu informaţii ușor de memorat. De asemenea, ajută să
utilizați un marker pentru a sublinia cuvinte cheie, ideile principale, la
fel și denumirile importante din vocabular. Este de preferat să nu fie
solicitat copilul dislexic să citească cu voce tare în clasă. Scrierea
cursivă este foarte utilă pentru copiii dislexici, dat fiind faptul că ei îşi
pot folosi memoria vizuală pentru a-şi aminti secvenţe de litere.
Software-ul de dictare vocală poate fi de ajutor și îi poate învăţa să
tasteze. Mai mult de 90% dintre copiii dislexici au, de asemenea,
probleme la matematică, astfel că utilizarea unui calculator le poate fi
de ajutor, precum și încurajarea elevilor să verbalizeze și să vorbească
în felul lor despre fiecare pas al problemei. Activităţile de lucru ar
trebui să fie chiar sub nivelul copilului. Erorile să fie indicate printr-un

4
punct mai degrabă, decât printr-un X sau o linie, iar copilului ar trebui
să i se permităă să-şi corecteze greşeala, moment în care punctul este
transformat într-un semn de verifficat (un V) pentru a indica răspunsul
corect. La final este bine să fie laudat. Foaia de lucru trebuie să
conţină multe poze, culori, imagini (reperele vizuale sunt foarte
importante). Arial este cel mai bun font şi cu caractere, nu mai mici de
14.
Copiilor care se luptă cu disgrafia ar trebui :
 să li se permită tastarea lucrării la calculator sau
 să li se permită să utilizeze un soft de recunoaştere vocală;
 să fie ajutaţi să se concentreze pe punctele lor forte;
 să li se ofere o imagine de ansamblu, clară asupra
subiectului;
 să li se facă legătura între conceptele cheie şi domeniile
studiate anterior;
 să li se dea fişe clare şi concise ce conţin diagrame, harţi
ale minţii şi imagini;
 să se folosească un scris mai mare pe o hartie colorată;
 să fie învăţaţi cum să se organizeze (ex. dosare de diferite
culori în funcţie de obiectul studiat...)
 să se folosească diagrame şi grafice spre deosebire de
banalele paragrafe;
 să li se permită tastarea textelor mai degrabă decât
scrierea acestora;
 să se ignore greşelile de scriere în favoarea conţinutului, a
înţelesului;
 să fie testaţi oral;
 testele să nu fie încadrate într-un interval de timp;
 să li se permită sa dicteze răspunsurile;

5
  teste cu răspunsuri simple, cu variante de răspuns;
 să li se dea modele de răspuns.

Modalităţi prin care părinţii îşi pot ajuta copiii cu dislexie

(incluzând şi regula de aur)

Temele pentru acasă şi cititul pot fi desul de stresante pentru copiii

care se confruntă cu dislexia. În timpul activităţilor de citirede obicei
părinţii le cer copiilor să pronunţe clar, fără greşeli. Deşi, o abordare
mai eficientă este să se folosească de "regula de aur", în timpul căreia,
dacă copilul nu pronunţă corect într-o secundă sau două, părintele
pronunţă cuvântul în locul copilului şi trece mai departe. În acest fel,
motivaţia pentru a continua cititul , ca şi creşterea plăcerii de a citise
vor menţine şi, prin urmare, copilul va învăţa cuvântul prin repetiţie.
Cititul în perechi este de asemenea de ajutor în ceea ce priveşte citire
pasajelor pe rând împreună cu copilul.

Postura corectă la scris se referă la cum stă aşezat în bancă, la cum

ţine stiloul cu o mână şi hârtia (caietul) cu cealaltă mână.

Cum ajutăm un copil sau un adolescent să-şi îmbunătăţească

cunoştinţele la matematică

Se estimează că aproximativ 50-60 % dintre copiii dislexici au

probleme la măcar câteva domenii ale matematicii. Printre primele
proble se numără dificultatea de a pune în ordine un şir de numere, o
altă dificultate ar fi să numere de la 100 în ordine inversă. După cum
este descris mai sus, o abordare multisenzorială este benefică inclusiv,
de exemplu, folosind elemente concrete care pot fi aliniate-up și
grupate. Odată aliniate, articolele pot fi numărate înainte sau înapoi,
iar copilul poate vedea cum sunt grupate elementele într-un şir de

6
zeci. Atunci când se predau şirurile este foarte important să folosim
strategia Spune-mi ce număr urmează după!, astfel pentru a ne
asigura că elevul a înţeles. De asemenea este important să ne
asiguram că elevul este capabil să recunoască locul numerelor intr-un
şir şi să numere descrescător pentru a putea juca jocul Spune-mi ce
număr lipseşte! Apoi, se poate folosi o fişă introductivă care să-i
ajute să memoreze tabelele sau chiar să li se ceară să-şi confecţioneye
singuri cartonaşe pentru fiecare număr din tabel pe care apoi să le
ordoneze întâi după tabel, apoi din memorie. Se pot folosi diferite
jocuri, inclusiv jocul matematic numit "perechi". Este important să
încurajăm copilul să citească exerciţiile/problemele cu voce tare,
aceasta va ajuta memorarea pe termen scurt a cerinţelor, precum şi
argumrntarea fiecărui pas al problemei în timpul rezolvării acesteia. În
acest sens, o parte a abordării plurisenzoriale include tehnica în care
copilul se aude pronunţând cuvântul sau cerinţa matematică.
Verificarea răspunsurilor cu un calculator ar fi o idee buna. Atunci când
se predau la şcoală banii este bine să fie şi exemplificaţi ca suport
didactic (bancnote şi monede), pot fi folosiţi banii şi pentru a număra
înainte şi înapoi, sau când se predau zecile, sutele şi miile.

OBIECTIVE ŞI STRATEGII RECOMANDATE

Se recomandă ca planul de comportament / planul de tratament să

conţină strategiile și metodele de intervenții în domeniile următoare:

DOMENIUL FAMILIE / REPREZENTANT LEGAL

Următoarele obiective sunt recomandate pentru a fi direcţionate

pentru acest domeniu:
Obiective comportamentale

7
  Respect
 Exerciţii fizice şi o dietă sănătoasă
 Urmaţi o rutină cu independență crescută (mai puțină nevoie de a
întreba)
 Creșterea atenție la sarcină
 Generalizarea competențelor în alte domenii, de exemplu, școală,
comunitate ...

Pentru a atinge obiectivele comportamentale, se recomandă

următoarele:

Se recomandă implementarea următoarele intervenţii specifice:

Dirijarea atenţiei pe sarcină şi hiperactivitatea ( aceste strategi pot fi

folosite, de asemenea, şi în aranjarea clasei)

Strategiile de imbunătăţire a abilităţii de ascultare conştientă:

 atrageţi atenţia copilului înainte să vorbiţi;
 despărţiţi informaţia în fragmente mai scurte;
 incurajaţi copilul să va dea de inţeles când nu a înţeles;
 revizuiţi, reformulaţi, restructuraţi;
 verificaţi dacă a înţeles (Ce am spus mai înainte? Îmi poţi spune ce ai auzit?)
 luaţi pauză după activităţile de ascultare;
 vorbiţi/citiţi rar;
 folosiţi premii şi recompense pentru comportamentul pozitiv de ascultare;
 puneţi întrebări deschise pentru a afla cât de multe îşi aminteşte şi înţelege
din ce aude şi i se spune;
 repetaţi punctele importante;
 strigaţi copilul pe nume atunci când îi prezentaţi o informaţie importantă;
 furnizaţi suport vizual pentru a susţine informaţiile auditive;
 folosiţi poze şi scheme pentru a le prezenta informaţia;
 reduceţi stimulii perturbatori cât de mult posibil;
 spune-i copilului ce să asculte înainte de a-i prezenta informaţia;
 după ce a ascultat o povestire, ceretii copilului să-şi aminteească numele
personajelor, intâmplările principale, secvenţele;
 asiguraţi-vă ca atunci când îi daţi indicaţii, copilul este atent.

Strategii de creştere a nivelului de autocontrol şi rezistenţă la

frustrare:
 prezentaţi-le sarcinile în paşi atent gandiţi, de la uşor la dificil;
 incurajaţii frecvent;
 creaţi-le cât mai multe experienţe fericite;
 avertizaţi copilul când se apropie un moment de mai mare concentrare .

Strategii de abordare a comportamentelor inadecvate:

8
 stabiliţi reguli potrivite fiecărui copil care să fie afişate în mod clar şi care să
fie aplicate cu consecvenţă;
 întocmiţi un contract sau un acord pentru ca aşteptările să fie clare şi bine
înţelese, prin acesta se vor indică comportamentul dorit şi concluziile
rezultate;
 în mod constant şi imediat consolidaţi comportamentul dorit prinîncurajări (de
exemplu, laudă-verbal; recompensă tangibilă, note, în timpul liber, privilegii
sau activități speciale)
 pe parcurs incercaţi să corectaţi comportamentele nedorite (atunci cînd este
posibil, nu aşteptaţi până când situaţia vă scapă de sub control;
 gândiţi un program variat - activităţile cu accent manual au mai multe şanse
de a avea succes decât petrecerea unui timp îndelungat la birou;
 întocmiţi sarcini clare ş iordonate şi daţi-i timp copilului să le termine , abia
apoi enuntati următoarele sarcini;
 stabiliţi limite de timp şi menţineţi regulile clare de lucru;

 Jocuri şi activităţi de automodulare pot ajuta, de asemenea, la creşterea atenţiei şi la

controlarea comportamentului impulsiv. Jocuri în care copilul trebuie să aleagă repede
între sunetele înalte şi sunetele joase sau între a se mişca sau a rămâne nemişcaţi.

 Play/arts-crafts activities, both at home and at school, provide one forum for
increasing the attention span. At the beginning of an activity time, child might be
given a choice of activities or toys. A timer could be set, perhaps for ten minutes.
Child should be redirected to the activity each time physical wandering or inattention
to the activity is observed. At the end of the interval, he/she could be given a choice
of continuing the activity or putting things away. In general, child should be required
to put one group of toys away before being permitted to play with anything else or
moving from the area. This tends to reduce jumping from one thing to another and to
promote more sustained play. At home, it may be desirable to “rotate” child’s toys, to
put some away for a period of time and encourage play with the remaining ones for
more extended periods. This may help to discourage the tendency to fit from one toy
to the next without engaging in ongoing play with any item.

 The tone and approach taken by adults with child can also lead to overstimulation.
Child will likely perform best when addressed in a quite voice. A loud voice volume
may be too stimulating, particularly in the course of reprimanding. This will also help
by modeling appropriate tone of voice for child, which is likely also a problem at this
point.