Mircea Cartarescu este promotorul unei imagini suprareale a evenimentelor obisnu ite, animand obiectele printr-o stranie metamorfoza,

plasandu-le intr-un univers imagistic de certa originalitate. in acest fel, in mod cu totul neobisnuit, spa tiul claustram al apartamentului este locuit de fiinte ciudate: chiuveta, musama ua, borcanul cu mustar, tacamurile ude. Toate acestea fac parte dintr-o "natura moarta" intrinseca, definindu-se ca parti ale unui univers, unul dintre universu rile transcendente posibile. Steaua din coltul geamului de la bucatarie, la care priveste cu nostalgie chiuveta, reprezinta si ea un alt univers, situat extrem de departe, intangibil. f5e584fm12fvu intr-un fel, chiuveta este o Catalina care se indragosteste de un Hyperion trans cendent: "intr-o zi chiuveta cazu in dragoste,/ iubi o mica stea galbena din col tul geamului de la bucatarie/ se confesa musamalei si borcanului cu mustar/ se p lanse tacamurilor ude./ in alta zi chiuveta isi marturisi dragostea:/ stea mica, nu scanteia peste fabrica de paine si moara dambovita". Versurile, scrise in st ilul lui Guillaume Apollinaire, stabilesc o distanta enorma intre lumea uranica, a stelei din departari inaccesibile, si centralele electrice din subsoluri, "pl ine de becuri". Invocatia poetica adresata stelei implica un magnetism erotic al intregii fiinte a chiuvetei: "stea mica, nichelul meu te doreste, sifonul meu a bolborosit/ tot felul de cantece pentru tine, cum se pricepe si el,/ vasele cu resturi de conserva de peste/ te-au si indragit./ vino, si ai sa scanteiezi toat a noaptea deasupra regatului de linoleum/ craiasa a gandacilor de bucatarie." St eaua devine astfel, in lumea moderna a artefactelor fara valoare, un Hyperion de gradat, care isi risipeste lumina pentru obiectele unei lumi fara stralucire, in case, in medii ce contin toate aceste resturi metalice, deseuri ale unei lumi K itsch, surogate ale unei civilizatii lipsite de spiritualitate. Totusi, tensiunea ideatica a poeziei se simplifica, figurand si aspiratiile bana le ale stelei galbene, care iubeste o "strecuratoare de supa/ din casa unui cont abil din pomerania/ si noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi./ asa ca i ntr-un tarziu chiuveta incepu sa-si puna intrebari cu/ privire la sensul existen tei si la obiectivitatea ei." Chiar plagiate dupa modele exemplare, cu reverbera tii cosmice, iubirile se consuma, totusi, intr-o lume devalorizata, ca niste tra nzactii pur mercantile: "si intr-un foarte tarziu ii facu o propunere musamalei. " Un alt actor in aceasta scena insolita devine "gaura din perdea": "eu, gaura d in perdea, care v-am spus aceasta poveste./ am iubit o superba dacie crem pe car e n-am vazut-o decat o data.../ dar, ce sa mai vorbim, acum am copii prescolari/ si tot ce a fost mi se pare un vis." Naratorii poeziei sunt multipli, fiind selectionati din diverse medii ale tehnic ii acaparatoare, personalizati de strania putere a poeziei, nota de poveste de d ragoste ireductibila, neconsumabila disparand dupa ce steaua galbena, situata de parte, nu mai ramane nici ea pe traiectoria ei, ci se situeaza intr-un spatiu co mun, banalizat, fara a se mai desprinde de aici. Lumea ca ansamblu este comuniza ta de sentimentul degradat al dragostei contemporane sterile si lipsite de vlaga , iar coborarea stelei in lumea de jos arata ca intreg universul este impanzit d e aceste relatii ale destramarii misterului, ale situarii in sfera lipsita de in semnatate a acestui taram inferior.