Tema 2

CARACTERISTICI ŞI PERFORMANŢE DE REGIM STAŢIONAR ALE

SENZORILOR

Caracteristicile și performanțele de regim staționar se referă la situația în care

mărimile de intrare și ieșire din traductor nu variază.

Analogia dintre traductoare şi aparatele de măsurat se referă în primul rând la

funcţionarea în acest regim staţionar.
Măsurările statice sunt cele mai frecvente.
1. Caracteristici statice
Caracteristica statică a unui traductor este reprezentată de relaţia intrare-ieşire
y=f(x) (1)
în care y şi x îndeplinesc cerinţele unei măsurări statice. Relaţia de dependenţă
poate fi exprimată analitic sau poate fi dată grafic printr-o curbă trasată pe baza
perechilor de valori (x, y).

Relaţia (1) redă dependenţa intrare-ieşire sub o formă idealizată. În realitate, în

funcţionarea traductorului, simultan cu mărimea de măsurat x, intervin şi influenţele
exercitate de mărimile perturbatoare interne şi
externe, precum şi de eventualele reglaje sau comenzi (fig.1)
Reglajele c1 , c2 ...cq nu provoacă modificări nedorite ale caracteristicii statice
ideale, ci ele servesc tocmai pentru obţinerea unei caracteristici adecvate domeniului
de variaţie al mărimii de măsurat şi condiţiilor de funcţionare în vederea asigurării
performanţelor impuse.

Fig. 1 Schema funcțională restrânsă a unui traductor

Ca exemple de reglaje se pot menţiona: alegerea domeniului, respectiv a

sensibilităţii, calibrarea internă, reglarea zeroului, echilibrarea la comparaţia simultană,
etc. Ele pot fi aplicate fie iniţial de către operator, fie pe parcursul funcţionării de către
dispozitive de automatizare.
Mărimile perturbatoare externe cele mai importante sunt de natura unui factor
de mediu, temperatură, presiune, umiditate, intensitatea câmpurilor electrice sau
magnetice, etc. Ele pot acţiona atât asupra elementelor constructive ale aparatului,
cât şi asupra mărimii de măsurat.
Mărimile perturbatoare interne care se manifestă cel mai frecvent sunt zgomotele
generate de rezistoare, de semiconductoare, frecările în lagăre, modificarea
proprietăţilor materialelor prin îmbătrânire, variaţii ale parametrilor surselor de
alimentare, etc.
Mărimile perturbatoare determină abateri de la relaţia de dependenţă reală.
Aceste abateri constituie sursele aşa-numitelor erori de influenţă.
2. Tipuri de caracteristici statice
a) liniară unidirecțională
b) proporțională bidirecțională
c) liniară pe porțiuni cu zonă de insensibilitate și saturație
d) liniară pe porțiuni cu zonă de insensibilitate, saturație și histerezis

Domeniul de măsurare
Domeniul de măsurare se exprimă prin intervalul xmin - xmax în cadrul căruia
traductorul permite efectuarea corectă a măsurării. Domeniul de măsurare se situează,
de regulă, pe caracteristica statică în zona în care aceasta este liniară.

3. Sensibilitatea
Sensibilitatea traductorului este reprezentată de componenta utilă. În condiţiile în
care se consideră sensibilităţile parazite neglijabile, admiţându-se caracteristica statică
ideală y=f(x), sensibilitatea este dată de derivaţia funcţiei f(x). Pentru variaţii mici Δx,
Δy, sensibilitatea se defineşte prin raportul între variaţia ieşirii şi variaţia
corespunzătoare a intrării.

4. Rezoluţia
Intervalul maxim de variaţie al mărimii de intrare necesar pentru a determina
apariţia unui salt de la semnalul de ieşire se numeşte rezoluţie. Rezoluţia este utilizată,
îndeosebi, în cazul traductoarelor cu semnale de ieşire numerice, a căror caracteristică
statică variază în trepte. La traductoarele numerice rezoluţia se exprimă comod prin
numărul de biţi.

5. Pragul de sensibilitate
Pragul de sensibilitate se defineşte ca fiind cea mai mică variaţie a
mărimii de intrare care poate determina o variaţie sesizabilă (măsurabilă) a
semnalului de ieşire.
Principalii factori care determină pragul de sensibilitate sunt fluctuaţiile
datorate perturbaţiilor interne şi externe : aşa numitul zgomot în circuitele electrice,
frecări statice şi jocurile în angrenaje pentru dispozitive mecanice.