Lumea Ingerilor Ed. A VI - A Revista 2022

MINISTERUL EDUCAȚIEI
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN VÂLCEA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ, COMUNA BUDEȘTI
Coordonatori:
Simona Elena Ispas Filofteia Trandafir
Ungureanu Elena Carmina
Lucrările Simpozionului Regional

ediția a VI-a
LUMEA ÎNGERILOR PRIN

OCHI DE COPIL
Vol.VI, 2022
ISSN : 2558 – 9156

ISSN-L 2558 – 9156
Lucrările Simpozionului Regional LUMEA ÎNGERILOR PRIN OCHI DE COPIL – vol. VI
Editat de Școala Gimnazială Budești, județul Vâlcea

ISSN : 2558 – 9156
ISSN-L 2558 - 9156
Colectiv de redacție:
Prof. Simona Elena Ispas

Prof. Ungureanu Elena Carmina
Prof. Filofteia Trandafir
Cadre didactice responsabile cu organizarea:
Prof. Dumitrescu Corina Elena

Prof. Dogaru Nicuța Aura
Prof. Săliște Mihaela
Prof. Glonț Ramona
Prof. Deaconescu Mihaela
Prof. Radu Oana Maria
Prof. Antonescu Adriana
Ed. Dumitrescu Ana Maria
Notă: Autorii lucrărilor individuale răspund în totalitate de conţinutul şi autenticitatea

materialelor.
2
Cuprins:
1 COPILĂRIA-POVESTEA VIEȚII, Prof. înv. Primar Bălan Elena-Lăcrămioara Școala 6

Gimnazială, sat Măgura, comuna Mihăești, județul Vâlcea
2 EDUCAŢIA INCLUZIVĂ ÎN GRĂDINIŢǍ, Prof.Inv.Presc.Briceag Elena Diana, 8
Grădiniţa cu P.P. Traian Rȃmnicu Vȃlcea
3 SFINȚII CONSTANTIN ȘI ELENA, Prof. Inv primar Chisăliță Valentina Denisa, 10
Școala Gimnazială Nr.4 Râmnicu Vâlcea, Vâlcea
4 SFÂNTA ECATERINA, Manolea Elena, Școala Gimnazială Nr.4 Rm. Vâlcea 12
5 EXERCIŢIUL ECOLOGIC ÎNCEPE DIN GRĂDINIŢĂ, Profesor inv.prescolar: 16
Dumitraşcu Mihaela, Grădiniţa P.P Traian, Rm.Vȃlcea
6 CLIMATUL EDUCAȚIONAL EFICIENT ÎN RELAȚIA DINTRE 18
PĂRINTE- CADRU DIDACTIC – ELEV, Prof. Înv. Primar: Mateș Olivia Maria,
Școala Gimnazială ,,Zaharia Boiu ‘’ , mun. Sighișoara , Jud. Mureș
7 LE MONT SAINT MICHEL ET SES LÉGENDES, Prof. Udrescu Mihaela, Școala 20
Gimnazială Budești, Vâlcea
8 L’ANGE GARDIEN,Prof. Perța Gabriela Mihaela, Școala Gimnazială Nr.4 Rm.Vâlcea 23
9 EDUCAŢIA CREŞTINĂ A COPILULUI ÎN FAMILIE, prof. înv. primar Corina 24
PREDIȘOR, Școala Gimnazială nr. 10 Râmnicu Vâlcea, Jud. Vâlcea
10 LUMEA ÎNGERILOR-Care este legătura dintre muzică și spiritualitate? Prof. 27
Drăghici Delia Ștefania, Școala Gimnazială, Sat Urși, Comuna Stoilești
11 SENSUL VIEȚII ŞI RESPECTUL, prof. Laura STROESCU, Școala 29
Gimnazială nr. 10 Râmnicu Vâlcea, Jud. Vâlcea
12 COPILARIA IN LITERATURA-studiu de specialitate-Prof. Popescu Florina, Școala 32
Gimnazială ”Nicolae Bălcescu”, sat Rotărăști
13 34
ROLUL LITERATURII POPULARE ÎN FORMAREA PERSONALITĂȚII COPIILOR,
Prof. înv.primar Radu Oana Maria, Școala Gimnazială, Comuna Budești, localitatea
Budești, jud. Vâlcea
14 EDUCAȚIA RELIGIOASĂ LA VÂRSTE TIMPURII,Prof. Înv. Preșc. Bunescu 36
Elena-Alexandra, Școala Gimnazială Nr. 4/ G.P.N. Nr. 11 Copăcelu, Rm. Vâlcea
15 CONTINUITATEA INTRE GRADINIȚA ȘI ȘCOALA-PREMISA A SUCCESULUI 39
ȘCOLAR, Prof. înv. primar Onuț Maria, C.N. ”Mircea cel Bătrân” Rm. Vâlcea, Prof.
înv. preșcolar Boncan Ruxandra, G.N. ”Toți Sfinții” Rm. Vâlcea
16 COPIII - ÎNGERI PĂMÂNTEŞTI,Prof. Andronie Bogdan-Cezar, prof. Andronie 42
Elena-Roxana,Şcoala Gimnazială Budeşti
17 LUMEA ÎNGERILOR,Prof. Ungureanu T. Floarea,Școala Gimnazială Șerban 43
Vodă Cantacuzino, Loc. Călimănești, jud.Vâlcea
18 ÎNGERII- PROTECTORI DIVINI,Prof. Trandafir Filofteia, Școala Gimnazială, 45
Comuna Budești, Județul Vâlcea
19 ÎNGERII ȘI COPIII,prof. înv. primar Joița Mihaela Gabriela, Şcoala Gimnazială, 47
Comuna Scundu
20 LUMEA ÎNGERILOR PRIN OCHI DE COPIL,Prof. Costea Elena-Alexandra,Școala 49
Gimnazială Nr.4 Rm. Vâlcea
21 DEZVOLTAREA SENTIMENTELOR RELIGIOASE LA PREŞCOLARI, Ed. Sălişte 52
3
Mihaela & Dragomirescu Emilia, G.P.P. NORD 2 Rm.Vâlcea

22 CEI 4 ÎNGERI AI ADVENTULUI,Prof. înv. Primar Dogaru Nicuța Aura,CNI ”Matei 53
Basarab”, Rm. Vâlcea
23 ÎNGERUL PĂZITOR AL COPIILOR, Prof. Înv. Preșcolar – Drăgănescu Petronia, 56
Sc. Gimnazială Domnească(G.P.P. NR.2 TG. NEAMŢ)
24 CRĂCIUNUL PRIN OCHI DE COPIL,Dumitrana Aura,Şcoala Gimnazială Nr.4 Rm. 58
Vâlcea
25 ARHANGHELUL MIHAIL,ÎNGER AL PĂCII, prof.înv.primar Dumitrescu Corina 60
Elena, Școala Gimnazială Nr.4 Rm.Vâlcea,jud.Vâlcea
26 „LĂSĂȚI COPIII SĂ VINĂ LA MINE...”, Ed. Dumitrescu Ana Maria , prof. 63
Antonescu Maria-Adriana, Școala Gimnazială Comuna Budești, județul Vâlcea
27 LUMEA ÎNGERILOR, Înv. Deaconescu Mihaela , Școala Gimnazială Budești 65
28 LUMEA ÎNGERILOR VAZUTA PRIN OCHI DE COPIL,Popșa Mihaela, Școala 66
Gimnazială Nr. 5 Sighetu Marmației, Județul Maramureș
29 LUCRAREA ÎNGERILOR ÎN VIAȚA OAMENILOR,Profesor Marinescu Elena, Șc. 67

Gimn. ,,Anton Pann,, Rm Vâlcea
30 LUMEA NEVĂZUTĂ A ÎNGERILOR,Economist Florescu Svetlana, Colegiul Mircea 69
cel Bătrân Rm.Vâlcea,jud.Vâlcea
31 ROLUL POVEŞTILOR ÎN DEZVOLTAREA PSIHO-EMOŢIONALĂ A 71
PREŞCOLARILOR, Prof. inv. Preşcolar Glonţ Ramona, Scoala Gimnazială Magura ,
com. Mihăeşti
32 EDUCAȚIA RELIGIOASĂ A COPILULUI ÎN FAMILIE,P.Î.P. PIRCAN IOANA 72
,G.P.N. Barza , Com Budești
33 COPIII, ÎNGERI PE PĂMÂNT,Profesor înv.primar, Bălțatu Laura, Școala 74
Gimnazială, comuna Frâncești
34 PRIVEŞTE LUMEA PRIN OCHI DE COPIL,Profesor învățământ primar Lăutaru 77
Elena Margareta, Școala Gimnazială Nr.4 Rm.Vâlcea
35 LUMEA PRIN OCHI DE COPIL, Șorlei Elena, Școala Gimnazială Bunești 80
36 ÎNGERII PĂZITORI,Prof.Înv.Primar, Nica Daiana-Cristina, Școala Gimnazială Nr.4- 81
Rm. Vâlcea,Prof.Înv.Primar, Ceaușoglu Anelice, Școala Gimnazială Nr.4-Rm. Vâlcea
37 CUM ÎNVĂȚĂM COPIII SĂ CITEASCĂ? Prof. Părăușanu Cristiana, Școala 84
Gimnazială Nr.4 Rm. Vâlcea
38 LUMEA POVESTILOR PRIN OCHII COPIILOR,Popa Ionela, Scoala 86
Gimnaziala Nr. 13 Rm. Valcea
39 JOCUL – ESENŢA COPILĂRIEI,Prof.înv preșcolar : Chesa Roxana, Grădinița cu P.P 88
Nr. 20 Dr.Tr. Severin
40 LUMEA INGERILOR, Prof. Pîrvulescu Cristina-Constantina, Liceul Tehnologic 93
Căpitan Nicolae Pleșoianu, Structura Școala Gimnazială Spiru Haret, Rm. Vâlcea
41 LUMEA NEVAZUTĂ A ÎNGERILOR, Prof. Învăţ. Preşc. Niţescu Laura-Maria, 97
Școala Gimnazială Comuna Buneşti
42 ÎNGERII, APĂRĂTORII COPIILOR ȘI OAMENILOR, prof.înv. preșcolar PANAIT 99
MIHAI MIHAELA ELENA, Școala Gimnazială Sat Măgura,Com.Mihăești,
jud.Vâlcea
43 SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE, OCROTITORUL ORFANILOR, Prof. Tătuț 101
Anamaria-Narcisa, Școala Gimnazială Nr.10, Rm. Vâlcea, Jud. Vâlcea
4
44 MODALITĂȚI DE EVALUARE A VALORILOR MORAL – SPIRITUALE, 103

Prof.Înv.Primar: Roman Elena-Bianca, Școala Gimnazială Nr.4 Mun.Rm.Vâlcea,
Jud.Vâlcea
45 SPOVEDANIA ȘI ÎMPĂRTĂȘIREA COPIILOR,Prof. înv. Primar Sandu Florin- 105
Laurențiu,Școala Gimnazială Budești, județul Vâlcea
46 PRIVEȘTE MATEMATICA PRIN OCHI DE COPIL,Trancă Maria-Cristina, Școala 106
Gimnazială Nr. 4, Rm. Vâlcea
47 Predarea si invatarea prin ochii elevilor, Prof. Perta Ana maria, Scoala Gimnaziala, 109
Comuna Pesceana, Liceul de Arte Victor Giuleanu Rm. Valcea
48 Optimizarea strategiilor evaluativ stimulative in comntextul cresterii calitatii actului 112
educational, prof. Diaconu Marta, Scoala Gimnaziala Comuna Budesti
49 PARTENERIAT EDUCAȚIONAL GRĂDINIȚĂ-BISERICĂ- LĂSAȚI COPIII SĂ VINĂ 118
LA MINE, Prof. Înv. Preșc. Bunescu Mihaela,Școala Gimnazială „Nicolae Bălcescu”,
G.P.N. Rotărăști, Nicolae Bălcescu, Vâlcea
50 PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL „MICII CREŞTINI’’,Prof. Mihai 122

Mihaela- Diana, Grădiniţa Cu Program Normal Toţi Sfinţii- Rm. Vâlcea
51 PROIECT DIDACTIC” SĂ DESCOPERIM EMOȚIILE ȘI SENTIMENTELE”, Prof. 126

Înv. Preșc. Șomoyuk Anda Bianca, Grădinița cu Program Prelungit ”Micul Prinț”,
Baia Mare
52 SĂNĂTATEA-CEA MAI SCUMPĂ COMOARĂ-PARTENERIAT EDUCAŢIONAL 131
ŞCOALĂ-SPITAL ,prof. Giurea-Stănescu Mariana-Cristina, C.S.E.I Balş, Olt
53 ALFABETIZAREA MASS – MEDIA, Profesor Șandru Valeria, Colegiul Economic 133
Rm.Vâlcea
54 EDUCAŢIA NONFORMALĂ,Prof.Marin Anca Georgiana, G.P.P.Traian Râmnicu 135
Vâlcea
55 SCHOOL OF FEELINGS- proiect eTwinning, Profesor învățământ preșcolar Teșuică 142
Laura, Școala Gimnazială Ionești, județ Vâlcea,Profesor învățământ preșcolar Dobrică
Manuela, GPP Nord 2, Rm Vâlcea,județ Vâlcea
5
COPILĂRIA-POVESTEA VIEȚII
Prof. înv. primar Bălan Elena-Lăcrămioara

Școala Gimnazială, sat Măgura, comuna Mihăești, județul Vâlcea
Copilăria este cea mai importantă perioadă a vieții. A deveni o persoană începe în copilărie.
În acel moment sunt stabilite principiile morale de bază, normele de comunicare și caracteristicile
culturale sunt stăpânite; cu ele adultul va urma să opereze întreaga viață ulterioară. Modul în care
caracterul unei persoane se formează în copilărie este puternic influențat de mediul său.
Reprezentările despre căile de a comunica cu alte persoane și despre atitudinea față de "eu" sunt
create de copii, concentrându-se pe cei dragi și copiind modelele comportamentale ale părinților.
Adulții fericiți cresc în familii fericite… pentru că este atât de important ca un copil să simtă
bucuria copilariei, să primească suficientă dragoste și atenție din partea rudelor sale! Sentimentul de
siguranță, de satisfacere a nevoilor proprii, îngrijirea constantă a tatălui și a mamei afectează
abilitățile cognitive ale copilului, ajutându-i persoana să se dezvolte în mod armonios. Problema
rolului copilăriei în viața umană și argumentele în favoarea influenței speciale a acestei perioade
asupra succesului în viața de adult pot fi găsite în lucrările unor psihologi celebri: Carl Gustav Jung,
Sigmund Freud ș.a.
Dezvoltarea emoțională în copilăria timpurie afectează capacitatea de a rezista la stres, poate
avea influențe negative în viitor, ajută la învățarea adecvată a evaluării diferitelor persoane și
posibilitatea de a comunica cu ei. Bazându-se pe propria sa experiență parentală, copilul primește
noțiunea de bine și rău, își formează o idee despre valorile familiei. Crescând, copiii fericiți se
transformă în oameni de succes și fericiți care sunt capabili să-și asume responsabilitatea pentru
acțiunile lor.
Cei şapte ani de acasă îşi pun amprenta pe evoluţia comportamentală şi psihică a fiecăruia.
Prin pedagogie se adaptează principiile şi strategiile didactice la particularităţile de vârstă şi
individuale ale tinerei generaţii. De asemenea, rolul Bisericii, ca instituţie în formarea cetăţeanului
din punct de vedere moral, este primordial. Însănătoşirea societăţii şi formarea conştiinţei depind
foarte mult de sfânta Biserică şi de slujitorii ei. Ea compensează nevoia de filiaţie activă pe o linie
ideatică, prin excelenţă spirituală. Influenţa educativă a Bisericii se realizează prin intermediul
orelor de religie desfăşurate la nivelul şcolii, prin ceremoniile religioase din cadrul lăcaşelor de cult
şi prin activităţile caritabile organizate la nivel de societate. Odată cu intrarea copilului în şcoală,
Biserica va instaura o educaţie sistematică, explicită, în perspectiva valorilor credinţei. Încă din
6
secolul al XVI-lea, o serie de factori de ordin cultural şi politic au condus la apariţia fenomenului
numit „secularizare“, în urma căruia societatea a redus sfera de influenţă a Bisericii. Dacă până
atunci religia era considerată „ştiinţa supremă ce subordona toate celelalte domenii ale cunoaşterii“,
în urma schimbării raporturilor dintre societate şi Biserică, rolul religiei a fost limitat. Secularizarea
a însemnat diluarea valorilor morale şi religioase, „valori ce până nu demult erau considerate
generatoare de unitate socială“. Astăzi, se caută coeziunea pornind de la valori civice şi idealuri
politice.
Totuşi, în această lume modernă, plină de probleme şi situaţii solicitante, este nevoie de
repere stabile, de valori care nu se schimbă. Este nevoie de Biserică, pentru că oamenii nu pot exista
fără Dumnezeu. „Părinţi şi educatori, cu toată purtarea de grijă, feriţi-vă să le împliniţi copiilor
capriciile! Altfel, copiii îşi vor vătăma inima cu răutatea, pierzând sfânta dragoste, iar la vârsta
maturităţii se vor plânge pentru faptul că în tinereţe s-au plecat către aceste capricii. Capriciul este
embrionul unei pagube sufleteşti fără seamăn“, spunea Sfântul Ioan de Kronstadt.
În concluzie, educaţia, bunele maniere, regulile morale sunt cheia către adaptarea copilului
în societate. Un copil manierat se va descurca mult mai bine în relaţiile cu cei din jur decât unul
căruia îi lipsesc cei şapte ani de acasă. Când spunem că un copil are cei şapte ani de acasă ne
gândim la un copil bine-crescut, care ştie să salute, să spună „mulţumesc“, „te rog“, care se
comportă cuviincios cu cei de vârsta lui şi cu adulţii. Prin urmare, această responsabilitate este atât
pe umărul familiei, cât şi o sarcină a societăţii, implicit a Bisericii. Responsabilitatea educării și
transmiterii învățăturii este pe umerii părinților, literatura și viața reală abundă cu mame și tați
care își educă copiii să asculte de calea vieții și copiii sunt îndemnați să asculte de părinții lor.
Povestea vieții fiecăruia începe în copilărie, dar nu cu a fost odată, ci cu va fi... Va fi o
viață frumoasă, împlinită sau nu. În funcție de calitatea exemplelor de comportament primite de
copii, aceștia vor avea vieți de calitate. Povestea vieții se scrie în fiecare zi, de fiecare dintre
noi. Scriem, însemnăm, adnotăm în povestea propriei vieți, dar și în a celor cu care
interacționăm. De aceea e importantă această colaborare între familie, școală, biserică în
activitatea de scriitori ai destinului copilului. Fiecare gest, pildă, vorbă reprezintă pentru copii
repere (bune sau rele).
Bibliografie:
https://moldovacrestina.md/
https://olnafu.ru
7
EDUCAŢIA INCLUZIVĂ ÎN GRĂDINIŢǍ
PROF.INV.PRESC.BRICEAG ELENA DIANA

GRĂDINIŢA CU P.P. TRAIAN RȂMNICU VȂLCEA
Integrarea educativă vizează reabilitarea și formarea persoanelor cu nevoi speciale, aflate în

dificultate psihomotorie, de intelect, de limbaj, psihocomportamentală, senzorială, printr-o serie de
măsuri de natură juridică, politică, socială, pedagogică. În pedagogia contemporană există o
preocupare intensă pentru găsirea căilor și mijloacelor optime de intervenție educativă, încă de la
vârstele mici, asupra unei categorii cât mai largi de populație infantilă. Astfel, conștiința copiilor, de
la cea mai fragedă vârstă, trebuie formată și dezvoltată , învățându-i pe aceștia că primirea copiilor
,,diferiți”, alături de toți ceilalți, trebuie făcută nu de dragul lor, în primul rând, și nu din milă pentru
ei, ci pentru dreptul fiecărui individ de a participa la acțiuni comune pentru dezvoltarea lui
ulterioară , pentru a contribui și el la dezvoltarea comunității în care trăiește.
Argumentul acestui referat este tocmai ideea că incluziunea poate și este mai mult decât un
discurs demagogic, declarativ; ea poate fi pusă în practică prin tehnici concrete de predare și
adaptare curriculară individualizată, prin formarea și dezvoltarea conștiinței tuturor copiilor pentru
accepțiunea diversitară de orice tip. Grădinița are ca scop crearea unui program coerent și coordonat
de incluziune a copiilor preșcolari cu diferite dizabilități, de alte etnii, proveniență socială etc. și
pregătirea celorlalți copii în vederea acceptării acestora alături de ei, fără diferențe de manifestare
comportamentală sau verbală. De asemenea, se impune și implementarea unor strategii coerente de
dezvoltare a conștiinței și a comportamentelor copiilor în spiritul toleranței şi nediscriminării, a
acceptării de șanse egale pentru toți copiii.
Integrarea/ incluziunea poate fi susținută de existența unui cadru legislativ flexibil și
realist, de interesul și disponibilitatea cadrelor didactice din școala de masă și din școala specială,
de acceptul și susținerea părinților copiilor integrați, de implicarea întregii societăți civile, dar și de
nivelul de relații ce se formează și se dezvoltă la nivelul clasei integratoare care se bazează pe
toleranță și respect față de copilul cu probleme. Grădinița care îi receptează în colectivitatea sa pe c
opiii defavorizați și își determină intern ,,direct și indirect”, atitudinea față de aceștia este alcătuită
din: educatoare, părinți, copii, iar la nivel extern, societatea cu numeroase instituții și diverși factori
media. O condiție esențială pentru reușita acestor acțiuni comune ale celor trei factori activi din
grădiniță este existența unor relații de înțelegere, constructive care se realizează prin atitudini
8
deschise, prin disponibilitate, printr-un ,,pozitivism” specific ce se cimentează cu voință și

convingere.
Educatoarea trebuie să cunoască deficiențele copiilor pe care îi va primi în grupăîn
scopul înțelegerii acestora și pentru a-și putea modela activitățile, în funcție de necesitățile copiilor.
Grupa în care va fi integrat copilul cu cerințe speciale va trebui să primească informații într-o
manieră corectă și pozitivă despre acesta. Este foarte importantă sensibilizarea copiilor și pregătirea
lor pentru a primi în rândurile lor un coleg cu dizabilități. Sensibilizarea se face prin stimulări:
crearea și aplicarea unor jocuri care permit stimularea unor deficienţe ( motorie, vizuală, auditivă),
ceea ce determină copiii să înţeleagă mai bine situaţia celor ce au dizabilităţi: prin povestiri, texte
literare, prin discuţii, vizitarea/ vizita unor persoane cu deficienţe.
Primirea în grupă a copilului cu cerinţe educative speciale, atitudinea faţă de el
trebuie să păstreze o aparenţă de normalitate, copilul trebuind să fie tratat la fel cu ceilalţi copii din
grupă. Conduita şi atitudinea educatoarei trebuie să demonstreze celorlalţi copii că i se acordă
preşcolarului cu dizabilităţi. De aceea trebuie să exprime aceleaşi aşteptări şi să stabilească limite
similare în învăţare ca şi pentru ceilalţi copii din grupă. Ea trebuie să îşi asume rolul de moderator ,
să promoveze contactul direct între copiii din grupă şi să direcţioneze întrebările şi comentariile
acestora către copilul cu cerinţe educative speciale.
Această relaţie a grădiniţei cu părinţii copiilor cu cerinţe educative speciale este
necesară şi benefică, ea furnizând, informaţional, specificul dizabilităţii preşcolarului, precum şi
date despre contextul de dezvoltare a acestuia. Părinţii informează grădiniţa şi despre factorii de
influenţă negativă care ar trebui evitaţi ( fobii, neplăceri, stimuli negativi, atitudini care determină
inhibarea / izolarea copiilor). Angajarea şi responsabilizarea familiei în educaţia copiilor este
fundamentală pentru reuşita participării la programul instructiv- educativ al grădiniţei. La orice
copil, în mod particular la copiii cu dizabilităţi, gradul de interes şi de colaborare a părinţilor cu
grădiniţa este, cel mai adesea, proporţional cu rezultatele obţinute de aceştia. De aceea, putem
afirma că familia este primul educator şi are cel mai mare potenţial de modelare.
Bibliografie:
-Ecaterina Vrăşmaş-,, Educaţia copilului preşcolar”, Editura ProHumanitas, Bucureşti, 1999.
9
SFINȚII CONSTANTIN ȘI ELENA
Prof. Inv primar Chisăliță Valentina Denisa
Școala Gimnazială Nr.4 Râmnicu Vâlcea, Vâlcea
Sfinţii Mari Împăraţi şi Întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena, pomeniţi în
calendarul creştin ortodox la 21 mai, sunt primii împăraţi creştini.Prin aceşti Sfinţi Împăraţi a adus
Dumnezeu libertate religioasă în lume, a slăbit păgânismul şi idolatria şi a întărit Biserica şi credinţa
creştină pe pământ, spune arhimandritul Ilie Cleopa (vol. Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii
de peste an, 1996).
Sfântul Împărat Constantin cel Mare (306-337) s-a născut în cetatea Naissus (astăzi, Niş, în
Serbia), din provincia romană Moesia Superior. Tatăl său, Constanţiu Chlor, care la acea vreme era
general, a ajuns mai târziu la conducerea imperiului cu titlul de “caesar”.
Despre tatăl Sfântului Constantin cel Mare se spune că, deşi era închinător la idoli,
respectând legile statului, era mâhnit pentru creştinii care erau hăituiţi şi omorâţi în părţile
imperiului care nu erau sub stăpânirea lui (Vieţile Sfinţilor).
La curtea lui Constanţiu erau mulţi creştini aflaţi în tot felul de demnităţi. Într-o zi,
împăratul a chemat toată curtea sa şi a zis: “Dacă îmi este cineva credincios şi voieşte să fie în
palatul meu, să se închine zeilor mei şi împreună cu mine să le aducă jertfe şi atunci îmi va fi
prieten adevărat, slujindu-ne în boieria sa şi învrednicindu-se de la noi de mai mare cinste. Iar dacă
cineva nu va voi să se închine zeilor mei, să se ducă din curtea mea unde va voi, deoarece nu pot să
fiu împreună cu cei ce nu sunt de o credinţă cu mine”.Auzind spusele împăratului, deodată, cei ce
stăteau de faţă, s-au împărţit în două părţi: dintre creştini unii s-au dat la o parte, lăsându-şi astfel
dregătoriile şi rangurile mari pe care le deţineau, şi au început a ieşi din palat. Iar alţii s-au plecat la
cuvintele împăratului şi s-au închinat idolilor.
Împăratul, oprindu-i pe cei dintâi dintre creştini, a spus: “De vreme ce vă văd, că slujiţi cu
credinţă Dumnezeului vostru, voiesc ca voi să fiţi sfetnicii, slujitorii şi prietenii mei; pentru că
nădăjduiesc că în ce fel sunteţi credincioşi Dumnezeului vostru, tot în acel fel veţi fi credincioşi şi
către mine”. Iar către ceilalţi a zis: “Pe voi nu mai voiesc să vă am în curtea mea; căci, dacă nu aţi
păstrat credinţa Dumnezeului vostru, apoi cum veţi fi credincioşi mie?”.
10
Forma de conducere a Imperiului Roman era atuncit etrarhia, doi “auguşti” şi doi “caesari”,
aceştia ajungând în cele din urmă să-şi dispute puterea. Astfel, Constantin cel Mare, proclamat de
armată împărat, a intrat în conflict cu fiul fostului împărat Maximian, Maxenţiu.
Lupta dintre Constantin şi cezarul care stăpânea Roma, împreună cu ţinuturile de Răsărit ale
imperiului, Maxenţiu (317-313), a fost câştigată de Constantin la Turin şi Verona, urmând ca acesta
să vină asupra Romei. Bătălia decisivă cu Maxenţiu a fost dată la Podul Milvius, lângă Tibru, în
octombrie 312.
În ziua premergătoare luptei, rugându-se “Dumnezeului tatălui său”, Constantin a văzut pe
cer un semn deosebit, o cruce făcută din lumină, şi deasupra o inscripţie: ”Întru aceasta vei
învinge”, relatează scriitorul bisericesc Eusebiu de Cezareea, contemporan al Sfântului Constantin,
care menţionează că acest lucru l-a aflat de la însuşi împăratul Constantin şi că acesta i-a garantat
autenticitatea sub jurământ (Viaţa lui Constantin cel Mare, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, 1991).
A doua zi, împăratul a pus crucea pe toate steagurile armatei sale. Bătălia a fost câştigată de
Constantin, care a intrat biruitor în Roma, iar Maxenţiu s-a înecat în apeleTibrului.
Un an mai târziu (313), Constantin a emis Edictul de la Mediolanum (Milan), prima recunoaştere
oficială a creştinismului, prin care se punea capăt persecuţiilor împotriva creştinilor şi se garanta
libertatea credinţei şi a cultului.
Actul a fost emis cu acordul împăratului ce stăpânea peste partea de răsărit a imperiului,
Liciniu (308-321). În urma conflictului izbucnit între cei doi, Liciniu a încălcat însă acest acord şi a
dezlănţuit din nou persecuţiile. Constantin l-a învins în bătălia de la Crysopolis (18 septembrie 324)
şi l-a condamnat la moarte.
Din anul 324, Constantin a rămas singur la conducerea Imperiului Roman, poziţie pe care şi-
a menţinut-o până la sfârşitul vieţii (337).
În această perioadă, Biserica a cunoscut o mare înflorire pe tot întinsul imperiului.
Împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, având o contribuţie majoră la această lucrare de
înnoire prin care s-au deschis şi s-au zidit în Imperiul roman mii de biserici, a fost descoperită, la
Ierusalim, Sfânta Cruce şi s-au zidit numeroase lăcaşuri de închinare la Locurile Sfinte.
Reformele dispuse de împăratul Constantin cel Mare au inclus şi ridicarea unei noi capitale, pe
Bosfor, pe locul vechii cetăţi Byzantion.
Între clădirile care au fost construite în acest oraş fabulos, Constantinopol după numele
împăratului, s-a aflat şi Biserica “Sfinţii Apostoli”, ridicată pe cel mai înalt deal al nou-înfiinţatului
oraş, potrivit www.crestinortodox.ro. Biserica avea planul în formă de cruce grecească (cu cele
11
patru braţe egale) şi era încununată cu o turlă cu ferestre şi patru fără ferestre, cele patru fiind
aşezate pe braţele crucii.
În această biserică, care astăzi nu mai există, a fost înmormântat Constantin cel Mare.
Împăratul a murit în Nicomidia, în anul 337, cu puţin înainte de terminarea construirii bisericii. În
momentul în care lucrările de zidire s-au încheiat, trupul lui Constantin cel Mare a fost mutat în
această biserică-necropolă de către fiul şi succesorul său, Constantiu.
Pentru marea contribuţie la răspândirea şi înflorirea creştinismului, Constantin şi mama sa,
Elena, au fost trecuţi de Biserica Ortodoxă în rândul sfinţilor şi sunt socotiţi ”întocmai cu
Apostolii”.
Resurse bibliografice:
https://basilica.ro/%E2%80%A0-sfintii-mari-imparati-si-intocmai-cu-apostolii-constantin-si-mama-
sa-elena/
www.didactic.ro
SFÂNTA ECATERINA
Manolea Elena, Școala Gimnazială Nr.4 Rm. Vâlcea
Viața și pătimirea Sfintei Mucenițe Ecaterina

Pe vremea împaratului Maximin se afla în cetatea Alexandriei o fecioara cu numele
Ecaterina, fiica lui Consta, care fusese mai înainte împarat. Ea, fiind de optsprezece ani, era foarte
frumoasa, de statura înalta și foarte înteleaptă.
De aceea multi din domnii cei bogati cautau sa o ia de sotie de la mama sa, care era creștină.
Altfel spus, rudele și mama sa adesea o sfătuiau să se mărite, ca să nu înstrăineze împărăția
tatălui. Iar fecioara Ecaterina, ca o înțeleaptă ce era, foarte mult iubea fecioria si nicidecum nu voia
sa se marite. Dar, văzand că o supără mult, a zis către dansii: "De voiti să mă mărit, apoi aflați-mi
un tânar care să fie asemene mie cu patru daruri, cum sunt eu, precum singuri mărturisiți că întrec
pe toate celelalte fecioare și atunci îl voi lua de bărbat; pentru ca mai nevrednic si mai prost decat
mine nu voiesc a lua. Cercetati dar pretutindeni si de se va afla vreunul asemenea mie, bun cu
12
neamul, cu bogatia, cu frumusetea si cu intelepciunea, atunci ma marit. Iar daca ii va lipsi vreunul
din aceste daruri, apoi nu-i vrednic de mine". Ei vazand ca nu este cu putinta a se afla vreun tanar
asa, ii spuneau ca feciorii de imparati si altii de domni mari pot sa fie de bun neam si mai bogati
decat dansa, dar in frumusete si in intelepciune nu se va asemana nimeni cu dansa. Iar Ecaterina
zicea: "Eu barbat necarturar nu voiesc a avea!"
Mama sa cunoscând un părinte duhovnicesc, om sfant si placut lui Dumnezeu, care viețuia
într-un loc ascuns afară de cetate, a luat pe Ecaterina și a mers cu dânsa la acel barbat ce petrecea cu
placere de Dumnezeu, ca sa primeasca un sfat bun de la dansul Iar vazand pe fecioara cu chip
frumos și cu buna rânduiala și auzind măsuratele ei cuvinte cu buna întelegere, si-a pus în minte s-o
vâneze pentru slujba lui Hristos, Imparatul ceresc.
Astfel, a zis către dânsa: "Eu stiu un tânăr minunat, care făra asemanare te întrece pe tine în
toate darurile care ai zis că le ai; pentru ca frumusețea lui întrece strălucirea soarelui iar
înțelepciunea lui îndreptează toate fapturile și pe cele gândite. Apoi vistieria bogatiei lui se împarte
în toată lumea și niciodată nu se împuținează, ci cât este împarțită, tot mai mult se înmulțeste; iar
neamul lui cel bun este negrăit, neajuns și neștiut".
Atunci a întrebat fecioara: "Al cui fecior este acela pe care tu îl lauzi atâta?" Iar el a răspuns:
"Acest tânăr nu are tată pe pământ, ci s-a născut negrăit mai presus de fire dintr-o fecioară de bun
neam, preacurata și preasfânta, care, pentru curățenia și sfințenia ei, s-a învrednicit a naște un fiu ca
acesta. Ea este înălțată mai presus de ceruri și ei i se închină toți îngerii, ca unei împărătese a toată
făptura".
Ecaterine a zis către dansul: "Oare este cu putință ca să-l vad pe tânarul acela, de care
vorbești niște lucruri atât de minunate?" Iar bătranul a zis către dânsa: "Dacăvei face precum te voi
învăța eu, apoi te vei învrednici a vedea prea stralucita lui față". Iar ea a zis catre dansul: "Te văd pe
tine om priceput, bătrân cinstit și cred ca nu minți. Deci gata sunt a face toate cele ce-mi vei
porunci, numa să vad pe cel laudat de tine". Atunci bătrânul i-a dat icoana Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu, care avea pe dumnezeiescul Prunc în brațe si a zis către dânsa: "Aceasta este
închipuirea Fecioarei și a Maicii tânărului aceluia, de care ți-am spus niște asemenea minune
vrednicii. Deci, ia-o în casa ta, și închizând usile cămării tale, fă rugăciune către dânsa cu
bunacucernicie, toată noaptea; iar numele ei este Maria. Apoi roag-o pe dansa, ca sa-ți arate pe Fiul
său; si am nădejdecă de o vei ruga cu credința, te va asculta pe tine si te va învrednici a vedea pe
acela de are dorește sufletul tau".
Atunci luând fecioara sfânta icoana s-a dus la casa sa și după ce a înnoptat s-a închis singură
în camera sa și s-a rugat precum o învățase bătranul. Deci rugandu-se, a adormit de osteneală si a
13
văzut în vedenie pe împărăteasa îngerilor, precum era închipuită pe icoană, cu Preasfîntul Prunc în
brațe care dădea raze mai stralucite decât soarele. Dar îsi întorcea fața către Maica Sa, încît nu
putea Ecaterina să-l vadă în fața; deci a mers în acea parte, iar Hristos și-a întors fața sa și de
acolo. a auzit pe Preasfînta Fecioara zicand catre Fiul sau: "Vezi, Fiule pe roaba ta Ecaterina cât
este de frumoasă și cu chip cuvios."Rogu-te, Fiul meu prea dulce, nu trece cu vederea zidirea Ta, ci
o învață pe ea ce să facă, ca să se îndulcească de slava Ta și să vadă prea luminata și prea dorita Ta
fața pe care doresc îngerii să o vadă". Iar Hristos a răspuns: "Să meargă la bătrânul care i-a dat ei
icoana și precum o va învăța acela, așa să facă; și atunci mă va vedea și va afla de la mine dar".
Acestea vazand și auzind Ecaterina, s-a deșteptat și se mira de acea vedenie. Facandu-se
ziua, a mers cu cateva roabe ale sale la chilia sfântului bătrân și, căzând cu lacrimi la picioarele lui,
i-a spus vedenia si-l a rugat să o povățuiască ce trebuie să facă pentru ca să se îndulcească de
dragostea celui dorit. Iar cuviosul i-a spus ei cu de-amanuntul toate tainele adevăratei credințe
crestinesti, începand de la facerea lumii, de la crearea lui Adam, pana la venirea cea mai de pe urmă
a Stăpanului Hristos; despre slava cea negraită a raiului și despre munca cea cu durere și fără de
sfîrsit a iadului. Iar ea, ca ceea ce era foarte învatata și înteleaptă, degraba le-a priceput toate si a
crezut din toata inima, în Hristos; apoi a primit de la dansul Sfântul Botez.
Dezbrăcandu-se Ecaterina de omul cel vechi si îmbracandu-se în haina înoirii Duhului, s-a
dus la casa sa și toată noaptea s-a rugat cu lacrimi pana cand a adormit. Si atunci iarași a văzut pe
împarateasa cerului cu dumnezeiescul Prunc în brațe, care căuta asupra Ecaterinei cu multă
milostivire și blândețe. Și a întrebat Maica lui Dumnezeu pe Fiul Său, zicând: "Iți place Ție, Fiul
meu, fecioara aceasta?" Iar El a răspuns: "Foarte plăcută îmi este, pentru că acum este prealuminată
și slăvită, pe când mai înainte era rușinată și ocarată. Acum este mai bogată și mai înțeleaptă, pe
când mai înainte era săracă și nepricepută; acum o iubesc pe dânsa, pe când mai înainte o
compătimeam; și atît de mult o iubesc, încât voiesc să mi-o logodesc mireasă". Atunci Ecaterina a
cazut la pământ, zicand: "Nu sunt vrednică, Preaslăvite Stăpâne a vedea Impărăția Ta; ci mă
învrednicește ca să fiu împreună cu robii Tăi", iar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a luat pe
Ecaterina de mâna cea dreaptă și a zis către Fiul său: "Dă-i Fiul meu, inel de logodnă și o fă pe
dânsa mireasa Ta, ca să o învrednicești Împărtției Tale". Atunci Stăpânul Hristos i-a dat ei un inel
prea frumos, zicînd acestea:
"Iată, astăzi te primesc pe tine mireasa Mea vesnică;deci să păzești arvuna aceasta cu dinadinsul
șisă nu maiprimeștinicidecumarvuna de la un mire pământesc".
Acestea zicand Hristos Domnul, s-a sfarsit vedenia. și deșteptându-se fecioara, a vazut cu
adevarat în dreapta sa un inel prea frumos si a primit în inima ei atata veselie si bucurie, încît din
14
acel ceas s-a robit cu inima ei de dumnezeiasca dragoste. Și atât s-a schimbat de minunat, încât nu
mai gândea nicidecum la lucrurile pămîntești ci numai la preaiubitul său Mire cugeta ziua și noap-
tea. Pe acela îl dorea și de la acela se povătuia întotdeauna.
În acea vreme a venit în Alexandria împaăratul celfăra de lege care avea râvna fară masură
fiind el însuși nesimțitor.
Deci, luând-o ostașii, au dus-o la locul de chin astfel rugându-se, a zis chinuitorului:
"Săvârșește-ți porunca!" Iar el, întinzând sabia, i-a tăiat cinstitul ei cap și a curs din rana lapte în loc
de sânge. Iar cinstitele ei moaște le-au luat în acel ceas sfinții îngeri, precum s-a văzut de
credincioșii cei vrednici si le-au dus cu cinste în Muntele Sinai, în slava lui Hristos Dumnezeu, care,
împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, într-o dumnezeire împărătește în veci. Amin.
Bibliografie:
https://www.crestinortodox.ro/sfinti/viata-patimirea-sfintei-mucenite-ecaterina-73044.html
EXERCIŢIUL ECOLOGIC ÎNCEPE DIN GRĂDINIŢĂ
Profesor inv.prescolar: Dumitraşcu Mihaela
Grădiniţa P.P Traian, Rm.Vȃlcea
„Educaţia copilului trebuie să urmărească dezvoltarea respectului faţă de mediul natural.”

Educaţia ecologică constituie unul din obiectivele care se regăseşte la toate disciplinele de
învăţământ.
Interdisciplinaritatea ne oferă posibilitatea de a prezenta copiilor obiecte şi fenomene într-o
relaţie de intercondiţionare şi a-i face să înţeleagă pericolul dezechilibrului natural determinat de
influenţa omului. Pentru a ne convinge şi a convinge că este posibilă şi necesară educaţia ecologică,
la grădiniţă şi la clasa I, am derulat o multitudine de activităţi pe această temă.
Pentru început, pornind de la proverbul “un gram de practică face cât o tonă de teorie” am
amenajat cu copiii, spaţiul „Micii ecologişti”. Am ales împreună şi mascota ce ne va însoţi pe
drumul descoperirii secretelor naturii, un norişor pe care l-am botezat „Ozonel”. El este prietenul
copiilor şi îi va îndruma în activităţile de îngrijire a mediului înconjurător.
Ozonel le-a prezentat copiilor dicţionare, atlase zoologice, albume, colecţii din natură,
reviste pentru copii, pliante şi afişe, prin care ei s-au simţit mai aproape de natură. L-au desenat şi
apoi l-au dus acasă, în camera lor, astfel încât, să fie o legătură cât mai apropiată între ei.
15
Ozonel nu este mereu la fel, ci are diverse înfăţişări: când este trist, el le arată copiilor
indiferenţa oamenilor faţă de natură şi contribuţia acestora la poluarea mediului; când este fericit, el
le prezintă aspecte din viaţa omului în armonie cu natura.
Într-o zi, el ne-a propus o plimbare prin pădurea de la Drăgoieni care se află în vecinătatea
noastră. Am urmărit copaci, ferigi şi ciuperci, am adunat diverse plante şi tipuri de frunze, ghinde
şi beţişoare, am ascultat cântecul dulce al păsărelelor, am respirat aerul proaspăt şi am jucat diverse
jocuri în aer liber. Totul părea minunat.
Dar bucuria noastră a luat sfârşit, când ajutaţi de Ozonel , am descoperit resturi menajere,
crengi rupte din copaci, cuiburi de păsărele dărâmate, plante smulse din rădăcină şi aruncate, desene
încrustate în scoarţa copacilor. Copiii şi-au exprimat imediat dorinţa de a-l înveseli pe Ozonel şi au
dorit să cureţe totul, dar nu eram pregătiţi. Ne-am întors în ziua următoare, înarmaţi cu greble şi
lopeţi micuţe, cu saci şi mânuşi de protecţie. Chiar dacă suntem mici, muncind împreună, ca
albinele în stupul lor, am terminat curăţenia foarte repede şi mulţumirea se citea pe chipul tuturor.
Ozonel era din nou vesel.
Copiii au descoperit în direct cauzele care duc la degradarea mediului. Ei ştiu acum că
ambalajele de plastic sau metal nu dispar singure în natură, resturile menajere degajă un miros
înţepător, iar prin arderea lor se elimină în atmosferă gaze toxice ce duc la îmbolnăvirea noastră, a
oamenilor. Astfel, mesajul lor ecologic a fost: „Nu aruncaţi gunoiul în natură!”.
Discutând cu copiii despre ceea ce am observat în natură, am remarcat cât de liberă era
comunicarea lor în afara spaţiului clasei şi cât de mândri erau de munca lor. Am decis atunci să
revenim periodic în acel colţ de pădure şi să-l îngrijim, să realizăm mesaje ecologice pe care să le
lipim pe copaci şi poate, în felul acesta vom reuşi să schimbam comportamentul acelora care, după
ce s-au relaxat la umbra pădurii, lasă în urmă un adevărat dezastru ecologic.
Pentru a-i obişnui cu Calendarul naturii, copiii descoperă din grădiniţă că vremea este
starea atmosferei Pământului la un moment dat, care aduce temperaturi scăzute sau ridicate, ploi,
zăpezi, grindină, ea influenţând zilnic viaţa şi activitatea oamenilor în diferite moduri.
Ozonel a propus ca zilnic, pe rând, fiecare copil să fie meteorologul de serviciu. Astfel,
copiii dobândesc capacitatea de a sesiza transformările petrecute în natură şi recunosc fenomenele
meteorologice şi simbolurile acestora: zi cu nori, zi cu soare, ploaie, vânt, ninsoare, etc. Pornind de
la caracteristicile meteorologice ale zilei respective, copiii vor aşeza în căsuţă jetonul corespunzător
stării vremii.
Rolul Soarelui în vreme a fost descoperit de către copii tot cu ajutorul lui Ozonel. În
activitatea de observare a naturii, după ce s-au lăsat mângâiaţi de razele călduţe ale soarelui, s-a
purtat un dialog prin care ei au descoperit că „Soarele” încălzeşte „Pământul”, că atunci când este
ascuns de nori sau dacă suflă un vânt rece, temperatura scade. Copiii au audiat şi „Legenda
Soarelui” care i-a fascinat.
Ei au mai aflat că razele solare fixează vitamina D în oase, având efecte benefice în
creşterea sănătoasă a copiilor, dar şi că o expunere îndelungată la soare are efecte negative,
provocând boli ale pielii. Folosind carton, staniol auriu şi hârtie colorată, copiii au confecţionat
„Chipul Soarelui”, personalizându-l şi expunându-l în clasă. Ozonel i-a răsplătit cu fructe proaspete.
Cu ocazia Zilei Pământului, am desfăşurat o activitate practică în parteneriat grădiniţă –
şcoală, în care preşcolarii, ajutaţi de şcolarii de la clasele primare, au confecţionat ecusoane,
16
steguleţe cu mesaje ecologice şi coifuri din ziare vechi. Apoi am organizat marşul ecologic „S. O.
S. NATURA!” prin clasele de gimnaziu.
Copiii au învăţat că reciclând hârtia salvează pădurea şi că respectul faţă de natură se
însuşeşte de mic, şi-au îmbogăţit vocabularul activ cu expresii din domeniul ecologiei şi au avut o
atitudine de dezaprobare faţă de cei care încalcă legile nescrise ale naturii.
Activitatea ecologică începe în grădiniţă şi trebuie continuată toată viaţa. Aceste exemple
sunt numai o mică parte din activitatea desfăşurată de grădinari într-o permanentă legătură cu
şcolarii, pe tematică ecologică. Orientarea copiilor spre ceea ce este semnificativ şi apoi punerea în
situaţia de a produce idei, opinii personale, conduce la interrelaţionarea eficientă cu unele aspecte
ecologice. Copiii pot să-şi asume responsabilităţi, dar uită repede de ele. De aceea trebuie
îndrumaţi, stimulaţi, evaluaţi permanent.
Instituţiile de învăţământ au obligaţia de a organiza o vie şi susţinută mişcare de ocrotire a
mediului, iar copiii pot să formeze marele val de apărători ai naturii. Adevărata educaţie în materie
de ecologie îşi va atinge scopul când se va reuşi ca tânăra generaţie, viitorul de mâine, să fie
convinsă de necesitatea ocrotirii naturii şi va deveni factorul activ în acţiunea de împăcare a omului
cu natura. Educaţia cu privire la mediu trebuie să dezvolte la nivelul întregii populaţii atitudini de
respect şi responsabilitate faţă de resursele naturale în vederea ocrotirii lor.
Pentru atingerea acestui ţel, o importanţă deosebită o are sistemul educaţional. Acest
sistem este menit să dezvolte conştiinţa ecologică a oamenilor, în aşa fel încât fiecare membru al
societăţii să devină conştient de locul şi rolul său în natură şi societate.
Educaţia în domeniul ocrotirii naturii trebuie să înceapă din fragedă copilărie şi să fie
continuată în tot timpul anilor de şcoală, cât şi în afara şcolii. Ceasul de faţă ne cere stăruitor să
convertim nostalgia vagă într-o conştiinţă generală fermă, activă, de comuniune cu structura şi
dinamica naturii, a cărei ocrotire nu mai este o problemă a naturaliştilor, ci a omului însuşi.
„Să trăieşti în natură cu tot corpul, toate simţurile, toată curiozitatea, toată inteligenţa şi
pasiunea, constituie cheia reală a descoperirii mediului înconjurător şi o practică pedagogică”.
Bibliografie:
1. Pistol Mădălina, Din Nicoleta, „Ecologie 5 – 7 ani”, Bucureşti, Editura Erc Press,
2004, pag. 10;
2. Vidu Alexandra, Predeţeanu Maria Lucia, „Prietenii naturii” – Ecologie – cls. a III a
– a IV a, Bucureşti, Editura Erc Press, 2004, pag. 69, 70;
3. Vasile Bunescu, Eugenia Şincan, „Ghid practic pentru aplicarea programei de
educaţie moral – civică în învăţământul primar”, Bucureşti, Editura Coresi, 1994, pag. 63 -74, 182.
17
CLIMATUL EDUCAȚIONAL EFICIENT ÎN RELAȚIA DINTRE

PĂRINTE- CADRU DIDACTIC – ELEV
Prof. Înv. Primar: Mateș Olivia Maria

Școala Gimnazială ,,Zaharia Boiu ‘’ , mun. Sighișoara , Jud. Mureș
Climatul familial include atmosfera familială, securitatea afectivă, armonia şi jocul rolurilor
în familie, nivelul de integrare a familiei în viaţa socială. Climatul educativ din familie joacă un rol
important asupra învăţării.
Atmosfera caldă şi de înţelegere în familie reconfortează şi creează climatul necesar pentru
munca intelectuală a şcolarului. Lipsa de înţelegere, severitatea, exigenţa prea mare sau “dădăceala”
au efecte dăunătoare asupra copilului care se află în tensiune nervoasă, mai ales în perioada testelor
de evaluare sau spre sfârşitul semestrelor, când starea de oboseală începe să se instaleze.
Atmosfera caldă şi de înţelegere în familie reconfortează şi creează climatul necesar pentru
munca intelectuală a şcolarului. Lipsa de înţelegere, severitatea, exigenţa prea mare sau “dădăceala”
au efecte dăunătoare asupra copilului care se află în tensiune nervoasă, mai ales în perioada testelor
de evaluare sau spre sfârşitul semestrelor, când starea de oboseală începe să se instaleze. Datoria
părinţilor este de a-i ajuta: copiii pot şi trebuie să înveţe “cum” trebuie să-şi pregătească lecţiile,
cum să-şi organizeze munca, timpul, viaţa.
Unii părinţi greşesc în educarea copiilor prin schimbarea frecventă a atitudinii: când sunt
prea severi, când prea îngăduitori.Sunt mai rare familiile în care ambii părinţi sunt în acelaşi timp
fie prea aspri, fie prea blânzi. Adesea, tatăl şi mama pot avea atitudini diferite faţă de copil: unul
prea sever, altul protector, gata de a-l răsfăţa şi apăra faţă de excesele impuse de celălalt părinte.
Foarte frecvent, o astfel de situaţie este creată prin diferenţa de atitudine între părinţi şi bunici,
aceştia din urmă protejând copilul faţă de cerinţele disciplinare ale părinţilor. În aceste cazuri copiii
sunt nelămuriţi, nehotărâţi cu privire la ce este bine şi ce este rău, având o comportare neechilibrată
şi oscilantă, neputând înţelege ce atitudine să ia în diferite ocazii, în familie sau în relaţiile cu
străinii.
Lipsa de supraveghere, dezinteresul, indiferenţa faţă de ceea ce gândeşte copilul este o altă
mare greşeală educativă, care duce adesea la pierderea lui de sub control, acesta devenind un copil-
problemă din punct de vedere social.
18
În familiile dezorganizate copiii suferă şi prezintă tulburări nervoase, de somn, de poftă de

mâncare, sunt trişti, neliniştiţi. Astfel de reacţii au copiii în cazul când părinţii se ceartă frecvent, nu
se înţeleg, dar mai ales în cazul familiilor incomplete (prin deces, divorţ, lipsa îndelungată a unuia
dintre părinţi). Deosebite probleme se ridică în familiile reconstituite printr-o nouă căsătorie, între
copilul din prima căsătorie şi tatăl sau mama vitregă, între copiii proveniţi din casătoria anterioară a
celor doi parteneri. Dacă nu dau dovadă de înţelegere, de afecţiune, dacă nu încearcă să şi-i
apropie, să-i privească apropiat, aceştia devin dezadaptaţi, trişti, retraşi sau încăpăţânaţi,
neascultători, ambele forme de reacţie determinând scăderea randamentului şcolar, obţinerea de
note slabe la învăţătură. Psihicul copilului este sensibil faşă de situaţiile anormale care se petrec în
familie.El simte cele mai mici schimbări de afecţiune faţă de el şi între părinţi, este puternic tulburat
de certuri, neînţelegeri.
Pentru buna dezvoltare a copilului, pentru formarea unei personalităţi armonioase, căldura
căminului părintesc, afecţiunea părinţilor, înţelegerea familială sunt esenţiale.Să nu insultăm, să nu
lovim copilul care a greşit, el se va speria, nu ne va mai respecta, iar cu timpul se va obişnui cu
bătaia, se va îndepărta sufleteşte de noi.
Atunci când copilul aduce note mari, să-l răsplătim cu multă afecţiune, bucurându-l cu
laude, dar să nu condiţionăm obţinerea unor daruri, obiecte mult dorite, de rezultatele la învăţătură
şi nici să nu exagerăm răsplata, acordându-le prea multă independenţă de la o vârstă mică.Vom
obţine în acest fel modificarea în rău a comportării copiilor, care devin neascultători, încăpăţânaţi,
nestăpâniţi.
“Meseria” de părinte este grea. De aceea trebuie să fim buni părinţi, plini de afecţiune,
pentru ca grija şi eforturile noastre să fie răsplătite prin dragostea şi bunele rezultate ale copilului
armonios dezvoltat psihic şi afectiv. Adevărata căldură familială se întâlneşte în familiile în care
părinţii sunt în bune relaţii, se preocupă suficient, cu dragoste, dar şi cu autoritate părintească de
copiii lor, pentru care sunt şi trebuie să rămână modele vii, exemple demne de urmat.
Prin menţinerea unor legături permanente, strânse cu şcoala, cu învăţătorul, ca şi prin
urmărirea cu atenţie discretă a prieteniilor pe care le leagă în timpul liber, intervenind la timp, ferm,
dar blând, pentru a-l feri de exemple şi comportări rele, părinţii pot avea mai multă siguranţă în
educarea copilului lor, în conturarea, formarea, dezvoltarea personalităţii acestuia.
Pandemia a afectat profund educaţia şi a agravat inechităţile sociale existente în regiune.
Copiii din familii cu venituri reduse, copiii care locuiesc în zonele rurale cu infrastructură deficitară,
copiii din cadrul minorităţilor etnice şi lingvistice, copiii cu dizabilităţi, copiii migranţi şi refugiaţi,
copiii aflaţi în conflict cu legea, copiii şi tinerii care nu frecventează instituţiile educaţionale, băieţii
19
şi fetele care locuiesc în condiţii dificile sau în cămine abuzive se confruntau deja cu bariere
semnificative pentru participarea la educaţie şi învăţare şi aveau parte de educaţie şi de avantaje
sociale mai reduse decât cei de aceeaşi vârstă.
Şcolile nu sunt doar un loc pentru educaţie academică, ci şi pentru învăţarea
abilitățilorsociale şi emoţionale, interacţiune şi sprijin social. Închiderea şcolilor nu numai că a
perturbat procesul de educaţie a copiilor, ci şi accesul la mese oferite în cadrul școlii s, sprijin
pentru bunăstare şi referire la servicii medicale şi sociale de bază.
Provocarea care îi aşteaptă pe profesori, directori de şcoli, responsabili din sistemul de
educaţie şi factori de decizie de la nivel local şi naţional este semnificativă. Dacă nu se va face faţă
acestei provocări, impactul asupra copiilor, tinerilor, familiilor, comunităților și societăților la un
nivel mai larg se va resimți pe tot parcursul vieții, atât din punct de vedere social, cât şi economic.
De aceea, îmbunătățirea rezilienței sistemului educaţie, prin planificarea unei educaţii
incluzive de calitate pentru cei mai marginalizaţi copii, ar trebui să fie o prioritate maximă pentru
următoarele luni şi ani şi ar trebui să fie principiul de bază al reconstruirii unui învăţământ mai bun
şi al unor şcoli mai bune.
Bibliografie:
Graur, Evelina (2001). Tehnici de comunicare, Cluj-Napoca: Editura Mediamira.
Dinu, Mihai. [1997] (2000).Comunicarea –repere fundamentale.Bucureşti:Editura ALGOS.
LE MONT SAINT MICHEL ET SES LÉGENDES
Prof. Udrescu Mihaela, Școala Gimnazială Budești, Vâlcea
Le plus ancien texte sur les origines du Mont Saint-Michel, la "Revelatio ecclesiae sancti Michaelis"
(IXe siècle), nous enseigne la légendaire fondation du lieu. Au début du VIIIe siècle, saint Michel apparaît à
trois reprises en songe à Aubert, évêque d’Avranches, pour lui demander de bâtir un sanctuaire. Excédé par
les refus répétés du prélat, l’Archange lui aurait transpercé le crâne de son doigt. A la suite de ces
apparitions, le prélat aurait aménagé le premier sanctuaire. La "Revelatio" raconte encore qu'après la
fondation, Aubert envoie des messagers au Mont Gargan (Italie) afin d'établir des relations charitables entre
les deux sanctuaires. Lorsqu'ils reviennent au Mont les messagers découvrent un oratoire achevé alors qu'ils
avaient quitté un "un endroit rempli de broussailles". Cette phrase est peut-être à l'origine de la mythique
20
forêt de Scissy. Une mauvaise traduction (XVe s.) aurait transformé les broussailles en une épaisse
végétation emportée par un miraculeux raz-de-marée.
Durant l'Antiquité et selon la tradition, le lieu est appelé le Mont Tombe par les populations
environnantes. Il est certainement déjà un lieu de culte entouré de légendes. Avec la diffusion du
christianisme, le Mont est dédié au culte de l'archange Saint Michel. Originaire d'Orient, ce culte se propage
dans l'Empire Byzantin puis gagne l'Italie et le reste de l'Europe au Ve siècle. Les endroits élevés, comme le
Monte Gargano dans les Pouilles, ou les grottes sont souvent choisis comme sanctuaires à Saint Michel.
Avec la Révolution française, les moines sont expulsés et l'abbaye est transformée en prison. Il faut attendre
1863 et la fermeture de cette dernière pour qu'une nouvelle communauté religieuse vienne s'y installer et que
les pèlerinages reprennent. En 1867, 6 missionnaires de la congrégation des pères de Saint-Edme de
Pontigny s'y installent et, le 3 juillet 1877, le couronnement de la statue de saint Michel est l'occasion d'une
grande cérémonie à laquelle 25 000 pèlerins assistent.
À la fin du XIXe siècle, comme pour effacer le traumatisme de la défaite de 1870, l’ église
encourage le renouveau du culte à l’ archange Saint Michel, protecteur et défenseur de la France.
Une communauté bénédictine s'installe à nouveau à l'abbaye en 1966. En 2001, les Fraternités monastiques
de Jérusalem leur succèdent.
L’histoire du Mont-Saint-Michel commence au début du VIIIe siècle. Aubert est alors évêque
d’Avranches. Une nuit, Saint Michel descend jusqu’à lui, le réveille et lui commande d’élever une chapelle
sur le mont Tombe, une colline à neuf kilomètres de la ville. Aubert se rendort sans donner suite. L’archange
est contraint de revenir une autre nuit secouer le prélat. Ce qui ne change rien, l’évêque restant sceptique. Le
diable se cache-t-il derrière le prétendu messager de Dieu ? Face un tel entêté, saint Michel comprend qu’il
doit frapper à l’origine du problème.
Lors de son troisième voyage auprès d’Aubert, le saint tape son doigt contre le front de l’incrédule
jusqu’à lui perforer le crâne. Puis l’archange en colère lui ordonne de quitter sur-le-champ son lit douillet
pour aller voir sur le Mont Tombe : comme preuve de vérité, il trouvera au sommet de la colline un taureau.
En effet. Quand Aubert arrive sur place, il constate bien la présence du bestiau. Plus de doute possible : Dieu
lui parle par l’intermédiaire de saint Michel. Vite, il doit se consacrer à sa mission inattendue, celle d’élever
une chapelle sur ce lieu désolé.
Dès le lendemain, l’évêque fait assembler ses principaux clercs, les chanoines, et leur expose le
projet. Plus que le discours de leur guide spirituel, c’est le trou qui perce son front qui suffit à les convaincre.
Mais avant d’envisager une construction, le Mont Tombe doit être déboisé et nivelé. L’évêque emmène donc
sur place une bande de paysans qui, à coup de cognées, abattent les arbres. Cependant, deux énormes rochers
encombrent encore le site. Impossible de les déplacer.
Sur les conseils de saint Michel, Aubert appelle au secours un villageois nommé Bain. Aidé de ses 11 fils,
l’homme pousse le plus grand des rochers. Malgré la sueur qui coule sur les fronts, la pierre ne bouge pas
d’un millimètre. Aubert s’interroge. Qu’a-t-il mal fait ? Il y a quelque chose qui cloche. En effet, Bain n’a
21
pas emmené tous ses enfants comme le conseillait saint Michel. Manque le douzième, et pour cause, il est
encore au berceau. « Dépêche-toi de l’apporter », ordonne Aubert au chef de famille. Le bébé est amené et
déposé contre le rocher récalcitrant. Bain et ses enfants empoignent la pierre, réussissent à la soulever et à la
faire rouler en bas du Mont. Miracle ! Comme quoi être 13 ne porte pas toujours malheur. Le sol dégagé de
la deuxième grosse pierre, Aubert peut réfléchir à la construction. Mais où placer exactement la chapelle sur
le Mont Tombe ? Encore une fois, Dieu lui vient en aide. Un matin, l’évêque découvre que la rosée a dessiné
un cercle au sommet de la colline. Ainsi est matérialisé l’emplacement.
Ensuite, Aubert met les maçons à l’ouvrage. Rapidement, ils élèvent une petite église ronde, en forme de
grotte. Mais pour l’évêque d’Avranches, la construction ne sera vraiment achevée qu’à partir du moment où
elle accueillera des reliques de saint Michel. Deux clercs sont donc envoyés en Italie du sud, au monastère du
mont Gargan, où l’archange a laissé quelques traces de son passage terrestre. Au mont Gargan, l’abbé italien
reçoit chaleureusement les deux Normands. Généreux, il leur remet une partie du manteau rouge que
possédait saint Michel ainsi qu’un bloc de marbre spécial : l’archange avait marché dessus si bien qu’on y
distingue l’empreinte de son pied. Chargés des deux précieuses reliques, les deux clercs reviennent en
Normandie. Sur leur passage, les miracles se multiplient. Des aveugles retrouvent la vue ; des malades
guérissent de la fièvre. C’est donc dans une atmosphère de fête qu’arrivent les voyageurs d’autant que le
même jour, Aubert conduit la dédicace de l’église sous les yeux d’une foule de nobles, de clercs et de
paysans. À l’occasion de cet événement, l’évêque annonce l’installation de 12 chanoines sur le Mont Tombe,
devenu le Mont-Saint-Michel. Aujourd’hui, plus de 1300 ans après cette fondation, une communauté
religieuse y habite encore.
Bibliographie/ Sitographie :
La légende du Mont Saint Michel et du diable (tourisme-mont-saint-michel.com)

Le Mont Saint-Michel, 13 siècles entre légendes et spiritualité - Departmental archives of the Manche —
Google Arts & Culture
Ange, crâne percé et miracles : les légendes de la création du Mont-Saint-Michel | 50actu
22
L’ANGE GARDIEN
Prof. Perța Gabriela Mihaela

Școala Gimnazială Nr.4 Rm.Vâlcea
Les Anges font partie du monde invisible, ils font partie intégrante de notre vie chrétienne,
ils nous apprennent à entrer dans le mystère de Jésus, à vivre sur terre de façon à ce que le Royaume
des cieux vienne. « Ange » signifie « envoyé » en grec : ce sont les messagers de Dieu, leur mission
est de transmettre ses ordres. L’Eglise vénère les anges qui l’aident dans son pèlerinage terrestre et
qui protègent tout être humain. Chacun de nous a, à ses côtés, un ange comme protecteur et pasteur
pour le conduire à la vie et bien sûr à la vie éternelle.
Les anges sont de purs esprits, dotés d’une intelligence et d’une volonté très parfaites, et
sont des créatures personnelles et immortelles. Tout en étant des créatures très parfaites, les anges
ne peuvent connaître nos pensées que si nous les leur manifestons.
Il existerait ainsi neuf familles d’anges gardiens, surnommées Chœurs, qui cohabitent dans
le ciel, selon une hiérarchie bien précise. Chacune se compose de huit icônes, ce qui fait en tout 72
anges. Chacun des archanges viendrait alors souligner l’un de vos traits de personnalité. Il vous
rappelle que vous n’êtes pas seul, vous donne la force et le courage d’avancer et de lutter face à
l’adversité.
Il y a 9 chœurs d’Anges : Anges, Archanges, Chérubins, Séraphins, Trônes, Dominations,
Principautés, Puissances et Vertus. Combien de fois notre Ange Gardien ne nous a-t-il pas
protégés : d’accidents, de tentations, de malheurs en tout genre ! Notre Ange accompagne toute
notre vie : il est juste que nous lui offrions notre amitié.
Les anges sont capables de vous diriger et de vous épauler pour vous aider à matérialiser vos
souhaits. Comme les divinités auxquelles vous pouvez parfois vous adresser, prendre contact avec
un ange gardien prend souvent la forme d’un petit rituel. Dans notre vie quotidienne, l’Ange peut
nous rendre de multiples services : « Aie confiance en ton ange gardien. - Traite-le comme un ami
intime - Il l’est et il saura te rendre mille petits services dans les affaires ordinaires de chaque
jour. »
Sitographie
1. https://www.holyart.fr/blog/articles-religieux/ange-gardien-quil-10-choses-a-savoir/
2. http://www.catholique.bf/jesusaufaso/1435-qui-sont-les-anges-et-quels-sont-leurs-roles
3. https://www.femmeactuelle.fr/horoscope2/astrolove/comment-communiquer-avec-
votre-ange-gardien-2127283
23
EDUCAŢIA CREŞTINĂ A COPILULUI ÎN FAMILIE
prof. înv. primar Corina PREDIȘOR

Școala Gimnazială nr. 10 Râmnicu Vâlcea
Jud. Vâlcea
Părinţii trebuie să ajute pe copiii lor să işi păstreze sănătatea trupească şi sufletească în
această "lume a maşinilor" care se grăbeşte spre nicăieri alergând frenetic.
Mai înainte de toate, părinţii au datoria sfântă de a orienta corect in viaţă pe copiii lor, iar
dacă orientarea dată va fi cea bună, nici un fel de tele-eroi nu vor deveni idoli pentru ei, iar lumea
căzută va fi neputincioasă în înrobirea lor.
Singura orientare infailibilă se întemeiază pe poruncile Iui Hristos şi doar bazându-se pe
acestea omul poate să aprecieze corect, duhovnicesc, tot ce se petrece cu el.
Copilul care creşte într-o familie ortodoxă primeşte o educaţie creştina corectă şi impresii
bune, folositoare, de suflet.
Există momente cruciale, cum ar fi alegerea corectă şi la momentul potrivit a unui duhovnic
pentru copil, problema posturilor şi altele.
Părinţii sunt aceia care trebuie să arate că bucuriile vieţii nu constau în televizor, jocuri
electronice ori aniversări la "Mc. Donald’s", ci că te poţi bucura de viaţă trăind ortodox.
Trebuie ca micul şcolar să aibă ceva interesant de contrapus distracţiilor tovarăşilor săi de
vârstă fără a invidia pe cei care au văzut toate filmele de desene animate şi le pot povesti. El,
povestind colegilor despre felul cum a petrecut duminica poate spune ca a mers "undeva" şi că a
văzut "ceva". Acest "ceva" poate fi o mănăstire.
Când ajunge adolescent, asupra lui tăbărăsc patimile şi propaganda neînfrânării şi a
dezmăţului. De aceea, este bine ca el să fie întărit din vreme pentru a lupta impotriva lor şi a dori un
"alt" mod de viaţă, acela despre care evanghelistul Matei spunea:
"Strâmtă e poarta şi îngustă calea care duce la viaţă şi puţini sunt acei care o afla pe ea."(Matei 7,
14)
Pentru copilul ortodox este foarte util să cunoască nu numai parohia şi preotul, ci să meargă
şi la mănăstiri, aceste vizite lărgindu-i orizontul şi dezvoltându-l duhovniceşte.
O dată intrat pe porţile mănăstirii, copilul intră într-o altfel de lume.
Este departe de strada gălăgioasă, parca în stare de haos, iar în faţă îi sta o icoană a Împărăţiei
Cerurilor.
24
A-l duce pe copil în curtea mănăstirii, a-i explica dinainte regulile de comportament în mănăstire, a-i
arăta pe monahi slujind sau la ascultări, a-l duce la ieromonah pentru blagoslovnie, toate acestea se pot face
din frageda pruncie a copilului.
Copiii vor înţelege că monahii nu sunt ca toată lumea, că ei sunt morţi pentru lume şi născuţi a doua
oară pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Mănăstirea este locul unde copilul poate simţi suflarea altui fel de viaţă.
Acelaşi lucru, deşi într-un mod complet diferit, poate simţi copilul într-un cimitir ortodox.
Sfinţii părinţi au scris despre felul duhovnicesc pe care îl aduce vizitarea cimitirelor, iar psihologii
ortodocşi contemporani împărtăşesc pe deplin această concepţie. Pentru copii este folositor sa meargă la
cimitir mai întai la mormintele celor apropiaţi. Aici este locul cel mai potrivit pentru a vorbi cu copilul
despre moarte.
Toate meditaţiile asupra deşertăciunii desfătărilor lumeşti sună abstract în alte împrejurări, dar aici
sunt altfel receptate.
Aici se simte altfel unicitatea şi irepetabilitatea fiecărei persoane umane, precum şi preţul vieţii pe
care Dumnezeu ne-a dat-o.
În cimitir, copilul sta faţă în faţă cu viaţa veşnică, lucru ce predispune la convorbiri duhovniceşti.
Aici îşi întăresc legăturile familiale, se reînnoadă lanţul vremurilor şi a generaţiilor.
Este bine ca cei mici să ajute mamei să cureţe mormintele celor apropiaţi, să sădească flori pe ele, să
aprindă o lumânare înaintea crucii şi, cel mai important lucru, să se roage pentru odihna celorlalţi creştini
înmormântaţi acolo.
Părinţii trebuie să citească fiilor lor Evanghelia mai ales înainte de culcare când sufletul copilului
este mai receptiv şi mai distras de preocupările lumeşti.
Psihologii spun că vremea dinainte de somn, când copilul este deja întins în pat, este cea mai
potrivită pentru convorbiri duhovniceşti de taină.
Epoca în care trăim are un spirit distructiv mai mare ca oricând.
Acestuia, părinţii îi pot opune pacea şi stabilitatea vieţii în Biserica şi în mica biserică, adică familia,
astfel încât copilul să simtă binele şi ocrotirea, iar când va fi adult să îşi amintească de binele şi ocrotirea care
era in familie, în copilăria lui.
Adevărurile de credinţă nu se demonstrează teoretic, ci se arată pe viu.
Copiii sunt permanent cu ochii pe adulţi, îi observă şi le imită continuu şi felul cum se poartă în
biserică ca şi acasă, şi felul cum se roagă şi felul cum se comportă cu oamenii, felul cum se exprimă despre
alţii, felul cum se îngrijesc de cimitire, de morţii lor.
Cu cât copilul înaintează în vârstă, cu atât apreciază mai critic actele adulţilor şi descoperă
nepotrivirile dintre vorbe şi fapte.
Astăzi mai mult ca oricând, copiii au nevoie de impresii benefice, folositoare de suflet pentru ca
lumea contemporană îi copleşeşte cu impresii terifiante ce îndeamnă la păcat.
De părinţi depinde ca impresiile benefice să atârne greu în conştiinţa copilului.
25
Amintirea pelerinajelor la mănăstiri, a plimbărilor făcute seara împreună cu părinţii, a felului cum
mama se ruga la căpătâiul copilului înainte de culcare, a icoanei luminate de flacăra candelei aflate în faţa ei,
care te apără împotriva fricii de noapte, toate acestea pot reprezenta pentru adolescent şi adult lumina care să
izgonească întunericul păcatului.
Este important să învăţăm pe copil, mai ales, să se roage nu să rostescă o adunătură de cuvinte al
căror înţeles îi scapă, să vorbescă cu adevărat lui Dumnezeu, să-i ceară ajutorul şi ocrotirea.
Trebuie făcut astfel încat rugăciunea să nu devină pentru copil o obligaţie plictisitoare, o pravilă
moartă pe care trebuie să o termine cat mai repede de citit.
Acest lucru este posibil mai ales prin exemplul personal al părinţilor care îşi rostesc rugăciunea cu
voce tare, înainte de a adormi copilul lor. Copilul va adormi privind şi ascultând pe părinţii care se roagă,
învăţând astfel experienţa lor de rugăciune.
Este bine să-i învăţăm pe copii despre lupta duhovnicească a creştinului în timpul rugăciunii, fără
însă a se face referiri directe la lupta cu demonii.
Copiii vor invăţa să îşi facă, în mod firesc, semnul Sfintei Cruci înainte de culcare asupra lor şi
asupra aşternutului ca binecuvântare pentru noapte.
Pot să spună rugăciunea lui lisus sau pot să vorbească cu Dumnezeu sau cu sfinţii lor ocrotitori,
folosind propriile lor cuvinte.
Copilul nu este bun sau rău de la natură, ci el devine într-un fel sau altul după educaţia pe care o
primeşte. În această educaţie voinţa fiecăruia are o însemnătate foarte mare, deci educaţia moral- religioasă
nu se poate face cu forţa, ci cu acordul educatului.
Educaţia religioasă conduce pe cei răi la bunuri spirituale, iar pe cei buni la bunuri spirituale si mai
mari.
Credinţa este produsul raportului dintre om şi om şi al lucrării lui Dumnezeu.
Bibliografie:
1. Sfântul loan Gură de Aur, "Despre creşterea copiilor", traducere realizată la Mănăstirea Saint Silouane,
Franţa, Editura Deisis, Sibiu, 2000
2. Maica Magdalena, "Sfaturi pentru o educaţie ortodoxă copiilor de astăzi", traducere de Cristian Pop si
diac. loan I. Jica jr., Editura Deisis, Sibiu, 2002.
26
LUMEA ÎNGERILOR
Care este legătura dintre muzică și spiritualitate?
Prof. Drăghici Delia Ștefania
Școala Gimnazială, Sat Urși, Comuna Stoilești
„Muzica este o putere spiritual în stare să lege toţi oamenii între ei.” George Enescu
Când auzim cuvântul ,,muzică” ne gândim în multe direcții iar la o analiză mai profundă am
asocia cu siguranță acest aspect cu ceea ce simțim, valuri de emoții, de sentimente, trăiri, percepții,
senzații, amintiri, moment unice, persoane, descoperirea Eul-ui, lucruri cu o încărcătură mare, care
fac parte din sufletul nostru. Muzica ne ajută să ne descoperim pe noi înșine, să rezonăm cu
Universul în care trăim, să medităm, să ne relaxăm, să ne distrăm, să alungăm gânduri rele sau să ne
descărcăm sufletul, e un pansament care se așază direct pe rana inimii. Dacă nu ar fi existat muzica,
s-ar fi pierdut unul din sensurile cele mai profunde ale existenței noastre.Cei care au darul de a
cultiva talentul, sau mai bine spus, talantul, dat de Dumnezeu, au un mijoc de eliberare și de
manifestare a stărilor interioare, pentru că atunci, când cânți, totul din jurul tău capătă o altă nuanță.
Fie că interpretarea se face vocal sau instrumental, simți o bucurie pe care, de foarte puține ori, am
putea să o exprimăm în cuvinte.
Muzica creată de oameni este un simbol al tiparului infinit de grandios al Creaţiei lui
Dumnezeu. Acceptarea acestei dimensiuni mistice a muzicii are consecinţe importante pentru
creştinism. ,,Apariţia muzicii profesioniste, legată de cultul religios, are loc în jurul anului 1011
î.Hr, odată cu formarea statului Israel şi înfloririi sale sub domnia regilor David şi Solomon. Se ştie
că David a compus 73 de psalmi, şi împreună cu alţi psalmi printre care cei compuşi de Asaf (12
psalmi), fiii lui Core (10 psalmi), Solomon (2 psalmi), Heman (un psalm), Etan un psalm), Moise
(un psalm), formează cartea Psalmilor (Laude) ce conţin 150 psalmi.” (Caraman, 2012, p.52) În
acest context, vedem cum muzica creștină începe să se manifeste, însoțind ceremonialul religios,
lucru întâlnit la toate popoarele, indiferent de cultul religios din care fac parte. Dar oare doar muzica
sacră se îmbină cu spiritualitatea?
Muzica este limbajul divinitatii si de aceea are un efect atat de puternic. Frecvențele corecte
puse împreună au puterea de a-ți schimba starea, emoțiile și a-ți produce armonie în corp, în minte,
în suflet și în energie.Deci iată că nu doar muzica religioasă este cea care se află în strânsă legătură
cu spiritualitatea, ci avem nenumărate lucrări de muzică cultă care relevă acest aspect. Noi suntem
energie, în acest Univers și de aceea rezonăm cu alte energii, chiar și cu sunetele.
27
,,Muzica este o lege morală. Ea dă suflet Universului, aripi gândirii, avânt închipuirii,
farmec tinereții, viață și veselie tuturor lucrurilor. Ea este esența ordinii, înălțând sufletul către tot ce
este bun, drept și frumos” (Platon).
Scriitorul român, Vasile Ghica spunea: ,,Muzicalui Mozart, un leagăn de îngeri.“ Pentru
fiecare dintre noi cuvântul ,,înger” are o anumită semnificație, pentru unii dintre noi este mama,
pentru altul cel mai bun prieten, un înger poate fi omul care îți întinde mâna la nevoie, îngerul poate
fi chiar copilul tău, îngerii pot fi toate acee suflete nevinovate care duc poveri mult prea grele,
îngerii pot fi oamenii binevoitori care fac milostenie și aduc pacea, înger pot fi și eu, și tu. Sufletul
fiecăruia dintre noi ar trebui pus în balanță nu statutul social sau ținuta pe care o avem. Ce legătură
au toate acestea cu muzica? Dacă muzica este cu și despre suflet, în special cea religioasă, atunci, cu
siguranță, îngerii stau și ascultă. Cum ar putea o entitate pozitivă să respingă un sunet curat, un imn
închinat lui Dumnezeu, când ei înșiși sunt energie și lumină? Chiar dacă suntem mari, nu ne putem
purta singuride grijă, întotdeauna, Dumnezeu veghează din umbră, și trimite câte un semnal
îngerului păzitor atunci când ne murdărim de prea mult noroi, atunci când ne lovim de situații de
criză și spunem: ,,nimic nu este întâmplător” sau ,,am mai primit o șansă”. Ca argument că muzica
este energie și lumină, aduc conceptul de meloterapie. Știm că ne putem vindeca rănile interioare
prin multe căi, una dintre acestea fiind muzica.
Prin definiție, spiritualitatea devine „expresia sacrului sau căutarea unui sens
transcendent, care poate fi exprimată exclusiv în relația cu natura, muzica, arta, un set de credințe
filosofice sau relațiile cu prietenii și familia”.Credința, indiferent de religie este acel cumul de
cunoștințe, istorie a religiei, concepte și ritualuri după care ne ghidăm, cu gândul de a ne apropia de
Dumnezeu. Muzica este acea aripă care ne trage în sus, pentru a ne apropia și mai mult de
divinitate. Când citesc din Bilbie, descopăr, când spun o rugăciune, transmit un mesaj, când cânt un
psalm, mă transpun într-o altă lume. Sufletul nostru se înalță, rezonează și se armonizează de aceea
afirmăm de multe ori că ne-am încărcat cu energie pozitivă, că suntem mai eliberați, mai descătușați
de lumesc și pregătiți pentru ceea ce ne așteaptă. Procesul acesta se poate desfășura și în sens
invers, adică, avem nenumărate afirmații ale compozitorilor de-a lungul timpului care se rugau, se
închideau în odaia lor și se lăsau în mainile lui Dumneeu pentru a le transmite mesajul muzical pe
care să îl dăruiască celor din jur.
Aș vrea să rezum totul într-o propoziție. Muzica este în suflet, credința la fel.
Bibliografie:
1. CaramanCristian, Rolulmuziciisacreîn transformarea societății, Revista MUZICA, nr.

2/2012
28
SENSUL VIEȚII ŞI RESPECTUL
prof. Laura STROESCU

Școala Gimnazială nr. 10 Râmnicu Vâlcea
Jud. Vâlcea
Fiecare persoană, sau mai bine spus fiecare fiinţă, este un unicat pe pământ şi are incontestabil o
anumită valoare încă de la naştere.
Această valoare suntem datori să o perfectăm în timp tocmai prin respectul faţă de noi înşine bazat
pe convingeri. Aceste convingeri încep încă din copilărie, cu „reproşurile” pe care le primim din
partea părinţilor. Aceste reproşuri sunt primii indicatori ai valorii noastre personale.
Pe măsură ce creştem şi ne dezvoltăm, ne sunt aduse în faţă alte oglinzi de viaţă de către membrii
familiei, de către colegi, educatori sau alte persoane cu care interacţionăm. Într-o singură frază
putem concluziona această primă etapă a formării noastre prin celebra zicală: „Cei şapte ani de
acasă” ai fiecăruia.
Cei şapte ani de acasă îi putem numi bagajul genetic ajustat sau mai puţin ajustat cu care pornim în
sinuosul drum al vieţii, reflectând imaginea noastră sau buna creştere.
Este important să ne acceptăm şi să ne plăcem aşa cum suntem în ansamblu, cu defectele şi calităţile
noastre, să fim mulţumiţi de noi înşine, să ne asumăm responsabilitatea reuşitelor dar şi a eşecurilor,
să ne măsurăm cu aceeaşi unitate de măsură atât realizările cât şi nerealizările, dar niciodată să nu
ne împăcăm cu gândul că balanţa nu poate cântări mai mult realizările decât eşecurile.
În acest caz ne putem considera luptători în viaţă. Dacă acest lucru nu se poate întâmpla, vor
exista sentimente de inadecvare de sine şi de inferioritate.
Să nu uităm însă că nimeni nu ne poate face să ne simţim inferiori, fără acordul nostru şi să
începem fiecare zi cu încredere în noi şi în posibilităţile noastre de a face faţă provocărilor vieţii.
Indiferent dacă ne dăm seama sau nu, absolut toţi avem o imagine mentală a noastră.
Ea a fost creată din propriile noastre convingeri despre noi înşine, din experienţele
trecutului, din succese şi eşecuri, din umilinţe, din triumfuri şi din felul cum au reacţionat alţii faţă
de noi.
Şi pentru că viaţa este cel mai frumos dar divin să nu uităm că suntem datori să o trăim în
armonie, aproape de semenii noştri, fără de care viaţa nu ar avea sens.
29
Fără comunicare, fără respect, fără armonie, nu se poate realiza nimic in viaţă. Deci pentru
„a trăi” cu adevărat, adică pentru a găsi viaţa satisfăcător de rezonabilă, este nevoie de o imagine
personală adecvată si realistă pe care să o acceptam.
Trebuie să ne acceptăm în comunitate, aproape de semenii noştri, pe care îi respectăm şi le
cerem respect.
Nivelul stimei de sine, obligă pe aproapele nostru să ne stimeze, stimulând performanţele
noastre în toate activităţile. O joasă stimă de sine favorizează insuccesele, determinând astfel o
viziune sumbră asupra propriei persoane. Atunci când această imagine este intactă şi sigură, ne
simţim bine. Când este amenințată, ne simţim neliniştiţi şi nesiguri, iar când imaginea personală
devine obiect de ruşine, avem tendinţa să o ascundem şi să nu o expunem .
Am amintit anterior faptul că trebuie să ne acceptăm în societate aproape de semenii noştri.
De fapt prin această legătură ne putem îndeplini obligaţiile pentru care ne-am născut; mai precis de
a da naştere le copii, prin care să putem asigura perpetuarea speciei umane, dând sens vieţii.
După lungi cugetări, scrieri, expuneri, ne putem da seama că viaţa socială – cuplu,
familie, serviciul, comunitatea în care suntem integraţi – face posibilă viaţa armonioasă pe pământ
în strânsă legătură cu Dumnezeu.
Şi dacă am amintit de creaţie, pentru a putea crea, să nu uităm de ,,creator” care este unul
singur, Dumnezeu care prin răstignirea unicului fiu a restabilit armonia între semeni pe pământ.
Acesta este cea mai elocventă demonstraţie de iubire şi respect pentru aproape, la care ne
îndeamnă creatorul spunând că, „Dragostea către aproapele, ca virtute creştină, trebuie să fie”:
∑ Sfântă, aceasta însemnând că ea trebuie să decurgă din dragoste către
Dumnezeu, care este Tatăl Ceresc al tuturor creştinilor şi spune că cel ce nu iubeşte nu a cunoscut
pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.
∑ Sfinţitoare, adică având purtare de grijă pentru mântuirea aproapelui.

∑ Din inimă curată;
∑ Lucrătoare şi jertfelnică, adică arătându-se prin fapte;
∑ Universală, trebuie să cuprindă pe toţi oamenii.
Dragostea creştină cuprinde şi pe vrăjmaşi, căci trebuie să recunoaştem că mai
există şi dintre aceştia.
Domnul Iisus Hristos a zis: „Eu sunt Lumina lumii...”. Vedem aici cum coboară cu această
lumină necreată înțelepciunea lui Dumnezeu pe pământ ca să-i facă din nou fii Lui prin acceptarea
Cuvântului în inimile lor si luminarea lor cu ajutorul harului divin. El aduce pacea, liniştea,
30
îînsănătoșirea, înviază morți, aduce aceea armonie pe care nimeni şi nimic nu o poate aduce pe acest
pământ. Această armonie care era în inima lui Iisus şi îînțelepciunea cu care învaţa, atrăgea mult
popor după El. În jurul Lui cei orbiţi sufleteşte îşi aflau răspunsurile la întrebările lor şi se luminau.
Cei chinuiţi de rele se dezlegau de legăturile vrăjmaşilor, iar cei bolnavi trupeşte îşi recăpătau
sănătatea.
Având doctoria pocăinţei în suflet, creştinul se poate ruga în taină, rugându-l pe Dumnezeu:
„Iubitorule de oameni, iartă-mi greşelile mele şi nu mă număra cu păcătoşii, cu tâlharii şi cu
cei desfrânaţi, şi-mi dăruieşte Dumnezeule iertare păcatelor mele.”
Lumina cuvântului profetic este pretutindeni, atât în cărţile sfinte, cât şi în lăcaşurile de rugăciune şi
prin instrumentele acestuia Dumnezeu ne duce către cele înalte.
Prin urmare:
v Ca să cer respect, trebuie să respect pe semenul meu şi totodată să-l respect şi pe Creatorul
nostru neîncetat şi necondiţionat.
v Cine nu se iubeşte pe sine nu poate cere iubire de la aproapele său.
v Pentru a trăi în armonie, respecta natura în mijlocul căreia împreună cu semenii tăi poţi avea
atâtea împliniri.
După cum spunea Maxwell Maltz scopul fiecăruia dintre noi este să trăiască maim ult şi mai
bine, indiferent care ar fi definiţia fericirii ea nu poate fi trăită decât în măsura în care îţi trăieşti cu
adevărat viaţa.
Să-ţi trăieşti cu adevărat viaţa înseamnă, între multe alte lucruri, mai multe reuşite,
atingerea unor scopuri valoroase, mai multă dragoste primită şi dăruită, mai multă sănătate si
bucurie, mai multă fericire pentru noi şi ceilalţi.
Închei prin a spune că „ cele mai fascinante schimbări ale viitorului nu vor avea loc datorită
tehnologiei, ci datorită extinderii conceptului a ceea ce înseamnă să fi OM” (John Naisbitt).
31
COPILARIA IN LITERATURA
-studiu de specialitate-
Prof. Popescu Florina
Școala Gimnazială ”Nicolae Bălcescu”, sat Rotărăști
O sursă importantă de inspirație pentru scriitori o constituie vârsta de aur a omenirii,

copilăria. Evocarea copilăriei este o temă inepuizabilă în literatură. Vorbind despre literatura pentru
copii, aceasta nu poate fi separată de literatura națională și universală. Apelând la transfigurarea
artistică a realității, creațiile pentru copii au în vedere faptul că, în primul rând, copilul e curios și
nerăbdător de a se orienta în lume, iar literatura este singura modalitate de a-i satisface această
curiozitate.
Pentru a fi o adevărată artă, literatura pentru copii trebuie să-i încânte în aceeaşi măsură şi pe
adulţi. Copilul se naşte curios faţă de lume şi nerăbdător de a se orienta în ea. Literatura care îi
satisface această pornire îl încântă. Literatura pentru copii cuprinde totalitatea operelor accesibile
micilor cititori, fie că ele au fost sau nu scrise pentru ei. Ea constituie un domeniu al creaţiei literare
şi se supune normelor estetice ale acesteia. Trăsăturile specifice: simplitatea, claritatea şi
plasticitatea determină o anumită construcţie a operei, mărindu-i astfel accesibilitatea şi puterea de
influenţă asupra micilor cititori. Scriitorii se întorc la vârsta cea mică şi retrăiesc la intensităţişi
maniere diferite timpul magic al copilăriei. George Călinescu afirma: ,,Copilăria nu dispare
niciodată din noi, ea constituie izvorul permanent din care decurg toate meandrele vieţii noastre”.
Privită din perspectivă imaginativă, copilăria e spontană, naivă, de o mare sensibilitate, jocul
fiind preocuparea primordială, un adevărat univers creat, fără simţulperenităţii. Copilul se comportă
naiv şi îi place să fie în ipostaza de subiect şi obiect al jocului. Literatura este scena pe care acest
tărâm minunat al copilăriei prinde mereu viaţă, în toată splendoarea farmecului său, cu toate
minunile posibile şi imposibile, este modalitatea prin care sentimentele, gândurile şi trăirile
maestrului scriitor ajung sub diverse forme la sufletul cititorului, pentru a-l sensibiliza, pentru a-l
emoţiona.
Tema copilăriei este o sursă inepuizabilă de experimentare a realităţii, prin care te aventurezi
în vremuri de mult apuse, te confunzi cu personajele îndrăgite, te visezi rege, explorator, muschetar
sau vrăjitor, să călătoreşti pe alte tărâmuri, pe alte planete sau să schimbi lumea în care trăieşti cu
ajutorul unei baghete fermecate. Pentru unii autori copilăria este dualistă şi constă din universul
32
exterior, adică real, şi universul lăuntric, parţial magic, fermecător, adică fantastic. Pentru alţii,
lumea lăuntrică şi reală sunt de o valoare echivalentă. Literatura este modalitatea prin care
sentimentele, gândurile şi trăirile maestrului scriitor ajung sub diverse forme la sufletul cititorului,
pentru a-l sensibiliza, pentru a-l emoţiona. Este o sursă inepuizabilă de experimentare a realităţii.
Copilăria este vârsta fericirii umane, cînd totul este permis. De ea ne amintim la
maturitate, ca de un vis pierdut. Întoarcerea spre copilărie este o realitate frecventă întîlnităşi la
scriitorii români. Astfel, Ion Creangă îşi scrie Amintiri din copilărie la maturitate; Mihai
Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga şimulţialţii procedează la fel. Aceşti
autori n-au putut ocoli realitatea de suflet al spaţiului copilăriei şiadolescenţei, întrucît reflectarea
omului în artă ar fi fost lipsită de ceea ce e mai frumos şi mai expresiv. Imaginea copilăriei
obţine în literatura universală o reflectare originală prin operele unor talentaţi scriitori ca: Victor
Hugo, Hector Malot, Charles Dickens, A. P. Cehov, ş.a. Mitul copilăriei este şi marele mit al
literaturii basarabene, elogiat de către George Meniuc, Liviu Deleanu. În anii 60-70 se anunţă o
nouă pleidă de scriitori basarabeni ca: Aureliu Busuioc, Vladimir Beşleagă, Grigore Vieru, Iulian
Filip, Vasile Romanciuc. Succesul literaturii pentru copii din Basarabia se explică prin modul
fundamental de a concepe lumea prin prisma universală a copilăriei.
Tema copilăriei a fost atinsă și de clasici, a apărut sporadic și în perioada postbelică (Zaharia
Stancu, Marin Preda) în funcție, de obicei, de mediu (copilăria rurală, copilul de la țară care dorește
să învețe, tema dascălului bun/dascălului rău, copilăria burgheză) și, ca atare, însoțită de un tezism
care a făcut ca personajul-copil să fie mereu reprezentat bidimensional. Foarte rar scriitorii au
pătruns în subiectivitatea personajului. Personajul-copil tridimensional, cu puteri depline și
existență verosimilă și nuanțată, apare cu scriitorii care abordează tema după 1989.
Astfel,copilăria rămâne cea mai profundă periadă din viața omului, reprezentând sursă de
inspirație pentru scriitori și nu numai.„Copilăria este inimă tuturor vârstelor”, spunea Lucian Blaga
și ea este cu măiestrie iscodită şi prinsă în mrejele culorii, luminii şi umbrei de pictorii români, se
scriitorii universali și naționali, de-a lungul timpului.
Bibliografie:
1. Andreca, Alina. Aspecte ale copilăriei în literatura română şi literatura universală. În:
„Preparandia”, 2013, nr. 5.
2. www.google.com
33
ROLUL LITERATURII POPULARE ÎN FORMAREA

PERSONALITĂȚII COPIILOR
Prof. înv.primar Radu Oana Maria

Școala Gimnazială, Comuna Budești, localitatea Budești, jud. Vâlcea
Cititul cărților a fost dintotdeauna și va fi și de acum înainte unul din principalele lucruri care
își vor pune amprenta asupra caracterului viitorilor cetățeni ai societății. Se poate spune despre
contactul cu literatura că este unul din modurile în care se contribuie la dezvoltarea corectă a
personalității copilului. Personalitatea fiecărui copil este unică, ceea ce o definește fiind emoțiile,
sentimentele, stima de sine, felul în care percepe lumea înconjurătoare. Cărțile sunt cele care îl ajută
să se definească, să se recunoască și să se descopere pe el însuși ca personalitate distinctă. Prin
intermediul literaturii anumite sentimente pe care copiii la început nu prea le înțeleg, cum ar fi frica,
vinovăția, teama și altele, sunt înțelese mai bine și, mai important, îi ajută să le depășească. Lectura
basmelor şi poveştilor prezintă o deosebită importanţă educativă şi prin reliefarea calităţilor eroilor,
care constituie pentru copii modele demne de urmat. Una din principalele învățături este tăria de
caracter, copiii învățând mai bine din comportamentul altora, decât din propriile comportamente.
Înțeleg mai bine ce este „rău” și ce este „bine” din faptele altora, decât din ceea ce fac ei. Cu cât
face mai mult cunoștință cu literatura, cu atât copilul devine mai bun, mai cinstit, mai sincer,
încrezător în forțele lui, sensibil cu cei din jur.
Este de necrezut cu câtă sete și afecțiune privesc copiii morala ascunsă în haina basmului, îi vezi
triști si disperați când eroul sau eroina povestirii relatate sunt în impas și îndură suferințe apoi strigă
de bucurie când vine întorsura fericită și personajele iubite sunt salvate. Cu ajutorul fanteziei,
copilul transformă realitatea într-o lume plină de farmec. Tot datorită ei, el are şi o capacitate de a
visa, de a iluziona şi de a conferii lumii încojurătoare o aură pe măsura dorinţelor lui.
Datorită capacităţii copilului de a intra în pielea personajelor, de a se identifica de obicei cu
eroii cărţilor citite, el îndrăgeşte tocmai eroii memorabili din aceste opere. Literatura poate juca un
rol deosebit în procesul educării copiilor în spiritul binelui, adevărului şi dreptăţii în formarea unor
atitudini pozitive cum sunt cinstea, curajul, spiritul de sacrificiul, demnitatea, atitudinea înaintată
faţă de muncă, în coturarea şi cultivarea patrimoniului.
În folclorul românesc, un loc însemnat îl ocupă poveştile sau basmele. Basmul este cea mai
vastă şi cea mai răspândită creaţie populară, fiind totodată şi cea mai îndrăgită specie din folclor.
Tema generală a basmului este lupta dintre forţele binelui şi cele ale răului. Poporul a
introdus în basme expresia dorinţei sale de libertate, de dreptate, de bine şi frumos, de viaţă mai
uşoară şi mai demnă. Aceste năzuinţe generale ale omenirii fac ca întotdeauna binele să învingă
răul, ca săracul şi omul în suferinţă să învingă greutăţile vieţii, ca adevărul să iasă la iveală.
Personajele basmelor sunt, în majoritate, investite cu puteri supranaturale. Ele sunt grupate în
două categorii: unele reprezintă forţele binelui altele forţele răului. Harap-Alb nu are puteri
supranaturale şi nici însuşiri excepţionale (vitejie, dârzenie, isteţime), dar dobândeşte prin trecerea
probelor o serie de calităţi psiho-morale şi valori etice (mila, bunătatea, generozitatea, prietenia,
respectarea jurământului, curajul) necesare unui împărat, în viziunea autorului. Sensul didactic al
basmului este exprimat de Sfânta Duminică: “Când vei ajunge şi tu odată mare şi tare, îi căuta să
34
judeci lucrurile de-a fir-a-păr şi vei crede celor asupriţi şi necăjiţi, pentru că ştii acum ce e
necazul”.
Sfânta Duminică este personificarea zilei a șaptea, un personaj cu rol de ajutor și inițiator al
eroului principal al basmelor românești, Harap-Alb, Povestea Porcului.Este imaginată ca o bătrână
simpatică care locuiește dincolo de Apa Sâmbetei, într-o casă modestă, păzită de un câine mare
numit alegoric Ușor-ca-vântul-greu-ca-pământul. Sfânta Duminică dispune de diverse instrumente
magice, pe care le dăruiește unor eroi. Printre acestea un brâu cu care cel ce se încinge poate
traversa orice apă ca pe uscat.
Sfânta Miercuri este un personaj fictiv din mitologia românească. Este înfățișată ca o
bătrână slabă, care are puteri miraculoase. Îngrijește, hrănește animalele sălbatice și totodată ajută
pe călătorii sau drumeții rătăciți. Ca și Sfânta Duminică posedă un tezaur de obiecte miraculoase pe
care le dăruiește în împrejurări speciale: o furcă de aur care toarce singură, mere de aur, perii care
aruncate îndărăt se preschimbă în păduri etc.
În Povestea porcului de Ion Creangă, Sfânta Miercuri a strigat o dată cu glas puternic, și pe loc s-
au adunat toate jivinele din împărăția ei; și, întrebându-le despre Mănăstirea-de-Tămâie, au
răspuns toate deodată că nici n-au auzit măcar pomenindu-se de numele ei.
În Crăiasa din povești de Mihai Eminescu, vrăjit de mult e lacul de-un cuvânt al Sfintei Miercuri.
În „Zâna Zorilor” de Ioan Slavici, Sfânta Miercuri îi dă eroului Petru Făt-Frumos o cutie ca să
vadă ce mai face tatăl său, împăratul. De asemenea împreună cu Sfânta Joi și cu Sfânta Vineri, după
ce îi găsesc oasele în fundul fântânii, îl fac la loc, de o mie de ori mai frumos, mai voinic și mai
mândru ca înainte.
Valoarea instructive- educativă a basmelor este deosebită. Ele aduc o preţioasă contribuţie la
dezvoltarea proceselor de cunoaştere, proceselor afective, la formarea trăsăturilor de voinţă şi
caracter – în general la dezvoltarea personalităţii copiilor.
Exprimând înţelepciunea şi năzuinţele poporului, necazurile şi bucuriile sale, lupta cu forţele
naturii, relaţiile dintre oameni, basmele îi ajută pe copii să înţeleagă complexitatea aspectelor vieţii.
BIBLIOGRAFIE:
1. Goia, Vistian, Literatura pentru copii şi tineret, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003.
2. Schullerus, Adolf, Tipologia basmelor româneşti şi a variantelor lor, Editura Saeculum,
Bucureşti, 2006.
35
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ LA VÂRSTE TIMPURII
Prof. Înv. Preșc. Bunescu Elena-Alexandra

Școala Gimnazială Nr. 4/ G.P.N. Nr. 11 Copăcelu, Rm. Vâlcea
Europa de astăzi este rezultatul civilizaţiei, al gândirii şi al trăirii creștine de-a lungul a 2000 de ani.
În încercarea actuală a Europei de a deveni unitară, religia creştină este liantul cel mai puternic al acestei
uniri care o plasează în autenticitatea ei şi care îi conferă chipul ei distinct şi inconfundabil.
O Europă construită în afara religiei creştine este o Europă fără individualitate, fără chip, desfigurată
și dezbinată de la rădăcini.
Chipul Europei de astăzi s-a făurit în tensiunea cuvintelor: ”Mergând, învățați toate
neamurile,botezându-le în numeleTatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte
v-am poruncit vouă şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului.Amin”(Matei 28, 19-20).
În om există dorinţa, înclinaţia şi capacitatea de a răspândi zestrea înțelepciunii si învățăturii sale.
Din punct de vedere pedagogic, educația poate fi privită ca un proces de formare a omului pentru
integrarea în societate, iar ca produs, educația se obiectiveaza în compartimente, atitudini, cunoştinte,
motivații, interese, adaptare şi integrare.
Educația se confruntă astăzi cu multiplele probleme ale civilizaţiei contemporane: evoluția rapidă a
cunoștințelor științifice și tehnice, amplificarea fenomenului de sărăcie, şomajul, degradarea mediului,
instabilitatea politică, proliferarea conflictelor între națiuni, accentuarea decalajului între supra-educație și
sub-educație. Acestor aspecte caracteristice lumii contemporane li se adaugă problemele specifice sistemului
educațional, pentru care se caută încă modalități de soluționare: democratizarea învățămntului, abandonul
şcolar, egalizarea şanselor de acces la educație, realizarea educației în situaţii de excepție, reconsiderarea
educației din perspectivele educației permanente.
Pe umerii şcolii româneşti apasă povara problemelor fără răspuns ale unei tranziții care parcă se
permanentizează, probleme multiplicate de o societate în plină criză.
Criza societății contemporane nu este doar de natură economică, politică și socială, ci evident este şi
o criză morală, spirituală, ontologică, ce pune problema originii vieţii şi a destinului omenesc.
În acest context marcat de dezorientare axiologică, descentrare spirituală, atrofiere a conştiinţei
spirituale și diminuarea exercițiilor de autentică trăire interioară, educației religioase îi revine un rol esențial.
Ea ne ajută să depăşim anumite sincope existenţiale, devenind un prilej de fortificare interioară, de
identificare a sinelui, de descoperire a idealurilor de reconvertire a persoanei spre lumea adevăratelor valori.
Educația religioasă formează persoane ce se deschid usor spre semeni, care se manifestă generos prin iubire,
dăruire si înțelegerea aproapelui.
Copiii și tinerii au nevoie de o viață spirituală bogată, curată și autentică.
36
Aflat la o răscruce a curentelor contradictorii ce vin atât din Apusul Europei cât și din sincretismul
euroasiatic, tineretul trebuie să fie orientat spre valorile religioase perene. Trebuie să oferim avalanșei de
pseudomodele”modelul Hristos”, în profundă împreună lucrare cu Biserica-trup tainic și dăruitor de mântuire
prin Sfintele Taine. În esență, a vorbi despre educația religioasă în contextual actual al unei acute secularizări
ca urmare a globalizării, ține de curajul asumării unei reale responsabilități.
De educația religioasă nu trebuie să se ocupeîn mod exclusiv şcoala sau Biserica. Familia face prea
puțin din acest punct de vedere. Se constată că de multe ori, ea însăși are nevoie de o instrucție și o educație
în acest sens, dată fiind starea de analfabetism religios la care s-a ajuns în deceniile de ateism impus. Este
necesară realizarea unei continuități si a unei completări a competențelor, nu în mod concurențial, ci ca un
demers global,integrator, realizat cu profesionalism şi cu responsabilitate.
O restructurare a atribuțiilor diferitelor compartimente ale socialului în raport cu cerințele
educative,constituie o cale sigură de realizare optimă a educației religioase.
În acest sens şi instanțele mediatice trebuie să fie responsabilizate în perspective unor sarcini
educative pentru că nu este drept si moral ca mass media să năruiască printr-un singur gest ceea ce
construiesc școala și Biserica.
Presa, cinematografia, radioul şi televiziunea ar trebui să înceteze să mai fie mijloace ale
dezagregării morale. Pragmatismul şi mercantilismul după care se ghidează instanţele mediatice în societatea
actuala, despiritualizează și desensibilizează. Sentimentele autentice s-au devalorizat iar adevarata dragoste
față de semeni, dragostea necondiționată, s-a transformat într-o mascarada erotică livrată cu vulgaritate la
orice ora.
Mass media impune ierarhii, preferințe, atitudini, fabrică peste noapte personalități şi valori în vădit
contrasens cu valorile propovăduite de credinţa creştină. De aceea, ar trebui ca un minim de cenzura
axiologică și deontologică să se manifeste în activitatea specific de mediatizare, pentru a stopa aceasta
"opera" de dezumanizare. Forţelor distructive trebuie să le opunem forțele spiritului formate prin cunoaştere,
credinţă şi cultură.
Prin informații structurate, prin imagini religioase, ştiri și comentarii calificate, realizate de
profesioniști,se amplifică şi se diversifică experienţele religioase.
Este evident că prin complementaritatea de gândire între toți factorii responsabili de educația
religioasă(Biserica, scoala, familia, mass media) putem spera la o formare duhovnicească autentică nu doar a
copiilor ci a întregii comunități. Doar atunci putem vorbi de educația religioasă ca despre un demers care,
alături cu acela al Bisericii, duce la îndumnezeirea persoanelor în planul amplu al iconomiei divine.
Scopul ultim al formării religioase urmăreşte dezvoltarea la elevi a convingerii că adevărata viață
creştină constă în căutarea permanentă a lui Dumnezeu, cu dorinta de a ajunge la cunoaşterea Lui şi la
desăvârşirea sufletului.
37
Acest ideal-realizarea comuniunii cu Dumnezeuși cu semenii, fiind scopul suprem al educației

religioase, trebuie urmărit de fiecare elev și după terminarea perioadei de şcolarizare, până la sfârşitul vieţii,
Religia nu este un obiect de studiu, ci un mod de viață.
Educația religioasă nu trebuie să facă abstracție de toate cuceririle pedagogiei contemporane. Ea
trebuie să fie, în primul rând, disciplina formării şi înălțării spirituale.
Prin analogie cu cea intelectuală, presupune două sensuri: sensul informativ şi sensul formativ.
Sensul informativ se referă la asimilarea unei culturi religioase: este vorba despre familiarizarea
copiilor cu istoria sfântă, cu doctrina Bisericii, cu principiile morale creştine. Nivelul cunoştinţelor transmise
și modalitățile de realizare a lecţiei de religie depind de particularitățile de vârstă şi individuale ale elevilor.
Sensul formativ al educației religioase se exprimă, pe de o parte, prin implicarea tuturor proceselor
psihice in descifrarea si trăirea sensurilor adanci ale exigentei, iar pe de altă parte, prin valorificarea
substratului moral intrinsic al valorilor religioase.
Învăţământul religios trebuie să-şi intensifice caracterul educativ-formativ. Religia nu este doar
unobiect de învățământ și nu se reduce la o singură cunoastere a adevărurilor de credinţă; ea urmăreşte
formarea unor personalităţi creştine armonioase și creatoare, precum și dezvoltarea psiho-umană a elevilor,
în conformitate cu toate laturile instruirii scolare: intelectuale, estetice, morale, fizice, profesionale. Un
învățământ care îşi propune ca simplu obiectiv doar”a da” cunoştinte poate să cultive rațiunea, intelectul dar
poate îngusta rostul lui în modelarea unui om, dezvoltandu-l unilateral.
Învățămantul este educativ-formativ în masura în care împărtăşeşte cunoştinţele necesare pentru
viață dar formează si caracterul, luminând rațiunea, cultivând sentimentele religioase, esenţial umane şi
întărind vointa spre transpunerea în fapte a celor mai înalte aspirații ale omului.
Învățământul religios nu se mulţumeşte cu o simplă credintă, ci urmareste dezvoltarea deplină a
acestei credinte în viața religios-morală a elevilor.
În concluzie, complementaritatea şi continuitatea de ordin informative și formative sunt necesare în
cadrul educației religioase. Trebuie realizat un echilibru între formativ și informativ, fără a diminua rolul
vreunuia dintre aceste scopuri.
Prin educația religioasă se urmărește formarea caracterului religios-moral dar aceasta nu se poate
realiza fără un volum de cunoştinţe religioase, cunoştinte consolidate cu valorile creştine, cu adevărurile de
credinţă, cutradițiile specific religiei ortodoxe.
BIBLIOGRAFIE
1. Constantin Cucoș, ”Educația religioasă”, Ed. Polirom, București, 1999;
2. SchastianSebu, Monica OprisDorinOpris, ”Metodica predării religiei”, Ed. Reîntregirea,AlbaIulia,
2000;
3. P. Dr. Vasile Gordon, ”Biserica și școala-analize omiletice, catehetice și pastorale”, Ed.Christiana,
Bucuresti, 2003.
38
CONTINUITATEA INTRE GRADINIȚA ȘI ȘCOALA-PREMISA

A SUCCESULUI ȘCOLAR
Prof. înv. primar Onuț Maria, C.N. ”Mircea cel Bătrân” Rm. Vâlcea
Prof. înv. preșcolar Boncan Ruxandra, G.N. ”Toți Sfinții” Rm. Vâlcea
Ca primă verigă a sistemului nostru de învățământ, învățământul preșcolar are drept scop
asigurarea pregătirii copiilor de 3-6/7 ani pentru integrarea lor cât mai bună în regimul activității
școlare și dobândirea aptitudinii de școlaritate.Momentul intrării în școală presupune un anumit
nivel de dezvoltare fizică, intelectuală, morală, voliționară a copilului, iar aptitudinea de școlaritate
solicită dobândirea unor capacități, abilități, priceperi și deprinderi absolut necesare școlarizării.
Adaptarea preșcolarului la cerințele școlii presupune dobândirea de către copil a unei maturizări
care să îl facă apt pentru activitatea de învățare de tip școlar.
Accentul cade în preșcolaritate pe dezvoltarea dimensiunii formative a pregătirii, deoarece
nu însuțirea unui volum mare de cunoștințe îl face pe copil apt pentru școală, ci mai ales dobândirea
unor capacități, abilități și operații intelectuale necesare actului de cunoaștere care favorizează
învățarea. Educația preșcolară are menirea să ofere copiilor o sumă de experiențe de învățare care să
le ușureze integrarea în învățământul primar.
Strănsa legătură dintre grădiniță și școală este reflectată și de includerea grădiniței, împreună
cu clasele I și a II-a în același ciclu curricular, numit ciclul achizițiilor fundamentale. Importanța
acestui ciclu este evidențiată de identificarea finalităților comune învățământului preșcolar și
primelor clase ale școlii primare.
Astfel, finalitățile învățămânului preșcolar, în noua accepțiune vizează în principal:
asigurarea dezvoltării normale a copiilor preșcolari, valorificând potențialul fizic și psihic al
fiecăruia, ținând seama de ritmul său propriu, de nevoile afective și de activitatea sa fundamentală –
jocul; îmbogățirea capacității copilului de a intra în relație cu ceilalți copii și cu adulții, de a
cunoaște și interacționa cu mediul prin explorări, exerciții, încercări, experimente; descoperirea de
către fiecare copil a propriei identități și formarea unei imagini de sine pozitive; sprijinirea copilului
pentru a dobândi cunoștințe, capacități și atitudini necesare activității viitoare în școală.Într-un mod
subtil, aceste finalități se regăsesc și la nivelul ciclului primar, în cadrul căruia se urmărește, de
asemenea, formarea personalității copilului respectând nivelul și ritmul său de dezvoltare, precum și
39
înzestrarea sa cu acele cunoștințe, capacități și atitudini care să stimuleze raportarea efectivă și

creativă la mediul social și natural, permițând continuarea educației.
Din punct de vedere organizatoric, asigurarea continuității între grădiniță și școală este
determinată de instituționalizarea grupei mari și clasei pregătitoare, în care abilitățile formate deja
sunt rulate și exersate în contexte noi de aplicare, accentuându-se capacitatea copiilor de a opera cu
ele, de a stabili noi legături între cunoștințe și de a le utiliza în practică.
Se impune analizarea unor aspecte ale realizării continuității între grădiniță și școală în
învățare. Un prim element îl constituie cunoașterea particularităților psihologice ale vârstei
preșcolarului și școlarului mic, precum și implicațiile pedagogice ale învățării. În al doilea rând, se
solicită abordarea cu atenție deosebită a conținului ale cărui baze se pun în preșcolariate, reluat
fiind, la un alt nivel, în șoala primară. Alt aspect îl constituie strategia didactică utilizată, conretizată
într-o varietate e metode, procedee și mijloace de învățământ care să faciliteze transmiterea
materiei.
Cel mai important element în această abordare îl constituie jocul didactic, jocul cu activitate
de bază a copilului și, totodată, ca modalitate de inițiere treptată în procesul complex al învățării.
Jocul are o putere imensăși în viața copiilor, este ”munca” lor. De aici, necesitatea ca educatorii,
fie ei la nivel preșcolar sau primar, să recunoască puterea jocului în dezvoltare și în capacitatea de
asimilare a copilului. Există o strânsă interdependență între evenimentele de la începuturile
învățăturii copilului și succesele sau insuccesele din viitoarea activitate educațională.
Ca activitate fundamentală a copilului, jocul poate contribui la formarea unei atitudini
pozitive față de muncă. La preșcolari, de exemplu, cea mai adecvată modalitate de formare a
interesului pentru muncă constă în îmbinarea acțiunii cu jocul. Prin joc, copilul are posibilitatea de a
fi mai degrabă un inițiator în propria sa lume, de aceea el determină creșterea încrederii în sine, îi dă
posibilitatea de a-și olosi imaginația, îl ajută să pună în practică abilițile și priceperile dobândite.
Jocul poate ontribui la îmbogățirea bagajului de culură și estetic, dezvoltându-i creativitatea și
sensibilitatea.
Vorbind despre aspectul cognitiv și cel afectiv în procesul învățării, Jean Piaget a arătat că
ele sunt inseparabile și ireductibile: ”Nu există, deci, nici o conduită, oricât de intelectuală ar fi,
care să nu aibă drept mobiluri factori afectivi, dar reciproc, nu pot exista stări afective fără
intervenția percepțiilor sau a înțelegerii, care constituie structura lor cognitivă”.
Este necesară o perioadă de tranziție de la joc la muncă, de la jocul preșcolarului la munca
școlarului. Copilul trebuie învățat ”să se joace în muncă”. Și cum ”munca” de bază a școlarului este
40
învățarea, pentru ca relația joc-învățare să fie firească se cer respectate următoarele condiții: jocul să
conțină elemente de învățare, iar învățarea însăși să conțină elemente de joc.
O trecere reușită a preșcolaruluiîn școala primară depinde, în bună măsură, de felul în care
este abordată problema jocului.”Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să
respire și, în cosecință, să acționeze. A ne întreba de ce copilul se joacă înseamnă a ne întreba de ce
este copil, nu ne putem imagina copilăria fără râsete și jocurile sale” spune E. Claparede.
Intrarea copilului în şcoală presupune mai întâi formarea unor prezentări corecte despre şcoală care
să le permită preşcolarilor o adaptare afectiv-motivaţională la mediul şcolar. Aici este un mediu
diferit de cel de acasă, reguli, relaţii noi şi o depunere de muncă mare de elev. Toate aceste lucruri
produc schimbări în întreg psihicul copilului, produc schimbări în atitudinea acestuia, în viziunea sa
asupra activităţilor, în aspectul emoţional. Mersul la şcoală marchează un eveniment important în
viaţa copilului. Odată cu intrarea în şcoală, el ajunge într-o lume reală, organizată după anumite
reguli.
Necesitatea colaborării dintre grădiniţă şi şcoală, situate pe trepte diferite, rezultă din
obiectivul comun – dezvoltarea personalităţii copilului. Grădiniţa urmăreşte pregătirea copilului
pentru şcoală, aceasta la rândul său urmează să valorifice ce s-a realizat în etapa anterioară.
Realizând acest obiectiv presupune asigurarea succesiunii şi continuităţii rezultatelor obţinute la
cele două niveluri.
Bibliografie:
1. Alexandru J. Cunoaşterea copilului preşcolar. Bucureşti: Editura revistei de pedagogie, 1992.
2. Cemortan S. (coord. şt.), Racu J., Cuzneţov L. et al. Metodologia proiectării procesului educaţiei
la copiii de 5-7 ani în instituţiile preşcolare. Chişinău: Print Caro, 2011
3. Cucoş C. Pedagogie. Ediţia a II-a revăzută şi adăugată. Iaşi: Editura Polirom, 2002
41
COPIII - ÎNGERI PĂMÂNTEŞTI
Prof. Andronie Bogdan-Cezar, prof. Andronie Elena-Roxana
Şcoala Gimnazială Budeşti

Ziua copilului este un prilej de a sărbători copilăria, zi în care se sărbătoreşte această minunată
perioadă a vieţii pe care o numim copilărie. În această zi soarele va străluci şi îngerii din cer vor
coborî să mângâie copiii lumii întregi, să-i iubească pentru puritatea sufletelor, fiindcă ei sunt
binecuvântaţi de Dumnezeu. „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci unora ca aceştia este
Împărăţia lui Dumnezeu”, a spus Mântuitorul Hristos. „…Şi, luându-i în braţe i-a binecuvântat,
punându-şi mâinile peste ei” (Marcu 10:14-16).
Copilăria este partea cea mai frumoasă a vieţii, când uimirea şi miracolul însoţesc toate clipele
copilului, dar trece repede, lăsând cele mai frumoase amintiri. „Copilăria este regatul în care nu
moare nimeni”, spunea cineva, deoarece copilul în naivitatea şi optimismul său, nu conştientizează
actul morţii, micile lui spaime şi înfiorări sunt cele în descoperirea lumii ce-l înconjoară. Lucian
Blaga credea despre copilărie că este „Inima tuturor vârstelor”. Această afirmaţie are conotaţie
filozofică: din fiecare vârstă a omului nu ar trebui să lipsească germenele copilăriei, asemuit cu acel
organ – inima, căruia i se atribuie cea mai intensă activitate, dar şi perceperea simţirilor, a emoţiilor
şi care-l determină pe om sa mărturisească ceea ce simte. Copilul nu ascunde, el mărturiseşte
simţirea.
Din punct de vedere religios, cunoaştem că Iisus a iubit copiii. Iubea firea lor copilărească,
zburdălnicia, sinceritatea, lipsa de prefacatorie, curaţenia lor sufletească - puritatea. Mântuitorul
spunea că oamenii maturi trebuie să fie precum copiii: „Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi
nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Deci, cine se va smeri pe sine ca
pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăţia cerurilor” (Matei 18:3-4).
Să ne iubim copiii în această zi, dar şi în toate zilele noastre, să-i fericim, deoarece copilăria
este scurtă, maturitatea vine cu problemele ei mari, grele, uneori dureroase, dar, în acelaşi timp
frumoase şi interesante; apoi vine vremea când reflectăm asupra tot ceea ce rămâne în urma noastră.
Copiii sunt îngerii pământeşti ai lui Dumnezeu! Ei sunt capabili să schimbe o viaţă; sunt
capabili să aducă bucurie acolo unde există tristeţe, să aducă pace acolo unde există ură şi
răzbunare, să aducă pofta de viaţă acolo unde aceasta nu mai exista. Da, copiii sunt o valoare şi un
dar de la Dumnezeu. Neîncetat avem de învăţat de la ei. Poate cea mai puternică armă împotriva
răutăţilor adânc înrădăcinate în inimile oamenilor este tocmai copilăria. Inocenţa, care însoteşte
42
această vârstă, surprinde mereu prin surâs şi candoare. În sufletul unui copil e atât de multă speranţă
şi dragoste, încât… rănindu-l i-ai “omorî” surâsul.
De ziua copiilor le doresc toturor ca parinţii să îşi întoarcă privirea spre ei, să-şi ia în serios
resposabilitatea de părinţi şi să se ocupe cu credincioşie de educarea lor în temere (conştientizare)
de Dumnezeu şi aproape de Biserică; aşa cum zice Sfânta Scriptură: „Învaţă pe copil calea pe care
trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. (Proverbe, 22, 6).
Să le dorim să crească frumos precum plantele în lumina soarelui, cu credinţa în Dumnezeu, cu
dragoste pentru parinţii care le-au dat viaţă, cu dragoste de timpul şi spaţiul în care le-a fost hărăzită
naşterea şi în care au crescut. În această zi să devenim şi noi copii, să le facem ziua frumoasă, să se
simtă înconjuraţi de atenţie, veselie şi dragoste.
Să fim mândri de copiii noştri; ei ne-au învăţat că singura condiţie pentru ca un copil să fie iubit
este ca el să existe.
LUMEA ÎNGERILOR
Prof. Ungureanu T. Floarea

Școala Gimnazială Șerban Vodă Cantacuzino
Loc. Călimănești, jud.Vâlcea
Îngerii sunt ființe spirituale care trăîesc printre noi.

Despre puterile cereşti au învăţat greşit gnosticii, maniheii şi pristilienii care, deşi puneau
originea îngerilor în Dumnezeu, îi socoteau că fiind proveniţi prin emanaţie, şi nu prin creaţie din
nimic.Învăţătura Bisericii despre îngeri are la baza datele Sfintei Scripturi. Chiar dacă referatul
biblic despre creaţie nu vorbeşte în mod precis, determinat, despre crearea îngerilor, acest adevăr
este exprimat totuşi încă din primele cuvinte, „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”
(Fac. 1, 1). Cerul înseamnă lumea spirituală a puterilor cereşti, a îngerilor, iar pământul, lumea
materială.În acest loc, prin cer nu se poate înţelege cum afirmă protestanţii, neoprotestanţii şi toţi
sectarii cerul văzut, creat în urmă, în ziua a doua, ci cerul nevăzut cu locuitorii lui, îngerii. Dacă nu
43
s-ar înţelege aşa cuvântul cer, ar rămâne nelămurită originea îngerilor despre care chiar cartea
Facerii aminteşte în mai multe rânduri.
Nu se aminteşte, în mod expres, în referatul facerii crearea îngerilor, din pricina evreilor
care, înţelegând greu cele spirituale şi fiind înclinaţi spre idolatrie, ar fi căzut uşor în rătăcirea
idolatră a popoarelor vecine (Sfântul Atanasie cel Mare, Teodoret al Cirului). După alţi sfinţi părinţi
(Sfântul Ioan Gură de Aur), la creaţie nu se vorbeşte despre îngeri în mod explicit, pentru că acolo,
în cartea Facerii, se urmăreşte numai înfăţişarea începutului istoriei lumii văzute şi a stăpânului ei, a
omului, iar din înşirarea faptelor să se cunoască Creatorul lumii.
Ca fiinţe spirituale netrupeşti, îngerii sunt în afara condiţiilor şi experienţelor obişnuite prin
care noi cunoaştem existenţa fiinţelor şi lucrurilor. Iar angelofaniile, pe lângă faptul că sunt rare, pot
fi uşor confundate cu teofaniile şi, supuse unor interpretări diverse, nu oferă suficiente temeiuri
pentru existenţa lor.
Greutatea în a cunoaşte pe îngeri şi îndeosebi acţiunea lor, precum şi anumite convingeri
filosofice, au făcut pe unii, în trecut şi în prezent, să se îndoiască de existenţa îngerilor, iar locurile
din Scriptură, multe şi clare, în care este vorba de îngeri, să fie interpretate figurat.
În vechime, existenţa îngerilor a fost tăgăduita de saduchei (Fapte 23, 8), iar în decursul timpului de
către socinienii şi teologii protestanţi raţionalişti care socotesc că îngerii sunt fiinţe fictive sau
personificări ale însuşirilor dumnezeieşti şi că Mântuitorul Iisus Hristos şi Apostolii, vorbind despre
îngeri, s-au acomodat credinţelor iudeilor pe care aceştia le-ar fi împrumutat de la păgâni şi în
special de la babilonieni, pe când se aflau în robie.Oştirea cerească sau cele nevăzute sunt lumea
spirituală, iar Tronuri, Domnii etc. sunt cete îngereşti (1 Petru 3, 22; Efes. 1. 20-21).Adevărul este
că îngerii sunt creaţi de Dumnezeu şi formează lumea duhurilor netrupeşti . Ei sunt cei care
săvârșesc binele în lume.
Bibliografie
Biblia, Editura Institututului Biblic și de misiune ortodoxă, București, 2013
44
ÎNGERII- PROTECTORI DIVINI
Prof. Trandafir Filofteia

Școala Gimnazială, Comuna Budești
Județul Vâlcea
Îngerii sunt creația lui Dumnezeu. Ei nu au fost creați din ceva preexistent și nici din ființă
Lui.
Îngerii formează lumea duhurilor netrupești, lumea nevăzută. Ei sunt superiorii omului,
apar că fiinte personale, deosebite de Dumnezeu și de oameni. Prin natura lor, îngerii sunt duhuri
curate, necorporale, inferioare lui Dumnezeu, dar superioare omului.
Ei își transmit propriile gânduri, fără să roasteasca cuvinte. Deși înfățișarea îngerilor diferă,
aceștia primesc o înfățișare umană cu aripi. Acești mesageri pot apărea în vis oamenilor sau pot luă
înfățișarea omenească, așa cum i se întâmplă lui Iosif când un înger îi vorbește despre nașterea lui
Isus. Un alt înger îi spune tot în vis, să fugă în Egipt pentru că Irod va cauta pruncul sfânt, spre a-l
omori. Apoi îi reapare și îi spune să se reîntoarcă pentru că Irod murise. Doi îngeri îi spun lui Lot să
plece cu familia lui din Sodoma, pentru a-și salva viețile.
Fiecare dintre noi are cel puțin un înger protector care îl însoțește de la naștere până la
moarte. Îngerul păzitor este cel care ne inspiră, ne ghidează, ne apăra în mod tainic. Misiunea lui
pentru ființa umană pe care o protejează este de a o îndruma spre lumina și eternitatea lui
Dumnezeu. Atunci când ființa pe care o au în pază se orientează cu tot sufletul și cu toată fermitatea
către Dumnezeu, bucuria lor este imensă. În astfel de cazuri și alți îngeri i se alătura îngerului
păzitor.
Este liniștitor gandul că nu suntem chemați să facem față singuri amenințărilor și
provocărilor, că avem alături de noi apărători puternici, gata sa ne ajute în orice împrejurare. Lumea
îngerilor manifestă iubire necondiționată .Îngerii iubesc toate creaturile în mod total și
necondiționat. Ei ne insuflă să iubim din ce în ce mai mult, mai profound, mai sincer, mai conștient.
Ei sădesc în inima noastră aspirația către iubirea cea adevărată, autoimplinitoare și eternă. Acești
mesageri ai lui Dumnezeu ne ajută să înțelegem că nu este deloc bine sa criticăm, să judecăm. Ei
văd scânteia Dumnezeiască din fiecare ființă. Ne ajută să diseminam și sa valorificăm potențialele
carențe, înzestrările. Cu îngerii suntem în siguranță și putem avea încredere deplină în ei. Ei purifică
prin iubire și lumina sufletul, mintea, trupul, toate structurile ființelor umane.
Orice acțiune bună ne apropie de Dumnezeu și implicit de îngeri. Orice activitate negative
ne îndepărtează de ei. Îngerii din jur ne ajută sa nu devenim robii propriilor simțuri, deși fiinta
umană crede că ajunge liberă la ideile sale și că își urmează după placul ei dorințele și poftele pe
care le acceptă și le asimilează fără că libertatea să aibă de suferit .
45
Îngerii vindecă prin iubire și lumina sufletul, mintea, trupul. Atunci când o ființă umană se
confruntă cu probleme de sănătate, traumă, este bine să ceară ajutorul, inspirația și ghidarea
îngerilor pentru a se vindeca.
Rugăciunile spuse din inimă, credința puternică și dăruirea din tot sufletul și îm mod total
și necondiționat către Dumnezeu atrag energii misterioase prin care îngerii pot aduce însănătoșire.
Există nenumărate cazuri în care felurite tulburări de sănătate și boli considerate incurabile au fost
îndepărtate de îngeri .
Lumea îngerilor ne călăuzește, ghidează, învață, îndruma să-L simțim pe Dumnezeu, ne
orientează către El; ne ajută să cunoaștem și împlinim menirea spirituală, pe care ne-am asumat-o.
Îngerii sunt cunoscători ai tainelor cerești, ei dezvăluie multe dintre misterele creației, realitatea lui
Dumnezeu. Fiind ale Luminii și Iubirii lui Dumnezeu, îngerii manifestă înțelepciune și o transfera
ființelor umane deschise spre lumea lor. Cu cât este mai evoluat spiritual, cu atât un înger este mai
aproape de Dumnezeu și implicit primește de la El mai multă înțelepciune.
Funcția îngerilor de a lupta împotriva raului este esențială. Îngerii acționează plini de curaj
și credința deplină, puternică, fermă, de nezdruncinat în Dumnezeu acolo unde este injustiție,
aducând în ea Justiție Divină. Îngerii îndepărtează răul atât din interiorul nostru cat și din exterior,
aducând Binele Divin dacă îi chemăm în ajutor.
Îngerii ne învață, insuflă și dăruiesc pace sufletească, liniște mentală, împăcare cu noi înșine,
cu ceilalți, cu viața. Ne îndruma și ne ajută să conștientizam valoarea de pace interioară atât în
evoluția, cât și în calitatea vieții, în activitățile cotidiene, în menținerea stării de armonie, vitalitate,
sănătate, tinerețe. Tot ei ne ajută să prevedem clipe de cotitura ale existenței și sa le trecem cu bine .
Ne asistă să trecem la un nivel superior de conștiință, atât la nivel individual, cât și global, planetar.
Ei ne inspiră sa ne elevam, creștem frecvența dominantă de vibrație, sa ne transformăm profound și
durabil.
Este bine să chemăm în ajutor Lumea Îngerilor cu umilință, aspirație, puritate, credința,
iubire și sinceritate.
Bibliografie :
Dogmatica
Crestin ortodox
46
ÎNGERII ȘI COPIII
prof. înv. primar Joița Mihaela Gabriela
Şcoala Gimnazială, Comuna Scundu
Lumea, după Sf. Grigorie de Nyssa, este o realitate creată care apare și se menține în existență
participând la Dumnezeu. Ea se împarte în două: lumea de deasupra universului și lumea dinăuntrul
universului. Lumea de deasupra universului este lumea îngerilor. Ea este invizibilă, în timp ce
cealaltă este vizibilă. Atât una cât și cealaltă își găsesc izvorul și forța existenței lor în natura
necreată, dar creatoare.
Copilăria este partea cea mai frumoasă a vieții, când uimirea și miracolul însoțesc toate clipele
copilului, dar trece repede, lăsând cele mai frumoase amintiri. „Copilăria este regatul în care nu
moare nimeni”, deoarece copilul, în naivitatea și optimismul său, nu conștientizează actul morții.
Micile lui spaime și înfiorări sunt cele în descoperirea lumii ce îl înconjoară. Copilul nu ascunde, el
mărturisește simțirea trăită în acest tărâm magic. Nimeni nu știe când și unde începe sau se termină
copilăria. Este o lume fermecată, duioasă, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla, orice!
Este vârsta la care suntem cel mai aproape de Dumnezeu, de îngeri și de toate tainele
existenței. Este singurul moment al vieții în care trăim totul la intensitate maximă.
Fiecare copil are o lume proprie, o lume frumoasă plină de naivitate, în care ar vrea să creadă
și să trăiască și cei mari. Gândurile lor inocente și idealurile lor îndrăznețe pot schimba acest
univers într-unul în care doar bucuria, belșugul și sănătatea ar fi la ele acasă.
Se spune că cei mici sunt mult mai apropiați de lumea spirituală, având în vedere că după
naștere, abia s-ar fi desprins de aceasta. Astfel, simțurile copilului ar transcende granița dintre
lumea văzută și nevăzută, punându-l în situația în care acesta poate comunica cu diverse entități
nevăzute de către adulți.
Îngerii sunt înconjurați de căldură, lumină și culori minunate și cu un sentiment de glorie.
Când sunt percepuți, se simte o căldură sufletească și o iubire nesfârșită. Îngerii vin în viața noastră
când suntem copii, adulți sau bătrâni. Ei ne învață înțelepciunea împărtășind cu noi grația lui
Dumnezeu, iluminarea care vine din ceruri.
Îngerii din cer vor coborî să mângâie copiii lumii întregi, să-i iubească pentru puritatea
sufletelor, fiindcă ei sunt binecuvântați de Dumnezeu. „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți,
căci unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu”, a spus Mântuitorul Hristos. Îngerii sunt alături
47
de copii în fiecare etapă a vieții lor. Ei sunt o instanță divină între copii și Dumnezeu, putând să-i
ajute în numeroase momente ale vieții, fără a interfera cu lecțiile lor de viață. Pentru a se bucura de
ajutorul și protecția lor divină, tot ce trebuie să facă este să-și deschidă mintea, sufletul și simțurile.
Îngerii intervin doar atunci când, fie ești în mare pericol, fie te abați prea mult de la drumul
sufletului. Exact așa cum face și un părinte cu ai săi copii la locul de joacă. Așadar, aceștia sunt
mesageri divini puternici și plini de iubire, care nu sunt limitați în timp și spațiu, deci te pot ajuta
permanent, indiferent de mărimea sau dificultatea lucrurilor pe care la ai de făcut.
Copiii vorbesc mereu cu îngerii lor așa cum fac cu cel mai bun prieten. Ei aduc energii
pozitive în viața copiilor. Mesajele lor le permit să aibă o viziune clară și pozitivă asupra unei
situații sau persoane.
Când ești îngeraș și crezi că totul e posibil, că luna chiar se uită la tine și că stelele îți zâmbesc
și le pui nume, parcă lumea e mai bună, mai frumoasă, mai plină de viață.
În viziunea unui copil, îngerii sunt ființe spirituale și sunt supuși voinței lui Dumnezeu, ca și
celelalte ființe create. Ei reflectă lumina și iubirea și sunt cei care iluminează și examinează sufletul.
Sunt căi de comunicare între cer și pământ. Nu doresc să facă din ființa lor un scop în sine, o religie
sau un cult în care oamenii să-i adore pe ei, ci vin să spună: „El este aici, El este cu voi, nu vă fie
teamă și iubiți-L din toată inima”.
Așadar, îngerii apar din iubirea lui Dumnezeu, pentru ca ei să îndemne spre bine, frumos și
iubire, pe copii, ocrotindu-i.
BIBLIOGRAFIE
1. Doven Virtue, Călăuzire zilnică de la îngerii tăi;

2. Doven Virtue, Mesaje de la îngerii tăi;
3. Hrisotom Filipescu, Copiii, îngerii pe pământ.
48
LUMEA ÎNGERILOR PRIN OCHI DE COPIL
Prof. Costea Elena-Alexandra

Școala Gimnazială Nr.4 Rm. Vâlcea
Te invit să fii din nou copil, să te laşi purtat de

imaginaţie şi de privilegiul de a fi tu însuţi. Priveşte lumea
prin ochi de copil şi vei avea acces la miracol. Vei constata
cu surprindere că ne va readuce starea în care suntem
deschişi, toleranţi, nu punem etichete, nu judecăm şi nu
suntem obsedaţi de câştig personal! Şi atunci, viaţa noastră se
va schimba radical! Simţindu-ne din nou copii, vom deveni mai creativi, vom fi unici şi ne vom
adapta rapid schimbării. Ţine cont, dragul meu, că înainte de a fi ai părinţilor, copiii sunt ai lui
Dumnezeu. De aceea, sufletul lor este pur şi curat, pentru că reflectă însăşi Lumina Creatorului.
Copiii au întotdeauna darul de a-i face pe oameni mai buni. De câte ori privim ochii sinceri ai
copiilor, ne dorim să retrăim copilăria. Pentru fiecare dintre noi (indiferent cum am trăit-o), aceasta
reprezintă un izvor de viaţă şi bucurie, de care fie că vrem, fie că nu, ne este tot timpul dor, mai ales
atunci când sufletul nostru este copleşit de suferinţe. În acest izvor tămăduitor se află rezervele
noastre sufleteşti pentru întreaga viaţă. Este locul cu cele mai dragi şi mai curate amintiri. Este
susurul sau glasul duios al mamei, cu poveştile şi alinturile copilăriei, jocurile lipsite de griji şi pline
de candoare, legătura nezdruncinată cu natura şi întâlnirea cu îngerul păzitor. Să ştii că atunci când
eşti copil, experimentezi o stare de iubire necondiţionată, o stare de fericire pură. Aşa că dacă vrei
cu adevărat să te vindeci, ÎNTOARCE-TE LA COPILUL DIN TINE!
În lumea visului meu nu încăpeau decât dragostea, libertatea, bucuria, adevărul. Adevărul!
Mântuitorul Iisus Hristos ne-a spus – am învăţat tot la o oră de Religie – că Adevărul ne face liberi.
Or, acolo, eu eram liber. Şi, curios, oameni mari nu prea erau în visul meu; doar îngeri şi stele. Nu
era loc acolo pentru lumea părinţilor mei de până mai ieri, de dedublare, unde ceva învăţam în
intimitatea căminului şi altceva spuneam atunci când ieşeam în lume. Dispăruse din visul meu şi
privirea tristă şi goală a bunicului – profesor de istorie – care nu-nţelegea cum toată munca lui, în
care crezuse la început din convingere, dar apoi din constrângere – comunismul -, n-a fost decât o
iluzie. Mare şi trecătoare ca viaţa lui. Se făcea, în visul meu, că aveam un calculator nou-nouţ. Ca
acela văzut pe la TV.Tot de la ea am învăţat cât de mult imităm, chiar şiadulţi fiind, pentru că mai
49
tot ce vedea la desene animate, reclame şi în unele cărţi dorea şi ea. Astfel, se îmbrăca la ore
matinale şi pe un timp destul de friguros cu rochii lungi de voal roz de prinţesă, nu pleca în grădină
după pătrunjel decât cu balerini cu paiete şi se bucura de orice cadou care avea o siglă recunoscută
din televizor, siglă care îl facea din start un succes sigur şi ceva de dorit. Pentru că mintea noastră se
„amprentează“ de ceea ce vede sau aude şi, dacă îmi permiteţi un exemplu, cam asemenea unei
plastiline moi pe care ne punem degetul şi-i modificăm astfel puţin forma şi textura. Pentru că
mintea este în principal un bun executant, ne serveşte foarte bine pe baza a ceea ce îi dăm să
proceseze, iar nevoia de a o cruţa şi de a o apăra cumva de stimulii care afectează negativ sistemul
stă cumva în puterea noastră, o putere care nu ţine numai de mintea raţională, ci şi de profunzimile
sufletului. Voalul roz, paietele şicoroniţele nu sunt rele în sine, ca nimic poate pe lumea asta, ci
modul în care noi le putem interpreta sau folosi, pentru că mintea operează cu raţionamente, mai
exact cu ce înseamnă pentru noi voal, roz, paiete şi coroniţe. Pot să însemne poveste, somn, vocea
mamei, bucurie, cadou, zi de naştere, dar şi suveranitate: eu dictez, sunt specială, merit să mă
ascultaţi, pentru că sunt prinţesă în regatul în care voi sunteţi supuşii mei. Sau înseamnă orice
altceva alegem să însemne. Deci, dacă nu putem evita locurile unde se doreşte doar formatarea
minţii noastre în roboţei ascultători şi consumatori de orice fel de produse, să contracarăm asta
gândind mai mult, mai responsabil şi schimbând, la alegerea noastră şi nu a producătorului,
semnificaţia a ceea ce percep simţurile noastreAvând mai puţine idei despre cum sunt ei, despre
cum e lumea şi cum trebuie să fii în viaţă ca să îţi fie bine şi să nu fii rănit, copiii lasă mai mult loc
pentru Cineva care le-a recunoscut valoarea şi ne-a dat-o, predat-o tuturor în cuvinte cu viaţă: „În
ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăţia
cerurilor? Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor, Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă
veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.“ (Matei 18, 1-3).
Povestea noastră a luat contur aici, la apus, când Bătrânul din Lună a decis să ne schimbe radical
soarta. Acesta ne-a spus o legendă despre un loc, care, cândva, era magic, unde pacea și fericirea
domneau și unde fiecare își avea propriul rol. Însa, cu timpul, acest echilibru s-a stricat, iar locul a
devenit un paradis devastat. Bătrânul din Lună voia să ne trimită acolo, ca să le pictăm la loc și ca
să umplem acele goluri cu frumoasele noastre acuarele. Am fost un pic derutați când am auzit că
trebuie să ne părăsim locul unde ne născuserăm, însă, împreună, am pornit curajoși spre locul
despre care ne spuse Bătrânul din Lună, spre Pământ.
Ajunși acolo, decorul nu ne-a surprins și un sentiment de nesiguranță și de ușoară frică
încolți în sufletele noastre. Însă, decorul nu era singurul care ne îngrijora. Nu mai aveam formele
noastre, nuanțele noastre, ci arătam puțin neobișnuit. Aveam mâini, picioare, ochi, gură,
50
nas….deveniserăm oameni! Dar, lucrul care ne întrista cel mai tare, era faptul că ne pierdusem
culorile! Și pe lângă asta, ne aflam într-o casa, unde nu mai locuia nimeni, o casa pe care Bătrânul
din Lună probabil ne-o dăruise. Eram triști, însă destinele noastre nu puteau fi schimbate. Deodată,
din căsuța colorată ieși un bătrânel: era mic și mergea greoi, purta haine vechi, ponosite, o vestă de
piele roasă și ne lumina sufletele cu ochii lui albaștri, adânciți adânc în orbite, iar noi ne amuzam de
barba lui carachioasă și lungă, peste care curseseră ani grei. Acesta veni și ne spuse să nu ne facem
grij, căci el avea să aibă grijă de noi și să ne protejeze de toate necazurile Pământului.
Așadar, ne-am stabilit în noul nostru cămin și am început să ne facem treaba și să le arătăm
oamenilor, cât de mult contează fiecare gest mic, făcându-i să înțeleagă că există ,,acea’’ zi de
mâine cu un motiv. Fie că împingi spre pervaz ghiveciul unei flori ca să se poată bucura de stropii
de ploaie, fie că ajuți o vânzătoare să-și ridice căruciorul peste o bordură înaltă, fie că îți împarți
mâncarea cu un cățeluș sau că donezi niște bani pentru niște copii orfani, care își doresc să meargă
la școală… toate acestea înseamnă ceva. Și contează. Contează foarte mult.
În fiecare seară, când cerul se îmbracă într-o mantie întunecată și misterioasă și se
împodobea cu mii de fluturi care pâlpâiau neîncetat, bătrânul venea și ne spunea povești despre
Lună. Le inventa de fiecare dată: ba ne spunea povestea de iubire între Soare și Lună, cum acesta
murea în fiecare seară ca Luna să poată să resprire, sau ne povestea pur și simplu despre un
misterios om care locuia acolo și care se spunea că este stăpânul timpului sau, uneori, ne recita
poezii. Astfel, am realizat că uneori nu ești pregătit ca cineva să-ți schimbe radical destinul, însă, în
astfel de momente trebuie să-ți amintești despre adevăratul tău rol în această lume și să-ți vezi
adevăratele calități. Noi, am dispărut de pe cer. Însă, am învățat că rolul nostru, este să-i schimbăm
pe alții, să-i facem mai buni.Pe Bătrânul din Lună nu l-am mai văzut, însă, uneori, aș vrea să pot să-
i vorbesc și să-i mulțumesc pentru tot ce am primit pe lumea aceasta. Această dragoste, care la
început avea formă de nesiguranța….nu o pot spune în cuvinte, însă o pot explica matematic. Între 0
si 1 sunt o infinitate de numere(0,1 ; 0,2; 0,1222). Dar, între 0 și 100 există o infinitate și mai mare.
Astfel, putem constata că unele infinități sunt mai mari decât alte infinități!
Ce vreau să spun, este urmatoarea:
- Multumesc Bătrânule din Lună pentru mica mea infinitate, mulțumesc că mi-ai dat
ocazia să văd mai mult decât puteam vedea și mulțumesc că mi-ai oferit niște prieteni extraordinari,
care mă vor ajuta în această misiune pe care o avem, de a aduce înapoi acel paradis pierdut, acea
Atlantidă scufundată.
51
DEZVOLTAREA SENTIMENTELOR RELIGIOASE LA PREŞCOLARI
Ed. SălişteMihaela&Dragomirescu Emilia, G.P.P. NORD 2 Rm.Vâlcea
Valorile morale ca: bunătate, răbdare, compasiune, toleranţă, respect, cinste, generozitate,
iertare, optimism, încredere, bucuria în faţa „minunilor” vieţii sunt desprinse ca mesaj din fiecare
categorie de activitate preşcolară, dar, poate educaţia religioasa este cea care le scoate în evidenţă
mai pregnant. Suportul dobândirii acestor valori morale va constitui baza formării unei atitudini
corespunzătoare faţă de societate, faţă de învăţătura creştină şi nu în ultimul rând, a dezvoltării
omului ca individ.
Pentru ca să avem tineri frumos formaţi, educaţia religioasă trebuie să înceapă de la cea mai
fragedă vârstă prin Botez, în primul rând, apoi prin Împărtaşirea cu Sfintele Taine periodic în
familie, unde va primi şi primele noţiuni religioase care vor fi aprofundate în cadrul organizat din
gradiniţă şi şcoală.
Iată de ce educaţia religioasă trebuie să înceapă de la vârste foarte mici, iar aceasta se face în
primul rând prin exemplul personal al părinţilor, al cadrelor didactice prin găsirea acelor mijloace
prin care copilul să devină cuviincios şi credincios. Trăirile religioase din această etapă pot deveni
hotărâtoare pentru întreaga viaţă. Fondul sufletesc al copilului este nepervertit, de aceea el credecă
tot ce face omul matur este bine.
52
Putem afirma că, pe lângă rolul fundamental al educatoarei în formarea calitaţilor morale şi
creştine la preşcolari se adaugă rolul familiei şi rolul preotului-slujitor al credinţei şi sfiinţeniei,
împreuna ducând la cultivarea atitudinii morale şi a credinţei copiilor.
Copiii pot fi învăţaţi diferite poezii, rugăciuni si povestiri religioase. Însă, conţinutul trebuie
astfel ales încât să se respecte particularităţile de vârstă ale copiilor, deoarece învăţătura creştină
cuprinde şi adevăruri de credinţă mai greu de înţeles. De asemenea conţinutul selectat trebuie
corelat cu noţiunile pe care le asimilează din alte arii curriculare: ştiinţe, arte, educaţie pentru
societate, limbă şi comunicare.
Bibliografie:
Înger, îngeraşul meu! - Educaţie religioasă, Irina Pleopeanu, Editura Corint,
Bucureşti, 2003
Educația religioasă.Repere teoretice și metodice, C. Cucoș, EdituraPolirom, Iași, 2009
CEI 4 ÎNGERI AI ADVENTULUI
Prof. înv. Primar Dogaru Nicuța Aura
CNI ”Matei Basarab”, Rm. Vâlcea
Chiar dacă mai sunt săptămâni până la Crăciun, tot vorbim despre splendida legendă a 4
Îngeri de Advent. Pentru că? pentru că povestea - sau mai bine zis, legenda, spune despre acești
mesageri care ar aduce oamenilor din întreaga lume câteva mesaje „ascunse” în perioada
Crăciunului, mesaje de pace, dragoste și milă. Decembrie, după cum știm, este luna Crăciunului, dar
este și luna mesajelor de dragoste. Și cine mai bine decât îngeri să răspândească mesaje de pace și
dragoste. Îngerii formează o parte semnificativă în legendele de Crăciun. Cuvântul „Înger”, de
origine greacă, înseamnă exact, Mesageri. Când Crăciunul este după colț, îngerii apar practic peste
tot. Se crede că îngerii de Crăciun umplu aerul festiv. Sunt alături de oameni, pentru a-i proteja pe
toată perioada sărbătorilor. Și printre atât de mulți îngeri, astăzi povestim legenda lui 4 Îngeri de
Advent. Patru ca săptămânile care alcătuiesc luna decembrie.
Povestea este foarte veche și îi fascinează chiar și pe cei mai sceptici, în special îndrăgiți
de copii, care sunt încă puri și naivi, sunt singurii care au văzut aceste creaturi cerești. Îngerii de
Advent au de transmis un mesaj de dragoste. Dar să aflăm mai multe prin istorie
53
Aceasta este povestea Îngerii Adventului care sunt doar 4, 4 sunt săptămânile dinaintea
Crăciunului. Povestea spune că acești îngeri vin în vizită la Pământ, îmbrăcați haine de altă culoare,
fiecare dintre ele reprezentând o anumită calitate. Este o poveste, o legendă, pe care ar trebui să o
cunoaștem cu toții, în special copiii, deoarece este o poveste splendidă, magică și intrinsecă de
lumină și pace interioară. Într-o lume din ce în ce mai haotică, care nu mai lasă loc ascultării
interioare, această poveste redă celor care o cunosc doar pacea interioară și adevăratul sens al vieții,
dragostea și respectul reciproc. Fiecare Îngerul Adventului purtarea unei rochii de altă culoare, care
reprezintă o anumită calitate:
ALBASTRU - reprezintă tăcerea și concentrarea interioară
ROȘU - reprezintă căldura și dragostea inimii
ALB - reprezintă lumina inimii
VIOLET - reprezintă spiritualitate subtilă, dragoste pură și pace a inimii
Fiecare Duminica de Advent, ne putem regăsi în fața colțului nostru de anotimpuri, sau
la pătuț, să aprindem o lumânare și poate să le spunem copiilor noștri povestea Îngerului
săptămânii.
Prima săptămână din decembrie: Îngerul albastru
Cu patru săptămâni înainte de Crăciun, se întâmplă ceva foarte important: un mare înger
coboară din cer pentru a invita locuitorii pământului să se pregătească pentru Crăciun. Poartă o
mantie albastră mare, împletită cu liniște și pace. Îngerul albastru reprezintă tocmai amintirea
interioară și tăcerea. Majoritatea oamenilor nu observă acest lucru deoarece sunt prea ocupați să
facă orice altceva. Dar îngerul cântă cu o voce profundă și numai cei care au o inimă atentă o pot
auzi. El cântă: „Cerul vine pe pământ, Dumnezeu vine să locuiască în inimile oamenilor. Fii treaz!
Deschide-i ușa! " . Astăzi trece acest înger și vorbește tuturor oamenilor. Iar cei care îl aud încep să
se pregătească de Crăciun cântând cântece și aprinzând lumânări. Aceasta este invitația care ne
aduce să ne pregătim pentru Crăciun.
A doua săptămână din decembrie: Îngerul Roșu
Îngerul roșu el este al doilea înger care se dezvăluie în a doua săptămână a lui
decembrie care cu mantia roșie coboară din cer, purtând un coș gol cu mâna stângă. Coșul este țesut
cu raze de soare și poate ține doar ceea ce este ușor și delicat. Îngerul roșu trece peste toate casele și
caută puțină dragoste, privind în inimile tuturor oamenilor. Dacă îl găsește, îl ține în coș pentru a-l
încredința cerului. Și acolo sus, sufletele tuturor celor care sunt îngropați pe Pământ și a tuturor
îngerilor iau această dragoste și o fac ușoară pentru stele. Nu este surprinzător că roșul mantiei sale
reprezintă dragostea.
54
A treia săptămână a lunii decembrie: Îngerul Alb

În a treia duminică din decembrie, a înger tot alb și luminos coboară spre pământ. Ține
în mâna dreaptă o rază de soare care posedă o minunată putere. El merge la toate ființele umane în
inimile cărora îngerul roșu găsise dragoste autentică și le atinge cu raza sa de lumină. Apoi, această
lumină pătrunde în inimile acestor oameni și începe să le lumineze și să le încălzească din interior.
Și parcă soarele luminează în ochii lor și coboară în mâinile lor, picioarele și tot corpul lor.
Chiar și cei mai săraci, cei mai umili dintre oameni sunt astfel transformați și încep să
semene cu îngerii, pentru că au un pic de dragoste pură în inimile lor. Dar nu toată lumea îl vede pe
acest înger alb. Numai îngerii îl văd și pe cei ale căror ochi au fost luminați de lumina sa. Cu
această lumină din ochi se vede chiar și micul Copil care se naște în iesle. Albul reprezintă simbolul
luminii și strălucește în inima celor care cred, reprezintă lumina,prezent doar în inimile celor care
pot vedea lumina Crăciunului. Îngerul alb luminează inima și ochii care pot auzi și vedea pacea.
A patra săptămână a lunii decembrie: Îngerul purpuriu
Îngerul purpuriu apare în a patra și ultima săptămână de Advent. El apare în cer cu
mantia purpurie. Culoare violet este asociat cu cea mai subtilă spiritualitate,
reprezintădragosteadevarata și aduce cântece și bucurie pe Pământ pentru sosirea Pruncului Iisus.
Îngerul purpuriu trece peste pământ ținând o cetă de aur cu brațul stâng vestind iminenta naștere a
Pruncului Iisus. El cântă muzică foarte dulce cu această cetă de aur și cântă un cântec foarte
armonios și clar. Dar pentru a o auzi, trebuie să ai o inimă tăcută și atentă. El cântă marele cântec al
Păcii, cântecul Crăciunului Copilului și al Împărăției lui Dumnezeu care vine pe pământ. Mulți
îngeri îl însoțesc și ei și ei cântă și se bucură în ceruri. Apoi toate semințele care dorm în pământ se
trezesc și pământul însuși ascultă și tresare: cântarea îngerilor îi spune că Dumnezeu nu o uită și că
într-o zi va fi din nou un Paradis. Culoarea violet a rochiei sale este formată din unirea albastru și
roșu, astfel încât mantia ei reprezintă dragostea, cea profundă, care se naște atunci când suntem în
armonie cu noi înșine.
Crăciunul ajunge în inimi în vârful picioarelor, în tăcere, și suntem adesea prea ocupați
cu exteriorul pentru a-i oferi spațiu în interiorul nostru. Cu această poveste magică și delicată, se
transmite un pic din acea seninătate care lipsește prea des în viața de zi cu zi. Oprirea pentru o clipă
și gândirea că există ceva mai bun chiar și în noi înșine și transmutarea acestui gând cu gesturi de
dragoste față de aproapele nostru, dar și față de noi înșine este cel mai bun cadou de Crăciun pe care
ți-l poți oferi ție și celor din jur.
55
ÎNGERUL PĂZITOR AL COPIILOR
Prof. Înv. Preșcolar – Drăgănescu Petronia
Sc. Gimnazială Domnească(G.P.P. NR.2 TG. NEAMŢ)
Ingerii sunt duhuri, adica fiinte fara trup, inzestrate cu minte, vointa si putere, cum spune Sf.
Scriptura : " Cel ce face pe ingerii Sai duhuri si pe slujitorii Sai para de foc" (Ps. CUI, 4), si cum
adevereste Sf. Traditie. Fapturile inzestrate cu minte sau ratiune, se impart in ingeri si oameni.
Fapturile rationale netrupesti sunt ingerii. Ei sunt firi intelegatoare, pentru ca sunt fara de trup, au
fost randuiti sa locuiasca sus, in locuri usoare, si sa aiba o fire usoara si repede.
Cuvantul inger, care vine din limba latina, iar in aceasta din limba greaca, inseamna vestitor,
Ingerii au, printre altele, sa vesteasca oamenilor voia lui Dumnezeu, asa cum Arhanghelul Gavriil a
vestit pe Fecioara Maria ca va naste pe Mantuitorul (Luca I, 26-38), iar pe preotul Zaharia ca el si
sotia sa Elisabeta vor avea fiu (Luca I, 11 - 19). Numarul ingerilor e foarte mare. Sf. Parinti numara
noua cete ingeresti ". PSEUDO-DIONISIE Areopagitul le imparte in trei triade, sau trei serii de cate
trei. Prima triada e vesnic in jurul lui Dumnezeu, in unire nemijlocita cu acesta si e formata din
Serafimii cei cu ctae sase aripi, din Heruvimii cei cu ochi multi si din tronurile prea sfinte. A doua
triada e alcatuita din domnii, puteri si stapaniri. A treia triada s formata din incepatorii, arhangheli si
ingeri.
Faptul că Dumnezeu rânduieşte fiecăruia înger păzitor arată grija deosebită a lui Dumnezeu
pentru făptura Sa, şi trebuie să-I fim recunoscători pentru aceasta. Îngerii ocrotesc în mod deosebit
pe copiii cei mici şi încă cu câtă grijă îi păzesc! Odată, doi copii se jucau pe un drum. Unul dintre ei
a luat o piatră în mână şi a vrut să-l lovească pe celălalt în cap. Acela însă nu vedea ce vrea să facă
prietenul său. Dar în ultima clipă se vede că îngerul său l-a făcut să vadă ceva, a sărit într-o parte şi
piatra nu l-a lovit. Altădată o mamă a luat împreună cu ea la ogor pe pruncul ei. După ce l-a alăptat,
l-a pus în leagăn şi s-a dus să lucreze. După puţină vreme s-a întors la copil şi s-a înspăimântat de
cele pe care le-a văzut. Copilul ţinea în mână un şarpe şi se uita la el. Ce se întâmplase? După ce l-a
alăptat pe copil, rămăsese puţin lapte în jurul gurii lui. Un şarpe mirosind laptele s-a dus şi a început
să-l lingă, iar copilul l-a prins cu mânuţa sa şi nu-i dădea drumul. Văzând mama acestea a început să
strige. Copilul speriindu-se a dat drumul şarpelui, iar acesta a fugit. Dumnezeu îi păzeşte pe copii.
56
„Fiecare credincios are alături de el un înger ca ocrotitor și păstor, pentru a-l conduce la viață”
(Sf. Vasile cel Mare). Îngerul păzitor e al nostru nu putem să-l „împrumutăm”. Sunt atât de
importanți pentru sănătatea noastră spirituală încât Dumnezeu ne-a binecuvântat cu un înger
personal. „Mare este demnitatea sufletului omului, întrucât fiecare om are de la începutul vieții un
înger trimis să-l protejeze”. (Sf. Ieronim )
Copii au felul lor de a vedea lumea si sunt singurii carora nu le este frica de viitor.Isi zidesc
fericirea pe visuri iar povestile in care binele invinge raul fac parte din realitatea lor.Toate gandurile
marete, toate inventiile cu adevarat importante au izvorat din sufletul unui copil care a visat sa-si
depaseasca conditia si sa impresioneze lumea demonstrand astfel ca evolutia societatii depinde de
ambitia visului unui copil.Sunt copii care trebuie sa lupte pentru apararea propriilor drepturi, copii
pentru care dragostea inseamna atat de mult tocmai pentru ca le lipseste.
Acesti copii au nevoie doar de o sansa pentru a-si demonstra valoarea.E atat de greu sa ajungi la
sufletul unui copil insa e o aventura care merita intr-adevar traita.Copii detecteaza
artificialitatea,minciuna si egoismul,oricat de mult ai incerca sa-ti maschezi atitudinea.
Merita sa lupti pentru a castiga increderea unui copil, caci inima lui e mai pretioasa decat o
comoara, mai fragila decat o floare, mai bogata decat intreaga avere a lumii.
Bibliografie:
http://dreptate.org.ro/2013/08/20/priveste-un-inger-prin-ochii-unui-copil-video/
https://www.aparatorul.md/daca-vrei-sa-vezi-raiul-pe-pamant-priveste-in-ochii-unui-copil/
https://doxologia.ro/societate/terapie-pentru-suflet/lumea-vazuta-prin-ochii-copiilor
57
CRĂCIUNUL PRIN OCHI DE COPIL
Dumitrana Aura
Şcoala Gimnazială Nr.4
Crăciunul, izvor de viaţă şi de bucurie, cea mai iubită şi mai feerică sărbătoare creştinească, îşi
cerne lumina şi vraja, prin dantela de argint a iernii, în fiecare an, pe 25 decembrie, când fiecare
surâs cald de copil aşteaptă cu emoţie pe bunul Moş Crăciun.
În sufletul blând şi vesel de copil, Crăciunul înseamnă zăpadă...,derdeluş...,vacanţă...poveşti la
gura sobei,...brad împodobit,...cadouri de la Moş Crăciun,...colinde,...tradiţii.
Ce-nseamnă Crăciunul?...înseamnă perdea de fulgi pufoşi, frumoşi, gingaşi ce mângâie
zâmbetul cald şi luminos de copil într-o albă zi de iarnă, flori de gheaţă la fereastra-mpodobită cu
miresme şi aripi de fluturi albi.
Ce-nseamnă Crăciunul?...derdeluş de catifea albă şi scânteietoare, tărâm de poveste unde
glasuri de copii, chipuri vesele şi-mbujorate gustă din dulceaţa dimineţilor de zahăr când, pe
sănioară, zboară-zboară aşa cum le şoptesc cântecelele copilăriei.Zâmbete calde de copii se
împletesc cu clinchete de clopoţei şi derdeluşul se umple de culoare, bucurie, chef de joacă cântec ş
hohote de veselie...săniuţe jucăuşe, oameni de zăpadă, bulgăraşi buclucaşi, un mic univers ce
pulsează de viaţă, în care copilul pluteşte şi intră încetul cu încetul în haina unor personaje de
poveste: Crăiasa Zăpezii, Renul lui Moş Crăciun, Zâna Iarna ,,Omuleţii de zăpadă.
Ce-nseamnă Crăciunul?...înseamnă vacanţă pentru prichindei, zile senine de iarnă pline de
relaxare şi timp liber pentru jocuri, clipe de neuitat în jurul bradului alături de cei dragi , nopţi
minunate în căsuţa plină de căldură a bunicilor, momente de veselie, nostalgia serilor dedicate
poveştilor la gura sobei.E plăcut când ne revedem după vacanţa de iarnă şi copilaşii împărtăşesc
impresii din vacanţă; bunicii sunt mereu prezenţi în istorioarele lor, şi sunt tare bucuroşi când îşi
amintesc poveştile spuse de bunica despre naşterea lui Iisus Hristos, despre obiceiuri şi tradiţii de
iarnă, basmele atât de dragi ale copilăriei.
Ce-nseamnă Crăciunul?...înseamnă brăduţ împodobit cu mare bucurie, globuri, beteală,
îngeraşi, steluţe şi-un întreg alai de podoabe.Seara când se-mpodobeşte brăduţul e ca o poveste; în
casă e cald şi miroase a cozonaci;câtă bucurie în privirea celor mici când pun pe crenguţe podoabe
din mânuţele lor harnice şi-i cântă cu mult drag „ O brad frumos”, apoi aşază în vârf îngeraşul
protector sau steluţa.
58
Ce-nseamnă Crăciunul?...înseamnă cadouri pentru cei mai cuminţi îngeraşi; în jurul brăduţului
copilul se gândeşte cu emoţie dacă scrisorica a ajuns la Moş Crăciun; dacă bătrânelul cel bun din
când în când, i-a mai iertat câte o poznă, sau poate dacă a fost el atât de-ascultător încât să merite
atâtea daruri.Brăduţul e pregătit, miezul nopţii se apropie, iar cei mici sunt furaţi de lumea
viselor.Adorm cam greu fiindcă, de emoţie, ard puţin obrăjorii, inima bate mai tare ca de obicei şi,
în plus, zboară nişte fluturaşi prin stomac.Ştiu că atunci când ei visează,o să vină Moş Crăciun să
pună cadourile sub brad.Din când în când apare întrebarea: Dacă nu vine?Trebuie să vină.,de ce să
nu vină?Tare ar vrea să le-aducă cadourile ce l-au rugat.De fapt, prichindeii şi-ar dori să nu adoarmă
deloc, ca să-l surprindă pe Moş Crăciun, dar nu reuşesc.Adorm şi visează că a venit Moşul, şi stau
de vorbă cu el şi-i spun o poezie sau un cântecel.
Ce-ar însemna Crăciunul fără colinde?...o floare fără polen, un copil fără mămică, un fluture
fără aripioare, o vioară fără arcuş.Câtă vibraţie transmite această muzică, aceste versuri! Nu există
prichindel care să nu pregătească un colind pentru Moş Crăciun, nu există prichindel care să nu-i
cânte Moşului celebrul „Moş Crăciun cu plete dalbe”.
Pentru copii colindatul trebuie să fie un prilej de întărire a credinţei, de conştientizare a
faptului că un bun creştin trebuie să fie onest, bun cu aproapele, să-şi respecte părinţii şi bunicii, să
nu fie răzbunător. E adevărat faptul că în mersul la colindat copiii sunt mesagerii sentimentului de
bucurie, de incantaţie sufletească şi mai puţin a ideilor de dogmă creştină,pe care nu o înţeleg încă.
Ce-nseamnă Crăciunul?...înseamnă cele mai frumoase tradiţii care împodobesc o sărbătoare
unică în măreţia şi splendoarea ei. Abia aşteptă copilaşii să meargă cu Pluguşorul, cu Capra, cu
Sorcova şi să le cânte gospodarilor “Bună dimineaţa la Moş Ajun”. Iar în zonele unde tradiţile sunt
respectate cu sfinţenie, copilaşii se întorc acasă cu trăistuţele pline de nuci, colaci, mere şi alte
bunătăţi de la gazdele care-au primit colinda. Nu există gospodar care să nu-ntâmpine cu mare
bucurie pe colindători, nu există gospodar care să nu-şi împodobească casa, nu există casă în care să
nu se simtă aroma de cozonac proaspăt, turte delicioase umplute cu nuci şi miere şi alte bucate cu
care an de an îi întâmpină pe cei care vin să le însenineze sărbătorile.
Haideţi să ne-ntoarcem puţin la sufletul cald de copil ce emană candoare, bunătate şi dragoste
...să revenim la copilărie, să învăţăm să readucem în prezent tot ce a fost miracol în trecut:iarna,
vacanţa, brăduţul, colindele, tradiţiile, poveştile la gura sobei ,pe bătrânul Moş Crăciun,....haideţi să
simţim cu toţii Crăciunul prin ochi de copil!...
Bibliografie:
,, Îndrumător pentru elemente de educaţie religioasă în învăţământul primar,, , Editura Grafika
Print, Bucureşti, 1999
59
ARHANGHELUL MIHAIL,ÎNGER AL PĂCII
prof.înv.primar Dumitrescu Corina Elena

Școala Gimnazială Nr.4 Rm.Vâlcea,jud.Vâlcea
Fiecare om are cel puțin un înger păzitor, căci se spune în Marea Evanghelie a lui Ioan: "fiecărui
om i s-a dat un înger păzitor, invizibil, care îl însoțește de la naștere și până la moarte. Acest înger ajută
omul să-și eleveze conștiința și se îndepărtează pe măsură ce omul, împins de egoism, renunță de
bunăvoie la credința în Dumnezeu și la iubirea pentru aproapele său."
Îngerul păzitor este cel care ne inspiră, ne ghidează, ne apără în mod tainic. Principala misiune
legată de ființa umană pe care o protejează este de a o îndruma spre lumina și eternitatea lui Dumnezeu.
Arhanghelul Mihail este cunoscut ca Înger al Păcii, el ne îndeamnă să ne împăcăm cu noi înșine
și, astfel, să restabilim Pacea Universală.
Despre Sfântul Arhanghel Mihail, acțiunile, misiunea lui divină extraordinară apar multe referiri
în Biblie, atât referitoare la cele din trecut, cât și la misiunea sa din evenimentele descrise în Apocalipsă.
Lui i s-a dat rolul de a aduce prima din cele șapte plăgi care sunt descrise ca "Mânia lui
Dumnezeu", de fapt karma negativă acumulată de omenire, și care astfel se poate manifesta pentru a-i
elibera pe cei care au generat-o, în măsura în care sunt pregătiți pentru aceasta.
O frumoasă credință ne transmite că Dumnezeu, după ce l-a creat pe Arhanghelul Mihail, l-a pus
să stăpânească forțele, spiritele naturii, ale zăpezii, fulgerului, tunetului, vântului și norilor.
Rudolf Steiner, în cartea sa Misiunea lui Mihail, spune că fierul meteoritic a fost aruncat de către
Arhanghelul Mihail pe Pământ pentru a neutraliza efectele trăirilor negative ale oamenilor.
Arhanghelul Mihail este binecunoscut ca Protectorul Relației Maestru-discipol, Păzitorul celor
douăsprezece triburi ale lui Israel, Sfânt Protector al bisericii pe Pâmânt.
Fiind un protector divin prin excelență, Arhanghelul Mihail este apelat adeseori de biserică și de
comunitatea creștină ca să apere de rău.
Arhanghelul Mihail este invocat adeseori ca să trezească, întărească și protejeze credința
adevărată, deplină, puternică, profundă, fermă și de nezdruncinat în Dumnezeu.
Unele scrieri angelice, arhanghelul Mihail este descris ca protector invincibil.
Iată câteva exemple din Biblie, Daniel 10, 13; 10,21; 12, 1:
“Dar căpetenia împărăției Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci și una de zile; însă iată că Mihail,
una din Căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor și am ieșit biruitor acolo, lângă împărații
Persiei”;
“Dar vreau să-ți fac cunoscut ce este scris în Cartea Adevărului.
60
Nimeni nu mă ajuta împotriva acestora, afară de Voievodul vostru Mihail”;

“În vremea aceea se va scula Marele Voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci
aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile și până la vremea aceasta.
Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, și anume oricine va fi găsit scris în carte.”
Arhanghelul Mihail este Ghid Divin al sufletelor umane.
Arhanghelul Mihail este Ghid divin al sufletelor umane, pe care le ghidează către Dumnezeu.
El este descris, uneori, ca deținând cheile Cerului (Paradisului).
Arhanghelul Mihail este întotdeauna stăpânul sufletelor.
Testamentul lui Avraam, lucrare care datează din secolul II d.C. îl prezintă pe Arhanghelul
Mihail ca fiind atât de apropiat de Dumnezeu încât, prin intervenția sa în fața lui Dumnezeu, el poate
chiar să salveze sufletele din infernuri și să le ghideze către Ceruri (Sferele tainice superioare ale
Manifestării).
În ipostaza Celui care cântărește sufletele, arhanghelul Mihail este înfățișat ținând în mână o
scală a dreptății sau o balanță în care, pe fiecare platan, se află câte un mic trup gol, reprezentând
sufletele: cele acceptate au, de obicei, mâinile împreunate într-un gest de recunoștință, iar cele păcătoase
exprimă groază în privire și atitudine.
Arhanghelul Mihail este, de asemenea, însărcinat cu cântărirea faptelor bune și a faptelor rele ale
sufletului care tocmai a părăsit definitiv trupul prin așa-zisa moarte. El hotărăște, în funcție de meritele
lor, ca cei răi să meargă în iad, iar cei buni să meargă în Paradis.
Arhanghelul Mihail ne îndeamnă:
„Amintește-ți mereu natura ta adevărată: tu ești copilul preaiubit al lui Dumnezeu, plin de
putere, bunătate și creativitate!”
Arhanghelul Mihail ne învață, îndrumă, susține, ajută, inspiră, impulsionează, îndeamnă, ocrotește
și veghează să ne reamintim mereu natura noastră adevărată – suntem cu toții, indiferent de sex, vârstă,
studii, ocupație, religie, rasă, copiii preaiubiți ai lui Dumnezeu; suntem copiii lui Dumnezeu și
Dumnezeu ne iubește.
Arhanghelul Mihail ne ajută să trăim plenar condiția de copii preaiubiți ai lui Dumnezeu.
Atunci când ne aducem cu adevărat aminte, când devenim, când suntem copiii lui Dumnezeu
avem acces la o cunoaștere divină, la un preaplin, dispunem de o putere divină pe care suntem ghidați
cum să o folosim în bine, suntem întotdeauna plini de bunătate și spontan genial creativi.
Iisus a spus: „Lăsați copiii să vină la Mine, căci a lor este Împărăția Cerurilor”.
Este vorba despre copilul nostru interior, care există, în mod potențial, în fiecare dintre noi și este
viu, liber, fericit, minunat, împlinit, bucuros, vesel, spontan, sănătos, armonios și puternic în bine.
Trezirea deplină a copilului interior ne conferă accesul la Împărăția Cerurilor.
Arhanghelul Mihail este Înger al cunoașterii și împlinirii menirii
61
Pentru meritele sale extraordinare, Dumnezeu i-a dat Arhanghelului Mihail puterea de a vedea întreaga
anvergură a Creației Sale.
Arhanghelul Mihail ne călăuzește către Dumnezeu.
Arhanghelul Mihail ne ajută să cunoaștem menirea noastră în viața pământească și să o împlinim.
Ne ajută să dobândim răbdare în așteptarea împlinirii Voinței Divine atunci când realizăm
menirea.
Ne oferă revelații, sfaturi sfinte, pline de înțelepciune.
Scriitorul francez Victor Hugo îl numește “Îngerul bunelor sfaturi”.
Arhanghelul Mihail este întotdeauna reprezentat foarte tânăr și frumos.
Descrierea Arhanghelului Mihail în Biblie:
„Și mi-am ridicat ochii și iată un om îmbrăcat în veșminte de in, iar coapsele încinse cu aur curat și de
preț, trupul lui ca și crisolitul și fața lui ca fulgerul, iar ochii lui ca flăcările de foc, brațele și picioarele
lui străluceau ca arama lustruită și sunetul cuvintelor lui ca vuietul unei mulțimi.” (Daniel cap. 10,5)
În unele scrieri angelice, arhanghelul Mihail este descris ca purtând, în unele ipostaze, haină
foarte frumoasă albastră, în alte ipostaze, haină rosie; în alte ipostaze haină aurie.
Prezența subtilă, sublimă, divină, angelică, inspiratoare, impulsionantă, protectoare, puternică a
arhanghelului Mihail poate fi simțită în sfera planetei Pământ.
Atunci când invocăm, cu o credință puternică, profundă, deplină, în universul nostru lăuntric,
Numele și Prezența tainică a Arhanghelului Mihail, în ființa noastră apare o stare distinctă ce
evidențiază că începem să beneficiem de pe urma influenței lui divine.
Atunci când ne gândim, într-un mod ferm și cu o credință deplină, la realitatea existenței
Arhanghelului Mihail îl chemăm totodată, îl invocăm în universul nostru lăuntric, putem după aceea să
intrăm și să ne menținem în stare de comuniune cu realitatea lui tainică.
Nu trebuie să uităm nicio clipă că pentru a beneficia de fiecare dată, într-un mod liber, de pe
urma ajutorului lui, trebuie să nu uităm că este în prealabil necesar să-i cerem de fiecare dată ajutorul.
Bibliografie:
1. Biblia Ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misune al Bisericii Ortodoxe Române, 2004
2. Pleșu, Andrei, ”Despre îngeri”, București, Editura Humanitas, 2015
62
„LĂSĂȚI COPIII SĂ VINĂ LA MINE...”
Ed. Dumitrescu Ana Maria

prof. Antonescu Maria-Adriana
Școala Gimnazială Comuna Budești, județul Vâlcea
Cea mai frumoasă rugăciune pe care o poate face un om, un creştin este să dea viaţă unui
copil, să fie împreună creator cu Dumnezeu. Prin aceasta, fiinţa umană se înalţă către Creatorul său
şi păşeşte prima treaptă spre desavârşire.
Cuvintele lui Hristos ”Lăsaţi copiii să vină la Mine, că a unora ca aceştia este Împărăţia
cerurilor”, (Matei 19,14) este o poruncă pentru noi toţi sau numai un îndemn?
Aceste cuvinte sunt o poruncă pentru noi toţi care vrem să ne mântuim, şi să ne silim să
avem inimă smerită şi nevinovată de copii. Dar vezi că nu a zis că numai a acestora este Împărăţia
cerurilor, ci: „a unora ca aceştia”. Adică toţi care prin darul lui Dumnezeu şi prin lucrarea faptelor
bune ajung la măsura curăţeniei şi a nevinovăţiei pruncilor, vor dobândi Împărăţia cerurilor.
Această poruncă priveşte şi pe părinţii trupeşti. Că au prima datorie faţă de copii să le dea viaţă, să-i
lase să vină la viaţă, iar nu să-i omoare. Apoi au poruncă să-şi crească copiii în credinţă şi în frică
de Dumnezeu, în rugăciune şi în viaţă curată. De vor face aşa, copiii lor vor creşte bine, vor purta în
ei pe Hristos şi vor urma toată viaţa lui Hristos. În felul acesta vor împlini şi ei porunca
Domnului: „Lăsaţi copiii să vină la Mine!”.
De ce totuşi Mântuitorul cheamă pe copii la Sine înaintea tuturor oamenilor şi ni-i dă drept
modele de desăvârşire?
Așa cum ne învață religia, Iisus a iubit copiii. El iubea firea lor copilărească, zburdalnică,
sinceritatea, lipsa de prefăcătorie, curățenia lor sufletească.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos, fiind Însuşi izvorul nemărginit al dragostei, al curăţiei şi al
nevinovăţiei, din dragostea Sa cea nemărginită iubeşte pe copii pentru nevinovăţia lor şi îi cheamă
la Sine, ca să ne dea nouă pildă spre a urma cu fapta curăţenia, nevinovăţia şi nerăutatea pruncilor şi
a copiilor curaţi. Prin cuvintele: „Lăsaţi copiii să vină la Mine” , Domnul ne arată că El iubeşte pe
copii şi nevinovăţia lor şi cu pilda ne îndeamnă pe toţi să fim ca ei.
Putem considera copiii, ca fiind îngerii pământești ai lui Dumnezeu. De ce? Toți adulții au simțit la
un moment dat în viață lor cum copiii sunt capabili să schimbe o viață. Prin ei tristețea se schimbă
în bucurie, răzbunarea și ura se transformă în pace, prin ei se aduce poftă de viață acolo unde
aceasta nu mai există.
63
Putem afirma cu toată tăria că

aceste mici ființe sunt cea mai
puternică armă împotriva răutăților
adânc înrădăcinate în inimile
oamenilor. Copiii ne învață tot timpul
bunătatea, iertarea, uitarea, empatia,
milostenia, mila, iubirea fără interes.
Copiii nevinovati care se duc la Domnul de mici, pot fi consideraţi sfinţi şi deci modele de
urmat pentru noi?
Pot fi consideraţi sfinţi şi modele de urmat pentru noi cât priveşte nevinovăţia şi curăţia lor,
dar nu şi lupta şi suferinţa pentru lucrarea poruncilor lui Dumnezeu. Căci ei au intrat în Împărăţia
cerurilor numai pentru nevinovăţia vieţii, nu şi pentru ostenelile faptelor bune pe care le-au îndurat
cu bărbăţie sfinţii lui Dumnezeu, care prin multe suferinţe şi prigoane pentru Hristos au dobândit
cununa muceniciei şi viaţa veşnică (Matei 5,10-13; Fapte 14,22). Mântuitorul nostru Iisus Hristos a
zis: „Adevarat va zic voua: De nu vă veţi întoarce şi de nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra întru
impărăţia cerurilor.” (Matei 18,3). Dar la această nevinovăţie şi curăţenie a pruncilor, sfinţii lui
Dumnezeu prin mari lupte, osteneli şi chinuri, au ajuns.
Ce răspuns greu vor da înaintea Domnnului acei părinţi trupeşti şi sufletesti care
smintesc pe fiii lor şi nu poartă grijă de mântuirea sufletelor lor?
Părinţii trupeşti şi sufleteşti, care smintesc prin faptele şi cuvintele lor pe fiii si fiicele lor şi
nu poartă grijă de mântuirea sufletelor lor, au asupra lor ”vaiul” spus de Mântuitorul: „Vai lumii
pentru sminteli!… Dar, mai vai de cel prin care vine sminteala!… Acela mai bine şi-ar lega o
piatră de moară de grumaz şi să se arunce în adâncul mării” (Matei 18,6-7 ). Prin greutatea pietrei
de moară se arată cât de greu este păcatul smintelii, care aduce pierderea tuturor celor ce s-au
smintit. Iar pentru nepurtarea de grijă a părinţilor trupeşti şi sufleteşti, privind călăuzirea copiilor şi
creştinilor pe calea mântuirii, aceştia vor lua osânda lui Eli preotul care nu a purtat de grijă de cei
doi fii ai săi, Ofni şi Finees, lăsându-i să facă multe răutăţi înaintea Domnului. Din această
nepurtare de grijă şi-a pierdut viaţa şi sufletul atât preotul, cât şi fiii săi, iar sicriul Legii Domnului a
fost luat în robie de Filisteni (I Regi 4,18-20; I Regi 2,13-18).
„Curăţindu-se prin botez şi nefiind spurcat de păcatele cele cu voie, sufletul de prunc este
prin nevinovăţia, simplitatea, nerăutatea sa, înrudit cumva cu firea îngerilor, şi ca atare nu numai că
nu pune piedici apropierii îngerului păzitor, ci poate că o şi atrage. Copilul este îmbrăcat în trup
subţire şi slab, şi poate că din această pricină lumea duhovnicească îl vede mai repede, iar el o vede
64
mai repede pe ea. Şi cine trimite îngerii la pruncii omeneşti, dacă nu Însuşi Făcătorul îngerilor şi
oamenilor?
Gândiţi-vă: Cerul se pune în mişcare ca să păzească pe pământ viaţa sau neprihănirea unui
prunc, şi cu toate astea sunt unii care ascultă fără compătimire cum strigă un prunc pe genunchii
sărăciei, care privesc cum cresc proprii lor copii fără să le dea mai multă atenţie decât ierbii care
creşte pe câmp?” (Sfântul Filaret al Moscovei, Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia,
București, 2011, p. 43)
Așadar, să ne iubim copiii, să-i prețuim ca pe cel mai sfânt dar oferit de Dumnezeu, să avem
răbdare cu neputințele lor, să-i ajutăm să-și păstreze cât mai mult firea îngerească pentru că nu
degeaba se spune: „Un copilaș este un îngeraș ale cărui aripi descresc pe măsură ce picioarele îi
cresc”. (Mark Twain)
BIBLIOGRAFIE:
https://episcopiagiurgiului.ro
Mamalakis, P., 2017, Principii ortodoxe de creștere a copiilor, Editura Sophia
www. biblioteca-digitală
LUMEA ÎNGERILOR
Înv. Deaconescu Mihaela

Școala Gimnazială Budești
La Taina Botezului, primești un înger care să

te ajute și să te ocrotească de rele. Acesta se
numește înger păzitor.
Îngerul nostru ne veghează și ne dă
sfaturi , chiar dacă
noi nu îl vedem.
Prietenii tainici ai oamenilor sunt spiritele numite sfinții și
îngerii.
Putem în fiecare zi să îi cerem ajutor, că el ne va da mereu
sfaturi.
Îngerul păzitor caută în toate momentele vieții noastre să ne

îndrepte spre Bine ,dar alegerea este numai a noastră dacă
ascultăm cu atenție și ne deschidem sufletul la povețele lui sau
nu .
Trebuie să ne rugăm mereu îngerului nostru păzitor,
ascultând de glasul lui şi mulţumindu-i că are grijă întodeauna de
noi.
65
O rugăciune pentru copii cunoscută de mici este ,,Îngerașul”:

Înger, îngerașul meu,
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine
Si mă-nvață să fac bine!
Eu sunt mic - tu fă-mă mare;

Eu sunt slab - tu fă-mă tare;
În tot locul mă-nsoțește
Si de rele mă ferește!
LUMEA ÎNGERILOR VAZUTA PRIN OCHI DE COPIL

Popșa Mihaela
Școala Gimnazială Nr. 5 Sighetu Marmației
Județul Maramureș
„Îngerul”... e povestea care, odată citită elevilor mei, mi-a oferit o grămadă de răspunsuri la
întrebarea: „Ce înțelegeți voi prin cuvântul înger? Răspunsurile curgeau, erau foarte diferite,
interesante, ba chiar am simțit că unele trebuie dezbătute, deoarece depășeau, după părerea mea,
gândirea unui elev de clasa a IV-a, împingându-l spre tristețe.
Acestea fiind spuse, vă las aici câteva dintre răspunsurile elevilor mei:
„Înger – persoană care nu trădează”
„Înger – oamenii care mă îndrumă spre bine”
„Înger –un om fără păcate”
„Înger – ajutoarele lui Dumnezeu”
„Înger – copiii nenăscuți”
„Înger – copiii mici, până-n 7 ani”
„Înger – mama”
„Înger – mama mea care a plecat la ceruri”
66
LUCRAREA ÎNGERILOR ÎN VIAȚA OAMENILOR
Profesor Marinescu Elena

Șc. Gimn. ,,Anton Pann,, Rm Vâlcea
- Putem vedea îngeri, unde?

- Se arată ei oamenilor, când?
Sunt întrebări ale elevilor și curiozitatea lor te cheamă, pe tine adultul, să găsești răspuns cu argumente
din textele biblice, din viața personală și de ce nu din mărturiile altora!
- De ce îngerii sunt reprezentați în iconografia bisericii creștine cu trupuri omenești și
cu aripi?
În Sf. Scriptură descoperim numeroase prezențe ale îngerilor în viața oamenilor care respectă
cuvântul lui Dumnezeu.
În Vechiul Testament:
∑ Moise primeste sarcina de a lucra doi heruvimi de aur.
,,Heruvimii aceştia să fie cu aripile întinse pe deasupra capacului, acoperind cu aripile lor capacul, iar
feţele să şi le aibă unul spre altul; spre capacul Chivotului legii să fie feţele heruvimilor... Acolo, între
cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii, Mă voi descoperi ţie şi îţi voi grăi de toate, câte am a
porunci prin tine fiilor lui Israel.,, (Ieșirea 25, 20-22)
∑ Despre Seravimi aflăm la prorocul Isaia ,,serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având
șase aripi,, iar dacă serafimul s-a atins cu un cărbune de gura profetului i-a dat îndrăzneala de a
răspunde chemării Domnului. [Şi am auzit glasul Domnului care zicea: "Pe cine îl voi trimite şi cine va
merge pentru Noi?" Şi am răspuns: "Iată-mă, trimite-mă pe mine!" (Isaia 6,8)]
∑ Partenerul de drum al lui Tobie este îngerul (are înfățișarea unui om) care îl
povățuiește în călătorie și-l aduce la casa tatălui său sănătos.
Când este chemat să primească plata pentru ajutorul oferit în călătoria lui Tobie îngerul îi face cunoscut
lui Tobit că l-a însoțit pe fiul său din porunca lui Dumnezeu care cunoaște toate faptele sale ,,...eu
duceam pomenirea rugăciunii înaintea Celui Preaînalt, și când îngropai tu pe cei morți, eu eram cu
tine...nu te-ai lenevit să te scoli... binefacerea ta nu s-a ascuns de la mine, ci eu eram cu tine...sunt Rafael
unul din cei șapte sfinți îngeri, care ridică rugăciunile sfinților și le înalță înaintea slavei Celui Preînalt!,,
(Tobit 12,12-15)
∑ David în psalmul 79 înalță rugăciuni ,,Dumnezeul puterilor, întoarce-Te dar, caută din
cer și vezi și cercetează via aceasta pe care a zidit-o dreapta Ta...,, către Cel ce șade pe heruvimi
Și în Noul Testament sunt revelate lucrări ale divinității prin intermediul îngerilor!
67
∑ Evanghelistul Luca relatează că Zaharia preotul s-a tulburat dacă a văzut un înger
ce i-a vestit nașterea unui fiu (Lc. 1.11-13)
∑ Evanghelistul Matei prezintă momentul în care îngerul îi descoperă lui Iosif
dumnezeirea Pruncului ,,ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt,, (Mt. 1,20)
∑ Păstorii au primit veste de la un înger ,,... vi s-a născut azi Mântuitor, Care este
Hristos Domnul. ... Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe
Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!,,
(Lc. 2, 11-14)
Iată ce răspunsuri primim prin textele scripturistice, patristice despre cetele îngerești.
- Serafimii deschid inimile oamenilor spre dragostea lui Dumnezeu,
- Heruvimii revarsă înțelepciune și luminează ochii sufletelor spre cunoașterea lui Dumnezeu,
- Domniile ajută spre îndreptarea noastră din căderile în patimile trupuluiț
- Puteriile întăresc creștinii în vremea primejdiilor spre a nu cădea în deznădejde ci spre a birui cu
tărie și aduc celor puternici în faptă și cuvânt darul prorociei și al facerii de minuni,
- Stăpâniile risipesc puterea demonilor, izbăvesc din ispite pe creștinii care cer ajutorul
lor,
- Începătoriile oferă sprijin conducătorilor popoarelor, bisericilor spre a lucra voia Sa și
de a nu asupri pe cei de sub ascultarea lor,
- Arhanghelii vestesc tainele lui Dumnezeu prin prorociile date de îngeri oamenilor,
- Îngerii sunt aceia care ne veghează existența pământească de la Botez până la sfârșitul
vieții, fiind martori atât la judecata particulară cât și la cea universală!
Azi cinstirea îngerilor se aduce prin citirea acatistelor, chemarea ajutorului lor în rugăciunile
noastre, înălțarea bisericilor cu hramul Sf Arhangheli Mihail și Gavriil, prin acordarea numelui, lor,
copiilor noștri, prin pictarea icoanelor lor, prin poeziile/rugăciunile create de noi creștinii în diferite
situații!
De copil am primit această învățătură a Bisericii Ortodoxe că îngerul păzitor primit la Taina Sf.
Botez este alături de mine până la sfârșitul vieții, cred cele de mai sus, îi cer ajutorul și îi cinstesc căci ei
,,pururea văd fața lui Dumnezeu!,, (Mt. 18, 10)
Slavă lui Dumnezeu care prin îngerii Săi ne aduce lumina cunoașterii voii Sale!
Sfinților serafimi, heruvimi, tronuri, domnii, puteri, stăpânii, începătorii, arhangheli și îngeri
rugați-vă lui Dumnezeu pentru pacea sufletelor noastre și pentru pace între neamuri! Amin!
Biblia Ortodoxă, Ed Instit. Biblic și de Misiune al B.O.R., București-1982

https://doxologia.ro/intreaba-preotul/care-sunt-cele-9-cete-ingeresti-ce-misiune-au-ele
68
LUMEA NEVĂZUTĂ A ÎNGERILOR
Economist Florescu Svetlana
Colegiul Mircea cel Bătrân Rm.Vâlcea,jud.Vâlcea
Tradiţia dogmatică a Bisericii învaţă că Dumnezeu a creat mai întâi lumea nevăzută, de
natură spirituală, trecând abia apoi la creaţia lumii văzute, de natură materială. Un singur loc din
Sfânta Scriptură se referă desluşit la acest aspect: „Ştii tu cine a hotărât măsurile pământului [...] sau
cine a pus piatra cea din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă şi toţi îngerii
Mă sărbătoreau?" (Iov 38, 5-7). În ce-l priveşte pe om, el fost creat cel din urmă, ca un fel de efect
şi sinteză a întregii Creaţii, legat prin suflet de cele nevăzute, iar prin trup ce cele văzute, deci
reunind în sine spiritul şi materia, ceea ce reprezintă un gen de existenţă unic în univers.
Biblia nu se referă explicit şi detaliat la crearea lumii nevăzute. Referatul biblic al Creaţiei în
şase zile (numit de aceea şi hexameron) dă seama numai de crearea lumii văzute, sensibile (Facerea
1,2-31). În ce priveşte primul verset („La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul"), el a putut fi
interpretat în felul următor: „Cerul înseamnă lumea spirituală, după cum pământul înseamnă lumea
materială. În acest loc, prin cer nu se poate înţelege cerul văzut, creat abia în ziua a doua, ci cerul
nevăzut, cu locuitorii lui, îngerii, întrucât adesea în Sfânta Scriptură îngerii sunt arătaţi ca locuitori
ai cerului, iar oamenii ca locuitori ai pământului" (Teologia dogmatică şi simbolică, ed. cit., vol. 1,
p. 485).
Sfinţii Părinţi sunt de părere că Revelaţia n-a lăsat în referatul biblic despre Creaţie nicio
menţiune privitoare la lumea îngerilor din pricina tendinţei vechilor evrei spre idolatrie şi politeism;
aflând de existenţa puterilor cereşti, ei ar fi putut să le înţeleagă greşit, alunecând spre rătăciri
primejdioase.
Găsim totuşi referiri la lumea îngerilor înalte locuri ale Sfintei Scripturi, fără însă ca
învăţătura despre ei să apară vreundeva sistematizată. La Neemia, de pildă, citim: „Numai Tu eşti
Domn şi numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor. [...] Tu dai viaţă la toate şi
Ţie Ţi se închină oştirea cerurilor" (9, 6). Iar Sfântul Apostol Pavel zice: „Pentru că în Acesta au
fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie
domnii, fie căpetenii, fie stăpîniri [nume date diferitelor cete de îngeri - n. n.]. Toate s-au făcut prin
El şi pentru El" (Coloseni 1, 16).
In Crez se mărturiseşte limpede credinţa creştinească în Dumnezeu ca Făcător şiAtotţiitor
„al tuturor celor văzute şi nevăzute". Sfinţii Părinţi afirmă unanim, cu toată tăria, existenţa şi
primatul lumii nevăzute: „Mai întâi – zice Sfîntul Grigorie de Nazianz - a cugetat Dumnezeu
puterile îngereşti şi cereşti, iar gândul a devenit faptă, împlinită prin Cuvântul şi desăvîrşită' în
69
Duhul Sfînt", iar fîntul Ioan Damaschin îl susţine: „Sunt de părerea lui GrigorieTeologul. Căci
trebuie să fie zidită mai întîi fiinţa spirituală, apoi cea sensibilă, şi numai în urmă, din cele două,
omul însuşi" (Dogmatica, ed. 1993, p. 49).
Dumnezeu a făcut cerul şi pământul şi tot ce există, cum ne spune Sfânta Scriptură: "La
început a facut Dumnezeu cerul şi pământul" (Facere I, 1). Psalmistul David Îl laudă pentru puterea
atotţiitoare: "În mânaLui sunt marginile pământutui şi înălţimile munţilor ale lui sunt. Că a Lui este
marea şi El a făcut-o şi uscatul mâinile Lui l-au zidit" (Ps. XCIV, 4-5). Dumnezeu a făcut totul din
nimic. La creaţie iau parte toate cele trei persoane ale SfinteiTreimi. Despre participarea Cuvântului
la facerea lumii, ne mărturiseste SfântulApostol Pavel, zicând: "Că întru Dânsul (Fiul) s-au zidit
toate cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute" (Coloseni I, 16). Despre
participarea Duhului mărturisesc cuvintele Sfintei Scripturi: "Şi Duhul lui Dumnezeu se purta pe
deasupra apei" (Fac. 1,2). Dumnezeu a făcut lumea în timp, după o anumită ordine, cu scopul de a fi
fericită şi de a slavi pe Dumnezeu.
Prin cuvântul "nevăzutelor" se înţelege lumea nevăzută, adică îngerii, cum ne explică
Sfântul Apostol Pavel, care, după citatul de mai sus, din Epistola către Coloseni adaugă: " Ori
scaunele, ori domniile, ori începătoriile, ori stăpânirile: toate printr-însul şi pentru Dânsul s-au zidit"
(Colos. I, 16). Aceste nume arată cetele de îngeri.
https://www.crestinortodox.ro/dogmatica/ingeri/lumea-nevazuta
70
ROLUL POVEŞTILOR ÎN DEZVOLTAREA PSIHO-EMOŢIONALĂ A

PREŞCOLARILOR
Prof. inv. Preşcolar Glonţ Ramona,
Scoala Gimnazială Magura , com. Mihăeşti
„A fost odată…” sunt cuvintele pline de mister, care, odată rostite, cu o forţă magică ne
poartă către o altă lume, către un tărâm fantastic, într-un timp şi un spaţiu în care totul e posibil.
„A fost odată…” este formula de început a unei povești, formulă ce asemenea unei baghete
magice ne teleportează într-un spațiu fantastic pentru a lua parte alături de prinți și prințese la
peripeții pline de suspans și tensiune. Pentru copil „A fost odată…” reprezintă o poartă care se
deschide şi dezvăluie lucruri nebănuite, o portă spre cunoaştere şi dezvoltare.
Din povești, copiii află care sunt consecințele defectelor și calităților umane, care sunt
efectele faptelor bune și rele. Antitezele îi ajută să facă diferența între bine și rău, între minciună și
adevăr, între lașitate și curaj, îi învață care sunt calitățile pozitive și care sunt defectele cele mai
comune ale oamenilor. Trăind alături de personajul preferat întâmplările poveştii, copilul învată
despre lumea din jur, fără să fie el însuși pus în situații periculoase sau dificile.
Nu trebuie să uităm rolul benefic pe care poveștile îl au asupra afectivității unui copil. Frica,
bucuria, iubirea sunt trăite de copil la intensitate maximă, fără ca el să fie pus în situații periculoase
sau dificile.
Poveștile sunt o modalitate eficientă de a ajuta copiii în diversele probleme cu care se
confruntă. Copiii, ca și adulții, experimentează situații dificile însoțite de sentimente ce pot fi
confuze, jignitoare și greu se suportat la un moment dat. Spre deosebire de adulți însă, copiii nu au
abilități sofisticate pe care sa le poată folosi pentru a depăși aceste sentimente dificile. Când un
copil nu știe să își exprime emoțiile corespunzător pot apărea consecințe precum: agresiune,
hiperactivitate, probleme de învățare, anxietate, obsesii etc. Poveștile pot pătrunde în inima
problemei printr-un dialog bazat pe culoare, imagini, acțiune, fantezie, metafore, într-o manieră ce
nu este amenințătoare. să construiască în minte peisaje, chipuri, situații.
Sunt mai multe proiecte care îşi propun să dezvolte abilitățile socio-emoționale,
precum și competențele de literație ale copiilor, plecând de la cărți ilustrate ce reflectă în mod
pozitiv diversitatea societății în care trăim. Printre ele amintim Proiectul „Poveşti pentru
diversitate”, al Asociaţiei „Cu alte cuvinte” şi al Asociaţiei OvidiuRo.
71
Tema diversității este o temă foarte importantă în societatea contemporană, iar copiii
sunt expuși din primii ani de viață unei diversități fizice, culturale, socioeconomice etc. De aceea,
proiectul abordează contexte variate și modalități atractive de dezvoltare socio-emoțională a
copiilor prin intermediul activităților de lectură. Acceptarea și respectarea diversității se dezvoltă
treptat, atât prin intermediul activităților structurate, cât și prin valorificarea contextelor spontane de
învățare și adaptarea activităților la interesele și particularitățile de dezvoltare ale copiilor. De
asemenea, este important să abordăm fiecare temă a educației pentru diversitate cu multă grijă față
de copii și familiile lor. Cu cât copiii sunt mai mici, cu atât recomandarea este ca abordarea prin
care copiii sunt expuși la diversitate, să fie făcută fără explicitări și teoretizări complicate, prin
activități potrivite nivelului lor de dezvoltare.
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ A COPILULUI ÎN FAMILIE
P.Î.P. PIRCAN IOANA
G.P.N. Barza , Com Budești
Pentru părinţii creștini, nu există o preocupare mai intensă decât educarea copiilor lor în spirit
creștin. Prima demonstraţie publică a acestei preocupări este binecuvântarea copiilor la vârste
fragede, în diversele ei forme: botezul pruncilor în bisericile tradiţionale sau doar rugăciunea de
binecuvântare în bisericile protestante. Încredinţarea copiilor într-un fel sau altul divinităţii îi oferă
părintelui un anume fel de siguranţă și creionează deja liniile majore ale identităţii copilului: e
creștin!Ulterior se adaugă povestirile din Biblie, cântecele cu mesaj creștin, educaţia morală, tipare
de rugăciuni scurte, versete biblice, toate îmbrăcate în rugăciunea de fiecare zi a părinţilor pentru
copiii lor.
Dincolo de toate ritualurile și obiceiurile bune pe care ni le dorim în viaţa copiilor noștri,
principala preocupare rămâne cum îi învăţăm pe copii să se roage, astfel încât să aibă o viaţă
religioasă dinamică și autentică.Ceea ce învăţăm în copilărie purtăm cu noi pentru multă vreme, fie
că vrem, fie că nu. De multe ori ca adulţi trebuie să ne dezvăţăm de anumite tipare, obiceiuri
învăţate în copilărie care nu mai au relevanţă sau care sunt ineficiente, pentru a adopta altele noi
care să ne marcheze pozitiv existenţa prezentă. Ar fi mult mai eficient dacă am învăţa obiceiuri
72
durabile încă de mici: alimentaţie corectă, disciplina muncii, organizarea timpului, economisirea și,
de ce nu, obiceiul rugăciunii autentice.Mediul în care se modelează un obicei în copilărie reprezintă
un prim factor important, inclusiv pentru formarea obiceiului rugăciunii. Prin mediu se înţelege
mediul fizic, social și emoţional în care crește copilul. Părinţii, profesorii, colegii au un impact
major asupra formării copilului, întrucât acesta își formează deprinderile și modul de gândire prin
imitare și învăţare inductivă . Deși părinţii trebuie să ţină cont de vârsta copilului pentru a adapta
încurajarea rugăciunii potrivit cu capacitatea de înţelegere și de aplicare ale copilului, totuși vârsta
nu este un impediment pentru formarea obiceiului rugăciunii și a unei experienţe treptate în
cunoașterea lui Dumnezeu.Modul în care copiii Îl percep pe Dumnezeu le influenţează modelul de
rugăciune. În primii ani, copilul va prelua Dumnezeul părinţilor lui până când își va dezvolta
capacitatea de a gândi abstract și critic. Copiii se vor apropia de Dumnezeu potrivit cu modul în
care Îl percep. Despre ce s-ar putea ruga un copil?Despre absolut orice. Acesta e îndemnul biblic și
este valabil și pentru copii. Copiii au nevoie să înţeleagă că rugăciunea nu presupune doar să-I ceri
ceva lui Dumnezeu, ci înseamnă să vorbești cu El despre orice. Un copil de 6 ani îi mărturisea
mamei lui că i-a povestit și lui Dumnezeu despre noul lui prieten. Prietenul imaginar pe care îl au
mulţi copii ar putea deveni Isus, prietenul invizibil, cu care să vorbească tot ce au pe inimă. Copiii
vor iubi momentele de rugăciune dacă li se va permite acea conexiune autentică între ei, nevoile și
modul lor de a vedea viaţa și pe Dumnezeu, nu îngrămădirea în tipare. Copiii se vor ruga pentru o
bicicletă nouă, pentru a veni primăvara mai devreme, pentru însănătoșirea căţelului, pentru
reîntoarcerea motanului, pentru note mai bune, să nu mai vină profesorul de pian, pentru piciorul
rupt al prietenei, pentru tot ce îi sperie sau e de interes prezent pentru ei. Cu cât li se va permite o
abordarea mai largă a conţinutului, cu atât se vor apropia mai autentic de Dumnezeu, iar noi îi vom
cunoaște mai bine.
Pentru ca rugăciunea să fie atractivă și satisfăcătoare, aceasta trebuie să fie relevantă, să se
plieze pe interesele, nevoile sau curiozitatea copilului.Când sunt mici, copiii au nevoie să se roage
pentru lucruri concrete, vizibile, palpabile. Dacă îi învăţăm să se roage ca Isus să intre în inima lor
sau ca Duhul Sfânt să locuiască în ei, ar putea fi un pic înspăimântător pentru copil să știe că
altcineva trăiește în corpul lui, s-ar putea gândi la o operaţie pe inimă pentru a intra acolo sau, în cel
mai fericit caz, pur și simplu ar deschide gura să îi facă drumul liber. Mai concret ar fi în acest
exemplu să îi învăţăm să asculte de gândurile bune care le vin în minte. E de dorit ca părinţii să
cultive mai mult rugăciunile spontane, în faţa copiilor, rugăciuni de genul „Doamne, ajută-mă!” sau
pe cele de pe drumul către școală (pentru testul la matematică), la semafor (pentru șoferul nervos),
la rând la benzinărie (pentru căţelul șchiop), după ce am citit o poveste (pentru copiii săraci), când
73
am văzut un fluture pe o floare („Mulţumesc, Doamne!”), când privim curcubeul („Ce minunat
ești!”), când suntem nervoși („Ajută-mă să tac!”), pe scaunul de la stomatolog („Te rog, sa nu mă
doară!”). Rugăciunea este comunicarea cu Dumnezeu, iar Iisus a spus: „Lăsaţi copilașii să vină la
Mine!” Supărările zilnice asaltează calea celor mici și mari. Cei care vor trăi răbdători, iubitori,
veseli trebuie să se roage. Cum altfel să ne dorim să crească copiii noștri?
BIBLIOGRAFIE
-„Elle White, Îndrumarea copilului, Editura Viaţă și Sănătate, 2007, pg 362.”

-„Ellen White, Sfaturi pentru părinţi, educatori și elevi, Editura viaţă și sănătate, p. 110.2.”
-„Filipeni 4:6 Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui
Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.”
COPIII, ÎNGERI PE PĂMÂNT
Profesor înv.primar, Bălțatu Laura

Școala Gimnazială, comuna Frâncești
Cuvântul „înger” înseamnă sol, vestitor, crainic și arată misiunea specială a îngerilor de a fi
vestitori ai voii lui Dumnezeu. ". Îngerii sunt, așadar, trimișii lui Dumnezeu care ne luminează calea
către Casă, dăruindu-ne iubirea și sfânta Saîndrumare, după cum relateazăapostoliiluiIisus.Ei au
fostcreați de Dumnezeumaiînainte de omși de lumea văzută, dar nu prin cuvânt, ci numai cât a
gândit, Dumnezeu i-a și creat.
Lumea se împarte în două: lumea de deasupra universului și lumea dinăuntrul universului.
Lumea de deasupra universului este lumea îngerilor. Ea este invizibilă, în timp ce cealaltă este
vizibilă. Atât una cât și cealaltă își găsesc izvorul și forța existenței lor în natura necreată, dar
creatoare.
„ Cerul” reprezintă lumea spirituală, așa cum „pământul” înseamnă lumea materială, întrucât
îngerii sunt arătați ca locuitori ai cerului, iar oamenii ca locuitori ai pământului.
Îngerii sunt duhuri, adică au trupuri nemateriale, nemuritoare sau, cum spune Sfântul
Apostol Pavel, au “trupuri cereşti” adică trupuri îngereşti, care sunt deosebite de cele pământeşti şi
sufleteşti ale oamenilor, care sunt muritoare. Scopul principal pentru care au fost creaţi îngerii, care
formează lumea nevăzută, este pentru a-L slăvi neîncetat pe Dumnezeu. Apoi pentru a împlini întru
74
toate voia Lui, pentru a face cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu şi pentru a ajuta pe oameni să
împlinească poruncile Lui.
Aceştia vestesc oamenilor tainele lui Dumnezeu şi voinţele Lui cele mai mici chiar,
povăţuindu-i să trăiască în dragoste, în fapte bune şi cu dreptate, împlinind întru toate voia
Domnului. Îngerii sunt rînduiţi să păzească pe fiecare credincios, căci de la botez, fiecare creştin are
un înger păzitor. Pe cei buni îngerii îi ajută să nu cadă, iar pe cei căzuţi îi ridică.
În viziunea unui copil, îngerii sunt ființe spirituale și sunt supuși voinței lui Dumnezeu, ca și
celelalte ființe create. Ei reflectă lumina și iubirea și sunt cei care iluminează și examinează sufletul.
Sunt căi de comunicare între cer și pământ.Copiii vorbesc mereu cu îngerii lor așa cum fac cu cel
mai bun prieten. Ei aduc energii pozitive în viața copiilor.Mesajele lor le permit să aibă o viziune
clară și pozitivă asupra unei situații sau persoane. Cu suflete de pluș, ei sunt prezențe îngerești pe
pământ. Dacă vrei să vezi Raiul pe pământ, privește în ochii unui copil.
Copilaria este partea cea mai frumoasă a vietii, cand uimirea si miracolul insoțesc toate
clipele copilului, dar trece repede, lăsând cele mai frumoase amintiri. Copiii sunt îngerii pământești
ai lui Dumnezeu. Ei sunt capabili să schimbe o viață, sunt capabili să aducă bucurie acolo unde
există tristețe, să aducă pace acolo unde există ură și răzbunare, să aducă poftă de viață acolo unde
aceasta nu mai există. Copiii sunt o valoare și un dar de la Dumnezeu, ei sunt făpturi biblice
originare. Copilul este o făptură a vieții neîntinate, este o floare deschisă luminii, este îndemn la
simplitate și frumusețe. Iisus iubea atât de mult copiii, de aceea i-a arătat ca pe un simbol al
Creștinismului, lume nouă care punea preț pe nevinovăție și naivitate îngerească, pe frăgezime si
sete de absolut. Copilul este un mare dar al vieții noastre aici, el aduce inocența, drăgălășenia și
bunătatea. Inocența este materialul din care se zidește și se înalță demnitatea noastră, este resortul
lăuntric al oricărei făptuiri a binelui în lumea aceasta. Ea este cea care ocrotește acel văzduh al
minții peste care răsare lumina cunoștinței, harul Duhului Sfânt, căci, prin ea, omul se aseamănă
îngerilor. Din inocență se hrănește frumusețea chipului, ea se reflectă în ochii plini de viață ai
copiilor care privesc cu mirare și curăție lumea. Din ea izvorăște curajul de a înfruntaviața, de a
afirma adevărul și a lupta pentru el.
Copilăria am vrea să dureze o veșnicie. Atunci poveștile prind viață și simțim că
zburăm.Toată lumea, toate visurile, toate razele sunt ale noastre.Prichindeii nu știu de răutăți, au
acea candoare, curăție și luminăpe care noi, adulții, am pierdut-o pe cale. Când ești îngeraș mic și
crezi că totul e posibil, că Luna chiar se uită la tine și că stelele îți zâmbesc și le pui nume, parcă
lumea e mai bună, mai frumoasă, mai plină de viață.
75
Dumnezeu le trimite copiilor îngeri păzitori care îi însoțesc peste tot, în toate clipele vieții.
Îngerii sunt mereu alături de noi și ne înconjoară cu blândețe și gingășie. Sufletul de prunceste
înrudit cumva cu firea îngerilor, prin nevinovăția, simplitatea și nerăutate asa.Privind lumea prin
ochi de copil, vom avea acces la un miracol, vom constata cu surprindere că ne va readuce stareaîn
care suntem deschiși, toleranți, nu punem etichete, nu judecăm și nu suntem obsedați de câștig
personal. Copiii sunt ai lui Dumnezeu, de aceea, sufletul lor este pur și curat, pentru că reflectă
însăși Lumina Creatorului. Ei au întotdeuna darul de a-i face pe oameni mai buni. De câte ori
privim ochii sincere ai copiilor, ne dorim să retrăim copilăria.Aceasta reprezintă un izvor de viață și
bucurie, de care ne este tot timpul dor, mai ales atunci când sufletul nostru este copleșit de suferințe.
Este locul cu cele mai dragi și mai curate amintiri, este glasul duios al mamei, cu poveștile și
alinturile copilăriei, legătura cu natura și întâlnirea cu îngerul păzitor. Îngerii ocrotesc în mod
deosebit pe copiii cei mici și îi păzesc cu multă grijă.Trebuie doar chemați cu toată iubirea de un
suflet plin de puritate, iar ei nu vor șovăi să se arate într-un gând frumos sau într-o ființă salvatoare
apărută într-o situație critică a vieții. Pot întâlni îngeri ,în orice moment, în orice loc s-ar afla. Ei fac
parte integrantă din univers și în fiecare clipă se pot deschide pentru a-i percepe, dacă au ochii
deschiși, dacă urechile ascultă și inima e trează.
Copiii sunt cei mai aproape de starea angelică, până când educația și viața îi transformă în
niște „oameni mari”. Prin copii ne descoperim dragostea necondiționată, ne reinventăm continuu,
recuperăm iubirea și viața și mai ales regăsim copilul din noi de care ,uneori ne este așa de dor.
BIBLIOGRAFIE:
1. Doreen Virtue, „ Învață cum să comunici cu îngeriiîn 21 de zile”, Editura For You;
2. Andrei Pleșu, „ Despre îngeri”, Editura Humanitas;
3. Daniel de la Rarău, „Sfinții Îngeri. Sfântul Înger Păzitor”, EdituraAgaton.
76
PRIVEŞTE LUMEA PRIN OCHI DE COPIL
Profesor învățământ primar Lăutaru Elena Margareta
Școala Gimnazială Nr.4 Rm.Vâlcea
Te invit să fii din nou copil, să te laşi purtat de imaginaţie şi de privilegiul de a fi tu însuţi. Priveşte
lumea prin ochi de copil şi vei avea acces la miracol. Vei constata cu surprindere că ne va readuce starea în
care suntem deschişi, toleranţi, nu punem etichete, nu judecăm şi nu suntem obsedaţi de câştig personal! Şi
atunci, viaţa noastră se va schimba radical! Simţindu-ne din nou copii, vom deveni mai creativi, vom fi unici
şi ne vom adapta rapid schimbării.
Înainte de a fi ai părinţilor, copiii sunt ai lui Dumnezeu. De aceea, sufletul lor este pur şi curat,
pentru că reflectă însăşi Lumina Creatorului. Copiii au întotdeauna darul de a-i face pe oameni mai buni. De
câte ori privim ochii sinceri ai copiilor, ne dorim să retrăim copilăria. Pentru fiecare dintre noi (indiferent
cum am trăit-o), aceasta reprezintă un izvor de viaţă şi bucurie, de care fie că vrem, fie că nu, ne este tot
timpul dor, mai ales atunci când sufletul nostru este copleşit de suferinţe. În acest izvor tămăduitor se află
rezervele noastre sufleteşti pentru întreaga viaţă. Este locul cu cele mai dragi şi mai curate amintiri. Este
susurul sau glasul duios al mamei, cu poveştileşi alinturile copilăriei, jocurile lipsite de griji şi pline de
candoare, legătura nezdruncinată cu natura şi întâlnirea cu îngerul păzitor. Să ştii că atunci când eşti copil,
experimentezi o stare de iubire necondiţionată, o stare de fericire pură. Aşa că dacă vrei cu adevărat să te
vindeci, ÎNTOARCE-TE LA COPILUL DIN TINE!
Îngerii acoperă prin influenţa lor divină aproape toate activităţile umane obişnuite şi sunt prezenţi în
viaţa noastră, chiar şi atunci cănd nu-i apelăm. De multe ori însă, o facem într-un mod inconştient prin
expresii ca: „…e un Înger de copil!”, atunci când ne referim la frumuseţe, puritate, etc. După cum ştim,
copiii sunt cel mai aproape de starea angelică, până când educaţia şi viaţa îi transformă în nişte „oameni
mari”. Acest lucru a fost exprimat clar de Iisus, atunci când a spus:„Lăsaţi copii să vină la Mine şi nu-i opriţi,
căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceştia”. Cu alte cuvinte : „Lăsaţi copiii să vina la Mine…”
înseamnă lăsaţi copiii să vină la lumină, la cunoaştere, la dreptate, la sfinţenie.Priviţi în ochii copiii. Priviţi în
ochii lor şi Îl veţi vedea pe Dumnezeu.
Copiii sunt un dar de la Dumnezeu. Ei lumineaza casele, ei înseninează frunţile încruntate, deschid
inimile înnourate, coboară pacea în sufletele învrăjbite, revarsă bucurie şi binecuvântare în familiile şi casele
noastre.Aceștiaau nevoie de un cămin curat, de o familie luminată şi plină de pace. Să le îndreptam privirea
către Hristos, pentru că El, Iisus Hristos, este Salvatorul lumii şi îndrumătorul tuturor…
Zilele omului vârstnic se scurg într’o formă banală. Feluritele chipuri ale lumii acesteia şi sensul
adânc al lucrurilor îi scapă. Omul de azi trăieşte totul în fugă, el nu prinde frumuseţea, nici lumina
adevărului. Cele mai alese rosturi şi semne îi scapă; îi scapă nu pentru că el ar fi în păcat, ar fi sortit de la
77
început să nu vadă, ci pentru că felul în care îşi trăieşte viaţa aici îi închide porţile înţelesului. Cu fiecare zi
ce trece omul se îndepărtează de plaiurile bucuriei şi ale înţelepciunii. Trufia şi îndemnul numai către ordinea
materială a lucrurilor îl fac să coboare cele mai de jos trepte ale condiţiei umane.Trăind şi repetând zilnic
aceleaşi forme şi acte, lumea înconjurătoare îşi pierde misterul. Sau, mai precis, odată cu anii, omul îşi pierde
un simţ foarte delicat, dar pătrunzător, care îl pune în stăpânirea substanţelor ultime ale existenţei; omul în
vârstă pierde de cele mai multe ori simţul adâncimilor; sâmburele dumnezeesc moare în el.
Dimpotrivă, copilul, fiinţă nouă şi neprihănită, necumpărată de ispitele aparenţelor înşelătoare,
culege pretutindeni urmele minunilor. Când un copil deschide pentru prima oară ochii, întreg universul cu
tainele joacă în apele luminate ale ochilor săi.De aceea Iisus iubea atât de mult copiii, de aceea i-a arătat ca
pe un simbol al Creştinismului, lume nouă care punea preţ pe nevinovăţie şi naivitate îngerească, pe
frăgezime şi sete de absolut. „De nu vă faceţi la fel cu pruncii nici că veţi intra în Împărăţia cerurilor.”
Copilul este o făptură biblică originară. Copilul este o făptură a vieţii neîntinate, este o floare
deschisă luminii, este îndemn la simplitate şi frumuseţe. În el vorbeşte frântura de cer dată omului odată cu
începutul.Copilul este un mare dar al vieţii noastre aici: aduce cu el inocenţa, drăgălăşenia şi bunătatea.
Copilul îndulceşte viaţa noastră atât de amară; făptura sa mică cu aripi la suflet ne dă multe învăţăminte. Un
scriitor a spus: zâmbetul copilului este pentru mamă ca o rugăciune pentru Dumnezeu. În preajma copilului
stăruie mereu o atmosferă de lumină şi frumuseţe.
Când întrebările bat la porţile gândului tău împovărat şi cer deslegare, când umbrele amintirilor
alunecă pe pereţii sufletului şi cer o rază de soare, atunci stai de vorbă cu copiii. Aplecat asupra adâncurilor,
umbli ca străbătut de fiorii unei zări virgine. Prietenii te cred nebun şi lumea te arată cu degetul. În rătăcirea
ta prin pajiştile unei lumi de dumnezeesc tumult, în setea ta de înţeles şi vrajă, te întâlneşti doar cu copiii.
Cuvântul tău sună sec pentru cei vârstnici, dar întoarce ca pe o frunză spre soare sufletele copiilor cu
ochi de mirare.
BIBLIOGRAFIE:
https://devorbacumargo.ro/priveste-lumea-prin-ochi-de-copil/
http://dreptate.org.ro/2013/08/20/priveste-un-inger-prin-ochii-unui-copil-video/
https://irinamonica.wordpress.com/2014/06/01/copiii-sunt-unire-intre-cer-si-pamant-prin-ei-se-poate-salva-
un-neam-intreg-lupta-pentru-apararea-inocentei-copiilor/
78
79
LUMEA PRIN OCHI DE COPIL
Șorlei Elena, Școala Gimnazială Bunești
Îți amintești cum este să fii copil? Când te uiți în urmă, vezi acești ani ca prin niște
ochelari de culoare roz și toate sunt amintiri fericite. Urmărește cum interacționează copiii,
nepoatele și nepoții tăi sau copiii prietenilor cu lumea din jurul lor. Este fascinant de urmărit, dar nu
trebuie să fii doar un spectator.Acestea sunt câteva motive pentru care ar trebui să privești lumea
prin ochii unui copil și să vezi cum îți însuflețește viața de zi cu zi.
Copiii sunt fascinați de tot pentru că totul este nou pentru ei. Nu sunt obosiți de ceea ce are
de oferit lumea. Ești încântat să te trezești dimineața sau ți-e teamă de naveta de dimineață, de
întâlnirea ta la prânz, de mersul la magazin alimentar după muncă? Copiii nu simt acest lucru.
Fiecare zi este nouă pentru ei, așa că totul pare interesant și plin de posibilități. În loc să te temi de
sarcinile zilnice cu care te vei confrunta, limpezește-ți mintea și prefă-te că nu știi la ce să te aștepți.
Încearcă să simți că fiecare zi este o piesă curată și orice se poate întâmpla!
Copiii sunt interesați să învețe cât de mult pot. De câte ori ați auzit un copil întrebând „de
ce?” iar si iar si iar? Vor să știe totul! Ei nu acceptă un nu ca răspuns pentru că știu că în spate
există un răspuns satisfăcător. Cât de des te oprești să citești sau să cercetezi ceva odată ce îți
găsești răspunsul, în loc să încerci să găsești întreaga poveste din spatele lui? Cât de distractiv ar fi
să urmărești un subiect până când îi găsești rădăcinile?
Toată lumea este un posibil prieten. De câte ori te-ai dus la băcănie în speranța că poți intra
și ieși fără a fi nevoie să iei o conversație cu un străin? Este de înțeles că uneori te grăbești, dar ce
rău este să vorbești cu cineva în timp ce aștepți la coadă? Copiii sunt mereu deschiși să cunoască
oameni noi. Vor să zâmbească și să-și facă prieteni și să învețe numele oamenilor și ce fac și de ce.
Încercați să îmbrățișați această mentalitate atunci când faceți comisioane, întâlniți prietenii
prietenilor, primiți cunoștință cu un nou coleg și multe altele. Trebuie săgândești pozitiv.
Copiii nu cred automat ce este mai rău atunci când li se prezintă o situație nouă, așa cum am putea
fi dacă auzim că șeful nostru vrea să ne vadă. Pentru că atât de multe experiențe sunt noi pentru
copii, aceștia au automat o atitudine pozitivă față de lucruri. Sunt dornici să încerce ceva nou, mai
ales dacă le este prezentat ca o aventură. Cât de ușor ar fi să începi să te gândești la sarcinile banale
din viața ta ca la o aventură? Transformă lucrurile într-un joc, astfel încât să nu pierzi timpul și
energia trăgându-te, temându-te de ce urmează. Gândește pozitiv și fii entuziasmat de posibilități!
80
ÎNGERII PĂZITORI
PROF.ÎNV.PRIMAR, NICA DAIANA-CRISTINA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.4-RM. VÂLCEA
PROF.ÎNV.PRIMAR, CEAUȘOGLU ANELICE

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.4-RM. VÂLCEA
Îngerul păzitor apare în tradiția creștină ca fiind un înger dat omului la botez cu menirea de
a-l păzi pe credincios în chip nevăzut de ispitele diavolului, de căderi în tot felul de păcate, de a-l
călăuzi pe calea Bisericii, a pocăinței și a rugăciunii, de a-l mângâia în necazurile vieții și de a-l
îndemna prin gând la toată fapta bună. El ar fi dat de Dumnezeu omului spre păzirea trupului și
a sufletului său. Îngerii păzitori sunt alături de noi mereu și le putem cere ajutorul ori de câte ori
suntem în dificultate. Ei sunt dispuși să ne ajute, trebuie doar să le cerem asta. Pentru a sublinia și
mai mult rolul și ajutorul extrem de important al îngerului păzitor, tradiția creștină arată că, în
anumite condiții - de exemplu, atunci când este apelat cu fervoare, îngerul păzitor poate interveni
rapid și profund în evoluția noastră spirituală.
Papa Francisc a declarat în timpul liturghiei de 2 octombre 2014:
„Doctrina despre îngeri nu este fantezistă. Este realitate". Papa a recomandat scepticilor să se
întrebe "cum este relația mea cu îngerul meu păzitor? "Se poate pune întrebarea: cum este relația
mea cu propriul Înger păzitor? Îl ascult? Îi spun, când mă trezesc, bună-dimineața? Îl rog, când mă
culc, să mă păzească? Vorbesc cu el? Îi cer sfatul? La această întrebare am putea răspunde azi,
fiecare dintre noi: în ce fel de raport suntem cu îngerul pe care Dumnezeu l-a trimis pentru a mă
păzi și însoți pe cale și care vede mereu chipul Tatălui care este în ceruri".
Biserica a rezervat ziua de 2 octombrie comemorării “Îngeri păzitori”.
Îngerii îi ajută pe oameni să înţeleagă realitatea eternă a lui Dumnezeu şi îi călăuzesc spre
Împărăţia Cerurilor, fiind mijlocitori între Cer şi pământ. Având menirea de a-l ajuta pe om în
efortul său de înduhovnicire a lumii pământeşti, îngerii au şi o calitate specifică: aceea de a fi
simultan aproape de Dumnezeu şi aproape de om. Omul şi îngerul său conlucrează sub acelaşi
„jug”, trag laolaltă acelaşi „atelaj”. Omul și îngerul său sunt două fiinţe cu aceeaşi rădăcină, cu
aceeaşi obârşie. Sunt două fiinţe şi un singur proiect.
Învăţătura despre sfinţii îngeri este cuprinsă atât în Sfânta Scriptură, cât şi în scrierile
Sfinţilor părinţi, ale scriitorilor bisericeşti şi în cărţile de cult ale Bisericii noastre Ortodoxe, ceea ce
arată rolul lor important în doctrina şi cultul creştin-ortodox. Comuniunea dintre îngeri şi oameni se
realizează în Biserică. Ei ne ajută în procesul mântuirii, ne fac să cunoaştem voia lui Dumnezeu,
revelându-L în acelaşi timp prin calitatea lor de fiinţe spirituale apropiate de Creator.
81
Însăşi numirea de înger arată menirea lor de slujitori ai lui Dumnezeu şi organe ale Providenţei.
Sfântul Ioan Damaschin spune că îngerii „locuiesc în Cer şi au un singur lucru de făcut: să laude pe
Dumnezeu şi să slujească voinţei Lui”. Ei îi ajută pe oameni să înţeleagă realitatea eternă a lui
Dumnezeu, îi călăuzesc spre Împărăţia Cerurilor, fiind mijlocitori între El şi oameni. Ei duc
rugăciunile noastre către Dumnezeu şi au menirea de a-l ajuta pe om în efortul său de înduhovnicire
a lumii pământeşti.
Îngerul este prezentat adesea ca fiind un fel de „dublu ceresc al omului”, ce induce pioşenie,
aşa după cum diavolul seduce spre păcat. Referitor la argumentul suprem al existenţei îngerilor,
acesta este preluat de la Toma d’Aquino: îngerii există pentru că există ordine. Ceea ce este foarte
important în anghelologie este faptul că îngerii au o calitate specifică, şi anume de a fi simultan
aproape de Dumnezeu şi aproape de om: „Totul este plin de îngeri!”
De ce avem nevoie de asistenţa îngerului, când suntem, oricum, sub oblăduirea lui
Dumnezeu? Ca dogmă, se admite că există îngeri trimişi de Dumnezeu pentru slujirea şi protecţia
oamenilor şi că există îngeri păzitori care se ocupă de omul individual pe tot parcursul vieţii
sale. Motivul pentru care omul are nevoie de un înger călăuzitor este acela că trăieşte, de la
protopărinţi încoace, sub semnul derivei. Fiecare are nevoie de un ghid, pentru că suntem, prin
definiţie, călători, fiinţe în trecere. El ne ajută, în acelaşi timp, dinspre origine şi dinspre viitor.
Îngerii nu-L substituie pe Dumnezeu, ci Îl slujesc: sunt instrumentele Lui, sunt trimişii Lui. Aşadar,
îngerii nu dublează Providenţa, ci o realizează, o împlinesc. Demnitatea omului, creat după chipul şi
asemănarea lui Dumnezeu, reprezintă un argument suficient pentru a face plauzibilă ipoteza
îngerului conferit la naştere.
Ne poate abandona îngerul păzitor? Origen, Fericitul Ieronim şi Sfântul Vasile cel Mare susţin că
păcatul, în formele lui supreme, poate alunga partenerul ceresc de lângă om, iar Sfântul Ambrozie
susţine că Dumnezeu ia îngerul de lângă cei drepţi pentru a-i lăsa să lupte singuri, sporindu-şi
meritul. Scolastica însă tranşează în favoarea opiniei conform căreia îngerul nu ne părăseşte
niciodată, chiar dacă, în anumite momente, se abţine să intervină. De aceea, nu trebuie să atribuim
însoţitorului ceresc o psihologie resentimentară, de tip uman.
În ceea ce priveşte întrebarea dacă este îngerul stingherit de obligaţia de a ne purta de grijă,
teologia pură spune că nu. Câtă vreme fac voia lui Dumnezeu, îngerii nu au afecte divergente şi sunt
deasupra oricărei forme de sentimentalism. Dar se vorbeşte totuşi în Scriptură despre îngeri care se
bucură (Luca 15,10) şi despre îngeri care plâng (Isaia 33,7).
Atunci când se aduce în discuţie faptul că ierarhiile cereşti pot intra în conflict, aşa cum o atestă
textele sacre atunci când vorbesc despre lupta dintre îngerii naţiunilor (al Greciei şi al Persiei), nu
este vorba despre o luptă duşmănoasă, ci una a zelului iubitor, care, neputând anticipa decizia divină
(îngerii nu sunt atotştiutori), se dedică, în aşteptare, cu toată puterea, misiunii încredinţate şi
protejatului propriu.
82
„Îngerul păzitor este un prieten ceresc, varianta diafană a propriei noastre identităţi”
La Claus Westermam găsim ideea că mascotele la modă de astăzi sunt reziduuri degenerescente ale
îngerului păzitor. Ele ocupă – în mentalitatea omului contemporan – locul devenit vacant prin
suspendarea autorităţii angelice.
Serghei Bulgakov afirmă că îngerul păzitor este un prieten ceresc, varianta diafană a propriei
noastre identităţi. Omul şi îngerul său conlucrează sub acelaşi „jug”, trag laolaltă acelaşi
„atelaj”. Omul și îngerul său două fiinţe cu aceeaşi rădăcină, cu aceeaşi obârşie. Sunt două fiinţe şi
un singur proiect. Otto Hophan susţine că fiecare înger capătă funcţia de înger păzitor o singură
dată, pentru un singur om, iar Hildegard von Bingen afirmă că între om şi înger e o legătură de
tipul aceleia care îi ţine laolaltă pe fiul risipitor cu fratele său, rămas acasă, în prejma tatălui.
Prezenţa îngerului păzitor este o lege a existenţei spirituale a omului, tot astfel cum gravitaţia e o
lege a existenţei sale fizice. De altfel, îngerul păzitor poate fi văzut ca o energie opusă forţei
gravitaţionale: el ne trage mereu în sus. Fiind slujitor şi păzitor în acelaşi timp, funcţia generică a
îngerului păzitor este, deci, buna noastră orientare.
Ingerii apar in mai multe religii si se spune despre ei ca ar facuti din lumina. Cuvantul inger
provine din grecescul "anglos", care inseamna "mesager" in limba ebraica. Se crede ca ingerii pot
lua mai multe forme, de obicei, apar ca niste oameni, ca o lumina stralucitoare sau ca o aura.
Ingerii cu care sunt familiarizati cei mai multi oameni sunt cei crestini, ce provin din
scrierile ebraice. Biserica catolica a facut un efort considerabil pentru a descrie si realiza o ierarhie a
ingerilor, potrivit Live Science. Exista noua tipuri diferite de ingeri, printre care serafimi, heruvimi
sau arhangheli. Exista oficial un numar de 496.000 de ingeri.
In cretinism si islamism, ingerii sunt in principal niste mesageri ai lui Dumnezeu, dar in
timpurile moderne acestia sunt niste protectori. Cuvantul inger a ajuns sa descrie orice erou sau
binefacator.
Se spune ca ingerii apar oamenilor in timpuri de nevoie, alteori ei isi fac simtita prezenta ca
o mangaiere, dar sunt nevazuti.
BIBLIOGRAFIE:
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%8Enger_p%C4%83zitor
2. religie/totul-despre-ingerii-pazitori-vezi-cati-oameni-cred-in-ei-1212014
3. http://www.cuvantul-ortodox.ro/ce-sunt-ingerii/
4. https://doxologia.ro › viata-bisericii › catehism ›
83
CUM ÎNVĂȚĂM COPIII SĂ CITEASCĂ?
Prof. Părăușanu Cristiana
Școala Gimnazială Nr.4 Rm. Vâlcea
Marea majoritate a copiilor nu se nasc pur și simplu cu plăcerea de a citi. Din fericire trăim
într-o perioadă în care există o mulțime de cărți excelente, atât pentru copii, cât și pentru adulți. Ar
fi păcat să nu ne bucurăm de ele și să nu îi învățăm pe copiii noștri să iubească magia cărților.
Studiile au arătat cum cititul este corelat cu un progres intelectual mai mare, cu o dezvoltare a
vocabularului, a ortografiei și chiar a matematicii, pentru că dezvoltă logica.
Cum le dezvoltăm copiilor plăcerea de a citi?
Știți că un copil imită comportamentul părintelui. Prin urmare, dacă ne dorim să citească, este
important să ne vadă pe noi că citim.Putem avea un ritual de a citi încă din momentul în care este în
burtică. Dacă nu te simți confortabil cu acest pas, sau a trecut momentul, atunci dezvoltă un ritual
de citit pentru el, cu el. Îi poți citi seara, la culcare, sau în oricare alt moment al zilei în care sunteți
liniștiți. Îți recomand să nu îl întrerupi din joaca lui pentru a citi, ideea este să fie perceput ca o
plăcere, nu ca o pedeapsă. Cititul la culcare îmi pare momentul cel mai potrivit. Nu este nimic care
să distragă atenția, este liniște, suntem aproape fizic de ei și ei de noi.
Folosește intonația și un ton cât mai jucăuș.Astfel va simți mai direct acțiunea cărții și va fi
mult mai distractiv. Întotdeauna copiii vor fi atrași de tot ce este ludic. De asemenea vor fi mai
atrași de cărți care îi fac să se identifice cu personajele.
Lasă-l să aleagă ce carte urmează să-i citești.Chiar dacă este mic, atât timp cât poate să facă
câțiva pași să ajungă la biblioteca lui, poate alege și cartea pe care să i-o citești. Așa va fi și mai
motivat să fie atent. Când va fi mai mare îi poți oferi și câteva detalii despre cărți pentru a alege și
în funcție de subiect. Este în regulă și dacă va alege de mai multe ori aceeași carte deși, poate, vi se
pare și vouă cum mi se pare și mie, că nu avem suficient timp pentru câte cărți frumoase există.
Cărți atractive.Asigură-te că are cărți care să îl atragă, să fie scrise frumos, să conțină
desene atractive. Dacă este iubitor de sporturi, cumpără cărți care să vorbească despre asta. Dacă îi
plac pisicuțele, cumpără cărți care au pisici ca personaje. Când sunt mai mari nu dau greș cărțile
distractive, cu aventură și care au cuvinte de obicei mai interzise, cum ar fi ”pârțuri”, ”caca”,
”prost”.
84
Permite-i să citească ce își dorește.Asta are legătură și cu punctul de mai sus. Poate va dori
să citească cărți SF deși are 7 ani. Este în regulă, doar caută variante care să nu fie înspăimântătoare
pentru el.
Mergeți în librării.Știu că asta se practică mai greu acum, din moment ce majoritatea
comandăm online, dar poate fi fascinant pentru un copil să vadă atâtea cărți în același loc și să se
poată uita la fiecare în parte.
Arată interes față de ceea ce citește.Dacă e mai mic, încurajează-l să îți citească cu voce tare
și discutați despre poveste. La noi ritual de somn presupune ca el să citească cu voce tare din cărțile
”lui” și apoi eu să îi citesc din cărțile ”lui”. Nu citim aceeași carte , deși de acum am putea. Am
început ritualul acesta când abia învăța să citească și folosea cărți pentru începători și l-am păstrat
încă sub același format, deși citește acum acelaș timp de cărți pe care i le citesc și eu.
Stabiliți un timp de citit în familie.Încercăm să practicăm și partea aceasta, deocamdată ne
iese din când în când. Avem momente în care ne punem toți în pat, fiecare își ia cartea și citim.
Poate fi mai dificil pentru copil să ia o carte și să citească dacă părinții se uită la televizor, sau
discută ceva interesant, sau fac ceva ce poate părea distractiv.
Înscrie-l la cluburi de lectură.Cred că la noi în țară nu este suficient de dezvoltat acest tip de
activitate, dar din fericire, începem. În clasăam înființat un astfel de mini-club. Zic ”mini” pentru că
și ei sunt mici . Le-am oferit 3 variante de cărți și fiecare copil a comandat ce a dorit, majoritatea
le-au luat pe toate. Au primit un carnețel unde notează cărțile citite și le discută împreună la școală.
Bibliografie:
1. Mihaela Răducea - Ghid metodologic, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2017

2. Corneliu Crăciun - Metodica predării limbii române în învățământul primar. Ed.7,
Editura Emia, 2020
85
LUMEA POVESTILOR PRIN OCHII COPIILOR
POPA IONELA
SCOALA GIMNAZIALA NR. 13 RM. VALCEA
Lectura are un rol semnificativ în formarea şi educarea personalităţii micilor şcolari. Aceasta
permite lărgirea orizontului de cunoaştere, în toate domeniile, dezvoltarea limbajului, ajutând la
dezvoltarea copiilor din diferite puncte de vedere.
Prin lectură, copiii află lucruri noi, îşi dezvoltă exprimarea, îşi însuşesc cuvinte noi,
descopera locuri, evenimente, poveşti care îi ajuta în dezvoltarea psihică şi intelectuala ,dar si
afectivă. De exemplu, în urma lecturii unei poveşti, micii şcolari află informaţii noi, pot fi
influentaţi sub aspectul comportamentului şi li se dezvoltă respectul şi iubirea pentru bine.
Se poate aprecia că lectura ajută la educarea micilor şcolari, şi nu numai ,ea fiind un punct
esential care trebuie atent urmărit atat de către profesori, dar şi de către părinţi, aceştia îndrumându-
i pe elevi să citească.
În realitate, tot mai puțini copii citesc, pentru că au la îndemână multe alte mijloace de
petrecere a timpului liber.Televizoarele, telefoanele inteligente, tabletele, jocurile electronice au
devenit, pentru mulți copii, indispensabile. Cu ochii în ecrane, cititul nu mai reprezintă o prioritate,
iar formarea şi dezvoltarea armonioasă a copilului este influenţată de o serie de factori ai mediului
social: calitatea acestuia, condiţiile sociale favorabile, organizarea socială democratică, caracterul
relaţiilor interpersonale şi profesionale.
S-a constatat astfel, că mai ales copiii cu potențial agresiv sunt cei care urmăresc programe
tv care prezintăviolență. Alte experimente arată că și copiii fără tulburări caracteriale pot fi afectați
de violența emanată din unele emisiuni, filme, mai ales dacă violența e promovată de eroul
simpatic, cu care copilul se identifică.
De exemplu, melodiile prezentate pe anumite posturi de radio şi/ sau televiziuneavând de
multeori surse de inspiratie din realitate contin forme ale violentei întâlnite în diverse medii, şi
permit copiilor să se identifice cu personajele sau cu „povestea" prezentată. Astfel, aceştia ajung
să-şi dezvolte o modalitate de a trăi şi care violenta reprezentă o constantă, un adevărat mijloc de
supravietuire.
În aceste condiţii, se impune căutarea continuă a metodelor prin care cei mici pot fi atrași
către lectură.
86
Un rol important îl au părinții,dar şi şcoala.O modalitate prin care reuşim să apropiem copii
de lumea cărţii o reprezintă parteneriatele educaţionale cu reprezentanţi ai acestui domeniu:
biblioteca şcolii, biblioteca locală, librării, tipografii. Atragerea copiilor în astfel de activităţi
extraşcolare, mai ales în actualul context pandemic care ne-a ţinut “izolaţi ”în mediul şcolar îi
interesează şi le dezvoltă interesul pentru lumea cărţilor.
Un exemplu de astfel de activitate este parteneriatul„Învăţ să citesc”, realizat cu filiala locală
a Bibliotecii judeţene. Iniţiat cu ocazia Zilei Naţionale a Lecturii, acesta a presupus realizarea unei
vizite la sediul bibliotecii, cu ocazia căreia copiii şi-au reamintit cum arată „casa cărţilor” şi au
participat la lectura poveştii „Ulcica fermecată”. După ce au citit povestea împreună cu doamna
bibliotecară, cu ajutorul ”copacului vieții”, s-au identificat trăsăturile personajelor principale prin
bilețelele specifice fiecăreia, lipindu-le în partea copacului destinată fie faptelor bune, fie celor rele.
Am îmbogățit astfel ramurile pomului cu ”roade”, cele mai multe de calitate: hărnicie, curățenie,
bunătate, dărnicie, prietenie, cumpătare, iertare, aducătoare de bucurie, liniște, prosperitate. În
partea opusă au încărcat ramurile cu: lene, răutate, invidie, hoție, hapsânie, simboluri ale neliniștii,
frustrărilor, nerealizărilor. Au observat faptul că, într-o poveste, personajele pozitive sunt răsplătite
,iar cele negative sunt pedepsite pentru faptele lor. Au descoperit formule”magice” prin care se
activa/dezactiva ulcica noastră fermecată dar și alte”formule magice” folosite de autori cunoscuți în
operele lor: Ion Creangă în Capra cu treiiezi și Punguța cu doibani, Frații Grimm în basmul Albă ca
Zăpada ori în expresiile uzuale de salut, de mulțumire, de apreciere.
Încurajator a fost faptul că cei mici, dornici de lectură, au cerut să lectureze şi alte poveşti,
dar şi reacţiile ulterioare (înscrierea copiilor drept beneficiari ai unor carduri de lectură, carduri care
au începutsă fie utilizate frecvent.)
Oricât de mari ar fi influenţele mediului asupra copiilor, organizarea unor astfel de activităţi
ne ajută să privim lumea prin ochi de copil şi ne oferă mici miracole; bucuria lor când descoperă o
carte nouă, un cuvânt, un joc sau când încep să descopere că pot (pot să citească, pot săînţeleagă) ne
ajută să devenim mai creativi, să identificăm noi şi noi căi prin care să-i apropiem de lumea
poveştilor, jocurile lipsite de griji şi pline de candoare, legătura nezdruncinată cu natura şi întâlnirea
cu îngerul păzitor.
87
JOCUL – ESENŢA COPILĂRIEI
Prof.înv preșcolar : Chesa Roxana

Grădinița cu P.P Nr. 20
Dr.Tr. Severin
Vârsta copilăriei este vârsta jocului, a plăsmuirii celor mai variate jocuri. Varietatea şi
noutatea lor este strâns legată de bogăţia impresiilor pe care copiii le capătă din mediul înconjurător,
din povestiri şi basme.
Jocul are un rol deosebit în procesul dezvoltării personalităţii umane. Cercetările psihologice
consideră că, în schimbarea şi diferenţierea raportului copil- adult, jocul constituie un factor
principal, având la vârsta copilăriei funcţia de activitate fundamentală.
Jocul satisface dorinţa firească de manifestare, de acţiune şi de afirmare a independenţei
copilului.
Jocul este cea mai eficientă cale de învăţare şi disciplinare a copilului, de cunoaştere şi
apropiere a lui, de educare a copilului în spiritul valorilor morale şi estetice.
88
Jocul este mişcare, explorare, comunicare, socializare, observaţie şi imitaţie, exerciţiu,

disciplinare, învăţare şi, mai ales, plăcere. Esenţa jocului este reflectarea şi transformarea, pe plan
imaginar, a realităţii înconjurătoare. Jocul nu este numai o simplă distracţie, ci, prin joc, copilul
descoperă şi lumea şi viaţa într-un mod accesibil şi atractiv, o cercetează, o prelucrează şi o
transformă în învăţare, în experienţă personală. De aceea, în timpul jocului, copilul desfăşoară o
variată activitate de cunoaştere.
Jocul:
∑ îi stârneşte copilului interesul şi curiozitatea,
∑ îi solicită imaginaţia, inventivitatea, gândirea, iniţiativa,
∑ îi alungă urâtul şi-l împiedică să se plictisească,
∑ îi consumă energia prin mişcare.
∑ este activitatea pe care copilul o face cu cea mai mare plăcere.
Jocul şi predispoziţia copilului pentru joc este expresia dezvoltării sale psihice normale. Starea
de apatie şi nemişcare, „cuminţenia” nefirească este motiv de îngrijorare.
Toţi copiii se joacă şi au nevoie să se joace: de la micuţul de câteva luni care aruncă lingura pe jos
aşteptând ca tu să i-o ridici spre a o arunca din nou, la cel de doi ani care se străduieşte să bage toate
cuburile în cutie pentru ca imediat să le împrăştie, din nou, pe jos, la copilul de cinci ani care îşi
pune ciorapi albaştri, ochelari de carton şi se crede Spiderman, şi şcolarul de zece ani care îşi pune o
pelerină nagră şi ochelaride carton şi se crede Zorro, şi până la adolescentul gălăgios şi cu acnee
care râde tare şi joacă leapşa sau face farse amicilor.
Când te joci copilul:
∑ Îl cunoşti mai bine şi îi dai ocazia să te cunoască mai bine
∑ Se creează mai multă apropiere între voi
∑ Îl înveţi cel mai bine şi mai uşor să facă ceva nou şi poţi, astfel, să-i formezi deprinderi
şi obiceiuri bune în cel mai plăcut mod cu putinţă
∑ Îi satisfaci nevoia de atenţie (care, pentru el, se traduce prin iubire)
∑ Îl înveţi să stabilească relaţii cu cei din jur
∑ Îl ajuţi să exploreze, să cunoască mai bine lumea în care trăieşte
∑ Îl ajuţi să se dezvolte sănătos, armonios, atât mintal, cât şi fizic
∑ Îl ajuţi să-şi dezvolte imaginaţia, creativitatea, gândirea logică, abstractă, să-şi
dezvolte simţul observaţiei, vorbirea, memoria, motricitatea, simţurile
∑ Îl disciplinezi în ca mai uşoară şi mai plăcută manieră ( jocul având reguli ce trebuie
urmate şi pe care copilul, începând de la vârsta de 5-6 ani le iubeşte şi le respectă)
∑ Îi faci copilăria mai frumoasă, mai bogată în cunoştinţe, impresii, trăiri, experienţe.
89
Jucându-te cu copilul tău devii prietenul lui, îi capeţi încrederea şi îţi va împărtăşi „secretele”
sale. Ajungi să îl cunoşti mai bine decât ţi-ai imagina. Dacă vrei să-ţi cunoşti copilul şi să ţi-l
apropii, să-l înţelegi şi să-i dai şansa de a te cunoaşte, joacă-te cu el. De dragul unui adult care se
joacă frumos cu el, copilul poate face tot ce acesta îi cere, fără împotrivire.
Tipuri de joc.
Există nenumărate forme de joc, însă, specialiştii le grupează în trei categorii:
1. Jocuri de creaţie (care urmăresc dezvoltarea imaginaţiei, creativităţii, simţului estetic,
gândirii logice). De exemplu jocurile de construcţii, desenul, modelajul, bricolajul, jocurile
de rol („de-a cumpărătorul şi vânzătorul”, de pildă).
2. Jocuri de mişcare (care urmăresc dezvoltarea musculaturii şi motricităţii copilului, a
echilibrului său, coordonarea mişcărilor, dezvoltarea abilităţilor manuale şi disciplinarea
copilului). Sunt jocuri sportive, cu reguli pe care adultul trebuie să le explice şi să
urmărească respectarea lor. De aici, valoarea pe care aceste jocuri le au in disciplinarea
copilului. Dansul şi cântecele însoţite de mişcări sunt excelente jocuri de mişcare.
3. Jocuri didactice (care urmăresc dezvoltarea intelectuală a copilului: dezvoltarea vorbirii, a
vocabularului, însuşirea noţiunilor de gramatică, matematică, dezvoltarea spiritului de
observaţie, cunoaşterea naturii etc).
Aceste jocuri sunt la îndemâna oricărui adult. Unii adulţi ştiu din instinct ce trebuie să facă spre
a transforma până şi drumul de la grădiniţă spre casă într-o joacă plăcută şi instructivă. Pentru toţi
ceilalţi, jocul este ceva ce se poate învăţa. Sau de care îţi poţi aduce aminte. Un părinte care îşi
aduce aminte de jocurile copilăriei sale, de ceea ce găsea el interesant şi amuzant, va găsi măcar
câteva soluţii de a petrece timp de calitate, de a se juca cu propriul copil. Alternativ, poate să-l
roage pe educator să îl înveţe jocurile de la clasă spre a le putea juca împreună cu micuţul lui acasă.
Sau poate să-şi cumpere o carte de ghicitori (copiii le adoră, orice s-ar spune), clasicul joc lego, un
puzzle sau măcar o minge.
În prezent, există parcă o adevărată conspiraţie împotriva jocului şi a mişcării în aer liber. Cu
excepţia vacanţelor şi a ieşirilor la iarbă verde, pentru majoritatea familiilor, cu copii sau fără,
timpul liber este petrecut în casă, la televizor şi calculator. Ieşitul în oraş, la plimbare în parc, se
reduce la câteva ore în weekend (cu condiţia ca vremea să nu fie nici prea rece, nici prea caldă şi,
nici într-un caz, umedă).Mersul la cinema sau la teatru este o experienţă rară (în medie, de câteva
ori pe an).Practicarea unui sport în familie esteceva întâlnit la extrem de puţine familii. .
Nu e de mirare că numărul copiilor care par să sufere de ADHD1 a crescut în ultimul timp. De
fapt, în cele mai multe cazuri, nici nu este vorba despre această afecţiune, copiii fiind perfect
90
normali, doar că nici nu mai apucă să atingă pământul cu picioarele şi ajung aidoma unei instalaţii
electrice supraîncărcate. Bum! Au „mâncărici” pe sub piele şi se foiesc fără astâmpăr, nu mai au
nici chef, nici răbdare să facă nimic şi, dacă i-ai lăsa în pace, s-ar învârti ca titirezul.
Televizorul
Dacă urmăreşte zilnic desenul animat preferat sau programul preferat, dacăse uită la un film Walt
Disney cât părinţii se mai odihneşti puţin, nu e o nenorocire. Însă privitul la televizor ore în şir este
cât se poate de nociv pentru sănătatea fizică a copilului, pentru dezvoltarea sa intelectuală şi
emoţională.
Privitul la televizor, ore în şir, înţepeneşte întreaga musculatură, copilul stă rigid, într-un
repaus nefiresc de lung, ceea ce îl face să devină buimac, agresiv, capricios şi provocator, chiar dacă
programele urmărite au fost adecvate vârstei! Când conţinutul lor promovează agresivitatea şi
violenţa, efectul nociv creşte exponenţial.
În afara nemişcării, privitul la televizor ore în şir determină o prelucrare a informaţiei în
direcţia receptării pasive, nu active, aşa cum se întâmplă atunci când realitatea este percepută cu
toate simţurile, cu ochii în mişcare, examinând atent toate detaliile şi implicând şi celelalte simţuri
în acest proces. Creierul este impulsionat către o desfăşurare fragmentată, asociativă a gândirii,
conexiunile nervoase fine se structurează în acest sens, iar creierul devine tot mai puţin potrivit unei
gândiri creatoare proprii.
De aceea, copiii care se uită mult la televizor stabilesc mai greu contacte personale, fac des
şi cu plăcere grimase şi evită să se uite în ochii interlocutorului, au o putere de concentrare mai
mică, răspund superficial, stereotip, nu manifestă interes faţă de obiecte şi lectură şi chiar puţinele
cărţi pe care le preferă sunt comics-uri şi cărţi ilustrate. Adesea, imaginile pe care copiii le văd la
televizor se întipăresc în mintea lor în mod caricatural şi ei se distanţează de lumea reală. La
televizor, copilul „trăieşte” într-o lume bidimensională, abstractă, mai înainte de a o fi cunoscut şi
asimilat pe cea reală!
Computerul şi internetul
Computerul este ceva mai interactiv decât televizorul şi lipsit de reclame, însă internetul şi
chat-ul favorizează izolarea individului, mai întâi de familie, apoi, treptat, de restul societăţii. Deja
se vorbeşte despre „boala computerului” despre dependenţa pe care o generează nu doar în rândul
copiilor, ci şi al adulţilor. În ţări precum China, de exemplu, ca urmare a problemelor create, au
apărut clinici şi programe de recuperare.
Jocul la computer presupune ceva mai multă mişcare decât privitul la televizor, însă grupe
importante de muşchi nu sunt puse deloc în mişcare, în timp ce altele sunt prea intens activate. Apar
probleme ale coloanei, dureri de ceafă, de spate, probleme oculare. Din ce în ce mai mulţi părinţi se
91
plâng de faptul că micuţii lor se joacă toată ziua la computer, îşi neglijează temele, nu citesc deloc,
sunt iritaţi dacă se întrerup ca să vină la masă şi preferă să ciugulească un sandwich şi ceva dulciuri
în vreme ce butonează frenetic tastatura, total absorbiţi de ceea ce fac şi rupţi parcă de lumea
exterioară.
Mulţi părinţi îşi închipuie că micuţul lor are nevoie să se familiarizeze cu computerul de la
vârsta de trei ani. Fals. Computerul nu este decât un instrument, nu educaţie în sine, iar internetul, o
sursă de informare, nu întotdeauna şi cea mai bună.
Un studiu internaţional realizat de specialişti englezi a demonstrat că elevii care învaţă cu ajutorul
cărţilor şi citesc mai mult sunt mult mai buni la învăţătură decât cei care învaţă cu ajutorul
computerului şi stau toată ziua pe internet. Aceştia din urmă, sunt mai slabi la matematică, ştiinţe şi
literatură, scriu şi citesc mai greu şi mai prost.
Jocul este vital pentru copil. La fel ieşitul în aer liber. Privat de aceste două lucruri, copilul
se va ofili ca o floare tăiată de pe lujer. Nu putem schimba lumea în care trăim însă putem găsi
întotdeauna soluţii, mai ales dacă în joc este sănătatea şi dezvoltarea normală a copiilor noştri.
Importanţa jocului cu propriul copil este esenţială în clădirea relaţiei părinte-copil, în înţelegerea şi
apropierea de el, în câştigarea încrederii reciproce. Jocul devine astfel un pilon de bază în
disciplinarea eficientă a copilului.
Jocul este o formă de manifestare întâlnită la copii indiferent de rasă, apartenenţă etnică,
civilizaţie, cultură, din cele mai vechi timpuri şi satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitatea
a copilului generată de trebuinţele, dorinţele şi tendinţele specifice vârstei lui.
Din toate aceste motive şi graţie tuturor valenţelor pe care le are, jocul este însăşi esenţa
copilăriei.
Bibliografie:
ÿ Barbu, H., Popescu, E., Șerban, F., (1993) – Activități de joc și recreativ – distractive,
București, Editura Didactică și Pedagogică;
ÿ Cerghit, I., (2006) – Metode de învățământ, Iași Editura Polirom;
ÿ Chateau, J., (2002), Copilul și jocul, București, Editura Didactică și Pedagogică
92
LUMEA INGERILOR
Prof. Pîrvulescu Cristina-Constantina

Liceul Tehnologic Căpitan Nicolae Pleșoianu
Structura Școala Gimnazială Spiru Haret, Rm. Vâlcea
Știți cum visează copiii? În culori! Copiii veseli și vorbăreți

visează în culori, în culori furate din aripile fluturilor liberi,
din cutia cu bomboane gumate și din paletarul zânei care
împrăștie obraznic pe cer curcubeul. Ce-mi place să-i văd
cum visează! Sunt atât de frumoși și de sinceri, încât nu ai
cum să nu-i iubești și să nu-i îmbrățișezi cu toată
dragostea.Un copil e o bucurie și o binecuvântare, treizeci
de copii sunt izvor nesecat de fericire și bunătate, două sute de copii, unii dintre ei deveniți adulți
frumoși, reprezintă adevărate lecții de viață.Când v-ați jucat ultima oară? Eu m-am jucat ieri. Cum
cu cine? Cu copiii mei. Ne-am jucat cu cuvintele atunci când am simțit că sunt mult prea încordați
din pricina unui ”păcătos” de test. Am râs cu poftă și am detensionat atmosfera. Ne-am jucat apoi
cu ”amintirile” la ora de istorie. Le-am sustras din copilăria părinților și a bunicilor. Ne-am distrat la
auzul giumbușlucurilor făcute de cei care astăzi se camuflează în adulți serioși și insensibili. În final
ne-am jucat cu mingile albastre și cu cercurile cu sclipici, afară, sub razele mângâietoare ale
soarelui. Am uitat de toate și am strigat până am răgușit.
Lumea Îngerilor este menţionată în scrierile sfinţilor, misticilor, apostolilor, în documente
istorice, în studii și cercetări ştiinţifice şi medicale, în literatură şi artă, în folclor.
Lumea Îngerilor ne ghidează, învaţă, îndrumă, susține, asistă, însoţește, inspiră, impulsionează,
veghează, ocroteşte și protejează cu iubire și înțelepciune divină angelică.
Cuvântul "înger" provine din termenul grecesc "angelos", care înseamnă "sol", "mesager".
Cele 9 cete îngetrești:
1. Serafimii sunt îngerii cu șase aripi și aceștia se află pe cea mai înaltă treaptă din ierarhia
cerească, fiind numiți și „cei mai iubiți”.Serafimii se află cel mai aproape de însuși Dumnezeu și
datorită acestei apropieri de Domnul, seamăna cu focul(Evrei 12, 29; Daniel 7, 9; Ieşirea 24, 17;
Psalmi 103, 4). De aceea, ei au fost numiți și serafim, ce în ebraică țnseamnă flăcări. Se bucură de
93
cea mai mare putere și au fost așezați ca paznici ai Raiului și ai locurilor sfinte. Ei sunt înflăcăraşi
de dragostea pentru Domnul şi îi călăuzesc pe ceilal şi
către această dragoste.
2. Heruvimii sunt o clasă specială de îngeri,
care urmează ierarhic după Serafimi. Heruvimii sunt
menționați de mai multe ori în Biblie și sunt prezentați
ca făpturi cerești înaripate și aceștia strălucesc în
totdeauna înaintea cunoașterii lui Dumnezeu, a
Înțelepciunii Sale și a cunoașterii tainelor
DomnuluiNumele de heruvim înseamnă 'înţelegere
deplină' sau 'împărtăţirea înţelepciunii' în ebraică, ei
sunt luminaţi şi astfel, prin heruvimi, înţelepciunea este
transmisă şi altora şi luminarea ochilor spirituali este
dată pentru vederea lui Dumnezeu şi pentru a primi
înţelepciunea Lui.Cu alte cuvinte, Dumnezeu "şade
între heruvimi".Reprezentând tainele cereşti, în Vechiul
Testament, figurile heruvimilor împodobeau sanctuarul.
Doi heruvimi din aur erau aşezaţi pe scaunul milei -
chivotul Legii - şi Domnul vorbea poporului său dintre ei (Ieşirea 25, 17-22)
3. Scaunele și Tronurile sunt a treia ceată a îngerilor de Dumnezeu purtători,
după serafimi şi heruvimi, numiţi astfel de Sfântul Dionisie Areopagitul. Ei stau înaintea Celui din
înălţimi şi poartă numele de "Tronuri" pentru că pe aceştia, ca pe nişte tronuri inteligibile stă
Domnul în chip spiritual. Ei nu sunt numiţi "purtători de Dumnezeu" după Fiinţa Lui, ci după Har şi
după slujba pe care o îndeplinesc, după cum scrie Sfântul Maxim Mărturisitorul. Trupul
Domnului Iisus Hristos, în schimb, după cum scrie Sfântul Vasile cel Mare, este numit "purtător de
Dumnezeu" după Fiinţa lui Dumnezeu, pentru că era unit în mod indivizibil (de nedespărţit) cu
Dumnezeu Cuvântul însuşi. Astfel, Tronurile sunt "purtătoare de Dumnezeu" după Har şi datorită
slujbei pe care o îndeplinesc, ceea ce în chip tainic şi de nepătruns înseamnă că Îl poartă pe
Dumnezeu în ei înşişi.
4.Domniile sunt una din cetele îngereşti. Ei sunt asfel numiţi deoarece au autoritate asupra
îngerilor din cetele inferioare, îndrumându-i spre împlinirea poruncilor dumnezeieşti. Administrarea
întregului univers, buna păstrare a tuturor regatelor şi principatelor, pământurilor şi a tuturor
popoarelor, neamurilor şi naţiunilor le este şi aceasta încredinţată, întrucât fiecare regat, neam,
94
popor, pentru întreaga ţară, un păzitor şi ocrotitor al său din ceata îngerească a Principatelor. În
plus, după Sfântul Grigorie Dialogul, slujba acestei cete îngereşti mai constă şi în a-i învăţa pe
oameni să răsplătească pe toţi cei cu autoritate după chemarea fiecăruia. În sfârşit, îngerii din
această ceată ridică oameni vrednici pentru a-i aşeza în funcţii importante, călăuzindu-i să nu
primească puterea pe care le-o aduc aceste slujbe de dragul cinstirii şi al renumelui propriu, ci
pentru a-L cinsti pe Dumnezeu, pentru a răspândi şi a creşte şi mai mult slava Lui sfântă şi pentru a
sluji binele tuturor, precum şi nevoile generale ale tuturor celor din subordinea sa.
5. Puterile poartă acest nume întrucât au putere
asupra celui rău, limitând puterea demonilor, respingând
ispitele aduse de către acesştia asupra oamenilor şi
împiedicându-i pe demoni să le facă rău oamenilor pe cât şi-
ar dori. Puterile îi întăresc pe asceţii vrednici în luptele şi
nevoinţele lor duhovniceşti, păzindu-i, pentru ca aceştia să
nu poată fi lipsiţi de Împărăţia Cerurilor. Ei îi ajută pe cei ce
se luptă cu păcatele şi patimile să se izbăvească de gândurile
cele necurate şi de hărţuielile duşmanului şi să îl biruiască
pe cel rău.
6. Stăpânirile au Stăpâniile sunt una din cetele îngereşti. Ei sunt numiţi astfel deoarece, fiind
ei înşişi liberi, domnesc asupra îngerilor din cetele care urmează după ei. Astfel, ei nu-I mai slujesc
lui Dumnezeu de teamă, ca nişte simpli slujitori. Ei Îi slujesc neîncetat de bunăvoie şi cu bucurie. Ei
sunt aceia care dau autorităţilor pământeşti rânduite de Dumnezeu puterea guvernării prudente şi
a administrării înţelepte. Ei îi mai învaţă pe oameni cum să îşi stăpânească simţurile, cum să îşi
supună patimile şi dorinţele, cum să facă trupul slujitor sufletului, cum să-şi educe voinţa şi să
ajungă deasupra tuturor ispitelor.
7. Începâtoriile sunt una din cetele îngereşti. Plini de tărie dumnezeiască, ei împlinesc repede
voia Dumnezeului Celui Preaînalt şi Atotputernic, cea tare şi puternică. Lucrează mari minuni şi
trimit harul facerii de minuni sfinţilor lui Dumnezeu care sunt vrednici de acest dar, pentru ca
aceştia să poată face minuni precum vindecarea de boli sau înainte-vederea celor din viitor.
Virtuţile îi ajută pe cei în nevoinţă şi pe cei copleşiţi de povara unei ascultări puse asupra lor de
cineva şi ajută la purtarea neputinţelor celor slabi. Astfel se explică şi numele lor de "virtuţi", căci
îi întăresc pe cei în nevoi. De asemeni, ei îi întăresc pe oameni întru răbdare, ca să nu se
descurajeze în suferinţă, ci să poarte orice nenorocire în mod curajos, cu cuget tare şi cu smerenie,
dând mulţumire pentru toate lui Dumnezeu, Cel ce toate le rânduieşte pentru binele nostru.
95
8. Arhanghelii sunt numiţi marii purtători de veşti bune, ei fiind cei care au vestit-o lumii
pe cea mai mare şi mai slăvită dintre acestea. Slujirea lor (după cum spune Sfântul Dionisie
Areopagitul) constă în descoperirile făcute profeţilor, cunoaşterea şi înîelegerea voii lui Dumnezeu
pe care o primesc de la îngerii celor mai înalte Cete şi pe care le vestesc celor mai mici,
anume Îngerii, iar prin aceştia, oamenilor. Sfântul Grigorie Dialogul spune că arhanghelii îi
întăresc pe oameni în credinţă, luminându-le minţile cu lumina înţelegerii Evangheliei şi
descoperindu-le adâncile taine ale credinţei.
9. Îngerii la îngeri ne referim de asemenea ca la "Puteri ale Paradisului fără de trup".
Îngerii sunt organizaţi în câteva ordine angelice, sau Ierarhii Îngereşti. Cea mai importantă dintre
aceste clasificări este cea făcută de cel ce-şi spunea Dionisie Areopagitul în secolul al IV-lea sau al
V-lea în cartea sa Despre ierarhia cerească.În această lucrare autorul a intercalat câteva pasaje
ambigue din Noul Testament, în special Efeseni 6:12 şi Coloseni 1:16, pentru a construi o schemă
din trei Ierarhii, Sfere şi Triade de îngeri, fiecare Ierarhie conţinând trei Ordine sau
Grupuri.Cuvântul înger înseamnă "mesager" sau "trimis" şi acest cuvânt exprimă natura
serviciului angelic făcut oamenilor.
Bibliografie:
ÿ https://doxologia.ro/societate/terapie-pentru-suflet/lumea-vazuta-prin-ochii-copiilor
ÿ https://www.marturiidintarasfanta.ro/ce-trebuie-sa-stim-despre-cele-noua-cete-
ingeresti/
ÿ https://www.newsbuzau.ro/cultura-media/40644-cate-cete-de-ingeri-sunt-in-ceruri-care-
sunt-rolurile-lor-si-cum-se-numesc-capeteniile-acestora
ÿ Serafimii: parohia-huedin.ro; Wikipedia.ro
ÿ Heruvimii: parohia-hurdin.ro; wikipedia.ro
ÿ Scaunele și Tronurile: parohia-huedin.ro
ÿ Domniile: parohia-huedin.ro
ÿ Puteriile: parohia-huedin.ro
ÿ Stăpânirile : parohia-huedin.ro
ÿ Începătoriile: parohia-huedin.ro
ÿ Arhanghelii : parohia-huedin.ro
ÿ Îngerii : parohia-huedin.ro
96
LUMEA NEVAZUTĂ A ÎNGERILOR
PROF. ÎNVĂŢ. PREŞC. NIŢESCU LAURA-MARIA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ COMUNA BUNEŞTI
Ca şi întreaga creaţie, îngerii sunt creaţi de Dumnezeu, din nimic, nu din ceva preexistent şi
nici din fiinţa lui Dumnezeu. Biserica învaţă că, mai înainte de toate, Dumnezeu a creat din nimic,
numai prin cugetarea Sa, toate puterile cereşti :
„Ca să-L slăvească în cântări şi să-L slujească, şi apoi ca să servească şi în lumea aceasta
oamenilor, călăuzindu-i spre Împărăţia lui Dumnezeu” (Mart. Art. 1, 18 şi 19)''.
Îngerii reflectă perfecţiunea divină: bunătate şi generozitate infinită, fiind capabili de o
dragoste nelimitată şi beneficiind mereu de o mare fericire pe care doresc să o împărtăşească cu noi.
Ei cunosc instantaneu consecinţele nenumărate ale unui principiu sau miile de faţete ale realităţii.
Cunosc secretele naturii, stăpânesc legile care guvernează Universul, sunt păstrătorii unei ştiinţe
foarte vaste şi a unei înţelepciuni infinite. Ei lucrează constant pentru binele omului, întotdeauna şi
pretutindeni.Crearea, natura si caderea ingerilor Crearea, natura si caderea ingerilor:Îngerii reflectă
perfecţiunea divină: bunătate şi generozitate infinită, fiind capabili de o dragoste nelimitată şi
beneficiind mereu de o mare fericire pe care doresc să o împărtăşească cu noi. Ei cunosc
instantaneu consecinţele nenumărate ale unui principiu sau miile de faţete ale realităţii.Cunosc
secretele naturii, stăpânesc legile care guvernează Universul, sunt păstrătorii unei ştiinţe foarte vaste
şi a unei înţelepciuni infinite. Ei lucrează constant pentru binele omului, întotdeauna şi pretutindeni.
Chiar dacă noi nu percepem prezenţa lor şi nu le acordăm nici un gând, îngerii veghează asupra
noastră în orice clipă, ne ajută în momentele dificile şi ne apără de tot felul de pericole.
Îngerii se află pretutindeni: ei veghează asupra caselor, ne însoţesc în călătorii, sunt alături de
persoanele care suferă şi care au nevoie de susţinere şi consolare în momentele de descurajare.
Nefiind îngrădiţi de legile impuse de materie, ei se pot deplasa cu o viteză inimaginabilă pentru noi,
care suntem constrânşi de legile spaţiului şi ale timpului ; este suficient să ne gândim la ei şi imediat
sunt alături de noi, gata să ne ofere ajutorul lor preţios. Încă de la naştere, fiecare fiinţă umană este
lăsată sub protecţia unui înger care are sarcina precisă de a o asista în orice moment al vieţii sale,
fără s-o abandoneze niciodată. Fiecare persoană are deci propriul său înger păzitor, indiferent de
rasă, cultură sau religia de care aparţine. Chiar şi persoanele care spun că sunt atee, materialiste
convinse sau cele care refuză să creadă într-o altă dimensiune decât cea terestră, au un înger
personal.
Dar ce face mai precis îngerul nostru păzitor?
Îngerii îi ajută pe oameni să înţeleagă realitatea eternă a lui Dumnezeu şi îi călăuzesc spre
Împărăţia Cerurilor, fiind mijlocitori între Cer şi pământ. Având menirea de a-l ajuta pe om în
97
efortul său de înduhovnicire a lumii pământeşti, îngerii au şi o calitate specifică: aceea de a fi

simultan aproape de Dumnezeu şi aproape de om. Omul şi îngerul său conlucrează sub acelaşi
„jug”, trag laolaltă acelaşi „atelaj”. Omul și îngerul său două fiinţe cu aceeaşi rădăcină, cu aceeaşi
obârşie. Sunt două fiinţe şi un singur proiect.Învăţătura despre sfinţii îngeri este cuprinsă atât în
Sfânta Scriptură, cât şi în scrierile Sfinţilor părinţi, ale scriitorilor bisericeşti şi în cărţile de cult ale
Bisericii noastre Ortodoxe, ceea ce arată rolul lor important în doctrina şi cultul creştin-
ortodox.Comuniunea dintre îngeri şi oameni se realizează în Biserică. Ei ne ajută în procesul
mântuirii, ne fac să cunoaştem voia lui Dumnezeu, revelându-L în acelaşi timp prin calitatea lor de
fiinţe spirituale apropiate de Creator.Însăşi numirea de înger arată menirea lor de slujitori ai lui
Dumnezeu şi organe ale Providenţei. Sfântul Ioan Damaschin spune că îngerii „locuiesc în Cer şi au
un singur lucru de făcut: să laude pe Dumnezeu şi să slujească voinţei Lui”. Ei îi ajută pe oameni să
înţeleagă realitatea eternă a lui Dumnezeu, îi călăuzesc spre Împărăţia Cerurilor, fiind mijlocitori
între El şi oameni. Ei duc rugăciunile noastre către Dumnezeu şi au menirea de a-l ajuta pe om în
efortul său de înduhovnicire a lumii pământeşti.Îngerul este prezentat adesea ca fiind un fel de
„dublu ceresc al omului”, ce induce pioşenie, aşa după cum diavolul seduce spre păcat. Referitor la
argumentul suprem al existenţei îngerilor, acesta este preluat de la Toma d’Aquino: îngerii există
pentru că există ordine. Ceea ce este foarte important în anghelologie este faptul că îngerii au o
calitate specifică, şi anume de a fi simultan aproape de Dumnezeu şi aproape de om.
Copii au felul lor de a vedea lumea și sunt singurii cărora nu le este frica de viitor.Își zidesc
fericirea pe visuri iar poveștile în care binele învinge răul fac parte din realitatea lor.Toate gândurile
mărețe, toate invențiile cu adevărat importante au izvorât din sufletul unui copil care a visat să-și
depășească condiția și să impresioneze lumea demonstrând astfel că evoluția societății depinde de
ambiția visului unui copil.Sunt copii care trebuie să lupte pentru apărarea propriilor drepturi, copii
pentru care dragostea înseamnă atât de mult tocmai pentru că le lipsește.
„Veseliţi-vă, ceruri, împreună cu El şi vă închinaţi Lui toţi îngerii lui Dumnezeu! Veseliţi-
vă, neamuri, împreună cu poporul Lui şi să se întărească toţi fiii lui Dumnezeu! Căci El va răzbuna
sângele robilor Săi şi va răsplăti cu răzbunare vrăjmaşilor Săi şi celor ce-L urăsc le va răsplăti şi va
curăţi Domnul pământul poporului Său!”” (Deut, 32, 43).
Bibliografie:
1.Pr. Prof Dumitru Radu -CrestinOrtodox.ro '' Originea şi existenţa îngerilor'' ;

2. Deut, 32, 43/ Mart. Art. 1, 18 şi 19;
3.Sfănta Scriptura, Editura IMBOR, Bucuresti, 2004.
98
ÎNGERII, APĂRĂTORII COPIILOR ȘI OAMENILOR
prof.înv. preșcolar PANAIT MIHAI MIHAELA ELENA

Școala Gimnazială Sat Măgura,Com.Mihăești,jud.Vâlcea
Dumnezeu este făcătorul și creatorul îngerilor. El i-a adus de la neexistență la existență și i-a
zidit după propiul lui chip, o natură necorporală, un fel de duh și de foc imaterial după cum spune
dumnezeiescul David: ”Cel ce face pe îngeri lui duhuri și pe slugile lui pară de foc” Psalmul CIII, 5;
Evrei 1,7. Prin aceste cuvinte arată ca ei sunt ușori, arzători, calzi, străbătători, grabnici spre dorul
de Dumnezeu și slujirea lui îndreptați spre cele de sus și liberi de orice gând material. Așadar
îngerul este o ființă spiritual veșnic mișcătoare, liberă, necorporală, slujește lui Dumnezeu și a
primit în firea lui nemurirea în har. Se spune că este necorporală și imaterial în raport cu noi
deoarece tot ceea ce se pune în comparație cu Dumnezeu singurul incomparabil este grosolan și
material. Numai dumnezeirea este realitate imaterială și necorporală. Așadar îngerul are o fire
rațională, spiritual, liberă și schimbătoare în felul de a gândi sau de a voi căci tot ceea ce este creat
este schimbător. Tot ceea ce este rational este și liber. Îngerul este incapabil de pocăință pentru că
este necorporal. Îngerul nu este nemuritor prin fire, ci prin har căci ceea ce are început are și sfârșit
potrivit naturii lui. Numai Dumnezeu este veșnic, dar mai degrabă este mai presus de veșnicie.
Îngerii nu au nevoie de limbă și auz ci transmit unii altora propriile lor gânduri și hotărâri fără să
rostească cuvânt. Toți îngerii au fost zidiți prin Cuvânt și au fost desăvârșiti de Sfântul Duh prin
sfințire participând la luminare și la har în măsura vredniciei și rangului lor.
Cât de mulţi îngeri există? Este scris în Biblie: Apocalips 5:11. "Şi am văzut şi am auzit glas
de îngeri mulţi... şi era numărul lor zeci de mii de zeci de mii şi mii de mii."
Sunt îngerii un ordin mai înalt de fiinţe decât oamenii? Este scris în Biblie: Psalm 8:4-5. "Ce
este omul că-Ţi aminteşti de el? sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu
puţin faţă de îngeri, cu slavă şi cu cinste l-ai încununat pe el."
Îngerii pot să apară sub forma unor oameni obişnuiţi. Este scris în Biblie: Evrei 13:2. "Să nu
daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea au găzduit, fără să ştie , pe îngeri."
Cine este liderul îngerilor? Este scris în Biblie: "1 Petru 3:22. "Şi acum Cristos este în cer,
unde stă la locul de onoare, chiar lângă Dumnezeu Tatăl, cu toţi îngerii şi puterile cerului plecate şi
supuse Lui." (Noul Testament pe înţelesul tututror).
Îngerii sunt apărătorii speciali ai oamenilor. Este scris în Biblie: Matei 18:10. "Feriţi-vă să
nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi, căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea
Faţa Tatălui Meu care este în ceruri."
99
Îngerii protejează. Este scris în Biblie: Psalm 91:11-12. "Căci El va porunci îngerilor Săi să
te păzească în toate căile tale; şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vre o
piatră."
Îngerii salvează din primejdii. Este scris în Biblie: Psalm 37:7. "Îngerul Domnului tăbărăşte
în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie."
Îngerii îndeplinesc poruncile lui Dumnezeu. Este scris în Biblie: Psalm 103:20-21.
"Binecuvântaţi pe Domnul, îngerii Lui, care sunteţi tari în putere, care împliniţi poruncile Lui şi
care ascultaţi de glasul cuvântului Lui."
Îngerii împărtăşesc mesajele lui Dumnezeu. Este scris în Biblie: Luca 2:9-10. "Şi iată că un
înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au
înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: "Nu vă temeţi; căci vă aduc o veste bună, care va fi o
mare bucurie pentru tot norodul."
Ce parte vor îndeplini îngerii când Iisus va veni a doua oară? Este scris în Biblie: Matei
16:27 şi 24:31. "Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi." "El va trimite pe
îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine
a cerurilor până la cealaltă."
De unde au venit îngerii cei răi? Ei erau îngeri buni care au ales să se răscoale. Este scris în
Biblie: Apocalips 12:9. "Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care
înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreunâ cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui."
Ce influenţă au îngerii cei răi? Ei se luptă împotriva celor ce sunt buni. Este scris în Biblie:
Efeseni 6:12. "Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor,
împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii
care sunt în locurile cereşti."
Care va fi soarta finală a lui Satana şi a îngerilor săi? Este scris în Biblie: Matei 25:41.
"Apoi va zice celor de la stânga Lui: "Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a
fost pregătit diavolului şi îngerilor lui."
Bibliografie:
1. Biblia Ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe

Române, Bucureşti, 1968
2. Sfântul Ioan Damaschin, ”Dogmatica”, Editura Scripta, București, 1993
3. Pr. lector George Remete, ”Dogmatica Ortodoxă”, Editura Episcopiei Ortodoxe Alba
Iulia, 1997
100
SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE, OCROTITORUL ORFANILOR

Prof. Tătuț Anamaria-Narcisa
Școala Gimnazială Nr.10, Rm. Vâlcea, Jud. Vâlcea
Totodată, împreună cu Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare, SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE este
apreciat ca fiind întemeietorul monahismului creştin. Trăitor în secolul al III-lea şi la începutul secolului al
IV-lea, Sfântul Antonie cel Mare este prăznuit în fiecare an, în toate tradiţiile creştine, la data de 17
ianuarie.
„Părintele monahilor”care a trăit 85 de ani în pustiu, marele pusnic Antonie, tămăduia bolnavii şi-i
vindeca pe cei demonizaţi. În zilele noastre, ca şi în secolul al IV-lea, Sfântul Antonie este considerat
ocrotitorul orfanilor şi al oamenilor săraci, ajutându-i de grabă pe cei care se roagă cu credinţă şi-l cheamă
în ajutor. Se consideră că SFANTUL ANTONIE CEL MARE îi păzeşte pe oameni de duhurile rele, de
primejdii şi vrăji.
Cuviosul ANTONIE CEL MARE s-a născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc, în anul 251, într-
o familie de ţărani creştini înstăriţi. În copilărie, Sfântul prefera să meargă frecvent cu părinţii la biserică
decât să-ţi petreacă timpul cu copiii de vârsta lui.
Astfel, el a învăţat de la părinţi şi de la bunici credinţa în Hristos. După moartea părinţilor, pe când
el împlinise vârsta de 20 de ani, s-a ocupat de educaţia sorei sale minore. Când în biserică tânărul Antonie a
auzit cuvântul Evangheliei, care spune : „De voieşti să fii desăvârşit, mergi, vinde avuţiile tale şi urmează
Mie (Matei 19,21), a fost impresionat de aceste cuvinte şi a urmat îndemnul Evanghelistului.
Şi-a împărţit partea sa de avere săracilor, iar mai târziu a procedat la fel cu moştenirea sorei lui, pe
care a lăsat-o în grija unei comunităţi de fecioare. Urmând sfatul unui ascet bătrân, Cuviosul a vieţuit o
vreme într-o colibă la marginea satului natal Coma. În anul 285, când a împlinit vârsta de 35 de ani, Sfântul
Antonie s-a stabilit într-o fortăreaţă izolată numită Pispir, la marginea deşertului din Munţii Tebaidei, unde
a trăit până-n anul 306.
SFANTUL ANTONIE CEL MARE şi-a dorit să fie izolat complet de lume, după modelul
pustnicilor deşertului şi ducea o viaţă foarte aspră: primea pâine prin acoperişul casei de două ori pe an,
deoarece uşa de la intrare era zidită.
După multă muncă de convingere, de teama ereticilor arieni, ucenicii săi l-au determinat să
părăsească fortăreaţa. În timp, s-a dus vestea despre viaţa aspră pe care Cuviosul o ducea, iar contemporanii
săi îl considerau pe Antonie părintele spiritual al călugărilor din mai multe colonii monahice din deşertul
Egiptului, printre care cele din Nitria şi Schit. Pe credincioşii care veneau la el să-i ceară un sfat, Sfântul
Antonie îi îndruma să îmbrăţişeze viaţa monahală.
În jurul anilor 310, Cuviosul a făcut o călătorie la Alexandria, pentru a-i încuraja pe creştinii
prigoniţi în timpul persecuţiilor romane, din vremea împăratului roman Maximian.
Marele pustnic a trecut la viaţa veşnică în anul 356, când împlinise vârsta de 105 ani. El a lăsat în
urmă un număr impresionant de ucenici asceţi în lumea întreagă, cărora le-a lăsat cuvântul de învăţătură :
Să creadă în Iisus şi să fugă de ispitele şi de înşelăciunile diavoleşti.
Interesant este faptul că SFANTUL ANTONIE CEL MARE răspundea în scris mesajelor primite
de la credincioşii din toate categoriile sociale. În timp, ucenicii săi au ridicat o mânăstire pe locul unde
Sfântul şi-a petrecut ultimii ani de viaţă.
Înainte de a muri, SFANTUL ANTONIE CEL MARE a lăsat ucenicilor săi un testament prin care
le cerea să fie îngropat într-un loc secret, pe care să nu-l descopere nimeni. Respectând întocmai dorinţa
101
părintelui lor duhovnicesc, ucenicii au îngropat trupul Cuviosului încât, secole de-a rândul, nimeni nu l-a
descoperit.
Abia în ultimii ani, în urma cercetărilor făcute pentru restaurarea Mănăstirii Sfântului Antonie din
Egipt, constructorii au ajuns la concluzia că mormântul cu moaştele Sfântului s-ar afla sub Sfânta Masă a
bisericii centrale a mănăstirii.
Respectând dorinţa Cuviosului, care le spunea ucenicilor în testament:”Voi îngropaţi trupul meu,
nimeni să nu ştie locul, afară de voi singuri. Iar eu la Învierea morţilor îl voi lua nestricăcios de la
Mântuitorul”, mormântul a rămas pecetluit.
În fiecare zi de marţi, Biserica SFANTUL ANTONIE CEL MARE, situată lângă Curtea Veche din
Bucureşti, este neîncăpătoare. Aici vin să se roage mii de credincioşi, majoritatea tineri. Biserica este cel
mai vechi lăcaş de cult, construit în Capitală de domnitorul Mircea Ciobanul, prin anul 1559.
Mai târziu, în anul 1847, în timpul unui incendiu, o bună parte din construcţie a fost afectată. Cam în
aceeaşi vreme, o bisericuţă cu hramul Sfântul Antonie, situată în apropiere, unde se închinau puşcăriaşii, a
fost distrusă complet de un incendiu.
Martorii oculari din acea vreme spun că dintre ruine a fost salvată o icoană a Sfântului Antonie, într-o zi
de marţi. Sfântul odor a fost dus la biserica situată lângă Curtea Veche care, pe atunci, se numea Buna
Vestire.
Acum, la icoana Sfântului Antonie, făcătoare de minuni, aşezată lângă catapeteasmă, se roagă mii de
credincioşi şi poartă hramul Sfântului Anton, al bisericuţei arse odinioară.
Biserica Domnească (Paraclis Patriarhal) de la Curtea Veche din Bucureşti îl cinsteşte în ziua
hramului pe Sfântul Cuvios Antonie cel Mare (17 ianuarie), care a devenit ocrotitorul său după incendiul
din 23 martie 1847. Atunci, Biserica Sfântul Anton – Puşcărie ( din apropierea Bisericii Domneşti) a ars în
întregime.
Rugăciunile făcute în sfântul lăcaş timp de nouă săptămâni ajută la împlinirea celor mai arzătoare
dorinţe. Cei care au făcut acest ritual, de novene, s-au rugat pentru sănătate, pentru vindecarea de boli
grave, pentru spargerea farmecelor, ca sporul şi liniştea sufletească să revină în casa lor.
Bibliografie:
*Athanase d'Alexandrie, ''Vie d'Antoine'', Editions du Cerf, Paris, 2004<sup>2</sup> - în colecția "Sources
Chrétiennes", nr. 400 ; introducere, text critic, traducere, note și index de G.J.M. Bartelink.
*Matta el-Maskin, ''Saint Antoine - Ascète selon l'Evangile'', Abbaye de Bellefontaine, 1993
*Noëlle Devilliers, ''Antoine le Grand, Père des moines'', Abbaye de Bellefontaine (collection "Spiritualité
Orientale", 8), 1971.
*Pr. Prof. Dr. [[Ioan G. Coman]], ''Patrologie'', vol. III, EIBM, București, 1988, p. 357.
*[[Minei]]ul pe luna Ianuarie
102
MODALITĂȚI DE EVALUARE A VALORILOR MORAL - SPIRITUALE
PROF.ÎNV.PRIMAR: ROMAN ELENA-BIANCA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.4
MUN.RM.VÂLCEA, JUD.VÂLCEA
„Educația morală nu esteîn fond nimic altceva decât educația însăși” (Oliver Reboul)
Remarcăm mai multe înțelesuri ale educației morale, ca activitate prin care educatorul formează și
îndrumă purtarea copilului spre a se desfășura după regulile prescrise de învățătură morală: ca
educație în vederea binelui; ca educație a sufletului; ca educație a voinței și a sentimentelor morale,
în vederea realizării caracterului moral. Depășirea acestor tendințe extreme implică analiza
conceptului filosofic de morală. Din această perspectivă, morala reprezintă pe de o parte teoria
relațiilor cu celălalt și cu sine respectiv un model de reorganizare a raporturilor omului cu lumea și
cu propria persoană. Întreaga gândire filosofico-pedagogică arată că marii pedagogii ai umanității
au căutat să înțeleagă mai întâi enigma copilăriei să nu-i afecteze farmecul, au căutat să înțeleagă ce
este copilul, ce semnificație are el între elementele lumii. Copilul nu este un adult în miniatură. El
este o ființă sui-generis deosebit de adult. Având felul său propriu de a gândi și de a simți, el are în
fața problemelor vieții o înțelegere, o atitudine și un comportament propriu care diferă de acele ale
adultului. Copilul este apoi punctul cel mai fraged al vieții, în care se poate încă hotărî, în care totul
se poate înnoi, căci acolo, scrie Marie Montessori „… totul palpită, arzând de viață, acolo sunt
ascunse tainele sufletului, acolo se plămădește creația omului.”Copilul este un embrion spiritual.
Educația religioasă constituie o importantă componentă a procesului de spiritualizare a omului o
modalitate eficientă de cunoaștere și autocunoaștere. Copilul are nevoie de credință, pe de o parte
pentru a se încrede în sine și pe de altă parte, pentru a fi sigur că ceea ce vrea este realizabil și că în
această privință poate ori când apela la ajutorul educatorului. Credința reprezintă în acest caz și un
fel de ghid al conduitei zilnice.
Școala speră să transforme prin educație religioasă viața comunități lor și să le asigure nu
numai un echilibru ci și o viață spirituală generatoare de iubire de întrajutorare și de iertare.
Începută în familie, continuată în grădiniță și școală și desăvârșită ulterior printr-o autoinstruire și
prin practicarea unui cult religios, educația religioasă îl ferește pe individ de stridențele și
103
adversitățile unei vieți corupte și imorale. Rugăciunile de dimineață, o rugăciune la masă,

închinarea la icoane, participarea la biserică evocă iubirea și adevărul și influențează atitudinea
cotidiană a tuturor membrilor.
Acum, în secolul vitezei, când tradițiile în familie au devenit tot mai fragile și timpul
disponibil al părinților pentru educația copiilor, tot mai puțin și mai sărac, contribuția familiei în
educația morală și religioasă se impune să devină precumpănitoare și prioritară.
Sensibilitatea copilului și disponibilitatea lui pentru a participa la descoperirea misterelor
presărate în textele sacre sunt premise admirabile pentru educația religioasă. Copiii prin natura lor
sunt buni, iar când greșes cei încearcă să repare ce-au făcut cerându-și iertare și dorind această
iertare din tot sufletul. Ei vor împăcarea cu cei din jurul lor. Copilul nu este rău, dar poate fi înrăit
de cei din jur, care nu știu să se comporte cu el. Din perspective morale creștine Iisus Hristos a fost
cel mai mare pedagog, pe care l-a cunoscut omenirea. El a îmbinat cuvântul cu fapta, a făcut lumii
cunoscut adevărul, binele, dreptatea. Bun, bland și iertător Mântuitorul a iubit și s-a jertfit pentru
oameni, iar în copii a văzut un exemplu de virtute, de sinceritate, de omenie și bunătate, oferindu-le
model celor ce vor mântuirea.
Bibliografie:
1.www.doxologia.ro;
2.www.lumeaspirituala.ro;
104
SPOVEDANIA ȘI ÎMPĂRTĂȘIREA COPIILOR
Prof. înv. Primar Sandu Florin-Laurențiu

Școala Gimnazială Budești, județul Vâlcea
Mântuirea părinților, chiar și a celor care duc viață creștinească, depinde în mod semnificativ
de faptele copiilor lor. Părinții care nu se îngrijesc de copiii lor vor fi pedepsiți, după cum zice
Sfântul Ioan Gură de Aur: „Cine este nepăsător față de copiii săi, deși în celelalte este râvnitor,
acela va fi pedepsit aspru pentru acest păcat. Toate trebuie lăsate la o parte și, înprimulrând, să fie
grijapentrucopii, pentru a-ieduca „întruînvățăturașicercetareaDomnului” (Efeseni 6, 4)”.
Pentru a se împărtăși cu Sfintele Taine, creștinul trebuie să se roage, să postească și să se
spovedească. Pâna la vârsta de șapte ani, postul și Spovedania nu sunt obligatorii însă pentru copii.
Copiii se pot împărtăși la fiecare Sfânta Liturghie. Cei foarte mici, care încă mai sug, se pot
împărtăși și după ce au supt dimineața, dar se recomandă să treacă măcar o oră de la ultima masa,
pentru a elimina eventualul aer înghițit în timpul mesei. Copiii de până în șapte ani, care urmează o
alimentație obișnuită, trebuie să nu mănance nimic în dimineața în care doresc să se împărtășească.
În anul 1956, Sfântul Sinod a hotărât că pentru copiii cu vârste cuprinse între 7-12 ani și
pentru credincioșii de orice vârstă care sunt cuprinsi de slăbiciuni și suferințe trupești, pravila
postului să fie obligatorie numai în zilele urmatoare: toate zilele de miercuri și vineri de peste an, în
afară de celeîn care se face dezlegare la pește; prima și ultima săptămână din Postul Paștelui și din
cel al Nașterii Domnului; ultima săptămână din Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel;
celedouăsăptămâni ale PostuluiAdormiriiMaiciiDomnului; ajunulCrăciunului (24 decembrie);
ajunul Bobotezei (5 ianuarie); Tăirea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august) și Înălțarea
Sfintei Cruci (14 septembrie). În celelalte zile și săptămâni de post din an, copiii până în
doisprezece ani sunt dezlegați a mânca pește, icre, ouă, lapte și brânză.
Cât mai din vreme, fiecare copil trebuie să învețe să se închine corect și să se roage lui
Dumnezeu în momentele importante de peste zi, la trezire, la masă și la culcare. Apoi, precum
învață primele poezii, el trebuie să învețe și primele rugăciuni.
Odată cu trecerea anilor, primirea Sfintei Împărtăşanii devine o faptă tot mai deosebită în
viaţa copilului, pregătirea pentru aceasta crescând treptat, până când întreaga familie ajunge să
urmeze aceeași rânduială. Copiii nu trebuie să fie constrânși să postească, nici să se spovedească
sau să se împărtășească. Când părinții postesc, se roagă și se împărtășesc, copiii lor le vor urma în
mod firesc exemplul. Mersul la slujbă, la Spovedanie și la Impărtășanie trebuie să fie pentru copii
momente de bucurie, pentru ca ei să primească întâlnirea cu preotul ca pe un lucru odihnitor și
plăcut.
Copilul care își petrece primii ani în Biserică își împodobește sufletul cu amintiri pline de
credință. Chiar daca, la un moment dat, el s-ar îndepărta de Biserică, el nu va putea pierde această
moștenire părintească. Aceste amintiri se prefac în semințe duhovnicești capabile sa îl întoarcă pe
cel rătăcit către starea lui cea dintâi, de fiu al lui Dumnezeu. În acest sens, Avva Dorotei spune:
„Semințele de virtute nu pot fi distruse”.
Cum ne împărtășim cu Sfintele Taine?
Împărtășirea creștinului este strâns legată de Spovedanie. În povățuirile din Liturghier, preoții
sunt îndemnați „să-i învețe pe credincioși ca, într-un cuget curat, de va fi cu putință la praznice, iar
105
de nu, negreșit în cele patru posturi de peste an, să se pregătească pentru Sfânta Împărtășanie, iar de
vor vrea să se apropie de Sfânta Împărtășanie și afară de cele patru posturi obișnuite, să postească
mai înainte și să se pregătească după rânduială, prin mărturisirea păcatelor”.
Privind apropierea de Sfintele Taine, Sfântul Apostol Pavel spune: „Să se cerceteze omul pe
sine și așa să mănânce din pâine și să bea din pahar; căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie,
osândă își mănâncă și bea, nesocotind Trupul Domnului” (I Corinteni 11, 28-29). În general, sunt
opriți de la Împărtășire cei vinovați de păcate grele, cei ce umblă cu farmece sau vrăji, și aceia pe
care duhovnicul îi va găsi nevrednici și lipsiți de pocăință pentru păcatele lor.
Pregătirea pentru Împărtășire este trupească și sufletească. Ea constă din: mărturisirea
păcatelor (Spovedanie), fără de care nimeni nu se poate împărtăși, afară de copiii până la vârsta de 7
ani; împăcarea cu toți cei apropiați, rude, vecini și cunoscuți; înfrânarea trupească, în cazul celor
căsătoriți; abținerea de la mâncare și băutură în dimineața din ziua Împărtășirii, căci numai celor
aflați pe moarte li se poate da Sfânta Împărtășanie chiar dacă au mâncat; citirea rugăciunilor pentru
Împărtășire.
Credincioșii mireni se împărtășesc înaintea Ușilor Împărătești, după ce se împărtășesc preoții,
anume atunci când răsună chemarea: „Cu frica lui Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă
apropiați!” Cu lumânarea aprinsă, ținută în mâna stângă, fiecare credincios se apropie de preot, spre
a primi Sfintele Taine. Înaintea preotului, fiecare credincios își spune clar numele, apoi deschide cu
grijă gura și primește fără grabă Sfintele Taine. Îndată după Împărtășire fiecare credincios își șterge
buzele cu ștergarul din mâna preotului, se închină și primește anaforă. Cel care a primit Sfânta
Împărtășanie se cuvine să nu mai sărute icoanele sau mâna cuiva, să nu scuipe și să aibă grijă mai
cu seamă ca nici un cuvânt rău sau vorbire deșartă să nu întineze gura sa, pentru cinstirea
dumnezeiescului Trup și Sânge pe care l-a primit în ea
Bibliografie
LUMINĂ DIN CREDINȚĂ – Ortodoxia pe înțelesul tuturor, RâmnicuVâlcea, 2020
PRIVEȘTE MATEMATICA PRIN OCHI DE COPIL
Trancă Maria-Cristina
Școala Gimnazială Nr. 4, Rm. Vâlcea
« Matematica e ca urcuşul pe munte. Efortul e răsplătit de privelişti măreţe. Ca şi pe munte,

ascensiunile în matematică sunt frumoase dacă nu eşti obsedat doar de locul unde
vrei să ajungi şi dacă eşti în stare să savurezi tot ce întâlneşti pe parcurs. » (Barbu, H., Popescu)
Matematica, această lume aridă a cifrelor, constituie, în şcoală, deliciul celor mici, coşmarul celor
mari şi în acelaşi timp una din disciplinele de bază. Una peste alta, o considerăm „Regina
disciplinelor”. Rolul ei este, fără îndoială, unul esenţial în formarea unei gândiri logice, riguroase şi
organizate de care avem atâta nevoie. Fără un fundament solid în însuşirea
acestui obiect e greu să construieşti o personalitate armonios dezvoltată, cu o ordine interioară bine
definită. Omul modern nu poate exista, rezista, supravieţui într-o societate de auto-organizare,
selectare, ordonare a priorităţilor.
106
Iată de ce este necesară matematica, chiar pentru cei care nu urmează să activeze în
domeniul ei sau într-un domeniu conex. Se spune că matematica aşa a şi apărut: din necesitatea de a
rezolva probleme practice de numărare, măsurare, de calcul a cheltuielilor. Dacă luăm în calcul
componenta psihologică a aplicabilităţii cunoştinţelor de matematică, putem afirma că ea constituie
un factor motivant care poate asigura succesul învăţării (tabla înmulţirii mă ajută la cumpărături, la
numărarea rapidă a unor mulţimi de obiecte, la estimarea a numărului de obiecte).
Asemeni tuturor dascălilor, sunt conştientă de importanţa fenomenelor psihice profunde, gândirea,
înţelegerea, creativitatea şi, prin activitatea pe care o desfăşor, nu voi uita că misiunea unui dascăl
este de a forma şi de a modela personalităţi, constructori activi ai societăţii, inteligenţi, capabili să
facă faţă oricăror probleme ivite în activitatea de zi cu zi. Jocul didactic matematic reprezintă un
ansamblu de acţiuni şi operaţii care urmăresc obiective de pregătire intelectuală a elevilor, generând
o motivaţie stimulatorie şi constituind o prezenţă indispensabilă în ritmul accentuat al muncii
şcolare. Introdus inteligent în structura lecţiei, jocul didactic matematic poate să satisfacă nevoia de
joc a copilului, dar poate în acelaşi timp să uşureze înţelegerea, asimilarea cunoştinţelor
matematice şi formarea unor deprinderi de calcul matematic, realizând o îmbinare între învăţare şi
joc. Folosirea jocului didactic în predarea matematicii are numeroase
avantaje pedagogice: tehnică atractivă de explicare a unor noţiuni abstracte
Are o eficienţă crescută în situaţia consolidării şi verificării cunoştinţelor, dar şi în cea de predare.
Facilitează asimilarea cunoştinţelor matematice, formarea unor deprinderi de calcul matematic,
realizând îmbinarea armonioasă între învăţare şi joc. Este un mijloc eficient de evaluare, arătând în
ce măsură elevii şi-au însuşit cunştinţele necesare.
Toate figurile geometrice pe care le vor învăţa la orele de matematică, vor fi formate din
drepte orizontale, verticale sau oblice. Învăţătorul îi poate anunţa pe elevi ceea ce vor
învăţa la orele următoare şi anume linii frânte şi linii curbe şi le poate spune că atunci când vor fi
mari şi vor lucre în fabrică, pe un şantier, la croitorie sau la cizmărie vor trasa linii pe materialele ce
le lucrează. Elevilor e bine să li se dea exemple pentru a înţelege mai bine, astfel li se poate spune
că dacă un bloc de locuinţe nu va fi lucrat perfect vertical şi va fi înclinat spre dreapta sau
stânga, el se va prăbuşi - va cădea. Dacă un croitor trasează pe stofă linii mai scurte atunci când
desenează mâneca la o haină, atunci mâneca acelei haine va fi mai scurtă decât
cealaltă. Haina va veni urât pe om.
Ţinând seama de dezvoltarea psihică a şcolarului mic şi de dificultăţile înţelegerii noţiunilor
de unităţi de măsură, se impune ca situaţiile de învăţare să aibă şi un pronunţat
caracter intuitiv şi practic-aplicativ. Este necesar ca aceste activităţi să fie corelate cu experienţa
107
empirică a elevilor, cu preocupările lor - jocul didactic fiind o metodă eficientă

utilizată în cadrul unor acţiuni directe de măsurare şi comparare. Pentru formarea capacităţii de
apreciere cu uşurinţă şi relativă exactitate a unor lungimi date, se pot desfăşura
exerciţii-joc, de forma: ,,Ce distanţă există între pomii din grădină?”, ,,Ce înălţime au colegii de pe
rândul meu?”, ,,Ce lungime crezi că are…?”. Prin jocul ,,Calculaţi lungimea traseului” avem
posibilitatea de a forma elevilor, pe lângă deprinderile de calcul matematic, capacitatea de a se
orienta pe harta turistică şi a calcula distanţa pe care trebuie să o
parcurgă pe un itinerar dat sau ales.
Bibliografie:
1. Alecu, Simona – „Metodologia cercetării educaţionale”, Editura Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos”,
Galaţi 2005;
2. Antohe, Georgeta; Barna, Iuliana – „Psihopedagogiajocului”, Ediţia a doua completată. Editura
FundaţieiUniversitare „Dunărea de Jos”, Galaţi 2006;
3. Aron I., Herescu Gh. – „Aritmetică pentru învăţători”,EDP, Bucureşti, 1977;
4. Barbu H., Popescu E., Şerban F. - „Activităţi de joc şirecreativ-distractive. Manual pentru şcolile
normale”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1993;
5. Blaga Lucian – „Poezii”, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966;
6. Bruner J. – „Procesul educaţiei intelectuale”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970;
108
109
110
111
112
113
114
115
116
117
PARTENERIAT EDUCAȚIONAL GRĂDINIȚĂ-BISERICĂ
Prof. Înv. Preșc. Bunescu Mihaela
Școala Gimnazială „Nicolae Bălcescu”/
G.P.N. Rotărăști, Nicolae Bălcescu, Vâlcea
LĂSAȚI COPIII SĂ VINĂ LA MINE
Inițiatori:
Prof.
Preot:
118
Argument
“Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără viaţă,
dar educatorul creează un chip viu; uitându-se la el, se bucură şi oamenii, se bucură şi Dumnezeu.
Şi oricine poate fi dascăl, dacă nu al altora, cel puţin al său.”
Sfântul Ioan Gură de Aur
Educatia religioasă se realizează în familie, biserică grădiniță și școală, de către părinţi, preoţi şi
profesori. Există o strânsă legătură între aceşti factori educativi, conlucrarea lor determinând transmiterea
valorilor credinţei şi formarea conduitei exemplare. O educaţie temeinică şi durabilă este cea începută în
familie, încă din fragedă copilărie, continuată în grădiniță și şcoală şi consolidată prin diferite activităţi ce se
derulează în biserică şi societate. Prin religie suntem educaţi în spiritul onestităţii, al promovării valorilor
morale, al iubirii de Dumnezeu. Rămân ecouri adânci în mintea şi sufletul celui care acum începe să se
formeze: bun, ascultător, harnic, răbdător, iubitor de dreptate şi adevăr. Legătura cu Dumnezeu este
indisolubilă, iar activitatea educativă fără religie este ca ”trupul fără suflet".
În aspiraţia noastră către perfecţiune, ne raportăm la fiinţa divină, la Dumnezeu, pentru că El

este singurul model formativ existenţial. În cultivarea sufletului, educaţia religioasă nu este
unilaterală; ea apelează şi, chiar mai mult, îşi găseşte unele premise care o fortifică în educaţia
civică, estetică, morală.
OBIECTIV CADRU
∑ Formarea şi educarea unor virtuţi creştine şi cultivarea comportamentului moral-religios

(să-ţi iubeşti aproapele, să faci fapte bune, să fii cinstit, modest, generos, să nu urăşti , să-
L iubeşti pe Dumnezeu).
OBIECTIVE SPECIFICE
∑ Să cunoască valori de bază ale moralei creştine;

∑ Să înţeleagă binele, adevărul şi frumosul din faptele proprii şi ale celor din jur;
∑ Să ,,citească“ imagini din cărţi religioase;
119
∑ Să reproducă texte scurte cu caracter religios;

∑ Să audieze texte cu substrat religios;
∑ Să respecte normele de comportament religios.
GRUP ŢINTĂ
- beneficiari direcţi: copiii preşcolari
- beneficiari indirecţi:educatoarea, preotul, părinţii;
RESURSE:
Umane
- preşcolarii
- educatoarea
- preotul
- părinţi ai preşcolarilor
Materiale
Fişe de lucru;
Hârtie glasată, carton colorat, acuarele, pensule, plastilină, lipici;
Culegeri de colinde, cântece şi poezii religioase;
Cărţi de rugăciuni pentru copii;
Iconite, tablouri;
Reviste;
Aparat foto, album personalizat.

Durata proiectului : an școlar 2019-2020
EVALUARE
- Programul artistic, desene, colaje, chestionare
- Activităţile independente
- Acordarea unor diplome preșcolarilor pentru lucrările şi activităţile desfăşurate
- Portofoliul proiectului
120
Se va evalua modul în care au fost realizate obiectivele propuse, gradul de implicare în derularea
programului, a părinţilor şi a celorlalţi factori responsabili.
Activități propuse
Nr. Data Tema activităţii Modalităţi de realizare

Crt.
1. Oct. ”Mai aproape de Dumnezeu” Vizită la biserică şi discuţii cu părintele din sat
2019
2. Nov. “Semnul Sfintei Cruci” Lectura educatoarei
2019
3. Dec. ”Astăzi s-a născut Hristos!” Serbare dedicată nașterii Domnului Iisus Hristos
2020 Invitați: preotul și părinții copiilor
4. Ian. „Să facem fapte bune!” Povestiri creştine pentru copii
2020
5. Febr. „Dăruim Îngeraşi” Realizarea unor îngeraşi şi învătarea rugăciunii
2020 „Îngeraşul”
6. Mart. „Micul creștin” Pilde educative-lectura educatoarei
2020
7. April. “Semnificația Paștelui” Semnificatia Paştelui şi a ouălor roşii aduse de
2020 iepuraşi în discuţie cu preotul .
Activitate practică
“Ornamente pentru Paște”
8. Mai „Tatăl nostru” Învăţarea unei rugăciuni cu importanţă şi
2020 semnificaţie deosebită în biserică
9. Iunie Evaluarea proiectului Album cu imagini din timpul derulării
2020 proiectului și cu lucrările realizate de copii
Bibliografie:
Apud Prof. Rodica Şendroiu, Metode şi procedee de predare a religiei, Bucureşti, 1997, p. 18.
121
PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL
„MICII CREŞTINI’’
PROF. MIHAI MIHAELA- DIANA
GRĂDINIŢA CU PROGRAM NORMAL TOŢI SFINŢII- RM. VÂLCEA
ANUL ŞCOLAR 2021-2022
Motto: " Lăsaţi copiii să vină la Mine, şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este
Împărăţia cerurilor, ( Matei 19,14)
122
PARTENERI:
GRĂDINIŢA P.N.TOȚI SFINȚII, Rm. Vâlcea
BISERICA ,, TOȚI SFINȚII’’, Rm. Vâlcea.
ECHIPA DE ORGANIZARE: prof. Mihai Mihaela-Diana si cadrele didactice de la

GRĂDINIŢA P.N.TOȚI SFINȚII
ARGUMENT:
În acest an şcolar am prevăzut să derulez parteneriatul dintre Grădinița P.N.TOȚI SFINȚII,

Rm. Vâlcea şi Biserica “TOȚI SFINȚII”din Rm.Vâlcea, adaptându-l la particularităţile de vârstă ale
copiilor. Educaţia religioasa are o dublă menire, pe de o parte să anuleze pornirile rele şi să le
cultive pe cele bune. Acest lucru se realizează în familie, în instituţiile de înăţământ şi la biserică .
În Vechiul Testament se spune că “Omul se cunoaşte după copiii pe care i-alăsat în urmă”,
aşadar să ne străduim să lăsăm în urma noastră copii buni, intelepţi, cinstiţi şi credincioşi.
SCOP
Formarea sentimentelor religioase prin rugăciune şi milostenie, recunoaşterea sacrului ca

valoare;
Cultivarea comportamentului moral-religios;
Însuşirea şi utilizarea unor termeni religioşi accesibili vârstei preşcolare;
Învăţarea comportamentului religios, educarea afectivităţii şi a abilităţilor de comunicare cu

semenii şi cu Dumnezeu.
Să accepte existenţa lui Dumnezeu şi a Fiului Său Iisus Hristos ;
Să identifice pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu ;
Să recunoască Icoana Maicii Domnului ;
Să cunoască semnul Sfintei Cruci ca simbol al creştinităţii;
Să respecte pe cei ce-l inconjoară, ducând o viaţă curată şi nobilă ;
Să folosească corect termenii religioşi accesibili vârstei;
Să “citească “imagini din Biblie;
Să reproducă texte scurte cu caracter religios ;
Să exerseze deprinderi şi obisnuinţe de comportament religios ;
123
Să participe afectiv la activităţile religioase, precum şi la slujbele bisericeşti însoţiţi de părinţi,

bunici, educatoare ;
DURATA PARTENERIATULUI : anul şcolar 2021- 2022.
RESURSE: Umane: copii, educatoare, preotul, părinţi, bunici;
Materiale : Biblia pentru copii, icoane, cărţi religioase, casete video şi audio, reviste cu conținut
religios, imagini reprezentând icoane, alte material procurate de educatoare și de către părinți.
CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR SPECIFICE anului şcolar 2021-2022:
124
Nr.
Crt. ACTIVITATEA LOCAȚIA RESPONSABILI
1. Octombrie 2021 Grădiniţa cu P.N.Toți Cadrele didactice de la Grădinița

“Sfânta Parascheva”- Lectura Sfinții,Rm. Vâlcea, P.N.Toți Sfinții, Rm. Vâlcea
Educatoarei sălile de grupă
2. Noiembrie 2021 Grădiniţa cu P.N.Toți Cadrele didactice de la Grădinița

Expozitia on-line ,,Sfinții Sfinții,Rm. Vâlcea P.N.Toți Sfinții, Rm. Vâlcea
Arhangheli Mihail și Gavril,, Preot Cîrstea Mihai
desene/pictură
3. Decembrie 2021 Vizita copiilor de la Cadrele didactice de la Grădinița

“Colinde şi obiceiuri’’ grădinița la Biserica P.N.Toți Sfinții, Rm. Vâlcea
,,Toți Sfinții", Rm. Preot Cîrstea Constantin
Vâlcea,
4. Ianuarie 2022 Grădiniţa cu P.N.Toți

“Sfântul Ioan Botezătorul ”- Sfinții,Rm. Vâlcea, Cadrele didactice de la Grădinița
Lectura educatoarei , carte sălile de grupă P.N.Toți Sfinții, Rm. Vâlcea
ilustrată.
5. Februarie 2022 Grădiniţa cu P.N.Toți Cadrele didactice de la Grădinița
“Ce este postul?” Discuţii cu Sfinții,Rm. Vâlcea Preot Cîrstea Constantin
preotul paroh Preot Cîrstea Mihai
6. Aprilie 2022 Grădiniţa Cadrele didactice de la Grădinița

“Sărbătorile de Paşte-prin P.N.Toți Sfinții, Rm. Vâlcea
ochi de copil”“HRISTOS A
ÎNVIAT!”: Expoziţie organizată în Preot Cîrstea Constantin
grădiniţă cu icoane pictate de Preot Cîrstea Mihai
preşcolari. Invitat: Preotul.
7. Mai-iunie 2022- Finalizarea
parteneriatului: Grădiniţa cu P.N.Toți
”Copiii şi Biserica”- Sfinții,Rm. Vâlcea Toţi partenerii.
Confecţionare - albumul cu
imagini din timpul derulării
parteneriatului.
125
PROIECT DIDACTIC
” SĂ DESCOPERIM EMOȚIILE ȘI SENTIMENTELE”
Prof. Înv. Preșc. Șomoyuk Anda Bianca
Grădinița cu Program Prelungit ”Micul Prinț”, Baia Mare
Nivelul: II (Grupa Mare)

Tema anuală: ”Ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”
Subtema: ”Emoții de primăvară”
Tema zilei: „Învățăm emoțiile!”
Forma de realizare: Activitate integrată
Componența activității integrate:D.Ș.- joc didactic ”Spune dacă știi”, D.O.S. - ”Grădina cu emoții”
(lucrare colectivă)
Scop: Stimularea copiilor pe direcția unei exprimări emoționale deschise, autentice, spontane și
descoperirea abilităților empatice, dezvoltarea spontaneiății și exersarea potențialului creativ al
copiilor, formarea unei atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți.
Obiective operaționale:
o Să identifice propriile emoții produse de povesta audiată;
o Să asocieze numele unei emoții cu imaginea corespunzătoare;
o Să verbalizeze ideile, gândurile, emoțiile, față de unele situații de viață;
o Să mimeze o emoție pozitivă;
o Să recunoască expresia unei emoții;
o Să utilizeze în rezolvarea sarcinilor de lucru deprinderile practice formate (îmbinare-lipire);
Sarcina didactică: Recunoașterea și denumirea emoțiilor după imaginile prezentate, reproducerea
unor emoții sugerate de imagini, selectarea imaginilor care reprezină emoții mimate de un clovn.
Regulile jocului: Copilul numit cu bagheta magică a clovnului va asculta sarcina didactică pe care o
are de rezolvat. Dacă nu reușește, își va chema un ajutor. Răspunsurile corecte vor fi recompensate
cu fețe vesele.
Elemente de joc: Surpriza, aplauze, mișcarea.
Strategii didactice:
Metode: Brainstormingul, explicația, conversația, exercițiul, explozia stelară.
Material didactic: Clovn, marionete cu emoții, mingi cu emoții, cutiuța cu surprize, planșe
cu personaje/copii, exprimând diverse emoții, jetoane și imagini, zarul emoțiilor, magneți cu emoții,
126
planșă cu diverse emoții, puzzle cu diverse emoții, palete smiley/sad faces, calculator, tablă
magnetică, elemente din hârtie colorată, aracet, ustensile pentru aracet, coșulețe, fețe vesele/triste,
diplome.
Bibliografie
¸ SILVIA BREBEN, Jocuri pentru dezvoltarea emoțională la vârsta preșcolară și
școlarămică, Editura Reprograph, Craiova, 2010;
¸ VIORICA PREDA, M. PLETEA, F. GRAMA, A. COCOȘ, D. OPREA, M. CĂLIN, Ghid
pentru proiecte tematice, Ediura Humanitas Educațional, București, 2005;
¸ ADRIAN BABAN, Consiliere educațională, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2003;
Desfășurarea activiății
Eveniment Conținutul activităii Strategii Evaluare
didactic didactice
1. Moment Se asigură climatul socio-afectiv pentru buna Conversația Frontală

organizatoric desfășurare a activiății: Exercițiul
o aerisirea sălii de grupă;
o pregătirea materialului necesar;
o așeyarea mobilierului.
2. Captarea În clasă intră un clovn care aduce cutiuța cu surprize, Conversația Frontală
atenției frumos decorată și care conține o parte din materialul Brainstormi
folosit în activitate. ngul
- Ce ați simțit când ați intrat astăzi în clasă, când ați
văzut cum este decorată?
- Ce ați simțit când ați văzut cum arată sectorul
Construcții ( jucării aruncate, amestecate)?
3. Anunțarea -Astăzi, copii, ne vom juca un joc foarte frumos: Explicația

temei și a ”Spune dacă știi !”. Acest joc, are mai multe probe, iar
obiectivelor noi vom încerca să recunoaștem emoții, vom descrie
personajele din poveste, vom denumi emoția e care o
trăiesc, vom realiza un puzzle, vom alege jetoane cu
diverse expresii ale feții, vom sorta emoțiile pozitie și
emoțiile negative, vom da cu zarul mimând emoția
aleasă. La sfârșit vom realiza o poeniță cu flori vesele.
127
4.Desfășurarea Explicarea jocului Conversația Individuală

activității Se vor forma două echipe. Pe rând, va răspude câte un Explicația
copil din fiecare echipă. Copilul atins cu bagheta magică
a clovnului va rezolva sarcina pe care o va primi.
Jocul de probă
Toți copiii ascultă povestea ”Poenița cu emoții”.
(Anea 1)
Va fi atins cu bagheta un copil care va identifica un
element de primăvară și emoția pe care acesta îl exprimă. Observația
Proba I
Toporașul – furios;
Narcisa – frică; Exercițiul
Laleaua – tristă;
Ghicelul – vesel;
Curcubeul – fericit.
Proba II
Copiii vor clasifica emoțiile în pozitive și ngative,
așezând la tabla magnetică două grupe, conform
etichetelor.
Proba III
Copilul chemat va da cu zarul, va identifica emoția,
apoi va alege un magnet cu emoția respectivă pe care-l
va așeza pe tabla magnetică, la emoții pozitive sau
negative.
Proba IV
Educatoarea va mânui marionete, iar copiii vor mima
emoția potrivită. Un copil va mima o emoție, ceilalți
identificând-o și și repetând în oglindă.
Proba V
Copiii vor reconstitui imagini-puzzle cu diferite
sentimente.
Proba VI
Câte un reprezentant al fiecărei echipe va mima o
128
emoție, ceilalți identificând emoția și găsind mingea cu

aceiași emoție.
Proba VII
Clovnul va mima o emoție, iar fiecare copil va ridica
paleta cu fața tristă sau veselă, în funcție de ceea ce vede
Tranziția:
Se cântă jocul cu text și cânt ”Dacă vesel se trăiește!”.
5. Asigurarea Intuirea materialului: Observația Individuală

retenției - Ce ați primit pe măsuțe? Demonstraț
(flori colorate, fețe vesele-triste autoadeziv, codițe pentru ia
flori). Exercițiul
Se explică copiilormodul de lucru.
Se așează florile pe macheta pregătită, pentru grădina
cu flori.
Se apreciază lucrările copiilor.
6. Fixarea Copiii vor răspunde la întrebările: Explozia Inividuală

cunoștințelor -Cine a fost trist? stelară
- Ce a făcut să fie trist?
- De ce?
- Unde a fost greșeala?
- Când suntem veseli?
7. Încheierea Se apreciază răspunsurile copiilor, comportamentul Convrsația Frontală

activității acestora pe parcursul activității. Fiecare copil va
răspunde la întrebarea: ” Cum te-ai simțit astăzi la
activitate?” și va așeza pe un poster figura care reprezintă
starea lui.
Copiii vor primi bomboane și vor dansa alături de
clovn.
129
Anexa 1
POIENIȚA CU EMOȚII
Prelucrare după povestea terapeutică ” Livada emoțiilor”, de Maria Dorina Pașca

E primăvară. Soarele strălucește vesel, printre frunzele verzi și proaspete ale copacilor din
poenița plină de flori colorate și minunat parfumate! Peste tot vezi narcise, ghiocei, toporași și
lalele.
Copacii și florile stăteau la sfat de dimineață. Care e vestea? Păi cântecelele, glasurile
vesele, coșulețele și vorbele copiilor auzite aseară, care spuneau doar atât:
”-Mâine mergem în poieniță să culegem flori! Vom face surprize parfumatepentru mame
adorate!”
-N-am sa-mi las floricelele mele mov, surioarele mele iubite, să se desprindă din covorul
moale de iarbă! Strigă furios Toporașul.
-Mi-e frică! Îmi tremură tulpina de teamă! Nu știu ce va urma... adăugă speriată Narcisa
Galbenă.
-Aoleu...!!! Ce mă fac?! Începu să plângă Laleaua. Sunt tristă... dacă mă vor rupe copiii,
sigur voi muri...! Of! Of! Of! Ce rău e să fii floaree!
-Ce vă speriați suratelor?! Ce bucurie că vor veni copiii să ne culeagă! Le voi spune
povestea mea, ”Lgenda ghiocelului”, le voi explica de ce am petalele albe și de ce ies primul din
zăpadă! Da, mă bucur că voi sta într-un buchet frumos mirositor, spuse vesel Ghiocelul.
Soarele se sperie și, îngrozit, se ascunse repede după un nor.
-Ce ți-e și cu florile astea! Vorbesc de parcă ar fi oameni! se miră Soarele. Ia udă-le,
norule, și potolește-le! mai adăugă Soarele, privind de sus în poieniță.
Și ploaie ușoară, prietenoasă, spală copacii, iarba ș florile, umplând aerul de miresme
minunate de primăvră.
După ploaie, pe cer apăru un minunat curcubeu vesel: uraaa!!! Ce bucurieee!!!
130
SĂNĂTATEA-CEA MAI SCUMPĂ COMOARĂ

PARTENERIAT EDUCAŢIONAL ŞCOALĂ-SPITAL
prof. Giurea-Stănescu Mariana-Cristina, C.S.E.I Balş, Olt
Motto:
,, …Sănătatea este totul, dar fără sănătate, totul este nimic”.
Argument:
Menţinerea şi întărirea sănătăţii în condiţiile prezente de poluare şi stres ale întregii omeniri
constituie factorul de bază pentru ca omul să poată participa activ şi eficient la viaţa socială.
Cuvântul sănătate, care evocă o stare atât de preţioasă fiecăruia, apare frecvent în vorbirea
curentă, nelipsind aproape niciodată cu ocazia urărilor de bine.
Fără o sănătate perfectă, fără cunoaşterea şi respectarea unor norme de igienă şi bune
deprinderi, elevii nu pot să-şi desfăşoare activitatea zilnică în cele mai bune condiţii. Igiena trebuie
să fie prietena elevilor, deoarece aceasta este o condiţie a sănătăţii.
Parteneriatul are drept motivaţie realizarea unor activităţi menite să asigure starea de
sănătate a elevilor, precum şi educaţia permanentă pentru sănătatea acestora.
Scop:
- educarea elevilor în spiritul păstrării/menţinerii igienei personale şi a sănătăţii şi integrităţii
corporale prin consolidarea şi formarea unor deprinderi şi a unor comportamente sănătoase
din punct de vedere alimentar şi nu numai;
- conştientizarea importanţei pe care o reprezintă sănătatea pentru dezvoltarea armonioasă a
organismului şi cultivarea interesului pentru menţinerea acesteia.
Obiective:
- formarea şi consolidarea deprinderilor igienice, de igienă a muncii, de odihnă şi recreere;
-însuşirea unor norme de comportament pentru asigurarea echilibrului dintre sănătatea individuală
şi colectivă;
- formarea şi consolidarea deprinderilor de alimentaţie raţională;
- dezvoltarea capacităţii de a utiliza cunoştinţele despre igiena personală şi sănătate în folos propriu;
131
- stârnirea interesului elevilor pentru participarea activă, conştientă la activităţile propuse;

- formarea şi cultivarea interesului pentru cunoaşterea corpului uman, a funcţiilor vitale.
Grupul ţintă: elevii C.S.E.I, Balş, Olt
Durata parteneriatului: anul şcolar 2021-2022
Resurse:
a. umane: elevi, cadre didactice, medici, asistenţi medicali
b. temporale: 10 luni
c. materiale: calculator, creioane colorate, hârtie xerox şi color, acuarele, pensule, pahare, aparat
foto, documentare, pixuri, atlase, enciclopedii, plăci de polistiren, lipici, foarfece, bolduri, hârtie
creponată, cd-uri etc.
Locul desfăşurării: şcoală, spital
Modalităţi de realizare: convorbiri, discuţii, explicaţii, observaţii, demonstraţii, activităţi artistico-
plastice, memorizări, vizionări desene şi filme privind educaţia pentru sănătate, prezentări Power-
point, lecturi, masa rotundă, chestionare, portofolii, expoziţii etc.
Evaluare:
- expoziţie cu lucrările elevilor;
- portofoliul activităţilor;
- analiza activităţilor.
Program de activităţi:
Activitatea nr. 1: ,,La început de drum-întocmirea proiectului”
Activitatea nr. 2: ,,Corpul uman”
Activitatea nr. 3: ,,Prietena mea, curăţenia”
Activitatea nr. 4: ,,Anotimpul rece-cum ne ferim de boli?”
Activitatea nr. 5: ,,Cum şi ce mâncăm”
Activitatea nr. 6: ,,Vitamine, vitamine de la cine?”
Activitatea nr. 7: ,,Cine ştie, câştigă!”
Activitatea nr. 8: ,,Vizită la cabinetul medical”
Activitatea nr. 9: ,,Stil de viaţă sănătos!”
Activitatea nr. 10: ,,La sfârşit de drum-deprinderile elevilor noştri”
132
ALFABETIZAREA MASS - MEDIA

Profesor Șandru Valeria
Colegiul Economic Rm.Vâlcea
Mass-media îndeplinește un rol crucial în stabilirea și protejarea valorilor democratice,

precum asigurarea cu succes a informării corecte și nepărtinitoare a votantului cu privire la
actoriipolitici și atragerea atenției publicului asupra abuzurilor, neregulilor sau ilegalităților comise
dezonele de putere din societate.
Libertatea presei este o garanție a oricărei democrații funcționale și nu poate fi înțeleasă
independent de o serie de factori sociali, politici și economici, alinierea echilibrată a acestora
împreună cu a altor mecanisme democratice și facilitarea relațiilor etice dintre ele asigurând
dezvoltarea armonioasă a sectorului mass-media, o presă liberă și independentă și imparțialitatea
comunicării mediatice.
De asemenea, atunci când vorbim despre libertatea presei trebuie să luăm în considerare
existența mai multor realități sociale și filosofice care contribuie și afectează gradul de libertate
al comunicării mediatice; este vorba, printre altele, atât despre existența unui public educat, care
să exercite un control critic asupra conținutului editorial și să sancționeze eșecurile, precum și o
deontologie a meseriei bine definită, aplicată consistent la toate nivelurile de cercetare, producție
și prezentare de conținut jurnalistic și care să urmărească îndeaproape principiile esențiale ale
presei, ca de pildă să permită indivizilor să enunțe idei care să poată fi difuzate public, să fie
supuse dezbaterii și controlului comunității.
Libertatea presei poate fi influențată și de lipsatransparenței privind raporturile de putere din
interiorul organizațiilor media, a transparențeiprivind relațiile dintre organele de presă și investitori,
acționari sau parteneri comerciali — carepot influența negativ imparțialitatea jurnalismului, forța
politicizarea demersului jurnalistic saucrea conflicte de interese, de asumarea responsabilităților pe
care instituțiile de presă le au fațăde societate din punctul de vedere al informării corecte a publicului,
dar se poate vorbi și despreo remunerare financiară adecvată care să atragă jurnaliști talentați și să
stimuleze practiciconsiderate sănătoase în diferitele tipuri de jurnalism.
Statul democratic ar trebui să aibă un interes fundamental în a garanta libertatea presei,
pentru a permite evoluția societății oferindu-i posibilitatea de a discuta liber pe baza
informațiilorpuse la dispoziție, iar instituțiile statului ar trebui să fie interesate să împiedice orice
tentativă decenzură deoarece o societate democratică este funcțională doar în condițiile în care există
libertatea presei. Servirea interesului public și informarea corectă a cetățeanului, împreună
cupoliticile editoriale conectate cu agenda reală a publicului și respectarea fără rabat a
regulilorautoreglementării reprezintă repere fundamentale în exercitarea profesiei de jurnalist, iar un
statdemocratic ar trebui să faciliteze aceste demersuri.
În lipsa unei garanții solide a dreptului la libertatea de exprimare, protejat de instanțele
judecătorești independente și imparțiale, nu există o țară liberă și, respectiv, un regim democratic.
Calitatea unei democrații poate avea de suferit atunci când calitatea informației mediatice scade
și pericolul dezorientării cetățeanului crește, în condițiile în care nici legile concurenței pe piața
liberă nu îl mai apără pe consumatorul de presă. Numărul instituțiilor media este mai puțin
relevant pentru asigurarea condițiilor de funcționare optimă a proceselor democratice, contează
133
mai mult ca aceste instituții să nu transmită doar mesajul puterii politice, ci și pe cel al opoziției.
Educația pentru alfabetizarea mass-media folosește adesea un model pedagogic bazat pe
anchete, care încurajează oamenii să pună întrebări despre ceea ce urmăresc, aud și citesc.
Educația pentru alfabetizare media oferă instrumente pentru a ajuta oamenii să analizeze în
modcritic mesajele, oferă cursanților oportunități pentru a-și lărgi experiența de presă și îi ajută
sădezvolte abilități creative în realizarea propriilor lor mesaje media. Analizele critice pot
includeidentificarea autorului, scopul și punctul de vedere, examinarea tehnicilor și a genurilor
deconstrucție, examinarea modelelor de reprezentare a mass-media și detectarea propagandei,cenzurii
și părtinirilor în programarea știri și afacerilor publice (și motivele acestora).
Educațiapentru alfabetizare media poate explora modul în care caracteristicile structurale -
cum ar fiproprietatea mass-media sau modelul său de finanțare - afectează informațiile prezentate.
Așa cum este definit de Principiile de bază ale educației pentru alfabetizare media,
„scopuleducației pentru alfabetizare media este de a ajuta indivizii de toate vârstele să dezvolte
obiceiurile de investigație și abilitățile de exprimare de care trebuie să fie gânditori critici,
comunicatori eficienți și cetățeni activi în lumea de azi”.
În America de Nord și în Europa, educația mediatică include atât împuternicirea, cât
șiperspective protecționiste. Persoanele literare ale mass-media ar trebui să fie capabile să creeze
și să producă abilități mesaje media, atât pentru a arăta înțelegerea calităților specifice fiecărui
mediu, precum și pentru a crea media și a participa ca cetățeni activi.
Alfabetizarea media poatefi privită ca contribuind la o conceptualizare extinsă a
alfabetizării, tratând mass-media, culturapopulară și media digitală ca noi tipuri de „texte” care
necesită analiză și evaluare. Printransformarea procesului de consum de media într-un proces activ și
critic, oamenii obțin o maibună conștientizare a potențialului de a reprezenta greșit și manipulare și
înțeleg rolul mass-media și al mijloacelor de participare în construirea opiniilor despre realitate.
Educația pentrualfabetizare media este uneori conceptualizată ca o modalitate de a aborda
dimensiunile negativeale mass-media, incluzând manipularea media, dezinformarea, stereotipurile de
gen și rasiale,sexualizarea copiilor și preocupările legate de pierderea vieții private, cyberbullying și
hakeride internet. Prin construirea de cunoștințe și competențe în utilizarea mijloacelor de
comunicareși a tehnologiei, educația pentru educația mediatică poate oferi un tip de protecție copiilor
șitinerilor, ajutându-i să facă alegeri bune în obiceiurile lor de consum media și în modelele
deutilizare.
Susținătorii educației în domeniul educației media susțin că includerea alfabetizării
mediatice în programele școlare promovează implicarea civică, crește gradul de conștientizare a
structurilor de putere inerente mediilor populare și îi ajută pe elevi să dobândească abilitățile
critice și de anchetă necesare.
Bibliografie:
1. Soroca Stuart N. Media, Public Opinion, and Foreign Policy. În: Press / Politics (Harvard), 2003,
2. Marinescu Valentina. Mass-media din România, o lectură sociologică. Bucureşti:
Editura Tritonic, 2002.
3. Popa Dorin. Mass-media astăzi. Iasi: Institutul European, 2002.
134
EDUCAŢIA NONFORMALĂ
PROF.MARIN ANCA GEORGIANA

G.P.P.TRAIAN RÂMNICU VÂLCEA
„Şcoala n-ar trebui să fie o magazie de cunoştinţe străine”, ci ar trebui „să fie orientată spre
dezvoltarea calităţilor personalităţii, adică spre un învăţământ educativ”
Educaţia nonformală alături de educaţia formală şi educaşia informală reprezintă

ansamblul acţiunilor şi al influenţelor pedagogice desfăşurate, succesiv sau simultan, în cadrul
activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii umane. Pentru a deveni o dimensiune permanentă a
existenţei umane, educaţia trebuie să aibă un caracter global, conjugând armonios şi eficient
educaţia formală cu cea nonformală şi informală.
Clasificarea formelor educaţiei poate urma o traiectorie socială polară, care reflectă
gradul de organizare şi eficacitate pedagogică angajat, prin modalităţi variate:
a) la nivel instituţional:
- educaţia formală
- educaţia nonformală;
b) la nivel noninstituţional:
- educaţia informală
Criterii de comparaţie
a) Cine face educaţie:
- şcoala în cazul educaţiei formale
- muzeele, bibliotecile, cluburile elevilor, organizaţiile nonguvernamentale în cazul
educaţiei nonformale
- familia, grupul de prieteni, mass media în cazul educaţiei informale
(Pasi Sahlberg, “Building Bridges for Learning – Recunoaşterea şi valorificarea educaţiei
nonformale în activităţile cu tinerii”).
b) Subiectul educaţiei (actorii care desfăşoară acţiuni de educaţie)
135
- instituţii de educaţie (şcoli, grădiniţe, licee, universităţi- instituţii a căror principală

misiune este educaţia) în cazul educaţiei formale
- instituţii culturale (teatre, muzee, biblioteci, case de cultură etc.), organizaţii
nonguvernamentale, alte instituţii care au ca misiune conexă educaţia şi cultura în
cazul educaţiei nonformale
- familia, media, grupul de prieteni, oricine exercită o influenţă educaţională
neintenţionată sau neorganizată în cazul educaţiei informale
c) Gradul de pregătire al "educatorului"
- personal didactic calificat în cazul educaţiei formale
- personal calificat în diferite domenii de activitate, uneori având şi pregătire didactică
în cazul educaţiei nonformale
- pregătire didactică absentă sau sporadică, pregătirea nu este o condiţie a influenţei
educaţionale în cazul educaţiei informale
d) Finalităţi ale educaţiei
- clar stabilite şi gradate pe etape de studiu, pe discipline etc. în cazul educaţiei
formale
- stabilite pentru fiecare activitate, fără o organizare pe termen lung în cazul educaţiei
nonformale
- nestabilite în cazul educaţiei informale
e) Conţinutul educaţiei
- organizat pe ani de şcolaritate (etape de vârstă), pe profiluri / filiere profesionale în
cazul educaţiei formale
- relativ organizat pe arii de interes în cazul educaţiei nonformale
- neorganizat, contextual în cazul educaţiei informale
f) Modalităţi de certificare
- certificate recunoscute la nivel naţional/ internaţional în cazul educaţiei formale
- certificate de participare, certificate de absolvire a unor stagii în cazul educaţiei
nonformale
- fără certificare în cazul educaţiei informale
Educaţia nonformală este definită astfel:
v educaţia primită în afara şcolii sau în afara anilor afectaţi prin statutul şcolarităţii
(„Dicţionarul intenaţional al educaţiei”)
136
v educaţia care are loc în afara şcolii- de exemplu, prin influenţa mediului familial, al
grupurilor de prieteni şi al mediului de viaţă ( Terry G. Page et al., 1977)
v educaţia urmărită în afara sistemului şcolar, într-o manieră regulată sau intermitentă;
educaţia nonformală poate fi considerată ca un ansamblu de mijloace extraşcolare de a dobândi
cunoştinţele generale sau calificări profesionale („Terminologia învăţământului tehnic şi
profesional, 1978);
v orice activitate educativă structurată într-un cadru nonşcolar (diferite organizaţii ale
tinerilor, cluburi, asociaţii dicerse, ONG-uri etc.) ( „Vocabularul educaţiei”, 1979);
v orice activitate organizată în mod sistematic, creată în afara sistemului formal şi care oferă
tipuri selectate de învăţare a subgrupelor specifice populaţiei- atât copii, cât şi adulţi (Coombs şi
Ahmed, 1974);
v o realitate educaţională mai puţin formalizată sau neformalizată, dar întotdeauna cu efecte
formative ) C. Moise, T. Cozma)
v reprezintă ansamblul acţiunilor pedagogice proiectate şi realizate într-un cadru
instituţionalizat extradidactic constituit ca "o punte între cunoştinţele asimilate la lecţii şi
informaţiile acumulate nonformal( Văideanu, George).
Educaţia nonformală, îşi are începuturile încă din timpul fondării educaţiei. O caracteristică
nou apărută la acest tip de educaţie, este rolul de mijlocitor pentru cei care nu au acces la educaţia
formală. Acest tip de educaţie conţine majoritatea influenţelor educative, care au loc în afara clasei.
Acestea sunt activităţi extradidactice sau activităţi opţionale sau facultative.
Educaţia nonformală are un caracter mai puţin formal, dar cu acelaşi rezultat formativ.
Acţiunile educative, care sunt plasate în cadrul acestui tip de educaţie, sunt flexibile, şi vin în
întîmpinarea diferitelor grupuri sociale, particular pentru fiecare persoană.
Educaţia nonformală este caracterizată prin:
- răspunderea concretă la cerinţele fixate;
- permite momente de abstractizare, prin extragerea de cunoştinţe din viaţa practică;
- scoate din educaţie, funcţia de predare, lăsând loc funcţiei de învăţare;
- elevii sunt implicaţi în proiectarea, organizarea şi desfăşurarea acestor activităţi;
-are caracter facultativ sau opţional;
- nu se pun note, nu se face o evaluare riguroasă;
- permite punerea în valoare a aptitudinilor şi intereselor copiilor şi tinerilor;
- permite o mare varietate de forme, flexibilitate sporită a formelor, cunoaşte modalităţi diferite de
finanţare;
137
- facilitează promovarea muncii în echipă şi a unui demers pluri sau interdisciplinar;

-accentuează obiective de tip formativ-educativ.
Educaţia nonformală oferă un set de experienţe sociale necesare, utile pentru fiecare copil,
tânăr sau adult, complementarizând celelalte forme de educaţie prin:
• valorificarea timpului liber al elevilor, din punct de vedere educaţional;
• oportunităţi pentru valorificarea experienţelor de viaţă ale elevilor, prin cadrul mai flexibil şi mai
deschis şi prin diversificarea mediilor de învăţare cotidiene;
• participare voluntară, individuală sau colectivă;
• modalităţi flexibile de a răspunde intereselor elevilor - gama largă de activităţi pe care le propune
şi posibilitatea fiecărui elev de a decide la ce activităţi să participe;
• dezvoltarea competenţelor pentru viaţă şi pregătirea tinerilor pentru a deveni cetăţeni activi; pe
lângă informaţiile şi competenţele specifice anumitor domenii de activitate în care se încadrează
proiectele sau activităţile nonformale, elevii îşi dezvoltă şi capacităţi organizatorice, capacităţi de
autogospodărire, de management al timpului, de gândire critică, de adoptare a unor decizii sau
rezolvare de probleme;
• un cadru de exersare şi de cultivare a diferitelor înclinaţii, aptitudini şi capacităţi, de manifestare a
talentelor în artă, cultură, muzică, sport, pictură, IT etc.
Obiectivele pedagogice specifice educaţiei nonformale completează resursele educaţiei
formale la nivelul unor coordonate "de vocaţie" aşa cum precizează Viviane Landsheere:
- sprijinirea elevilor, studenţilor, adulţilor etc. cu şanse speciale-minime-maxime, de
reuşită şcolară, profesională etc;
- stimularea dezvoltării personalităţii elevilor, studenţilor etc. şi a comunităţii
educative locale, la niveluri de performanţă şi de competenţă superioare, relevante în
plan intelectual, moral, tehnologic, estetic, fizic;
- valorificarea adecvată a strategiilor de proiectare-realizare a acţiunilor (de formare si
de perfecţionare profesională;
- de organizare a timpului liber; de alfabetizare funcţională a grupurilor sociale
defavorizate.
Educaţia nonformală sprijină, direct şi indirect, acţiunile şi influenţele sistemului de
învăţământ prin două circuite pedagogice principale:
a) un circuit pedagogic situat în afara clasei:
- cercuri pe discipline de învăţământ, cercuri interdisciplinare, cercuri tematice / transdisciplinare;
- ansambluri sportive, artistice, culturale etc;
138
- întreceri, competiţii, concursuri, olimpiade şcolare.

b) un circuit pedagogic situat în afara şcolii:
- activităţi perişcolare- organizate special pentru valorificarea educativă a timpului liber:
- cu resurse tradiţionale: excursii, vizite, tabere, cluburi, universităţi populare, vizionări de
spectacole (teatru, cinema etc.) şi de expoziţii etc;
- cu resurse moderne: videotecă, mediatecă, discotecă; radio- televiziune şcolară; instruire
asistată pe calculator, cu reţele de programe nonformale etc;
- activităţi paraşcolare- organizate în mediul socio-profesional, ca "soluţii alternative" de
perfecţionare, reciclare, instruire permanentă, instituţionalizate special la nivel de presă pedagogică,
radio-televiziune şcolară; cursuri, conferinţe tematice - cu programe speciale de educaţie
permanentă etc.
Teoria "deşcolarizării societăţii" a lui Ivan Iuich propune "patru reţele ale cunoaşterii"
caracteristice pentru "noile instituţii educative" de tip nonformal:
a) o reţea de "servicii utilizată în activitatea zilnică " care pun la dispoziţia publicului diferite
"obiecte educative": instrumente, biblioteci, laboratoare, săli de expoziţii, săli de spectacol, muzee
etc;
b) o reţea de "schimburi de cunoştinţe" actualizate, bazată pe "o listă de persoane" dispuse şi
capabile de asemenea activităţi;
c) o reţea de comunicare susţinută printr-un organism care "facilitează întrunirile între "semeni"
şi înregistrarea dorinţelor în materie de educaţie;
d) o reţea de adrese ale persoanelor profesioniste sau amatoare, capabile de "servicii educative"
oferite chiar la nivelul unui "anuar".
Conţinuturile educaţiei nonformale urmăresc desfăşurarea unei activităţi cu caracter
formativ, prin excelenţă, dirijate de personalul specializat în strânsă legătură cu părinţii, elevii,
organizaţiile nonguvernamentale social-culturale.
Conţinutul şi metodologia educaţiei nonformale evidenţiază următoarele note specifice care
apar la nivel funcţional-structural pe fondul unui plus de flexibilitate realizat în raport cu educaţia
formală şi de deschidere în raport cu educatia informală:
a) proiectarea pedagogica neformalizată, cu programe deschise spre interdisciplinaritate şi
educaţie permanentă - la nivel general-uman, profesional, sportiv, estetic etc;
b) organizaţia facultativă, neformalizată (ONG), cu profilare dependentă de opţiunile elevilor şi
ale comunităţilor şcolare şi locale, cu deschideri speciale spre experiment şi inovaţie;
139
c) evaluarea facultativă, neformalizată, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fără note sau
calificative oficiale.
Aceste note specifice explică avantajele dar şi limitele educaţiei nonformale dependente de
incapacitatea momentană a acesteia de validare socială a rezultatelor care "nu conduc decât rareori
la o calificare oficială a competenţelor" după Viviane De Landsheere.
Exemple de programe sau de activităţi de educaţie nonformală
1. Activităţi directe în sprijinul instruirii elevilor
- activităţi individuale
- consultaţia
- antrenamentul
- activităţi de grup
- meditaţia
- cercul pe materii
- vizita de lucru
2. Activităţi directe în sprijinul educării elevilor
- formarea competenţelor de organizare-autoorganizare
- atribuirea de sarcini
- organizarea clasei de elevi
- acţiuni unidisciplinare
- excursia de studiu
- concursul şcolar, olimpiade
- sesiuni de comunicări ştiinţifice
- activităţi pluri şi interdisciplinare
- cercurile extracurriculare ( tehnologic, cultural, ecologic, sportiv, umanitar)
- serbările şcolare
- competiţii culturale
- competiţii sportive
- expoziţii şcolare
- vizite de studiu în ţară sau în alte ţări
- ateliere teoretice şi practice (pictură, muzică, fotografie, graffitti, teatru, IT)
- activităţi culturale -vizite la muzee, centre culturale
- mese rotunde
- tabere şcolare
140
- cluburi şcolare
- jocuri interculturale (“Derdienii”, “Trenul European”), jocuri de cooperare
- discuţii în grupuri mici sau în plen despre probleme care îi preocupă pe tineri la ora
actuală
- acţiunile organizaţiilor nonguvernamentale ( Crucea Roşie, Salvaţi copiii,
Organizaţia Naţională „Cercetaşii României”) prin promovarea de proiecte pe cele
cinci piste educaţionale (dezvoltarea fizică, dezvoltarea intelectuală, dezvoltarea
afectivă, dezvoltarea socială, dezvoltarea spirituală).
3. Activităţi indirecte în spijinul educării
-comemorări sau festivităţi
- şcoala părinţilor
- şedinţa cu părinţii
- consultaţii pentru părinţi
- invitaţi- personalităţi, reprezentanţi ai unor instituţii culturale, sportive, medicale, organizaţii
socio-profesionale
4. Activităţi indirecte în spijinul instruirii
- amenajarea unor spaţii destinate unei discipline: punctul, colţul, centrul, atelierul... disciplinei
- traducerea unor mijloace informatice de predare
În ceea ce priveşte desfăşurarea educaţiei nonformale, L. Srinivasan (1985) distingea patru
mari opţiuni metodologice generale:
- centrată pe conţinuturi (sănătate, planing familial, formare agricolă);
- centrată pe probleme ale vieţii cotidiene;
- centrată pe conştientizare (în vederea cunoaşterii şi respectării drepturilor şi
libertăţilor individuale);
- educaţie umanistă (cultivarea unei imagini corecte despre sine, a încrederii în
capacităţile de iniţiativă, de creaţie, de decizie.
Limitele educaţiei nonformale reflectă fluiditatea structurilor organizatorice focalizate în
prea mare măsură asupra obiectivelor pe termen scurt şi asupra "libertăţii" metodologice a
educatorilor. Ele comportă, astfel, trei riscuri pedagogice majore:
- promovarea unui activism de suprafaţă dependent doar de îndeplinirea obiectivelor
concrete;
- avansarea unui proiect dependent doar de mijloacele tehnice disponibile, care pot
dezechilibra corelaţia funcţională dintre subiectul şi obiectul educaţiei;
141
- eludarea posibilităţilor de validare socială reală a rezultatelor în raport cu "diplomele

şi certificatele" obţinute la nivelul educaţiei formale.
- neimplicare totală ci doar de suprafaţă a celor care îndrumă aceste activităţi
Educaţia nonformală oferă un câmp motivaţional mai larg şi mai deschis procesului de
formare-dezvoltare a personalităţii elevului, având o capacitate rapidă de receptare a tuturor
influenţelor pedagogice informale, aflate, altfel, într-o expansiune cantitativă greu controlabilă.
Dezvoltarea educatiei nonformale oferă sugestii şi chiar soluţii pentru depăşirea prelungitei
"crize a şcolii".
SCHOOL OF FEELINGS- proiect eTwinning
Profesor învățământ preșcolar Teșuică Laura, Școala Gimnazială Ionești, județ Vâlcea
Profesor învățământ preșcolar Dobrică Manuela, GPP Nord 2, Rm Vâlcea,județ Vâlcea
În ultimele decenii s-a observat o tendință globală

îngrijorătoare: copiii din ziua de azi au mai multe tulburări emoționale
decât generațiile anterioare, sunt mai detașați și deprimați, mai
supărați și mai rebeli, mai nervoși, anxioși, impulsivi și agresivi... Și
toate acestea nu sunt pentru că posibilitățile lor intelectuale sunt
subdezvoltate, ci pentru că autocontrolul asupra vieții lor emoționale
este incomplet.
Dezvoltarea inteligenței emoționale a elevilor îi ajută să fie
mai calmi și să rezolve conflictele ușor, rapid și eficient. Îi face mai
concentrați în procesul de învățare, ajutându-i să facă față mai bine
problemelor de instruire și să obțină rezultate mai bune. Copiii,
desigur, sunt doar începători în lumea învățării emoțiilor, dar
bazele inteligenței emoționale sunt stabilite în preșcolaritate.
Chiar și cea mai fragedă vârstă a copilăriei marchează începutul
învățării socio-emoționale, care face parte din sănătatea mintală și
dezvoltarea fiziologică a omului.
OBIECTIVELE PROIECTULUI:
- Dezvoltarea abilităților sociale și a inteligenței emoționale a
142
copiilor;
- Dezvoltarea abilităților de empatie ale copiilor;
- Copiii ar trebui să fie conștienți de conexiunile dintre gânduri, sentimente și reacții
comportamentale emoționale.
PROCEDURĂ DE LUCRU
Fiecare partener va prezenta grupul și școala sa. Se vor desfășura multe activități ajutând
copiii să învețe să-și distingă emoțiile și să le numească. De asemenea, se vor desfășura și alte
activități pentru dezvoltarea abilităților socio-emoționale. Părinții vor fi implicați în activitățile
proiectului. Talentele artistice ale copiilor vor fi dezvoltate prin participarea lor la expoziții. Va fi
creat un produs final: albumul „Jurnalul Emoțiilor” care va fi folosit ca ghid metodologic pentru
copii și profesori.
REZULTATE PRECONIZATE
- Copiii să recunoască și să numeascăemoțiile pe care le simt;
- Copiii să recunoască și să denumească emoțiile colegilor, în funcție de exprsiile faciale prezente;
- Să fie conștienți de posibilitățile de menținere a încărcăturii emoționale pozitive în orice situație;
- Să fie capabili de autocontrol al emoțiilor negative
În cadrul acestui proiect, care se va derula până în luna
aprilie a anului 2022, am desfășurat două activități menite să îi
familiarizeze pe copii cu emoțiile pe care le pot simți în diverse
contexte.
În cadrul primei activități ” Stories are felt” am citit
copiilor mai multe povești, printre care ”De ce vă certați Matei?” ,
prin intermediul cărora copiii au fost familiarizați cu emoțiile pe
care le simte personajul principale, iepurașul Matei. Acesta trece
printr-o suită de stări, de la bucuria și nerăbdarea de a se întâlni cu prietenul său, entuziasmul cu
care construiesc împreună jucăriile și le pun în funcțiune, la furia resimțită atunci când dau de
necaz, agresivitate și violență, chiar și fizică, pentru ca mai apoi, să simtă o apăsătoare tristețe și
regretul de a se fi distanțat ca prieteni și, la final, bucuria împăcării, empatie și curaj.
Cea de-a doua activitate ” Alpfabet of emotions” a constat în
realizarea unor desene ale unor emoții resimțite și stârnite de anumite
evenimente trăită de copii și constituirea unui album comun al partenerilor din
cele 5 școli implicate.
143
În cadrul celei de-a treia activități, preșcolarii vor realiza mici cadouri pe care le vor dărui
prietenilor și vor fi atenți să surprindă emoțiile trăite pe fața colegilor.
Dezvoltarea timpurie şi optimă a abilităţilor socio-emoţionale
reprezintă un factor protector faţă de dezvoltarea problemelor
comportamentale şi un bun predictor pentru reuşita şcolară,
amandouă asigurând copiilor premisele adaptării sociale şi şcolare.
144

Lumea Ingerilor Ed. A VI - A Revista 2022

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lumea Ingerilor Ed. A VI - A Revista 2022

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAȚIEI

INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN VÂLCEA

Lucrările Simpozionului Regional

LUMEA ÎNGERILOR PRIN

ISSN : 2558 – 9156

Editat de Școala Gimnazială Budești, județul Vâlcea

Prof. Simona Elena Ispas

Cadre didactice responsabile cu organizarea:

Prof. Dumitrescu Corina Elena

Notă: Autorii lucrărilor individuale răspund în totalitate de conţinutul şi autenticitatea

1 COPILĂRIA-POVESTEA VIEȚII, Prof. înv. Primar Bălan Elena-Lăcrămioara Școala 6

Mihaela & Dragomirescu Emilia, G.P.P. NORD 2 Rm.Vâlcea

29 LUCRAREA ÎNGERILOR ÎN VIAȚA OAMENILOR,Profesor Marinescu Elena, Șc. 67

44 MODALITĂȚI DE EVALUARE A VALORILOR MORAL – SPIRITUALE, 103

50 PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL „MICII CREŞTINI’’,Prof. Mihai 122

51 PROIECT DIDACTIC” SĂ DESCOPERIM EMOȚIILE ȘI SENTIMENTELE”, Prof. 126

Prof. înv. primar Bălan Elena-Lăcrămioara

EDUCAŢIA INCLUZIVĂ ÎN GRĂDINIŢǍ

PROF.INV.PRESC.BRICEAG ELENA DIANA

Integrarea educativă vizează reabilitarea și formarea persoanelor cu nevoi speciale, aflate în

deschise, prin disponibilitate, printr-un ,,pozitivism” specific ce se cimentează cu voință și

-Ecaterina Vrăşmaş-,, Educaţia copilului preşcolar”, Editura ProHumanitas, Bucureşti, 1999.

SFINȚII CONSTANTIN ȘI ELENA

Prof. Inv primar Chisăliță Valentina Denisa

Școala Gimnazială Nr.4 Râmnicu Vâlcea, Vâlcea

Manolea Elena, Școala Gimnazială Nr.4 Rm. Vâlcea

Viața și pătimirea Sfintei Mucenițe Ecaterina

EXERCIŢIUL ECOLOGIC ÎNCEPE DIN GRĂDINIŢĂ

Profesor inv.prescolar: Dumitraşcu Mihaela

Grădiniţa P.P Traian, Rm.Vȃlcea

„Educaţia copilului trebuie să urmărească dezvoltarea respectului faţă de mediul natural.”

CLIMATUL EDUCAȚIONAL EFICIENT ÎN RELAȚIA DINTRE

Prof. Înv. Primar: Mateș Olivia Maria

În familiile dezorganizate copiii suferă şi prezintă tulburări nervoase, de somn, de poftă de

LE MONT SAINT MICHEL ET SES LÉGENDES

Prof. Udrescu Mihaela, Școala Gimnazială Budești, Vâlcea

La légende du Mont Saint Michel et du diable (tourisme-mont-saint-michel.com)

Prof. Perța Gabriela Mihaela

EDUCAŢIA CREŞTINĂ A COPILULUI ÎN FAMILIE

prof. înv. primar Corina PREDIȘOR

Școala Gimnazială, Sat Urși, Comuna Stoilești

1. CaramanCristian, Rolulmuziciisacreîn transformarea societății, Revista MUZICA, nr.

SENSUL VIEȚII ŞI RESPECTUL

prof. Laura STROESCU

∑ Sfinţitoare, adică având purtare de grijă pentru mântuirea aproapelui.

Prof. Popescu Florina

Școala Gimnazială ”Nicolae Bălcescu”, sat Rotărăști

O sursă importantă de inspirație pentru scriitori o constituie vârsta de aur a omenirii,

ROLUL LITERATURII POPULARE ÎN FORMAREA

Prof. înv.primar Radu Oana Maria

EDUCAȚIA RELIGIOASĂ LA VÂRSTE TIMPURII

Prof. Înv. Preșc. Bunescu Elena-Alexandra

Acest ideal-realizarea comuniunii cu Dumnezeuși cu semenii, fiind scopul suprem al educației

CONTINUITATEA INTRE GRADINIȚA ȘI ȘCOALA-PREMISA

înzestrarea sa cu acele cunoștințe, capacități și atitudini care să stimuleze raportarea efectivă și

COPIII - ÎNGERI PĂMÂNTEŞTI

Prof. Andronie Bogdan-Cezar, prof. Andronie Elena-Roxana

Şcoala Gimnazială Budeşti

Prof. Ungureanu T. Floarea

Îngerii sunt ființe spirituale care trăîesc printre noi.

Biblia, Editura Institututului Biblic și de misiune ortodoxă, București, 2013

ÎNGERII- PROTECTORI DIVINI

Prof. Trandafir Filofteia