Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
HUNEDOARA
Grădinița P.P.Nr.3
Petroșani, județul Hunedoara
în parteneriat cu :
Colegiul Național
”Mihai Eminescu”
Petroșani, județul Hunedoara
COLECTIVUL REDACŢIONAL:
REDACTORI ŞEFI (COORDONATORI EDITORIALI):
REDACTORI(COORDONATORI/COLABORATORI):
ÎN PARTENERIAT CU:
Lumea în care trăim este o lume profund tehnologizată. Trăind într-o astfel de
lume, noi, oamenii am descoperit că, prin intermediul tehnologiei, educaţia poate fi
adusă mult mai repede şi mai aproape de copii, tineri şi adulţi.
Şi, mai mult chiar, cu ajutorul tehnologiei educaţia poate fi reinventată,
devenind accesibilă mult mai multor oameni, indiferent de zonele geografice în care
trăiesc şi de distanţele care îi separă.
Această realitate a stat, probabil, la baza ideii unui grup de profesoare de la
Grădiniţa P.P. Nr.3, Petroşani, atunci când au gândit o revistă on-line pentru cadrele
didactice cu titlul „PAS CU PAS ÎN LUMEA COPILĂRIEI”.
Pornind de la necesitatea îmbunătăţirii activităţilor educaţionale, colegele
noastre au identificat ca soluţie extinderea oportunităţilor de învăţare şi promovare a
inovării în învăţământul preşcolar şi şcolar.
Această soluţie presupune o mai bună pregătire a cadrelor didactice în
domeniul psiho-pedagogiei, a didacticii preşcolare şi şcolare, a practicii pedagogice,
în acord cu direcţiile actuale şi de perspectivă în domeniul educaţional.
O revistă a actorilor din educaţie ar putea contribui la dezvoltarea unui
management educaţional deschis şi flexibil şi la formarea prin cooperare şi schimb de
bune practici a unor specialişti şi buni practicanţi pentru grădiniţe şi şcoli.
Rezultatele aşteptate în urma apariţiei acestei reviste sunt: creşterea
capacităţii cadrelor didactice de a face faţă schimbărilor şi de a mobiliza, combina şi
utiliza în mod autonom capacităţile de cunoaştere, pentru a deveni agenţi ai
schimbării şi pentru a răspunde cu succes cerinţelor mereu noi ale acestei lumi.
Step by Step este o metodă alternativă de educaţie dezvoltată în SUA, care promovează
metode de predare-învăţare centrate pe copil şi pe implicarea familiei. În România, sistemul
de educaţie Step by Step este recunoscut de Ministerul Educaţiei, fiind aplicat din 1994 în
grădiniţe şi şcoli publice, dar şi în câteva instituţii private de învăţământ. În alternativa
educatională STEP BY STEP grupa/clasa este axată pe necesitățile copilului și este construită
pe două principii de bază:
1. Copiii își creează propriile cunoștințe prin experiențele, interacțiunile cu
lumea care îi înconjoară;
2. Dascălul favorizează creșterea și dezvoltarea copilului cel mai bine prin
dirijarea intereselor, necesităților și calităților acestuia.
Principiile programului Step by Step se bazează pe teoriile unor pedagogi celebri,
precum Jean Piaget, Eric Erikson şi LS Vâgotsky şi pleacă de la ideea că cei mici învaţă activ şi
acumulează permanent informaţii despre lumea înconjurătoare, prin joc. Deşi trece prin
stadii de dezvoltare tipice, fiecare copil este unic, creşte şi se dezvoltă într-un ritm propriu şi
este dependent de ceilalţi în privinţa dezvoltării emoţionale şi cognitive, prin interacţiune
socială.
Activitatea s-a desfășurat la nivelul mai multor arii curriculare (DȘ și DOS) sub formă
de joc și a vizat consolidarea cunoștințelor despre fructe de toamnă (cunoașterea mediului);
consolidarea cunoștințelor privind formarea grupelor după criteriul formei, mărimii, culorii,
număratul, cântărirea ( matematică) precum și folosirea formulelor adecvate în procesul de
vânzare – cumpărare, utilizarea banilor, plata și primirea restului (educație pentru
societate).
Copiii au fost împărțiți în trei grupe. Unii au fost vânzătorii din piață, iar celelalte
două grupe, câte două familii. În timp ce vânzătorii au sortat și aranjat marfa după criteriile
mai sus enumerate, celelalte două grupe au constituit două familii, și și-au împărțit rolurile:
cine face piața, cine gătește,etc. Fiecare familie a primit plase pentru cumpărături și bani.
Vânzătorii au primit și ei bani pentru a putea da rest.
Copiii desemnați pentru a face cumpărături au cumpărat fructe cu care s-au întors
acasă, iar bucătăresele au pregătit dulceață, compot, salată de fructe.
Am urmărit implicarea în joc a tuturor copiilor, efectuarea corectă a grupărilor,
utilizarea corectă a formulelor de adresare și a efectuării plății.
Rolurile au fost apoi schimbate, pentru ca toți să participe în ambele ipostaze la joc.
4. TOAMNA
Prof. Varga Otilia
Grădinița P.P. Nr.3 Petroșani
GRUPA PITICILOR
PROIECT TEMATIC: ”CARNAVALUL TOAMNEI”
ACTIVITĂȚI:- ”Bucătarii pricepuți”
- “Salată cu legume de toamnă”
- “Frigărui din fructe”
- “Dovleacul”
Sistemul de învățământ se află de câțiva ani într-o reformă continuă, care ar fi fost
ideală a fi începută acum vreo 20 de ani. E binevenită şi acum, dar, venind mai târziu,
întâmpină dificultăţi mai mari. Nu doar sistemul e pus în faţa reformei, ci şi felul în care ne
uităm la el, devenind mai mult o povocare pentru educatori și educabili, decât o certitudine
în beneficiul actorilor de pe ”scena EDUCAȚIEI”.
Un prim pas care ar trebui făcut ar fi acela de regăsire a VALORILOR în educație
pornind din interiorul sistemului - de la dascăli - ca o temelie pe care se poate așeza o
construcție trainică.
Ceea ce se urmărește prin educație este tocmai un transfer al personalității
educatorului asupra copilului. Un dascăl ce își respectă principiile de viată, care respectă
valorile morale în tot ceea ce face, va transmite același lucru elevilor săi. Iar acesta este
suportul pentru un transfer de cunoştinţe şi pentru formarea de competenţe.
Cunoașterea copilului, înțelegerea, respectul, încrederea, prietenia, exigenţa
rezonabilă, terapia diferențială și diversificată, altruismul și optimismul pedagogic au drept
piatră de căpătâi dragostea pentru copii. Fiecare om cinstit dorește să-și salveze copilul de la
o posibilă ratare pe plan uman, cu atât mai mult noi, dascălii lor.
Nu doar diploma ne dă calitatea de educatori, ci viața noastră, așa cum este ea din
punct de vedere moral. Există educatori “cu normă” şi educatori “cu vocație”. Rezultatele
activităţii educative sunt complet diferite. Experiența a dovedit că școlarii nu intră în dialog
afectiv cu educatorii “cu normă”, pe care îi recunosc și se ascund sufleteşte de ei, de aici
urmând unele efecte negative ale educației.
Eu consider că principalele valori morale ale cadrului didactic ar trebui să fie
dreptatea, echitatea, datoria, distingerea binelui de rău și sinceritatea. Dacă profesorul care
le are ca valori morale le și respectă, atunci cu sigurantă le va transmite și elevilor săi. Astfel,
cadrul didactic va face din educația morală transmisă elevilor un proces de socializare a
comportamentelor umane bazate pe valori autentice și va dezvolta virtuțile elevilor săi.
Scopul educării în spiritul valorilor morale este acela de a cunoaște valorile morale și de a le
valorifica.
Autoritatea faţă de copil este o calitate care se câştigă şi care poate fi menţinută,
slăbită, întărită sau chiar pierdută, dar nu impusă; ea decurge din calitatea de părinte, dar
nu se realizează în mod automat.
Specialiştii spun că „părinţii care au o relaţie bună cu copiii nu simt nevoia de a fi
severi, pentru că nu este necesar să-şi impună autoritatea prin forţă”. Din păcate, mulţi
dintre părinţi recurg la „împuternicirea” dată de statutul de adult atunci când relaţia devine
problematică şi nu găsesc altă modalitate de a se impune decât afirmându-şi puterea.
Educarea este o funcţie specific socială şi presupune influenţarea continuă a copilului
într-o anumită direcţie, influenţare care se desfăşoară mai mult sau mai puţin organizat,
conştient sau voit. În acţiunea educativă se întâlnesc situaţii diverse, apar neajunsuri din
cauza comodităţii, neglijenţei, încăpăţânării copilului, situaţii în care acesta e pus să facă şi
lucruri care nu-i sunt pe plac şi cu care trebuie să se obişnuiască de mic. Uneori el vrea să
facă acţiuni pentru care încă nu este pregătit sau care nu se potrivesc vârstei lui. În aceste
situaţii este necesară intervenţia adulţilor, este deci nevoie de autoritatea părintelui pentru
a-l convinge pe copil să facă ceea ce trebuie, chiar dacă nu-i convine şi a-l opri să facă lucruri
neindicate, nepotrivite sau chiar periculoase pentru el.
„A fi prieten” cu copilul tău nu presupune să îi permiţi să facă orice. Cel mai adesea,
autoritatea educatorilor de acasă - părinţi, bunici, mătuşi - este raportată la modul de a
concepe ei înşişi bunătatea, apropierea şi cum şi-o manifestă.
Spre exemplu, în majoritatea cazurilor, bunicii sunt buni şi totuşi nimeni nu-i ascultă.
Acelaşi lucru se întâmplă şi cu părinţii care nu ştiu să îmbine bunătatea cu exigenţa.
Bunătatea părinţilor poate fi manifestată în diferite moduri. Spre exemplu, când copilul a
comis o greşeală şi o recunoaşte, ba chiar o regretă, părintele îl poate ierta; sau când copilul
are nevoie de ajutor, iar părintele, mereu atent la ce se petrece cu el, îi acordă ajutorul fără
ezitare şi la timp; sau atunci când copilul are nevoie de un sfat, iar părintele îşi găseşte timp
să discute cu el, să îl îndrume.
Bunătatea poate avea şi efecte negative, dacă este înţeleasă greşit, dacă părintele nu
ştie măsura şi limitele între care şi-o poate manifesta. Manifestările izvorâte din bunătate şi
din dragoste pentru copii trebuie dozate cu grijă în funcţie de particularităţile fiecărui copil şi
de situaţia concretă în cauză. Din comportarea părinţilor, copilul trebuie să înţeleagă că
bunătatea nu exclude principialitatea, exigenţa şi posibilitatea de a fi tras serios la
răspundere pentru faptele sale. Numai aşa bunătatea se conjugă cu autoritatea.
Este vital aşadar, să manifestăm o autoritate echilibrată în relaţia cu copilul; să găsim
acel echilibru necesar între bunătate, încredere, prietenie şi exigenţă care să ducă la
formarea unei personalităţi armonioase.
BIBLIOGARFIE:
Borca, I., Ana, Cîrmu, Gh., Ion, 1975, „Autoritate şi ... autoritate”, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti;
11. CHESTIONAR
Chestionarul pe care vi-l propun are rolul de a optimiza activitatea Comisiei metodice
a educatoarelor, astfel încât fiecare întâlnire să fie un prilej plăcut de a ne împărtăşi din
experienţa acumulată de-a lungul anilor ( cele cu vechime mai mare ), dar şi ideile
îndrăzneţe şi creative ale celor mai tinere dintre noi. Doresc, în acelaşi timp, să răspund
interesului dumneavoastră în ceea ce priveşte perfecţionarea activităţii profesionale.
Vechimea în învăţământ........
Gradul didactic......... anul obţinerii..........
1. Consideraţi activitatea Comisiei metodice a educatoarelor o modalitate de
perfecţionare a activităţii dumneavoastră şi de informare profesională?
foarte utilă
utilă
inutilă
2. Activitatea Comisiei metodice a educatoarelor din anul şcolar trecut fost....
stimulativă
utilă
inutilă
3.Care mijloc de realizare a activităţii Comisiei metodice a educatoarelor vi se pare
cel mai binevenit?
activităţi demonstrative
referate
prezentarea unor portofolii
dezbateri, discuţii deschise
4.Propuneţi o temă de maxim interes pentru următoarele întâlniri ale educatoarelor
şi modalitatea de realizare.
5. V-ar interesa un schimb de experienţă cu o altă comisie metodică a educatoarelor
din judeţ?
da nu
6.Enumeraţi câteva .............................................................................
puncte tari ale comisiei metodice din anul şcolar trecut
puncte slabe ale comisiei metodice din anul şcolar trecut
7. Cum v-aţi simţit la întâlnirile noastre de până acum ?
Numai aşa vor fi mândrii că sunt români şi vor avea respect pentru celelalte popoare.
14. DE LA 1 PÂNĂ LA 10
Profesor: Bulz Lăcrămioara – Iuliana ,
Colegiul Național ”Mihai Eminescu” Petroșani
Profesor: Nagy-Rusu Gabriela-Doris ,
Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Arad
ARGUMENT
Încă de la începuturile existenţei sale, omul s-a aflat în mijlocul naturii folosindu-se
de toate darurile acesteia. Protejarea planetei „Pământ”, casa noastră a tuturor, este o
problemă care trebuie să ne preocupe pe toţi, adulţi şi copii, deoarece fenomenele de
poluare nu cunosc distanţe şi nu ţin seama de frontiere. Ignorarea măsurilor ecologice de
apărare a mediului poate declanşa o criză ecologică având consecinţe grave. De aceea este
necesară formarea conştiinţei şi conduitei ecologice prin orice demers educativ, şcolar şi
extraşcolar.
SCOP: Formarea unei atitudini responsabile şi active pentru gestionarea şi ocrotirea
mediului înconjurător, în vederea menţinerii echilibrului ecologic.
OBIECTIVE:
formarea premiselor pentru înţelegerea relaţiilor om-mediu înconjurător şi a
interdependenţei dintre calitatea vieţii şi a mediului prin memorizari cu mesaje
educative;
implicarea copiilor în activităţi de ecologizare;
formarea unor deprinderi practice prin realizarea diferitelor afişe si pliante ;
recunoaşterea impactului negativ al neglijenţei umane asupra naturii;
stimularea curiozităţii copiilor şi a interesului pentru cunoaştere;
POMUL VIEŢII
Dacă în drumul vieţii tale,
Vei întâlni un pomişor,
Te rog să îl priveşti cu jale,
Să nu-l striveşti, să nu-l omori !
REZULTATE AŞTEPTATE: Atitudini pozitive ale copiilor pentru păstrarea unui mediu
înconjurător curat, nepoluat.
A fost odată un pui de urs mic, cu boticul umed şi pată albă pe blăniţă care se numea
Panda.
El locuia cu familia : mama,tata, bunica şi bunicul într-o căsuţă din mijlocul poieniţei.
În fiecare dimineaţă când se trezea ursuleţul mergea alături de vecinii ursuleţi să
culeagă fructe de pădure pentru ca bunica să facă prăjituri. Toţi ursuleţii aveau coşuri cu
toartă rezistentă cu care se lăudau, mari, numai Panda avea un coşuleţ mic, cu o tortiţă
dintr-o nuieluşă împletită.
Toţi prietenii lui veneau cu coşurile încărcate, numai el culegea mai puţine fructe
fiindu-i frică ca acest mic coşuleţ să nu cumva să se rupă . Tot timpul era supărat că nu are şi
el un coş ca ceilalţi, deşi putea să culeagă o cantitate mai mare de afine, mure, zmeură. Într-
o călduroasă zi de vară, toţi ursuleţii au plecat să culeagă ca de obicei fructe şi să se bucure
de căldura soarelui departe în mijlocul pădurii . Mergând pe o cărare îngustă Panda poate
trece uşor cu coşuleţul, iar ceilalţi trebuie să ridice coşurile grele deasupra capului şi să se
strecoare cu greu printre mărăcini.
După ce au cules fructe, distanţa fiind mare pe prietenii lui îi dureau lăbuţele de la
greutate, iar el mergea relaxat ocolind cu uşurinţă copacii şi tufişurile de măceş.
Deodată începe să tune şi să fulgere şi o ploaie torenţială cu viscol îi face pe ursuleţi să se
grăbească spre adăpost.
Panda, cu coşul uşor fuge repede la adăpostul găsit, putând să-şi poarte coşul în
braţe protejând de ploaie fructele. Celorlanţi ursuleţi li s-au umplut coşurile cu apă iar
fructele s-au transformat în suc şi nu au mai fost bune de mâncat .
După ploaia care a durat o oră, ursuleţilor li s-a făcut foame şi nu au putut mânca
decât fructele din coşuleţul lui Panda. Prieteni lui Panda au mulţumit acestuia pentru că a
împărţit cu ei fructele din coşuleţul lui.
Venind acasă cu coşuleţul gol a povestit bunicii ce s-a întâmplat. Aceasta l-a luat în
braţe şi i-a spus: „Ce nepoţel curajos am! Bravo Panda!”
Din acea zi lui Panda nu i-a mai fost frică că nu poate aduce multe fructe cu coşuleţul
lui mic şi a trecut cu vitejie prin toate întâmplările vieţii.
Aţi făcut vreodată un om de zăpadă? Dar oare cine a fost cel care a avut ideea de a
pune un bulgăre peste altul şi apoi încă unul şi cine a hotărât că cel mai bun nas ar fi un
morcov? Toţi oamenii de zăpadă au ceva comun: un morcov în loc de nas şi cărbuni în loc de
ochi. Personalizarea lor se face adăugând obiecte vestimentare, cum ar fi o pălărie, un
fular şi o mătură. Oamenii de zăpadă pot fi formaţi din doi-trei bulgări de zăpadă sau dintr-
un singur bloc, pot avea o stare de bună sau de proastă dispoziţie întipărită pe chipul lor
sculptat. Omul de zăpadă este cunoscut în Lituania sub numele de "Omul fără minte".
Plini de sfială, cu pași mici, dar hotărâți, copiii de la grupa “Mickey şi Minnie Mouse
“, de la Grăd.P.P.Nr. 3 Petroșani, au intrat pe poarta larg deschisă a Școlii I.G.Duca.
ZIUA PORȚILOR DESCHISE a fost organizată cu multă căldură și professionalism, încă
de la intrare fiind întâmpinați de d-nul director Demeter-Mohora Ștefan și d-na director
adjunct Vali Stroe, alături de echipa de învățători, ei familiarizând viitorii școlari cu modul în
care se explorează o școală, prin alambicatele holuri și nenumăratele săli de clasă.
Nu ştiu ei ce îi aşteaptă și joaca încă face parte din viața lor, dar sunt nerăbdători să
afle cum e la şcoală. „Am venit la școală ca să văd cum fac școlarii teme“, spunea un băiețel
curios, avid de noi cunoștințe și provocări.
“Știu că atunci când sună clopoțelul, trebuie să intri la ore şi să ne apucăm de teme”,
a spus o fetiță, care se pregătește să devină elevă.
„Îmi place şcoala, pentru că nu am mai fost demult. De vreo 100 de ani”, ne-a
explicat teoria lui absolut unică, un băiețel care abia făcuse cinci anișori. „Am văzut că ne
jucăm în sala de sport şi asta mi-a plăcut”, a spus un alt băiețel, bucuros că a probat urcatul
pe spaliere și mingea de baschet . „Mie îmi place la școală pentru că aici se fac teme şi că
facem sport”, a fost concluzia pe care au tras-o copiii în unison, pe drumul de întoarcere
către grădiniță.
de Meraru Maria-Marcela
Şcoala Gimnazială”I.D.Sîrbu”Petrila, Structura Grădiniţa P.N.şi P.P.Nr.1
I Suntem mici ecologiști II Doamna mea m-a ajutat III Strâng deșeuri,
Harnici, inimoși, Să plantez o floare Colectez peturi și
hârtii,
Noi planeta o iubim, O mlădiță vom sădi Doze multe reciclez
Pentru ea muncim: Pentru fiecare De folos să fiu
În tradiţiile sărbătorilor de iarnă, în sânul familiei este mult basm, poezie şi dragoste.
Cine vrea să cunoască sufletul românului, să intre în casa lui, mai ales iarna!
Va vedea atunci cum el se închină cu faţa la Răsărit, de unde vine lumina şi că îşi face
semnul crucii înainte şi după mâncare. Acestea arată că românul este credincios. Credinţa şi-
o manifestă cu mai multă tărie de sărbători. Printre ele Crăciunul, adică Naşterea Domnului
Iisus Hristos şi Anul Nou reprezintă momente speciale din viaţa sa.
Ţăranii din Valea Jiului (momârlanii) păstrează cu sfinţenie tradiţiile şi obiceiurile
moştenite de la înaintaşi, cum ar fi Tăiatul porcului, Piţărăii, Colindatul cu steaua, Mersul cu
craii indiferent de sărbătoarea religioasă sau evenimentul din viaţa comunităţii cu care
obiceiul respectiv are legătură.
Ei îşi păstrează cu drag portul popular şi îndeletnicirile tradiţionale, pe care le
împletesc cu civilizaţia şi progresul social şi cultural.
Bibliografie:
1. Dr. Dumitru Gălăţan, Tradiţii şi obiceiuri în satele din Estul Văii Jiului, Ed. Focus,
Petroşani, 2005
2. Prof. Ioan Dan Bălan, Craii – tradiţie folclorică, Editura Confluenţe, Petrila, 2006
3. Conf. univ. dr. Ioan Lascu, Tradiţii care dispar. Comunitatea momârlanilor din zona
Petroşani, Editura M.J.M., Craiova, 2004
Bibliografie:
1. Dr. Dumitru Gălăţan, Tradiţii şi obiceiuri în satele din Estul Văii Jiului, Ed. Focus,
Petroşani, 2005
2. Prof. Ioan Dan Bălan, Craii – tradiţie folclorică, Editura Confluenţe, Petrila, 2006
3. Conf. univ. dr. Ioan Lascu, Tradiţii care dispar. Comunitatea momârlanilor din zona
Petroşani, Editura M.J.M., Craiova, 2004
4. Galerie foto - www. Petrila-vj.ro
5. Google imagini
Dintre datinile creştine calendaristice, pe plaiurile gorjene cel mai bine s-au păstrat
cele legate de sărbătorile de iarnă, care sunt şi cele mai apropiate şi dragi sufletului oricărui
copil.
Astăzi se mai respectă această tradiţie doar la sate, sacrificiul porcului simbolizând
zeul care moare şi renaşte în perioada solstiţiului de iarnă. Copiii participă cu bucurie la
acest ritual, cu atât mai mult cu cât, în această zi au loc întâmplări de neuitat.
Nici un alt cântec cântat pe parcursul anului nu emoţionează în mai mare măsură
decât colindele prin care, pe un text specific religios, se fac urări pentru noul an fiindcă în
esenţă colinda de Crăciun este un rit adus morţii şi renaşterii.
Alte obiceiuri vechi, cu arie largă de răspândire în tot judeţul, practicate în Ajunul
Crăciunului, ori între Crăciun şi Anul Nou, care, pe alocuri, se mai păstrează încă, aşa cum au
fost la origine sunt: steaua, vicleiul sau irozii.
Obiceiul Vicleiului, este o adevărată dramatizare a momentului de dinaintea naşterii
Mântuitorului, când împăratul Irod a ordonat uciderea pruncilor mai mici de doi ani , pentru
a scăpa astfel şi de Iisus.
Un obicei larg răspândit atât în Gorj cât şi în întreaga ţară este Sorcova. Acesta
datează din vremi uitate, când marii boieri mergeau, fie din obligaţie, fie din plăcere, la Vodă
cu o crenguţă frumos împodobită pentru a-i ura de sănătate. Astăzi doar copiii până la 10-12
ani mai merg în prima zi a Anului Nou cu Sorcova la părinţi, vecini, prieteni, prilej cu care
primesc dulciuri, fructe şi mai ales bani. Este o adevărată competiţie pentru a câştiga cât mai
mulţi bani.
Noi, dascăli, părinţi, comunitate locală trebuie să înţelegem şi să-i facem şi pe copii
să înţeleagă ce se află dincolo de bucuria festivă a desfăşurării acestor datini, cum se
aşteaptă şi cum se pregătesc aceste sărbători ale sufletului. Doar cunoscând şi luând parte
activă la aceste manifestări, copiii pot fi determinaţi să-şi iubească locul natal şi pot fi
continuatorii datinilor pe aceste meleaguri.
Școala este unul dintre principalii factori care contribuie, prin influențele sale
specifice, la educația omului. Ea este o instituție educativă special organizată de societate
pentru instruirea și educarea tinerilor și nu numai. Școala este o instituție organizată, având
la bază dotări materiale specifice. Elevii care învață în școli sunt de anumite vârste și sunt
grupați pe anumite clase și cicluri. Instituțiile școlare își desfășoară activitatea pe baza unor
legi, regulamente, programe, pe baza unui curriculum și a manualelor școlare. Școala
urmărește să contribuie la dezvoltarea fizică a omului, să-i formeze orizontul cultural, să-i
cultive înclinația către frumos, să-l învețe să gândească, să-i formeze deprinderi de muncă și
de comportare corectă în societate. Ea dispune de cadre tot mai bine pregătite pentru a
îndruma procesul instructiv-educativ, creează un mediu educativ propice atât dezvoltării
fizice cât și a celei intelectuale a tinerilor și are la îndemână mijloace tot mai bune prin care
este stimulată și ajutată formarea omului.
Prin cadrele pregătite de care dispune, prin experiența pe care a acumulat-o, școala
poate îndruma și ceilalți factori ai educației. Spre deosebire de învățământul tradițional,
centrat pe cunoaștere, pe distribuirea cunoștințelor, în școala modernă procesul de
învățământ se ridică mult deasupra nivelului simplei cunoașteri, a simplei transmiteri și
asimilări de cunoștințe.
Școala reprezintă un ansamblu de componente rațional organizate și
interdependente, care asigură funcționalitatea ei internă, ca un tot unitar, urmărind
realizarea anumitor obiective instructiv-educative precise. Trei componente predominante
alcătuiesc acest sistem denumit școală: structura, procesul și produsul. Întregul proces de
învățământ reprezintă o vastă acțiune de modelare a personalității copilului, ce are loc într-o
ambianță specifică-școlară, în care operează cu maximum de intensitate conținuturi
științifice, literar-artistice, tehnico-practice și etice selecționate și structurate în acest scop,
până ce acestea din urmă se personalizează, devenind un bun personal al elevului.
Școala, ca mediu eminamente educativ, trebuie să asigure un suport tuturor
activităților în care sunt implicați elevii, de la primele și până la ultimele minute ale
programului școlar. Dacă din primele zile copiii de clasa întâi vor percepe școala ca pe un
mediu plăcut și interesant, ca pe o „împărăție” în care le sunt descifrate curiozitățile
cunoașterii, șansele de reușită sunt deja asigurate.
Bibliografie:
1. Alder, A., Cunoașterea omului, București, I.R.I., 1996
2. Cosmovici, A., Psihologia generală, Iași, Editura Polirom, 1996
Învățământul preșcolar are menirea de a forma copiii sub aspect psihico-educațional
și socio-afectiv, pentru o cât mai ușoară adaptare la activitatea de tip școlar. De aici
preocuparea pentru introducerea cât mai timpuriu a copiilor într-un sistem de educație
instituțional întrucât vârsta preșcolară și școlară mică reprezintă o perioadă fundamentală în
dezvoltarea ulterioară a copilului.
Cercetările psihologice arată că până la varsta de 4- 5 ani, copilul își dezvoltă până la
40% din capacitatea intelectuală. Nevalorificate la timp sau slab valorificate, potențele și
disponibilitațile acestor perioade de viață, nu se pot recupera decât în mică măsură și cu
eforturi mari. În acest sens , se arată că: educația copiilor de vârstă preșcolară este un
preambul al oricărei politici educative și culturale. În lumea psihopedagogiei moderne ca și
simple observații, importanța primei copilării în dezvoltarea ulterioară a aptitudinilor și a
personalității apare deosebit de limpede.
Poate nu întâmplător cuvântului românesc „grădiniță” semnifică o sinteză fericită a
cuvântului francez L'école maternelle sugerând pe de o parte continuarea unor caracteristici
ale educației din prima copilărie sub supravegherea mamei, iar pe de altă parte, activitatea
de cultivare, asemenea unor plante într-o grădină care nu se vor dezvolta la întâmplare ci
după anumite cerințe și norme elaborate de știință. Cultivarea sau îmbogățirea spirituală se
face la grădiniță sub îndrumarea atentă a educatoarei, şi are în vedere atât aspecte
intelectuale, estetice, cât și aspecte de socializare, de integrare a copilului în colectivul
grădiniței.