METO

DE D
E STIM
ULAR
EAC
PREȘ REAT
COLA IVITĂ
RI ȚII L
A

Prof.în
v.preșc
Grădin olar PE
ița cu TR ES
Progra CU E L
m No r ENA
Buzău m al PIT
,Româ ICOT,
nia
 t e și cr e ație
p r e cr ea tivita
Des

2
 Creativitatea este ,,o structură caracteristică psihicului, ce face posibilă realizarea unor
producții, opere noi”.Cultivarea spiritului inovator este una din sarcinile școlii de azi,
când operațiile stereotipe din producție sunt efectuate de mașini automate, conduse de

a
calculatoare.

iv ita te
Creat
Imaginația este funcția psihică esențială procesului de creație și trebuie să aibă
următoarele însușiri:
- fluiditate ( multitudini de imagini / idei);
- plasticitate ( ușurința de a schimba abordarea, când cea utilizată înainte nu dă
rezultate);
- originalitate( noutatea, raritatea statistică a soluției);
Totuși, fără muncă, fără experiență, nu se realizează nimic original, iar inteligența
contribuie la aprecierea critică a produselor create.
În general, diversitatea implicațiilor actului creativ și a formelor în care se obiectează ca manifestare neuropsihică spontană complică mereu
eforturile de clarificare a naturii creativității.Prezența sa în vocabularul psihologic a unor noțiuni cu semnificație apropiată noțiunii de
creativitate sporesc și mai mult dificultățile de elucidare. De exemplu, este suficientă înscrierea sub același reper a manifestărilor creative din
sfera artelor, împreună cu cele din sfera tehnicii ( invenția), pentru a se înregistra ecouri nedorite în practica educării creativității. Deosebirea
dintre cele două tipuri fundamentale de procese creative devine evidentă dacă le raportăm la vârstele copilăriei.
Unele manifestări ale creativității artistice sunt notabile încă din preșcolaritate, grație liberei predominări a ficțiunilor spontane, în timp ce
creativitatea tehnică este rar întâlnită până la preadolescență, adică până ce copilul începe să-și construiască lumea reprezentărilor și
conceptelor exacte. Desenele copiilor mici atestă o anume notă personală, fără a fi îndrumați de un specialist în arta desenării, în timp ce
realizările lor în sfera tehnicii nu sunt posibile fără o perseverentă imixtiune din partea adulților.Desigur, este necesară mai întâi o distincție între
creativitate, considerată ca proces psihologic în desfășurare, creație luată ca produs al creativității.

3
 Crea ția
Creația are anumite însușiri de caracter:o motivație adecvată (interesul de a descoperi sau crea
ceva nou), o voință fermă pentru a trece peste unele dificultăți, blocaje ce stau în cale.
Acestea pot fi:
- sociale ( conformismul, neîncrederea în fantezie, prețuire exagerată a raționamentului strict
logic și a judecății critice);
- metodologice ( rezistență la schimbare, o rigiditate a algoritmilor anteriori, critică permatură);
- psihologice (teama de a nu greși, de a ne face de râs, descurajare rapidă).
Prin educarea intelectului sau a unor procese intelectuale ( imaginația, gândirea) se realizează
educarea creativității. Dacă în manifestarea potențelor creative ale copilului este implicată întreaga
lui ființă și nu numai anumite funcții mentale, atunci educarea creativității nu poate fi limitată la
exersarea intelectului, fără a restrânge înțelesul actului creativ.Creativitatea, privită din punct de
vedere pedagogic, este o chestiune de intensă individualizare a procesului educației,menită să
asigure dezvoltarea acestei vocații umane care evoluează de la reflectarea spontană prin imagini
simbol, la reflectarea conceptualizată.Dominantă afectiv, ca în copilărie sau cerebral, ca în
maturitate, creativitatea poate fi stimulată atât în condiția de neinstruire ( creație artistică), cât și în 4
cea de cultivare intelectuală ( creația tehnico-științifică).
 Locul de formare a aptitudinilor de a primi cunoștințe noi, a calităților gândirii care să-i permită
preșcolarului și apoi școlarului să restructureze cu ușurință achizițiile obținute în conformitate cu
cerințele noilor situații, precum și efectuarea rapidă și adecvată a transferului de cunoștințe, de priceperi
și deprinderi necesare în rezolvarea problemelor cu care se confruntă mereu, îl constituie lecția și
celelalte forme de organizare și desfășurare a învățământului. În cadrul lecției, ca moment al unui
proces dinamic, preșcolarul își formează treptat, în strânsă relație cu capacitatea de a primi cunoștințe,
aptitudinea de a elabora cunoștințe noi, de a dobândi priceperi care să faciliteze integrarea sa activă în
viața socială și profesională.
Idealul educativ și obiectivele învățământului, progresele din metodologia științei, promovarea
tehnicilor cercetării științifice în activitatea de învățare, cultivarea independenței preșcolarilor în
dobândirea și elaborarea de noi cunoștințe obligă educatorul la o restructurare și prelucrare didactică a
conținutului, nu doar în pregătirea prealabilă a activităților, ci chiar în procesul realizării efective a
acesteia.Reușita depinde de pregătirea de specialitate, dar mai ales de pregătirea psihopedagogică, de
concepția științifică care călăuzește munca educatorului cu elevii.

5
Stăpân pe metodologia didactică, cadrul didactic utilizează cultura profesională pentru a crea din
conținutul lecțiilor un cadru de stimulare a activității de cunoaștere și de cultivare a creativității
elevilor în elaborarea de noi cunoștințe, uzând de forța capacității creatoare a profesiei sale. Pentru
ca în procesul desfășurării activităților didactice activitatea desfășurată de preșcolari să contribuie
la formarea și informarea lor, se impune ca educatorul să realizeze un proces creator neîntrerupt de
prelucrare logică și psihologică, o operație de continuă esențializare și interdisciplinarizare a
cunoștințelor dezbătute.În acest proces, cultura psihopedagogică pusă în acțiune susține
capacitatea de creativitate a cadrului didactic și relevă ceea ce numim adesea ,,vocație
profesională”.

6
7
8
 l ui c r eati v
i lu l co p i lu
Prof

9
 at i v i t at e
i d e c re
Tehnic
Tehnicile de creativitate pot fi utilizate în toate domeniile de activitate: activități matematice,
activități de educare a limbajului, activități de educație pentru societate, educație muzicală, educație
plastică,, educație practică etc. Pentru găsirea de idei noi se apelează cel mai des la: brainstorming,
diagrama Venn, turul galeriei, studiul de caz, explozia stelară, pălăriile gânditoare, jocul didactic.
Tehnicile, din punct de vedere practic, pot fi de creativitate individuală și de grup. Ultimele sunt
fructuoase pentru că se pot identifica multe legături noi între elemente ( obiective, evenimente) ,
aparent fără relații între ele.Un grup de preșcolari poate veni cu elemente noi și tot ceea ce trebuie
făcut este ca împreună cu educatoarea să aplice un sistem de reguli care să permită identificarea
legăturilor dintre ele.

10
 Aceste metode parcurg o succesiune de pași:
- prelucrarea problemei
- culegerea de informații
- ordonarea informațiilor
- rafinarea informațiilor
- ,,digerarea” informațiilor
- producerea de idei
- prelucrarea ideilor
Prin folosirea tehnicilor de creativitate în grup se
stimulează creația de idei, obținându-se nu numai suma ideilor,
ci și altele generate sau îmbogățite de ale celorlalți. Este
necesară lipsa cenzurii sau autocenzurii asupra ideilor,
înlăturarea ideilor negative de orice fel, permanenta încărcare
de a emite idei.
În continuare voi prezenta câteva din metodele care
stimulează creativitatea și, pe care le-am folosit în activitățile 11
cu copiii:
12
13
14
15
16
17
18
Aplicație
Metoda ,,Pălăriile gânditoare a fost folosită în activitatea de educare a limbajului cu tema ,,Călătorind prin
lumea poveștilor”
Desfășurarea activității
Grupa de preșcolari a fost împărțită în șase echipe .Fiecare ehipă a primit câte o pălarie (roșe, albă,
albasrtă, neagră, galbenă , vede) fiindu-le explicate sarcinile fiecarei culori a pălăriei.Copiii fiecărei echipe
trebuie să colaboreze între ei pentru a da răspunsuri cât mai corecte.
Pentru acest joc a fost aleasă povestea ,,Fata babei și fata moșului” .Le prezint copiilor plicul primit de
la Moș Nicolae.Acesta conține imagini cu secvențe și personajele din poveste.După o scurtă conversație
despre conținutul acestei povești a fost anunțată tema activității propriu-zise sub formă de joc.
Exemple:
- pălăria albă - povestește pe scurt textul
- pălăria albastră – caracterizează pe ,,fata moșului” în contradicție cu ,,fata babei”
- pălăria roșie – arată care este personajul pozitiv și bunătatea acesteia
- pălăria neagră – descrie personajul negativ al poveștii
- pălăria verde – oferă soluții personajului negativ
- pălăria galbenă – găsește un alt final textului
19
 I N G U L
BRAIN STORM

•Brainstormingul sau „furtună în creier”, este o metodă de stimulare a creativității ce constă în

enunțarea spontană a cât mai multe idei pentru soluționarea unei probleme într-o atmosferă lipsită
de critică.
•Obiectiv: Exersarea capacităților creatoare a copiilor în procesul didactic – la diferite categorii de
activități – care să conducă la formarea unor copii activi, capabili să se concentreze mai mult timp,
în grupuri creative.

20
Ap l ic aț i e
„ C O N S T R U I R E A U N U I PA R C D E D I S T R A C Ț I I P E N T R U
„CONSTRUIREA UNUI PARC DE DISTRACȚII
C O P I I P R I NPENTRU
R E A L ICOPII
Z A R E A A C Â T M A I M U LT E
PRIN REALIZAREA A CÂT MAI EMULTE
LEMEN ELEMENTE
T E C A R E CARE
S Ă C SĂ
ONDUCĂ LA STIMULAREA
CONDUCĂ LA STIMULAREA CREATIVITĂȚII” C R E AT I V I T Ă Ț I I ”

•Activitatea desfășurată parcurge următoarele etape:

•Etapa pregătitoare: Se stabilește tematica ce urmează a fi realizată -„Parcul de distracții pentru copii”.
•Se fixează numărul minim de idei ce trebuie formulate pe unitate de timp – o construcție în 3 minute care să nu
semene cu cele ale colegilor vecini
•Se amenajează spațiul unde va lucra grupul brainstorming
•Se precizează regula „Nu se critică construcțiile partenerilor”
•Etapa productivă: Copiii construiesc, realizând sarcina de lucru; dau frâu imaginației
•Se face sinteza parțială a construcțiilor după ce timpul de lucru expiră
•Educatoarea prezintă ideile emise de fiecare copil și etichetează construcțiile.
•După etichetarea lucrărilor copiii le așază la locul special amenajat.
21
•Copiii sunt provocați printr-un exercițiu „Ce poți schimba la construcția ta?”
•Ei modifică construcția prin amplificare, multiplicare, diminuare, așezare în stânga/dreapta, aproape/departe
•Ideile emise în urma modificăriler efectuate sunt culese și
adăugate celor prezentate anterior.
•Etapa trierii și selecționării ideilor – evaluarea
•Macheta realizată rămâne mai multe zile în grupă în scopul
creșterii ideilor emise.
•Copiii au voie să-și exprime gândirea critică interzisă în
celelalte etape.
•Trierea se face ținând cont de indicatori ca: originalitate,
valoarea pozitivă a ideii, apartenența la temă, posibilitatea
de a fi transpusă în realitate, etc.

22
 Metoda cubului
Metoda cubului este folosită pentru explorarea unui subiect din mai multe perspective. Ea oferă
posibilitatea de a dezvolta competenţele necesare abordării complexe şi integratoare. Cubul
este o strategie de predare care ajută la studierea unei teme din mai multe perspective în scopul
lărgirii viziunii copiilor şi a aprofundării acesteia.
Etape:
a) Realizarea unui cub care are feţele numerotate de la 1 la 6;
b) Anunţarea subiectului pus în studiu;

Împărţirea grupei în 6 grupe care examinează tema din perspectiva cerinţei de pe una din
feţele cubului.
23
Aplicație Descrie animalele!

Găseşte asemănări si deosebiri între animale domestice Grupează în tabel următoarele animale : căprioară,
şi cele sălbatice!
pinguin, mistreţ, privighetoare, curcan, porc, vacă, leu,
gâscă, urs, lup, cangur.

Animale domestice din ţară …………………………….

Animale sălbatice din ţară ………………………………
Animale din alte zone ………………………………….

Sunt dăunătoare şi folositoare animalele. De ce?

Cu ce animale domestice se aseamănă?

-------------------------- ----------------------------
-------------------------- ----------------------------
-------------------------- ----------------------------

Din ce este alcătuit corpul fiecărui animal?

24
Aa ntaj ele

Avantajele acestei metode sunt acelea că stimulează atenţia şi gândirea, oferă

posibilitatea preșcolarilor/elevilor de a-şi dezvolta competenţele necesare unei abordări
complexe şi integratoare, lucrul individual, în echipe sau participarea întregii clase la
realizarea cerinţelor cubului si pălăriilor gânditoare este o provocare şi determină o
întrecere în a demonstra asimilarea corectă şi completă a cunoştinţelor.

25
 v an t a jele
De za

Dezavantaje: necesită o pregătire mai riguroasă şi mai îndelungată, nu pot fi folosite în

cadrul oricărei lecţii, bagajul informaţional este mai mic, necesită atenţia sporită a
preșcolarilor/elevilor dar şi capacitatea lor de a face conexiuni şi de a descoperi singuri
răspunsurile.

26
Vă m
ulțum
esc!