Aplicații ale radiației X

Aplicații ale radiației X

Ce sunt radiațiile?
Toate obiectele din jurul nostru sunt alcătuite din atomi (pietre, aer,
apa, etc.). Atomii pot fi stabili și instabili. Atomii instabili pot elibera
energie sub formă de unde sau particule. Aceste unde sunt similare
undelor radio. Radiațiile sunt reprezentate de aceste particule.

Radiația este un fenomen fizic care constă atât în emiterea, cât și

în propagarea de corpusculi (=radiație corpusculară) sau de unde
(=radiație ondulatorie).

Radiațiile pot fi de mai multe tipuri: radiații a, radiații b, radiații g,

radiații x, etc., conform figurii de mai jos:

Expunerea la radiații este permanentă, deoarece radiațiile pot veni

din sol, spațiu, produse alimentare, etc., dar efectele pe care le
provoacă organismului sunt foarte mici.

Radiațiile provoacă efecte asupra organismului, numai când e în

doze foarte mari.

Curiozitate: O persoană normală este expusă mai mult unor doze

mari de radiații de la televizor decât dacă ar locui lângă o centrală
nucleară. Totuși radiațiile de la televizor sunt inofensive.

Radiația X
Radiația X reprezintă un tip de radiație ionizantă, care poate fi
foarte periculoasă în unele cazuri.
 Razele X au lungimi de undă mai scurte decât razele UV, dar mai
lungi decât radiațiile g. Lungimile de undă sunt între 0,01 și 10
nanometri, conform figurii de mai jos:

Radiațiile X sunt periculoase, deoarece o cantitate mare de radiații

pot deteriora celulele și duc la modificarea ADN-ului, la formarea de
celule anormale.

Curiozitate: Adulții sunt mai puțin vulnerabili compartiv cu copii în

cazul radiațiilor X, deoarece celulele se refac rapid. Copii sunt cei mai
vulnerabili, deoarece celulele lor se divid mult mai repede în procesul
lor de creștere și procentul de a se forma celule anormale crește foarte
mult și pot duce la cancer mai târziu.

Radiațiile X pot fi foarte periculoase. Dacă se lucrează cu ele în

mod adecvat, aceste radiații X sunt sigure și foarte benefice, având
numeroase aplicații.

1. SECURITATE
Razele X sunt folosite în aeroporturi, mai exact la punctele de
control sau check in. Sunt folosite pentru controlul de bagaje. Razele X
pot trece prin materiale moi cum ar fi plasticul sau pielea și sunt
blocate de materialele de metal.

De obicei, valizele trec prin scannere mari de pe benzile

transportoare iar imaginile rezultate din razele X arată conținutul
valizelor pe ecranul computerului. Aceste imagini sunt studiate de
agenții de securitate cu scopul măsurării densității lichidelor care sunt
transportate în bagaje/valize. Astfel se pot detecta anumite tipuri de
explozivi.
 2. APLICAȚII INDUSTRIALE
Razele X pot fi folosite pentru a detecta anumite defecțiuni din
interiorul mașinilor. Astfel, se folosesc anumite inginerii cu raze X
pentru echipamentele industriale cu scopul de a depista fisuri sau
slăbiciuni în componentele metalice ale aparatelor. Un exemplu ar fi
lamele turbine în motoarele avioanelor cu reacție. Ele sunt testate în
acest mod pentru descoperirea anumitor probleme ce pot cauza eșec
asupra zborului.

Picturile de ulei este un alt exemplu de utilizare ale razelor X

pentru demonstrarea autenticității.

Prin litografie cu raze X, unde se folosesc fascicule de raze X foarte

precise și mici, rezultă desene ale unor modele de circuite în miniatură
ale circuitelor integrate cum sunt cipurile de siliciu. Razele X permit
micșorarea componentelor rezultând astfel cipuri mai mici și mai
puternice.
 3. CERCETĂRI ȘTIINȚIFICE
Razele X se folosesc pentru studierea structurilor interioare ale
materialelor. Mai exact, se folosește cristalografia cu raze X. Fasciculul
de raze X intră printr-un cristal rezultând astfel împrăștierea
fasciculului într-un mod precis de către atomi. În acest mod se poate
măsura distanța dintre un atom și vecinii săi, deoarece apare un fel de
umbră a modelului interior al cristalului.

Un exemplu de folosire a cristalografiei cu raze X este descoperirea

structurii ADN.

4. ASTRONOMIE
Razele X călătoresc prin spațiu și pot fi studiate în mod similar cu
telescoape reglate pentru recunoașterea frecvențelor lor.

5. MEDICINĂ
Razele X sunt cel mai bine cunoscute ca instrument medical. Ele
sunt folosite atât în diagnostic, cât și în tratament. Țesuturile moi cum
sunt piele și mușchii permit razelor X să treacă prin ele, astfel ele sunt
absorbite de țesuturile dure cum ar fi oasele și dinții.

Fotografiile cu raze X sunt extrem de utile pentru diagnosticul

medical deoarece ele pot prezenta oase rupte, tumori și de asemenea
diagnosticarea afecțiunilor pulmonare, ex: tuberculoza, pneumonie.
Fotografiile cu raze X ale dinților arată ce se întâmplă în anumite părți
ale gurii (înăuntrul dinților și gingiilor spre exemplu) pe care dentistul
nu le poate identifica în alt mod.

Razele X sunt extrem de energice și pot deteriora țesutul viu atunci

când trec prin el. Asta poate avea anumite avantaje și dezavantaje. Pe
de o parte, razele X trebuiesc folosite cu precauție maximă și destul de
selectiv, tehnicienii cu raze X trebuie să ia măsuri cu privire la
absorbția razelor în timpul lucrului lor. Pe cealaltă parte, razele X sunt
utilizate pentru sterilizarea echipamentelor medicale (distrug
microorganismele) și ucid tumorile în tratamentul cancerului, adică în
radioterapie.

Fun facts:

 Razele X au fost descoperite prin accident, în 1895 de
Wilhelm Conrad Roentg
 X-ul semnifică necunoscutul. Roentgen le-a numit raze x
deoarece a detectat razele dar nu știa mai exact ce erau.
 Primul pacient al razelor X, a fost nevasta lui Roentgen. A
folosit razele X pe mâna ei stângă, unde avea și inelul. Când
nevasta lui a văzut poza nu a fost impresionată și a spus că
și-a văzut moartea
 Primul om care a murit din cauza razelor X, a fost asistentul
lui Thomas Edison pe nume Clarence Dally care a lucrat
foarte mult cu razele X. A murit de cancer al pielii în 1904.
Asta l-a făcut pe Thomas Edison să nu mai lucreze cu razele
X.
 Diamantele nu pot fi identificate cu razele X.
 Razele X au descoperit obiecte foarte ciudate la animalele
de companie sau la oameni cum ar fi bănuți, șoșete sau
pelete de arme.

Bibliografie
1.
1.
1. https://www.explainthatstuff.com/xrays.html
2. https://www.ecpi.edu/blog/ten-incredible-facts-
about-x-rays-inspire-your-radiography-career
 3. https://www.stcloudorthopedics.com/14-facts-x-
rays/
4. https://en.wikipedia.org/wiki/Wiki
5. http://www.torser.com/ro/scientific_base/
sourses_nocives/default.aspx
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/
Spectru_electromagnetic
7. https://en.wikipedia.org/wiki/Mona_Lisa
8. https://two-views.com/celebrity/mona-lisa-xray.html
9. https://ib.bioninja.com.au/higher-level/topic-7-
nucleic-acids/71-dna-structure-and-replic/structure-
of-dna.html
10. https://aapt.scitation.org/doi/
10.1119/1.5020051

26

Diferentierea structurilor normale de cele patologice este dificila datorita valorii deatenuare
apropiata a acestora. Administrarea substantelor de contrast duce la cresterea cu 40

60 UH a densitatii accentuand diferentele de densitate. Indicatiile administrarii substantelor

decontrast sunt:

precizarea vascularizaţiei masei tumorale;

diferenţierea între o masă tumorală şi o malformaţie vasculară;

identificarea structurilor tubului digestiv;

-
diferenţierea elementelor hilului hepatic ori pulmonar;

evaluarea tractului urinar;

detectarea leziunilor focale (hepatice, pancreatice, cerebraleetc.) si precizarea naturii lor;

identificarea pachetului vascular;

raporturile cu o masă tumorală.

Tomografia computerizata

este efectuată, de obicei, de către un tehnician radiolog.

Imaginile sunt interp

retate de căte un medic specialist in imagistica, dar sunt şi alţi medici care

pot citi o tomografie

computerizată (

medici de familie, medici interni

şti sau

chirurgic). Pacientul

trebuie să

îndepărteze toate bijuteriile pe care le are şi majoritatea hainelor înainte deinvestigaţie. Lenjeria

intimă este de obicei menţinută,

în locul hainelor pacientul va purta un

halat ce va fi furnizat de către

spital. În timpul testului, pacientul va sta întins pe masa

tomografului care este conectată la aparat

. Aparatul propriu-

zis are formă cilindrică, m

asa

alunecă în interiorul aparatului, pacientul va auzi un

zumzet specific. Pe durata investigaţiei,

pacient

ul trebuie să stea nemişcat. De

asemenea, pe parcursul

testului, pacientul va răma

ne

singur în camera unde este situat tomograful, însă va fi urmărit printr

-o

fereastră de cătretehnician şi i se va vorbi prin intermediul unui speaker. Dacă este necesară

olosirea substanţeide contrast, aceasta poate fi administrată pe mai multe căi, în funcţie de zona ce

se doreşte a fiexaminată: substanţa de contrast poate fi administrate

intravenos (IV) la nivelul

braţului pentru

examinarea toracelui, abdomenului sau a zonei pelvine. S

ubstanţa de contrast se poate

administra si oral, intrarectal sau intravezical sau se poate injecta la

nivelul articulaţiilor.

O tomografie comput

erizată durează, în medie, 30 pană la 60 de minute, dar se

poateprelungi pa

nă la 2 ore

. Dup
ă efectuarea investigaţiei

pacientul este sfătuit să bea ca

t mai multelichide

pentru a grăbi eliminarea substanţei de co

ntrast din organism.Tomografia

computerizată

nu

este dureroasă. Suprafaţa plană pe care va sta întins pacientul poate fi incomodă, iar

camerapoate fi

răcoroasă. Unii pacienţi se pot simţi neconfortabil în interiorul scan

erului. Dacă estenecesară

administrarea unui sedativ sau a substanţei de contrast, atunci se va monta o perfuzieintravenoasă.

Pacinetul va s

imţi o mica înţepătură atun

ci ca

nd perfuzia este montată. Substanţa

de contrast poate

determina senzaţia de căldură şi apariţia unui gust metalic în gură.

Unii

pacienţi pot avea senzaţie de greaţă sau dureri de cap. Indiferent ce senzaţii experimentează

pacientul va trebui să le

comunice medicului sau tehnicianului.

Tomografia computerizată este folosită pentru a studia diferite părţi ale

corpului -

spre ex:

toracele
: investighe

ază posibile afecţiuni ale plăma

nilor, inimii, esofagului, a principalelor vasesanguine sau a mediastinului. Cateva

afecţiuni comune ce pot fi descoperite la scanare sunt:

27

infecţiile, cancerul pulmonar, embolia

pulmonară

sau anevrismele. P

oate fi folosită, de

asemenea, pentru a investiga gradul de metastazare a cancerului la nivelul toracelui sau a altei

părţi a corpului.

abdomenul

: pentru a descoperi chisturi, abcese, infecţii,

tumori, anevrisme, ganglioni limfatici

măriţi de volum, corpuri străine, hemoragii,

etc-

tractul urinar

poate decela prezenţa calculilor

de la nivelul rinichilor, a blocajelor, tumorilor,

infecţi

ilor,

prostatei mărit

e de volum (hiperplazie

de prostată)

şi a altor probleme renale.

-
ficatul

: poate descoperi la acest nivel tumori, hemoragii,

alte afecţiuni

hepatice.-

pancreasul

: poate identifica tumori,

inflamaţii (

pancreatita) ale pancreasului.-

vezica biliară şi căile biliare principale

: poate fi folosit pentru identificarea cauzei unui blocajal

căilor biliare. Calculii de la nivelul vezicii biliare (litiaza biliară) pot fi identificate ocazional

princomputer tomografie dar

investigaţia de elecţie pentru această afecţiune răma

ne ecografia.-

glandele suprarenale

: se pot

identifica tumori sau creşteri

de volum ale glandelor.-

splina

: poate fi folosit pentru identificarea leziunilor traumatice ale splinei sau pentrudeterminarea
dimensiunilor acesteia.-

membrele

: poate identifica probleme

ale braţelor sau picioarelor,

umerilor, coatelor,

articulaţiei

pumnului, ma

inilor, şoldurilor, genunchil

or, gleznelor sau picioarelor, etc

-capul:

diverse afectuni ca hemorgia cerebrala, traumatisme craniene, tumori, leziuni focale, etc
IMAGISTICA PRIN RADIOUNDE

REZONANŢA

MAGNETICĂ

NUCLEARA (RMN sau IRM)

Imagistica prin r

ezonanţă magnetică este o investigatie

care

foloseşte un ca

mp magnetic

şi pulsuri de

radiofrecvenţă

pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe şi ţesuturi ale corpului

omenesc. În multe din cazuri RMN

oferă informaţii care nu pot fi vizualizate prin radi

ografie,ultrasonografie sau tomografie

computerizată. În timpul

RMN regiunea corpului ce trebuie

investigată

este plasată într

-un

aparat special care reprezintă un magnet uriaş. Informaţiile

furnizate de RMN

pot fi stocate şi

salvate într-un computer. În anumite cazuri, se poate utiliza o

substanţă de contrast pentru a vizualiza mai clar anumite str

ucturi ale corpului. In organism,nucleele celulelor

se comportă ca nişte mici magneţi care

plasaţi într

-un câmp magnetic externputernic,

se vor orienta faţă de acesta paralel (starea excitată) sau antiparalel (stareafundamentală). Trecerea
între cele două orientări se face prin absorbţia sau emisia de

radiounde (unde electromegnetice de radiofrecventa). Ofera imagini foarte precise pentru

ţesuturile bogate în apă (moi)

Echipamentul RMNMagnetul

- este

piesa centrală a instalaţiei R

MN -

el trebuie să producă un câmp magnetic

extern cât mai uniform.

Bobinele de radiofrecvenţă

forma şi dispoziţia acestor bobine depind substanţial

de sistemulmagnetic principal,

de regulă, au o formă de şa .

Gradienţii de câmp magnetic

se produc prin curenţi electrici care circulă în spire din

materiale conductante, cu geometrii variate.

28

Calculatorul

controlează parametri fizici aleşi de oper

ator.

Echipamentul RMN

Constituie o

metodă non

invazivă

de examinare.

Se bazează pe proprietatea(descoperită în anul 1946) că nucleele se comportă ca nişte magneţi în

prezenţa unui câmpmagnetic intens. Nucleele de hidrogen sunt animaţi de mişcarea în jurul
propriului ax

- spinnuclear.

Etapele

obţi

nerii imaginii prin RMN

-Specimenul examinat (corpul uman) este supus unui câmp magnetic exterior foarte puternic.-
Corpului

i se aplică apoi un câmp magnetic oscilant din zona de radiofrecvenţă a

specimenuluielectromagnetic, adică a unei unde de radiofrecvenţă

(RF) ce determină rezonanţa nucleilor.

Radiaţia electromagnetică (unda de RF) este apoi suprimată iar

nucleii continuă să oscileze,emiţând ei însăşi

- ca

particole cu sarcină electrică

o undă de RF care poate fi detectată ca

semnal rezonant

magnetic al nucleilor.
Recepţia semnalului este posibilă prin faptul că undarespectivă induce un curent electric într

o bobină construită în acest scop.

Acest semnal este transmis unui computer, care îl transformă, prin prelucrare digitală, în

semnale optice elementare (pixeli).RMN

se efectuează pentru diagnosticarea anumitor afecţiuni:

neuro-musculo-scheletale,tumori,

afectări vasculare, etc

. Prin folosirea unei substante de contrast în timpul RMN se potvizualiza foarte

clar anumite ţesuturi.

In general imagine

a este comparabilă cu cea obtinuta

prin CT

sub unele aspecte suprioară pentru ca permite un contrast superior,

imaginile sunt

uşor de recunoscut

Agenţii de contrast folosiţi

în RM

N au la bază Gadoliniu

- folosit îninvestigarea lichidului cefalorahidian -

face ca imaginea să fie m

Radiatiile X sunt o forma de radiatii prin ionizare. Acestea pot fi foarte periculoase. Cel
mai important lucru este sa se cunoasca modul in care actioneaza fasciculul incident de
raze x. Exista mai multe caracteristici ale razelor x care fac din acest tip de radiatii unele
deosebit de periculoase pentru utilizarea lor in laborator (desi in timpul cercetarilor sunt
analizate radiatii de intensitate redusa care nu sunt riscante pentru specialistii care le
studiaza).

Radiatiile x nu pot fi simtite de om, insa unele persoane pot simti furnicaturi la nivelul
pielii atunci cand se afla in apropierea unui instrument de analiza cu raze x. Practic nu se
simt fasciculele razelor x ci mai degraba senzatia rezultata in urma interactiunii
particulelor ionizate de raze x cu aerul.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Sunt sigure razele x?
3. Razele x, riscuri si beneficii
4. Copiii - cei mai vulnerabili la raze x
5. Prevenirea expunerii la o cantitate mare de radiatii x
6. Citeste pe aceeasi tema

Sunt sigure razele x?

Sus

Cu ajutorul razelor x medicii pot investiga interiorul organismului bolnavului si pot pune
diagnosticul in cazul unui traumatism sau boli. Cand sunt facute in mod adecvat,
radiatiile x sunt sigure si benefice. Este important faptul ca razele x sa nu fie utilizate in
mod abuziv pe parcursul vietii unei persoane, intrucat aceasta poate fi expusa la o
cantitate mare de radiatii, cumulative.

Un alt aspect esential este sa se evalueze daca beneficiile razelor x depasesc riscurile
presupuse de utilizarea acestora. Medicii radiologi sunt instruiti sa foloseasca o cantitate
destul de mica de radiatii pentru a produce imaginea care va ajuta la stabilirea
diagnosticului. Specialistii care fac investigatia cu raze x si apoi interpreteaza rezultatul
obtinut, sunt adesea in masura sa spuna pacientului ce volum de radiatii este implicat.

Pentru ca o persoana sa inteleaga ce cantitate de radiatii este folosita in timpul unei

investigatii, trebuie sa masoare actiunea pe care o are unei doze efectiva de radiatii (1
mSv) intr-o perioada de timp si riscul rezultat in urma expunerii. De exemplu, valoarea
medie a radiatiilor la care oamenii sunt expusi, din mediul inconjurator este de
apoximativ 3 mSv pe an. Iar o mamografie are o doza de 1 mSv sau cantitatea de radiatii
x de pe parcursul a patru luni.
Razele x, riscuri si beneficii
Sus

ADVERTISING

Razele x sunt un tip de energie electromagnetica. Acesta au lungimi scurte de unda,

ceea ce le permite sa transporte destul de multa energie. Atunci cand acestea sunt
interceptate de organismul uman intra si radiatiile ionizate in ecuatie. Radiatiile ionizate
pot respinde electronii care orbiteaza in jurul nucleelor atomilor. Cand electronii se
deplaseaza, acestia creaza grupuri de atomi numite ioni, care pot imprastia alti atomi
prin celule celui expus la radiatii x.

Deteriorarea celulelor in urma radiatiilor poate modifica ADN-ul si duce la cresterea

sanselor formarii celulelor anormale in timpul replicarii sau chiar a transformarii in celule
canceroase, in timp. Acesta este motivul pentru care specialistii utilizeaza doar doza
necesara de radiatii x sau cea mai mica doza, in cazul imagisticii medicale.

Mai mult, radiatiile se acumuleaza in timp, astfel incat pot sa apara probleme si in cazul
in care se fac investigatii cu raze x in mod frecvent. Razele x nu sunt doar nocive, totusi.
Din fericire celulele umane se pot vindeca in urma expunerii de scurta durata la raze x. In
cazul unor afectiuni, razele x pot oferi imaginea unor portiuni de dinti sau organe interne
care nu sutn vizibile din exteriorul corpului.

Acestea ajuta la evaluarea fracturilor, rupturilor sau modificarilor anormale ale oaselor si
permit medicilor sa urmareasca eficienta operatiilor chirurgicale. In cele din urma,
beneficiile stabilirii diagnosticului adecvat si a urmarii tratamentului optim sunt de multe
ori mai mari decat riscurile presupuse de radiatii. Este adevarat ca razele x pot oferi chiar
si indicii in cazul situatiilor mai delicate, cum ar fi cazul in care un copil inghite in mod
accidental un obiect.
Copiii - cei mai vulnerabili la raze x
Sus

Expunerea de scurta durata la radiatiile ionizate nu este ingrijoratoare in cazul adultilor

deoarece celulele rapide se pot reface rapid (in cea mai mare parte) dar oasele si
tesuturile copiilor sunt expuse unor riscuri mai mari. Celulele copiilor se divid mai repede
pe masura ce acestia cresc, existant mai multe sanse de formare a celulelor anormal si
de afectare a ADN-ului a celor care urmeaza sa fie reproduse.

Femeile insarcinate vor anunta medicul radiolog ca sunt gravide, inainte de a suporta o
investigatie care presupune utilizarea razelor x. Si chiar daca in cazul a celor mai multe
dintre scanarile medicale se evita expunerea fetusilor la radiatii, este important ca
medicul sa cunoasca detalii de acest gen. De asemenea, pentru ca efectele radiatiilor
asupra organismului se cumuleaza in timp, medicii vor fi rezervati atunci cand trebuie sa
faca testari cu raze x in cazul tinerilor.

Vulnerabilitatea copiilor implica un risc mai mare al acestora de a dezvotla cancer sau
alte probleme de sanatate, mai tarziu, in viata. De aceea, inaintea oricarei investigatii cu
raza x parintii ar trebui sa solicite toate detaliile legate de riscurile si beneficiile
presupuse de o astfel de testare.
Prevenirea expunerii la o cantitate mare de radiatii x
Sus

Cu siguranta ca actiunea razelor x poate fi negativa asupra organismului uman, dar

exista multe lucruri care pot fi facute pentru a se reduce impactul expunerii la acestea. In
primul rand, oamenii de stiinta au creat diverse modalitati de a minimiza expunerea la
radiatii x. Aceasta include in mare parte respectarea masurilor de protectie in timpul unei
investigatii cu radiatii x, pentru a se micsora cantitatea dozelor care patrund in piele.

De multe ori este suficient ca echipamentele trebuie sa functioneze corespunzator,

intrucat oamenii de stiinta au creat diverse modalitati pentru minimizarea expunerii la
raze x. Acest lucru include, printre altele, reglarea si masurarea cantitatii de raze
absorbite prin piele, in timpul unei proceduri, asigurarea ca echipamentele functioneaza
corespunzator si formarea adecvata a specialistilor care manvreaza aparatura.

Fiecare persoana trebuie sa se asigure ca nu este expusa in mod inutil la radiatii x, ca

aparatura este performanata, iar medicii specializati in utilizarea ei si trebuie sa respecte
intocmai recomandarile specialistului pe parcursul procedurii. Nimenui nu ar trebui sa-i
fie jena sau teama sa intrebe daca o radiografie cu raze x este sau nu absolut necesara
in cazul sau.
Ce sunt Razele X și pentru ce se folosesc?
Ș.L. Dr. Carmen Ciufu: Razele sau radiațiile X, asemenea celor
utilizate de computerul tomograf CT, sunt o formă de radiație de
același fel cu lumina vizibilă, dar mult mai penetrantă, care poate
traversa corpul uman. Folosind tehnici și dispozitive adecvate,
radiațiile X pot fi detectate și produc imagini ale structurilor interne
ale corpului pentru diagnosticarea bolilor sau pentru alte probleme.
Poate diagnosticarea medicală cu radiații X să fie dăunătoare ?
Ș.L. Dr. Carmen Ciufu: În general, nu. Doza de radiație implicată în
cele mai multe examinări cu radiații X , fie realizată prin tehnica
convențională cu film, fie cu un sistem digital, este destul de mică.
Îngrijorarea apare la examinările repetate. Examinările cu doze
relativ mari, așa cum sunt cele CT sau procedurile intervenționale,
au o oarecare probabilitate de creștere a riscului de cancer indus de
radiație.

Este radiația pe care o primim din surse naturale diferită?

Ș.L. Dr. Carmen Ciufu: E bine să știm că fiecare persoană este
expusă radiației din mediul înconjurător, radiației cosmice, radiației
telurice, radiației din alimente sau chiar din propriul corp. Această
radiație, numită științific „radiație gama”, este similară radiațiilor X
utilizate în examinările medicale. În funcție de locul unde trăiește o
persoană este expusă mai mult sau mai puțin.

Toate examinările duc la doze de radiație mari?

Ș.L. Dr. Carmen Ciufu: Nu. Diferitele tipuri de examinări necesită
cantități diferite de radiație. Cea mai obișnuită examinare cu radiație
X este a toracelui, mai exact vederea frontală. Aceasta duce la o
doză medie de radiație. Dar, dacă ne gândim în comparație la cât
se expune omul la radiație din surse naturale, aceasta este o doză
încă relativ mică.

Există o limită pentru cantitatea de radiație pe care o putem

primi la o examinare cu radiație X?
Ș.L. Dr. Carmen Ciufu: Nu. Pentru a nu restrânge beneficiile
examinărilor cu radiație X, care sunt în general mai mari decât riscul
indus de radiație, nicio organizație internațională nu a prevăzut o
limită pentru doza la pacient. Riscul asociat cu radiația este
considerat acceptabil pentru examinările medicale justificate.
Medicul care solicită examinarea și radiologul au responsabilitatea
de a se asigura că beneficiul pentru sănătatea pacientului este mai
mare decât riscul.

Cât de mare este riscul de cancer indus de radiație ? Este acest

risc aditiv?
Ș.L. Dr. Carmen Ciufu: Riscul de cancer indus de radiație este mic,
dar este aditiv, adică se adaugă în timp. Fiecare examinare la care
este supus pacientul crește întrucâtva acest risc. De aceea se
recomandă menținerea dozelor la minimum necesar obținerii
imaginilor de o calitate adecvată diagnosticului. Trebuie subliniat că
această creștere a riscului de cancer care rezultă din majoritatea
procedurilor de diagnostic este relativ mică în comparație cu riscul
de apariție naturală a cancerului, care este între 14% și 40%.

Femeile gravide pot fi supuse examinărilor cu radiații X?

Ș.L. Dr. Carmen Ciufu: Nimic nu împiedică utilizarea examinărilor
cu radiații X în sarcină atât timp cât beneficiile clinice depășesc
riscul potențial foarte mic datorat radiației. Cu aparatură modernă și
o tehnică bună, examinarea capului, gâtului, picioarelor, umerilor și
chiar a toracelui, pot fi executate în condiții de siguranță și în timpul
sarcinii. Pentru alte examinări sunt necesare evaluări specifice.
Femeile gravide trebuie să informeze medicul și personalul medical
implicat că sunt însărcinate sau chiar de posibilitatea de a fi
însărcinate. Medicul sau furnizorul de servicii de sănătate, împreună
cu specialistul în protecție radiologică, având aceste informații, va
cântări beneficiile și riscul în cazul investigațiilor abdominale și
pelviene, în special pentru procedurile cu doze mari (tomografia
computerizată și fluoroscopia).

Sunt în siguranță copiii expuși la radiațiile X în timpul unei

examinări diagnostice?
Ș.L. Dr. Carmen Ciufu: Nu există restricții de utilizare a radiației X
la copii, atât timp cât beneficiul clinic depășește micile riscuri
potențiale datorate radiației. Unele organe ale copilului au însă o
sensibilitate la radiație mai mare decât a adulților. În plus, copiii au o
speranță de viață mai mare. În consecință, tehnicile imagistice care
nu utilizează radiația ionizată ar trebui să fie luate întodeauna în
considerare ca alternative. Procedurile radiologice la copii trebuie să
fie planificate individual și limitate la atât cât este necesar pentru un
diagnostic corect.

Există alternative mai sigure la imagistica cu radiații X?

Ș.L. Dr. Carmen Ciufu: Da. Deși riscul unei singure examinări cu
radiații X este de cele mai multe ori foarte mic, acesta trebuie redus
totuși la minimum. Examinările imagistice care nu utilizează radiația
ionizată cum sunt ecografia (ultrasonografia) sau imagistica prin
rezonanță magnetică (MRI), ar trebui să fie întotdeauna luate în
considerare dacă sunt adecvate. Nu este cunoscut că acestea, spre
deosebire de radiațiile X, ar putea mări riscul de cancer. Totuși, nu
este posibil întotdeauna să se înlocuiască examinarea cu radiații X
cu o examinare neionizantă. Există însă și alte considerente față de
acest risc. De exemplu, uneori este necesară sedarea copiilor mici
la examinarea MRI, spre deosebire de CT.