Chestionarul stilurilor de învăţare

Adaptat după Peter Honey şi Alan Mumford

Introducere

Acest chestionar este destinat să descopere care este stilul/stilurile dvs. preferat(e) de învăţare.
De-a lungul anilor probabil că v-aţi dezvoltat anumite obiceiuri de învăţare, care vă ajută să
beneficiaţi mai mult de anumite experienţe decât de altele. Întrucât probabil că nu sunteţi
conştienţi de aceasta, chestionarul vă va ajuta să vă scoateţi în evidenţă preferinţele în domeniul
învăţării, în aşa fel încât să fiţi într-o situaţie mai bună atunci când trebuie să alegeţi acele
experienţe de învăţare care vi se potrivesc stilului dvs.

Chestionarul nu impune nici un fel de limite de timp. Vă va lua probabil 10-15 minute.
Acurateţea rezultatelor depinde de cât de sincer puteţi fi. Nu există răspunsuri corecte şi nici
răspunsuri greşite. Dacă în privinţa unei afirmaţii înclinaţi mai mult spre da, decât spre nu, bifaţi-
o. Dacă în privinţa altei afirmaţii înclinaţi mai mult spre nu, decât spre da, puneţi o cruciuliţă în
dreptul ei. Aveţi grijă să marcaţi fiecare întrebare fie cu o cruciuliţă, fie cu o bifă.

Afirmaţii

1 Îmi asum întotdeauna riscuri rezonabile, dacă le consider justificate

2 Am tendinţa de a rezolva problemele utilizând abordarea pas cu pas, evitând ideile
fanteziste
3 Am un stil direct, care nu acceptă nonsensurile
4 În experienţa mea acţiunile bazate pe sentimente sunt adesea la fel de sănătoase ca cele
bazate pe o analiză grijulie
5 Factorul cheie în judecarea unei idei sau soluţii propuse este dacă aceasta va funcţiona
în practică sau nu
6 Când aud despre o idee sau abordare nouă, îmi place să încep să mă gândesc cum s-o
aplic în practică cât mai repede
7 Îmi place să urmez o abordare de auto-disciplină, să stabilesc rutine clare şi modele de
gândire logică
8 Mă mândresc cu faptul că fac o muncă temeinică, metodică
9 Mă descurc cel mai bine cu oamenii logici, analitici şi mai puţin bine cu cei spontani,
„iraţionali”
10 Mă ocup de interpretarea datelor disponibile mie şi evit să mă reped să trag concluzii
11 Îmi place să ajung la o decizie cu grijă, după ce am cântărit mai multe alternative
12 Mă simt atras(ă) de ideile noi, mai puţin obişnuite, decât de cele practice
13 Nu mă simt bine în situaţiile în care nu mă pot încadra într-un model coerent
14 Îmi place să-mi leg acţiunile de un principiu general
15 La şedinţe am reputaţia că merg direct la problemă, indiferent ce părere au ceilalţi
16 Cu cât am mai multe date, cu atât mai bine. Prefer să am cât mai multe surse de
informaţie cu putinţă
17 Am tendinţa de a mă irita atunci când oamenii cu care vorbesc nu iau lucrurile
suficient de în serios
18 Prefer să reacţionez la evenimente pe bază de spontaneitate şi flexibilitate, decât să-mi
planific lucrurile dinainte
19 Îmi displace foarte mult să trebuiască să-mi prezint concluziile sub presiunea unor
 termene limită foarte strânse, când aş putea să mă gândesc mai mult timp la problemă
20 De regulă, judec ideile altor oameni în special pe baza calităţilor lor practice
21 Mă irită adesea oamenii care vor să se arunce cu capul înainte într-o chestiune
22 Prezentul este mult mai important decât să te gândeşti la trecut sau viitor
23 Cred că deciziile bazate pe o analiză temeinică a tuturor informaţiilor sunt mai
sănătoase decât cele bazate pe intuiţie
24 La întâlniri îmi face plăcere să contribui cu idei, exact aşa cum îmi vin în minte
25 Am tendinţa de a vorbi mai mult decât se cuvine şi ar trebui să-mi dezvolt calităţile de
ascultător
26 La şedinţe îmi pierd răbdarea când oamenii pierd din vedere obiectivele
27 Îmi face plăcere să-mi comunic ideile şi opiniile celorlalţi
28 La şedinţe, oamenii ar trebui să fie realişti, să rămână la problemă şi să evite să se
delecteze cu idei şi opinii fanteziste
29 Îmi place să iau în considerare mai multe alternative înainte să mă decid
30 Ţinând seama de modul în care reacţionează colegii mei la şedinţe, recunosc că sunt,
în general, mai obiectiv şi puţin emoţional
31 La şedinţe am tendinţa să mă menţin mai mult în umbră, decât să preiau conducerea şi
să vorbesc cel mai mult
32 Prefer să ascult decât să vorbesc
33 Consider că în cele mai multe cazuri scopul scuză mijloacele
34 Atingerea obiectivelor şi ţintelor grupului trebuie să fie mai importantă decât
sentimentele şi obiecţiile individuale
35 Fac tot ceea ce pare necesar pentru ca treaba să fie făcută
36 Mă plictisesc repede de munca metodică, detaliată
37 Sunt dornic(ă) să explorez ipotezele, principiile şi teoriile de bază şi să argumentez
lucrurile şi evenimentele cu ajutorul lor
38 Îmi place ca şedinţele să se desfăşoare după anumite linii metodice, să se respecte
agendele stabilite
39 Evit temele subiective sau ambigue
40 Îmi face plăcere caracterul dramatic şi incitant al unei crize
 Chestionarul stilurilor de învăţare: adaptat după Peter Honey şi Alan
Mumford

Foaia de punctaj

Încercuiţi numărul de afirmaţii în dreptul cărora aţi bifat:

Total
1 4 12 18 22 24 25 27 36 40 Stil activ
8 10 11 16 19 21 23 29 31 32 Stil reflexiv
2 7 9 13 14 17 30 37 38 39 Stil teoretizant
3 5 6 15 20 26 28 33 34 35 Stil pragmatic
 Tabelul semnificaţiei punctajului

Dublaţi punctajul total pe care l-aţi înregistrat. Încercuiţi numărul care reprezintă punctajul
dvs. dublat sub fiecare din urmatoarele coloane şi citiţi semnificaţia afirmaţiilor din dreapta.

Stil activ Stil reflexiv Stil teoretizant Stil pragmatic Semnificaţia

20 20 20 20
19
18 10 Preferinţă
17 19 19 foarte
16 18 18 puternică
15 17
14
13 18 16 17

12 17 15 16 Preferinţă
16 puternică
11 15 14 15

10 14 13 14
9 13 12 13 Preferinţă
8 moderată
7 12 11 12

6 11 10 11 Preferinţă
5 10 9 10 scăzută
4 9 8 9

3 8 7 8
7 6 7
6 5 6
2 5 4 5 Preferinţă
4 4 foarte scăzută
1 3 3 3
2 2 2
0 1 1 1
0 0 0
 Descrierea generală a stilurilor de învăţare

după Peter Honey şi Alan Mumford

Stilul activ

Persoanele cu preferinţă pentru stilul activ se implică fără şovăială în experienţe noi. Le place
ceea ce se întâmplă aici şi acum, şi sunt mulţumiţi să se lase dominaţi de experienţele imediate.
Au o gândire deschisă, nu sunt sceptici şi aceasta îi face să fie entuziasmaţi de tot ceea ce e nou.
Filozofia lor este „Încerc orice pentru o dată în viaţă”. Au tendinţa de a acţiona mai întâi şi a
examina consecinţele după aceea. Zilele lor sunt pline de activităţi. Rezolvă problemele prin
brainstorming. Imediat ce emoţia produsă de o activitate moare, se preocupă să găsească alta.
Prosperă datorită provocărilor experienţelor noi, dar le plictiseşte implementarea şi
consolidarea pe termen lung, sunt persoane gregare, cărora le place să lucreze cu alţi oameni, dar
încearcă să centreze toată activitatea în jurul lor înşişi.

Stilul reflexiv

Persoanele cu preferinţă pentru stilul reflexiv doresc să-şi acorde un răgaz pentru a cântări şi
observa experienţele din mai multe perspective. Adună datele, atât direct, cât şi prin intermediul
altora, şi preferă să se gândească la ele temeinic înainte de a ajunge la o concluzie. Colectarea şi
analiza temeinică a datelor despre experienţe şi evenimente este ceea ce contează cel mai mult,
astfel că au tendinţa de a amâna formularea unei concluzii definitive cât mai mult timp cu
putinţă. Filozofia lor este să fie precauţi. Sunt oameni care gândesc mult şi cărora le place să ia
în considerare toate unghiurile de vedere şi implicaţiile înainte de a face o mişcare. La şedinţe şi
în discuţii preferă să stea pe un scaun mai în spate. Le place să-i urmărească pe ceilalţi în
acţiune. Îi ascultă pe ceilalţi şi văd cum se orientează discuţia înainte de a-şi prezenta propria
părere. Au tendinţa de a nu ieşi în evidenţă şi un aer oarecum distant, tolerant. Atunci când
acţionează, o fac într-un cadru mai amplu, care include şi trecutul şi prezentul, observaţiile
celorlalţi şi observaţiile proprii.

Stilul teoretizant

Persoanele cu preferinţă pentru stilul teoretizant adaptează şi integrează observaţiile în teorii

complexe, dar sănătoase din punct de vedere logic. Gândesc problemele într-un mod vertical,
logic, pas cu pas. Asimilează faptele disparate în teorii coerente – au tendinţa să fie
perfecţionişti, care nu au odihnă până nu limpezesc lucrurile şi nu le includ într-o schemă
raţională. Le place să analizeze şi să sintetizeze. Le plac ipotezele fundamentale, principiile,
teoriile, modelele şi sistemele de gândire. Filozofia lor se mândreşte cu raţionalitatea şi logica:
„Dacă e logic e bun”. Întrebările pe care le pun cel mai des sunt. „E logic?” „Cum se potriveşte
cu aceasta?” Care sunt ipotezele de bază?” Au tendinţa de a fi detaşaţi, analitici şi devotaţi
obiectivităţii raţionale, le plac mai puţin lucrurile subiective şi ambigue. Abordarea unei
probleme este în cazul lor întotdeauna logică. Aşa este alcătuită gândirea lor şi resping în mod
rigid tot ceea ce nu se potriveşte cu aceasta. Preferă să maximizeze certitudinea şi nu le plac
judecăţile subiective, gândirea laterală şi nimic superficial.
 Pragmaticii

Persoanele cu preferinţă pentru stilul pragmatic sunt gata să încerce idei, teorii şi tehnici noi
pentru a vedea dacă funcţionează în practică. Caută idei noi şi profită de prima ocazie pentru a
experimenta idei noi pe care doresc să le încerce în practică. Le place să acţioneze rapid şi cu
încredere în cazul ideilor care îi atrag. Au tendinţa să fie nerăbdători când discuţiile se
prelungesc prea mult pentru analiza unei chestiuni. Sunt în esenţă practici, oameni cu picioarele
pe pământ cărora le place să ia decizii practice şi să rezolve probleme. Reacţionează la probleme
şi oportunităţi „ca provocări”. Filozofia lor este „Există întotdeauna o cale mai bună” şi „Dacă
funcţionează, e bun”.