Eradicarea foametei, reconstrucţia civilă şi redarea speranţei oamenilor.

Acestea au
fost obiectivele fostului secretar de stat american şi laureat al premiului Nobel pentru
pace, George C. Marshall.

De-a lungul istoriei, puţini şefi de stat au avut ocazia să semneze o lege de o
asemenea importanţă - declara pe 3 aprilie 1948, când a intrat în vigoare Planul
Marshall, preşedintele american Harry S.Truman. Pentru prima oară, proiectul lui
George Catlet Marshall, la acea vreme secretar de stat, a fost prezentat însă pe 5
iunie 1947, în cadrul unui discurs susţinut la Universitatea Harward.

"Statele Unite fac tot ce le stă în putere pentru a pune pe picioare economia
mondială. Politica noastră nu se îndreaptă împotriva unei ţări anume sau a vreunei
doctrine politice, ci împotriva foametei, a sărăciei, a haosului."

Aceştia au fost pilonii pe care urma să fie construit planul Marshall. Sprijin financiar
pentru ţările distruse în urma războiului, livrarea de alimente şi, nu în ultimul rând,
ajutor pentru reconstruirea structurilor democratice.

Dar, Statele Unite, reprezentate prin secretarul de stat George Marshall, au pus şi o
condiţie potenţialilor beneficiari ai sprijinului american: să îngroape trecutul şi să
găsească împreună calea către un nou început.

"Înainte ca guvernul Statelor Unite să facă eforturi pentru îmbunătăţirea situaţiei şi să

ajute europenii să facă primii paşi pe noul drum către reabilitare, ţările din Europa ar
trebui să ajungă la un consens în privinţa nevoilor urgente pe care le au şi a felului în
care vor acţiona aşa încât măsurile guvernului american să aibă rezultatele
scontate."

Între 1948 şi 1952, 16 ţări europene au beneficiat de credite, mărfuri şi servicii care,
la acea vreme, au însumat 14 mld.US$. Numai în anul 1949, în proaspăt înfiinţata
Republică Federală a Germaniei, au curs 1,3mld.US$.

Astfel, Planul Marshall a stimulat milioane de vest-europeni să se apuce de treabă şi

să reconstruiască ce fusese distrus în război. Câţiva ani mai târziu, producţia era
chiar mai mare decât cea de dinaintea celei de-a doua conflagraţii mondiale.

Efectele Planului Marshall

Portret George C.MarshallImagine: AP
Secretul succesului a fost noul sistem de conversie valutară care a condus la
multiplicarea efectelor capitalului investit. Mai simplu spus: un importator german
achita contravaloarea comenzii din Statele Unite în marca germană, dar exportatorul
american nu era plătit cu neatractiva deviză germană, ci primea dolari din fondurile
alocate Planului Marshall.

Trei consecinţe majore a avut aşadar proiectul fostului secretar de stat american: în
primul rând, ţările europene au fost determinate să coopereze din nou în chestiuni
economice şi politice. În al doilea rând, le-a fost dată posibilitatea să achiziţioneze
bunuri de investiţii plătind cu valutele lor depreciate după război. Iar, în al treilea
rând, Planul Marshall a reuşit să izoleze influenţa socialistă din Europa de Vest.