TABELUL III-5 In conditile unei deplasari fiziologice minime a condililor intre R.C. si ILM. este rational ca toate procedurile reconstructive majore sa fie realizate in R.C., mentinand — cu ajutorul unor contacte frontale favorabile — posibilitatea L.C. IIL5 OCLUZIA DE OBISNUINTA - OCLUZIA DE NECESITATE Atunci cand pe traseul de la R.C. la I.M. existé un contact dento- dentar defectuos care se constituie intr-un obstacol ("interferenta"), se declanseaza contractii musculare reflexe in scopul evitarii obstacolului, iar efectul se materializeaza prin devierea mandibulei care va ajunge intr-o alta pozitie de intercuspidare maxima. Acelasi efect - modificarea pozitiei de IM. - poate sa apara si ca urmare a unui obstacol pe traseul de ridicare a mandibulei (inchiderea gurii), obstacole produse prin aplicarea unor proteze unitare sau obturatii "inalte" sau prin dureri la presiunea in ax asupra unui dinte. Incercarea de evitare a acestor obstacole ocluzale obliga mandibula s& ocluda intr-o intercuspidare de necesitate sau ocluzie de necesitate. Daca obstacolul este depistat la scurt timp dupa instalarea lui si este indepartat prin gslefuire selectiva sau prin inlaturarea durerii, mandibula revine la traiectoria ei normal gi va putea sd realizeze ILM. optima. Daca insa obstacolul actioneaza o perioada mai lungi de timp se instaleazi intercuspidarea maxima de obignuinta sau ocluzia de obignuinta. Factorul perturbator al dinamicii mandibulare (obstacolul) solicit astfel un efort de adaptare a structurilor aparatului dento maxilar. Se produc astfel reactii de raspuns din partea tuturor componentelor A.D.M., ce pot determina adaptarea morfologica si functionala la noua situatie. Astfel, un obstacol in ILM. poate determina la nivelu!: + dinfilor — uzura functional *sistemului neuro-muscular — modificarea functionala a engramei masticatori * parodontiului — migrari de amplitudine redusa * A.T.M. — remodelarea adaptativa a suprafetelor articulare Aceasti capacitate, de autoadaptare morfologicd i functional reprezinta dealtfel una dintre functiile majore ale A.D.M.. Adaptarea in limite functionale nu reprezinta, din pacate, singura altemnativa de raspuns din partea A.D.M., la obstacolele dentare de dinamicd mandibulara; in aceste cazuri se instaleaz4_simptomatologia tulburdrilor cranio-mandibulare, Oricare ar fi raspunsul A.D.M. (adaptare sau T.C.M.), depistarea si indepartarea tardiva a obstacolului (dupa instalarea ILM. de obisnuinta), nu mai determina revenirea mandibulei la traseul ei anterior spre |.M. Aceasta se intémpla din cauza unui fenomen de adaptare neuromusculara, ceea ce determina modificarea engramei miscarilor mandibulei. Desi ocluzia de obignuinta poate s& functioneze multi ani la fel de bine ca aceea initiala, la un moment dat ea poate s& provoace fenomene patologice la nivelul dintilor, mugchilor sau articulatiei temporo-mandibulare. Pentru acest fenomen exista doua explicati: 87+ Echilibrul functional realizat in raporturile nou create prin ocluzia de obignuinfa este mai precar decat cel initial, in sensul in care sumarea unor noi factori disfunctionalizanti din punct de vedere ocluzal (obstacole) se poate compensa din ce in ce mai greu. * Odata cu trecerea anilor, capacitatea generala de adaptare a organismului este progresiv mai redusa. Rezumand se poate spune ca ocluzia (I.M.) de necesitate este o |.M. diferité de cea initial care se instaleazi din cauza unui obstacol recent: atitudinea practicd fata de aceste obstacole (multe din ele iatrogene, dealtfel) este evidenta: inliturarea precoce a obstacolului, care duce i la reinstalarea LM. initiale. Altfel spus, tratamentul (sau, mai bine, prevenirea aparitiei) ocluziei de necesitate se face prin echilibrarea ocluzala finala, care urmeaza aplicari oricdror restaurari odontale sau protetice Ocluzia (|.M.) de obignuinfa este o ILM. diferité de cea initial, care se instaleaz@ din cauza unui obstacol persistent mult timp, care produce si modificarea engramei miscarilor mandibulare, astfel cd depistarea si indepartarea tardiva a obstacolului nu este urmata si de revenirea mandibulei la LM. initiala (tocmai pentru cd s-a modificat si engrama). In acest caz atitudinea practicd a operatorului trebuie s& fie mai nuantata, tinand cont de cdteva elemente: * Pot exista situatii in care adaptarea functional la noile raporturi ocluzale induse de un obstacol este foarte buna si nu necesita interventie terapeutica. Din pacate ins& aceste cazuri sunt rare si nu pot fi practic anticipate. De exemplu, este rational din punct de vedere practic ca 0 protezd ce a constituit probabil un obstacol ocluzal (ex. 0 coroana de invelis stantata), dar cimentata de 20 de ani si incd adaptaté marginal, sé nu fie inlocuité numai pentru incorectitudinea reliefului ocluzal; in acelagi timp ins este irational 88 se aplice sau s& se menfin o protezi necorespunzatoare din punct de vedere ocluzal, cu speranta, din partea operatorului, cd se va produce adaptarea functional completa. * Chiar in cazurile in care se constaté compensarea functionala in raporturi ocluzale evident modificate, sumarea unor noi factori potential patogeni (obstacole ocluzale morfologice sau functionale, stress, etc. ) pot declanga cu usurinté aparitia simptomatologiei Disfunctiei Mandibulo Craniene. + Interventia terapeuticd ocluzalé nu se mai poate limita numai la indepartarea obstacolului initial. + Tratamentul ocluziei de obignuinta, atunci cand se indica, nu urmareste neaparat revenirea la raporturile ocluzale _inifiale. Obiectivele sale sunt: © amendarea simptomatologiei T.C.M © functionalitatea A.D.M., satisfacatoare pentru pacient © Stabilitatea ocluzala (absenta migrarilor dentare, altele decat cele adaptative pentru abraziunea functionala) Tratamentul ocluziei de obignuinta este de fapt inclus in etapa de echilibrare ocluzala preliminara (preprotetica) Deoarece tratamentul este de multe ori laborios, indelungat si costisitor, motivarea pacientului in acest sens este esentiala. 88TIPUL R. M.M. 0. (ocLuzie!) CARACTERISTICI OBSERVATI 89‘OCLUZIA IDEALA 90 1. ADM, este morfologic integru. 2. Intre ding celor dous arcade existA raporturi ideale (curbe de focluzie, supraacoperire, cheile ANGLE la molar gi canini) 3. In LM. stopurie ocluzale din zona laterala articuleaza cu crestele marginale antagoniste (cu. exceptia cuspizilor isto vestibulari mandibular sia color meziopalatinali maxilai care articuleaz’ in fosele centrale antagoniste); din frontal se afd in contact usr 4. Arcadele —dentare sunt aimonizate cu procesele alveolare $i baza osoasa a celor doua maxiare. 5, Forfele ocluzale functionale se transmit de-a_hungul sau cat_mai aproape de axul lung al din. 6. Parodonfiul este integru 7. Ocluzia ‘este stabila (dinji_ nu rmigreazé altfel decat prin deplasari functionale compensatorii pentru abraziune, avand—ampltudine redusa), 8. Abraziunea nu depageste nivelul caracteristic varstei subiectulu 8. Mentinand —capul__ vertical, esustinut, subiectul poate strange dint in LM. ferm, de repetate or. 10, Inte IM. si R.C. exist fle coincident8, fie un decalaj mai mic de ‘imm, in plan sagital 11. in migcarea de propulsie a mandibulet cu contact dento dentar se produce dezocluzia dintlor lateral 12. In migcarea de lateraltate a rmandibulet cu contact dento dentar se produce dezocluzia dintilor lateral pe partea nelucratoare (partea opusa Celel de care se face lateralitatea) 13. In migcarea de lateraltate, pe partea lucratoare, exista contact intre canini, Ia care'se poate adauga contactul tntre una sau mai multe perechi de dinfi lateral. 14. In ‘elatia de postura a mandibulel exist inocluzie la nivelul tuturordintior. 15. Toate funotile legate de A.D.M. (masticatia, —degluttia, _fonatia, fizionomia $i respiratia) se realizeaza satistacator pentru subiect. 16. Tonusul mugchilor masticatori se mentine la valor electrice scézute in relatia de postura a mandibulel (activtatea electric’. parafunctionala este minima) 17. ADM, dispune de capacitate de autoadaptare la Inaintarea In varsta gi la uni factor disfunctionalizant, 18. Masticatia se face satistacdtor, bilateral este contraindicat& tnlocuirea termenulul cu cel de *O. NORMALA" NU reprezinté majoritatea Statistica a cazurilor (Gimpotriva, subiectii cu acest tip de RMM.O. sunt foarte rari)OCLUZIA FUNCTIONALA ocLuzia NEFUNCTIONALA OCLUZIA ‘TERAPEUTICA 4, Ocluzia este stabil 2. Masticatia, fonatia_si_nivelul fizionomic pe care il asigurd dinti celor doua arcade sunt acceptabile pentru subiect 3. Nu existé semne de suferinta dentara, parodontalé, musculara sau articular care pot fi_atribuite solictérilor ocluzale. 1. Exist semne de suferinta dentara, parodontala, musculara sau articular care pot fi _atribuite solictarilor ocluzale. 2. Include si situatile tn care Pacientul are acuze referitoare la masticatie, fonatie ori aspectul fizionomic pe care ll ofera arcadele dentare 4. reprezinta rezultatul modific&ri terapeutice =a —sunei. OO. NEFUNCTIONALE pentru a se ‘incadra cel putin tn parametrii O. FUNCTIONALE, difera prin una sau mai multe caracteristci de ocluzia ideal este adaptata mediului specific si satisfacdtoare functional pentru subiect. Poate coexista cu o anomalie dento. maxilara, dar si cu actvitati-parafunctionale, dar toate componentele ADM. se adapteaza satisfacator. Nu necesita interventie terapeutica. (©. nefuncfionalé nu presupune neaparat existenta.—_unor modificéri anatomice ale relajilor ocluzale, ci poate fi determinatd si de activitati nefunctionale (R.M.M.O. sunt corespunzatoare structural, dar necorespunzatoare functional) presupune, cateodata, realizarea unor —modificari structurale ocluzale rare sau inexistente “IN VIVO", cum ar fi de exemplu relieful dcluzal cu fose Intinse, plate, si cuspizi inalti si ascutit, (pentru a permite “freedom in centric’) (TABELUL 2) principiul este redundant fata de cel enumerat la pct. 15, traducerea este fidela 91