Medicină fizică și de reabilitare

Conf. univ. dr. Popa Florina

Slide 1
 Diagnostic și evaluare

 Examenul obiectiv

 I. Anamneza

 II. Examenul fizic:

1. Examinare medicală generală => diagnostic medical

2. Examinare medicală de specialitate = evaluare funcţională =>
diagnostic de reabilitare:
a) căutarea dizabilităţilor determinate de boală;
b) identificarea resurselor fizice, psihologice şi intelectuale
restante şi care vor servi ca bază de plecare în restabilirea
independenţei funcţionale.
Slide 2
 Evaluarea clinico-funcțională
 III. Testing articular (bilanţ articular):

- determinarea amplitudinii mişcărilor

articulare (Range of Motion Assessment
– ROM);
- metoda directă, subiectivă, “din ochi”;
- metoda goniometrică;
- dispozitiv gradat = goniometru.

Slide 3
 Evaluarea clinico-funcțională

 IV. Evaluarea stabilităţii articulare:

 - stabilitatea articulară reprezintă capacitatea

elementelor structurale articulare de a rezista la
acțiunea unui vector inadecvat.
- este determinată de integritatea capetelor osoase,
cartilajului, capsulei, ligamentelor şi a musculaturii
periarticulare;
- mobilitatea articulară excesivă este frecvent
evidențiată în timpul bilanțului articular.
- poate fi compromisă datorită traumatismelor,
reumatismului inflamator şi a celui degenerativ;
- există o serie de manevre articulare pentru a
evidenţia instabilitatea.
Slide 4
 Evaluarea clinico-funcțională
 V. Testing muscular (bilanţ muscular):

- stabilirea valorii funcţionale a unui muşchi;

- dispozitiv special: dinamometru;
- test subiectiv, manual; scara 0 – 5:
0 = fără contracţie;
1 = sesizarea contracţiei m. prin palparea lui;
2 = m. mobilizează complet segmentul, dar cu
eliminarea gravitaţiei;
3 = m. mobilizează complet segmentul contra
gravitaţiei;
4 = m. deplasează complet segmentul antigravitaţional
şi contra unei rezistenţe exterioare medii;
5 = m. execută mişcarea completă antigravitaţional şi
contra unei forţe exterioare mai mari; este egală cu Slide 5
Examinarea articulației temporo-mandibulare (ATM)
 Anamneza (AHC; APF și APP, factorii contextuali, istoricul bolii)

 Simptomatologie:

Durerea în repaus și/sau la mișcări (vorbit, căscat, masticație) - locală

sau iradiată în mandibulă, dinți, zona cervicală, parieto-occipitală
Clacmente la mișcare
Blocarea maxilarului
 Examen obiectiv:

 Sensibilitatea dureroasă

 Tumefacția

– în fața conductului auditiv extern (diferențiere de afecțiunile

glandelor salivare parotidiene)
 Hiperemia
Slide 6

Examinarea articulației temporo-mandibulare (ATM)
 Bilanț articular pentru mișcările fundamentale ale mandibulei

 Mișcările în plan vertical

- deschiderea și închiderea gurii (se apreciază distanța între

incisivii superiori și inferiori – variații între 5 și 6 cm)
 Mișcările laterale ale mandibulei – diducție

- se măsoară cu gura întredeschisă (normal 1 cm)

 Mișcările antero-posterioare

- se măsoară distanța formată pe linie orizontală între incisivii

superiori și inferiori (normal 0,5 – 1 cm)
 Bilanț muscular:

- mișcări rezistive active (deschiderea/închiderea gurii, deviația

laterală – mișcarea mandibulei în direcția ce se opune presiunii
executate de mâna medicului) Slide 7
 Particularitățile cinematicii mandibulare
 ATM sunt cele mai solicitate, cu circa 10000 mişcări în 24 de ore
(rotaţii şi translaţii);
 Mişcările elementare se combină în mişcări compuse,
pentru a permite mişcările fundamentale şi asocierea acestora
în cursul mişcărilor funcţionale.
 Mişcările fundamentale ale mandibulei: mişcarea de deschidere-
închidere, propulsie-retropropulsie, diducţie.
 Mişcarea poate fi descompusă şi studiată în cele trei planuri de
referinţă: frontal, sagital și orizontal.

Slide 8
Particularitățile cinematicii mandibulare
 Mişcările la care este supusă mandibula pot fi clasificate în:
mişcări elementare, compuse, fundamentale și funcţionale.
 Mişcările elementare – de translaţie şi de rotaţie ce se pot executa
în cavităţile articulare, sincron şi asincron.

a. în jurul axei orizontale b. în jurul axei verticale c. în jurul axei sagitale

Slide 9
 Evaluarea clinico-funcțională
 VI. Examinarea neurologică

- pe lângă examinarea musculoscheletală, este f. importanta pentru

evaluare în reabilitare.
- permite identificarea deficitelor neurologice ce trebuiesc corectate și a
abilităților reziduale ce vor fi folosite pentru maximizarea rezultatelor
functionale ale pacientului.
 Statusul mental

a) Nivelul de conștiență apreciat cu ajutorul scalei Glasgow pentru coma,

pacientul fiind clasificat în funcție de răspunsul la stimuli verbali sau fizici.
b) Evaluarea cognitiva constă în aprecierea orientării temporo-spațiale,
atenției, memoriei, judecății.
- Evaluarea statusului mental la pacienții conștienți pe baza examinării
MMSE (Mini-Mental Status Examination).
 Evaluarea vorbirii și funcției limbajului (ascultare, citire, vorbire, scriere), a
nervilor cranieni, a integrării motorii centrale (tonus muscular, coordonare,
miscari involuntare), a sensibilitatii, a perceptiei. Slide 10
Evaluarea
nervilor
cranieni

Slide 11
 Evaluarea clinico-funcțională

 Scala Glasgow – aprecierea nivelului de conștiență

Slide 12
 Evaluarea clinico-funcțională

MMSE (Mini-Mental
State Examination)
- evaluare cognitivă

Slide 13
 Evaluarea clinico-funcțională
 VII. Evaluarea posturii, ortostatismului şi mersului

- componentă importantă a procesului de evaluare funcţională;

- se poate efectua în laboratoare utilate, prin tehnici cinematice ± examene
podografice.
 VIII. Evaluarea funcţiei de prehensiune

- indicată în afecţiunile care afectează anatomia funcţională a mâinii

(mâna reumatică, neurologică sau posttraumatică).
 IX. Examinarea funcţională

- după ce au fost identificate deficitele funcționale, trebuie evaluate

consecinţele lor asupra activităţilor zilnice ale individului:
- evaluarea ADL-urilor (Activities of Daily Living): mâncat, spălat, îmbrăcat,
pieptănat, ras, folosirea toaletei, transferuri, mers, etc;
- pot fi folosite numeroase scale pentru cuantificarea statusului funcţional
al ADL-urilor şi sunt foarte utile în urmărirea progresului reabilitării.
Slide 14
 Evaluarea clinico-funcțională

 X. Evaluarea nivelului de independență funcțională globală

- Se poate efectua cu ajutorul unor scale:

Scala FAC (Functional Ambulation Catergories) pentru
evaluarea dizabilitatilor de ambulatie
Scala FIM (Functional Independence Measure) folosita la
pacientii cu suferinte neurologice
Indicele Barthel utilizat la varstnicii cu dizabilitati
Helth Assesment Quetionnaire (HAQ)
Evaluarea calitatii vietii (QOL – Quality of Life)

Slide 15
INSTRUMENTE PENTRU EVALUAREA
CALITĂŢII VIEŢII PACIENŢILOR
 În literatura internaţională consacrată calităţii vieţii
pacienţilor stomatologici, cele mai frecvent utilizate
instrumente sunt cele prezentate în tabel.

Slide 16
Chestionarul şi autorii
1. Sociodental scale – Scala sociostomatologică
(Cushing et al., 1986).
2. RAND Dental Index – Indicele Sănătăţii
Stomatologice RAND (Dolan et al.,1991).
3. General Oral Health Assessment Index –
Indicele General de Evaluare a Sănătăţii
Stomatologice, (Atchison şi Dolan, 1990).
4. Dental Impact Profile – Profilul
Impactului Tratamentului Stomatologic,
(Strauss şi Hunt, 1993).
5. Oral Health Impact Profile – Profilul
Impactului Tratamentului Stomatologic
asupra Sănătăţii Orale, (Slade şi Spencer,
1994)
6. Oral Impact on Daily Performance –
Impactul Stomatologic asupra Îndeplinirii
Activităţilor Zilnice, (Adulyanon, et al., 1996).
7. UK Oral Health Related Quality of Life
Questionnaire – Chestionarul pentru
Calitatea Vieţii legată de Sănătatea Orală,
(McGrath şi Bedi, 2001).
Aspecte ale calităţii vieţii Nr. de
stomatologice evaluate itemi
Vorbitul, mestecatul alimentelor, 14
zâmbetul, râsul, durerea, înfăţişarea
fizică.
Durerea, îngrijorarea, conversaţia. 1
Mestecatul, alimentaţia, contactele 12
sociale,înfăţişarea fizică, durerea,
îngrijorarea, timiditatea sau jena
socială.
Înfăţişarea fizică, alimentaţia, vorbirea, 25
încrederea în sine, fericirea, viaţa
socială,relaţiile interpersonale
Limitarea funcţională, durerea fizică, 49, şi o
disconfortul psihic, dizabilitatea fizică, variantă
dizabilitatea psihică, d izabilitatea de 14
socială,handicapul. itemi
Posibilitatea de a se alimenta, de a 9
vorbi,igiena orală, somnul, înfăţişarea
fizică, starea emoţională.
Alimentaţia, înfăţişarea fizică, vorbirea, 16
mirosul respiraţiei, viaţa socială,
relaţiile romantice, încrederea în sine,
somnul, dispoziţia sufletească. Slide 17
 Evaluarea clinico-funcțională

 XI. Evaluarea funcțională specializată

- scala visual analoga pentru durere (Pain Analog Visual Scale)

- scala de evaluare a dexterității digitale

- scala de evalure a echilibrului static si dinamic (Tinetti)
- scala de evaluare a spasticității (Ashworth modificata)
- indexul BASDAI (Bath Ankylosing Spondylitis Disease Activity
Index)
- indexul WOMAC (The Western Ontario and Mc Master
Universities Osteoarthritis Index) Slide 18
 Intervenții in Reabilitarea medicală

 Intervenții medicale

 Tratamente fizicale

 Terapia ocupațională

 Terapia limbajului si vorbirii

 Managementul disfagiei

 Intervenții neuropsihologice

 Terapia nutrițională

 Echipamente pentru dizabilitate, tehnologie de asistare,

proteze, orteze, suport tehnic
Slide 19
 Medicina fizică - Istoric
 Este considerată cea mai veche specialitate medicală;

 Primele “tratamente balneoclimatice“ – în aşa numitele

asklepioane (ASKLEPIOS, fiul lui Apollo, zeul vindecării
şi patronul medicinei);
 HERODOT (484-425 î.Ch.) pune bazele tratamentului
balnear raţional;
 HIPOCRATE din KIOS (460-375 î.Ch.) în “CORPUS
HIPOCRATICUM”- balneoclimatoterapie, termoterapie,
masaj şi gimnastică medicală;
 Romanii au dezvoltat terapia balneară, vestigii
numeroase în Europa: Italia, Franţa, Austria, Germania,
România (Herculane, Geoagiu, Felix);
 Evul mediu – relativă decădere datorită prohibiţiei impusă
de religie şi din cauza bolilor contagioase (ciuma);
 Sec.XVI şi XVII – perioadă de înflorire;

 Sec.XVIII – balneofizioterapia trecută în rândul

specialităţilor medicale.
Slide 20
Vestigii ale termelor romane
Cetatea Histria

Slide 21
Băile de la Bath, Anglia reconstruite pe temeliile termelor romane

Slide 22
 Medicina fizică - Istoric

 Descoperirile ştiinţifice din domeniul fizicii au fost pe rând aplicate

şi în medicină (curenţii de joasă, medie şi înaltă frecvenţă,
electromagnetismul, fenomenele de inducţie).
 În România, primele contribuţii în acest domeniu apar la sf. secol
XVIII;
 LUKAS WAGNER (1773) şi RICHARD HAQUET (1778) care
studiază apele minerale din Transilvania;
 În 1931 a fost înfiinţată prima catedră de balneologie şi fizioterapie
la Facultatea de Medicină Cluj, sub conducerea prof. MARIUS
STURZA;
 În 1935 ia fiinţă şi la Bucureşti Catedra de balneologie şi dietetică
condusă de prof. GHEOGHE BĂLTĂCEANU;
 În 1949 se înfiinţează catedre şi în celelalte centre universitare.
Slide 23
 Reabilitarea în medicina dentară
 Afecţiuni inflamatorii parodontale şi de părţi moi

(Pulpite şi parodontite; Herpes şi afte bucale; Cheilite şi stomatite)

 Traumatologie dentoparodontală, părţi moi şi oase

(contuzii, fracturi)
 Vindecarea plăgilor, inclusiv chirurgicale

 Patologia artic. temporo-mandibulare

 Patologia glandelor salivare

 Durerea loco-regională, inclusiv nevralgia trigeminală

esenţială și cancer
 Pareza și paralizia de nerv facial

 Tulburări ale echilibrului orofacial Slide 24