GHID CONDUCATOR AUTO ADR

La nivel european transportul rutier al mărfurilor periculoase este reglementat de Acordul

European referitor la transportul internaţional rutier al substanţelor periculoase (ADR), încheiat
la Geneva, la 30 septembrie 1957.
Prescripţiile acestui acord oferă un cadru regulamentar coerent la nivel european şi în
armonie cu următoarele reglementări:
- codul IMDG – transport maritim;
- codul RID – transport feroviar;
- ADN – transport naval – fluvial;
- ICAO – instrucţiuni tehnice referitoare la transportul aerian.

1. Clasificarea substanţelor periculoase

Conform ADR, clasele de substanţe periculoase sunt următoarele:

● clasa 1 – substanţe şi obiecte explozibile;
● clasa 2 – gaze;
● clasa 3 – lichide inflamabile;
● clasa 4.1 – substanţe solide inflamabile, substanţe autoreactive şi substanţe explozibile solide
desensibilizate;
● clasa 4.2. – substanţe susceptibile de inflamare spontană;
● clasa 4.3. – substanţe care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile;
● clasa 5.1. – substanţe comburante;
● clasa 5.2. – peroxizi organici;
● clasa 6.1. – substanţe toxice;
● clasa 6.2 – substanţe infecţioase
● clasa 7 – substanţe radioactive;
● clasa 8 – substanţe corosive;
● clasa 9 – substanţe şi obiecte periculoase diverse.

1.1 CLASA 1. SUBSTANŢE ŞI OBIECTE EXPLOZIVE

Conform ADR, clasa 1 cuprinde:

 Diviziunea 1.1. Substanţe şi obiecte ce comportă un risc de explozie în masă. Explozia se
extinde instantaneu în aproape toată masa.
 Diviziunea 1.2. Substanţe şi obiecte ce comportă un risc de proiectare fără riscul unei
explozii în masă.
 Diviziunea 1.3. Substanţe şi obiecte ce comportă un risc de incendiu cu un risc uşor de suflu
sau proiecţie sau ambele, dar fără riscul unei explozii în masă.
 Diviziunea 1.4. Substanţe şi obiecte ce nu prezintă decât un pericol minim în caz de
aprindere sau amorsare în timpul transportului.
 Diviziunea 1.5. Substanţe prea puţin sensibile, comportând un risc de explozie în masă, a
căror sensibilitate este de o asemenea natură încât, în condiţii normale de transport, nu există
decât o probabilitate foarte scăzută de amorsare sau de trecere la combustie prin detonare.

1
 Diviziunea 1.6. Obiecte extrem de puţin sensibile, ce nu comportă riscul de explozie în masă.
Aceste obiecte nu conţin decât substanţe detonante extrem de puţin sensibile şi prezintă o
probabilitate neglijabilă de amorsare sau de propagare accidentală.

EXEMPLE:
- praful de puşcă; anumite tipuri de muniţie; încărcături propulsoare pentru motoarele
rachetelor şi anumite rachete de semnalizare; artificii; fitile de detonare.
Pericole asociate:
- explozie;
- proiectare de diferite corpuri;
- intoxicare;
- incendiu;
- zgomot;
- suflu.

1.2 CLASA 2. GAZE

Din această clasă fac parte gazele pure, amestecurile de gaze, amestecurile de unul
sau mai multe gaze cu una sau mai multe substanţe şi obiecte conţinând astfel de substanţe.
Cu excepţia aerosolilor, funcţie de pericolele pe care le prezintă, gazele sunt atribuite
uneia din grupele de mai jos:
A – asfixiant;
O – comburant;
F – inflamabil;
T – toxic;
TF – toxic, inflamabil;
TC – toxic, corosiv;
TO – toxic, comburant;
TFC – toxic, inflamabil, corosiv;
TOC – toxic, comburant, corosiv.

EXEMPLE:
- gaze inflamabile: propan, butan, acetilenă; gaze neinflamabile şi netoxice: aer
comprimat, dioxid de carbon, argon; gaze toxice: cloruri, amoniac, dioxizi de cianuri.
Pericole asociate:
- explozie;
- asfixiere;
- activarea incendiului datorită gazelor comburante;
- intoxicare;
- arsuri cu gaze refrigerate.

1.3 CLASA 3. LICHIDE INFLAMABILE

Această clasă acoperă substanţele şi obiectele ce conţin substanţe care au următoarele

proprietăţi:
- sunt lichide conform cerinţelor ADR;
- la 50oC au o presiune de vapori de cel mult 300 kPa şi nu sunt complet gazoase la 20oC
la presiunea standard de 101,3 kPa;

2
- au punctul de aprindere de cel mult 60oC.

EXEMPLE:
- vopsele; emailuri; lacuri; benzină; motorină.
Pericole asociate:
- incendiu sau explozie;
- asfixiere;
- intoxicare;
- arsuri.

1.4 CLASA 4.1. SUBSTANŢE SOLIDE INFLAMABILE, SUBSTANŢE AUTOREACTIVE ŞI

SUBSTANŢE SOLIDE EXPLOZIBILE DESENSIBILIZATE

Sunt alocate acestei clase următoarele substanţe:

- substanţele şi obiectele solide usor inflamabile;
- substanţele solide sau lichide autoreactive;
- substanţe solide explozive desensibilizate;
- substanţe înrudite cu substanţele autoreactive.
Descompunerea substanţelor autoreactive poate fi declanşată de:
- căldură;
- contactul cu impurităţi catalitice;
- frecare sau şoc.
EXEMPLE:
- fibre de origine vegetală, cum ar fi: bumbacul uscat, iuta, fibrele de cânepă, fânul şi
paiele; chibriturile; resturi cauciuc; produse sulfuroase.
Pericole asociate:
- inflamabilitate;
- explozie;
- intoxicaţie;
- arsuri.

1.5 CLASA 4.2. SUBSTANŢE PREDISPUSE LA INFLAMAREA SPONTANĂ

Această clasă cuprinde:

- substanţe fosforice, care sunt substanţe lichide sau solide, amestecuri şi soluţii care în
contact cu aerul se inflamează în decursul a 5 minute, chiar şi în cantităţi mici;
- substanţe şi obiecte ce se auto-încălzesc, amestecuri şi soluţii, care în contact cu aerul,
fără aport de energie, sunt susceptibile să se auto-încălzească. Aceste substanţe nu se pot
inflama decât în cantităţi mari şi după un interval lung de timp.
Auto-încălzirea acestor substanţe este datorată reacţiei substanţei cu oxigenul din aer
şi faptului că această căldură produsă nu este evacuată suficient de repede către exterior.
Combustia spontană se produce când debitul de căldură produsă este superior celui al căldurii
evacuate, atingându-se astfel temperatura de auto-aprindere.
EXEMPLE:
- fosfor alb sau galben (materiale piroforice – se aprind rapid în cazul expunerii la aer);
făină de peşte (creşterea temperaturii se realizează în mai multe zile); turte oleaginoase;
bumbacul impregnat cu uleiuri; cărbunele.

3
Pericole asociate:
- inflamare;
- arsură;
- intoxicare;
- asfixiere.

1.6 CLASA 4.3. SUBSTANŢE CARE, ÎN CONTACT CU APA, DEGAJĂ GAZE

INFLAMABILE

Anumite substanţe, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile ce pot forma amestecuri
explozive cu aerul. Aceste amestecuri sunt uşor inflamabile sub efectul oricărui agent
obişnuit de aprindere cum ar fi o flacără deschisă, scântei produse de o unealtă, becuri
neprotejate. Efectele suflului sau incendiului pot fi periculoase pentru oameni şi mediu.

EXEMPLE:
- fosfură de aluminiu; carbidul; ferosiliconul; litiul; produse pe bază de magneziu,
potasiu, sodiu metalic.
Pericole asociate:
- aprindere;
- explozie;
- arsuri;
- intoxicare;
- asfixiere.

1.7 CLASA 5.1. SUBSTANŢE COMBURANTE

În această clasă sunt alocate substanţele care, fără a fi combustibile ele însele, pot prin
cedare de oxigen să provoace sau să favorizeze combustia altor substanţe şi a obiectelor ce
conţin astfel de substanţe.
Unele substanţe sunt sensibile la impact, frecare sau creşterea temperaturii, iar altele
reactivează violent în mediu umed crescând astfel pericolul de incendiu.
Incendiile sunt dificil de stins pentru că substanţele în cauză generează oxigenul necesar
arderii.

EXEMPLE:
- peroxid de potasiu; azotat de amoniu (nitrat de amoniu); bromat de sodiu; acid cloric;
- carbonat de sodiu peroxihidratat; clorat de calciu.

Pericole asociate:
- explozie;
- combustie;
- arsuri;
- intoxicaţie;
- atacarea sistemului nervos (prin inhalare).

4
1.8 CLASA 5.2. PEROXIZI ORGANICI

Această clasă acoperă peroxizii organici şi preparatele de peroxizi organici.

Aceste substanţe sunt predispuse la descompunerea exotermică la o temperatură
normală sau ridicată.
Descompunerea se poate amorsa sub efectul căldurii, al frecării, al şocului sau al
contactului cu impurităţi.
Pericole asociate:
- explozie prin frecare, lovire, contact cu impurităţi;
- intoxicare;
- arsuri.
În cazul în care peroxizii organici sunt implicaţi în incendii, acestea se pot amplifica
exponenţial producând explozii. Consecinţele pot fi catastrofale în caz de coliziune sau
incendiu.

1.9 CLASA 6.1. SUBSTANŢE TOXICE

Această clasă cuprinde substanţele care pot, în cantităţi relativ reduse, printr-o
acţiune unică şi de scurtă durată, să dăuneze sănătăţii omului sau să provoace moartea prin
inhalare, prin absorbţie sau prin ingestie.
Pericolele generate de aceste substanţe sunt funcţie de gradul de toxicitate la ingerare,
inhalare sau absorbţie prin piele.
EXEMPLE:
- muniţii lacrimogene; nicotină; cianură de mercur; pesticide; acetat de mercur, plumb;
acid arsenic lichid şi solid.
Pericole asociate:
- inhalare;
- ingerare;
- contact cutanat;
- dificultate de control în caz de scurgeri.

1.10 CLASA 6.2. SUBSTANŢE INFECŢIOASE

Această clasă cuprinde substanţele care conţin agenţi patogeni (bacterii, viruşi,
paraziţi, ciuperci) ce provoacă maladii infecţioase la animale sau la om.
Substanţele din clasa 6.2 se subîmpart astfel:
I1 Substanţe infecţioase pentru om;
I2 Substanţe infecţioase numai pentru animale;
I3 Deşeuri de spital;
I4 Eşantioane de diagnosticare.

1.11 CLASA 7. SUBSTANŢE RADIOACTIVE

Prin substanţă radioactivă se înţelege acea substanţă ce conţine radionuclizi pentru

care, atât activitatea masică, cât şi radioactivitatea totală la expediere depăşesc valorile
stabilite conform ADR.
Substanţele radioactive sunt periculoase într-o mai mare sau mai mică măsură.
Vătămarea ţesutului organic este cauzată de radiaţia externă sau internă ce rezultă din

5
absorbţia materialului radioactiv de către corpul uman.
Radioactivitatea nu este percepută de simţurile umane, cea mai bună măsură de
siguranţă fiind păstrarea unei distanţe de siguranţă cât mai mare.

1.12 CLASA 8. SUBSTANŢE COROSIVE

Această clasă cuprinde substanţe care, prin acţiunea lor chimică, atacă ţesutul
epitelial al pielii şi mucoaselor. De asemenea, când aceste substanţe se scurg în afara
carcaselor, containerelor, acestea pot deteriora alte mărfuri sau pot provoca daune mijloacelor
de transport prin coroziunea asupra metalelor.
EXEMPLE:
- oxid de calciu (1910); hipoclorit în soluţie ; acidul sulfuric; acid formic, brom; clorură
de sulf; încărcături de extinctoare.
Pericole asociate:
- arsuri chimice;
- explozie (reacţia cu metalele produce gaze inflamabile);
- agresiunea căilor respiratorii prin inhalare.
Trebuie evitată agresarea prin contact.

1.13 CLASA 9. SUBSTANŢE ŞI OBIECTE DIVERSE

Substanţele, care în timpul transportului, prezintă un alt pericol decât pericolele

prezentate celorlalte clase, sunt alocate clasei 9.

Această clasă cuprinde:

- substanţe care, inhalate sub formă de pulbere fină, pot pune în pericol sănătatea;
- substanţe şi aparate care, în caz de incendiu, pot forma dioxine;
- substanţe ce degajă vapori inflamabili;
- baterii cu litiu;
- echipamente de salvare;
- substanţe periculoase pentru mediu;
- substanţe transportate la cald;
- alte substanţe ce prezintă un risc în timpul transportului.
EXEMPLE:
- azbestul şi amestecurile ce conţin azbest; diferiţi policloraţi PCB, trifenili policloraţi PCT,
transformatoarele, condensatorii; bateriile şi pilele cu litiu;echipamentele de salvare,
elementele autovehiculelor; poluanţi pentru mediul acvatic, micro-organismele şi
organismele modificate genetic;
Pericole asociate:
- cancer;
- intoxicare;
- incendiu;
- poluarea mediului înconjurător;
- căldură sau incendiu;
- alte pericole.

6
 2. Utilizarea ambalajelor, recipientelor mari pentru vrac (RMV) şi a ambalajelor mari

2. 1 Definiţii:
Ambalaj = un recipient, precum şi toate celelalte elemente sau materiale necesare care permit
recipientului să-şi îndeplinească funcţia de retenţie.
Ambalaj mare = un ambalaj ce constă dintr-un ambalaj exterior conţinând obiecte sau ambalaje
interioare şi care:
a) este conceput pentru o manipulare mecanică;
b) are o masă netă mai mare de 400 kg sau o capacitate mai mare de 450 litri, dar al cărui
volum nu depăşeşte 3m3.
Recipient mare pentru vrac = un ambalaj ce constă dintr-un ambalaj exterior rigid sau flexibil,
care:
a) are o capacitate ce nu depăşeşte 3m3 (3000 litri), pentru substanţele solide şi lichide
din grupele de ambalare II şi III;
b) conceput pentru manipulare mecanică;
c) putând rezista la solicitările produse în timpul manipulării şi transportului, fapt ce
trebuie confirmat de încercările specifice.
Ambalajele trebuie să satisfacă următoarele condiţii:
- să fie conform unui tip testat şi agreat ADR;
- să nu prezinte pierderi de produs;
- să nu aibă nicio urmă de produs la exterior;
- să nu conţină materii susceptibile de a reacţiona cu conţinutul său;
- umplerea să se realizeze respectând o marjă de siguranţă care să ţină cont de dilatare,
creşterea volumului produsului sub acţiunea temperaturii fără schimbarea stării de agregare.

Ambalarea mărfurilor periculoase trebuie să respecte exigenţe foarte stricte. ADR

diferenţiază următoarele tipuri de ambalaje:
 COLETELE
Coletele sunt împărţite în patru grupe:
a) Ambalajele mici
În această grupă se găsesc, printre altele, butoaiele, canistrele, cutiile, sacii şi buteliile
de gaz. Capacitatea şi greutatea acestor recipiente sunt limitate la 450 litri sau 400 kg, cu
excepţia anumitor recipiente pentru gaze care pot ajunge până la 5000 litri.
Unele ambalaje, numite „ambalaje combinate”, se compun dintr-un ambalaj interior
şi un ambalaj exterior (de ex. 4 recipiente de sticle aşezate într-o cutie de carton).
Ambalajele trebuie să fie solide, să reziste la şocurile şi solicitările din timpul
transportului, să nu permită pierderea conţinutului lor, să nu prezinte la exterior urme de
substanţe periculoase, să nu fie atacate de mărfurile periculoase pe care le conţin sau să nu
reacţioneze cu acestea.
a1) Supraambalajele
Prin "supraambalaj" se înţelege un înveliş utilizat de acelaşi expeditor pentru a conţine
unul sau mai multe colete care formează o unitate mai uşor de manevrat şi de arimat în
timpul transportului.

7
 Exemple: - un palet de încărcare pe care sunt aşezate mai multe colete fixate cu o bandă
adezivă, o husă de plastic elastic sau prin alte mijloace adecvate;
- un ambalaj exterior de protecţie, cum ar fi o cutie sau un coş de răchită.

b) Marile recipiente pentru vrac (MRV – GRV - IBC)

MRV este un recipient mobil (rigid, semirigid sau flexibil) conceput pentru o manipulare
mecanică (de exemplu, cu ajutorul unei macarale sau al unui motostivuitor).
Există mai multe tipuri de MRV: metalice, flexibile, din plastic rigid, compozite cu recipient
interior în plastic, din carton şi din lemn.

 CONTAINERELE
Containerele sunt dispozitive de transport concepute pentru a facilita manipularea
mărfurilor pentru transporturile multimodale. Au un volum interior de cel puţin 1 m3.
Utilizarea lor nu modifică exigenţele la care trebuie să răspundă recipientele (coletele, MRV
etc.) în care sunt transportate mărfurile periculoase.
Containerele mari au un volum interior de peste 3 m3 şi trebuie să corespundă anumitor
norme (de exemplu, containerul ISO).

 TRANSPORTUL ÎN VRAC
Unele produse ADR, mai puţin periculoase şi sub formă solidă, pot fi transportate în vrac,
fără ambalaj, în vehicule speciale pentru vrac, care trebuie să îndeplinească anumite condiţii
tehnice. Cel mai bun exemplu cunoscut este cel al camionului-benă cu prelată.

 CISTERNELE
Pentru transportul mărfurilor periculoase se pot folosi următoarele tipuri de cisterne:
Cisternă mobilă = o cisternă având o capacitate de peste 450 litri (0,45 m3), destinată
transportului multimodal pentru substanţe din clasele 2 – 9.
Cisternă fixă = o cisternă cu o capacitate mai mare de 1000 litri fixată pe un vehicul care devine
vehicul cisternă.
Cisternă demontabilă = o cisternă cu o capacitate mai mare de 450 litri.
Container cisternă = un container ce conţine un rezervor şi echipamente (inclusiv echipamente
ce permit deplasarea containerului cisternă) utilizat pentru transportul substanţelor gazoase,
lichide, pulverulente sau granulate şi având o capacitate mai mare de 0,45m3 (450 l).
Vehicul-baterie = un vehicul care cuprinde elemente legate între ele printr-o conductă şi fixate
permanent la unitatea de transport.

Părţile componente ale cisternelor

Prin definiţie cisterna este un rezervor prevăzut cu echipamente de serviciu şi de structură.
 Echipamentul de structură cuprinde:
- elemente de fixare pe şasiu;
- elemente de ranforsare (inele de ranforsare sau elemente fie transversale, fie
longitudinale;
- elemente de protecţie şi de stabilizare;
- protecţie împotriva impactului din spate.
 Echipament de lucru include:
- organe exterioare de golire şi încărcare (racorduri, flanşe, buşoane);
- vane de închidere;

8
 - guri de vizitare;
- dispozitive de siguranţă (supape);
- disc de rupere;
- elemente fuzibile;
- dispozitive de măsurare a conţinutului (joje);
- organe de siguranţă (buşon foletat sau bridă plină);
- izolaţie termică;
- acoperiri de protecţie;
- conexiune electrică pentru legare la şasiu (împământare);
- dispozitiv de aerisire;
- termometre, manometre.

2.2 Marcarea ambalajelor

Orice ambalaj destinat utilizării conform ADR trebuie să poarte mărci durabile, lizibile şi
plasate într-un loc şi având asemenea mărime încât să fie vizibile în raport cu ambalajul.
Marca trebuie să cuprindă:
a) simbolul ONU sau simbolul RID/ADR pentru ambalajele agreate atât pentru transportul pe
cale ferată cât şi pentru transportul rutier;
b) codul ce desemnează tipul de ambalaj;
c) un cod compus din:
- o literă ce indică grupa de ambalare pentru care modelul a fost supus cu succes încercării:
X – pentru grupele de ambalare I, II şi III;
Y – pentru grupele de ambalare II şi III;
Z – pentru grupa de ambalare III.

2.3 Marcarea cisternelor

Fiecare cisternă trebuie să poarte o placă din metal rezistent la coroziune, fixată permanent
într-un loc uşor accesibil pentru inspecţie. Pe această placă se vor înscrie prin ştanţare cel puţin
următoarele informaţii:
- numărul de agreare;
- denumirea sau marca de fabricaţie;
- numărul de serie al fabricantului;
- anul de construcţie;
- presiunea de încercare (presiunea manometrică);
- presiunea exterioară de proiectare;
- capacitatea fiecărui compartiment;
- temperatura de calcul (dacă este mai mare de +50oC sau mai mică de -20oC);
- data (luna, anul) încercării iniţiale şi a ultimei încercări periodice efectuate;
- poansonul expertului care a efectuat încercările;
- materialul rezervorului;
Pe vehiculele cisternă se vor trece şi următoarele informaţii:
- numele proprietarului/operatorului;
- masa în stare neîncărcată;
- masa maximă autorizată.

9
 Inspecţiile periodice trebuie să cuprindă examinarea stării interioare şi exterioare şi o
încercare la presiune hidraulică.
Intervalele maxime sunt următoarele:
- 6 ani pentru cisternele fixe, cisternele demontabile şi vehicule baterie;
- 5 ani pentru containerele cisternă, cutiile mobile CGEM şi cisterne mobile.
În plus, se va efectua o încercare de etanşeitate a rezervorului cu echipamentul sau şi o
verificare a bunei funcţionări a tuturor echipamentelor la următoarele perioade:
- 3 ani pentru cisternele fixe, cisternele demontabile şi vehicule baterie;
- 2,5 ani pentru containerele cisternă, cutiile mobile, CGEM şi cisterne mobile.

3. Separarea mărfurilor periculoase

Coletele, precum şi ambalajele goale, necuraţate prevăzute cu etichete conform modelelor

6.1 sau 6.2 nu trebuie să fie stivuite sau încărcate în imediata apropiere a coletelor ce conţin
resturi alimentare, alte obiecte de consum sau alimente pentru animale.
Atunci când situaţia o impune, se pot afla în imediată apropiere numai cu condiţia separării
a celor cu etichetele 6.1, 6.2 şi 9, astfel:
- prin pereţi separatori plini;
- prin colete care nu sunt prevăzute cu etichete conform modelelor 6.1, 6.2 sau 9;
- printr-un spaţiu de cel puţin 0,8 m.

4. Curăţarea după descărcare

Vehiculele sau containerele care au transportat în vrac substanţe periculoase trebuie,

înainte de orice reîncărcare, să fie curăţate în mod corespunzător.
Nu este necesară curăţarea atunci când vehiculul sau containerul sunt încărcate cu
aceleaşi substanţe periculoase ca şi cele care au constituit încărcarea precedentă.
După descărcarea unui vehicul sau a unui container care au transportat mărfuri periculoase
ambalate, dacă se constată că ambalajele au lăsat să se scurgă o parte din conţinutul lor, vehiculul
sau containerul trebuie curăţate.

5. Marcare şi etichetare
Clasa 1:Substante explozive

ETICHETA 1
Negru pe fond portacaliu; bomba explodand, in jumatatea superioara, numarul diviziunii si litera
grupei de compatibilitate potrivita, in jumatatea inferioara; cifra „1” mica in coltul inferior.

Clasa 2: Gaze

10
 ETICHETA 2
Butelie de gaz, neagra sau alba, pe fond verde cu cifra „2” mica in coltul inferior
Clasa 3: Lichide inflamabile

ETICHETA 3
Flacara neagra sau alba pe fond rosu
Pericol de foc (substante lichide inflamabile)

Clasa 4.1: Substante solide inflamabile, substante autoreactive si substante explozive,

desensibilizate solide

ETICHETA 4.1
Flacara neagra pe fond constituit din benzi verticale echidistante, alternative, rosu si alb
Pericol de foc (substanta solida inflamabila)
Clasa 4.2: Substante care se aprind spontan

ETICHETA 4.2
Flacara neagra pe fond alb, triunghiul inferior al etichetei avand culoarea rosie
Substanta predispusa la aprinderea spontana
Clasa 4.3: Substante care, la contactul cu apa degaja gaze inflamabile

ETICHETA 4.3
Flacara neagra pe fond albastru

Clasa 5.1: substante comburante(care favorizeaza incendiul)

ETICHETA 5.1
Flacara deasupra unui cerc, pe fond galben cu cifra „5.1” mica in coltul inferior
Clasa 5.2: peroxizi organic
În mod frecvent, la transportul unor astfel de produse sunt utilizate vehicule izoterme sau frigorifice.
Pentru menţinerea unei temperaturi care să nu depăşească anumite cote sunt necesare anumite condiţii
(pentru vehicul, marfă şi şofer), identice cu cele precizate la produsele din clasa 4.1 care trebuie
transportate cu reglarea temperatur

11
 ETICHETA 5.2
Flacara deasupra unui cerc, negru pe fond galben cu cifra „5.2” mica in coltul inferior
Peroxid organic: pericol de incendiu
Clasa 6.1: substante toxice

ETICHETA 6.1
Cap de mort sprijinit in doua tibii negre pe fond alb
Substanta toxica: se tine izolata de articole alimentare sau de alte obiecte destinate consumului in
vehicule, precum si de locuri de descarcare sau transbordare.
Clasa 6.2: substante infectioase

ETICHETA 6.2
Un cerc incarcat cu trei conuri, cifra 6 mai mica in coltul inferior
Substanta infectioasa: se tine izolata de articole alimentare sau alte obiecte de consum si alimente
pentru animale in vehicule, precum si de locuri de incarcare, descarcare sau transbordare
Clasa 7: substante radioactive

ETICHETA 7
Trefla schematizata, inscriptia RADIOACTIVE
Clasa 8: substante corrosive

ETICHETA 8
Picaturi care se scurg dintr-o eprubeta pe o placa si din alte eprubete pe o mana, negre pe fond
alb, triunghi inferior avand culoarea neagra, marginit de un chenar alb
Substanta coroziva
Clasa 9: substante si obiecte periculoase diverse

ETICHETA 9 Fond alb cu sapte benzi verticale negre in jumatatea superioara si

cifra „9” mica, subliniata, in negru in coltul inferior

12
 7. Placardare şi semnalizare

Toate vehiculele care transportă mărfuri periculoase trebuie să poarte plăci-etichetă.

Cu excepţia plăcii-etichetă pentru clasa 7, o placă-etichetă trebuie:
- să aibă dimensiunide 250 mm pe 250 mm, cu o bordură de aceeaşi culoare ca şi semnul
convenţional;
- să corespundă etichetei pentru substanţa periculoasă respectivăîn ceea ce priveşte culoarea şi
semnul convenţional;
- să poarte numărul sau cifrele, respectiv litera grupei de compatibilitate.
Pentru clasa 1, grupele de compatibilitate nu vor fi indicate pe plăcile-etichetă dacă unitatea
de transport conţine substanţe sau obiecte ce aparţin mai multor grupe de compatibilitate. În
acest caz unitatea de transport trebuie să poarte placa-etichetă pentru substanţa cea mai
periculoasă, ordinea fiind următoarea:
1.1 (cea mai periculoasă), 1.5, 1.2, 1.3, 1.6, 1.4 (cea mai puţin periculoasă).

Semnalizarea portocalie
Unităţile de transport ce transportă substanţe periculoase trebuie să poarte două plăci
rectangulare de culoare portocalie reflectorizantă.
Panourile portocalii reflectorizante trebuie să aibă o bază de 40 cm şi o înălţime de cel puţin
30 cm şi o bordură neagră de 15 mm.
Panourile portocalii pot fi simple sau cu numere, astfel:
- la partea superioară numărul de identificare a pericolului;
- la partea inferioară numărul ONU.

Numărul de identificare a pericolului are în alcătuire două sau trei cifre

Atunci când pericolul prezentat de o substanţă poate fi indicat suficient printr-o singură
cifră, respectiva cifră este urmată de un zero.
Atunci când numărul de identificare a pericolului este precedat de litera „X”, aceasta indică
faptul că substanţa reacţionează periculos cu apa.

8. Documente la bord

În plus faţă de documentele prevăzute de alte reglementări, la bordul unităţii de transport

trebuie să se afle următoarele documente:
- documentul de transport care să acopere toate substanţele periculoase transportate;
- certificatul de ambalare a containerului, dacă este cazul;
- dispoziţii scrise referitoare la toate substanţele periculoase transportate;
- certificatul de agreare emis de către ARR sau autorizaţia emisă de CNCAN;
- certificatul de formare al conducătorului auto, specific tipului de transport efectuat.

13
Documentul de transport
Documentul de transport trebuie să fie completat cu următoarele informaţii:
- numărul ONU, precedat de litera „UN”;
- denumirea oficială a substanţei, cmpletată cu numele tehnic;
- grupa de ambalare;
- numărul şi descrierea coletelor;
- cantitatea totală din substanţa periculoasă exprimată în volum sau în masă brută sau în masă
netă.
- numele şi adresa expeditorului;
- numele şi adresa destinatarului;

Instrucţiuni scrise
Aceste indicaţii sunt furnizate de către expeditor şi remise conducătorului auto cel mai
târziu atunci când substanţele periculoase sunt încărcate pe vehicul.
Aceste indicaţii se păstrează în cabina conducătorului auto într-o manieră care să permită
identificarea lor cu uşurinţă.

9. Echipamentul de bord

 Mijloace de stingere a incendiilor

Orice unitate de transport pentru substanţe periculoase va fi prevăzută cu extinctoare

portabile corespunzătoare, astfel:
a) orice unitate de transport trebuie prevăzută cu cel puţin un extinctor portabil cu o
capacitate minimă de 2 kg de pudră, apt să combată un incendiu la motor sau în cabina
unităţii de transport;
b) suplimentar pentru combaterea incendiului la marfă:
- pentru unităţile de transport cu o masă maximă admisibilă mai mare de 7,5 tone, unul sau
mai multe extinctoare portabile cu o capacitate minimă totală de 12 kg de pudră, din care cel
puţin unul trebuie să aibă o capacitate minimă de 6 kg;
- pentru unităţile de transport cu o masă maximă admisă mai mare de 3,5 tone până la 7,5
tone inclusiv, unul sau mai multe extinctoare portabile cu o capacitate minimă totală de 8 kg
de pudră dintre care cel puţin unul trebuie să aibă o capacitate minimă de 6 kg;
- pentru unităţile de transport cu o masă maximă admisibilă mai mică sau egală cu 3,5 tone,
unul sau mai multe extinctoare portabile cu o capacitate minimă totală de 4 kg de pudră.
Unităţile de transport la care cantitatea de substanţe periculoase nu depăşeşte valorile
specifice excepţiilor parţiale trebuie să fie echipate cu un extinctor cu o capacitate minimă
de 2 kg de pudră, apt să combată un incendiu la motor sau în cabina unităţii de transport..

 Echipamente diverse

Orice unitate de transport substanţe periculoase trebuie prevăzută cu:

a) echipament de securitate de uz general:
- cel puţin o cală, de dimensiuni adecvate pentru greutatea vehiculului şi diametrul roţilor;
- două semnale de avertizare autoportante (conuri sau triunghiuri reflectorizante sau lumini
de semnalizare portocalii independente de instalaţia electrică a vehiculului);

14
 - vestă fluorescentă adecvată pentru fiecare membru al echipajului vehiculului;
- o lanternă de buzunar pentru fiecare membru al echipajului vehiculului.
b) un dispozitiv de protecţie respiratorie pentru fiecare membru al echipajului, în cazul
trasportului de gaze sau obiecte desemnate prin literele T (TO, TF, TC, TFC, TOC);
c) protecţie individuală şi echipamentul necesar pentru luarea măsurilor suplimentare şi
speciale indicate în instrucţiunile scrise.

 Echipament de frânare

- sistem de frânare antiblocare la vehiculele cu o masă maximă autorizată mai mare de 16

tone; remorcile trebuie să fie echipate cu un sistem de frânare antiblocare de categoria A;
autovehiculele trebuie echipate cu un sistem de frânare antiblocare categoria 1;
- sistem de frânare de încetinire la vehiculele cu o masă maximă autorizată mai mare de 16
tone sau autorizată să tracteze remorci cu o masă maximă mai mare de 10 tone;
- sistemele de frânare de încetinire trebuie să fie de tip IIA;
- remorcile sunt prevăzute cu sistem de frânare eficient acţionat prin comanda frânei de
serviciu a vehiculului tractor şi care să oprească automat remorca în cazul ruperii
dispozitivului de cuplare.

15