Curs Management Nereguli

CURS
"Managementul neregulilor, corecţii

financiare şi antifraudă"
Formator: Nica Dumitru
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020!
1
1.Reglementări referitoare la rolul și responsabilitățile Ministerului
Investițiilor și Proiectelor Europene pe linia detectării neregulilor, prevenirii
fraudelor și efectuării de corecții financiare referitoare la proiecte cu
finanțare europeană pentru perioada 2014-2020
1.1.Rolul și atribuțiile Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, cu punctarea

obligațiilor în privința efectuării de controale și monitorizare a proiectelor și aplicarea de
sancțiuni pentru nereguli
La nivel european, banii dedicați finanțării proiectelor din statele-membre sunt defalcați pe
5 fonduri (Fondurile Structurale și de Investiții – FESI):
1)Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), prin care se asigură dezvoltarea
urbană și regional;
2)Fondul Social European (FSE), prin care se asigură coeziunea socială și buna
guvernanță;
3)Fondul de Coeziune (FC), prin care se asigură convergența economică pentru cele mai
puțin dezvoltate regiuni ale Uniunii Europene;
4)Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);
5)Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime (FEPAM).
În România, cele 5 fonduri europene mai sus menționate sunt împărțite în Programe
Operaționale (PO). Managementul fondurilor europene, în țara noastră, este asigurat de către
Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și
Administrației și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Autorități de
Management (AM). Acestea trebuie să urmeze o serie de reguli stricte pentru a se asigura că banii
sunt cheltuiți transparent și responsabil.
Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene are rolul de a intermedia accesul
românilor la fondurile europene nerambursabile. Ministerul nu poate atrage fonduri europene de
unul singur, ci este nevoie ca cetățenii, antreprenorii, cercetătorii, fermierii și instituțiile publice
să depună proiecte și să solicite banii disponibili.
Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene lucrează, împreună cu o echipă
constituită prin decizie a Prim-Ministrului, la simplificarea accesului românilor la banii europeni
nerambursabili. Prin intermediul acestui site, vor fi promovate și explicate aceste măsuri, astfel
încât cetățenii să fie încurajați și sprijiniți să scrie, să depună și să implementeze proiecte, pentru
ca România să se dezvolte sustenabil.
În cadrul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene funcționează 4 autorități de
management, pentru Programul Operațional Infrastructură Mare, pentru Programul
Operațional Capital Uman, pentru Programul Operațional Competitivitate și
pentru Programul Operațional Asistență Tehnică.
Pentru a intermedia accesul cetățenilor români la bani europeni nerambursabili,
Autoritățile de Management, elaborează Ghiduri ale Solicitantului și, în baza acestora,
2
lansează apeluri de proiecte. De la lansarea apelului de proiect și până la închiderea lui, persoanele
interesate de fonduri europene pot depune proiecte elaborate în baza Ghidului Solicitantului. După
această etapă, proiectele sunt evaluate, iar cele care întrunesc punctajul corespunzător vor fi și
implementate.
Pe durata implementării proiectului, beneficiarul va depune facturile generate de proiect,
pe care Autoritatea de Management le va deconta. În urma decontării, Autoritatea de Management
transmite facturile, sub forma unei declarații de cheltuieli, la Autoritatea de Certificare și Plată
(ACP) din cadrul Ministerului Finanțelor. ACP va certifica cheltuielile și va transmite o aplicație
de plată către Comisia Europeană, urmând ca banii să fie rambursați și, deci, absorbiți, în
România.
Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a fost denumit astfel prin schimbarea
vechii denumiri de Minister al Fondurilor Europene1, potrivit prevederilor OUG nr. 2122 din
28.12.2020 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administrației publice centrale și pentru
modificarea și completarea unor acte normative.
Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene este autoritatea pentru: coordonarea
instrumentelor structurale 2007-2013, coordonarea fondurilor europene structurale și de investiții
2014-2020, potrivit dispozițiilor art. 123 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 al
Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții
comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de
coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și
afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de
dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru
pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului,
coordonarea Fondului European pentru Ajutorarea Persoanelor Defavorizate 2014-2020 (FEAD),
coordonarea fondurilor europene structurale și de investiții post 2020, coordonarea fondurilor
alocate prin Mecanismul pentru Interconectarea Europei, mecanismele financiare ale Spațiului
Economic European și Norvegian, prin Programul de Cooperare Elvețiano-Român, respectiv
gestionarea Facilității de Tranziție 2007, Frontierelor Externe, Fondul Facilitatea Schengen,
Fondul de Securitate Internă 2014-2020, programele de înfrățire instituțională și asistență tehnică,
și a fondurilor de preaderare PHARE, ISPA.
Acest minister îndeplinește atribuțiile aferente autorității de plată pentru programul
Facilitatea Schengen, Facilitatea de tranziție, Fondul Frontierelor Externe, Programul de cooperare
elvețiano-român și Fondul pentru Securitate Internă 2014-2020.
Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene coordonează, la nivel național, politica
în domeniul instrumentelor structurale 2007-2013 și a fondurilor structurale și de investiții 2014-
2020.
Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene exercită în domeniile sale de activitate,
următoarele funcții: a)de planificare strategică; b)de reglementare și avizare, prin care se asigură
elaborarea cadrului normativ și instituțional necesar pentru realizarea obiectivelor strategice în
domeniul gestionării fondurilor europene; c)de reprezentare, prin care se asigură, în numele
1
Acest minister cu această denumire a fost înființat potrivit HG nr. 52 din 15.02.2018 privind organizarea și
funcționarea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 19.02.2018.
2
Art.6,alin.(3) din acest act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1307 din 29.12.2020.
3
statului român și al Guvernului României, reprezentarea pe plan intern și extern în domeniul său
de activitate și în limitele stabilite prin actele normative în vigoare; d)de coordonare; e)de autoritate
de stat în domeniile sale de activitate; f)de administrare; g)de implementare și gestionare a
programelor finanțate din fonduri europene, naționale, precum și din alte surse legal constituite;
h)de monitorizare și control.
Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene exercită funcțiile autorității de
management și îndeplinește atribuțiile aferente acesteia, pentru: Programul operațional sectorial
«Creșterea competitivității economice», Programul operațional «Competitivitate», Programul
operațional sectorial «Dezvoltarea resurselor umane», Programul operațional «Capital uman»,
Programul operațional «Ajutorarea persoanelor defavorizate», Programul operațional
«Infrastructura mare» 2014-2020, Programul operațional sectorial «Transport» 2007-2013,
Programul operațional sectorial «Mediu» 2007-2013 și Programul operațional «Asistență tehnică»
2007-2013 și 2014-2020, Programul ISPA.
Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene are următoarele atribuții:
1)realizează Programul de guvernare în domeniile sale de activitate;
2)elaborează strategii, politici, programe și planuri pentru domeniile sale de activitate;
3)stabilește, în condițiile legii, împreună cu ministerele și cu celelalte organe de specialitate
ale administrației publice centrale, sistemul de date, informații și raportări periodice privind
utilizarea fondurilor europene, pe care le supune informării și/sau analizei Guvernului, după caz;
4)îndeplinește obligațiile ce revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene
și în ceea ce privește participarea la procesul de elaborare a politicilor și actelor normative
europene în domeniile sale de competență, inclusiv în ceea ce privește transpunerea și/sau crearea
cadrului juridic de aplicare directă a actelor juridice obligatorii ale Uniunii Europene,
implementarea și monitorizarea aplicării acestora3;
5)îndeplinește atribuțiile prevăzute pentru Ministerul Fondurilor Europene de Hotărârea
Guvernului nr. 398/20154 pentru stabilirea cadrului instituțional de coordonare și gestionare a
fondurilor europene structurale și de investiții și pentru asigurarea continuității cadrului
instituțional de coordonare și gestionare a instrumentelor structurale 2007-2013, cu modificările și
completările ulterioare, și de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 96/20125 privind stabilirea
unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor
acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/20136, cu modificările și
completările ulterioare;
6)gestionează, potrivit competențelor sale, instrumentele de preaderare PHARE și ISPA;
7)coordonează pregătirea, dezvoltarea, armonizarea și funcționarea cadrului legislativ,
instituțional și procedural pentru implementarea, gestionarea și controlul instrumentelor
structurale 2007-2013 și fondurilor europene structurale și de investiții 2014-2020/post 2020,
3
Acest Punct 4. din Articolul 5 , Capitolul I a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din HG nr. 889 din 22 octombrie
2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 987 din 26 octombrie 2020;
4
A fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 03.07.2015;
5
6
Se referă la aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare
în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative și a fost publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 29.03.2013
4
instrumentelor de preaderare PHARE și ISPA, a Fondului pentru ajutorarea persoanelor
defavorizate, instrumentului financiar provizoriu Facilitatea de tranziție, Mecanismului financiar
al Spațiului Economic European 2004-2009, Mecanismului financiar al Spațiului Economic
European 2009-2014, Mecanismului financiar al Spațiului Economic European 2014-2021,
Programului de cooperare norvegian pentru creștere economică și dezvoltare durabilă 2004-2009,
a Mecanismului financiar norvegian 2009-2014, a Mecanismului financiar norvegian 2014-2021
și are atribuții legate de Programul de cooperare elvețiano-român;
8)coordonează procesul de elaborare, negociere, modificare, monitorizare și evaluare a
implementării Acordului de parteneriat 2014-2020;
9)realizează procesul de elaborare, negociere, gestionarea cadrului și mecanismelor
instituționale, modificare, monitorizare și evaluare a implementării documentelor de programare
post 2020, a Planului național de redresare și reziliență, a programelor finanțate prin fondurile
europene structurale și de investiții 2014-2020 și post 2020 și prin mecanismele financiare ale
Spațiului Economic European și norvegian 2009-2014 și 2014-2021 pentru domeniul gestionat,
coordonează programarea, negocierea, monitorizarea și implementarea fondurilor din cadrul
Mecanismului de redresare și reziliență7;
10)îndeplinește rolul de organism de coordonare în procesul de desemnare pentru
programele finanțate din fondurile europene structurale și de investiții 2014-2020 FEAD, FEPAM,
IPA II, ENI și de organism de monitorizare a desemnării entităților implicate în sistemul de
management și control al fondurilor europene structurale și de investiții 2014-2020, FEAD,
FEPAM, cu excepția organismelor din statele partenere participante în programele de cooperare
teritorială europeană, și asigură comunicarea cu Comisia Europeană în domeniul său de activitate
și în ceea ce privește coordonarea și monitorizarea activităților organismelor desemnate, cu
excepția organismelor din statele partenere participante în programele de cooperare teritorială
europeană, cooperând în acest sens cu Autoritatea de Audit din cadrul Curții de Conturi a României
în vederea asigurării permanente a conformității sistemelor de management și control specifice
programelor operaționale finanțate din fonduri europene structurale și de investiții 2014-2020,
FEAD, FEPAM, cu excepția programele de cooperare teritorială europeană;
11)asigură coordonarea metodologică și monitorizează participarea României la
programele și inițiativele europene gestionate centralizat de către Comisia Europeană;
12)asigură coordonarea gestionării proiectelor finanțate prin Mecanismul pentru
Interconectarea Europei - Connecting Europe Facility pentru perioada 2014-2020;
13)elaborează cadrul normativ național și instituțional necesar pentru realizarea
obiectivelor strategice în domeniul gestionării fondurilor europene, precum și a obiectivelor din
programele elaborate pentru domeniile sale de activitate;
14)inițiază, elaborează și avizează, după caz, proiecte de acte normative, proiecte de
acorduri internaționale, norme, instrucțiuni și metodologii specifice în domeniile sale de activitate;
15)elaborează reglementări privind stimularea financiară a personalului care gestionează
fonduri europene, asistența financiară acordată României prin instrumentele de preaderare PHARE
și ISPA, instrumentul financiar provizoriu Facilitatea de tranziție, instrumentele structurale 2007-
2013, fondurile europene structurale și de investiții 2014-2020/post 2020, FEAD, Mecanismul
7
Acest Punct 9. din Articolul 5 , Capitolul I a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din HG nr. 889 din 22 octombrie
2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 987 din 26 octombrie 2020
5
financiar norvegian 2009-2014, Mecanismul financiar al Spațiului Economic European 2009-2014
și Mecanismul financiar al Spațiului Economic European și norvegian 2014-2021;
16)asigură, în numele statului român și al Guvernului României, în condițiile legii,
reprezentarea pe plan intern și internațional în domeniile sale de activitate;
17)reprezintă interesele statului în diferite organe și organisme internaționale, în
conformitate cu acordurile și cu alte înțelegeri stabilite în acest scop, și dezvoltă relații de
colaborare cu organe și cu organizații similare din alte state, cu instituțiile, organele, oficiile și
agențiile Uniunii Europene, precum și cu organisme internaționale în domeniile sale de activitate;
18)colaborează/cooperează cu structurile implicate în activitățile de prevenire și combatere
a infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunității Europene și asigură comunicarea
cu acestea, cu instituțiile care au atribuții în domeniul achizițiilor publice pentru asigurarea unui
cadru adecvat de derulare a procedurilor de achiziție publică desfășurate în cadrul proiectelor
finanțate din instrumente structurale 2007-2013, fonduri europene structurale și de investiții 2014-
2020, FEAD, în condițiile prevăzute de lege, cu Ministerul Finanțelor Publice care asigură funcția
de autoritate de audit pentru Mecanismul financiar al Spațiului Economic European și pentru
Mecanismul financiar norvegian și de autoritate de certificare și plată și cu Ministerul Finanțelor
Publice în vederea stabilirii și implementării măsurilor necesare realizării unui management
financiar riguros și eficient al fondurilor alocate programelor operaționale finanțate din
instrumente structurale 2007-2013, fonduri europene structurale și de investiții 2014-2020 și
Fondul european pentru ajutorarea persoanelor defavorizate;
19)organizează evenimente/întâlniri cu reprezentanți ai instituțiilor publice, private, ai
organizațiilor guvernamentale și neguvernamentale, naționale și internaționale, din domeniile sale
de activitate;
20)inițiază și negociază, în conformitate cu împuternicirea acordată de Guvern, încheierea
de convenții, acorduri și alte înțelegeri internaționale sau propune acestuia întocmirea formelor de
aderare la cele existente și ia măsuri de aplicare a acestora, în domeniile sale de activitate;
20.1)încheie tratate internaționale la nivel departamental sau inițiază demersurile necesare
încheierii tratatelor la nivel de stat sau de guvern în domeniile de responsabilitate, în condițiile
prevăzute de Legea nr. 590/20038 privind tratatele sau, după caz, Legea nr. 276/20119 privind
procedura prin care România devine parte la tratatele încheiate între Uniunea Europeană și statele
membre, pe de o parte, și state terțe sau organizații internaționale, pe de altă parte10;
20.2)încheie documente de cooperare internațională care nu sunt guvernate de dreptul
internațional cu autorități având competențe echivalente din state membre ale Uniunii Europene
sau state terțe, respectiv organizații internaționale, în domeniile de responsabilitate11;
20.3)asigură participarea, elaborează și fundamentează pozițiile României în procesul de
negociere și adoptare a inițiativelor la nivelul Uniunii Europene, în domeniul său de activitate,
potrivit Hotărârii Guvernului nr. 34/201712 privind organizarea și funcționarea Sistemului național
8
9
10
Acest Articol 5 , Capitolul I a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din HG nr. 889 din 22 octombrie 2020, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 987 din 26 octombrie 2020;
11
12
6
de gestionare a afacerilor europene în vederea participării României la procesul decizional al
instituțiilor Uniunii Europene13;
21)asigură urmărirea aplicării și controlul respectării reglementărilor în domeniile sale de
activitate, precum și al funcționării organismelor care își desfășoară activitatea în subordinea sa;
22)asigură participarea reprezentanților ministerului în comisiile, comitetele și consiliile
din care face parte, la nivel național și internațional, conform legii;
23)închiriază/concesionează sau primește în administrare, în condițiile legii, în vederea
desfășurării activității proprii, bunuri mobile și imobile proprietate publică sau privată a statului
român;
24)elaborează prioritățile, criteriile de eligibilitate și procedurile necesare finanțării,
implementării, monitorizării și controlului programelor și proiectelor din domeniile sale de
activitate;
25)asigură, în condițiile legii, managementul fondurilor publice europene și naționale
aflate în responsabilitatea sa, alocate domeniilor sale de activitate;
26)programează, coordonează, monitorizează și controlează utilizarea asistenței financiare
nerambursabile acordate României de Uniunea Europeană, din domeniile de competență ale
ministerului;
27)colaborează cu celelalte ministere și instituții care gestionează asistență financiară
nerambursabilă acordată României de către Uniunea Europeană în vederea implementării unei
politici unitare la nivel național în domeniul fondurilor europene;
28)asigură întocmirea raportărilor către Uniunea Europeană asupra stadiului implementării
programelor europene pe care le gestionează;
29)coordonează elaborarea și implementarea Planului de comunicare cu Comisia
Europeană, conform Regulamentului (UE) nr. 1.303/201314 al Parlamentului European și al
Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european
de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol
pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de
stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social
european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare
a Regulamentului (CE) nr. 1.083/200615 al Consiliului;
30)asigură, după caz, președinția, secretariatul sau participarea în comitetele și în comisiile
aferente programelor din domeniile sale de activitate;
31)coordonează activitatea specifică legată de închiderea programelor de pre-aderare care
au beneficiat de asistență din partea Uniunii Europene prin PHARE, ISPA;
32)exercită activități de audit intern și control la nivelul programelor pentru care
îndeplinește rolul de autoritate de management, punct național de contact, punct național;
33)efectuează controale privind gestionarea și utilizarea fondurilor din cadrul programelor
prevăzute la art. 4 în vederea implementării corecte și eficiente a acestora;
13
14
A fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L347 din 20.12.2013;
15
A fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 210/25 din 31.07.2006;
7
34)solicită informații de la celelalte organe ale administrației publice centrale, de la
autoritățile administrației publice locale, de la alte instituții și autorități publice, precum și de la
societățile la care statul este acționar sau asociat, acestea având obligația de a furniza datele
solicitate, în condițiile legii;
35)asigură protecția informațiilor clasificate, implementarea prevederilor legislației
Uniunii Europene și Organizației Tratatului Atlanticului de Nord în domeniile sale de competență,
prin activități specifice, în condițiile legii;
36)contractează, în condițiile legii, servicii specializate, în vederea obținerii documentelor,
studiilor, colectării datelor și informațiilor necesare realizării atribuțiilor sale, precum și servicii
de consultanță, inclusiv servicii de evaluare, prognoză și statistică;
37)facilitează realizarea de schimburi de bune practici între structurile implicate în
derularea programelor din domeniile sale de activitate;
38)asigură derularea dialogului social și a relației cu partenerii sociali și cu societatea civilă
pentru problematica ce revine în responsabilitatea sa;
39)îndeplinește, în condițiile legii, atribuțiile de comunicare și informare în domeniul
instrumentelor structurale 2007-2013, și fondurilor europene structurale și de investiții 2014-2020,
inclusiv pentru aplicarea art. 117 alin. (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 al
Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013, pentru programele gestionate;
nerambursabilă acordată României de către Uniunea Europeană, în vederea comunicării și
informării în domeniul instrumentelor structurale 2007-2013 și fondurilor europene structurale și
de investiții 2014-2020;
41)îndeplinește atribuțiile aferente implementării Strategiei naționale anticorupție 2016-
2020 la nivelul structurii proprii;
42)îndeplinește atribuțiile aferente Punctului național de contact pentru
implementarea Strategiei Guvernului României de incluziune a cetățenilor români aparținând
minorității rome pentru perioada 2015-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 18/201516, cu
modificările ulterioare;
43)elaborează strategia de comunicare, coordonează și monitorizează sistemul de
comunicare internă și externă de la nivelul structurilor aflate în subordinea ministerului, potrivit
competențelor sale;
nerambursabilă acordată României de către Uniunea Europeană și elaborează poziția României cu
privire la propunerile de politici și reglementări europene în domeniul instrumentelor structurale
și fondurilor europene și de coeziune, în condițiile prevăzute de legislația aplicabilă în domeniu,
în vederea participării României la procesul decizional al instituțiilor Uniunii Europene;
45)asigură reprezentarea României în cadrul Consiliului afaceri generale - format coeziune.
În îndeplinirea atribuțiilor sale, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene este
autorizat:
a)să desfășoare activități de informare, publicitate și de promovare a programelor din
domeniile sale de activitate, potrivit legii;
Se referă la aprobarea Strategiei Guvernului României de incluziune a cetăţenilor români aparţinând minorităţii rome
16
pentru perioada 2015-2020 și a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21.01.2015;
8
b)să contracteze, în condițiile legii, servicii de specialitate în domeniile de activitate;
c)să încheie protocoale/acorduri de colaborare și schimb de informații cu alte instituții
publice, private, organizații guvernamentale și neguvernamentale, potrivit competențelor sale;
d)să solicite, în condițiile legii, informațiile și datele necesare realizării atribuțiilor sale;
e)să efectueze acte de control conform reglementărilor naționale și actelor juridice ale
Uniunii Europene, în domeniile sale de activitate;
f)să aplice sancțiuni prevăzute de lege în competența sa, în conformitate cu legislația
în vigoare.
1.2.Prezentarea programelor desfășurate și a modului de raportare a acestora la obiectivele

autorității sau instituției publice în anul 202017, cu evidențierea neregulilor semnalate și
corecțiilor efectuate
Direcția Generală Programe Europene Competitivitate

- În contextul pandemiei de COVID-19, în cadrul POC a fost inclusă o nouă axă prioritară
-Axa Prioritară 3(AP3) - Sprijinirea IMM-urilor ca reacție la pandemia COVID- 19;
-Au fost elaborate și modificate 3 acte normative, respectiv OUG nr. 130/2020, OUG nr.
144/2020 si HG 677/200;
-Au fost lansate 2 ghiduri ale solicitantului pentru API - Cercetare, Dezvoltare, Inovare
(CDI), 4 ghiduri ale solicitantului pentru AP2 - Tehnologia Informației si Comunicațiilor (TIC),
1 ghid pentru AP3 și au fost elaborate 7 corrigenda (4 pentru API, 2 pentru AP2 și 1 pentru AP3)
pentru toate apelurile deschise;
-Au fost elaborate si transmise către CE, 5 propuneri de modificare a programului
operațional pentru eficientizarea implementării acestuia și realocarea rezervei de performanță,
precum si pentru punerea in aplicare a prevederilor actelor normative amintite anterior;
-Au fost elaborate 4 scheme de ajutor de stat/de minimis și au fost modificate trei scheme
de ajutor de stat/de minimis;
-A fost elaborat Raportului anual de implementare al POC, Rezumatul Anual și declarația
de Gestiune;
-Au fost întocmite situațiile privind datele financiare ale POC si au fost transmise DG
REGIO din cadrul CE;
-Au fost analizate fișele de proiect depuse la MIPE de beneficiari publici: Consiliul
Național al Audiovizualului, Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, Administrația Națională de
Meteorologie, Ministerul Finanțelor (Agenția Națională de Administrare Fiscală), Ministerul
Afacerilor Interne, Serviciul de Protecție și Pază Ministerul Muncii, Autoritatea pentru
Digitalizarea României, Institutul Național pentru Fizică și Inginerie Nucleară - Horia Hulubei,
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice și Izotopice Râmnicu
Vâlcea;
-Au fost elaborate raportări către Consiliul Concurenței (CC), Comisia Europeană (CE),
Autoritatea de Audit (AA) în contextul misiunilor de audit desfășurate în perioada de referință.
17
Aspectele prezentate în această parte a suportului de curs au fost preluate din Raportul de activitate al Ministerului
Investițiilor și Proiectelor Europene pentru anul 2020, pp.12-20;
9
Au fost coordonate și realizate misiunile de verificare a funcțiilor delegate către cele două
organisme intermediare și întocmirea rapoartelor subsecvente;
-A fost modificată metodologia și criteriile folosite pentru selecția operațiunilor în cadrul
AP3 care a dus la îmbunătățirea modului de implementare a POC;
-A fost organizata o reuniune a membrilor CMPOC, in data de 16 ianuarie 2020; de
asemenea, membrii CMPOC au fost consultați, prin procedura scrisa in vederea modificam POC;
Au fost formulate răspunsurile pentru 356 de tichete primite prin help-desk, răspunsuri la toate
interpelările din Parlament și peste 1000 de petiții si propuneri și observații din consultarea publică
aferenta ghidurilor solicitantului si actelor normative aflate in consultare publică;
-Au fost emise 8 instrucțiuni pentru organismele intermediare, precum și un nr de 4
instrucțiuni pentru beneficiarii de proiecte.
Pentru a asigura buna implementare a Programului Operațional Competitivitate, la
nivelul AMPOC, au fost întreprinse următoarele:
-Avizarea si aprobarea procedurilor operaționale pentru procesele de evaluare, selecție și
contractare a cererilor de finanțare la nivelul AM POC, al Organismelor Intermediare OIC (AP 1)
și OIPSI (AP 2), precum și la nivelul MEAT în calitate de beneficiar lider de parteneriat în cadrul
AP 3, modificate ca urmare a recomandărilor Autorității de Audit;
-Întocmirea a 36 de Propuneri de angajare/corectare cheltuieli în valoare totală de
5.699.648.483,78 lei, din care FEDR 5.406.559.762,63 lei și BS 293.088.721,15 lei, pentru
aprobarea cărora au fost efectuate verificari prin sondaj ale procesului de evaluare și selecție.
Totodată au fost întocmite 6 Propuneri de dezangajare cheltuieli în valoare totală de
230.974.316,13 lei, din care FEDR 66.820.797,87 lei și BS 164.153.518,26 lei;
-Semnarea a 181 de contracte de finanțare, din care 107 în cadrul AP 1, 73 în cadrul AP 2
și 1 contract de finanțare în cadrul AP 3, cu o valoare totală a finanțării nerambursabile (AFN) de
5.728.08 mil. lei, echivalent a 1.175,33 mil. euro, din care FEDR 5.430,38 mil. lei, echivalent a
1.114,24 mil. euro;
-Încărcarea pe platforma RegAS măsurile de ajutor de stat și de minimis specifice POC
(Axele prioritare 1 și 2), precum și informațiile cu privire la actele de acordare a finanțărilor și
ajutoarelor de stat și de minimis;
-Verificarea si avizarea a 35 de acte adiționale pentru proiectele POC tripartite (axele
prioritare 1 și 2);
-Participarea la misiunile de verificare a funcțiilor delegate Organismelor Intermediare;
rezultatele au fost menționate în Rapoartele aferente misiunilor (Rapoartele au fost completate cu
constatări și recomandări privind evaluarea, selecția și contractarea proiectelor POC);
-Furnizarea informațiilor/documentelor/notelor de relații și formularea de răspunsuri către
solicitanți/beneficiari ai finanțărilor din cadrul POC, către alte Direcții ale MFE, Autoritatea de
Audit, ECA, ACP, DNA, DLAF, etc. privind finanțarea proiectelor din cadrul POC;
-Contribuția la întocmirea răspunsurilor către solicitanți/beneficiari, către alte direcții din
MFE, pentru toate misiunile de audit desfășurate, precum si la toate documentele elaborate de
Efectuarea a 17 vizite de monitorizare durabilitate pentru proiecte POS CCE, elaborare
Rapoarte aferente;
-Întocmirea documentației pentru avizarea a 35 de Acte Adiționale POC (API si AP2;)
-Întocmirea a 80 de Liste de verificare pentru proiectele POC (API și AP2) finalizate în
2019/2020;
10
-Verificarea a 8 rapoarte trimestriale de progres transmise de OIC si OIPSI;
-Contribuție la completarea Rezumatului Anual și a Declarației de Gestiune;
-Verificarea și corelarea valorii indicatorilor de realizare/rezultat pentru proiectele POC
(API si AP2) și introducerea lor în Raportul Anual de Implementare POC 2019;
-Furnizarea de documente/informații/note de relații, elaborarea de situații centralizatoare
privind proiectele POC/POSCCE la solicitarea reprezentanților AA/ECA în cadrul misiunilor
desfășurate (audit de sistem/audit de operațiuni POC/audit închidere POS CCE/audit gestiune
POC);
-Analiză pentru revizuirea celor două proceduri de monitorizare OIPSI și OIC;
-Revizuirea procedurii DGPEC-Monitorizare pentru introducere Axei Prioritare 3 în
cadrul POC;
- Participarea la misiunile de verificare a funcțiilor delegate OIC și OIPSI și completarea
secțiunii specifice în Rapoartele de verificare aferente cu constatări și recomandări;
-Contribuție (PDV) la întocmirea răspunsurilor la contestații/evaluări pentru proiecte OIC-
API ; - Contribuție (PDV) la întocmirea răspunsurilor la petiții ce au vizat acțiunea 2.3.3 Apel 2
din cadrul POC AP2;
-Contribuție (PDV) privind aspecte referitoare la OUG nr. 130/2020 și Procedurile de
Implementare aferente celor 3 măsuri de finanțare elaborate de Ministerul Economiei,
Antreprenoriatului și Turismului în cadrul apelurilor de proiecte aferente AP 3-POC;
-Elaborarea a 50 de fișe de proiect (stadiu) pentru proiectele cu beneficiari publici API si
AP2;
-Verificarea a 1782 dosare de achiziții derulate de către Beneficiarii/Solicitanții POC
(AXAI: 1531 de contracte, AXA 2: 250 de contracte). Suplimentar au fost efectuate 410
reverificări în domeniul achizițiilor, conform recomandării Autorității de Audit. Bugetul POC
aprobat pentru anul 2020 a avut următoarea structură: credite de angajament 3.700 mil. lei și
credite bugetare 1.189 mil. lei;
-transmiterea către ACP a 7 declarații de cheltuieli în sumă de 441.961.033,94 lei FEDR.
Suma de 89.069.334,29 Euro FEDR a fost certificată de ACP; 80.162.400,85 Euro au fost
rambursați de către CE;
-un număr de 30 de solicitări fonduri către ACP în valoare de 798.589.124,4 lei pentru POC
și deschideri credite în valoare de 103.494.945 lei; ordine de plată în număr de 7260, în valoare
de 849.535.200,3 lei; Pentru POS CCE - deschideri credite bugetare în valoare de 17.042.865 lei;
ordine de plată în număr de 35, în valoare de 15.067.566.78 lei;
-Înregistrări contabile - 12.304: POC - 9 977, POS CCE - 2 327; Misiuni de audit: misiuni
de închidere a conturilor 2018-2019; misiuni de audit de sistem 2020; misiuni de audit de
operațiuni 2020; reconcilieri diverse: cu beneficiarii - 360, cu ACP - 12; raportări contabile: către
DGE-MIPE - 12; către MFP - 12.
-Realizarea activității de urmărire și recuperare debite: titluri de creanță emise 49, din
care POC 31, POS CCE 18; valoare totală recuperată 536.631,85 lei, din care POC
450.107,91 lei, POS CCE 86.523,94 lei; titluri de creanță transmise spre executare 19, din
care POC 1 1 POS CCE 8.
În relatia cu DG REGIO:
-Auditul EPM având ca obiect fiabilitatea datelor privind performanța - perioada de
programare 2014 - 2020 (Audit nr. REGC214R00107);
11
-Monitorizarea auditului - Follow-up 1 – Ares (2020)3291239 din 24.06.2020 - Din 21 de
recomandări în raportul final, în follow-up 1 au ramas deschise 6;
-Monitorizarea auditului - Follow-up 2 – Ares (2020)7010948 din 23.11.2020 - ca urmare a
demersurilor întreprinse de către DGPEC, DG Regio consideră închis acest audit.
-Auditul MPA - Auditurile de sistem de prevenire timpurie - perioada de programare 2014-
2020 (REGC214R00084) - în urma demersurilor și acțiunilor întreprinse pentru finalizarea
procesului de evaluare, selecție și contractare în cadrul Axei Prioritare 1, CE a emis scrisoarea de
ridicare a presuspendării Ares(2020)576171 din 30.01.2020.
În relația cu ECA:
-Misiune privind auditul performanței cu privire la stimularea performanței pentru cheltuieli
din domeniul coeziunii din perioada 2014-2020- transmiterea tuturor documentelor, informațiilor
și clarificarilor solicitate.
În relația cu Autoritatea de Audit (AA):
-Misiune de audit privind funcționarea sistemului de management și control pentru POC.
Raportul final a fost înregistrat cu nr. 61276/DV/ 29.07.2020; Cerințele cheie 2 și 4 au fost
încadrate în categoria 3;
-Misiune de audit al operațiunilor l. Raportul final a fost înregistrat cu nr.
62093/DV/10.11.2020 (10221 /12.11.2020); Cerința cheie 2 a fost reîncadrată în categoria 2;
Misiune de audit al operațiunilor II. Raportul final-consolidat a fost înregistrat cu nr.
62398/DV/21.12.2020 (117513/23.12.2020); Cerința cheie 4 a fost reîncadrată în categoria 2;
-Misiune de audit privind completitudinea, exactitatea și veridicitatea sumelor înscrise în
conturile aferente anului contabil 2019-2020 pentru POC.
În relația cu Autoritatea de Certificare și Plată - ACP:
În anul 2020, DGPEC a transmis către Autoritatea de Certificare 7 declarații de cheltuieli
(DC 20 - 26). La nivelul BSCMA au fost gestionate toate misiunile de verificare efectuate de ACP
pentru aceste declarații de cheltuieli.
Direcția Generală Programe Europene Capital Uman
În anul 2020 au fost realizate următoarele tipuri de operațiuni:

-Lansare apeluri:
-POCU 29 de apeluri în valoare de 1.204.832.746,00 euro, reprezentând 23,64% din
alocarea financiară aferentă POCU;
-În cadrul apelurilor POCU au fost depuse și evaluate 1.126 cereri de finanțare, cu o
valoare totală eligibilă de 2.097.487.117,92 euro;
-POAD: Total apeluri lansate: 2; Valoare totală lansată la 31.12.2020 la nivel de POAD:
160.000.000,00 euro; Procent din alocare totală PO - 30,84 %;
-Contractare proiecte:
-POCU - 474 de contracte de finanțare în valoare totala eligibilă de 907.689.970,15 euro.
-POAD - 19 contracte/decizii de finanțare, cu o valoare totală eligibilă 500.331.023,47
euro;
12
-Au fost organizate instruiri pentru fiecare comitet de evaluare (apeluri competitive), fiind
elaborat, pentru fiecare apel de proiecte competitiv, Manualul evaluatorului.
-Au fost efectuate toate misiunile de verificare a funcțiilor delegate către Organismele
Intermediare POCU;
-Elaborarea, revizuirea și avizarea procedurilor de lucru pentru POCU și POAD în
colaborare cu direcțiile de specialitate;
-Ca urmare a propunerilor de modificare a POCU și POAD, SMP a coordonat, elaborat și
fundamentat propunerile de modificare a POCU și POAD;
-Contribuție la elaborarea Raportului privind implementarea PNR 2020 și a RST 2020;
-Elaborarea RAI pentru programele operaționale gestionate pe baza datelor primite de la
structurile de specialitate și transmise spre aprobare Comisiei Europene, prin SFC 2014;
-Elaborarea rezumatului anual și a declarației de gestiune POCU și POAD, în colaborare
cu structurile DGPECU și asigurarea transmiterii acestora către CE, prin SFC 2014;
-Asigurarea monitonzarii îndeplinirii atribuțiilor delegate de către OI/OIR.
-Au fost înregistrate un număr de 376 contestații dintre care: 362 contestații formulate
împotriva Scrisorilor standard de informare, 8 PV de constatare a neregulilor și stabilire a
creanțelor bugetare, 1 proces verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea
dobânzii datorate, 1 raport de neconformitate, 1 notificare, 3 note de conformitate tehnica. Rata
de soluționare este de 100%, ponderea cea mai mare, de 96,3%, având-o deciziile emise pentru
contestațiile formulate împotriva scrisorilor standard de informare a Beneficiarului, respectiv 362.
Ponderea contestațiilor soluționate prin admitere totala sau parțială fiind de 55,8% în timp ce
44,2% au fost soluționate prin respingere.
-La nivelul celor 362 de decizii emise, suma totală contestată este de 14.754.666,67 lei
din care suma totală admisa este de 1.782.598,78 lei reprezentând 12,08 % din totalul sumei
contestate. Cea mai contestată și admisă cheltuială este cheltuiala salarială.
-Monitorizare puncte de vedere:
-Pentru dosarele, aflate pe rolul instanțelor de judecată, având ca obiect anularea Scrisorilor
Standard de Informare și Deciziile de soluționare a contestațiilor pentru proiecte POCU, în anul
2020, SSC a emis și transmis către DGJRP un număr de 39 de puncte de vedere.
-Au fost autorizate un număr de 14.241 cereri de prefinanțare/plată/rambursare precum și
transmiterea la Beneficiar a Scrisorilor de Informare cu privire la autorizarea/neautorizarea
cheltuielilor solicitate în cadrul proiectelor POCU 2014-2020; au fost planificate și efectuate 9
misiuni de verificare a atribuțiilor delegate Organismelor Intermediare; au fost întocmite și
transmise SNMA, 18 sesizări de neregulă în vederea investłganł acestora, conform prevederilor
OUG nr. 66/2011; au fost autorizate 8 cereri de rambursare aferente proiectelor finanțate prin
asistentă tehnică POAD si au fost realizate 2 vizite de verificare la fata locului aferente proiectelor
finanțate prin POAD ca urmare a recomandării ACP.
-În anul 2020, în contextul apariției riscului de răspândire a infecției cu virusul COVID-
19, au fost verificate 1.485 dosare de achiziții publice/private derulate de către Beneficiarii/
Solicitanții POCU și POAD. Modul de lucru a fost adaptat, activitățile la nivelul SCVAP
desfășurându-se in proporție de 90% electronic.
-În urma venficarilor dosarelor de achiziție publică au fost identificate un număr de
56 de abateri/neconformități rezultate din încălcarea prevederilor legale, în urma cărora s-
13
au stabilit reduceri procentuale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data
efectuării achizitiilor.
Rezultate: A fost eliminat riscul de dezangajare aferent anului 2020 atât pe POCU cât și
POAD.
-Au fost verificate dosarele de achizitii POAD:
-achiziția de pachete cu ajutoare alimentare din cadrul POAD. Valoarea totală estimată:
• lei fără TVA;
-achiziția de pachete cu produse de igiena din cadrul POAD. Valoarea estimată:
139.618.778,88 lei fără TVA;
-achiziția de tichete sociale, pe suport electronic, pentru mese calde din cadrul POAD.
Valoarea estimată a achiziției: 636.562,50 lei fără TVA.
-Verificare rapoarte tehnice 729; verificare acte adiționale: 400; derulare vizite/elaborare
rapoarte de vizită la fața locului în scopul monitonzanł funcțiilor delegate către Ol POCU: 9;
elaborare 638 răspunsuri adrese/solicitări, raportare lunară stadiu implementare proiecte POCU,
revizuire proceduri operaționale de monitorizare a proiectelor POCU și POAD, furnizare
documente solicitate în cadrul misiunilor de control/audit europene și naționale și implementare
recomandări din rapoartele de audit.
-Solicitări fonduri către ACP în valoare de 3.772.403.946 lei pentru POCU și deschideri
credite în valoare de 284.406.339 lei din care: 4.929.339 lei - POSDRU, 279.477.000 lei - POCU;
-Ordonanțări de plată: POCU - 11.373 în sumă totala de 4.013.261.791 lei din care FSE
• lei; POAD - 11 în sumă de 328.431.941 lei;
-Ordine de plată în număr de 23.248: POCU - 23.212 în sumă de 4.048.963.652,87 lei;
POAD 1 1 în sumă de 328.431.941 lei; POSDRU - 21 în sumă de 2.375.814,99 lei; PHARE - 4 în
valoare de 19.326,98 euro.
-înregistrări contabile - 89.095: POCIJ - 87.622, POSDRU - 583, POAD - 49, PHARE -
841 .
-Activitatea de recuperare debite: PVC (POCU, POAD, POSDRU) - 177, adrese
Trezorerie - 63, PVD: 44.
-Execuția bugetară a avut ca rezultate: Propuneri de angajare: 1.642.392.198,03 lei;
Alocarea de Credite de Angajament OIR: 2.950.957.000 lei; Fișe de Fundamentare FI - 283 fise;
Activitatea privind declararea cheltuielilor către ACP/CE:
-POCU: Transmiterea către ACP a 8 declarații de cheltuieli în sumă de 3.734.999.077,83
lei FSE (770.407.183,89 Euro) din care au fost rambursați 763.261.386,65 Euro FSE rambursați
de către CE;
-POAD: Transmiterea către ACP a unei declarații de cheltuieli cu valoare eligibilă de
386.392.373,49 lei FEAD (79.282.742,43 euro);
-În anul 2020 au fost acordate vize CFPP pe 13.935 operațiuni, dintre care: 89 de Contracte
de finanțare, 13.814 de ordonanțări de plată și 32 cereri de fonduri către ACP;
-Au fost emise un număr de 63 suspiciuni de neregulă finalizate cu titluri de creanță,
cu excepția unui număr de 8 suspiciuni de neregulă ce sunt suspendate conform legii, fiind
în investigație la DLAF;
-S-au întocmit un număr de 18 procese verbale de constatare a neregulilor și de
stabilire a creanțelor bugetare, 9 note de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor
financiare, 13 note de control și 3 decizii de recuperare a prefinanțării;
14
-Au fost transmise la DNA documente și informații, referitoare la proiectele aflate în
cercetare, printr-un număr de 32 adrese, 30 adrese către DLAF și 113 adrese către EGJRP
-Au fost planificate și efectuate 8 misiuni de verificare a atribuțiilor funcțiilor delegate
către Organismelor Intermediare.
-Pentru POSDRU valoarea creanțelor bugetare rezultate din titlurile de creanță emise este
de 76.854.191 , 96 respectiv valoare creanță bugetară recuperată 2.794.591 lei;
-Pentru POCU: valoarea creanțelor bugetare rezultate din titlurile de creanță emise este de
31.005.519,24 lei respectiv valoare creanță bugetară recuperată 18.231.112,12 lei valoare creanță
bugetară recuperată;
-Pentru POAD: valoarea creanțelor bugetare rezultate din titlurile de creanță emise este
41.292,70 lei respectiv valoare creanță bugetară recuperată 41.699,49 lei;
-Misiuni de audit desfășurate de Autoritatea de Audit: pentru POCU: 7, pentru POAD: 5;
-Rapoarte de audit emise de Autoritatea de Audit: POSDRU: 1, pentru POCU: 7; POAD:
3;
-Recomandări de audit Autoritatea de Audit pentru: POSDRU: 322 recomandări, POCU:
173 recomandări, POAD: 39 recomandări;
-Misiuni de audit desfășurate de ACP pentru POSDRU: O, pentru POCU: 8, pentru POAD:
O;
-Rapoarte de audit emise de ACP pentru POSDRU: 0 , pentru POCU: 8; pentru POAD: 1;
-Recomandări de audit emise de ACP pentru POSDRU: O, pentru POCU: 12, pentru
POAD: 6;
-Misiuni de audit desfășurate de ECA/CE pentru POSDRU: 0, POCU: 3, POAD: 0;
-Rapoarte emise de ECA/CE: POSDRU: O, POCU: O; POAD 2;
-Recomandări de audit emise de ECA/CE pentru POSDRU: 0, POCU: 0, pentru POAD:
15; • Cu caracter general se disting activitățile asociate obiectivelor enumerate la pct. A si
activitățile conexe de informare și raportare pentru proiectele specifice.
Cu caracter specific:
-peste 20 note/adrese de solicitare a bunurilor/serviciilor pentru DG PECU;
-cereri de finanțare pentru 2 proiecte specifice în valoare totală de 5.482.550,84 lei;
-6 decizii de finanțare in implementare în valoare totală de 118.193.212,62 lei;
-2 notifican și 3 acte adiționale la deciziile de finanțare în implementare;
-6 contracte de bunuri si servicii în valoare totală de 75.906.509,15 lei (cu TVA);
-11 plăți procesate și avizate ALOP în valoare totală de 14.514.693,29 lei (cu TVA);
-6 cereri de rambursare depuse în valoare totală de 22.542.158,98 lei și cheltuieli eligibile
autorizate în valoare de 20.776.810,99 lei;
-Peste 90 de proceduri de recepție cantitativa/calitativa de bunuri și servicii
Directia Generală Programe Europene Infrastructură Mare
-Gestionarea corespunzătoare a informațiilor în contextul închiderii POST;

-Protejarea intereselor finanțatorilor în perioada de durabilitate;
-Promovarea rezultatelor obținute în implementarea POST;
15
-Asigurarea închiderii tehnice și financiare a măsurilor ex-ISPA
În perioada Ol .01.2020-31.12.2020, la nivelul AM POIM, au fost incluse în declarațiile
de cheltuieli un număr de 1161 cereri de rambursare cu valoare totală declarată de
1.073.144.144,50 euro, din care fonduri UE 913.529.364,73 euro, reprezentând 10,58% din
alocarea UE.
Situația financiară la nivelul POIM la 31.12.2020 se prezintă astfel:
-Totalul cheltuielilor autorizate de AM/OIT: 18,401 mld. lei din care contribuția UE:
14,892 mld. lei; Total cheltuieli incluse în aplicațiile de plată transmise către CE: 3,928 mld. euro
din care contribuția UE: 3,356 mld. euro; Total rambursări de la CE (contribuție UE): 3,020 mld.
euro. Rata de absorbție la 31.12.2020 este de 34,97%;
-Au fost lansate 78 apeluri de proiecte (din care 38 de apeluri mai sunt deschise după data
de 31.12.2020) în valoare totală de 10,17 mld. euro, din care UE 8,63 mld. euro, reprezentând un
procent din alocare totală a POIM de 100%;
-La data de 31.12.2020 numărul total al Contractelor de Finanțare finanțate în cadrul POIM
este de 475 în valoare totală eligibilă de 83.378.379.971 lei din care contribuția UE de
71.119.583.193,33 lei, atingându-se o rată de contractare de 167%.
În vederea menținerii criteriilor de desemnare, AM POIM a desfășurat o misiune de
evaluare a funcțiilor delegate DG OIT ( în perioada 14.10.2020 - 10.11.2020). În urma acestei
misiuni s-a elaborat Raport nr. 1 15548/17.12.2020. Totodată, pentru soluționarea
problemelor identificate la nivelul beneficiarilor autoritatea de management a fost implicată
în emiterea de ordine, instrucțiuni, măsuri legislative precum și orientări metodologice și
medieri între autoritățile implicate, cum ar fi:
-Ordinul MFE 884/2019 și 1243/2019 pentru aprobarea Instrucțiunii privind Metodologia
de ajustare a prețului contractului de lucrări, proiectare sau de supervizare;
-Coordonarea metodologică a beneficiarilor și antreprenorilor în aplicarea legislației în
materie prin organizarea de întâlniri, la nivel regional, cu beneficiarii zonali și antreprenorii
implicați pentru dezbaterea problemelor cu care aceștia se confruntă și identificarea unor soluții
în vederea rezolvării acestora;
-Organizarea unor medieri între beneficiari și diferite autorități implicate în fluxul
implementării proiectelor (CNAIR, ISC, Ministerul Culturii, Ministerul de Externe) pentru
soluționarea întârzierilor în obținerea diferitelor avize/autorizații necesare executării contractelor
de lucrări;
-Hotărârea Guvernului nr. 349/2020 pentru modificarea și completarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/2015 privind
gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014-2020, aprobate
prin Hotărârea Guvernului nr. 93/2016 (mecanismul de acordare și de justificare/ recuperare a
ratei forfetare);
-Hotărârea Guvernului nr. 379/2020 pentru aprobarea Metodologiei de ajustare a prețurilor
în cadrul devizelor generale aferente proiectelor de infrastructură publică finanțate prin Programul
Operațional Infrastructură Mare 2014-2020 (creșterea valorii eligibile a contractelor de finanțare
încheiate);
-Ordonanța de Urgență nr. 60/2020 privind unele măsuri financiare în vederea
implementării proiectelor de infrastructură fazate din perioada de programare 2007-2013,
finanțate din fondurile Uniunii Europene aferente perioadei de programare 2014-2020 (acordarea
16
finanțării suplimentare de la bugetul de stat în valoare de 43,8 mil. euro pentru asigurarea
finalizării proiectelor fazate de apă/apă uzată);
-Ordonanța de Urgență nr. 52/2020 pentru modificarea art. 293 alin. (2) din Ordonanța de
Urgență a Guvernului nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru
perioada de programare 2014-2020, precum și pentru adoptarea unor măsuri privind beneficiarii
de fonduri europene în contextul răspândirii COVID-19;
-Ordonanța de Urgență nr. 172/2020 pentru modificarea și completarea unor acte
normative, aprobarea unor măsuri privind proiectele de mediu cu finanțare din fonduri externe
nerambursabile, precum și pentru reglementarea serviciului public inteligent alternativ pentru
procesarea apelor uzate urbane (alocarea fondurilor publice naționale aferente diferenței intre
NGF și rata forfetară).
-Prioritătile AM POIM pentru anul 2020 au vizat atingerea țintelor de absorbție stabilite
pentru anul 2020, evitarea riscului de dezangajare a fondurilor europene. In anul 2020 riscul de
dezangajare a fost evitat prin valoarea aplicațiilor de plată transmise către CE pe tot parcursul
anului 2020 care depășește valoarea cuantumului de dezangajare calculată pentru anul 2020.
-Prioritătile AM POIM pentru anul 2021 vizează în continuare atingerea țintelor de
absorbție stabilite pentru anul 2020, evitarea riscului de dezangajare a fondurilor europene si
tranziția către exercitiul financiar 2021-2027;
Analiza efectuată de minister a cuprins și Proiecte POS Mediu, POS Transporturi, PO
Asistență Tehnică, Ex-ISPA, Pre-aderare PHARE, Mecanisme Financiare SEE și
Norvegian,
2.Nereguli și fraude ce pot să apară în procesul de accesare și implementare a

proiectelor cu finanțare europeană pentru perioada 2014-2020 potrivit
reglementărilor europene și naționale în acest domeniu
2.1.Aspecte introductive despre fonduri europene, nereguli și fraude în legătură cu acestea
Fondurile structurale reprezintă instrumente financiare prin care Uniunea Europeană
acționează pentru eliminarea disparităților economice şi sociale între regiuni, în scopul realizării
coeziunii economice şi sociale. Protecția intereselor financiare ale Comunitatii Europene (CE) și
lupta împotriva fraudei constituie un domeniu de responsabilitate comună a CE și a statelor
membre. Așadar, unul dintre obiectivele stringente ale CE, care se regaseste pe agenda fiecărui
Stat Membru, este instituirea unor sisteme de prevenire, control, investigare și monitorizare a
neregulilor cât mai eficiente, capabile să asigure îndeplinirea obiectivului general al politicilor de
coeziune a UE în intervalul 2014-2020.
În acest context, în fiecare an, în conformitate cu articolul 325 alineatul (5) din Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Comisia, în cooperare cu statele membre, prezintă
Parlamentului European și Consiliului un raport privind măsurile adoptate pentru combaterea
fraudei și a oricăror altor activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale UE.
17
Uniunea Europeană și statele membre au responsabilitatea comună de a proteja interesele
financiare ale UE și de a combate frauda. Autoritățile statelor membre gestionează aproximativ
74% din cheltuielile UE și colectează resursele proprii tradiționale (RPT). Comisia supraveghează
aceste două domenii, stabilește standarde și verifică respectarea acestora. Este esențial ca statele
membre și Comisia să colaboreze îndeaproape pentru a garanta protejarea intereselor financiare
ale UE în mod eficace.
Detectarea și raportarea cazurilor de fraudă și a neregulilor asociate cheltuielilor și
veniturilor UE și sistemul de raportare au contribuit în mod semnificativ la protecția
intereselor financiare ale UE și la combaterea fraudei.
Cu un total de 366,9 miliarde de euro alocate pentru perioada 2014 –2020, fondurile
structurale și de investiții reprezintă în prezent mai mult de o treime din bugetul Uniunii Europene,
direcționate către investiții durabile în statele membre, în condiții de gestionare eficientă și
transparentă a fondurilor de către beneficiari.
Pentru acest scop, Comisia Europeană s-a angajat într-un efort continuu de combatere a
fraudei, corupției și a tuturor formelor de activitate ilegală care afectează interesele financiare ale
Uniunii Europene. Sistemele de management și control dezvoltate de Statele Membre vizează
prevenirea, detectarea și corectarea neregulilor, respectiv sancționarea fraudelor, în utilizarea
acestor fonduri, iar riscurile de afectare a reputației beneficiarilor asociați cu suspiciuni de fraudă
și corupție au crescut semnificativ față de perioada anterioară la toate nivelurile.
În 2017, au fost adoptate două acte legislative majore care vor spori convergența către un
nivel de protecție eficace și echivalent al bugetului UE, în special împotriva fraudei
transfrontaliere:
1)Directiva privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare
ale Uniunii Europene prin mijloace de drept penal (așa-numita „Directivă PIF”);
2)Regulamentul de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea
ce privește instituirea Parchetului European („EPPO”).
Adoptarea acestor două acte vine după mai mulți ani de negocieri și este o mărturie a
angajamentului instituțiilor europene și al statelor membre față de lupta împotriva fraudei care
aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii. Suma totală alocată României programelor
operaționale finanțate din fonduri europene structurale şi de investiții pentru perioada 2014 –2020
a fost de cca. 30 miliarde de euro, din care cca 8 miliarde vor reveni Programului Național de
Dezvoltare Rurală.
Exercițiul financiar 2007–2013 a fost marcat de numeroase probleme în managementul
fondurilor europene, care au dus până la suspendarea unora dintre Programele Operaționale și un
volum masiv de corecții financiare aplicate beneficiarilor sau suportate de bugetul de stat.
Prezentul suport de curs se dorește a fi un instrument care să sprijine experții din Ministerul
Investițiilor și Proiectelor Europene în această perioadă de programare bugetară cu informații utile
care să ajute la prevenirea apariția situațiilor de nereguli în managementul proiectelor și la
eliminarea riscurile de aplicare a unor sancțiuni de tip corecții financiare.
2.2.Cadrul legislativ național și european care reglementează protejarea intereselor

financiare ale Uniunii Europene – prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor în
utilizarea fondurilor europene
18
Cadrul legal și institutional national în acest domeniu este reprezentat de următoarele
acte normative:
1)OUG nr. 66/201118 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în
obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora
cu modificările și completările ulterioare;
2)OUG nr. 47/201419 pentru modificarea și completrea OUG nr. 66/2011 privind
prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor
europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora;
3)HG nr. 875/201120 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr.
66/2011 cu modificările și completările ulterioare;
4)HG nr. 261/201221 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor OUG nr. 66/2011;
5)HG nr. 519/201422 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecțiilor
financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și
utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora;
6)OUG 40/201523 privind gestionarea financiara a fondurilor europene pentru perioada de
programare 2014-2020. Ordonanta de urgenta 40/2015, are in vedere necesitatea stabilirii cadrului
financiar general de gestionare financiară a fondurilor europene structurale și de investiții (Fonduri
FESI), pentru perioada de programare 2014-2020, precum și asigurarea unui management
financiar eficient al fondurilor și al capacității de absorbtie;
7)HG nr. 398/201524 pentru stabilirea cadrului instituțional de coordonare şi gestionare a
fondurilor europene structurale şi de investiții şi pentru asigurarea continuității cadrului
instituțional de coordonare şi gestionare a instrumentelor structurale 2007-2013;
8)HG nr. 93/201625 din 18 februarie 2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2015 privind gestionarea
financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014 – 2020;
9)HG nr. 30/201726 privind organizarea şifuncționarea Ministerului Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale, precum şi pentru modificarea art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr.
1.186/2014 privind organizarea şi funcționarea Autorității pentru Administrarea Sistemului
Național Antigrindină şi de Creştere a Precipitațiilor, precum și alte acte normative sectoriale.
18
A fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461/30.06.2011, cu modificările și completările
ulterioare.
19
A fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301/24.04.2014;
20
21
22
23
24
25
26
19
10)Legea nr. 78/200027 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
Strategia națională de luptă antifraudă, pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene
în România, 2017-2023;
11)HG nr. 34928 din 30 aprilie 2020 pentru modificarea și completarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/2015 privind
gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014-2020, aprobate
prin Hotărârea Guvernului nr. 93/2016.
Sistemul Național de Luptă Anti Fraudă (SNLAF) are drept scop întărirea protecția
intereselor financiare ale UE în România, prin măsuri efective şi eficiente, desfăşurate în mod
coordonat, transparent şi în linie cu orientările europene. Scopul SNLAF este totodată corelat cu
elementul-cheie al agendei politice a UE, respectiv, consolidarea și creșterea încrederii cetățenilor
în formarea şi executarea bugetului.
Principalele instituții cu atribuții de control în România și pe fonduri europene sunt
următoarele:
1)Autoritățile de Management - au structuri de control organizate în acest scop în cadrul
acestora sau pot delega activități de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare
organismelor intermediare care funcționează în cadrul unei instituții publice.
2)Autoritatea de Certificare și Plată – Ministerul Finanțelor Publice –are obligația
aplicării corecțiilor financiare la nivel de program, axă, domeniu major de intervenție, beneficiar,
după caz, în conformitate cu prevederile legislației europene şi naționale şi efectuează verificări
ale declarației de cheltuieli la nivelul autorității de management, după caz la organismul
intermediar.
3)Autoritatea de Audit – realizează acțiuni de audit de sistem și audit de operațiuni.
Comisia Europeană este informată cu privire la rezultatele acestor acțiuni prin intermediul
raportului anual de control, care este însoțit de opinia de audit formulată la nivel de program
operațional și vizează atât funcționarea efectivă a sistemului de management și control cât și
legalitatea, realitatea și regularitatea cheltuielolor efectuate în cadrul programului de către
beneficiari și declarate Comisiei Europene.
4)Direcția Națională Anticorupție (DNA) – investighează și trimite în judecată cazurile
de fraudă din fonduri europene în baza sesizărilor primite de la Departamentul pentru Lupta
Antifraudă, la sesizarea din oficiu, sau în urma denunțurilor altor persoane.
Departamentul pentru Luptă Anti-fraudă are următoarele misiuni:
a)Asigură şi facilitează cooperarea între instituțiile naționale implicate în protecția
intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, între acestea şi Oficiul European de Luptă
Antifraudă - OLAF şi autoritățile publice relevante din celelalte state membre ale Uniunii
Europene sau din state beneficiare de asistență financiară din partea Uniunii Europene;
b)Efectuează sau coordonează acțiuni de control în vederea identificării neregulilor,
fraudelor şi altor activități ilicite în legătură cu gestionarea, obținerea şi utilizarea fondurilor
europene.
27
Se referă la prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 219/18.05.2000, cu modificările și completările ulterioare.
28
20
c)În calitatea sa de coordonator antifraudă la nivelul statului membru, DLAF coordonează
sau cooperează, după caz, cu autoritățile de gestionare și control ale fondurilor europene, precum
și cu ministerele coordonatoare ale acestora.
d)Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) a devenit partener al noului Parchet
European (EPPO), odată cu modificarea Regulamentului (UE, Euratom) 883/201329, propusă de
Comisia Europeană miercuri în mai 2018.
Aceasta vizează să garanteze faptul că OLAF este dotat corespunzător pentru a coopera
îndeaproape cu EPPO, astfel încât să detecteze și investigheze cazurile de fraudă din întreaga UE.
De asemenea, schimbările propuse vor defini cu mai multă precizie instrumentele de care dispune
OLAF pentru a efectua investigații administrative, în vederea sporirii eficacității acestora. Sunt
vizate, în special, verificările și inspecțiile, accesul la informații referitoare la conturi bancare,
precum și instrumentele menite să combată frauda în domeniul TVA.
Alte instituții cu rol în acest domeniu mai sunt: Agenția Națională de Integritate,
Agenția Națională pentru Achiziții Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Agenția
Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, Consiliul Concurenței, Inspectoratul
General al Poliției Române, Poliția de Frontieră Română, Inspecția Muncii, Inspectoratul de Stat
în Construcții, Oficiul Național de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor,Ministerul
Finanțelor Publice - Unitatea de Coordonare a Relațiilor Bugetare cu Uniunea Europeană,
Ministerul Justiției, Ministerul Public, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism.
Legislația europeană este o parte de seamă a reglementărilor în domeniul fondurilor
europene. Baza legală pentru lupta antifraudă la nivel european este reprezentată de art.
310, 317 şi 325 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene:
1)Uniunea şi statele membre combat frauda şi orice altă activitate ilegală care aduce
atingere intereselor financiare ale Uniunii prin măsuri luate în conformitate cu prezentul articol,
măsuri care descurajează fraudele şi oferă o protecție efectivă în statele membre, precum şi în
instituțiile, organele, oficiile şi agențiile Uniunii.
2)Pentru a combate frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, statele
membre adoptă aceleaşi măsuri pe care le adoptă pentru a combate frauda care adduce atingere
propriilor lor interese financiare.
3)Fără a aduce atingere altor dispoziții ale tratatelor, statele membre îşi coordonează
acțiunea urmărind să apere interesele financiare ale Uniunii împotriva fraudei. În acest scop, statele
membre organizează, împreună cu Comisia, o cooperare strânsă şi constantă între autoritățile
competente.
4)Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislative
ordinară, adoptă, după consultarea Curții de Conturi, măsurile necesare în domeniul prevenirii
fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii şi al combaterii acestei fraude, pentru
a oferi o protecție efectivă şi echivalentă în statele membre,precum şi în instituțiile, organele,
oficiile şi agențiile Uniunii.
Se referă la investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a

29
Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr.
1074/1999 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L248/18.09.2013;
21
5)Comisia, în cooperare cu statele membre, prezintă anual Parlamentului European şi
Consiliului un raport privind măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a prezentului articol.
Cadrul legal european este completat de următoarele acte normative:
- Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/201330 al Parlamentului European şi al Consiliului
din 11 septembrie 2013 privind investigaţiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă
(OLAF);
- Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/9531 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind
protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene;
- Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/9632 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind
controalele şi inspecţiile la faţa locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor
financiare ale Comunităţilor Europene împotriva fraudei şi a altor abateri;
- Decizia (UE, Euratom) nr. 335/201433 a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de
resurse proprii ale Uniunii Europene;
- Regulamentul (UE, Euratom) 1046/201834 al Parlamentului European și al Consiliului
din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare
a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr.
1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a
Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012;
- Regulamentul (UE) nr. 1303/201335 al Parlamentului European și al Consiliului din 17
decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare
regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare
rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții
generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de
coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului
(CE) nr. 1083/2006 al Consiliului;
- Convenția elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,
privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi cele 3 protocoale aferente;
- alte acte normative sectoriale care conțin prevederi privind protecția intereselor financiare
ale Uniunii Europene: a)Punerea în aplicare a articolului 325 de către statele membre în anul 2016;
b)Evaluarea statistică a neregulilor raportate pentru anul 2016 cu privire la resursele proprii,
resursele naturale, politica de coeziune și asistența pentru preaderare; c)Acțiuni subsecvente
recomandărilor din raportul Comisiei privind protejarea intereselor financiare ale UE –Combaterea
fraudei, 2015; d)Sistemul de detectare timpurie și de excludere (EDES) - Grupul menționat la
articolul 108 din Regulamentul financiar; e)Prezentare generală anuală conținând informații
referitoare la rezultatele Programului Hercule III în anul 2016.
Bugetul conferă UE o veritabilă valoare adăugată. Trebuie acționat ca fiecare ban să fie
cheltuit având interesul cetățenilor. Lupta împotriva fraudei și a corupției trebuie să fie mai intensă
30
A fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 248/18.09.2013;
31
32
33
34
35
22
ca niciodată. Trebuie să existe convingerea că OLAF este adecvat scopului pentru care a fost creat
și conlucrează cu EPPO fără sincope și cu eficiență. Trebuie menținut un OLAF puternic, care să
completeze abordarea în materie de drept penal a EPPO cu ajutorul unor investigații administrative
solide.
2.3.Nereguli și suspiciuni de fraude: concepte, motivații, detectare și raportare
În sensul Regulamentului (CE) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind
protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, termenul „neregulă” reprezintă un
concept larg şi acoperă atât neregulile intenționate, cât şi pe cele neintenționate comise de
operatorii economici.
Articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2988/951 defineşte „neregula” ca:
„orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui
agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele
gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii,
colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate.
În sensul fondurilor structurale, o definiție adaptată este stabilită în articolul 1a din
Regulamentul (CE) nr. 1681/94: „«neregulă» înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului
comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar
putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea
unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general”. Aceeaşi definiţie este dată şi în articolul 2
alineatul (7) al Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului.
Pentru perioada de programare 2014-2020, găsim în Regulamantul (CE) nr. 1303/2013
definiția neregulii ca fiind: ”orice încălcare a dreptului Uniunii sau a dreptului național în
legătură cu aplicarea sa care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic
implicat în implementarea fondurilor ESI, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la
adresa bugetului Uniunii prin impunerea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului Uniunii.”
În legislația românească termenul de “neregulă” este definit în OUG nr. 66/2011 ca fiind:
„orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale
și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în
baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității
cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia
bugetul Uniunii Europene/ bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice
naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.”
Articolul 1a, alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1681/94 defineşte „suspiciunea de
fraudă” ca „o neregulă care determină inițierea unei proceduri administrative sau judiciare la
nivel național pentru a stabili existența unei intenții, în special de fraudă”. Această definiție este
reprodusă în articolul 27 alineatul (c) din Regulamentul (CE) nr. 1828/2006 și reformulată în
Regulamentul (UE) nr. 1970/2015, la art.2, lit. a “suspiciunea de fraudă înseamnă o neregulă
care determină inițierea unei proceduri administrative sau judiciare la nivel național în vederea
stabilirii existenței unui comportament intenționat, în special a unei fraude, astfel cum este
prevăzută la art.1, alin.1, lit.a din Convenția elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul UE
privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților europene”.
23
Tratatul de instituire a Uniunii Europene, privind protecția intereselor financiare ale
Comunităților Europene2 defineşte „fraudă”, din punct de vedere al cheltuielilor, ca pe orice act
sau omisiune intenționată legată de:
• utilizarea sau prezentarea de declaraţii sau documente false, incorecte sau incomplete,
care are ca efect deturnarea sau reţinerea incorectă de fonduri din bugetul general al
Comunităţilor Europene sau din bugetele gestionate de Comunităţile Europene sau în numele
acestora;
• nedezvăluirea de informaţii şi încălcarea unei obligaţii specifice, cu acelaşi efect;
• utilizarea improprie a acestor fonduri în alte scopuri decât cele pentru care au fost iniţial
acordate.
În legislația românească, termenul de „fraudă” este definit în OUG nr. 66/2011 ca fiind:
„infracțiunea săvârșită în legătură cu obținerea ori utilizarea fondurilor europene și/ sau a
fondurilor publice naționale aferente acestora, încriminată de Codul penal ori de alte legi
speciale”;
Există o clasificare care împarte fraudele în trei tipuri, conform Asociației Experților
Autorizați în Investigarea Fraudelor:
1)Manipularea intenționată a declarațiilor financiare (de exemplu, raportarea incorectă a
veniturilor);
2)Orice tip de deturnare de bunuri tangibile sau intangibile (de exemplu, rambursări
frauduloase de cheltuieli);
3)Corupție (de exemplu, mită, manipularea procedurilor de achiziții publice , nedeclararea
conflictelor de interese, deturnare de fonduri).
Sursa: Suportul de curs MANAGEMENTULUI FRAUDELOR ȘI NEREGULILOR ÎN CONTRACTELE

FINANȚATE DIN FESI, APLICAREA CORECȚIILOR FINANCIARE elaborate în cadrul proiectului
“Instruire pentru structurile din cadrul sistemului de coordonare, gestionare şi control al FESI în România,
pe tematici prioritare pentru dezvoltarea capacităţii manageriale pentru sistemul de coordonare, gestionare și
control al FESI", cod proiect 3.1.028, cod SMIS 118455, Proiect co-finanțat din Fondul European de
Dezvoltare Regională (FEDR) prin Programul Operațional Asistență Tehnică (POAT) 2014-2020, pag.15;
Motivele care stau la baza fraudelor. Există trei elemente care stau la baza comiterii
fraudelor, care pot fi rezumate sub forma unui „triunghi al fraudei”36:
Conceptul de triunghi al fraudei a fost iniţiat de cercetătorul în domeniul fraudelor Dr. Donald R. Cressey. A se
36
vedea „The Handbook of Fraud Deterrence”, de Harry Cendrowski, James P. Martin şi Louis W. Petro, 2007, p. 41.
24
• opportunity – oportunitate • rationalization – justificare • financial pressure – presiune
financiară
Oportunitatea: Chiar dacă o persoană are un motiv, trebuie să existe şi o oportunitate.

Sistemele deficitare de control intern pot genera o oportunitate (presupusa probabilitate ca frauda
să nu fie detectată reprezintă un considerent esenţial pentru autorul fraudei).
Exemple de puncte slabe ale sistemelor de control intern sunt deficiențele referitoare
la: • supraveghere şi revizuire; • separarea funcțiilor; • aprobarea de către organele de conducere;
• controlul sistemelor.
Frauda poate apărea, de asemenea, în cazul în care nu sunt efectuate controale sau
persoanele cu funcții de autoritate creează şansele ca aceste controale existente să nu fie luate în
considerare.
Justificare: O persoană poate formula o justificare prin explicarea rezonabilă a actelor
sale, de exemplu „este corect să procedez astfel – merit aceşti bani” sau „au o datorie față de mine”,
„iau banii doar cu împrumut – îi voi restitui”.
Presiune financiară, stimulent sau motivație: Factorul „nevoie sau aviditate”. Simpla
aviditate poate reprezenta de multe ori un motiv puternic. Alte presiuni pot apărea din problemele
financiare personale sau din vicii personale precum jocurile de noroc, dependența de droguri etc.
„Spargerea triunghiului fraudei”37 reprezintă cheia prevenirii fraudelor. Dintre cele trei
elemente, oportunitatea este cel mai direct afectată de sistemele solide de control intern şi, prin
urmare, este elementul cel mai uşor de gestionat.
Priorități strategice privind frauda sunt următoarele:
a)Prevenirea prin: • instruire; • conștientizare; • diseminare/dialog; • ghiduri/compendii
de bune practici; • schimb de experiență operațională; • metodologii/instrumente de evaluare a
riscurilor; • măsuri eficace și proporționale de combatere.
b)Detectarea prin: • detectarea surselor (verificări eficiente); • proceduri adecvate; •
instrumente/platforme specifice (ARACHNE, PREVENT); • măsuri eficiente de raportare.
37
A se vedea „The Handbook of Fraud Deterrence” de Harry Cendrowski, James P. Martin şi Louis W. Petro, 2007,
p. 41.
25
c)Investigarea/controlul/urmărirea prin: • protocoale, acorduri interinstituționale; • probe
concludente.
d)Măsuri corective prin: • reduceri/corecții financiare adecvate; • întreruperi și suspendări;
• recuperări și urmărire debite.
FRAUDA acoperă o gamă largă de nereguli și acte ilegale laolaltă, caracterizate prin
înșelăciune intenționată și/sau declarații/documente false, care aduc atingere intereselor financiare
ale UE. Astfel, componenta de înşelăciune intenționată este cea care deosebeşte FRAUDA de
termenul generic de NEREGULĂ.
Un reprezentant al unei societăți comerciale a făcut declarații false cu privire la statutul de
IMM, atunci când a solicitat finanțare/subvenție UE. Reprezentantul a depus un bilanț anual
modificat și a declarat un număr mai mic de angajați, în scopul de a îndeplini criteriile de
eligibilitate pentru IMM-uri și de a primi finanțare/subvenție UE. (R: FRAUDĂ = intenția de a
înșela cu privire la statutul societății (dimensiunea financiară și a resurselor umane) + prezentarea
de documente modificate/false).
Intr-un proiect de infrastructură rutieră antreprenorul are de montat plăci publicitare cu date
de identificare ale proiectului și sigla UE de-a lungul unui drum expres. Plăcile nu au fost montate,
iar costurile prevăzute prin contract nu au fost solicitate la plată. (R: NEREGULĂ = lipsa
intenției)
Un grup de operatori economici independenți s-au unit să elaboreze o strategie de ofertare
pentru mai multe proceduri de achiziții publice lansate într-o anumită regiune. Societățile
comerciale se situau pe o poziție de monopol. Prin strategia de ofertare au agreat asupra prețurilor
de ofertare pe care urmau să le înainteze în procedurile de atribuire. (R: FRAUDĂ = înțelegere de
tip cartel, coluziune).
Autoritatea contractantă publică anunțurile de participare pentru mai multe contracte de
furnizare, chiar înainte de vacanța de Crăciun, cu termene minime până la depunerea ofertelor de
către potențialii ofertanți, fără a ține cont de complexitatea contractului de achiziție
publică/acordului cadru. (R: NEREGULĂ = fără intenție, denotă proasta planificare respectiv
managementul defectuos al autorității contractante, sau FRAUDĂ = cu intenție, dacă autoritatea
contractantă a limitat în mod intenționat competiția, respectiv participarea unui număr mai mare
de potențiali ofertanți în procedurile de atribuire).
Ciclul Anti-Fraudă. FRAUDA trebuie să fie abordată într-o manieră comprehensivă. O
acțiune izolată are probabilitatea cea mai mare să nu conducă la combaterea eficientă a fraudei, ci
doar a unui caz izolat.
IMPORTANT! În scopul de a limita fenomenul de fraudă sunt necesare acțiuni complete.
Ciclul anti-fraudă este menit să faciliteze o abordare comprehensiva în combaterea fraudei.
26
A.Prevenirea fraudei. Articolul 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
(TFUE) cere Comisiei și statelor membre să combată fraudele și orice alte activități ilegale care
aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Prevenirea și detectarea fraudelor reprezintă, prin
urmare, o obligație generală pentru toate serviciile Comisiei în cadrul activităților lor zilnice care
implică utilizarea resurselor. Comisia Europeană execută bugetul UE în conformitate cu principiile
bunei gestiuni financiare (articolul 317 TFUE).
Comisia s-a angajat să garanteze că acest cadru, politicile, normele și procedurile în vigoare
permit prevenirea și detectarea eficace a fraudelor38. Prevenirea și detectarea fraudelor se află în
centrul politicilor antifraudă ale Comisiei. Cu toate acestea, alți factori sunt la fel de importanți, și
anume eficacitatea și eficiența investigațiilor, recuperarea rapidă a sumelor plătite în mod
nejustificat de la bugetul UE, precum și sancțiunile cu efect descurajator.
Statele membre gestionează aproape toate veniturile bugetului UE. Totodată, acestea
gestionează în comun cu Comisia aproximativ 80 % din cheltuielile bugetare. Restul de 20 % sunt
gestionate direct de serviciile Comisiei, parțial împreună cu administrațiile din țări din afara UE și
cu organizațiile internaționale.
Bugetul UE reprezintă banii contribuabililor, care trebuie să servească exclusiv pentru
punerea în aplicare a politicilor aprobate de legiuitorul UE. Cu toate acestea, în 2009, statele
membre au raportat cazuri de suspiciuni de fraudă, însumând 279,8 milioane EUR, care implică
fonduri UE gestionate la nivel național39.
Aceasta reprezintă doar o indicație cu privire la impactul financiar al chestiunii și nu se
poate considera că se referă la cazuri confirmate de fraudă sau că sumele sunt nerecuperabile.
Acest lucru arată încă că sunt necesare eforturi de prevenire și că măsurile în vigoare trebuie să fie
adaptate în mod periodic pentru a contracara noi forme de fraudă.
Prevenția = lupta împotriva fraudei trebuie să fie pro-activă; trebuie să fie combătută prin
mecanisme de prevenire puternice, cu scopul de a minimiza viitoarele OPORTUNITĂȚI pentru
fraudă („spargerea triunghiului fraudei”) și de a combate potențiale JUSTIFICĂRI ale
comportamentului fraudulos.
Unelte uzuale de prevenţie a fraudei:
a)politici și strategii pentru dezvoltarea unei culturi antifraudă, inclusiv mesaje fără
echivoc la nivel politic și de management de top („intoleranță totală pentru fraudă”), legislație
de protecție împotriva fraudei;
b)responsabilități clare în verificarea, controlul și combaterea fraudei;
c)sensibilizarea și instruirea personalului inclusiv dezvoltarea unei culturi etice;
38
Definiția fraudei poate fi găsită în articolul 1 din convenția elaborată pe baza articolului K.3 din Tratatul privind
Uniunea Europeană referitor la protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO C 316, 27.11.1995, p.
49).
39
COM (2010)382, p. 6. Această cifră se referă la o fază incipientă, după deschiderea investigațiilor privind neregulile,
în cazurile în care există o primă suspiciune privind existența unui infracțiuni penale;
27
d)instrumente performante de analiză și evaluare a riscurilor de fraudă;
e)mecanisme de raportare eficiente și unitare;
f)cooperare inter - și intra - instituțională, etc.
Tehnicile de prevenție vizează reducerea ocaziilor de a comite fraude prin dezvoltarea și
aplicarea unui sistem de management și control intern solid, combinat cu o evaluare pro-activă,
structurată și direcționată a riscului de fraudă și activități complexe de sensibilizare, instruire și
dezvoltare a unei culturi etice.
Structura schematică care combină tehnicile de prevenție este prezentată astfel 40:

Cultura etică = element cheie atât pentru descurajarea potențialilor autori de fraude cât și
pentru maximizarea angajamentului personalului în combaterea fraudei; poate fi creată printr-o
combinație de politici și structuri antifraudă specifice, dar și prin funcționarea unor mecanisme și
comportamente cu caracter general:
Mandatul - mesajul ferm al autorității de management de a accede la cele mai înalte
standarde etice;
Atitudinea conducerii - declarația managementului de top a autorității de management că
se așteaptă la cele mai înalte standarde etice din partea personalului propriu și a beneficiarilor;
Codul de conduită41 - cod de etică fără echivoc pe care trebuie sa-l respecte întreg
personalul autorității de management (respectarea principiilor de integritate, obiectivitate,
responsabilitate și onestitate).
Responsabilități, sensibilizarea și instruirea personalului - definirea clară a
responsabilităților (contribuie la implementarea unui SMC eficient și funcțional în special pentru
combaterea fraudei), sensibilizarea (prin politici antifraudă, buletine informative, publicitate pe
40
Evaluarea riscului de fraudă și măsuri antifraudă eficace și proporționale, EGESIF 14-0021-00;
41
Legea 7/2004, actualizată în anul 2014 cu privire la Codul de conduită a funcționarilor publici;
28
pagina oficiala de internet) și instruirea/formarea (responsabilități specifice, mecanisme de
raportare).
Sistemul de management și control - este elementul cheie de apărare împotriva
potențialelor fraude dar și de detectare a potențialelor fraude.
IMPORTANT!
1)În politica antifraudă trebuie să se acorde o importanță deosebita evitării conflictului de
interese (declarații, informări, sesiuni de instruire, broșuri etc.) în scopul de a limita la maximum
riscul de apariție a acestuia.
2)Formarea profesională continuă a personalului are scopul de a menține vigilența și pentru
împrospătarea/actualizarea informațiilor în privința riscurilor de fraudă și a masurilor antifraudă
eficace.
Drept urmare, eficacitatea măsurilor de prevenire a fraudei depinde de robustețea și
precizia sistemului administrativ de punere în aplicare a acestora:
-legislație de protejare împotriva fraudei;
-politică de transparență susținută de o comunicare extinsă pentru sensibilizarea
publicului;
-un puternic sistem de management și control intern;
-un nivel ridicat al standardelor etice în rândul personalului implicat în protecția
intereselor financiare ale UE (o declarație clară și vizibilă că angajații se străduiesc să atingă
standarde etice înalte, codul de conduit lipsit de ambiguitate, care să acopere inclusiv problema
conflictului de interese);
-politică adecvată pentru gestionarea resurselor umane (personal cu experiență și
mobilitate obligatorie pentru a limita riscurile de conflict de interese, etc.);
-management structurat, practic și orientat spre evaluarea riscului de fraudă;
-strategie de formare anti-fraudă;
-cooperare strânsă între organismele de la nivel național și european.
B.Detectarea și raportarea - implică activități procedurale și programe proiectate să
identifice frauda/neregula pentru care există riscul de apariție sau frauda/neregula comisă; indiciile
de fraudă pot fi detectate de către diverși actori (funcționarii instituțiilor/organismelor publice,
auditori externi/independenți, solicitanți/beneficiari/parteneri, operatori economici aflați într-o
competiție, jurnaliști de investigație).
Căile/tehnicile de prevenire (cultura etică, SMC solid și eficient, politici antifraudă,
instruiri și responsabilități ale personalului etc.) nu sunt îndeajuns de protective împotriva fraudei,
astfel ca s-au construit alte tipuri de unelte care să permită autorităților responsabile detectarea
comportamentului fraudulos și a autorilor acestora.
Unelte uzuale de prevenire a fraudei:
-Mecanisme de evaluare a riscului de apariție a fraudelor;
-Proceduri specifice de depistare a fraudelor;
-Tehnici și instrumente specializate de analiza și alertare;
-Mecanisme eficiente de raportare.
Astfel de mecanisme și tehnici de detectare și raportare a fraudei se pot grupa în:
-Dezvoltarea comportamentului profesional - prin formarea, conștientizarea și
responsabilizarea personalului în utilizarea de tehnici și instrumente specializate și orientate în
evaluarea riscurilor și depistarea fraudelor;
29
-Alertele („red flags”) sau indicatorii de fraudă - sunt indicații despre potențiale
activități frauduloase sau fraude și presupun verificări suplimentare imediate pentru a confirma
sau infirma potențiale fraude sau activitatea frauduloasă;
IMPORTANT! Existența unei alerte nu înseamnă că frauda a apărut sau ar putea apărea,
ci că situația ar trebui să fie verificată și monitorizată cu toată atenția cuvenită.
Elaborarea de compendii de cazuri privind practicile frauduloase detectate de către
autoritățile de management, Autoritatea de Audit și Departamentul pentru Lupta Antifraudă
(DLAF) ar fi benefică pentru toți actorii implicați în utilizarea fondurilor UE, atât în ceea ce
privește eficientizarea etapelor de analiză și evaluare a riscurilor și a potențialelor fraude cât și în
ceea ce privește efectul demoralizator pentru persoanele fizice și juridice care au tendința de a
desfășura activitatea frauduloasă.
Mecanisme de raportare - stabilesc și promovează metode și instrumente precise de
raportare a suspiciunilor de fraudă/neregulă și a punctelor slabe dintr-un SMC.
IMPORTANT! Un mecanism precis de raportare cu autoritatea de audit, cu CE (OLAF),
cu organele de verificare și control și cu organele de anchetă, asigură o coordonare eficienta și
eficace în combaterea corupției (inclusiv a fraudei).
Instruirea și informarea personalului cu privire la aplicarea metodologiilor și
utilizarea instrumentelor de raportare trebuie să asigure că aceștia:
-înțeleg unde ar trebui sa raporteze suspiciuni de comportament sau acțiuni frauduloase;
-au încredere că personalul de conducere ia masuri în ceea ce privește suspiciunile;
-au încredere că pot raporta în mod confidențial și că organizația nu tolerează presiuni
și/sau represalii împotriva personalului care raportează suspiciuni.
Drept urmare, eficacitatea măsurilor de depistare a fraudei depinde, ca și în cazul
prevenirii, de robustețea și precizia sistemului administrativ de implementare a acestora:
-proceduri clare și eficiente pentru tratarea suspiciunilor de fraudă și pentru comunicarea
rapidă către autoritățile competente;
-o politică clară și protectivă pentru alertare/ denunțare („whistleblowing”);
-utilizarea instrumentelor și tehnicilor de analiză și detectare a fraudelor;  formarea
profesională;
-un mecanism de raportare clar și eficient.
Mecanismul de analiză și raportare:
-are o importanță deosebită, atât pentru CE (OLAF), cât și pentru statul membru, deoarece
permite o mai bună cunoaștere a tipologiei și modelului de fraudă, amploarea/dimensiunea și
aplicarea celor mai eficiente metode de depistare;
-este foarte util în identificarea celor mai vulnerabile sfere de acțiune, astfel încât măsurile
adoptate pentru a diminua riscurile să aibă eficiență maximă;
-face personalul mai vigilent în ceea ce privește depistarea fraudei.
C.Gestionare şi Control = mecanism de investigare și stabilire a prejudiciului și inițierea
unei anchete judiciare pentru stabilirea culpei; autoritatea de management este responsabilă pentru
transmiterea cazului de fraudă către autoritățile competente de cercetare și urmărire penală
naționale, dar și către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) în conformitate cu
dispozițiile naționale și europene (art. 122 din RDC).
Eficacitatea măsurilor de investigare și urmărire penală depinde de existența unor
structuri și sisteme administrative puternice, în special:
30
-reguli/norme clare și eficiente privind schimbul de informații și date între autoritățile
administrative și cele judiciare;
-cooperarea strânsă și facilă între autoritățile administrative și cele judiciare;
-specializarea anchetatorilor și procurorilor în domeniul FESI;
-formarea continuă în domeniul gestionarii FESI.
D.Măsuri corective și recuperare = vizează recuperarea sumelor plătite necuvenit, de la
beneficiari, de către autoritățile de management.
IMPORTANT!
-Aplicarea măsurilor corective/sancțiunilor precum și vizibilitatea acestora (prin orice
mijloace legale), reprezintă un factor major de descurajare a potențialilor autori de fraude.
-Excluderea de la finanțare sau din procedurile de atribuire a contractelor de achiziție
publică a autorilor care au comis fraude, este, de asemenea, deosebit de importantă din perspectiva
descurajării potențialilor autori de fraude Autoritățile de management ar trebui sa faciliteze
procesul de investigație și să acționeze decisiv pentru recuperarea fondurilor UE şi, după caz, în
procedurile juridice civile sau penale.
-Eficacitatea măsurilor de recuperare a prejudiciului depinde, ca și în cazul
mecanismelor de investigare și urmărire, de existența unor structuri și sisteme administrative
solide, în special:
-un sistem de sancțiuni administrative și/sau judiciare eficiente, descurajatoare,
proporționale și mai dure decât cele aplicate neregulilor;
-numirea autorităților cu responsabilități clare pentru aplicarea corecta a sancțiunilor;
-un sistem eficient și eficace pentru recuperarea FESI;
-un sistem de monitorizare și evaluare statistică;
-instruirile, formările profesionale, instrumente practice și manuale.
În continuare trecem în revistă modalități de comitere a infracțiunilor în cadrul
proiectelor cu fonduri europene. Printre acțiunile care implică fraude în cadrul proiectelor
finanțate din fonduri europene se numără următoarele:
• falsificarea evidențelor contabile ale entității pentru a ascunde existența unor obligații de
plată a taxelor și impozitelor restante, precum și a contribuțiilor la asigurările sociale;
• falsificarea prin contrafacerea unor certificate de atestare fiscală în scopul ascunderii
situațiilor de insolvență financiară;
• completarea cu date false a cererilor de finanțare nerambursabilă în legătură cu experiența
firmei într-un anumit domeniu și posibilitățile reale de pregătire și realizare a proiectului;
• falsificarea istoricului societății în ceea ce privește experiența profesională în domeniu și
introducerea fictivă în proiecte a unor experți-cheie;
• falsificarea cererii de finanțare nerambursabilă prin introducerea în bugetul proiectului a
unor cheltuieli supradimensionate bazate pe oferte financiare nereale, în scopul obținerii unor
finanțări cu un cuantum peste valoarea reală de implementare a acestuia;
• evaluarea fictivă a ofertelor de către comisiile de evaluare;
• cereri de ofertă și oferte false provenite de la societăți inexistente;
• introducerea în procedurile de achiziții a unor entități care nu și-au dat acceptul și nu au
participat la licitație;
31
• întocmirea în fals a declarațiilor de confidențialitate și imparțialitate ale membrilor
comisiei de evaluare;
• ascunderea pe baza unor declarații false a conflictului de interese dintre firmele ofertante
și membrii comisiei de evaluare;
• fabricarea de acte financiar-contabile privind achizițiile de bunuri și servicii cu scopul de
a ascunde utilizarea incorectă a fondurilor comunitare;
• falsificarea devizelor de lucrări și a documentelor subsecvente acestora privind
executarea activităților din proiect;
• decontarea unor cheltuieli pentru activități fictive;
• falsificarea prin contrafacere a semnăturilor unor persoane care nu au participat la
activitățile din proiect privind transportul, cazarea și diurna acestora;
• suprafacturarea costurilor proiectului;
• facturarea de servicii inexistente;
• falsificarea CV-urilor profesionale;
• comandarea unui audit financiar pentru acoperirea fraudei privind utilizarea fondurilor
alocate.
Există numeroase acronime și cuvinte tehnice folosite în mod frecvent în astfel de situații.
Într-un studiu făcut de PricewaterhouseCoopers sunt prezentate noțiunile respective pentru a atrage
atenția utilizatorilor și totodată pentru prevenirea acestor fenomene.
În continuare redăm câteva dintre conceptele mai importante:
• frauda contabilă – situațiile financiare și/sau alte documente sunt modificate ori
prezentate astfel încât să nu reflecte valoarea reală sau activitățile financiare ale organizației. Acest
lucru poate implica manipulări contabile, împrumuturi frauduloase și tranzacții neautorizate;
• mita – utilizarea ilegală a unei poziții oficiale pentru a obține un avantaj. Aceasta poate
implica promisiunea unui beneficiu economic sau a altor favoruri, folosirea intimidării ori a
șantajului. De asemenea, mita se poate referi și la acceptarea unor astfel de stimulente. Exemplele
specifice includ extorcarea, cadourile (cu atașamente), plățile efectuate în vederea facilitării unor
acțiuni etc.;
• corupția – conduită necinstită sau frauduloasă a celor aflați la putere, implicând în mod
obișnuit mita sau conflictul de interese. Corupția rămâne cea mai mare problemă cu care se
confruntă societatea actuală;
• mita și corupția – definite deseori ca abuzuri ale puterii, acestea sunt comise de persoane
care se află în poziții de autoritate. În fond, mita și corupția au fost prezente de când au început
oamenii să se organizeze în societăți recunoscute și cu siguranță vor continua să fie puternice și pe
viitor;
• criminalitatea informatică – orice infracțiune comisă sau facilitată prin utilizarea
echipamentelor informatice;
• atacul cibernetic – activitate care urmărește să afecteze disponibilitatea,
confidențialitatea sau integritatea sistemelor informatice;
• achiziționarea frauduloasă – conduită ilegală care implică achiziționarea de bunuri sau
servicii pentru organizație ori procese de licitație;
• evaziunea fiscală – practică ilegală în care o organizație sau o corporație evită în mod
intenționat să își plătească adevărata sarcină fiscal.
32
Strategia antifraud - principii și priorități.
Strategia antifraudă a Comisiei se aplică atât la capitolului privind cheltuielile, cât și
capitolului privind veniturile la buget. În România Sistemul Naționl de Luptă Anti Fraudă
(SNLAF) 2017 - 2023 cuprinde măsuri pentru latura de venituri la bugetul UE (complementar
măsurilor pentru latura de cheltuieli a bugetului UE), răspunzând, astfel, în integralitate rigorilor
art. 325 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
Prin SNLAF se urmăreşte totodată coordonarea eforturilor de prevenire a fraudei,
întreprinse de toți partenerii naționali, pentru o absorbție ridicată şi sănătoasă a fondurilor europene
şi pentru o contribuție bugetară completă a României la bugetul UE.
Pe de altă parte, SNLAF va duce la o îmbunătățire a percepției instituțiilor şi cetățenilor
europeni asupra capacității României de a întreprinde acțiuni coordonate şi de a fi un partener de
încredere.De aceea, SNLAF vizează consolidarea cadrului legal, prin actualizarea actelor
normative incidente sau adoptarea de noi acte, întărirea capacității instituționale prin pregătirea
profesională a personalului, prin utilizarea de soluții IT şi baze de date extinse, prin comunicare
interinstituțională şi schimb de informații constante.
Totodată, SNLAF oferă cadrul necesar pregătirii instituțiilor față de schimbările legislative
adoptate de legiuitorul european şi intervenite pe parcursul implementării acesteia.SNLAF va crea
şi operaționaliza rețele profesionale care vor asigura infrastructura necesară implementării acesteia
şi îmbunătățirea cooperării instituționale. Valoarea adăugată a SNLAF constă şi în faptul că aceste
rețele şi rezultatul activității lor vor ultraactiva strategia.
Marile principii directoare și obiective ale politicii Comisiei transpuse în SLAF în acest
domeniu sunt următoarele:
-Etică. Comisia și celelalte autorități responsabile cu gestionarea fondurilor UE trebuie să
respecte cele mai riguroase standarde în materie de comportament etic și de integritate. Personalul
acestora trebuie să respecte aceste standarde și trebuie să fie format în mod corespunzător pentru
a recunoaște riscurile de fraudă și pentru a fi conștientizat cu privire la necesitatea de a o combate.
-Transparență sporită. Acesta este un instrument important în lupta împotriva fraudei. În
măsura în care acest lucru este posibil, informațiile relevante cu privire la utilizarea fondurilor UE
trebuie să fie disponibile într-un format care să poată fi auditat, comparat și analizat în scopuri
antifraudă, sub rezerva normelor pertinente referitoare la protecția datelor42.
Prevenirea fraudelor. Elaborarea programelor de cheltuieli reprezintă prima etapă în
prevenirea eficace a fraudelor. Prin urmare, în studiile de fezabilitate și în evaluările de impact,
după caz, se va introduce o analiză cu privire gradul de expunere la riscul de fraudă. În stadiul de
punere în aplicare a programelor, mecanisme de monitorizare și control eficace, bazate pe
potențialul de risc, ar trebui să garanteze atenuarea corespunzătoare a riscului de fraudă.
Capacitate efectivă de investigare. Instrumentele și stimulentele adecvate sunt
importante pentru detectarea și investigarea eficace a fraudelor. În cazul în care se suspectează o
fraudă, organismele antifraudă trebuie să beneficieze de accesul confidențial la informațiile
necesare, în colaborare cu instituțiile și organismele în cauză, pe o pistă de audit și în conformitate
cu reglementările în vigoare. În plus, instituțiile și organismele în cauză trebuie să primească, din
partea organului de anchetă, informații adecvate și prompte care să îi permită luarea de măsuri de
42
A se vedea articolele 29 și 30 din Regulamentul financiar (principiul transparenței).
33
precauție și în vederea împiedicării continuării unei nereguli sau fraude cu impact asupra bugetului
UE. Denunțătorii, martorii și informatorii trebuie să aibă acces cu ușurință la proceduri sigure și
rapide de raportare a cazurilor de fraudă.
Sancțiuni. Justiția trebuie înfăptuită cu respectarea legalității și într-un termen rezonabil.
Procedurile trebuie să prevadă standarde sporite pentru respectarea legalității, utilizând mecanisme
care să permită o acțiune rapidă și independentă. În plus față de aplicarea de sancțiuni adecvate,
este important ca persoanele condamnate și sancționate administrativ să fie private efectiv de
produsele infracțiunii săvârșite, iar resursele fraudate trebuie recuperate.
Buna cooperare între actorii interni și externi. În special, cooperarea armonioasă dintre
UE și autoritățile naționale competente, precum și între serviciile din cadrul tuturor instituțiilor în
cauză reprezintă o precondiție pentru combaterea eficientă a fraudei. Comisia ia în considerare
rolul important al partenerilor săi în implementarea programelor, în special în cadrul gestiunii
partajate
Fiecare instituție care gestionează fonduri europene poate deține un rol în cel puțin
una dintre cele patru etape prezentate mai sus.

2.4.Gestionarea neregulilor/cazurilor de fraudă studiu comparativ43: nivel național și nivel

European- Cazuistică și jurisprudență relevantă; Exemple relevante;
Importanța identificării timpurii a neregulilor/potențialului de fraudă cu fonduri europene
în noile state membre
43
Consolidarea unui sistem eficient de control pentru prevenirea fraudelor cu fonduri europene în noile state membre
în perioada 2014 - 2020 studiu comparat: România, Bulgaria, Ungaria, Croația, IPP 2015;
34
Conform Raportului anual al Comisiei Europene privind Protecția intereselor financiare
ale UE și combaterea fraudei (2013), România se înscria pe a doua poziție în clasamentul țărilor
cu cele mai multe suspiciuni de fraudă înregistrate – 109 (după Italia), urmată de Bulgaria și
Polonia. În privința sumelor implicate în fraudele raportate de România, acestea se ridicau la 36,5
milioane de euro, la un volum de corecții financiare de aprox. 230 milioane de euro (pentru
perioada 2011 – 2014).
România ocupa locul al doilea ca număr de suspiciuni de fraudă transmise către CE, al
treilea ca volum financiar, după Italia și Polonia (2013). Volumul financiar asociat fraudelor
raportate de România reprezintă 12,7% din totalul volumului financiar al fraudelor pentru toate
cele 27 de state membre.44 Trebuie subliniat faptul că, în România numărul ridicat suspiciuni de
neregulă/fraude pleacă şi de la faptul că în prezent legislația națională definește neregula şi frauda
mai larg decât legislația europeană.
Astfel, Regulamentul 1303/2013 stabilește ca neregulă “orice încălcare a legislației
europene sau a legislației naționale în legătură cu aplicarea acesteia care rezultă dintr-un act sau o
omisiune a unui operator economic … care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa
bugetului UE”.
Forma actuală a OUG 66/2011 adaugă la definiția din regulament și: încălcarea legislației
naționale care nu are legătură cu aplicarea legislației europene, orice abateri de la regularitate sau
conformitate (care nu constituie abateri de la legalitate), orice abateri de la prevederile contractelor
de finanțare. Consecința este raportarea unei rate superioare de eroare și declararea unor cheltuieli
ca neeligibile, exclusiv în baza acestor prevederi ale legislației interne, deși acestea ar putea fi
considerate eligibile conform legislației europene.
Conform definiției actuale din OUG 66, frauda este definită ca ”orice infracțiune în
legătură cu obținere și utilizare fondurilor europene… prevăzută de Codul penal sau alte legi
speciale”.
La nivel european frauda este definită de Convenția pentru protecția intereselor
financiare ale Comunităților Europene într-un sens mult mai restrâns, respectiv doar la 3
situații:
- fals in declaratii cu efect obtinerea pe nedrept de fonduri ;
- schimbarea destinatiei fondurilor;
- fals in declaratii care are ca efect diminuarea veniturilor UE.
Aceste 3 situații au fost preluate în legislatia penală națională fiind prevăzute și pedepsite
prin legea nr. 78/2000, art. 181 – 185 . Orice altă infracțiune prevăzută de Codul penal sau alte legi
speciale decât Legea 78 nu constituie şi fraudă, în sensul Convenției şi al Tratatului TFUE.
Aceasta va fi în continuare urmărită și pedepsită conform legislației penale naționale, fără
a fi raportată ca fraudă și fără a fi luate măsuri de suspendare a plăților la suspiciune. Efectele
acestei situații constau în identificarea riscuri de fraudă exagerate, creșterea numărului de fraude
confirmate, creșterea numărului de suspiciuni, suspendarea nejustificată de rambursări sau
contracte de finanțare, declararea de sume neeligibile.
Aceste realități obligă România să adopte un sistem public inclusiv pârghii instituționale
dar și o înțelegere suficientă la nivelul societății pentru a evita perpetuarea disfuncționalităților
44
Raportul anual al Comisiei Europene privind protejarea intereselor financiare ale UE – anul 2013, disponibil la:
http://ec.europa.eu/anti_fraud/documents/reports-commission/2013/1_act_part1_en.pdf
35
care au generat, în exercițiul financiar 2007 – 2013, corecții în valoarea totală de peste 830 de
milioane euro, respectiv înregistrarea a 532 de dosare de suspiciuni de fraudă cu fonduri europene
la finalul anului 2014. Astfel, modificarea OUG 66/2011 cu actele normative enumerate în prima
parte a temei, la inițiativa MFE a vizat şi corectarea acestor aspecte.
Măsurile necesare pentru noul exercițiu financiar prezentate în cadrul studiului se
referă la:
a.Necesitatea îmbunătățirii cadrului normativ de la nivelul Autorităților de
Management și de Control
Din păcate, când acest echilibru nu este realizat corespunzător, decizii, aparent orientate
către atingerea primului obiectiv menționat - creșterea gradului de absorbție – precum alocarea de
proiecte pe principiul ”primul venit, primul servit45 nu au făcut decât să creeze cadrul și uneori să
determine finanțarea de proiecte propuse de entități cu o capacitate necorespunzătoare și
neverificată adecvat înaintea semnării contractelor de finanțare, conducând ulterior la probleme în
implementare și uneori chiar la blocarea finanțărilor. Sunt cunoscute cazurile unor entități care, cu
o experiență anuală de management a unor bugete ce nu depășeau anterior câteva mii de euro euro,
au ajuns în situația de a câștiga și chiar 2 – 3 proiecte cumulând bugete de milioane de euro (mai
ales în cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane) , riscul unui
management defectuos și implicit a unor nereguli/suspiciuni de fraudă fiind semnificativ îmn
aceste cazuri.
De asemenea, situații ca cele generate în cadrul Programului Sectorial Creșterea
Competitivității Economice pentru care Comisia Europeană a întrerupt plățile în decembrie 2014
ca urmare a identificării în urma activității de audit a unor dovezi care sugerau mai multe încălcări
ale directivei privind achizițiile publice (ex: înțelegeri secrete între firmele ofertante și companiile
care au elaborat documentațiile de atribuire), trebuie să constituie un serios semnal de alarmă și în
același timp un studiu de caz suficient de motivant pentru Autoritățile de Management care vor
gestiona în continuare implementarea unui nou exercițiu financiar în România.
b.Importanța cooperării legislative și administrative pentru identificarea timpurie a
neregulilor și a potențialelor fraude
Situațiile conținând nereguli și chiar o suspiciune de fraudă ating competențele mai multor
instituții, de unde și necesitatea inițierii unor protocoale și relații eficiente de colaborare/schimb
de informații între diverse autorități cu atribuții de management și control.
c.Capacități și practici eficiente pentru controlul timpuriu și prevenirea neregulilor
și a fraudelor
Modificarea cadrului legal în sine nu constituie în România, o condiție suficientă pentru ca
procedurile să funcționeze uniform și eficient în toată țara. Este valabil și în materia
managementului fondurilor europene, la nivelul Autorităților de Management, concentrându-se un
nivel de expertiză solid legat de proceduri de control și sancționare, nu însă și legat de sprijinirea
pro-activă a beneficiarilor să evite producerea unor nereguli sau chiar a unor potențiale situații de
fraudă. Situații cum au fost cele întâlnite pe studiul frecvent în actualul exercițiu financiar și în
care pentru aceeași speță, autorități de control nationale si europene au dat soluții diametral opuse,
trebuie să determine un mod de gândire care să uniformizeze aceste practici care să plece de la
În conformitate cu Ghidul Solicitantului POSDRU 2007 – 2013 disponibil la http://www.fonduri-ue.ro/posdru/

45
images/downdocs/ghid_2011_cg_schita.pdf;
36
premisa necesității corectării și nu doar a sancționării ex post a neregulii/situației generatoare de
potențială fraudă. În acest sens, este de reflectat și asupra asumării responsabilității pe nivel de
competență între toate entitățile implicate în activitatea de control și sancționare.
Cea mai recentă dezbatere a IPP pe tema corecțiilor financiare și a fraudelor a relevat faptul
că există o tendință de “ocolire/pasare” a responsabilității între entitățile de control pe fondul
general al intensificării activității organelor de control penal/anti-corupție, ceea ce din nou trebuie
să constituie un punct de reflecție în preocuparea generală privind dezvoltarea de politici de
prevenție în vederea evitării de nereguli în proiecte cu fonduri europene.
d.Transparența – soluție transversală pentru prevenirea oricăror tentative de
fraudare a fondurilor structurale
Transparența totală față de proiectele cu finanțare din fondurile europene structurale şi de
investiții va reprezenta o soluție eficientă pentru abordarea sistemică a fenomenului fraudei prin
fonduri europene. Aparent, în România, paginile de internet ale Ministerelor și altor instituții
implicate în managementul fondurilor europene, inclusiv platformele de specialitate (Sistemul
Electronic al Achizițiilor Publice – SEAP) pentru domeniul achizițiilor publice, pun la dispoziția
publicului larg o multitudine de informații legate de implementarea proiectelor cu fonduri
europene în România. În realitate, și pe fondul unei lipse de interes sau, mai grav, de neîncredere
a publicului larg pentru rolul crucial pe care aceste fonduri îl au pentru dezvoltarea României, acest
subiect nu genereză o mai mare preocupare, mai ales în rândul jurnaliștilor, având un potențial
extraordinar de detectare timpurie a celor (oameni și practici) care intenționează să implementeze
necorespunzător proiecte de investiții cu fonduri nerambursabile.
2.5.Conflictul de interese în implementarea contractelor cu finanțare europeană
Conflictul de interese – cadrul legal. Reglementările penale și administrative în domeniul

conflictului de interese urmăresc susținerea integrității funcționarilor publici în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu pe care le au în cadrul autorităților sau instituțiilor publice din care fac
parte. Încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese constituie abatere disciplinară și
se sancționează potrivit reglementărilor aplicabile funcționarului public sau activității respective.
O primă reglementare a conflictului de interese, prin raportare explicită la funcționarul
public, a fost cea introdusa în Recomandarea nr. 10/200046 a Comitetului Miniștrilor al Consiliului
Europei:
Art. 13 „Conflictul de interese”
1)„Conflictul de interese se naște în situația în care un funcționar public are un interes
personal de natură să influențeze sau să pară a influența exercitarea imparțială și obiectivă a
funcțiilor sale oficiale.
2)Interesul personal al funcționarului public include orice avantaj pentru el însuși, familia
sa, rudelor apropiate, prietenilor și persoanelor sau organizațiilor cu care acesta are sau a avut
relații de afaceri sau relații politice. Interesul personal poate include orice obligație, financiară sau
civilă, pe care funcționarul public o are.
46
Anexa „Modelul Codului de conduită pentru funcționarii publici”, art. 13;
37
3)Întrucât funcționarul public este, de regulă, singura persoană care știe dacă se află în
această situație, funcționarul public are responsabilitatea personală:
- să aibă în atenție orice conflict de interese real sau potențial;
- să ia măsuri pentru a evita acest conflict;
- să dezvăluie șefului său ierarhic superior orice conflict de acest tip de îndată ce a luat
cunoștință despre el; - să respecte orice decizie finală de a se retrage din situația apărută sau de
a renunța la avantajele care provoacă conflictul”.
4)Ori de câte ori situația o impune, funcționarul public trebuie să declare dacă se afla sau
nu într-un conflict de interese.
5)Orice conflict de interese declarat de un candidat la serviciul public sau la un nou post în
serviciul public, trebuie soluționat înainte de numirea sa.”
În anul 2003 statele membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică (OECD) a prezentat în ghidul „Managementul conflictelor de interese în
serviciul public”, o formă generală a conflictului de interese:
-„…existența unui conflict între îndatoririle publice și interesele private ale unui funcționar
public, interesele private ale funcționarului putând influența în mod necuvenit exercitarea
îndatoririlor și a responsabilităților sale oficiale47.” În legislația națională, prin Legea nr. 161/2003,
a fost introdusă, pentru prima dată, o reglementare unitară privind conflictul de interese, astfel:
-Art. 70 „Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o
demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea
influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care ii revin, potrivit Constituției și altor acte
normative.”
-Art. 4 lit. e) din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită definește conflictul de interese
ca fiind acea situație sau împrejurare în care interesul personal, direct ori indirect, al funcționarului
public este în contradicție cu interesul public, astfel încât afectează sau ar putea afecta
independența şi imparțialitatea sa în luarea deciziilor ori îndeplinirea la timp şi cu obiectivitate a
îndatoririlor care îi revin în exercitarea funcției publice deținute.
Față de cadrul normativ de incriminare a faptelor de corupție, Codul Penal sancționează în
cuprinsul art. 301 folosirea funcției pentru favorizarea unor personae48 și în cuprinsul art. 308
infracțiunile de corupție și de serviciu comise de alte persoane, astfel:
-Art. 301 „Folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane:
1)Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act
prin care s-a obținut un folos patrimonial pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori un afin
până la gradul II inclusiv…
2)Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazurile în care actul sau decizia se referă la
următoarele situații: a) emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative; b) exercitarea unui
drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligații impuse de lege, cu respectarea condițiilor
și limitelor prevăzute de aceasta.”
-Art. 308 „Infracțiuni de corupție și de serviciu comise de alte persoane:
1)Dispozițiile art. 289-292, 295, 297-300 și art. 304 privitoare la funcționarii publici se
aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care
47
Definiție propusă de OECD în ghidul „Managing Conflict of Interest in the Public Service”, 2003, pag. 24;
48
Denumirea articolului („Conflictul de interese”) și conținutul articolului au fost modificate prin Legea nr. 193/2017;
38
exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în
serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2). În acest caz, limitele speciale ale
pedepsei se reduc cu o treime.”
În ceea ce priveşte definirea conflictului de interese la nivelul directivelor europene privind
achizițiile publice, o primă referire poate fi identificată în cadrul Directivei 2014/24/UE a
Parlamentului European și a Consiliului European din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice
și de abrogare a Directivei 2004/18/CE, potrivit căruia “ statele membre se asigură că autoritățile
contractante iau măsurile adecvate pentru a preveni, identifica și lua măsuri în privința conflictelor
de interese apărute în desfășurarea procedurilor de achiziție, astfel încât să se evite orice denaturare
a concurenței și să se asigure un tratament egal pentru toți operatorii economici”.49
Potrivit tezei a 2-a a aceleiași prevederi legale, “conceptul de conflict de interese acoperă
cel puțin orice situație în care personalului autorității contractante sau al unui furnizor de servicii,
care acționează în numele autorității contractante, ce sunt implicați în desfășurarea procedurii de
achiziție sau care pot influența rezultatul acesteia au, în mod direct sau indirect, un interes
financiar, economic sau un alt interes personal, care ar putea fi perceput ca element care
compromite imparțialitatea sau independența lor în contextul derulării procedurii de achiziție".
Conflictul de interese în domeniul achizițiilor publice trebuie analizat, într-o primă etapă,
prin raportare la calitatea de autoritate contractantă50 pe care o au organismele care derulează
proceduri de achiziții publice, precum şi la elementele de natură statutară/ contractuală a
persoanelor implicate în procesul de elaborare a documentației de atribuire.
În momentul derulării procedurii de achiziție publică, se verifică elemente de
incompatibilitate, care derivă din legile speciale aplicabile personalului implicat în derularea
procedurii, precum şi reglementările care definesc/stabilesc conflictul de interese în domeniul
achizițiilor publice.51
Astfel, în ceea ce priveşte legea specială în domeniul achizițiilor publice, aceasta defineşte
conflictul de interese ca reprezentând: "orice situaţie în care personalul autorităţii contractante sau
ai unui furnizor de servicii care acţionează în numele autorităţii contractante, care sunt implicaţi
în desfăşurarea procedurii de atribuire sau care pot influenţa rezultatul acesteia au, în mod direct
sau indirect, un interes financiar, economic sau un alt interes personal, care ar putea fi perceput ca
element care compromite imparţialitatea ori independenţa lor în contextul derulării procedurii de
atribuire."52
Plecând de la definiția furnizată de legiuitor, în procesul de identificare privind existența
unui conflict de interese, se analizează într-o primă etapă reglementările privind conflictul de
interese stabilite de legiuitor în domeniul achizițiilor publice, iar în subsidiar, se analizează textele
de lege aplicabile, prin raportare la statutul personalului autorității contractante care sunt implicați
în procesul de derulare al procedurii de achiziție publică.
49
Art.24 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile
publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE
50
Art.4 alin. (1) din Legea 98/20016 privind achiziţiile publice, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 390 din
23/05/2016;
51
Art.58-63 din Legea 98/20016 privind achiziţiile publice, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 390 din
23/05/2016;
52
Art.59 din Legea 98/20016 privind achiziţiile publice, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 390 din 23/05/2016;
39
Analiza conflictului de interese, trebuie raportată la legislația specifică administrației
publice centrale sau locale53 care stabileşte drepturi şi obligații atât pentru personalul contractual
din cadrul autorităților contractante, cât şi pentru funcționarii publici.
ATENȚIE!
Apariția unor imixtiuni între interesele personale și obligațiile publice ale funcționarilor
publici poate duce la forme de corupție.
La incriminarea unei fapte care întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni,
trebuie luate în seamă două aspecte importante: a. subiectul infracțiunii – funcționarul public/
persoana în accepțiunea dispozițiilor art. 175 din noul Cod Penal, și b. produsul infracțiunii –
folosul patrimonial în sensul dispozițiilor noului Cod Penal.
În ceea ce privește protecția intereselor financiare ale UE și combaterea corupției în
domeniul gestionarii proiectelor finanțate de la bugetul UE, Regulamentul (UE, Euratom) nr.
1046/201854 privind normele aplicabile bugetului Uniunii, tratează conflictul de interese astfel:
Art. 61 (1) „… un conflict de interese există în cazul în care exercitarea imparțială și
obiectivă a funcțiilor unui factor financiar sau ale unui alt factor, menționate la alineatul (1), este
compromisă din motive care implică familia, viața afectivă, afinitățile politice sau naționale,
interesul economic sau orice alt interes personal direct sau indirect.”
Pentru exercitarea funcțiilor de demnitate publică și funcțiilor publice, pentru prevenirea
corupției instituționale, pentru asumarea responsabilităților în evaluarea declarațiilor de avere, a
datelor și informațiilor privind averea, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite pe
parcursul exercitării funcției publice, a incompatibilităților și a conflictelor de interese potențiale
în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 122, activitatea de evaluare a averii, a conflictelor
de interese și a incompatibilităților în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1 se efectuează
de către Agenția Națională de Integritate (ANI) în baza principiilor enunțate în art. 8 alin. (3) din
Legea nr. 176/2010.
Forme ale conflictului de interese. Situațiile de conflict de interese fac de multă vreme
subiectul unei politici specifice. Legislația națională și comunitară, mecanismele de management
în instituțiile publice au menirea să mențină integritatea și promovarea deciziilor dezinteresate.
O politică modernă de prevenire a conflictului de interese trebuie să urmărească
găsirea unui echilibru prin:
-identificarea riscurilor care afectează integritatea autorităților publice și a funcționarilor
publici;
-prin conștientizarea autorităților publice și a funcționarilor publici asupra unor incidente
sau potențiale stări de conflict de interese;
-interzicerea fermă a situațiilor generatoare a conflictelor de interese;
-gestionarea eficienta a situațiilor aparente de conflict de interese;
53
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a
funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei,legea nr. 176/2010 privind integritatea
în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea
altor acte normative, Legea nr.7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici; Legea nr. 2015/2001 a
administraţiei publice locale,legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, Legea nr. 78/2000, privind prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
54
Noul Regulament Financiar în vigoare din data de 8 august 2018;
40
-implementarea unor proceduri eficiente de identificare, dezvăluire, gestionare și
promovare a soluțiilor adecvate situațiilor generatoare sau a celor de conflicte de interese reale.
Fig. Caracterul/tipologia conflictului de interese55

În situația în care un ofertant aflat în conflict de interese câștigă o procedură56 de achiziție

publică și ordonatorul de credite semnează contractul, conflictul de interese devine consumat, așa
încât instrumentele pe care le are la îndemână autoritatea contractantă sunt remedierea 57 situației
prin: 1)rezilierea contractului; 2)sesizarea situației de conflict de interese organelor
abilitate;3)orice alte măsuri în conformitate cu legea.
În situația în care funcționarul public a participat la luarea unei decizii publice, față de care
are interese private și prin care acționează în mod necuvenit în exercitarea atribuțiilor sale,
încălcând prevederile legale, conflictul de interese este consumat.
Zonele cu risc ridicat de apariție a conflictelor de interese sunt: a)achizițiile publice; b)
funcțiile de verificare și control; c)funcțiile de monitorizare; d)funcțiile de relaționare stabilite
între autoritățile publice și entitățile private.
55
Tipuri propuse de OECD în ghidul „Managing Conflict of Interest in the Public Service”, 2003;
56
Conflictul de interese, în sensul art. 58 din Legea nr. 98/2016 respectiv art. 72 din Legea nr. 99/2016 (care transpun
dispozitiile directivelor europene în domeniu), este motiv de excludere din procedura de atribuire în situația în care
nu poate fi remediat pe parcursul procedurii (art. 167 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 98/2016, art 180 alin. (1) lit. e) din
Legea nr. 99/2016).
57
„Remedierea” este posibilă până la finalizarea procedurii de atribuire. Ulterior autoritatea/entitatea contractantă are
dreptul să denunțe unilateral contractul (art. 233 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 98/2016 și/sau să aplice sancțiunile
prevăzute în contractul încheiat, cu emiterea unui document constatator negativ. Autoritatea/entitatea va suporta
amenda prevăzută în capitolul „contravenții și sancțiuni” din legile menționate. Trebuie menționat că orice persoană
interesată are dreptul să solicite în instanță constatarea nulității contractului art.58 alin. (1) si (2) lit .d) din Legea nr.
101/2016
41
Domeniul cu cel mai ridicat risc de apariție a conflictelor de interese îl reprezintă achizițiile
publice, astfel că mecanismele de prevenire a conflictelor de interese trebuie să aibă în vedere
factorul uman, respectiv funcționarul public care, de regulă, este cel mai în măsură să
conștientizeze o astfel de situație conflictuală, având responsabilitatea de:
-a evalua situația care determină apariția unui conflict de interese;
-a acționa rapid și eficient pentru a evita conflictul de interese;
-a informa superiorul ierarhic despre o posibilă circumstanță conflictuală;
-a anula, dacă este posibil, circumstanță conflictuală sau, după caz, de a renunța la
situația care ar conduce la un conflict de interese în raport de activitatea sa.
Cauze și efecte.
Cauzele generatoare de conflicte de interese, incompatibilități și gradul de apariție al lor
pot fi determinate, în principal, de: a)Lipsa de transparență; b)Deficiențe în organizarea și
funcționarea structurilor cu rol de autorități contractante; c)Politizarea excesivă a autorităților
contractante; d)Promovarea nepotismului la angajarea funcționarilor publici;
e)Deprofesionalizarea structurilor cu rol de autorități contractante; f)Lipsa eticii și integrității
profesionale precum și conduita - imorală atât la nivelul autorităților contractante, cât și la nivelul
entităților private; g)Legislația incompletă; h)Cooptarea clientelară a experților evaluatori
independenți; i)Pantouflage; j)Convențiile sau înțelegerile din spatele ușilor închise ale entităților
private cu funcționarii publici etc.
Efectele atribuite conflictelor de interese pot fi rezumate, în general, astfel:  prejudicii
grave aduse intereselor financiare ale UE și bugetelor UE și statului român;  anularea
procedurilor de atribuire ale contractelor de achiziții publice/acordului-cadru, cu impact negativ
financiar asupra fondurilor publice;
Mecanisme de prevenire. Principiile58 care stau la baza prevenirii conflictului de interese
în exercitarea funcțiilor de demnitate publică și funcțiilor publice sunt: 1)imparțialitatea;
2)integritatea; 3)transparența deciziei; 4)supremația interesului public.
În timp ce conflictul de interese consumat este tratat prin sancțiunile prevăzute
expres de lege, conflictul de interese potențial și cel actual trebuie prevenit sau depistat,
instrumentele cele mai eficiente fiind:
-Îmbunătățirea cadrului legislativ existent și utilizarea la maxim a instrumentelor de
depistare a potențialelor conflicte de interese de către instituțiile publice și organismele
specializate (RECOM, ARACHNE, PREVENT) care în momentul de față se utilizează conform
legislației aplicabile/ procedurilor de lucru;
-Specializarea (profesionalizarea specifică) funcționarilor publici în domeniul achizițiilor
publice (cursuri de perfecționare non-comprehensive sau atestări profesionale);
-Sancțiuni drastice în cazurile de ascundere ale conflictelor de interese, funcționarilor
publici, cât și entităților publice;
-Proiectarea și aplicarea unor instrumente specifice obligatorii (coduri de conduită
specializate pentru gestionarea conflictelor de interese);
-Proiectarea de metodologii și sisteme de alertare, care să permită o monitorizare mai atentă
și/sau un control mai riguros asupra acelui caz;
Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor
58
publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, art. 71;

42
-Instituirea unui sistem de control ad-hoc cu personal specializat, în baza rezultatelor
analizelor de risc;
-Îmbunătățirea instrumentelor de analiză a riscurilor, utilizând informații din evaluările și
controalele anterioare;
-Proiectarea unor protocoale de cooperare interinstituționale, prin care să se eficientizeze
practicile de control pentru prevenirea și depistarea conflictelor de interese și pentru dezvoltarea
bazelor de date deschise;
-Proiectarea cadrului legislativ și mecanismelor de protejare a surselor de notificare. La
sfârșitul lunii iunie 2017, Agenția Națională de Integritate a introdus în practică sistemul de
prevenție (PREVENT) a conflictelor de interese în procedura de atribuire a contractelor de
achiziție publică prin instituirea unui mecanism de verificare59 ex-ante în cadrul procedurilor
inițiate prin sistemul electronic de achiziții publice, astfel încât conflictele de interese să fie
prevenite fără a fi afectate respectivele proceduri.
Sistemul PREVENT se dovedește a fi un instrument extrem de eficient și eficace în
prevenirea conflictelor de interese.
O caracterizare sumară a aplicațiilor utilizate în prezent de către autoritățile publice
care gestionează fondurile UE nerambursabile se prezintă astfel:
1.RECOM - sistem informatic utilizat de autoritățile publice acreditate în gestionarea
fondurilor UE nerambursabile pentru perioada de programare 2014 – 2020, care permite accesul
la baza de date a Oficiului Național al Registrului Comerțului;
2.ARACHNE - instrument informatic utilizat de autoritățile publice acreditate în
gestionarea fondurilor UE nerambursabile pentru perioada de programare 2014 – 2020, care
facilitează evaluarea riscurilor la selecția proiectelor, verificarea și controlul acestora și
îmbunătățește procedura de identificare, prevenire și detectare a fraudelor;
3.PREVENT - sistem informatic de verificare ex-ante sau ex-post utilizat de Agenția
Națională de Integritate pentru prevenirea conflictelor de interese în procedurile de atribuire a
contractelor de achiziții publice/ acordurilor-cadru, în baza unui formular de integritate completat
de autoritățile contractante60.
de lege.
59
Legea nr. 184/2016 art. 1, art. 4 alin. (3) și art.5;
60
Problemele prezentate au fost preluate din Suportul de curs MANAGEMENTULUI FRAUDELOR ȘI
NEREGULILOR ÎN CONTRACTELE FINANȚATE DIN FESI, APLICAREA CORECȚIILOR FINANCIARE
elaborate în cadrul proiectului “Instruire pentru structurile din cadrul sistemului de coordonare, gestionare şi control
al FESI în România, pe tematici prioritare pentru dezvoltarea capacităţii manageriale pentru sistemul de coordonare,
gestionare și control al FESI", cod proiect 3.1.028, cod SMIS 118455, Proiect co-finanțat din Fondul European de
Dezvoltare Regională (FEDR) prin Programul Operațional Asistență Tehnică (POAT) 2014-2020;
43
3.Corecții ce se pot aplica în accesarea și implementarea proiectelor cu
finanțare europeană pentru perioada 2014-2020 potrivit reglementărilor
europene și naționale în acest domeniu
3.1.Reguli generale în achizițiile publice pentru prevenirea corupției
Legislația națională (primară, secundară și terțiară) privind achizițiile publice trebuie să
garanteze derularea de proceduri transparente și nediscriminatorii, asigurând tratamentul egal,
recunoaşterea reciprocă, proporționalitatea și asumarea răspunderii.
Se apreciază că transparența este cel mai mare dușman al corupției.
Autoritățile contractante, pentru a asigura transparența în procesul achizițiilor publice,
trebuie să asigure cel puțin următoarele (a se vedea art. 142-153 din Legea 98/201661):
-publice un anunț de participare;
-elaboreze specificații tehnice clare și imparțiale/corecte;
-asigure un tratament egal și nediscriminatoriu ofertanților, în toate etapele procesului de
achiziție publică.
De asemenea trebuie respectate prevederile prevăzute în Ordinul ministrului dezvoltării
regionale, administrației publice și fondurilor europene și agenției naționale pentru achiziții
publice nr. 6712/890/201762, OG nr. 3/202163 și OUG nr. 25/202164 referitoare la modificarea şi
completarea unor acte normative în domeniul achiziţiilor publice.
Autoritățile contractante trebuie: a)să planifice și să organizeze procedura/modalitatea
de atribuire adecvată; b)să stabilească metodologia, criteriile de calificare, selecție, criteriul de
atribuire; c)să respectate regulile aduse la cunoștința potențialilor ofertanți în cadrul documentelor
publicate și prevederile legale aplicabile; d)evalueze obiectiv și nediscriminatoriu ofertele:
d1)folosind o metodologie adecvată; d2)utilizând criterii de atribuire obiective și echilibrate;
d3)evitând orice risc de conflict de interese; e)să atribuie contractul fără a altera/modifica oferta;
f)să deruleze contractul în modul în care a fost atribuit și încheiat; g)să dețină resurse umane
suficiente, bine instruite și responsabile.
Alerta („red flag”). Alerta reprezintă un semnal de avertizare, indiciu, indicație potențială
de fraudă.
Alerta nu reprezintă o dovadă/ certitudine, ci doar un indiciu că elementele descoperite
necesită atenție sporită și verificări suplimentare pentru a confirma sau infirma potențiale fraude.
Se consideră că alertele („red flags‖) care ar putea să indice, cu probabilitatea cea mai mare,
apariția corupției/fraudei în achizițiile publice, sunt65:
modificări frecvente în componența comisiei de contestații din partea ofertanților declarați

evaluare; necâștigători;
multiple nume sau puncte de contact;
61
Se referă la achizițiile publice și a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23.05.2016;
62
Se referă la aprobarea modului de efectuare a achiziţiilor în cadrul proiectelor cu finanţare europeană implementate
în parteneriat și a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933/27.11.2017;
63
64
65
Identifying and Reducing Corruption in Public Procurement in the EU, 2013;
44
datele de contact și/sau persoanele de contact nu contractul încheiat include documente/elemente care
aparțin ofertantului; nu făceau parte din ofertă;
conflicte de interese în cadrul comisiei de evaluare; modificări substanțiale ale scopului contractului și/sau
manipularea specificațiilor prin cerințe adaptate, prin prețului;
definirea de mărci comerciale; înțelegeri între ofertanți (tip „cartel”) sau coluziune;
volum exagerat de mare al ofertei; toate ofertele depășesc costurile totale
acceptarea de oferte după termenul de depunere previzionate/estimate;
anunțat. documentele justificative privind selectarea
ofertantului și atribuirea contractului nu sunt
transparentizate;
autoritatea contractantă nu completează toate
secțiunile anunțurilor publicate;
ofertantul câștigător nu este înregistrat la registrul
comerțului;
favorizarea/atribuirea repetată către același ofertant;
ofertanți câstigători prin rotație;
ofertanți respinși declarați subcontractanți;
un singur participant la proceduri organizate succesiv;
anularea repetată nejustificată a unei anumite
procedur;
divizarea artificială a contractului;
oferta subestimată și creșteri succesive de preț după
atribuire;
subcontractare în cascadă după semnarea contractului.
Anumite practici, modele sau forme specifice de manifestare sunt, de fapt, alerte care ar
indica nereguli și/sau fraude. Schema de mai jos prezintă cadrul conceptual, pe baza căruia se
poate analiza tipul de alertă („red flag”).
Distingem următoarele elemente în cadrul acestui cadru conceptual:

Personalul autorității contractante poate influența în mod fraudulos (cu probabilitatea

cea mai mare) sistemul de achiziție în următoarele etape:
45
1)pregătirea strategiei și a documentației de atribuire;
2)evaluarea ofertelor și atribuirea contractului;
3)implementarea contractului;
Un ofertant (potențial câștigător) poate acționa în mod fraudulos (cu probabilitatea cea
mai mare) în următoarele etape: 1)ofertare; 2)implementarea contractului; 3)perioada de
sustenabilitate/durabilitate a proiectului.
3.2.Situații specific ce pot apare în achiziții publice pentru prevenirea corupției
A.NEDECLARAREA CONFLICTULUI DE INTERESE

Legea 98/2016, art. 59 „În sensul prezentei legi, prin conflict de interese se înțelege orice
situație în care membrii personalului autorității contractante sau ai unui furnizor de servicii de
achiziție care acționează în numele autorității contractante, care sunt implicați în desfășurarea
procedurii de atribuire sau care pot influența rezultatul acesteia au, în mod direct sau indirect, un
interes financiar, economic sau un alt interes personal, care ar putea fi perceput ca element care
compromite imparțialitatea ori independența lor în contextul procedurii de atribuire”.

Indicatori de fraudă:
-favorizarea inexplicabilă sau în mod excepțional a unui anumit ofertant;
-acceptarea continuă a unor lucrări la prețuri ridicate şi de calitate scăzută etc.;
-responsabilul pentru contractare refuză promovarea într-un post din afara domeniului
achizițiilor publice;
-există indicii potrivit cărora responsabilul pentru contractare efectuează o activitate
economică paralelă;
-acceptă favoruri sub forma unor servicii.
B.PREGĂTIREA LICITAȚIEI (STRATEGIE)
46
Atribuiri nejustificate unui singur ofertant  sunt adesea rezultatul corupției, în special dacă
metoda este repetată şi suspectă (fragmentare în scopul evitării pragurilor nationale/Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene (JOUE), falsificarea justificărilor achizițiilor din sursă unică,
specificații foarte restrictive, prelungiri multiple ale contractelor atribuite anterior în locul re-
licitării acestora).
-atribuiri în favoarea unui singur ofertant la prețuri superioare sau puțin inferioare
plafoanelor concurențiale;
-licitații desfăşurate anterior în condiții concurențiale devin, ulterior, neconcurențiale;
-fragmentarea achizițiilor, pentru a evita aplicarea procedurilor concurențiale.
Fragmentarea achizițiilor poate fi rezultatul corupției sau a altor sisteme de fraudare în
special dacă metoda este repetată (fragmentare în scopul evitării concurenței sau a unei
verificări/investigații din partea altor organisme).
-două sau mai multe achiziții consecutive și asemănătoare de la acelaşi contractant, situate
imediat sub plafoanele concurențiale sau sub limita de la care se efectuează verificări/investigații
de către structuri interne sau organisme externe;
-separarea nejustificată a achizițiilor (de exemplu: achiziții separate pentru manoperă și
materiale sau pentru bunuri și servicii, luate în parte având o valoare inferioară plafoanelor de
ofertare);
-achiziții consecutive la valori situate imediat sub plafoane.
47
Manipularea specificațiilor/criteriilor este adesea rezultatul corupției, prin adaptarea

documentației de atribuire pentru a corespunde calificărilor sau competențelor unui anumit
ofertant, pentru a exclude alți ofertanți calificați sau pentru a justifica achiziții dintr-o singură sursă
şi pentru a evita orice concurență.
-doar un singur ofertant sau foarte puțini ofertanți răspund la procedură/ofertare;
-există similitudini între specificații şi produsele/serviciile ofertantului câştigător;
-se primesc reclamații/contestații din partea celorlalți ofertanți;
-specificațiile sunt limitative sau acoperă o sferă mai largă decât în cazul procedurilor
anterioare;
-specificații/criterii de calificare neobişnuite sau nerezonabile;
-acordarea unui număr ridicat de contracte avantajoase unui singur ofertant;
-socializare sau contacte personale între personalul autorității contractante şi ofertanți,
inclusiv pe durata procedurii de atribuire;
-definirea articolelor folosind denumirea de mărci comerciale în locul unei descrieri
generice.
E.EVALUAREA OFERTELOR ȘI ATRIBUIREA CONTRACTULUI

Divulgarea datelor referitoare la licitații este adesea rezultatul corupției, prin divulgarea
de informații confidențiale unui ofertant favorit (personalul responsabil cu redactarea proiectului,
contractarea sau evaluarea ofertelor.
48
-metode ineficiente de control al procedurilor de atribuire, neaplicarea termenelor limită;
-oferta câştigătoare are un preț cu foarte puțin mai scăzut decât următoarea ofertă cu preț
scăzut;
-unele oferte sunt deschise în avans (ex. pentru beneficiarii privați);
-sunt acceptate oferte care depăşesc termenul limită;
-ofertantul care depune oferta după expirarea termenului este câştigător;
-toate ofertele sunt respinse, iar contractul este re-licitat;
-ofertantul câştigător comunică în privat cu personalul însărcinat cu contractarea, prin e-
mail sau alte mijloace, în timpul perioadei de atribuire.
Manipularea ofertelor este adesea rezultatul corupției, prin manipularea ofertelor după
depunere („modificarea‖ sau „pierderea‖ unor oferte, anularea unor oferte pe motivul unor
presupuse erori conținute în specificații etc.), în vederea selectării unui ofertant favorit (personalul
responsabil cu contractarea sau evaluarea ofertelor).
-reclamații din partea ofertanților;
-metode de control deficiente şi proceduri de licitație inadecvate;
-indicii privind modificarea ofertelor după recepție;
-anularea unor oferte pe motivul unor erori;
-un ofertant calificat este descalificat din motive suspecte.

Manipularea selecției/evaluării este adesea rezultatul corupției, prin manipularea întregii

proceduri de selecție/evaluare în vederea selectării unui ofertant favorit (personalul responsabil cu
contractarea, selecția/evaluarea ofertelor).
-documente de calificare incomplete și/sau incorecte;
-documente falsificate;
-absența documentelor originale;
-ofertantul câștigător abuzează de documente auto-certificate;
49
-ofertantul câștigător nu deține capacitatea și/sau calificările necesare;
-întârzieri în evaluarea ofertelor.

D.IMPLEMENTAREA CONTRACTULUI (AUTORITATE CONTRACTANTĂ)

Corupție – mita și comisioanele ilegale - darea sau primirea de „obiecte de valoare‖ în

vederea influențării unui act oficial. Oferirea de mită  are loc în special sub forma acordării de
50
comisioane ilegale, ceea ce înseamnă că, după ce primeşte o plată, contractantul plăteşte sau
returnează un procent stabilit în prealabil din fiecare sumă încasată. Indiferent de maniera de plată
a mitei, prețurile sunt de obicei majorate artificial sau calitatea mărfurilor și serviciilor este redusă,
în vederea recuperării sumelor plătite; facilitează mai multe alte tipuri de fraudă, cum ar fi
falsificarea de facturi, înregistrarea de cheltuieli fictive sau neîndeplinirea specificațiilor
contractuale.
Traficul de influență se reflectă adesea în: selecția/atribuirea părtinitoare (de exemplu
achizițiile nejustificate dintr-o singură sursă), prețurile excesive nejustificate, produsele
achiziționate în număr excesiv, acceptarea calității scăzute și întârzierea sau inexistența livrărilor.
-tratamentul favorabil, nejustificat, acordat unui contractant de către un responsabil al
autorității contractante într-o perioadă de timp;
-legături strânse între un responsabil pentru contractare şi un furnizor de produse/servicii;
-creşterea inexplicabilă sau bruscă a averii persoanei/lor din autoritatea contractantă;
-persoana/e din autoritatea contractantă efectuează una sau mai multe activități economice
nedeclarate;
-contractantul este cunoscut în domeniul său de activitate pentru acordarea de comisioane
ilegale;
-modificări nedocumentate sau frecvente ale contractelor, care conduc la majorarea valorii
acestora;
-personalul responsabil pentru contractare refuză promovarea într-un post în afara
domeniului achizițiilor publice;
-personalul responsabil pentru contractare nu depune sau nu completează declarația privind
conflictele de interese.
E.OFERTAREA

51
Practici de cooperare secretă - ofertanții dintr-o anumită zonă/regiune geografică sau

dintr-un anumit domeniu/sector încheie acorduri/înțelegeri în vederea înlăturării concurenței şi
majorării prețurilor prin diferite sisteme de cooperare secretă.
Depunerea de oferte de curtoazie = ofertele de curtoazie („oferte fantomă”) au scopul
de a asigura aparența unei licitații concurențiale, fără a se urmări câştigarea acesteia. Mai mulți
ofertanți care cooperează convin să depună oferte cu prețuri excesive cu/fără condiții inacceptabile,
pentru a favoriza selectarea unui contractant preferat la un preț majorat artificial.
Câştigătorul împarte o cotă din profituri cu ofertanții respinşi, îi angajează ca
subcontractanți sau le permite să câştige alte contracte la prețuri avantajoase. Ofertele de curtoazie
pot fi depuse inclusiv de societăți-paravan sau firme afiliate.
Abținerea de la participare - pentru ca manipularea procedurilor de atribuire să reuşească,
numărul ofertanților trebuie să fie limitat şi toți trebuie să participe. Dacă la licitație se alătură un
ofertant nou sau necooperant (un aşa-numit „sabotor”), majorarea artificială a prețului devine
evidentă. Pentru a preveni o astfel de posibilitate, conspiratorii pot oferi mită societăților străine
pentru ca acestea să nu îşi depună ofertele sau pot utiliza mijloace mai agresive pentru a le
împiedica să participe la licitație. De asemenea, în încercarea de a-şi proteja monopolul,
conspiratorii pot constrânge contractanții şi subcontractanții pentru ca aceştia să evite relațiile
comerciale cu societățile necooperante.
Rotația ofertelor - conspiratorii depun oferte de curtoazie sau se abțin să liciteze pentru a
permite fiecărui ofertant să depună, prin rotație, oferta cea mai ieftină. Rotația poate avea loc în
funcție de zona/regiunea geografică sau în funcție de tipul de activitate, perioadă etc.
Împărțirea piețelor - societățile participante la înțelegere pot împărți piețe sau linii de
producție sau pot conveni fie să nu concureze în propriile zone de influență, fie să o facă prin
măsuri de cooperare secretă, precum depunerea de oferte de curtoazie exclusiv. Uneori, la
sistemele de cooperare secretă participă angajați (având uneori interese financiare în întreprinderea
„concurentă”) care primesc o cotă din prețurile majorate artificial.
-oferta câştigătoare are un preț prea mare în raport cu estimările de costuri, listele de prețuri
publicate, lucrările sau serviciile similare sau mediile la nivel de sector/domeniu și prețurile de
piață corecte;
-toți ofertanții mențin prețuri ridicate;
-prețul ofertelor scade atunci când la licitație se alătură un ofertant nou;
-rotația ofertanților câştigători în funcție de regiune, tip de activitate, tip de lucrări;
-ofertanții respinşi sunt angajați ca subcontractanți;
-configurație anormală a ofertelor (de exemplu ofertele sunt separate de procentaje exacte,
oferta câştigătoare este cu puțin sub pragul de preț acceptat, se încadrează exact în bugetul alocat,
este prea mare, prea apropiată, diferența este excesivă, sumele sunt rotunjite, incomplete etc.);
-legături aparente între ofertanți, cum ar fi adrese, angajați sau numere de telefon comune
etc.;
52
-în oferta contractantului sunt incluşi subcontractanți aflați în competiție pentru contractul
principal;
-contractanții calificați se abțin de la depunerea unei oferte și devin subcontractanți sau
ofertantul cu cel mai scăzut preț se retrage și devine subcontractant;
-unii operatori economici ofertează întotdeauna unul împotriva celuilalt, în timp ce alții nu
o fac niciodată;
-ofertanții respinşi nu pot fi localizați pe internet sau în nomenclatoarele de societăți, nu au
adrese, etc. (societăți fictive);
-există corespondență sau alte indicii potrivit cărora ofertanții efectuează schimburi de
informații privind prețurile, îşi alocă zone/regiuni de influență sau încheie alte tipuri de înțelegeri
secrete.
Oferte discrepante - personalul autorității contractante (implicați în procedurile de
atribuire) furnizează unui ofertant favorit informații confidențiale indisponibile celorlalți ofertanți,
potrivit cărora, de exemplu, una sau mai multe activități prevăzute în documentația de atribuire nu
vor fi realizate în cadrul contractului (ofertantul favorit este instruit cum să liciteze); astfel de
informații permit firmei favorizate să depună o ofertă având un preț mult mai redus față de ofertele
celorlalți participanți, oferind un preț foarte scăzut pentru activitatea care nu va fi inclusă în
contractul final; este unul dintre cele mai eficiente sisteme de trucare a licitațiilor, manipularea
nefiind atât de evidentă precum în alte sisteme utilizate frecvent, cum ar fi achizițiile nejustificate
dintr-o sursă unică.
-pentru anumite activități oferta pare a fi nejustificat de scăzută;
-după atribuirea contractului au loc modificări sau eliminări ale cerințelor privind
activitățile;
-activitățile pentru care se primesc oferte sunt diferite față de contractul propriu - zis;
-ofertantul are legături apropiate cu personalul responsabil cu achizițiile sau a participat la
redactarea documentației/specificațiilor.
F.IMPLEMENTAREA CONTRACTULUI (CONTRACTANT)
53
Costuri incorecte sau ilicite - facturarea cu intenție a unor costuri ilicite sau nerezonabile
sau care nu pot fi asociate în mod direct sau indirect unui contract; costurile de manoperă sunt mai
susceptibile să fie utilizate abuziv decât costurile materialelor; costurile cu forța de muncă pot fi
manipulate prin crearea de fişe de pontaj fictive, modificarea fişelor de pontaj sau a documentației
suport sau simpla facturare a unor costuri majorate artificial pentru forța de muncă, fără documente
justificative.
-sume excesive sau neobişnuite percepute pentru forța de muncă;
-sumele percepute pentru forța de muncă nu sunt reflectate de evoluția lucrărilor prevăzute
de contract;
-modificări evidente ale fişelor de pontaj;
-nu se găsesc fişele de pontaj;
-pentru aceleaşi costuri ale materialelor se percep sume în mai multe contracte;
-costurile indirecte sunt facturate drept costuri directe.
Manipularea prețurilor poate avea loc atunci când contractanții nu pun la dispoziție date
curente, complete şi exacte privind costurile/prețurile în propunerile financiare, ceea ce poate avea
ca rezultat creşterea artificială (frauduloasă) a prețului contractului.
-contractantul refuză, amână sau nu poate furniza documente justificative privind
costurile/prețurile;
-contractantul furnizează documente incorecte sau incomplete;
-informațiile privind prețul nu mai sunt valabile;
-prețuri ridicate comparativ cu contracte similare, liste de prețuri sau medii la nivel de
domeniu/sector/activitate.
Nerespectarea specificațiilor contractului - contractanții comit fraude prin declarații
false și cu bună ştiință despre îndeplinirea specificațiilor contractului, contrar realității, cu scopul
de a creşte profiturile sale prin reducerea costurilor, prețuri mărite artificial, evitarea penalităților
pentru întârziere etc. (de exemplu, utilizarea de materiale de construcție care nu respectă
standardele, echipamente și componente de calitate inferioară, fundații necorespunzătoare în cazul
construcțiilor civile.
-discrepanțe între rezultatele testelor şi inspecțiilor, pe de o parte și clauzele cu
specificațiile contractului, pe de altă parte;
-absența certificatelor sau documentelor de testare sau inspecție;
-calitate inferioară, performanță nesatisfăcătoare şi număr mare de reclamații;
-în documentele contabile ale contractantului există indicii potrivit cărora contractantul nu
a achiziționat materialele necesare lucrărilor, nu deține sau nu a închiriat echipamentul necesar
54
pentru efectuarea lucrărilor sau nu dispune de suficienți lucrători pe şantier (n.a.: această verificare
încrucişată se poate dovedi utilă).

Facturi false, duble sau cu prețuri excesive - prezentarea cu bună ştiință de facturi false,
duble sau cu prețuri excesive, acționând pe cont propriu sau în cooperare cu angajați ai autorității
contractante în urma coruperii acestora.
-mărfuri sau servicii facturate nu se află în inventar sau nu pot fi localizate;
-nu există confirmări de primire a unor bunuri sau servicii facturate;
-comenzile de achiziție pentru unele bunuri sau servicii facturate sunt inexistente sau
suspecte;
-registrele contractantului nu indică finalizarea lucrărilor sau efectuarea cheltuielilor
necesare;
-prețurile de facturare, sumele, descrierile sau datele privind articolele depăşesc sau nu
corespund cu prevederile contractuale, comanda de achiziție, fişele de magazie, inventarul sau
rapoartele de producție;
-facturi multiple cu sumă, număr, dată etc. identice;
-subcontracte în cascadă;
-plăți în numerar;
-plăți către societăți off-shore.
Furnizori de servicii fictive - (i) un angajat al autorității poate autoriza plăți către un
furnizor fictiv, urmărind în acest fel să deturneze fonduri (apare în situațiile în care nu există o
separare a atribuțiilor) sau (ii) furnizorii înființează societăți fictive pentru a depune oferte de
55
curtoazie în cadrul unor sisteme de cooperare secretă, în vederea majorării artificiale a costurilor
sau pentru a emite facturi false.
-furnizorul de servicii nu poate fi găsit în nomenclatoarele de societăți, pe Internet, cu
ajutorul motorului de căutare Google sau al altor motoare de căutare etc.;
-adresa furnizorului de servicii nu poate fi găsită;
-adresa sau numărul de telefon ale furnizorului de servicii sunt incorecte;
-este folosită o firmă off-shore.
Substituția produsului - mecanism prin care contractantul înlocuiește, fără ştiința
beneficiarului, produsele prevăzute în contract (conform specificațiilor) cu alte produse de calitate
inferioară. Substituția este o opțiune „atractivă” în special în cazul contractelor care prevăd
utilizarea de materiale costisitoare, de calitate superioară, care pot fi înlocuite cu produse mult mai
ieftine, cu aspect similar. Substituția implică de multe ori componente care nu pot fi detectate cu
uşurință. De asemenea, atunci când au loc inspecții pot fi prezentate eşantioane special create,
pentru a induce în eroare. În cazul construcțiilor civile sau a infrastructurii substituția produselor
poate pune în pericol viața populației.
-ambalaje neobişnuite sau comune (materialul, culorile sau forma diferă de norme);
-discrepanțe între aspectul aşteptat şi cel real;
-numărul de serie al produsului nu concorda cu cel de catalog/publicat sau contravine
sistemului de înregistrare/codificare de la producător;
-numere de serie atipice sau şterse sau numerele de serie nu corespund sistemului de
numerotare al producătorului autentic;
-număr de defecțiuni înregistrat în cadrul testelor sau în utilizare este peste medie, înlocuiri
anticipate sau costuri ridicate de întreținere şi de reparație;
-certificatele de conformitate sunt emise/semnate de persoane fizice/juridice neautorizate;
-diferențe semnificative între costurile estimate și cele reale ale materialelor;
-contractantul nu a respectat graficul lucrărilor, dar recuperează întârzierile cu rapiditate;
-numerele sau descrierile facturii sau ale obiectelor de inventar nu corespund datelor din
ordinul de achiziție/comandă.
G.ALTE PARTICULARITĂȚI ÎN IMPLEMENTAREA CONTRACTULUI

(CONTRACTANT)
Combinarea contractelor - având mai multe comenzi similare un contractant poate
percepe aceleaşi costuri de personal, onorarii sau cheltuieli similare pentru mai multe
contracte/activități, ceea ce determină suprafacturarea.
-facturi similare prezentate pentru activități sau contracte diferite;
-contractantul facturează mai mult de o activitate pentru aceeaşi perioadă de timp.
56
Incapacitate de implementare a contractului - contractantul nu are capacitate

economică, tehnică și/sau profesională pentru a implementa contractul.
-erori şi/sau omisiuni în certificate sau documente financiare;
-certificate, facturi, bilanțuri false;
-inconsistențe și/sau erori în rapoarte – rapoartele sunt elaborate de terțe persoane;
-sursă unică de venit.
3.3.Sisteme şi indicatori de fraudă specifici în implementarea contractului de finanțare

(grant)
Surse fictive de finanțare - beneficiarul susține/reclamă că proiectul este finanțat și din

alte surse (când este necesară cofinanțarea).
-subvenția/fondurile UE finanțează întreg proiectul;
-documente justificative falsificate.
Costuri fictive - costurile pretinse nu au fost realizate în proiect.
-absența documentelor originale;
-certificate, facturi false.
Finanțare dublă - studii/livrabile similare finanțate în trecut (printr-un alt proiect) sau de
către alt finanțator/donator.
-acțiuni similare și/sau studii/livrabile deja finanțate.
Plagiat - prezentarea de lucrări elaborate de alte/terțe persoane drept materiale
proprii/originale.
-acțiuni similare și/sau studii/livrabile deja finanțate;
-lucrări/studii/publicații existente pe piață.
57
Implementare neadecvată/slabă - implementare cu sincope, inconsistențe și/sau erori

multiple în documentele justificative sau livrabile etc.
-acțiuni similare și/sau studii/livrabile deja finanțate;
-lucrări/studii/publicații existente pe piață.
Lipsa bunurilor/livrabilelor originale - bunuri, livrabile și alte materiale/documente de
calitate şi proveniență îndoielnică.
-documente financiar-contabile incomplete/eronate;
-documente financiar-contabile false;
-lipsa certificatelor de conformitate/calitate.
3.4.Anticorupție/etică/integritate în contextul FESI
Modalități de identificare, prevenire şi soluționare a situațiilor de conflict de

interese/incompatibilitate, nereguli, frauda, în contextul fondurilor structurale Procesul de
implementare a fondurilor europene nerambursabile presupune pentru personalul implicat în
gestionarea programelor finanțate din aceste fonduri, pe lângă respectarea principiilor ce
guvernează statutul funcției lor, şi aplicarea cerințelor regulamentelor UE privind managementul
58
financiar sănătos, ceea ce implică şi utilizarea corectă şi transparentă a fondurilor europene
nerambursabile.66
Din aceste considerente, îndeplinirea cu strictețe a cerințelor legale în ceea ce priveşte
regimul incompatibilităților şi evitarea apariției situațiilor de conflicte de interese de către
personalul implicat în gestionarea programelor finanțate din fondurile europene nerambursabile
constituie o cerință fundamentală, în vederea protejării intereselor financiare ale Uniunii
Europene.67
Conduita acestui personal trebuie să aibă în vedere nu doar respectarea literei legii, ci şi
respectarea unor valori mai largi, cum ar fi: integritatea morală, imparțialitatea, corectitudinea,
profesionalismul, lipsa intereselor private şi prioritatea interesului public.68
Apariția situațiilor de conflict de interese/incompatibilitate, nereguli, frauda, în contextul
fondurilor structurale determină aplicarea legislației în vigoare şi atrage, după caz, răspunderea
disciplinară, civilă ori penală, în condițiile legii. În exercitarea atribuțiilor sale oficialul public de
execuție are obligația de a respecta următoarele reguli care sunt desprinse din analiza cadrului legal
privind prevenirea, constatarea şi sancționarea neregulilor apărute în obținerea şi utilizarea
fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.
1.Oficialul public nu poate exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat
care sunt în legătură directă cu atribuțiile funcției publice.
2.Oficialul public nu poate exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat
care sunt în legătură indirectă cu atribuțiile funcției publice. Noțiunea de „legătură indirectă‖ cu
atribuțiile funcției publice nu este explicată de legislația în vigoare şi nu există o interpretare
unitară a autorităților competente. Astfel, stabilirea legăturii indirecte cu atribuțiile funcției publice
se face de la caz la caz, pe baza interpretării autorităților competente să se pronunțe cu privire la
situațiile de incompatibilitate. Codul de conduită nu poate oferi o interpretare general aplicabilă
situațiilor care reprezintă activitate aflată în legătură indirectă cu atribuțiile funcției publice.
Oficialul public nu poate fi implicat în activități din domeniul privat care au legătură
directă sau indirectă cu proiectele finanțate din programul în cadrul căruia desfăşoară
activități de gestionare, astfel:
a)Participarea în proiectele finanţate din programul în cadrul căruia desfăşoară
activităţi de gestionare:
A.Nu poate participa în domeniul privat la elaborarea de proiecte pentru finanțare
din programul în cadrul căruia oficialul public desfăşoară activități în legătură cu:
-pregătirea şi lansarea apelurilor de proiecte;
-evaluarea şi selecția proiectelor;
-aplicarea vizei de control financiar preventiv propriu;
66
Cod de conduită privind evitarea situaţiilor de incompatibilitate şi conflicto de interese de către personalul implicat
în gestionarea programelor finanţate din fonduri europene nerambursabile.pag 3.a, accesibil la adresă:http://
www.fonduri-ue.ro/files/transparenta/strategia-anticoruptie/7.Ordin.56719.06.2013.aprobarea.codului.de.con-
duita.pdf;
67
Cod de conduită privind evitarea situaţiilor de incompatibilitate şi conflicto de interese de către personalul implicat
în gestionarea programelor finanţate din fonduri europene nerambursabile.pag 3.accesibil la adresa: www.fonduri-
ue.ro/posdru/images/.../cod_de_conduita_optimizat.pdf;
68
Cod de conduită privind evitarea situaţiilor de incompatibilitate şi conflict de interese de către personalul implicat
în gestionarea programelor finanţate din fonduri europene nerambursabile.pag 4: www.fonduri-ue.ro/posdru/
images/.../cod_de_conduita_optimizat.pdf;
59
-verificarea cererilor de rambursare/plată şi autorizarea sumelor de rambursat.
B.Nu poate participa în domeniul privat la managementul proiectelor finanțate din
programul în cadrul căruia oficialul public desfăşoară activități în legătură cu:
-monitorizarea proiectelor;
-verificarea cererii de rambursare/plată și autorizarea sumelor de rambursat;
-constatarea neregulilor, stabilirea debitelor și/sau a corecțiilor financiare.
C.Nu poate participa în domeniul privat la realizarea activităților de implementare a
proiectelor finanțate din programul în cadrul căruia oficialul public are atribuții legate de:
-verificarea cererii de rambursare și autorizarea sumelor de rambursat;
-constatarea neregulilor, stabilirea debitelor și/sau a corecțiilor financiare.
D.Nu poate fi implicat în procesul de evaluare şi selecție a proiectelor sau de verificare
şi autorizare a cererilor de rambursare/plată oficialul public care deține părți sociale, părți
de interes, acțiuni din capitalul subscris al unuia dintre solicitanți/ beneficiari sau face parte
din consiliul de administrație/organul de conducere ori de supervizare a unuia dintre
solicitanți/beneficiari.
E.Oficialul public care este soț/soție, rudă sau afin până la gradul II inclusiv69 cu
persoane care dețin părți sociale, părți de interes, acțiuni din capitalul subscris al unuia
dintre solicitanți/beneficiari, ori care fac parte din consiliul de administrație/organul de
conducere sau de supervizare a unuia dintre solicitanți/beneficiari nu poate fi implicat în:
-verificarea cererilor de rambursare şi autorizarea sumelor de rambursat;
-acordarea vizei de control financiar preventiv propriu;
-constatarea neregulilor, stabilirea debitelor şi/sau a corecțiilor financiare.
Oficialul public din Autoritatea de certificare şi/sau Autoritatea de certificare şi plată
care are responsabilitatea verificării declarațiilor de cheltuieli/cererilor de plată în vederea
certificării sumelor către Comisia Europeană nu poate fi implicat în managementul sau
implementarea proiectelor finanțate din fonduri europene nerambursabile.
b)Activităţi de formator:
Oficialul public nu poate desfăşura activități remunerate de formator în cadrul proiectelor
finanțate din fonduri europene nerambursabile dacă a fost implicat în cadrul Autorităţii în
evaluarea şi selecția proiectului finanțat din programul pe care acea Autoritate îl gestionează.
Oficialul public nu poate fi implicat în monitorizarea, verificarea şi autorizarea sumelor
solicitate la rambursare/plată pentru proiectele finanțate din programul gestionat de Autoritate, în
cadrul cărora desfăşoară activități de formator.
69
Art.11 din OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi
utilizarea fondurilor europene şi-sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, Publicată în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 461 din 30/06/2011.
60
c)Implicarea în contractele de achiziţie publică încheiate în cadrul proiectelor
finanţate din programul pe care îl gestionează respectiva Autoritate:
Nu poate participa în domeniul privat din partea ofertantului câștigător la elaborarea
documentației de atribuire și/sau în cadrul contractelor de achiziție publică realizate pentru
implementarea proiectelor finanțate din programul în cadrul căruia oficialul public are atribuții
legate de:
•evaluarea şi selecția proiectelor;
•monitorizarea proiectelor;
• verificarea cererii de rambursare/plată și autorizarea sumelor de rambursat;
• aplicarea vizei de control financiar preventiv propriu;
• constatarea neregulilor, stabilirea debitelor și/sau a corecțiilor financiare.
d)Implicarea în proiectele finanţate din axa prioritară de asistenţă tehnică a programului
gestionat
-Pentru realizarea activităților proprii, Autoritatea poate achiziționa servicii de consultanță
specializate, prin achiziție publică. Oficialul public din Autoritate nu poate fi implicat în realizarea
activităților externalizate, din partea ofertantului câştigător, dacă respectivele atribuții sunt
prevăzute în fişa postului.
Oficialul public nu poate fi implicat în realizarea acelor atribuții din fişa postului care
vizează urmărirea realizării contractelor de achiziție publică încheiate de Autoritate în calitate de
autoritate contractantă, dacă o rudă sau un afin până la gradul IV inclusiv70 este implicat în
realizarea activităților în cadrul contractului de achiziție publică, din partea ofertantului câştigător.
e)Contractarea serviciilor de evaluare a proiectelor și/sau de verificare a cererilor de
rambursare:
-Oficialul public responsabil cu verificarea și/sau aprobarea listei de proiecte propuse de
evaluatori nu poate fi implicat în elaborarea, managementul și implementarea proiectelor finanțate
prin programul gestionat.
-Oficialul public responsabil de verificarea și/sau aprobarea sumelor propuse spre
autorizare de experții cărora le-a fost externalizată această atribuție, nu poate fi implicat în
managementul sau implementarea proiectelor finanțate din programul gestionat.
f)Utilizarea de către oficialul public în scop personal a informaţiilor la care are acces
în temeiul activităţii pe care o desfăşoară în cadrul programului .
Oficialul public nu are dreptul de a utiliza informațiile obținute în virtutea funcției, în
scopul de a obține pentru sine sau pentru altul bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.
B.În exercitarea atribuțiilor oficialul public de conducere şi demnitarul au obligația
de a respecta următoarele reguli:
1)Oficialul public de conducere nu poate fi implicat în domeniul privat în elaborarea,
managementul sau implementarea proiectelor finanțate în cadrul programului gestionat.
2)Demnitarul coordonator nu poate deține funcția de preşedinte, vicepreşedinte, director
general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile
comerciale, băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare şi cele financiare, precum
şi la instituțiile publice beneficiare de proiecte finanțate din programul pe care îl gestionează.
70
Art. 69 din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie public, a contractelor de concesiune de
lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii , publicată în Monitorul Oficial nr. 418 / 15/05/2006;
61
3)Demnitarul coordonator nu poate fi implicat în luarea deciziilor privind aprobarea,
managementul și implementarea proiectelor finanțate din programul pe care îl gestionează, dacă
o rudă sau afin până la gradul II inclusiv71 este implicată, în domeniul privat sau public, în
proiectele finanțate din acel program.
Una din principalele prevederi ale obiectivului general al Strategiei Naționale Anticorupție
2016 – 2020, se referă la “Creşterea eficienței măsurilor preventive anticorupție prin remedierea
lacunelor şi a inconsistențelor legislative cu privire la consilierul de etică, protecția avertizorului
în interes public şi interdicțiile post-angajare (pantouflage-ul”).
Pentru a diminua riscurile la corupție accentul se pune pe planuri de integritate elaborate
de fiecare instituție publică. Un rol important în acest proces relativ la respectarea valorilor etice
și evitarea faptelor de coruptie în proiectele finanțate din fonduri UE îl are controlul intern.
Ca urmare a experienței perioadei de implementare 2007 – 2013, se impun măsuri
ferme în vederea întăririi/ îmbunătățirii sistemului de control intern.
71
Conform OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi
utilizarea fondurilor europene şi-sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, Publicată în Monitorul Oficial,
Partea I nr.461 din 30/06/2011;
62
4.Obligații ale beneficiarilor publici și privați de proiecte cu finanțare
europeană pe linia efectuării controlului intern/managerial pentru prevenirea
neregulilor și fraudelor în accesarea și implementarea unor astfel de proiecte
din perioada 2014-2020
4.1.Repere de ordin istoric al sistemului de control intern/managerial în România
Sectorul public trebuie să asigure integritate, transparență și responsabilitate. Solicitările

de transparență guvernamentală au crescut ca urmare a crizei financiare și economice, iar
integritatea aparatului guvernamental ocupă rolul central pe agenda bunei guvernări la nivel
mondial, iar rolul Controlului intern în prevenirea corupției și asigurarea transparenței, este
recunoscut în convențiile internaționale împotriva corupției.
Sistemul de control intern managerial este o componentă integrantă și esențială a
managementului instituției care vizează întreaga activitate, având un impact uriaş asupra
credibilităţii unui guvern şi a operaţiunilor pe care le derulează. Sistemul de control intern
managerial este un angajament asumat al României în cadrul capitolului 2872 „Control financiar”
de negociere cu Uniunea Europeană, actualul capitol 32.
Ca urmare a negocierilor desfășurate de Romania pentru aderararea la Uniunea Europeană,
intră în vigoare în 2005, Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 946 completat cu OMFP nr.
1649 din 17 februarie 2011 pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial,
implementarea standardelor de control intern/managerial la nivelul entităţilor publice din România
devenind obligatorie.
Ordinul a fost abrogat prin emiterea de către Secretariatul General al Guvernului a
ordinului nr. nr. 400 din 12 iunie 2015 pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial al
entităţilor publice.
72
http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_20.pdf
63
Cercetarea noastră s-a axat pe de o parte, pe analiza literaturii de specialitate române şi
străine şi a legislaţiei în domeniul Sistemului de control intern managerial ,realizând o abordare
preponderent teoretică, dar cu trimiteri semnificative și către practică.
Implementarea unui sistem de control intern a apărut ca o necesitate în urma globalizării și
liberalizării pieţelor financiare, libera circulaţie a capitalurilor, informaţiilor, persoanelor şi
mărfurilor prin aplicarea de standarde recunoscute în plan internaţional şi care să fie înţelese în
mod unitar.
Prin implementarea unui proces de control intern managerial, managerii se asigură că
resursele sunt obținute și folosite eficient pentru realizarea obiectivelor. Scopul oricărei instituții
este acela de a avea un management prin care să se pună în aplicare politicile publice, programele
și proiectele având ca obiectiv îndeplinirea misiunii instituției și a obiectivelor programului de
guvernare, prin utilizarea rațională a resurselor (de cele mai multe ori limitate) și în același timp
să satisfacă cerințele părților interesate.
Ministerul Finanțelor Publice73 a fost autoritatea administraţiei publice centrale de
specialitate care a pus bazele elaborării şi implementării politicii în domeniul sistemelor de control
intern/managerial.
Conceptul de Control Intern Managerial a fost creat, dezvoltat şi promovat în vederea
stabilirii unui model structural şi operaţional care să sprijine ţările aflate în curs de aderare la
Uniunea Europeană în construirea unui mediu propriu de control intern şi actualizarea sistemelor
de control din sectorul public, în concordanţă cu standardele internaţionale şi cele mai bune practici
ale Uniunii Europene.
Cadrul legal existent prezintă controlul intern/managerial ca reprezentând ansamblul
formelor de control exercitate la nivelul entităţii publice asupra utilizării fondurilor publice şi
administrării patrimoniului public cu eficienţă, eficacitate şi economicitate şi stabileşte
responsabilitatea conducătorului entităţii publice pentru dezvoltarea propriului sistem de control
intern/managerial, prin implementarea standardelor de control intern/managerial. Pentru a permite
națiunilor să înțeleagă în mod unitar şi să comunice nivelul de încredere al națiunii a fost necesară
dezvoltarea unor standarde de control intern oferind linii directoare pentru implementarea
sistemului de control intern managerial, pe care toate entităţile publice trebuie să le urmeze.
Standardele definesc un minimum de reguli de management pe care trebuie să le urmeze
toate entităţile publice. Acestea au ca obiectiv crearea unui model de referinţă, uniform şi coerent,
în raport cu care se evaluează/autoevaluează sistemele de control intern/managerial, la nivelul
fiecărei entităţi publice, se identifică zonele de risc şi direcţiile viitoare de acţiune. Controlul
intern/managerial se referă la toate activităţile, programele şi procedurile, la întreg patrimoniul, la
toţi membrii unei entităţi şi în acelaşi timp, acţionează permanent. Managerul având obligaţia de
a organiza, îmbunătăţi şi actualiza permanent sistemul de control intern/managerial.
Conform ordinului Secretariatului General al Guvernului nr. 400 din 12 iunie 2015 pentru
aprobarea Codului controlului intern/managerial al entităţilor publice.(art. 4.) programele
elaborate și actualizate, inclusiv actele administrative de constituire și modificare a structurilor,
vor fi transmise în vederea informării și armonizării, la entitățile publice ierarhic superioare, la
termenele stabilite de acestea, dar nu mai târziu de data de 15 martie a fiecărui an. Conform
73
http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/control_prev/raport_2012_controlintern.pdf (raport privind controlul
intern pe anul 2012)
64
aceluiași ordin, instituţiile publice în care se exercită funcţia de ordonator principal de credite al
bugetului de stat, al bugetului asigurărilor sociale de stat sau al bugetului oricărui fond special
transmit Secretariatului General al Guvernului - Direcţia de control intern managerial şi relaţii
interinstituţionale situaţiile centralizatoare semestriale/anuale, până la data de 25 a lunii următoare
fiecărui semestru încheiat, respectiv până la 20 februarie a anului următor, pentru anul precedent.
4.2.Principalele prevederi legislative privind aplicarea controlului intern/managerial în

România
Actele normative care au reglementat și reglementează în România controlul

intern/managerial sunt următoarele:
-Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial si controlul
financiar preventiv, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare74;
-OMFP nr. 946 din 4 iulie 2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzand
standardele de management/control intern la entitatile publice si pentru dezvoltarea sistemelor de
control managerial75;
-Ordinul Secretariatul General al Guvernului nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului
controlului intern/managerial al entitatilor publice76.
Prezentăm în continuare principalele prevederi din acest prim act normativ (Ordonanta
Guvernului nr. 119/1999) legate de controlul intern/managerial.
Controlul intern/managerial are următoarele obiective generale77:
- realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuţiilor instituţiilor publice, stabilite
în concordanţă cu propria lor misiune, în condiţii de regularitate, eficacitate, economicitate şi
eficienţă;
- protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau
fraudei;
- respectarea legii, a reglementărilor şi deciziilor conducerii;
- dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare şi
difuzare a datelor şi informaţiilor financiare şi de conducere, precum şi a unor sisteme şi proceduri
de informare publică adecvată prin rapoarte periodice.
Obligaţiile conducătorului entităţii publice în domeniul controlului
intern/managerial78; Conducătorul entităţii publice trebuie să asigure elaborarea, aprobarea,
aplicarea şi perfecţionarea structurilor organizatorice, reglementărilor metodologice, procedurilor
şi criteriilor de evaluare, pentru a satisface cerinţele generale şi specifice de control
intern/managerial.
74
Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 799 din 12/11/2003
75
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 675 din 28/07/2005
76
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 444 din 22/06/2015
77
Art.3 din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial si controlul financiar preventiv,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 799 din 12/11/2003;
78
Art.4 din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial si controlul financiar preventiv,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 799 din 12/11/2003;
65
Cerinţele generale şi specifice de control intern/managerial sunt, în principal,
următoarele79:
a)cerinţe generale:
- asigurarea îndeplinirii obiectivelor generale prevăzute la art. 3 prin evaluarea sistematică şi
menţinerea la un nivel considerat acceptabil a riscurilor asociate structurilor, programelor,
proiectelor sau operaţiunilor;
- asigurarea unei atitudini cooperante a personalului de conducere şi de execuţie, acesta având
obligaţia să răspundă în orice moment solicitărilor conducerii şi să sprijine efectiv controlul
intern/managerial;
- asigurarea integrităţii şi competenţei personalului de conducere şi de execuţie, a cunoaşterii şi
înţelegerii de către acesta a importanţei şi rolului controlului intern/managerial;
- stabilirea obiectivelor specifice ale controlului intern/managerial, astfel încât acestea să fie
adecvate, cuprinzătoare, rezonabile şi integrate misiunii instituţiei şi obiectivelor de ansamblu ale
acesteia;
- supravegherea continuă de către personalul de conducere a tuturor activităţilor şi îndeplinirea de
către personalul de conducere a obligaţiei de a acţiona corectiv, prompt şi responsabil ori de câte
ori se constată încălcări ale legalităţii şi regularităţii în efectuarea unor operaţiuni sau în realizarea
unor activităţi în mod neeconomic, ineficace sau ineficient;
b)cerinţe specifice:
- reflectarea în documente scrise a organizării controlului intern/managerial, a tuturor operaţiunilor
instituţiei şi a tuturor evenimentelor semnificative, precum şi înregistrarea şi păstrarea în mod
adecvat a documentelor, astfel încât acestea să fie disponibile cu promptitudine pentru a fi
examinate de către cei în drept;
- înregistrarea de îndată şi în mod corect a tuturor operaţiunilor şi evenimentelor semnificative; -
asigurarea aprobării şi efectuării operaţiunilor exclusiv de către persoane special împuternicite în
acest sens;
- separarea atribuţiilor privind efectuarea de operaţiuni între persoane, astfel încât atribuţiile de
aprobare, control şi înregistrare să fie, într-o măsură adecvată, încredinţate unor persoane diferite;
- asigurarea unei conduceri competente la toate nivelurile;
- accesarea resurselor şi documentelor numai de către persoane îndreptăţite şi responsabile în
legătură cu utilizarea şi păstrarea lor.
Conducătorul entităţii publice elaborează anual un raport asupra sistemului de control
intern/managerial, care se transmite Secretariatului General al Guvernului.
Prezentăm în continuare principalele prevederi din acest al doilea act normativ enumerat la
începutul subcapitolului (OMFP nr. 946 din 4 iulie 2005), mai precis din Anexa 1 intitulată
CODUL CONTROLULUI INTERN cuprinzand standardele de management/control intern
la entitatile publice80.
1.O noua abordare a controlului intern
79
Ibidem;
80
Este parte componentă a OMFP nr. 946 din 4 iulie 2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzand
standardele de management/control intern la entitatile publice si pentru dezvoltarea sistemelor de control
managerial, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 675 din 28/07/2005;
66
Acquis-ul comunitar in domeniul controlului intern este alcatuit, in mare masura, din princ
ipii generale de buna practica, acceptate pe plan international si in Uniunea Europeana.
Modalitatea in care aceste principii, se transpun in sistemele de management/control intern este
specifica fiecarei tari, tinand cont de conditiile constitutionale , administrative, legislative,
culturale etc.
In contextul principiilor generale de buna practica care compun acquis -ul comunitar,
controlului i se asociaza o acceptiune mult mai larga, acesta fiind privit ca o functie manageriala,
si nu ca o operatiune de verificare. Prin functia de control, managementul constata abaterile
rezultatelor de la obiective, analizeaza cauzele care le -au determinat si dispune masurile corective
sau preventive ce se impun.
Obiectivele entitatii publice pot fi grupate in trei categorii:
1)Eficacitatea si eficienta functionarii. Aceasta categorie cuprinde obiectivele legate de
scopurile entitatii publice si de utilizarea eficienta a resurselor. De asemenea, tot aici sunt incluse
si obiectivel e privind protejarea resurselor entitatii publice de utilizare inadecvata sau de pierderi,
ca si identificarea si gestionarea pasivelor.
2)Fiabilitatea informatiilor interne si externe. Aceasta categorie include obiectivele
legate de tinerea unei contabilitati adecvate, ca si de fiabilitatea informatiilor utilizate in entitatea
publica sau difuzate catre terti. De asemenea, în aceasta categorie sunt incluse si obiectivele privind
protejarea documentelor impotriva a doua categorii de fraude: disimularea fraudei si distorsionarea
rezultatelor.
3)Conformitatea cu legile, regulamentele si politicile interne. Aceasta categorie
cuprinde obiective legate de asigurarea ca activitatile entitatii publice se desfasoara in conformitate
cu obligatiile impuse de lege si de regulamente, precum si cu respectarea politicilor interne.
Descompunerea si formularea obiectivelor. In entitatea publica, obiectivele generale se
descompun in obiective derivate, care, la randul lor, se descompun in obiective specifice
(individuale), formand un ansamblu coerent. Formularea obiectivelor poate fi calitativa sau
cantitativa, insa, in orice caz, trebuie definiti indicatori de rezultate, pe cat posibil comensurabili.
Planificarea. Pentru a se realiza obiectivele, se desfasoara activitati adecvate, carora este
necesar sa li se aloce resurse. Expresia valorica a resurselor se reflecta in buget, care reprezinta
planul financiar. Obiectivele, activitatile esalonate in timp si resursele aferente constituie planul
de management. Planificarea constituie un element fundamental al sistemului de control,
managerial, deoarece, prin plan, se stabileste baza de referinta in raport cu care aceasta se exercita.
Organizarea. Activitatile prin care se realizeaza obiectivele (individuale, derivate si
generale) sunt transpuse in sarcini (componenta elementara), atributiuni si functiuni (componente
agregate) si sunt atribuite, spre efectuare, componentelor structurale ale entitatii publice (posturi
si compartimente). Aceasta conduce la definirea unei structuri organizatorice adecvate indeplinirii
obiectivelor. Controlul managerial nu poate opera in afara unui plan si a unei structuri
organizatorice adecvate.
Riscurile. Evenimentele care pot afecta realizarea obiectivel or constituie riscuri care
trebuie identificate. Managementul are obligatia de a identifica riscurile si de a intreprinde acele
actiuni care plaseaza si mentin riscurile in limite acceptabile. Trebuie mentinut un echilibru intre
nivelul acceptabil al riscurilor si costurile pe care le implica aceste actiuni.
Procedurile. Pentru realizarea obiectivelor trebuie sa se asigure un echilibru intre sarcini,
competenta (autoritate decizionala conferita prin delegare) si responsabilitati (obligatia de a realiza
67
obiectivele) si sa se defineasca proceduri. Procedurile reprezinta pasii ce trebuie urmati
(algoritmul) in realizarea sarcinilor, exercitarea competentelor si angajarea responsabilitatilor.
In acest context, se afirma, despre controlul intern, ca:
- este integrat in sistemul de management al fiecarei componente structurale a entitatii
publice;
- intra in grija personalului de la toate nivelurile;
- ofera o asigurare rezonabila a atingerii obiectivelor, incepand cu cele individuale si
terminand cu cele generale.
Activitatile de control. Controlul este prezent pe toate palierele entitatii publice si se
manifesta sub forma autocontrolului, controlului in lant (pe faze ale procesului) si a controlufui
ierarhic. Din punct de vedere al momentului in care se exercita, controlul este concomitent
(operativ), ex -ante (feedforward) si ex-post (feed-back).
Printre activitatile de control curente se regasesc: observarea, compararea, aprobarea,
raportarea, coordonarea, verificarea, analiza, autorizarea, supervizarea, examinarea, separarea
functiunilor si monitorizarea.
In afara activitatilor de control integrate in linia de management, pot fi organizate controale
specializate, efectuate de componente structurate anume constituite (comisii, compartimente de
control etc), a caror activitate se desfasoara in baza unui plan conceput prin luarea in considerare
a riscurilor.
Definirea.Pentru o intelegere adecvata a conceptului de control intern, privit prin prisma
principiilor generale de buna practica acceptate pe plan international si in Uniunea Europeana, se
reda mai jos definitia adoptata de Comisia Europeana.
Controlul intern reprezinta ansamblul politicilor si procedurilor concepute si
implementate de catre managementul si personalul entitatii publice, in vederea furnizarii unei
asigurari rezonabile pentru: atingerea obiectivelor entitatii publice intr-un mod economic, eficient
si eficace; respectarea regulilor externe si a politicilor si regulilor managementului; protejarea bu
nurilor si a informatiilor; prevenirea si depistarea fraudelor si greselilor; calitatea documentelor de
contabilitate si producerea in timp util de informatii de incredere, referitoare la segmentul financiar
si de management.
2.Scopul si definirea standardelor de control intern
Standardele de control intern definesc un minimum de reguli de management, pe care
toate entitatile publice trebuie sa le urmeze.
Obiectivul standardelor, este de a crea un model de control managerial uniform si coerent.
De asemenea, standardele constituie un sistem de referinta, in raport cu care se evalueaza,
sistemele de control intern, se identifica zonele si directiile de schimbare.
Stabilirea sistemelor de control intra in responsabilitatea managementului fiecarei entitati
publice si trebuie sa aiba la baza standardele, elaborate de Ministerul Finantelor Publice,
Formularea cat mai generala a standardelor a fost necesara pentru a da posibilitatea managerilor
sa le aplice, in pofida deosebirilor semnificative intre diferitele entitati publice.
Sistemele de control managerial trebuie dezvoltate tinand cont de specificul legal,
organizational, de personal, de finantare etc., al fiecarei entitati publice in parte.
La elaborarea standardelor interne s-a tinut cont de experienta in domeniu a Comisiei
Europene, INTOSAI, Comitetului Entitatilor publice de Sponsorizare a Comisiei Treadway,
Institutului Canadian al Contabililor Autorizati.
68
Standardele sunt grupate in cadrul a cinci elemente - cheie ale controlului
managerial:1)Mediul de control; 2) Performante si managementul riscului; 3)Informarea si
comunicarea; 4)Activitati de control; 5)Auditarea si evaluarea.
Alte definitii ale controlului intern:
- INTOSAI - Controlul intern este un instrument managerial utilizat pentru a furniza o
asigurare rezonabila ca obiectivele managementului sunt indeplinite; - Comitetul Entitatilor
Publice de Sponsorizare a Comisiei Treadway (S.U.A.)
- COSO- Controlul intern este un proces implementat de managementul entitatii publice,
care intentioneaza sa furnizeze o asigurare rezonabila cu privire la atingerea obiectivelor, grupate
in urmatoarele categorii: eficacitatea si eficienta functionarii; fiabilitatea informatiilor financiare;
respectarea fagilor si regulamentelor. - Institutul Canadian al Contabililor Autorizati (Criteria of
Control)
- CoCo- Controlul Intern este ansamblul elementelor unei organizatii (inclusiv resursele,
sistemele, procesele, cultura, structura si sarcinile) care, in mod colectiv, ii ajuta pe oameni sa
realizeze obiectivele entitatii publice, grupate in trei categorii: eficacitatea si eficienta functionarii;
fiabilitatea informatiei interne si externe; respectarea legilor, regulamentelor si politicilor interne.
Mediul de control. Acesta grupeaza problemele legate de organizare, managementul
resurselor umane, etica, deontologie si integritate.
Performanta si managementul riscurilor. Acest element subsumeaza problematica
managementului legata de fixarea obiectivelor, planificare (planificarea multianuala), programare
(planul de management) si performanta (monitorizarea performantei).
Informarea si comunicarea.
In aceasta sectiune sunt grupate problemele ce tin de crearea unui sistem informational
adecvat si a unui sistem de rapoarte privind executia planului de management, a bugetului, a
utilizarii resurselor, semnalarea abaterilor. De asemenea, conservarea si arhivarea documentelor
trebuie avuta in vedere.
Activitati de control. Standardele subsumate acestui element -cheie al controlului
managerial se focalizeaza asupra: documentarii procedurilor; continuitatii operatiunilor;
inregistrarii exceptiilor (abaterilor de proceduri); separarii atributiilor; supravegherii
(monitorizarii) etc.
Auditarea si evaluarea. Problematica vizata de aceasta grupa de standarde priveste
dezvoltarea capacitatii de evaluare a controlului managerial, in scopul asigurarii continuitatii
procesului de perfectionare a acestuia.
Fiecare standard este structurat pe 3 componente:
1)Descrierea standardului - prezinta trasaturile definitorii ale domeniului de management
la care se refera standardul, domeniu fixat prin titlul acestuia;
2)Cerinte generale - anunta directiile determinante in care trebuie actionat, in vederea
respectarii standardului;
3)Referinte principale - listeaza actele normative reprezentative, care cuprind prevederi
aplicabile standardului.
Pe ansamblu, standardele si referintele principale asociate constituie pachetul reprezentativ
al normelor de reglementare: Codul controlului intern, care guverneaza obiectivele, organizarea si
functionarea sistemelor de management financiar si con trol (control intern) la entitatile publice.
69
In contextul actiunilor pentru elaborarea si/sau dezvoltarea sistemelor de control
managerial, entitatile publice au obligatia actualizarii permanente a listei actelor normative
reprezentative, cuprinse in componenta referinte principale a fiecarui standard, precum si a
completarii acesteia cu orice alte reglementari care cuprind prevederi aplicabile fiecarui standard.
STANDARDELE DE MANAGEMENT/CONTROL INTERN LA ENTITATILE
PUBLICE
- Mediul de control:
Standardul 1 - ETICA, INTEGRITATEA;
Standardul 2 - ATRIBUTII, FUNCTII, SARCINI;
Standardul 3 - COMPETENTA, PERFORMANTA;
Standardul 4 - FUNCTII SENSIBILE;
Standardul 5 – DELEGAREA;
Standardul 6 - STRUCTURA ORGANIZATORICA
- Performante si managementul riscului:
Standardul 7 – OBIECTIVE;
Standardul 8 – PLANIFICAREA;
Standardul 9 – COORDONAREA;
Standardul 10 - MONITORIZAREA PERFORMANTELOR;
Standardul 11 - MANAGEMENTUL RISCULUI;
Standardul 15 - IP0TEZE, REEVALUARI;
- Informarea si comunicarea:
Standardul 12 – INFORMAREA;
Standardul 13 – COMUNICAREA;
Standardul 14 – CORESPONDENTA;
Standardul 16 - SEMNALAREA NEREGULARITATILOR;
- Activitati de control:
Standardul 17 – PROCEDURI;
Standardul 18 - SEPARAREA ATRIBUTIILOR;
Standardul 19 – SUPRAVEGHEREA;
Standardul 20 - GESTIONAREA ABATERILOR;
Standardul 21 - CONTINUITATEA ACTIVITATII;
Standardul 22 - STRATEGII DE CONTROL;
Standardul 23 - ACCESUL LA RESURSE
- Auditarea si evaluarea:
Standardul 24 - VERIFICAREA SI EVALUAREA CONTROLULUI;
Standardul 25 - AUDITUL INTERN
În continuare în actul normativ la care ne referim este descris fiecare standard, prin trei
elemente și anume:1)descrierea standardului; 2)cerințe generale; 3)referințe principale.
Conform Anexei 1 intitulată Codul controlului intern/managerial al entitatilor
public81 a acestui act normativ (OSGG nr.400/2015), controlul intern/managerial este definit ca
81
Face parte din Ordinul Secretariatul General al Guvernului nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului
intern/managerial al entitatilor publice, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 444 din 22/06/2015
70
reprezentand ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitatii publice, inclusiv auditul
intern, stabilite de conducere in concordanta cu obiectivele acesteia si cu reglementarile legale, in
vederea asigurarii administrarii fondurilor publice in mod economic, eficient si eficace; acesta
include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele si procedurile.
In pofida faptului ca definitiile date pe plan national si international controlului intern sunt
numeroase, acestea nu sunt contradictorii in esenta, toate precizand ca nu este vorba de o singura
functie, ci de un ansamblu de dispozitive implementate de catre responsabilii de la toate nivelurile
organizatiei pentru a detine controlul asupra functionarii activitatilor lor.
Organizarea sistemului de control intern/managerial al oricarei entitati publice are in vedere
realizarea a trei categorii de obiective permanente, care pot fi grupate astfel:
1)obiective cu privire la eficacitatea si eficienta functionarii - cuprind obiectivele legate
de scopurile entitatii publice si de utilizarea in conditii de economicitate, eficacitate si eficienta a
resurselor, incluzand si obiectivele privind protejarea resurselor entitatii publice de utilizare
inadecvata sau de pierderi, precum si identificarea si gestionarea pasivelor;
2)obiective cu privire la fiabilitatea informatiilor externe si interne - includ obiectivele
legate de tinerea unei contabilitati adecvate, de calitatea informatiilor utilizate in entitatea publica
sau difuzate catre terti, precum si de protejarea documentelor impotriva a doua categorii de fraude:
disimularea fraudei si distorsionarea rezultatelor;
3)obiective cu privire la conformitatea cu legile, regulamentele si politicile interne -
cuprind obiectivele legate de asigurarea ca activitatile entitatii se desfasoara in conformitate cu
obligatiile impuse de legi si de regulamente, precum si cu respectarea politicilor interne.
Proiectarea si implementarea unui sistem de control intern viabil sunt posibile numai
cu conditia ca sistemul sa respecte urmatoarele cerinte:
a)sa fie adaptat dimensiunii, complexitatii si mediului specific entitatii;
b)sa vizeze toate nivelurile de conducere si toate activitatile/operatiunile;
c)sa fie construit cu acelasi "instrumentar" in toate entitatile publice;
d)sa ofere asigurari rezonabile ca obiectivele entitatii vor fi atinse;
e)costurile aplicarii sistemului de control intern sa fie inferioare beneficiilor rezultate din
acesta;
f)sa fie guvernat de regulile minimale de management cuprinse in standardele de control
intern/managerial.
Sistemul de control intern/managerial al oricarei entitati publice opereaza cu o diversitate
de procedee, mijloace, actiuni, dispozitii, care privesc toate aspectele legate de activitatile entitatii,
fiind stabilite si implementate de conducerea entitatii pentru a-i permite detinerea unui bun control
asupra functionarii entitatii in ansamblul ei, precum si a fiecarei activitati/operatiuni in parte.
Instrumentarul de control intern/managerial poate fi clasificat in sase grupe mari:
1)obiective; 2)mijloace; 3)sistem informational; 4)organizare; 5)proceduri; 6)control.
Construirea unui sistem de control intern solid este un proces de durata, care necesita
eforturi importante din partea intregului personal al entitatii si in mod deosebit din partea
angajatilor cu functii de conducere.
Controlul intern/managerial este in responsabilitatea conducatorilor, care au obligatia de a-
l defini, proiecta, implementa si de a-l perfectiona continuu. In acest sens, se poate afirma ca un
conducator care ar incredinta unor terti controlul intern/managerial al entitatii nu isi va mai
indeplini atributiile cu bune rezultate.
71
Activitatile de control intern/managerial fac parte integranta din procesul de gestiune
orientat spre realizarea obiectivelor stabilite si includ o gama diversa de politici si proceduri
privind: autorizarea si aprobarea, separarea atributiilor, accesul la resurse si documente,
verificarea, reconcilierea, analiza performantei de functionare, revizuirea operatiilor, proceselor si
activitatilor, supravegherea.
În continuare vom aborda scopul si definirea standardelor de control
intern/managerial.
Standardele de control intern/managerial definesc un minimum de reguli de management
pe care toate entitatile publice trebuie sa le urmeze. Scopul standardelor este de a crea un model
de control intern/managerial uniform si coerent care sa permita comparatii intre entitati de acelasi
fel sau in cadrul aceleiasi entitati, la momente diferite, si sa faca posibila evidentierea rezultatelor
entitatii si a evolutiei sale.
Standardele constituie un sistem de referinta in raport cu care se evalueaza sistemele de
control intern/managerial, se identifica zonele si directiile de schimbare.
Stabilirea sistemelor de control intern/managerial intra in responsabilitatea conducerii
fiecarei entitati publice si trebuie sa aiba la baza standardele de control intern promovate de
Secretariatul General al Guvernului, in temeiul legii.
Formularea cat mai generala a acestora a fost necesara pentru a da posibilitatea tuturor
conducatorilor sa le aplice, in pofida deosebirilor semnificative intre diferitele entitati publice.
Sistemele de control intern/managerial trebuie dezvoltate tinand cont de specificul legal,
organizational, de personal, de finantare etc. al fiecarei entitati publice in parte.
Standardele sunt grupate in cadrul a cinci elemente-cheie ale controlului
intern/managerial:
1)Mediul de control. Acesta grupeaza problemele legate de organizare, managementul
resurselor umane, etica, deontologie si integritate;
2)Performante si managementul riscului. Acest element-cheie vizeaza problematica
managementului legata de fixarea obiectivelor, planificare (planificarea multianuala), programare
(planul de management) si performante (monitorizarea performantelor);
3)Activitati de control. Standardele grupate in acest element-cheie al controlului
intern/managerial se focalizeaza asupra: documentarii procedurilor; continuitatii operatiunilor;
inregistrarii exceptiilor (abaterilor de la proceduri); separarii atributiilor; supravegherii etc.;
4)Informarea si comunicarea. In aceasta sectiune sunt grupate problemele ce tin de
crearea unui sistem informational adecvat si a unui sistem de rapoarte privind executia planului de
management, a bugetului, a utilizarii resurselor, precum si a gestionarii documentelor;
5)Evaluare si audit. Problematica vizata de aceasta grupa de standarde priveste
dezvoltarea capacitatii de evaluare a controlului intern/managerial, in scopul asigurarii
continuitatii procesului de perfectionare a acestuia.
Fiecare standard este structurat pe trei componente:
1)descrierea standardului - prezinta trasaturile definitorii ale domeniului de management
la care se refera standardul, domeniul fixat prin titlul acestuia;
2)cerinte generale - prezinta directiile determinante in care trebuie actionat in vederea
respectarii standardului;
3)referinte principale - listeaza actele normative reprezentative care cuprind reglementari
aplicabile standardului.
72
II. LISTA STANDARDELOR DE CONTROL INTERN/MANAGERIAL LA
ENTITATILE PUBLICE
Mediul de control:
- Standardul 1 - Etica si integritatea;
- Standardul 2 - Atributii, functii, sarcini;
- Standardul 3 - Competenta, performanta;
- Standardul 4 - Structura organizatorica
Performante si managementul riscului:
- Standardul 5 – Obiective;
- Standardul 6 – Planificarea;
- Standardul 7 - Monitorizarea performantelor;
- Standardul 8 - Managementul riscului;
Activitati de control:
- Standardul 9 – Proceduri;
- Standardul 10 – Supravegherea;
- Standardul 11 - Continuitatea activitatii;
Informarea si comunicarea:
- Standardul 12 - Informarea si comunicarea;
- Standardul 13 - Gestionarea documentelor;
- Standardul 14 - Raportarea contabila si financiara;
Evaluare si audit:
- Standardul 15 - Evaluarea sistemului de control intern/managerial;
- Standardul 16 - Auditul intern.
Aceste 16 standarde sunt în prezent în vigoare în România.
Cu titlu de exemplu ne vom referi la elementele unui singur standard din cele descrise în acest act
normativ și anume Standardul 14 - Raportarea contabila si financiara.
Standardul 14 - Raportarea contabila si financiara
Descrierea standardului: Conducatorul entitatii publice asigura buna desfasurare a proceselor si

exercitarea formelor de control intern adecvate, care garanteaza ca datele si informatiile aferente
utilizate pentru intocmirea situatiilor contabile anuale si a rapoartelor financiare sunt corecte,
complete si furnizate la timp.
Cerinte generale ale acestui standard:

-Conducatorul entitatii publice este responsabil de organizarea si tinerea la zi a contabilitatii si de
prezentarea la termen a situatiilor financiare asupra situatiei patrimoniului aflat in administrarea
sa, precum si a executiei bugetare, in vederea asigurarii exactitatii tuturor informatiilor contabile
aflate sub controlul sau;
-Conducatorul compartimentului financiar-contabil asigura calitatea informatiilor si datelor
contabile utilizate la realizarea situatiilor contabile, care reflecta in mod real activele si pasivele
entitatii publice;
73
-Situatiile financiare anuale sunt insotite de rapoarte anuale de performanta, in care se prezinta
pentru fiecare program obiectivele, rezultatele preconizate si cele obtinute, indicatorii si costurile
asociate;
-In entitatea publica sunt elaborate proceduri si controale contabile documentate in mod
corespunzator, vizand corecta aplicare a actelor normative din domeniul financiar - contabil si al
controlului intern.
Referinte principale ale acestui standard vizează următoarele acte normative:
- Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;
- Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare; -
Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare;
- Ordonanta Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea si amortizarea activelor fixe aflate in
patrimoniul institutiilor publice, aprobata prin Legea nr. 493/2003, cu modificarile si completarile
ulterioare;
- Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial si controlul financiar
preventiv, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;
- Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata cheltuielilor institutiilor publice, precum si
organizarea, evidenta si raportarea angajamentelor bugetare si legale, cu modificarile si
completarile ulterioare;
- Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile
privind situatiile financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate;
- Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind organizarea si conducerea contabilitatii institutiilor publice, Planul de conturi pentru
institutiile publice si instructiunile de aplicare a acestuia, cu modificarile si completarile ulterioare;
- norme metodologice privind intocmirea si depunerea situatiilor financiare trimestriale,
precum si a unor raportari financiare lunare, elaborate de Ministerul Finantelor Publice;
- norme metodologice privind principalele aspecte legate de intocmirea si depunerea
situatiilor financiare anuale si a raportarilor contabile anuale ale operatorilor economici la unitatile
teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice.
Legat de cele trei acte normative care au reglementat și reglementează în România
controlul intern/managerial, mai prezentăm în continuare câteva aspecte.
COSO82 a sintetizat într-o formă grafică controlul intern – piramida controlului intern
(Figura nr. 4), care cuprinde patru nivele: mediul de control, performanţa şi managementul
riscurilor, activităţi de control, informarea şi monitorizarea, auditarea şi evaluarea.
Figura nr.4
82
Committee of Sponsoring Organizations of the Treadway Commission, Internal control - integrated framework
(1994)
74
Sursa: Committee of Sponsoring Organizations of the Treadway Commission
Controlul intern în România, reglementat prin OMFP nr. 946/2005, republicat, cuprindea
un set de 25 de standarde (vezi Tabelul nr. 2) care corespundeau la acea dată, unei anumite
secţiuni din piramida controlului intern.
Tabelul nr.2
Sursa: Cosmin ŞERBĂNESCU, Adrian VINTILESCU BELCIUG, Analiza implementării

standardelor de control intern prin tehnici de data mining, Revista „Audit financiar”,
nr.8/2015,p.43
3.3.Condiții necesare ce trebuie îndeplinite pentru implementarea în România a unui
sistem de control intern/managerial performant
75
Pentru atingerea unui asemenea obiectiv îndrăzneț și provocator, trebuie urmărite
următoarele aspecte definitorii: 1) Stabilirea obiectivelor generale și specifice; 2)Stabilirea
activităților și acțiunilor pentru realizarea obiectivelor specifice; 3)Descrierea modului de
organizare și funcționare a sistemului de control intern/managerial; 4)Identificarea
elementelor de disfuncționalitate și a riscurilor ce pot afecta realizarea obiectivelor;
5)Elaborarea procedurilor de sistem și operaționale; 6)Inventarierea documentelor, a
fluxurilor de informații care intră/ies din organizație; 7)Stabilirea modalităților de
dezvoltare a sistemului de control managerial; 8)Stabilirea unui sistem de monitorizare al
desfășurării activităților și acțiunilor; 9)Autoevaluarea realizării obiectivelor generale și a
celor specifice.
În continuare, pentru început ne vom referi la stabilirea obiectivelor generale și specifice.
Obiectivele entității publice pot fi grupate în trei categorii83: 1)Eficacitatea și eficiența
funcționării; 2)Fiabilitatea informațiilor interne și externe; 3)Conformitatea cu legile,
regulamentele și politicile interne.
Această categorie denumită Eficacitatea și eficiența funcționării cuprinde obiectivele
legate de scopurile entității publice și de utilizarea eficientă a resurselor. De asemenea, tot aici sunt
incluse și obiectivele privind protejarea resurselor entității publice de utilizare inadecvată sau de
pierderi.
Această a doua categorie intitulată Fiabilitatea informațiilor interne și externe include
obiectivele legate de ținerea unei contabilități adecvate, ca și de fiabilitatea informațiilor utilizate
în entitatea publică sau difuzate către terți. De asemenea, în această categorie sunt incluse și
obiectivele privind protejarea documentelor împotriva a două categorii de fraude: disimularea
fraudei și distorsionarea rezultatelor.
Această a treia categorie denumită conformitatea cu legile, regulamentele și politicile
interne cuprinde obiective legate de asigurarea că activitățile entității publice se desfășoară în
conformitate cu obligațiile impuse de lege și de regulamente, precum și cu respectarea politicilor
interne. Descompunerea și formularea obiectivelor în entitatea publică, obiectivele generale se
descompun în obiective derivate, care, la rândul lor, se descompun în obiective specifice
(individuale), formând un ansamblu coerent. Aceste obiective generale reprezintă țintele spre care
își va orienta activitatea fiecare persoană, din vârful până în baza piramidei ierarhice. Construirea
unui bun SCIM este un proces de durată, ce reclamă importante eforturi colective și individuale.
Având în vedere aceste obiective generale ale controlului intern, conducatorul organizației le va
particulariza, in concordanță cu obiectul de activitate și atribuțiile specifice ale entității, în
obiective globale, precise și clar formulate, cuprinse într-un document de politică și strategie, ce
va fi aprobat și adus la cunostința întregului personal. Este important ca personalul să le cunoască
și să înțeleagă rolul pe care trebuie să îl îndeplinească în realizarea acestor obiective globale84.
Obiectivele sunt efectele pozitive pe care conducerea încearcă să le realizeze sau
evenimentele/efectele negative pe care conducerea încearcă să le evite.
83
Ministerul Finanțelor Publice, Codul Controlului Intern http://www.ansvsa.ro/documente/admin/
Standarde_de_Control_Intern_11425ro.pdf
84
Ministerul Finanțelor Publice, „Îndrumar metodologic pentru dezvoltarea controlului intern în entitățile publice”,
p. 4. http://cis01.central.ucv.ro/manag_ac_ad/2011/files/indrumar.pdf;
76
Pentru realizarea obiectivelor trebuie să se asigure un echilibru între sarcini, competenţă
(autoritate decizională conferită prin delegare) şi responsabilităţi (obligaţia de a realiza obiectivele)
şi să se definească proceduri. Firma privată îşi poate defini obiectivele strategice, tactice şi
operaţionale în funcție de propriile preferinţe. Instituția publică are obiectivele şi misiunile stabilite
de acte normative (legi, reglementări) care îi restrâng din start spaţiul de acţiune şi flexibilitatea.
Ea poate să se ocupe de ceea ce a fost îndreptăţită prin lege să facă – un minister nu poate să se
„reprofileze” brusc pe un alt domeniu pentru că acesta este mai interesant la un moment dat85.
Redactarea obiectivelor are rolul de a le face verificabile. Obiectivele trebuie scrise în aşa fel încât
la sfârşitul unei perioade stabilite de timp, atât managerul cât şi subalternul să poată verifica în ce
măsură au fost atinse rezultatele dorite.
De-a lungul timpului, practicienii au întocmit următoarea listă de reguli utile în
redactarea obiectivelor:
- Obiectivele trebuie să fie precise şi măsurabile.
- În declararea obiectivelor trebuie inclus elementul temporal.
- Obiectivele trebuie să fie clare şi lipsite de ambiguităţi.
- Obiectivele trebuie să constituie o provocare, dar să nu depăşească posibilităţile
subalternului.
- Obiectivele trebuie să fie orientate spre rezultate.
- Obiectivele trebuie să fie în acord cu obiectivele şi politicile organizației86.
De preferat ar fi ca formularea obiectivelor să fie făcută astfel încât să asigure:
-definirea clară, pentru a se înțelege sensul acţiunii ce trebuie întreprinsă pentru obţinerea
rezultatelor dorite;
-ierarhizarea, astfel încât realizarea obiectivelor generale să poată fi urmărită până la
nivelul fiecărui post, prin descompunerea lor într-un sistem de risc piramidal, de la general la
particular; se asigură astfel sarcinile, responsabilităţile și cerințele de calificare și limite de
competenţă pentru fiecare membru al organizației;
-convergenţa (participarea obiectivelor subsecvente la realizarea obiectivelor de nivel
superior până la nivelul misiunii);
-măsurabilitatea (asocierea unor indicatori de rezultat cuantificabili, ce pot fi monitorizaţi);
-monitorizarea (lipsa monitorizării face imposibilă coordonarea şi introducerea măsurilor
corective);
-încadrarea în timp (planificarea pe orizonturi de timp determinate şi corelate);
În continuare ne vom referi la stabilirea activităților și acțiunilor pentru realizarea
obiectivelor specifice.
Obiectivele odată stabilite nu sunt realizate de la sine. Organizația trebuie să demonstreze
că a implemetat acțiuni pentru atingerea obiectivelor. Managementul prin obiective reprezintă unul
dintre sistemele de planificare şi control cu cea mai largă utilizare în organizaţii, acesta constă din
stabilirea obiectivelor, planificarea pentru atingerea acestora, un proces de autocontrol şi un sistem
periodic de revizuire, urmat de o evaluare a performanţelor87.
85
Management și leadership în organizații publice, Suport de curs. http://www.apubb.ro/wpcontent/uploads/
2011/03/Management_si_leadership_in_organizatii_publice.pdf;
86
Manangement de la teorie la practică, http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/cornescu/cap2.htm;
87
Management de la teorie la practică, http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/cornescu/cap2.htm
77
Pentru stabilirea acţiunilor şi activităților pentru realizarea obiectivelor, organizația trebuie
să identifice reglementările în baza cărora se stabilește planul de realizare al acestora (ex: Legea
nr.500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare; Ordonanţa
Guvernului nr.119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată,etc).
Organizația trebuie să identifice resursele necesare atingerii obiectivelor, acesta fiind un
element de intrare în realizarea bugetelor. Stabilirea activităților și acțiunilor pentru realizarea
obiectivelor (planificarea) este o activitate orientată spre viitor şi reprezintă procesul de stabilire a
obiectivelor şi a ceea ce trebuie făcut pentru a atinge aceste obiective. Managerii decid ce trebuie
făcut, când trebuie făcut, cum trebuie făcut şi cine trebuie să o facă88.
Pentru atingerea unui obiectiv sunt necesare mai multe acțiuni, dar pentru fiecare acțiune
este necesar să se stabilească responsabil și termen. Obiectivele și acțiunile de realizare a acestora
trebuie monitorizate, astfel încât, atunci când apar abateri de la program să se poată analiza cauza
și iniția acțiuni corective pentru ca ele să se realizeze la timpul stabilit și cu resursele stabilite (a
se vedea Tabelul nr.3 de mai jos).
Tabelul nr.3
Model privind programul de acțiuni pentru atingerea obiectivelor.
Sursa : ANALIZĂ COMPARATIVĂ PRIVIND SISTEMUL DE CONTROL

MANAGERIAL INTERN, Document elaborat în cadrul proiectului „Îmbunătățirea
eficacității organizaționale a MEN și a instituțiilor subordonate prin dezvoltarea sistemului
de control managerial intern (SCMI)” – SMIS 37635 - proiect cofinanţat din Fondul Social
European, prin Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative”, 2007-
2013, p.40
Mai departe vom reliefa descrierea modului de organizare și funcționare a sistemului
de control intern/managerial.
Această etapă a sistemului de control managerial este menită să exprime descrierea
modului de organizare si functionare a sistemului de control managerial al Organizației, respectiv
a direcțiilor generale / direcțiilor aflate în structura sa89.
Realizarea sa reprezintă unul dintre pașii necesari în vederea elaborării manualelor de proceduri
pentru toate activitățile care determină utilizarea acestor instrumente, la nivelul organizației.
88
Ibidem;
89
http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/control_prev/legislatie/Anexa_2_Etapa_3.pdf
78
La parcurgerea Etapei 3, a fost avută în vedere definiția controlului intern adoptată de
Comisia Europeană. Potrivit acesteia, controlul intern reprezintă ansamblul politicilor și
procedurilor concepute și implementate de catre managementul și personalul entității publice, în
vederea furnizării unei asigurări rezonabile pentru:
- atingerea obiectivelor într-un mod economic, eficient si eficace;
- respectarea regulilor externe si a politicilor si regulilor managementului;
- protejarea bunurilor si informațiilor;
- prevenirea si depistarea fraudelor si greșelilor;
- calitatea documentelor contabile si producerea in timp util de informatii de încredere,
referitoare la segmentul financiar si de management.
SCIM este instrumentul care ne ajută să obţinem, să menţinem şi să îmbunătăţim
performanța organizației. El permite transpunerea în practică a politicii organizației şi ne oferă
posibilitatea să atingem obiectivele propuse. Elementele practice ale unui sistem sunt un ansamblu
de: procese din cadrul organizației, resurse materiale şi umane asociate şi structuri organizatorice.
Pe baza proceselor individuale delimitate și definite se elaborează, în etapa de concepere,
un model al proceselor, sub formă de rețea. Se stabilesc interacțiunile și interdependențele între
procesele individuale ale realizării de performanță, procesele referitoare la resurse, procesele
suport, respectiv procesele de măsurare și evaluare. Evaluarea capabilității de performanță a
proceselor survine pe bază de măsurători. Factorii de succes decisivi reprezintă baza pentru
stabilirea indicatorilor.
Transpunerea îmbunătățirilor procesului bazat pe ciclul PDCA90 este efectuată de factorii
de conducere și de angajati. Urmărirea fluxului de activități din organizație conduce la creșterea
eficienței și eficacității în atingerea obiectivelor stabilite.
La dezvoltarea metodelor și instrumentelor necesare analizei procesului trebuie să se țină
cont de dovezile obiective rezultate din:
-Planificare – prin care se confirmă stabilirea obiectivelor asociate procesului analizat și
asigurarea resurselor necesare îndeplinirii acestora. Se va pune accent pe: asigurarea resurselor
umane în ceea ce privește competența, instruire, conștientizare, asigurarea resurselor de
infrastructură, mentenanță.
-Realizare – prin care se confirmă funcționarea procesului examinat luând în considerare:
deciziile adoptate de către proprietarul de proces și aplicate de către ceilalți membri; ansamblul
datelor informaționale, interfețelor, procedurilor și mijloacele de tratare a informațiilor aplicabile
și care au ca scop să asigure suportul informațional necesar de a obține rezultatele planificate.
-Control – prin care se asigură atingerea obiectivelor planificate prin analize statistice.
-Îmbunătățirea continuă – prin care se confirmă inițierea de acțiuni pentru creșterea
eficientizării și eficacității procesului. Prin stabilirea modului de organizare și funcționare,
organizația realizează o corelare între structura organizatorică de management (funcţională) și
structura operațională (procesuală).
Pentru implementarea la nivelul așteptărilor a unui control intern/managerial performant
se impune și identificarea elementelor de disfuncționalitate și a riscurilor ce pot afecta
realizarea obiectivelor.
90
Modelul PDCA (Plan –Do- Check –Act);
79
Managementul riscului este piatra de temelie a bunei guvernări și poate duce la
îmbunătățirea performanței globale, rezultată dintr-o mai bună livrare de servicii, utilizarea
resurselor mai eficient, precum și o mai bună gestionare a proiectului. Implementarea cu succes a
managementului riscului și de control intern, în Conformitate cu cadrele internaționale precum
COSO și INTOSAI are un impact pozitiv asupra angajamentelor de performanță din cadrul
guvernului. Este important să se facă distincția între gestionare riscurilor sociale, care se
concentrează pe așa-numitele riscuri publice și de management al riscului organizațional, care se
concentrează pe riscurile strategice, operaționale, financiare și de conformitate, acesta din urmă
fiind mai frecvente în sectorul privat, deși în ultima perioadă încep să se manifeste din ce în ce mai
vizibil și în sectorul public.
Deși controlul intern este în mod tradițional asociat cu menținerea organizației sub control,
în principal prin activități de control (exemplu procedurile de măsuri de performanță, separarea
sarcinilor), sistemul de control intern managerial este mult mai legat de luarea de decizii strategice
și aplicate în toate procesele și unitățile unei organizații. De exemplu, Australia si-a stabilit un
control central, modelul face referire în mod explicit la cele cinci componente ale COSO.
În cadrul guvernului federal al Statelor Unite ale Americii, standardele de control intern
au și ele la baza cadrul COSO. Pe de altă parte, Consiliul de secretariat din Canada (2001) a
dezvoltat un cadru de management al riscului integrat. Aplicarea acestui cadru este de așteptat să
permită angajaților și organizațiilor să înțeleagă mai bine natura riscurilor și de a le gestiona mai
sistematic. Prin urmare, acest cadru necesită o evaluare în cursul desfășurării riscurilor potențiale
pentru a facilita stabilirea priorităților și îmbunătățirea luării deciziilor.
Fiecare entitate publică are obligaţia de a analiza sistematic, cel puţin o dată pe an, riscurile
legate de desfăşurarea activităților sale, să elaboreze planuri corespunzătoare în direcţia limitării
posibilelor consecinţe ale acestor riscuri şi să numească responsabili pentru aplicarea planurilor
respective91. Identificarea riscurilor și funcționalităților care pot afecta obiectivele înseamnă
responsabilitatea asumată. Identificarea riscurilor încă din faza de planificare reprezintă un
element al SCIM cu ajutorul căruia organizațiile pot iniția acțiuni pentru a menține amenințările la
un nivel acceptat.
Atingerea obiectivelor stabilite sau obţinerea rezultatelor aşteptate este grevată de
incertitudine, care poate deveni o barieră în calea succesului sau o oportunitate92.Oricând pot
apărea situații sau evenimente, acţiuni sau inacţiuni, care au drept consecinţă neatingerea
obiectivelor sau se pot constitui în oportunităţi ce trebuie exploatate. Identificarea riscurilor
presupune identificarea tuturor evenimentelor care pot afecta pozitiv sau negativ realizarea
obiectivelor organizației. Riscurile trebuie identificate şi evaluate, din perspectiva combinaţiei
dintre probabilitatea ca ceva (riscul) să se întâmple şi impactul (consecinţa asupra obiectivului) pe
care materializarea respectivei posibilităţi îl va avea.
91
Ministerul Finanțelor Publice, ”Metodologie de implementare a standardului de control intern Managementul
Riscurilor”,p.2http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/control_prev/manuale/METOD_IMPLEMENTARE_RISC.pdf
;
92
http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/control_prev/programe/Standard_18.pdf
80
Riscurile trebuie identificate la orice nivel unde se sesizează că există consecinţe asupra
atingerii obiectivelor şi pot fi luate măsuri specifice de soluţionare a problemelor, ridicate de
respectivele riscuri93.
Riscul apare atunci când există posibilitatea (probabilitatea) ca o amenințare să exploateze
o vulnerabilitate a unui bun, informație (obiectiv, rapoarte, etc) și prin aceasta să producă pagube
(pierderi financiare prin neatingerea obiectivelor) în organizație. Vulnerabilitatea este o slăbiciune,
un gol al unei organizații. Nu produce rău, este doar o condiție care permite unei amenințări să
afecteze bunurile. Prin bun se înțelege orice are valoare pentru organizație: personal, echipamente,
informații (obiective, contracte, etc). Cunoaşterea ameninţărilor permite managementului
organizației o ierarhizare a acestora în funcție de eventualitatea materializării lor, de amploarea
impactului asupra obiectivelor şi de costurile pe care le presupun măsurile menite de a reduce
șansele de apariţie sau de a limita efectele nedorite. Impactul poate fi cuantificat prin indicatori
calitativi, financiari (costuri), de timp, efort.
Organizația trebuie să definească clar sistemul de obiective, începând cu cele generale şi
terminând cu cele individuale, şi numai după aceea încercaţi să identificaţi ameninţările şi
oportunităţile. Organizația trebuie să-și concentreze eforturile spre ceea ce este cu adevărat
important pentru ea, şi nu să-şi disperseze resursele în zone nerelevante pentru obiectivele sale.
Impactul reprezintă consecinţa asupra rezultatelor (obiectivelor), dacă riscul s-ar materializa. O
sursă de ameninţare nu reprezintă un risc atunci când nu există o vulnerabilitate care să poată fi
folosită, amențările există și nu pot fi eliminate.
Riscurile nu pot fi “zero”. Vulnerabilitățile pot exista și în absența amenințărilor.
Incertitudinea nu poate fi eliminată, ci numai controlată. Riscurile au o cauză şi un efect asupra
obiectivelor.
În management se disting două concepte: riscul şi incertitudinea. Când o decizie este luată
în condiţii de risc, aceasta presupune o cunoaştere a riscului asumat, respectiv cunoaşterea
probabilităţii apariţiei riscului. În cazul unei decizii luate în condiţii de incertitudine nu sunt
cunoscute riscurile, deşi acestea sunt asumate94.
Gestionarea riscurilor are ca obiectiv atingerea unui echilibru optim de risc al rezultatelor
companiei, eforturile de gestionare fiind analizate prin prisma eficienţei economice. Registrul
riscurilor este un rezultat al procesului de management al riscului, realizat de organizație în vederea
elaborării unui plan de acțiune pentru monitorizarea acestuia.
La nivel de organizație, trebuie să existe:
-Registru de riscuri pentru fiecare compartiment/departament, iar responsabilitatea
elaborării și actualizării revine fiecărui nivel al managementului de linie.
-Registrul riscurilor (centralizat) la nivelul general al organizației. Completarea și
actualizarea Registrului de riscuri (centralizat) se realizează numai de către o persoană desemnată
ca responsabilă din cadrul organizației.
Registrul de riscuri trebuie să fie ușor de examinat și accesibil pentru managementul
organizației. Acesta trebuie să ofere elemente necesare pentru luarea deciziilor adecvate pentru
diminuarea riscurilor care pot afecta realizarea obiectivelor stabilite. Fiecare
organizație/compartiment/departament are anumite caracteristici proprii și în funcție de specificul
93
http://www.ub.ro/files/scim/Managementul-Registrul_riscurilor.pdf
94
Managementul Riscului http://silvic.usv.ro/cursuri/managementul_riscului.pdf
81
ei se pot evidenția diferite riscuri. Registrul de riscuri trebuie să fie un document dinamic și
actualizat ori de câte ori apare un risc nou. Identificarea riscurilor trebuie să capete un caracter
permanent.
Identificarea continuă a riscurilor este necesară pentru cunoaşterea riscurilor care nu sau
manifestat anterior datorită circumstanţelor, a schimbării circumstanţelor în care se manifestă
riscurile identificate anterior, precum şi pentru stabilirea riscurilor care s-au manifestat în trecut,
dar care nu mai prezintă în prezent importanţă pentru organizaţie.43 În cadrul organizației este
necesar să se creeze o cultură organizațională a riscului astfel încât personalul să conştientizeze
importanţa pe care gestionarea riscurilor o are în atingerea propriilor obiective.
Foarte importantă în procesul de implementare a unui sistem de control inter/managerial
performant este elaborarea procedurilor de sistem și operaționale.
Documentația unui SCIM se referă atât la documentația internă a organizației cât și la
documentația externă a ei (standarde, legi). Elaborarea documentației de implementarea SCIM are
o structură piramidală și cuprinde obiective, programe de dezvoltare, proceduri de sistem,
descrierile proceselor, respectiv proceduri operaționale, instrucțiuni de lucru și înregistrări.
O procedură, este o secvenţă de paşi pentru a efectua o sarcină obişnuită. Este un mod
specificat de efectuare a unei activități. Aceasta prescrie cum trebuie procedat în circumstanţele
date pentru a obţine rezultatul dorit. Documentația internă a unei organizații reprezintă regulile
unui SCIM (obiectivele, politicile, procesele, etc) respectate atât de angajați (inclusiv conducerea
organizației) cât și de colaboratori (furnizori, beneficiari, alte părți externe interesate) și trebuie
stabilită prin documente scrise.
Documentația SCIM poate fi pe orice tip de format sau orice tip de mediu de stocare.
Volumul documentației depinde de:
-Mărimea organizației, cultură și SCIM;
-Complexitatea serviciilor prestate și a proceselor interne;
-Standardele aplicate;
-Cerințele legale și alte cerințe;
-Educația, experiența și instruirea personalului;
-Fluctuația de personal;
-Probleme de SCIM anterioare (riscuri identificate).
La dezvoltarea documentației SCIM trebuie avut în vedere că aceasta este utilizată pentru
a face dovada implementării, funcționării sistemului, deci a face dovada “unui sistem documentat”
și nu pentru a crea “un sistem de documente”. Pentru cerințele fiecărui standard trebuie dezvoltată
câte o procedură, numită și procedură de sistem. O parte din aceste cerințe sunt introduse în
procedurile ce descriu procesele de realizare a serviciului. Acest lucru face ca documentația
sistemului să nu fie foarte voluminoasă, iar pentru angajat este mult mai ușor de înțeles cum
activitatea lui poate conduce la realizarea obiectivelor SCIM.
Procedurile au un rol esențial în documentarea SCIM. Forma procedurilor este stabilită de
fiecare organizație în parte, în funcție de necesitățile acesteia și respectarea prevederilor din
ordinul Secretariatului General al Guvernului nr. 400 din 12 iunie 2015 pentru aprobarea Codului
controlului intern/managerial al entităţilor publice. Se recomandă ca redactarea procedurilor să se
realizeze pe formular tipizat având pe prima pagină elementele de identificare a organizației și
dovezi privind verificarea și aprobarea formularului ca document oficial.
Pe lângă aceste elemente, o procedură trebuie să cuprindă:
82
-o identificare unică a documentului (cod/revizie/versiune);
-tipul documentului (procedură/instrucțiune/politică/ghid);
-caracterul documentului (public, confidențial, restricționat, etc);
-minimul de cerințe obligatorii privind structura (conținutul) documentului.
Cerințele minime pentru structura unei proceduri sunt:
1.SCOP – secțiune unde printr-o frază scurtă și la obiect se declară ce se urmărește prin
elaborarea procedurii.
2.DOMENIUL – se menționează entitatea organizatorică unde se aplică documentul și/sau
asupra căror produse și/sau servicii.
3.DEFINIȚII și ABREVIERI – se definesc orice termeni ce se consideră necesari pentru
înțelegerea documentului și se identifică și explică abrevierile utilizate în document.
4.REFERINȚE NORMATIVE - se precizează orice document care este necesar a fi
consultat în vederea aplicării procedurii (standarde, contracte, reglementări, norme juridice,
manuale de utilizare, instrucțiuni, etc).
5.IDENTIFICAREA RESPONSABILITĂȚILOR - se indică funcțiile ce desfășoară
activitățile descrise. Forma de prezentare poate fi sub formă de text sau matriceală.
6.DESCRIEREA PROCESULUI - se prezintă activitățile în succesiunea lor. Modul de
descriere trebuie să fie CLAR, CONCIS, PRIETENOS (evitarea diatezei pasive, propoziții scurte
care să înceapă cu verbul, utilizarea numerotării și/sau a spațiilor de separare).
7.ÎNREGISTRĂRI – se vor prezenta toate înregistrările generate de activitățile descrise
în proces, precizându-se:
-denumirea înregistrării și codul;
-caracterul înregistrării (informației);
-durata, suportul și locația de păstrare;
-durata de arhivare;
-modul de eliminare și autoritatea de eliminare;
8.ANEXE - se indică formulare, tabele, grafice, hărți de proces/diagramă flux generate.
Se vor completa „Lista reviziilor documentului” și „Lista de difuzare”.
Pregătirea procedurilor necesită timp şi o planificare atentă pentru a obţine rezultatele
dorite.
Atribuirea acestei sarcini unei singure persoane presupune câteva dezavantaje:
-nici o persoană nu cunoaște chiar totul despre organizaţie;
-vor fi diferenţe între practică şi ceea ce se scrie; contribuţia şi satisfacţia salariaţilor este
minimă.
Cea mai bună metodă se bazează pe lucrul în echipă, planificarea elaborării, stabilirea
regulilor privind controlul acestor documente în toate fazele de elaborare, analiză, revizuire,
difuzare, retragere, formă utilizată, etc.
Cel mai important lucru pentru aceste instrucţiuni şi proceduri îl reprezintă implementarea
lor, adică punerea în practică a ceea ce conţin ele. Dacă în descrierea procedurii sau instrucţiunii
sunt elemente care nu pot fi aplicate din diverse motive (nu corespund modului de desfăşurare a
activităţii sau au intervenit modificări tehnologice în desfăşurarea activităților) atunci acestea
trebuie modificate.
Un alt aspect care determină ne-implementarea lor îl reprezintă faptul că cei care sunt
beneficiarii acestor proceduri nu sunt instruiţi cum să le utilizeze. Prin grija şefului
83
compartimentului trebuie asigurată instruire şi accesul la document pentru consultarea acestuia
atunci când este nevoie pentru reîmprospătarea cunoştinţelor.
Procedura este mai amplă decât o instrucţiune şi răspunde la toate întrebările necesare
pentru efectuarea unei activități. Cel mai important delimitează responsabilităţile. Respectarea prin
punerea în practică a conţinutului procedurii ne conduce la rezultate predictibile şi uniformizarea
activităţii dacă aceasta se desfăşoară în mai multe locuri. Instrucţiunile de lucru se referă mai
curând la activități în cadrul unei singure funcţii. Instrucţiunile de lucru ar trebui elaborate pentru
descrierea realizării acelor activități, care ar fi afectate de lipsa unor astfel de instrucţiuni.
44Detaliile, care nu conduc la un control sporit al activităţii, trebuie evitate. Instruirea poate reduce
nevoia de instrucţiuni detaliate, sub rezerva că personalul afectat deține informaţiile necesare
pentru a-şi executa corect sarcinile. Indiferent de format sau combinaţia aleasă, instrucţiunea de
lucru trebuie să fie în ordinea operaţiilor, trebuie să reflecte cerinţele şi activităţile relevante.
Înregistrarea oricărei activități se poate face pe formulare, iar acestea pot fi generate de
proceduri/instrucțiuni sau pot fi neprocedurale (generate numai de o autoritate).
Trebuie reținută diferența între formular și înregistrare:
-Formular = document necompletat ;
-Înregistrare = document completat (formular completat).
Înregistrările au importanța lor pentru că ele pot constitui elemente de intrare sau de analiză
pentru alte activități. Ele mai sunt utilizate și de persoane abilitate de a efectua control, audit.
Înregistrările sunt dovezi obiective ale aplicării și implementării elementelor SCIM.
Înregistrările pot fi grupate în:
-Înregistrări specifice serviciului și se referă la:
o Părțile scrise și desenate elaborate pentru o anumită lucrare;
o Înregistrarea rezultatelor activității/măsurării;
o Neconformități, reclamații și acțiuni de remediere.
-Înregistrări privind funcționarea SCIM:
o Analiza efectuată de management;
o Controlul proceselor;
o Pregătirea, calificarea, instruirea angajaților și altor părți interesate;
o Rezultatele auditurilor;
o Acțiuni corective și preventive;
o Satisfacția clientului/cetățeanului și altor părți interesate.
Elaborarea conținutului documentelor este începută o dată ce sunt cunoscute indicațiile
referitoare la proceduri, respectiv descrierile cerințelor standardelor, proceselor.
La elaborarea documentației trebuie să avem grijă ca aceasta să nu:
-fie rigidă astfel încât să sufoce creativitatea;
-fie greu de aplicat îngreunând activitatea descrisă;
-existe contradicții.
Documentația SCIM trebuie:
-elaborată de o echipă în care să fie incluși și utilizatorii și nu de o singură persoană;
-să respecte cerințele privind “Controlul documentelor” și “Controlul Înregistrărilor”
La fel de importantă în procesul de implementare a unui sistem de control
inter/managerial performant este și inventarierea documentelor, a fluxurilor de
informații care intră/ies din organizație.
84
Pentru a se asigura protejarea informațiilor în interiorul organizației, împotriva:
-acțiunilor de “Inginerie Socială” ;
-compromitere sau acces neautorizat ;
-modificării conținutului acestora ;
-sabotajelor ori distrugerilor neautorizate, organizația trebuie să identifice, să clasifice și
să stabilească nivelul de acces și flux pentru toate documentele rezultate din procesele pe care le
desfășoară și intrări/ieșiri. (exemplu: documente de informare, documente reprezentând elaborarea
de proiecte de acte normative, documente care necesită analiză şi puncte de vedere scrise (rapoarte
de constatare), documente care vizează fundamentarea necesităţii realizării activităților pentru
îndeplinirea obiectivelor specifice).
„Ingineria socială”95 este o metodă asemănătoare cu phishingul care influențează
persoanele în vederea obținerii datelor confidențiale. Phishing-ul este un proces fraudulos prin care
se încearcă obținerea (furtul) unor informații, nume de utilizator, parole, detalii despre carduri
bancare sau alte date cu caracter personal, printr-un mesaj sau altă metodă de comunicare
electronică, în care se pretinde că autorul este o entitate de încredere.
La clasificarea documentelor organizația are în vedere, dar fără a se limita:
-Constituţia României, republicată;
-H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor
clasificate in România, cu modificările şi completările ulterioare;
-Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi
completările ulteriore;
-Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările
si completările ulterioare;
-Legea nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile
publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii.
Prin clasificarea informaţiilor se înţelege încadrarea informaţiilor într-o clasă şi nivel de
secretizare. Termenul informații defineşte orice documente, date, obiecte sau activități, indiferent
de suport, formă, mod de exprimare sau de punere în circulaţie96. Informațiile clasificate sunt
informațiile, datele, documentele de interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor
de importanță și consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării
neautorizate, trebuie să fie protejate.
Acestea se împart în:
-secrete de stat ;
-secrete de serviciu.
Accesul la informații clasificate este permis, cu respectarea principiului "necesității de a
cunoaște", numai persoanelor care dețin certificat de securitate sau autorizație de acces, valabile
pentru nivelul de secretizare al informațiilor necesare îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.
Necesitatea de a cunoaște este principiul conform căruia accesul la informații clasificate se acordă,
în mod individual, exclusiv persoanelor care, pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, trebuie
să aibă acces la acestea.
95
http://www.securitatea-informatica.ro/securitatea-informatica/ingineria-sociala/
96
http://www.orniss.ro/ro/notiuni.html
85
Principalele instituţii care deţin sau utilizează informații clasificate sunt97:
-Administraţia Prezidenţială;
-Senatul şi Camera Deputaţilor;
-Consiliul Suprem de Apărare a Ţării;
-Guvernul şi Ministerele;
-Banca Naţională a României (BNR);
-Serviciul Român de Informaţii (SRI) şi Serviciul de Informaţii Externe (SIE);
-Serviciul de Protecţie şi Pază (SPP);
-Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS);
-Institutul Naţional de Statistică (INS);
-Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat (ANRS);
-Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS).
Aceste informații sunt clasificate în baza legislației din România și sunt în afara scopului
"Inventarierii documentelor, a fluxului de informații și a proceselor". Cu scopul de a prioritiza
eforturile de protejare a informațiilor, documentele organizației trebuie să fie clasificate în
categorii, fiecare categorie având nivelul sau de clasificare.
Proprietarul (autorul) informației sau al documentului decide clasificarea informației
Nivelurile de clasificare pot fi urmatoarele:
1)PUBLIC: informația care este destinată pentru difuzare publică. Nu este necesară
etichetare sau se va eticheta „Public”. Informația publică este acea informație care poate fi
publicată în întregime, disponibilă cetățenilor și presei (ex. declarația politică, comunicate de
presă, obiective, etc). Directorul/conducătorul organizației autorizează și controlează transmiterea
informațiilor publice.
2)UZ INTERN: Informația care aparține organizației și care nu trebuie transmisă
publicului, exceptând cazul în care dezvăluirea acestora poate aduce beneficii organizației.
Accesul extern neautorizat trebuie prevenit. Etichetarea „UZ INTERN” este obligatorie. Aceste
informații sunt destinate uzului intern al organizației de către un număr mare de UTILIZATORI,
așteptările în ceea ce-i privește pe receptorii acestora fiind de a utiliza informațiile cu grijă și simț
practic. Divulgarea acestui tip de informație nu conduce în mod obișnuit la pierderi financiare și
nu afectează, de regulă, interesele organizației sau ale utilizatorilor.
3)LIMITAT–Clasificare internă: Informația aparține organizației și este destinată uzului
intern al acesteia de către un număr restrâns de Utilizatori. Nu este publică.
Dezvăluirea acestui tip de informație poate duce la pierderi minore, la pierderea unor
oportunități, a credibilității sau la pierderea reputației și/sau poate afecta interesele organizației sau
ale Utilizatorilor. Un utilizator autorizat nu trebuie să divulge informația fară o autorizație
prealabilă din partea proprietarului informației/documentului. Informația nu poate fi găsită prin
alte mijloace/ resurse. Eticheta «LIMITAT –clasificare internă » este obligatorie.
4)STRICT LIMITAT – Clasificare internă: Informația aparține organizației și este
destinată uzului intern doar de către un număr foarte restrâns de Utilizatori și nu poate fi făcută
publică. Dezvăluirea acestui tip de informație poate conduce la pierderi importante, pierderea
profitabilității sau oportunității, a credibilității sau la pierderea reputației și/sau poate afecta
interesele societății sau ale Utilizatorilor și/sau poate reprezenta un avantaj pentru concurență. Un
97
https://www.sri.ro/fisiere/legislatie/legea182.pdf
86
utilizator autorizat trebuie să nu divulge nimănui informația, în lipsa unui „angajament de
divulgare” prealabil (scris) din partea proprietarului informației/documentului, în general același
cu creatorul informației. Informația nu poate fi găsită prin alte mijloace/resurse. Eticheta este
obligatorie. Modelul de mai sus poate fi îmbunătățit potrivit necesităților obiective ale
organizației. Dacă este necesar pot fi introduse mai multe niveluri de risc de securitate și poate fi
introdusă o varietate largă de măsuri de control al riscului pentru fiecare categorie de clasificare a
informației98.
În cazul informațiilor/documentelor clasificate limitat sau strict limitat:
-Distrugerea – se realizează numai cu acordul proprietarului.
-Copiere – numai copii controlate.
-Transmisie fax – este interzisă.
-Stocarea – numai în baza deciziilor proprietarului.
-Etichetarea este obligatorie.
-Divulgarea – o poate face numai un utilizator autorizat.
La nivel de organizație trebuie să existe:
-O listă de inventariere a documentelor și înregistrărilor pentru fiecare
compartiment/department iar, responsabilitatea elaborării și actualizării revine fiecărui nivel al
managementului de linie.
-O listă de inventariere a documentelor și înregistrărilor (centralizat) la nivelul general al
organizației. Completarea și actualizarea se realizează numai de către o persoană desemnată ca
responsabilă din cadrul organizație.
Lista de inventariere a documentelor și înregistrărilor trebuie să fie o listă dinamică,
actualizată ori de câte ori apar modificări privind valoarea informației. Informațiile
(documentele/înregistrările) pot fi reclasificate în funcție de valoarea (importanța) informației în
timp și personalul asociat. Responsabilitatea reclasificării revine proprietarului de informație.
Stabilirea modalităților de dezvoltare a sistemului de control managerial reprezintă o
țintă foarte importantă în demersul pentru implementarea eficientă a controlului intern/managerial.
Dezvoltarea sistemului de control managerial al organizației prin raportarea la standardele
de management/control intern se realizează prin elaborarea și actualizarea procedurilor de lucru
specifice activităților care se desfăşoară99.
Concomitent cu elaborarea şi dezvoltarea cadrului procedural trebuie să se realizeze și
completarea fişelor posturilor salariaţilor şi coroborarea acestora cu atribuţiile stabilite prin
regulamentul de organizare și funcționare.
O preocupare majoră a conducerii organizației ar trebui să o reprezinte dezvoltarea în
permanenţă a competenţelor personalului în domeniile de specialitate. Perfecţionarea sistematică
a pregătirii profesionale a personalului se poate realiza prin elaborarea ghidurilor practice pe
funcţiile suport ale entităţilor publice şi a manualelor de audit intern, dar şi prin implementarea
acestora în cadrul entităţilor în vederea îmbunătăţirii lor. În domeniul managementului riscurilor
se impune identificarea şi cuantificarea acestora pe baza expertizei existente şi elaborarea
Registrului riscurilor pentru fiecare serviciu/compartiment din cadrul organizației şi prin
centralizarea lor.
98
http://www.e-birouvirtual.ro/sites/default/files/articole_bv/120609_clasificarea%20informatiei_0.pdf
99
87
Un alt aspect al dezvoltării și îmbunătăţirii SCIM îl vor reprezenta comunicarea şi
relaţionarea mai completă a serviciilor din cadrul organizației, atât prin schimbul documentaţiilor
realizate, cât şi prin realizarea unor activități comune.
Totuşi, un element esenţial pentru dezvoltarea SCIM îl reprezintă elaborarea,
implementarea şi formalizarea procedurilor de lucru şi urmărirea respectării lor de către personalul
organizației cu scopul realizării obiectivelor. Separarea atribuţiilor trebuie realizată și specificată
prin fişele posturilor şi va fi întărită prin elaborarea procedurilor de lucru. Producerea unor
eventuale abateri de la cadrul normativ şi procedural se va soluţiona de nivelul superior de
management100.
În domeniul strategiilor de control ale organizației, este recomandat să se solicite evaluări
externe pentru analiza activităților desfăşurate şi atingerea ţintelor propuse.
Nu în ultimul rând în acest demers generos se situează Stabilirea unui sistem de
monitorizare al desfășurării activităților și acțiunilor.
Organizația trebuie să măsoare și să monitorizeze SCIM pentru a se asigura că acesta este
în conformitate cu obiectivele stabilite. Inspecția, evaluarea, observațiile etc sunt componente ale
unui sistem eficient de monitorizare și de măsurare.
Organizația poate realiza cel mai bine acest lucru prin determinarea:
-a ce trebuie să fie măsurat și monitorizat pentru a identifica măsura în care obiectivele și
cerințele aplicabile sunt îndeplinite;
-metodelor de monitorizare, măsurare, analiză și evaluare, pentru a asigura rezultate valide;
-când trebuie să fie efectuate inspecțiile, monitorizarea și măsurarea;
-când se analizează și evaluază procesele de inspecție, monitorizare și măsurare;
-rezultatelor ce trebuie păstrate.
Organizația trebuie să păstreze înregistrări adecvate, documentate ca dovadă a
acestor rezultate. Organizația ar trebui să:
-ia măsuri pentru a aplica principiul prevenirii;
-păstreze înregistrări relevante ale rezultatelor;
-monitorizeze eficacitatea controalelor pentru SCIM;
-ia măsuri proactive de performanță;
-ia masuri reactive de performanță.
Autoevaluarea realizării obiectivelor generale și a celor specifice reprezintă punctul
terminus al unui astfel de demers de eficientizare a controlului intern/managerial.
Auto-evalurea are rolul de a: o concentra atenţia managerilor din organizație către
implementarea unor controale interne eficace şi menţinerea continuă a unui mediu de control intern
pozitiv. o accentua importanţa rolului de prevenire a unor întreruperi în funcţionarea controalelor
interne. o furniza managementului organizației, încredere că SCIM este ținut sub control și
continuă să satisfacă condiţiile specificate.
"Autoevaluarea nu poate fi nici confundată şi nici substituită de evaluarea sistemului de
control intern/managerial pe care o realizează compartimentul de audit public intern, pe baza unei
metodologii specifice, în aplicarea standardului 16 "Auditul intern" şi a normelor care
reglementează activitatea în acest domeniu".(Ordin nr. 1423/2012) Criteriile care stau la baza
autoevaluărilor sunt standardele SCIM, obiectivele și documentele (proceduri/norme/
100
88
regulamente/înregistrări) organizației. Autoevaluarea trebuie realizată la nivelul fiecărei structuri
din cadrul organizației. Prin autoevaluare la nivelul fiecărei structuri se realizează o asumare de
către conducătorul compartimentului/departamentului a realității datelor, informațiilor şi
constatărilor înscrise în acesta. Realizarea autoevaluării constituie principala formă de
implementare a regulii de management definită de standardul 15 „Evaluarea SCIM” din Codul
controlului intern/managerial, conform căreia organizația trebuie să instituie o funcție de evaluare
a propriului SCIM, a cărei exercitare este în responsabilitatea fiecăreia dintre persoanele care
ocupă o funcție de conducere în organizație101.
Autoevaluarea trebuie să fie o acțiune periodică. La planificarea activității de
evaluare, conducerea organizației împreună cu structura cu atribuții de monitorizare,
coordonare şi îndrumare metodologică privind SCIM trebuie să:
-Aleagă metoda de notare a rezultatelor chestionarului.
-Realizeze o planificare detaliată a auto-evaluării.
-Organizeze și să formeze membrii grupurilor de auto-evaluare cu privire la metoda aleasă,
colectarea informațiilor (documente suport și date relevante). Chestionarele de autoevaluare
trebuie să cuprindă referiri la indicatorii de performanță stabiliți. Răspunsurile la întrebările din
chestionarele de autoevaluare trebuie să se bazeze pe dovezi.
Stabilirea măsurilor de organizare şi realizare a operațiunii de autoevaluare se realizează
de către structura cu atribuții de monitorizare, coordonare şi îndrumare metodologică privind
SCIM, numită prin decizia conducătorului organizației. Această structură are responsabilitatea
centralizării informațiilor din chestionarele de autoevaluare, semnate şi transmise de conducătorii
de compartimente/departamente.
Conform ordinului Secretariatului General al Guvernului nr. 400 din 12 iunie 2015
pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial al entităţilor publice, aprecierea
gradului de conformitate a SCIM propriu cu standardele de control intern/managerial, în
raport cu numărul de standarde implementate se realizează astfel:
-sistemul este conform dacă sunt implementate toate cele 16 standarde;
-sistemul este parțial conform dacă sunt implementate între 9 şi 15 standarde;
-sistemul este neconform dacă sunt implementate mai puțin de 9 standarde.
Autoevaluarea nu trebuie să se limiteze doar la elaborarea unui raport.
Autoevaluarea ar trebui să conducă la un plan de acțiuni pentru a îmbunătăți performanța
organizației. Rezultatele autoevaluării trebuie să fie date de intrare în planificarea acțiunilor de
îmbunătățire a organizației. Comisia cu atribuții de monitorizare, coordonare şi îndrumare
metodologică privind SCIM adună propunerile de îmbunătățire și le grupează pe idei/teme
comune.
Propunerile sunt analizate luând în considerare obiectivele strategice ale organizației.
Planul de acțiuni ar trebui să furnizeze informații pentru elaborarea strategiei organizației.
Acțiunile din planul de îmbunătățire trebuie prioritizate și structurate în funcție de
obiectivele strategice ale organizației.
Planul de acțiuni trebuie să cuprindă termene și responsabili.
Planul de acțiuni trebuie monitorizat.
101
http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/control_prev/programe/Fisa_St_24.pdf
89
Pentru entitățile publice și private care implementează proiecte europene trebuie să
utilizeze standardele, procedurile și celelalte componente ce țin de controlul
intern/managerial și în direcția evitării erorilor, neregulilor și fraudelor, obligând pe toți cei
implicați în aceste proiecte să se autocontroleze sau să îi contrleze pe cei din subordine în
mod responsabil, pentru a evita situații de neeligibilitate a unor cheltuieli sau infracțiuni pe
zona utilizării fondurilor europene.
90
5.Obligații ale beneficiarilor publici și privați de proiecte cu finanțare
europeană pe linia efectuării controlului financiar preventiv pentru
prevenirea neregulilor și fraudelor în accesarea și implementarea unor astfel
de proiecte din perioada 2014-2020
5.1.Abordări normative și organizatorice ale controlului financiar în instituțiile publice din
România
Pentru început vom menționa că în România controlul financiar în instituțiile publice este
reglementat de două acte normative relative recente și anume: 1)Ordinul ministrului finanțelor
publice nr. 923102 din 11 iulie 2014, pentru aprobarea Normelor metodologice generale
referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv şi a Codului specific de norme
profesionale pentru persoanele care desfăşoară activitatea de control financiar preventiv
propriu, republicat; 2)Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 103103 din 16 ianuarie 2019
privind modificarea și completarea Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 923/2014.
Actul normativ din 2014, la partea de norme metodologice este structurat pe
următoarele componente: A)Dispoziții generale; B)Controlul financiar preventiv propriu;
C)Controlul financiar preventive delegate; D)Raportare și informare.
Din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 923 din 11 iulie 2014 pentru aprobarea
Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv şi
a Codului specific de norme profesionale pentru persoanele care desfăşoară activitatea de
control financiar preventiv propriu am extras o serie de concepte, clasificări și precizări
esențiale pentru înțelegerea mecanismului actual al acestui tip de control în instituțiile publice în
prezent.
Pentru început ne vom referi la conceptul de control financiar preventiv, formele
acestuia, operațiunile supuse unor asemenea controale și entitățile la care este obligatorie
aplicarea acestor forme de control.
Controlul financiar preventiv104 are drept scop identificarea proiectelor de operaţiuni
care nu respectă condiţiile de legalitate şi regularitate şi/sau, după caz, de
încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi de angajament şi prin a căror efectuare s-ar
prejudicia patrimoniul public şi/sau fondurile publice.
Controlul financiar preventiv este de două tipuri: 1)controlul financiar preventive
propriu; 2)controlul financiar preventiv delegate.
Controlul financiar preventiv propriu105 se organizează, de regulă, în cadrul
compartimentelor de specialitate financiar-contabilă și în raport cu natura operaţiunilor,
conducătorul entităţii publice poate decide extinderea acestuia şi la nivelul altor compartimente de
102
Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 15 ianuarie 2016;
103
Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 4 februarie 2019;
104
Definiție preluată de la Punctul 1.1 din Anexa 1 intitulată Norme metodologice generale referitoare la exercitarea
controlului financiar preventiv din OMFP nr. 923/2014;
105
Definiție preluată de la Punctul 4.1. de la capitolul B.Controlul financiar preventiv propriu din Anexa 1 intitulată
Norme metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv din OMFP nr. 923/2014;
91
specialitate în care se iniţiază, prin acte juridice, sau se constată obligaţii de plată sau alte obligaţii
de natură patrimonială.
Controlul financiar preventiv delegat106 se exercită la nivelul ordonatorilor principali de
credite ai bugetelor specificate expres în Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 (bugetul de stat,
bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul oricărui fond special, bugetul trezoreriei statului,
pentru operațiuni privind datoria publică); ministrul finanţelor publice numeşte unul sau mai mulţi
controlori delegaţi pentru operaţiunile derulate prin bugetele menționate mai sus.
Fac obiectul controlului financiar preventiv operaţiunile care vizează, în principal
următoarele: 1)angajamentele legale şi angajamentele bugetare; 2)deschiderea şi repartizarea de
credite bugetare; 3)modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni a clasificaţiei bugetare
a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite; 4)ordonanţarea cheltuielilor; 5)constituirea
veniturilor publice, în privinţa autorizării şi stabilirii titlurilor de încasare; 6)concesionarea sau
închirierea de bunuri aparţinând domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ-
teritoriale; 7)vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri aparţinând domeniului
privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale; 8)alte categorii de operaţiuni stabilite
prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Entităţile publice la care se organizează controlul financiar preventiv sunt:
1)autorităţile publice şi autorităţile administrative autonome; 2)instituţiile publice aparţinând
administraţiei publice centrale şi locale şi instituţiile publice din
subordinea acestora; 3)regiile autonome de interes naţional sau local; 4)companiile sau societăţile
naţionale; 5)societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială deţine
capitalul majoritar şi utilizează/administrează fonduri publice şi/sau patrimoniu public; 6)agenţiile,
cu sau fără personalitate juridică, care gestionează fonduri provenite din finanţări externe
rambursabile sau nerambursabile; 7)Ministerul Finanţelor Publice, pentru operaţiunile de
trezorerie, datorie publică, realizarea veniturilor statului şi a contribuţiei României la bugetul
Uniunii Europene; 8)autorităţile publice executive ale administraţiei publice locale, pentru
operaţiunile de datorie publică şi realizarea veniturilor proprii.
Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a operaţiunilor care
fac obiectul acestuia, din punctul de vedere al: a)respectării tuturor prevederilor legale care le
sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării operaţiunilor (control de legalitate); b)îndeplinirii sub
toate aspectele a principiilor şi a regulilor procedurale şi metodologice care sunt aplicabile
categoriilor de operaţiuni din care fac parte operaţiunile supuse controlului (control de
regularitate);
c)încadrării în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de angajament, după caz (control
bugetar).
Controlul financiar preventiv propriu se exercită, prin viză, de persoane din cadrul
compartimentelor de specialitate desemnate în acest sens de către conducătorul entităţii
publice.
Viza de control financiar preventiv cuprinde următoarele informaţii esențiale:
a)denumirea entităţii publice; b)menţiunea "vizat pentru control financiar preventiv";
Definiție preluată de la Punctul 7.2. de la capitolul C.Controlul financiar preventiv delegat din Anexa 1 intitulată
106
Norme metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv din OMFP nr. 923/2014;
92
c)identificatorul titularului vizei; d)semnătura persoanei desemnate cu exercitarea vizei şi data
acordării vizei (an, lună, zi).
Viza de control financiar preventiv se exercită olograf sau electronic.
Datele din documentele prezentate la viza de control financiar preventiv se înscriu în
registrul privind operaţiunile prezentate la viza de control financiar preventiv.
Registrul se poate completa în formă integral olografă, integral electronică sau
combinată. Indiferent de forma sub care se completează, registrul se arhivează/se păstrează pe o
perioadă de 10 ani, cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia a fost
întocmit.
Termenul pentru pronunţare (acordarea/refuzul vizei) se stabileşte, prin decizie
internă, de conducătorul entităţii publice în funcţie de natura şi complexitatea operaţiunilor
cuprinse în cadrul general şi/sau specific al operaţiunilor supuse controlului preventiv.
Procedura de control solicită ca Documentele privind operaţiunile prin care se afectează
fondurile publice şi/sau patrimonial public sunt însoţite de avizele compartimentelor de
specialitate, de note de fundamentare, de acte şi/sau documente justificative şi, după caz, de o
"Propunere de angajare a unei cheltuieli în limita creditelor de angajament", o "Propunere de
angajare a unei cheltuieli în limita creditelor bugetare" şi/sau de un "Angajament bugetar
individual/global", precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale,
aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.792/2002107, cu modificările şi
completările ulterioare.
Persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv primeşte documentele,
le înregistrează în registru, după care procedează la verificarea formală prin parcurgerea
listei de verificare specifică operaţiunii primite la viză, cu privire la: 1)completarea
documentelor în concordanţă cu conţinutul acestora; 2)existenţa semnăturilor persoanelor
autorizate din cadrul compar-timentelor de specialitate; 3)existenţa actelor justificative specifice
operaţiunii.
Refuzul de viză se întâlnește dacă în urma controlului se constată că cel puţin un element
de fond cuprins în lista de verificare nu este îndeplinit, în esenţă, operaţiunea nu întruneşte
condiţiile de legalitate, regularitate şi, după caz, de încadrare în limitele şi destinaţia creditelor
bugetare şi/sau de angajament.
Cu titlu de exemplu am ales o listă de verificare pentru cererea de deschiderea de
credite bugetare108, în care prezentăm documentele obligatorii ce trebuie prezentate pentru
acordarea vizei de control financiar preventiv propriu la această cerere de deschidere de credite:
A)Existenţa actelor justificative:1)Notă justificativă; 2)Nota de fundamentare/situaţia privind
facturi, contracte, alte obligaţii de plată scadente în perioadă, conform prevederilor legale în
vigoare; 3)Situaţia disponibilului la sfârşitul lunii precedente; 4)Solicitările ordonatorilor
principali, secundari şi/sau terţiari, după caz, pentru repartizarea de credite bugetar; 5)Situaţia
107
Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 23.01.2003;
Potrivit modelului prezentat la punctul F. Listele de verificare pentru operaţiunile cuprinse în Cadrul general al
108
operaţiunilor supuse controlului financiar preventive, din Anexa 1.1. intitulată Cadrul general al operațiunilor supuse
controlului financiar preventive din Norme metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar
preventiv din OMFP nr. 923/2014;
93
creditelor bugetare deschise anterior şi neutilizate; 6)Bugetul aprobat; 7)Alte documente
justificative din care rezultă obligaţii de plată scadente în perioada pentru care se solicită
deschiderea de credite bugetare; B)Existenţa vizelor, certificărilor, aprobărilor, altor
semnături, după caz, şi respectarea bazei legale pentru efectuarea plăţilor care fac obiectul
solicitării pentru deschiderea de credite pentru: 1)Actele justificative de la pct. 1; 2)Cererea
pentru deschiderea de credite bugetare; C)Încadrarea sumei pentru care se cere deschiderea de
credite bugetare în: 1)Creditele bugetare repartizate pe an/trimestre/luni şi detaliate conform
clasificaţiei bugetare; 2)Limitele lunare de cheltuieli stabilite de Guvern (când este cazul);
3)Nivelul prevăzut în actul normativ de aprobare a acţiunii (când este cazul); 4)Nivelul rezultat
din nota justificativă/fundamentare; D)Stabilirea sumei pentru care se cere deschiderea de
credite bugetare, având în vedere: 1)Creditele bugetare deschise anterior şi neutilizate; 2)Ca
întreaga sumă să fie utilizată până la finele perioadei pentru care se solicită deschiderea de credite
bugetare; E)Completarea corectă a cererii pentru deschiderea de credite bugetare cu privire
la: 1)Beneficiarul deschiderii de credite bugetare; 2)Conturile de trezorerie; 3)Suma pentru care
se cere deschiderea de credite bugetare; 4)Corespondenţa dintre suma solicitată la nivel de capitol
şi detalierea pe subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare; 5)Celelalte rubrici prevăzute de formular.
Persoana desemnată cu exercitarea controlului financiar preventiv refuză motivat, în
scris, acordarea vizei de control financiar preventive.
Efectuarea pe propria răspundere a operaţiunii refuzate la viza de control financiar
preventiv se face printr-un act de decizie internă emis de conducătorul entităţii publice. O
copie de pe actul de decizie internă se transmite persoanei care a refuzat viza, compartimentului
de audit public intern al entităţii publice, precum şi, după caz, controlorului delegat.
După primirea actului de decizie internă emis de conducătorul entităţii publice persoana
desemnată cu exercitarea controlului financiar preventiv informează, în scris, organele de inspecţie
economico-financiară din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi, după caz, organul ierarhic
superior al entităţii publice asupra operaţiunilor refuzate la viză şi efectuate pe propria răspundere,
prin transmiterea unei copii de pe actul de decizie internă şi de pe refuzul de viză.
Conducătorul organului ierarhic superior are obligaţia de a lua măsurile legale pentru
restabilirea situaţiei de drept. De asemenea, persoana desemnată cu exercitarea controlului
financiar preventiv informează, în scris, Curtea de Conturi cu ocazia efectuării controalelor dispuse
de aceasta.
La baza activității persoanelor care îndeplinesc misiunea de acordare a vizei de
control financiar propriu este statuat un Cod specific de norme profesionale109 pentru acest
tip de activitate. Din multitudinea prevederilor referitoare la acest cod am selectat doar condițiile
pe care trebuie să le îndeplinească persoanele ce pot exercita control financiar preventive propriu
și principiile care stau la baza exercitării acestei activități.
Pot fi numite, în vederea exercitării controlului financiar preventiv propriu,
persoanele care sunt angajate ale entităţii publice sau, după caz, au capacitatea legală de a
încheia un contract pentru îndeplinirea acestei atribuţii şi care îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii: a)au cetăţenie română şi domiciliul în România; b)cunosc limba română,
scris şi vorbit; c)au capacitate deplină de exerciţiu; d)au o stare de sănătate corespunzătoare,
atestată pe bază de examen medical de specialitate; e)au studii superioare economice sau juridice;
109
Sunt incluse în Anexa nr. 2 la OMFP nr. 923 din 2014;
94
f)au o vechime efectivă în domeniul finanţelor publice de minimum 3 ani, în cazul instituţiilor
publice, şi de minimum 3 ani în domeniul financiar-contabil, în cazul celorlalte entităţi publice;
g)nu au fost condamnate pentru săvârşirea unei infracţiuni care le-ar face incompatibile cu
exercitarea acestei activităţi; h)prezintă minimum două scrisori de recomandare.
Exercitarea atribuţiilor de control financiar preventiv de către persoanele desemnate
se realizează pe baza următoarelor principii: a)Competenţă profesională; b)Independenţă
decizională în condiţiile separării atribuţiilor; c)Obiectivitate; d)Conduită morală;
e)Confidenţialitate; f)Incompatibilitate.
Referitor la controlul financiar preventiv delegat se impune să mai subliniem o serie de
aspecte deosebit de importante.
În calitatea sa de organ de specialitate al Guvernului în domeniul finanţelor, Ministerul
Finanţelor Publice poate exercita, prin controlori delegaţi numiţi de ministrul finanţelor
publice, controlul financiar preventiv la unele entităţi publice asupra unor operaţiuni care
pot afecta execuţia în condiţii de echilibru a bugetelor sau care sunt asociate unor categorii
de riscuri determinate prin metodologia specifică analizei riscurilor.
Pentru asigurarea gestiunii financiare, în condiţii de legalitate, economicitate şi eficienţă,
a fondurilor acordate României de Uniunea Europeană şi pentru implementarea procedurilor
prevăzute în regulamentele organismelor finanţatoare, ministrul finanţelor publice numeşte
controlori delegaţi la structurile de implementare, în conformitate cu prevederile legale specifice
acestora.
Formularea de avize consultative cu privire la conformitatea, economicitatea,
eficienţa şi eficacitatea unor operaţiuni sau proiecte de acte normative, dacă acestea au
impact asupra fondurilor publice.
Avizele consultative se întocmesc la: 1)iniţiativa controlorului delegat; 2)solicitarea
ministrului finanţelor publice; 3)solicitarea ordonatorului de credite.
Supravegherea execuţiei bugetare în condiţii de echilibru şi de prudenţialitate se
realizează prin exercitarea controlului prin viză asupra operaţiunilor privind deschideri de
credite, repartizări şi retrageri de credite, virări de credite şi modificarea repartizării pe
trimestre a creditelor bugetare.
Exercitarea controlului financiar preventiv, din punctul de vedere al legalităţii, regularităţii
şi, după caz, al încadrării în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de angajament, pentru
operaţiuni care angajează patrimonial entitatea publică, dacă prin acestea se afectează un volum
important din fondurile publice şi există riscuri asociate semnificative în efectuarea lor.
Numirea controlorilor delegaţi la entităţile publice prevăzute în mod expres în actul
normativ la care facem referire, se face prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea
controlorului financiar şef.
Controlorul delegat îşi exercită atribuţiile în mod independent, neputându-i-se impune,
pe nicio cale, acordarea sau refuzul vizei de control financiar preventiv.
Asupra situaţiilor deosebite apărute în activitatea sa, controlorul delegat îl poate informa
direct sau prin controlorul financiar şef pe ministrul finanţelor publice.
Controlul financiar preventiv delegat se exercită asupra operaţiunilor care se înscriu în
condiţiile fixate prin ordinul de numire, în termenul cel mai scurt permis de durata efectivă a
verificărilor necesare.
95
Controlul financiar preventiv delegat se exercită asupra operaţiunilor ce intră în
competenţa sa numai după ce acestea au fost supuse controlului financiar preventiv propriu.
Operaţiunile refuzate la viza de control financiar preventiv propriu nu se supun
controlului financiar preventiv delegat.
În exercitarea atribuţiilor sale de control financiar preventiv asupra operaţiunilor la care s-
a stabilit competenţa sa, controlorul delegat urmează procedura prevăzută la pct. 5 din norme care
se referă la listele de verificare.
Perioada maximă de verificare este de 3 zile lucrătoare de la prezentarea operaţiunii,
însoţită de toate documentele justificative şi informaţiile solicitate. În cazuri excepţionale,
controlorul delegat are dreptul să prelungească perioada de verificare cu maximum 5 zile
lucrătoare, informându-i în acest sens pe controlorul financiar-şef şi pe ordonatorul de credite.
Dacă în exercitarea atribuţiilor sale controlorul delegat sesizează că, în mod repetat,
persoanele care exercită activitatea de control financiar preventiv propriu acordă viza
pentru operaţiuni care nu întrunesc condiţiile de legalitate, regularitate şi, după caz, de
încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de angajament, acesta îl
informează în scris pe conducătorul entităţii publice pentru a dispune măsurile ce se impun potrivit
responsabilităţilor prevăzute la art. 22 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi la art. 10 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare.
Avizul consultativ, solicitat de către conducătorul entităţii publice controlorului
delegat în cazul refuzului de viză de control financiar preventiv propriu, nu constituie un act
de pronunţare asupra legalităţii şi regularităţii operaţiunilor.
Dacă în urma parcurgerii procedurii de control se constată că cel puţin un element de fond
cuprins în lista de verificare nu este îndeplinit, controlorul delegat comunică, în scris,
ordonatorului de credite, intenţia de refuz de viză de control financiar preventiv delegat cu
motivele pentru care operaţiunea nu poate fi efectuată.
O copie a intenţiei de refuz de viză se transmite controlorului financiar şef.
În situaţia în care ordonatorul de credite consideră că operaţiunea poate fi efectuată,
solicită, în scris, controlorului delegat acordarea vizei, prezentând argumentele corespunzătoare
de legalitate şi regularitate sau, în cazul în care consideră întemeiate motivele intenţiei de refuz de
viză, dispune retragerea de la viză a operaţiunii. Ordonatorul de credite prezintă argumente pentru
efectuarea operaţiunii sau dispune retragerea acesteia, în cel mai scurt timp posibil.
Documentaţia aferentă operaţiunii retrase de la viză se restituie de către controlorul
delegat compartimentului de specialitate emitent, sub semnătură. În situaţia în care controlorul
delegat consideră întemeiate argumentele ordonatorului de credite, acesta acordă viza de control
financiar preventiv delegat pentru efectuarea operaţiunii.
În cazul în care argumentele sunt considerate neîntemeiate sau insuficiente, controlorul
delegat solicită, în scris, controlorului financiar şef constituirea, în condiţiile legii, a unei comisii
pentru formularea opiniei neutre asupra intenţiei de refuz de viză.
Controlorul delegat are obligaţia ca odată cu solicitarea de constituire a comisiei să transmit
dosarul complet al operaţiunii şi argumentele ordonatorului de credite.
Comisia analizează cu celeritate temeiurile legale ale operaţiunii pentru care se
intenţionează refuzul de viză, motivaţia controlorului delegat, prezentată în intenţia de refuz de
96
viză, argumentele ordonatorului de credite, precum şi alte documente identificate ca fiind relevante
asupra cazului.
Opinia neutră este motivată şi formulată în scris, în cel mult 3 zile lucrătoare de la
solicitarea acesteia, şi este comunicată în regim de urgenţă controlorului delegat.
Opinia neutră a comisiei are rol consultativ, iar soluţia finală de acordare a vizei sau
de refuz al vizei de control financiar preventive delegat este de competenţa exclusivă a
controlorului delegat.
Cu excepţia cazurilor în care refuzul de viză se datorează depăşirii creditelor bugetare
şi/sau de angajament, operaţiunile refuzate la viză se pot efectua numai pe propria răspundere
a ordonatorului de credite.
Actul de decizie, prin care ordonatorul dispune efectuarea operaţiunii pe propria
răspundere se transmite compartimentului de audit intern şi controlorului delegat care
consemnează acest fapt în registru.
După primirea actului de decizie internă emis de conducătorul entităţii publice controlorul
delegat informează Ministerul Finanţelor Publice asupra operaţiunilor refuzate la viză şi executate
pe răspunderea ordonatorului de credite, prin transmiterea unei copii de pe actul de decizie internă
şi de pe refuzul de viză controlorului financiar şef şi organelor de inspecţie economico-financiară.
De asemenea, controlorul delegat informează Curtea de Conturi cu ocazia controalelor dispuse de
aceasta.
Entităţile publice care administrează patrimoniul public şi/sau fonduri publice prin
bugetele prevăzute expres în Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare 110, au
obligaţia întocmirii rapoartelor trimestriale cu privire la activitatea de control financiar preventive
propriu.
Entităţile publice ai căror conducători au calitatea de ordonatori secundari sau terţiari de
credite depun rapoartele la organul ierarhic superior, la termenele fixate de acesta.
Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat
sau ai bugetului oricărui fond special, întocmesc rapoarte pentru activitatea proprie şi centralizează
rapoartele primite de la ordonatorii secundari de credite sau, după caz, terţiari de credite din
subordinea/coordonarea acestora. Acestea se transmit la Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia
generală de control financiar preventiv la termenele fixate de acesta pentru situaţiile financiare
trimestriale şi anuale prevăzute de lege.
Controlorii delegaţi întocmesc rapoarte lunare cu privire la situaţia curentă a
angajamentelor efectuate, vizele acordate şi situaţia intenţiilor şi refuzurilor de viză, avizele
consultative, precum şi alte aspecte cu privire la derularea operaţiunilor financiare, pe care le
transmit controlorului financiar şef.
Controlorul financiar şef prezintă ministrului finanţelor publice informări cu privire la
intenţiile şi refuzurile de viză pentru care ordonatorul de credite a dispus efectuarea operaţiunilor
prin acte de decizie internă, precum şi cu privire la aspectele importante ale administrării fondurilor
publice rezultate din activitatea de control financiar preventiv delegat/monitorizare.
110
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.597 din 13.08.2002;
97
Și la baza activității persoanelor care îndeplinesc misiunea de acordare a vizei de
control financiar delegat este statuat un Cod etic111 care reglementează normele de conduit
ale acestor profesioniști financiari.
Din acest cod am selectat obiectivele acestuia, principiile generale care stau la baza
profesiei de controlor delegate și interdicțiile pe care aceștia le au în activitatea lor.
Obiectivele acestui cod de conduită urmăresc să asigure cadrul etic necesar profesiei de
controlor delegat, astfel încât acesta să îşi îndeplinească cu profesionalism, loialitate, corectitudine
şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea să aducă
prejudicii instituţiei sau autorităţii publice în care îşi desfaşoară activitatea, prin: a)performanţă;
b)profesionalism; c)calitatea serviciilor; d)încrederea; e)conduită; f)credi-bilitatea.
Principiile generale care stau la baza profesiei de controlor delegat sunt următoarele:
a)supremaţia Constituţiei şi a legii; b)prioritatea interesului public; d)imparţialitatea şi
independenţa; e)integritatea morală; f)libertatea gândirii şi a exprimării; g)cinstea şi
corectitudinea; h)deschiderea şi transparenţa.
Controlorilor delegaţi le este interzis: a)să exprime în public aprecieri neconforme cu
realitatea în legatură cu activitatea autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară
activitatea, cu politicile şi strategiile acesteia ori cu proiectele de acte cu caracter normativ sau
individual; b)să facă aprecieri neautorizate în legatură cu litigiile aflate în curs de soluţionare şi în
care autoritatea sau instituţia publică în care îşi desfaşoară activitatea are calitatea de parte; c)să
dezvăluie informaţii care nu au caracter public, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege; d)să
dezvăluie informaţiile la care au acces în exercitarea funcţiei publice, dacă această dezvăluire este
de natură să atragă avantaje necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturile instituţiei ori
ale unor funcţionari publici, precum şi ale persoanelor fizice sau juridice; e)să acorde asistenţă şi
consultanţă persoanelor fizice sau juridice în vederea promovării de acţiuni juridice ori de altă
natură împotriva statului sau autorităţii ori instituţiei publice în care îşi desfaşoară activitatea
Controlul financiar, în contextul evaluării acestuia cu ocazia evaluării controlului
intern/managerial de către auditul public intern și respectiv de auditul public extern, a oferit prilejul
unor constatări atât pozitive, cât și negative. Aceste analize au fost efectuate de către organismele
supreme naționale de audit public extern (Curtea de Conturi) și intern (Unitatea Centrală
de Armonizare pentru Auditul Public Intern-UCAAPI).
Am considerat util să evidențiem în această parte finală a acestui support de curs câteva
concluzii constatate în cele mai recente analize efectuate de Curtea de Conturi asupra
aspectelor negative rezultate din activitatea de control financiar în instituții publice (aspecte
reliefate de evaluările efectuate asupra controlului financiar de către auditorii publici interni
și externi).
Avem în vedere Raportul special privind activitatea structurilor de audit public intern
de la nivelul autorităților administrației publice centrale întocmit de Curtea de Conturi în
2018112.
111
Acest cod se regăsește în OMEF nr. 1190 din 2004 privind aprobarea Codului etic al profesiei de controlor
delegat, publicat pe www.mfinante.ro, accesat la data de 27.03.2020;
112
Publicat sub formă de lucrare la București, Octombrie 2018, pag.36;
98
În acest raport, la partea referitoare la evaluarea activității auditului public intern în misiuni
pe domeniul activității contabile (care a avut ca obiectiv și controlul financiar preventiv propriu -
CFPP) s-au constatat și o serie de neajunsuri.
Drept neajunsuri constatate în activitatea de control financiar preventiv propriu de către
auditorii publici interni și reconfirmate de auditorii publici externi sunt de menționat următoarele:
1)neactualizarea sau nerespectarea cadrului procedural intern pentru acordarea vizei de CFP, la
nivelul entităților publice subordonate (cele referitoare la stabilirea persoanelor împuternicite, a
operațiunilor și a documentelor supuse CFP, a circuitului documentelor, a persoanelor
coordonatoare, a separației competențelor și a responsabilităților ș.a.); 2)documente care nu poartă
viza CFP și documente vizate pentru CFP dar necuprinse în raportările trimestriale privind
activitatea de control financiar preventiv; 3)acordarea vizei CFP ulterior datei la care au fost
încheiate actele adiționale, sau avizarea facturilor pentru CFP ulterior datei la care au fost întocmite
și înregistrate ordinele de plată prin care au fost achitate facturile respective.
Desigur că aceste neajunsuri și multe altele reprezintă motive de insatisfacție dar și de
intensificare și corelare a eforturilor, atât din partea persoanele implicate să acorde viza de control
financiar preventiv (propriu sau delegate), cât și din partea auditorilor publici interni și externi să
contribuie la instituirea și statornicirea unui sistem de control financiar infailibil, fără fisuri și
omisiuni, pe cât este posibil.
La finalul acestei părți a suportului de curs se pot desprinde următoarele concluzii:
1)Controlul financiar, ca parte component a controlului intern/managerial a fost examinat
sub aspect conceptual de organisme financiare din diferite organisme profesionale și instituții
publice din străinătate și din țară cu profil financiar-contabil și bancar și a condus la configurarea
unei definiții ce se axează pe cunoasterea de catre stat a modului în care sunt administrate
mijloacele materiale si financiare de către societățile comerciale publice, modul de realizare și
cheltuire a banului public, asigurarea echilibrului financiar, realizarea eficienței economico-
financiare, dezvoltarea economiei naționale, înfăptuirea progresului social;
2)Controlul financiar îndeplinește o serie de funcții cum ar fi: 1)funcția de evaluare;
2)funcția preventivă; 3)funcția de documentare; 4)funcția recuperatorie; 5)funcția pedagogică și
vizează, printre altele, următoarele obiective principale cum sunt: 1)elaborarea bugetului de
venituri și cheltuieli și execuția acestuia; 2)creșterea acumulărilor bănești și asigurarea capacității
de plată; 3)creșterea resurselor proprii de finanțare; 4)păstrarea permanentă a integrității
patrimoniale; 5)descoperirea și recuperarea pagubelor, pierderilor suferite; 6)lichidarea
cheltuielilor supradimensionate; 7)stoparea cauzelor de risipă; 8)respectarea disciplinei financiare
și fiscale;
3)Controlul financiar în instituții publice din țara noastră este clar reglementat de două
ordine ale ministrului finanțelor publice relativ recente (OMFP nr. 923/2014 și OMFP nr.
103/2019), se clasifică în control financiar preventiv propriu și delegat și inserează un mecanism
complex și exigent de proceduri și demersuri pentru acordarea vizei de control pentru toate
documentele instituțiilor de sta care presupun utilizarea banului public;
4)La baza activității persoanelor care efectuează control financiar preventiv propriu și
delegat stă un cod etic care reglementează normele de conduit ale acestor profesioniști financiari,
cod care oblige aceste personae să îndeplinească anumite cerințe, să respecte anumite principii și
să evite anumite incompatibilități.
99
5.2.Exigențe actuale privind organizarea controlului financiar de gestiune în instituțiile
publice din România
Extrem de important în demersul nostru științific este controlul financiar de gestiune

în instituțiile publice, care este o componentă de seamă a controlului financiar.
Controlul financiar de gestiune (CFG), ca formă a controlului financiar propriu, este
controlul financiar ulterior care urmăreşte respectarea dispoziţiilor legale cu privire la gestionarea
şi gospodărirea mijloacelor materiale şi băneşti pe baza documentelor înregistrate în evidenţa
tehnico-operativă şi în contabilitate.
Controlul financiar de gestiune are ca obiectiv principal, care se detaliază în funcţie de
specificul activităţii, respectarea normelor legale, cu privire la:
-existenţa, integritatea, păstrarea şi paza bunurilor şi valorilor de orice fel și deţinute sub orice titlu;
-utilizarea valorilor materiale, declasarea şi casarea de bunuri;
-efectuarea, în numerar sau prin cont, a încasărilor şi plăţilor, în lei şi valută, de orice natură,
inclusiv a salariilor şi a reţinerilor din acestea şi a altor obligaţii faţă de salariaţi;
-întocmirea şi circulaţia documentelor primare şi de evidenţă tehnic-operativă și contabilă.
Controlul financiar de gestiune se exercită cel puţin o dată pe an. În cazul unităţilor şi
gestiunilor materiale reduse ca volum, conducătorii unităţilor pot aproba ca acestea să fie
controlate la o perioadă mai mare de un an, dar nu mai târziu de o dată la doi ani. Controlul se
efectuează în totalitate sau prin sondaj în raport de volumul, valoarea şi natura bunurilor, tentaţiile
şi posibilităţile de sustrageri, condiţiile de păstrare şi gestionare, precum şi de frecvenţa abaterilor
constatate anterior, cuprinzându-se un număr reprezentativ de repere şi documente care să permită
tragerea unor concluzii temeinice asupra respectării actelor normative din domeniul financiar,
contabil şi gestionar. În cazul constatării de pagube, controlul se extinde asupra întregii perioade
în care, legal, pot fi luate măsuri de recuperare a acestora şi de tragere la răspundere a persoanelor
vinovate.
Controlul financiar de gestiune se organizează la:
-ministere, departamente, alte organe centrale de stat şi organe locale, pentru controlul
patrimoniului propriu, veniturilor realizate şi cheltuielilor efectuate de instituţiile de stat
subordonate, din creditele bugetare alocate, precum şi asupra legalităţii şi eficienţei cheltuielilor
efectuate de către regiile autonome din profilul lor de activitate;
-regii autonome, pentru controlul gestiunilor proprii, precum şi al uzinelor, fabricilor,
atelierelor, serviciilor, sucursalelor şi altor subunităţi din structura lor organizatorică.
Controlul financiar de gestiune funcţionează în compartiment distinct în subordinea directă
a ordonatorului de credite ori a înlocuitorului de drept al acestuia în cadrul ministerelor,
departamentelor, altor organe centrale de stat şi organe locale şi a directorului general în cazul
regiilor autonome. Se efectuează de salariaţii cu studii economice superioare sau medii în funcţie
de volumul şi complexitatea gestiunilor, încadraţi în compartimentul de control cu sarcini
exclusive de efectuare a controlului la termene şi în condiţii legale.
Persoanele împuternicite să exercite controlul financiar de gestiune trebuie să
îndeplinească aceleaşi condiţii cerute de lege pentru cele împuternicite să exercite controlul
financiar preventiv.
Activitatea de control financiar de gestiune se desfăşoară pe baza programelor de lucru
100
semestriale, întocmite de şeful compartimentului de control financiar de gestiune şi aprobate de
conducătorul în subordinea căruia se află compartimentul. În program se nominalizează gestiunile
şi activităţile ce urmează a fi controlate, perioada supusă controlului şi cea stabilită pentru
efectuarea controlului şi organele care efectuează controlul.
În legătură cu organizarea şi exercitarea controlului financiar de gestiune, normele
legale în vigoare prevăd o serie de obligaţii şi răspunderi, astfel:
a)La cererea organelor de control financiar de gestiune, conducerile şi salariaţii entităţilor
supuse controlului au obligaţia:
-să pună la dispoziţie registrele, corespondenţa, actele, piesele justificative şi alte documente
necesare controlului;
-să prezinte pentru control valorile de orice fel pe care le gestionează sau pe care le au în păstrare,
care intră sub incidenţa controlului;
-să elibereze, în condiţii legale, documentele solicitate în original sau copii certificate;
-să dea informaţii şi explicaţii verbale şi scrise în legătură cu problemele care formează obiectul
controlului;
-să semneze, cu sau fără obiecţii, actele de control şi să comunice la termenele fixate modul de
aplicare a măsurilor stabilite în urma controlului;
-să asigure sprijinul şi condiţiile necesare bunei desfăşurări a controlului şi să-şi dea concursul
pentru clarificarea constatărilor.
b)Salariaţii împuterniciţi cu exercitarea controlului financiar de gestiune răspund
disciplinar, contravenţional sau penal în situaţiile în care:
-nu efectuează controlul conform programului de activitate aprobat;
-înscriu în actele de control date sau fapte ireale sau cu bună ştiinţă nu consemnează toate
deficienţele constatate;
-lucrează cu superficialitate, nesemnalând încălcările de la normele legale în vigoare constatate cu
ocazia controlului şi nu stabilesc răspunderi potrivit normelor legale;
-dispun, prin interpretarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor legale în vigoare, măsuri care produc
pagube;
-nu întocmesc şi nu înaintează conducătorului unităţii actele de control la termenele stabilite;
-nu iau sau nu propun măsurile necesare pentru înlăturarea lipsurilor şi abaterilor consemnate în
actele de control şi tragerea la răspundere a celor vinovaţi;
-nu îndeplinesc sau îndeplinesc superficial sarcinile ce le revin conform normelor.
c)În legătură cu organizarea şi exercitarea controlului financiar de gestiune constituie
contravenţie şi se sancţionează cu amendă următoarele fapte:
-neemiterea în termen a actelor administrative privind modul de organizare şi exercitare a
controlului financiar de gestiune;
-angajarea, menţinerea, trecerea în funcţia de organ de control financiar de gestiune a unei persoane
fără să se fi obţinut în prealabil de la organele de poliţie relaţii scrise cu privire la antecedentele
penale ale acesteia;
-nesesizarea organelor competente, de către şeful compartimentului de control financiar de
gestiune, în cazul neluării măsurilor referitoare la recuperarea pagubelor;
-nepunerea la dispoziţia organelor de control financiar de gestiune a documentelor şi datelor
necesare controlului;
-refuzul de a semna, cu sau fără obiecţiuni, actele de control întocmite de organele de control
101
financiar de gestiune, precum şi de a da explicaţii scrise la cererea acestor organe;
-neexecutarea în termenele stabilite a dispoziţiilor date ca urmare a controlului efectuat de organele
de control financiar de gestiune sau comunicarea din culpă a unor date eronate în legătură cu
executarea lor;
-nedispunerea măsurilor necesare pentru efectuarea cu prioritate, la solicitarea instanţelor de
judecată, parchetelor şi poliţiei a controlului financiar de gestiune necesar stabilirii prejudiciilor
care au condus la săvârşirea unor fapte de natură penală.
Constatarea acestor contravenţii şi aplicarea sancţiunilor se fac de organele de control financiar
de stat şi de organele de control financiar de gestiune ale unităţilor la care se organizează şi exercită
controlul financiar propriu.
Organele de control financiar de gestiune consemnează constatările în acte de control
bilaterale (procese-verbale sau note de constatare), cu indicarea prevederilor legale încălcate şi
stabilirea exactă a consecinţelor economice, financiare, patrimoniale, a persoanelor vinovate,
precum şi a măsurilor luate în timpul controlului şi a celor stabilite a se lua în continuare. Pentru
abaterile constatate se solicită note explicative scrise de la persoanele vinovate şi se controlează
apărările formulate.
În cazul controlului prin inventariere a unor gestiuni la procesele - verbale de control se
anexează declaraţiile gestionarilor, listele de inventariere sau situaţia plusurilor şi a lipsurilor
constatate şi explicaţiile gestionarilor asupra concluziilor acestora.
Listele de inventariere se utilizează în cazul gestiunilor cu evidenţă global-valorică, iar
situaţia plusurilor şi a lipsurilor (situaţia comparativă de gestiune) în cazul gestiunilor cu
evidenţa cantitativ-valorică.
Listele de inventariere şi situaţiile comparative de gestiune se întocmesc pe locuri de
depozitare, pe gestionari şi categorii de bunuri şi separat pentru bunurile de prisos, fără mişcare,
cu mişcare lentă, greu vandabile, inutilizabile sau deteriorate, aparţinând altor unităţi economice
(închiriate, în custodie etc.). În listele de inventariere (situaţiile comparative) se consemnează toate
valorile materiale şi băneşti aflate în gestiune în momentul efectuării inventarierii, soldurile
scriptice potrivit evidenţelor contabile şi diferenţele provizorii - în plus sau minus - rezultate.
Evaluarea stocurilor faptice se face cu acelaşi preţ folosit la înregistrarea în contabilitate. Pentru
greşelile descoperite cu ocazia controlului exactităţii înregistrărilor şi calculelor din contabilitate
se întocmeşte o notă, care se prezintă compartimentului contabil, înainte de stabilirea rezultatelor
inventarierii, pentru măsuri de corectare. Diferenţele preliminare, stabilite prin compararea
soldului scriptic din raportul de gestiune cu totalul rezultat din inventarul faptic, se trece pe lista
de inventariere la sfârşitul recapitulaţiei inventarului.
Listele de inventariere se pot întocmi într-o formă simplificată, cu excepţia gestiunilor a
căror evidenţă se ţine global-valoric, în sensul că în aceste liste se înscriu numai sortimentele
la care cu ocazia inventarierii se constată plusuri sau minusuri de inventar.
În acest caz este necesar să se asigure următoarele condiţii:
-respectarea normelor metodologice cu privire la înregistrarea în fişele de magazie şi în
contabilitate a tuturor documentelor de intrare şi ieşire a valorilor materiale;
-concordanţa dintre evidenţa gestionară şi contabilă;
-confirmarea stocurilor inventariate în fişa de magazie, prin semnătură, de către comisia de
inventariere;
-înscrierea în listele de inventariere a eventualelor plusuri sau minusuri constatate, evaluarea şi
102
regularizarea lor potrivit nomelor legale.
Inventarierea patrimoniului la entităţile publice comportă anumite particularități pe
care le vom evidenția în continuare.
Obligativitatea corelării datelor din bilanţ cu datele înregistrate în contabilitate, puse de
acord cu situaţia reală a elementelor stabilite pe baza inventarului se aplică atât entităţilor
publice cât şi agenţilor economici.
Organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului la entităţile publice prezintă totuşi,
unele aspecte specifice:
-ordonatorii de credite din domeniul sănătăţii, culturii, învăţământului etc., ale căror cheltuieli
sunt finanţate din bugetul de stat şi parţial din alte bugete, respectiv din bugetul local, întocmesc
liste de inventariere distincte pentru stocurile de bunuri provenite din finanţarea din alte bugete,
respectiv din bugetul local (materiale sau eventuale obiecte de inventar). Un exemplar al listelor
de inventariere se transmite ordonatorului de credite care le-a finanţat - respectiv consiliului local
- pentru a le avea în vedere la stabilirea finanţării în perioadele următoare;
-pe baza listelor de inventariere separate, valoarea materialelor aflate în stoc la sfârşitul
anului la unităţile subordonate fără organe de contabilitate, înregistrate pe cheltuieli, se
evidenţiază în contabilitatea ordonatorului de credite prin diminuarea cheltuielilor şi
majorarea valorii stocurilor de materiale. La începutul anului următor, operaţiunea se stornează
prin debitarea contului de cheltuieli şi creditarea contului de materiale. În acelaşi mod se
procedează şi cu valoarea stocurilor de materiale aflate în secţiile, laboratoarele, atelierele etc.
instituţiilor publice, eliberate din magazie, dar neconsumate;
-se inventariază şi se înscriu în liste distincte, bunurile reprezentând patrimoniul public şi
privat, aflate în administrarea entităţilor publice;
-comisia de inventariere la entităţile publice este unică. Atribuţiile ei se referă la patrimoniul
administrat direct de aceasta cât şi la patrimoniul instituţiilor subordonate fără personalitate
juridică, care nu au organe proprii de contabilitate (circumscripţii veterinare, şcoli generale etc.).
În aceste cazuri, din comisia de inventariere face parte şi câte un reprezentant al unităţii respective,
fără personalitate juridică;
-bunurile aflate în administrarea entităţilor publice se inventariază anual, cu excepţia clădirilor,
construcţiilor speciale şi alte bunuri aflate în gestiunea misiunilor diplomatice şi a oficiilor
consulare, care se inventariază o dată la 3 ani;
-în funcţie de specificul activităţii entităţilor publice, ordonatorii principali de credite, pot
elibera norme proprii privind inventarierea unor bunuri materiale cu caracter specific aflate în
administrare;
-evaluarea bunurilor inventariate la entităţile publice se face la valoarea contabilă (de
înregistrare);
-bunurile constatate lipsă la inventariere se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la
valoarea contabilă. Lipsurile imputabile se recuperează de la persoanele vinovate, la valoarea de
înlocuire;
-bunurile constatate în plus se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la costul de achiziţie
în funcţie de preţul pieţei la data constatării sau de costul de achiziţie al bunurilor similare;
-neaplicând principiul prudenţei, pentru deprecierile consemnate în procesul verbal de
inventariere, entităţile publice nu constituie provizioane;
-pagubele constatate la inventariere, imputate persoanelor vinovate, precum şi debitorii
103
deveniţi insolvabili se evidenţiază în contabilitate în conturi analitice distincte, iar în cadrul
acestora pe fiecare debitor şi se urmăreşte recuperarea lor;
-scăderea din contabilitate a unor pagube care nu se datorează culpei unei persoane se face în
baza aprobării ordonatorului de credite respectiv, cu avizul ordonatorului de credite ierarhic
superior;
-plusul de casă constatat cu ocazia inventarierii în casieriile entităţilor publice finanţate din
mijloace bugetare sau extrabugetare se varsă la bugetul de stat.
Valorificarea constatărilor controlului financiar de gestiune reprezintă un moment
foarte important în activitatea de control de acest tip.
Activitatea de control financiar de gestiune se urmăreşte de către şeful compartimentului de
control financiar de gestiune pe baza programului de lucru semestrial. În acest scop, se organizează
o evidenţă simplă a actelor de control încheiate, a altor acţiuni efectuate în afara programului
aprobat, precum şi a principalelor rezultate obţinute (plusuri în gestiune, pagube constatate,
sancţiuni aplicate etc.).
Valorificarea constatărilor controlului financiar de gestiune are loc conform următoarei
proceduri:
a)pe baza actelor de control întocmite, şeful compartimentului de control financiar de
gestiune prezintă conducerii unităţii, în care funcţionează, concluziile controlului efectuat
împreună cu măsurile ce se propun a fi luate în continuare în vederea înlăturării abaterilor şi tragerii
la răspundere a celor care au săvârşit nereguli, au produs pagube sau au comis infracţiuni;
b)în cadrul competenţei şi termenelor legale, conducătorii unităţilor iau măsuri pentru
aplicarea integrală şi la timp a măsurilor propuse, sancţionarea persoanelor vinovate, recuperarea
pagubelor şi înaintarea către procuratură a actelor cuprinzând faptele penale;
c)la solicitarea instanţelor de judecată, parchetelor şi poliţiei, conducătorii entităţilor
dispun cu prioritate măsurile de control financiar de gestiune, necesare pentru stabilirea
prejudiciilor produse prin infracţiuni şi clarificarea împrejurărilor care au condus la săvârşirea
faptelor penale;
d)în situaţia în care conducătorul entităţii nu ia măsurile necesare, şeful
compartimentului controlului financiar de gestiune sesizează în scris, Consiliul de administraţie al
entităţii în care funcţionează, iar în cazurile privind recuperarea pagubelor şi Direcţia controlului
financiar de stat, care în funcţie de situaţia concretă dispune măsurile legale ce se impun;
e)şeful compartimentului controlului financiar de gestiune participă la şedinţele
Consiliului de administraţie al entităţii unde funcţionează atunci când se dezbat probleme
financiare, contabile şi de control dc gestiune. De asemenea, el informează semestrial Consiliul de
administraţie asupra condiţiilor în care s-a realizat programul semestrial de control, constatările
făcute şi măsurile luate şi propune luarea de măsuri, în continuare, pentru aplicarea riguroasă a
legislaţiei în domeniul financiar-contabil, de gestiune şi control.
Indiferent de forma juridică a unităţilor patrimoniale şi de natura proprietăţii asupra
bunurilor şi valorilor, legea stabileşte o serie de reguli general valabile cu privire la angajarea
persoanelor cu atribuţii de serviciu constând în primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri şi valori.
Practica dovedeşte că, în acest domeniu, sunt frecvente cazuri de gestionare ineficientă a
activelor entităţilor, de lipsuri, delapidări, pagube. O condiţie esenţială a înlăturării şi prevenirii
unor asemenea situaţii complexe şi vulnerabile o constituie cinstea, corectitudinea, buna-credinţă
a persoanelor care primesc, păstrează şi eliberează bunuri, bani şi valori, dar şi aplicarea cu
104
fermitate de către conducerile, autorităţilor sau entităţilor publice a prevederilor legale în vigoare
cu privire la angajarea gestionarilor şi constituirea de către aceştia a garanţiei în numerar şi
suplimentară.
5.3.Aspecte actuale privind organizarea controlului financiar-contabil la firme private din

România
Controlul financiar-contabil la firme este de asemenea o activitate obligatorie și la

firmele private ca și la instituții publice și societăți comerciale cu capital de stat, dar cu
anumite particularități în ceea ce privește cadrul legislativ în care este prevăzut și modul de
efectuare și evaluare de către auditorii interni și auditorii financiari externi. Acest control
este înglobat în termenul general de control ce trebuie efectuat și la firme private și este
particularizat pe parcursul detalierii efectuării sale în actele normative specifice.
Controlul intern reprezintă fundamentul pe care se bazează exercitarea unei bune gestiuni
a operaţiilor unei entităţi economice. În conformitate cu OMFP nr. 1802 din 2014113 (cu
aplicabilitate de la 1 ianuarie 2015) pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile
financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, controlul intern al entităţii
vizează asigurarea următoarelor obiective: a)conformitatea cu legislaţia în vigoare; b)aplicarea
deciziilor luate de conducerea entităţii; c)buna funcţionare a activităţii interne a entităţii;
d)fiabilitatea informaţiilor financiare; e)eficacitatea operaţiunilor financiare; f)utilizarea eficientă
a resurselor; g)prevenirea şi controlul riscurilor de a nu se atinge obiectivele fixate.
Controlul intern reprezintă procesul creat, implementat şi actualizat de către cei
însărcinaţi cu administraţia societăţii, de către conducerea şi personalul sau şi care oferă o asigurare
rezonabilă referitoare la atingerea obiectivelor entităţii cu privire la fiabilitatea informaţiilor
financiare, eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor desfăşurate şi respectarea legilor şi
reglementărilor aplicabile.
Conform aceluiaşi OMFP nr 1802 din 2014, procedurile de control intern au ca
obiective: 1)urmărirea înscrierii activităţii entităţii şi a comportamentului personalului în cadrul
definit de legislaţia aplicabilă, valorile, normele şi regulile interne ale entităţii; 2)verificarea dacă
informaţiile contabile, financiare şi de gestiune comunicate reflectă corect activitatea şi situaţia
entităţii.
Scopul controlului intern este să asigure coerenţa obiectivelor, să identifice factorii-cheie
de reuşită şi să comunice conducătorului entităţii, în timp real, informaţiile referitoare la
performanţe şi perspective.
Controlul intern vizează realizarea unui obiectiv general, acela de a asigura
continuitatea funcţionării entităţii prin atingerea obiectivelor sale, care, la rândul său cuprinde
patru mari sub-obiective: 1)respectarea dispoziţiilor (legilor, regulamentelor şi contractelor);
2)asigurarea fiabilităţii şi exhaustivităţii informaţiilor financiare şi operaţionale (situaţii
financiare fiabile); 3)asigurarea eficacităţii şi eficienţei operaţiilor (optimizarea utilizării
resurselor); 4)protejarea resurselor entităţii (protecţia activelor entităţii).
Controlul intern cuprinde componente strâns legate (este un ansamblu conceput la
nivelul întregii entităţi): a)definire clară a responsabilităţilor, resurse şi proceduri adecvate,
113
Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 963 din 30 decembrie 2014;
105
modalităţi şi sisteme de informare, instrumente şi practici corespunzătoare; b)difuzarea internă de
informaţii pertinente, fiabile, a căror cunoaştere permite fiecăruia să-şi exercite responsabilităţile;
c)un sistem care urmăreşte, pe de o parte, analizarea principalelor riscuri identificabile în ceea ce
priveşte obiectivele entităţii şi, pe de alta parte, asigurarea existenţei de proceduri de gestionare a
acestor riscuri; d)activităţi corespunzătoare de control pentru fiecare proces, concepute pentru a
reduce riscurile susceptibile să afecteze realizarea obiectivelor entităţii; o supraveghere
permanentă a dispozitivului de control intern, precum şi o examinare a funcţionării sale.
Evaluarea controlului intern pleacă de la aspecte precum: 1)existenţa de ghiduri şi
manuale de proceduri; 2)garantarea evoluţiei sistemului de control intern; 3)asigurarea posibilităţii
accesului la sistem pentru controlul extern; 4)asigurarea posibilităţii confruntării descrierii
teoretice cu realitatea.
În cadrul unui mediu informatizat, controlul intern pleacă de la aspecte precum:
1)existenţa unei strategii informatice formalizate, elaborată cu implicarea conducerii operaţionale;
2)implicarea conducerii şi sensibilizarea sa faţă de riscurile crescute sau generate de informatică;
3)alocarea de resurse care demonstrează capacitatea sistemului informatic de a-şi atinge
obiectivele; 4)recrutarea de personal cu un nivel de competenţă adaptat tehnologiilor utilizate şi
existenţa unui plan de formare continuă care trebuie să permită o actualizare a cunoştinţelor.
Elementele de risc specifice, introduse de utilizarea informaticii, se referă la evaluarea
unor aspecte, precum: 1)nivelul de dependenţă a entităţii de sistemul sau informatic, cu influenţa
asupra continuităţii exploatării, atunci când dependenţa este prea mare; 2)nivelul de
confidenţialitate a informaţiilor vehiculate de sistem; 3)obligaţia de respectare a dispoziţiilor în
vigoare referitoare la fiscalitate, protecţia persoanelor, proprietatea intelectuală sau reglementări
specifice anumitor sectoare de activitate.
Un loc important în cadrul sistemului de control intern revine controlului intern
contabil şi financiar.
Controlul intern contabil şi financiar al entităţii economice se aplică în vederea
asigurării unei gestiuni contabile şi a unei urmăriri financiare a activităţilor sale, pentru a răspunde
obiectivelor definite.
Controlul intern contabil şi financiar vizează ansamblul proceselor de obţinere şi
comunicare a informaţiilor contabile şi financiare şi contribuie la realizarea unei informaţii fiabile
şi conforme exigenţelor legale.
Controlul intern contabil şi financiar vizează asigurarea următoarelor cerințe:
1)conformităţii informaţiilor contabile şi financiare publicate cu regulile aplicabile acestora;
2)aplicării instrucţiunilor elaborate de conducere în legătură cu aceste informaţii; 3)protejării
activelor; 4)prevenirii şi detectării fraudelor şi neregulilor contabile şi financiare; 5)fiabilităţii
informaţiilor difuzate şi utilizate la nivel intern în scop de control, în măsura în care ele contribuie
la elaborarea de informaţii contabile şi financiare publicate; 6)fiabilităţii situaţiilor financiare
anuale publicate şi a altor informaţii comunicate pieţei.
Acum ne vom referi la câteva caracteristici ale controlului financiar preventiv la
firme.
Activitatea de control financiar preventiv, ca forma a controlului financiar propriu al
entităţii economice, are drept scop oprirea, înainte de producerea unor efecte cu impact negativ
asupra patrimoniului şi a rezultatelor financiare, a tuturor operaţiunilor care nu sunt legale, reale,
oportune, economicoase şi eficiente.
106
La entităţile economice, activitatea de control financiar preventiv se poate organiza în
cadrul compartimentului financiar - contabil şi se exercită de către conducătorul acestuia (director
financiar-contabil) care este şi titularul vizei de control financiar preventiv (CFP). În cazul lipsei
sale temporare, este desemnat un înlocuitor, iar în entităţile cu volum mare de tranzacţii pot fi
stabilite şi alte persoane împuternicite.
Ca metodologie de exercitare, în momentul prezentării documentelor, persoana însărcinată
cu viza de control financiar preventiv verifică dacă sunt îndeplinite toate obiectivele stabilite
pentru operaţiunea în cauză.
Sub aspect formal, acordarea vizei de control financiar preventiv constă în aplicarea
pe document a unei ştampile şi a semnăturii persoanei însărcinate cu controlul, cu
menţionarea datei acordării vizei.
Dacă nu sunt întrunite toate elementele necesare pentru acordarea vizei, persoana
desemnată refuză acordarea vizei. Soluţionarea acestei situaţii depinde de modul concret prevăzut
de către conducerile entităţilor economice. Prin dispoziţii ale conducerii vor fi stabilite
operaţiunile care nu vor fi executate şi care, ca atare, nu vor fi înregistrate în evidentele
contabile, dacă, în prealabil, nu au primit viza de control financiar preventiv.
Conducerea entităţilor economice este obligată prin acte normative să ia toate
măsurile necesare pentru gospodărirea şi administrarea cu maximă eficienţă a mijloacelor
materiale şi băneşti şi apărarea integrităţii activelor entităţii.
Se supun controlului financiar preventiv tranzacţii cum sunt: a)încheierea contractelor
cu parteneri interni şi externi; b)încasările şi plăţile în lei şi în devize de orice natură, efectuate în
numerar şi prin virament, cu persoane juridice sau fizice; c)trecerea pe cheltuieli, fonduri sau
rezultate a unor sume care duc la diminuarea profitului sau a capitalului social; d)gajarea,
închirierea sau concesionarea bunurilor entităţii sau a subunităţilor acesteia; e)predarea gestiunii
în locaţie gestionară; f)evaluarea activelor propuse spre vânzare; g)vânzarea prin licitaţie a
activelor; h)vânzări cu plata prin virament; i)solicitările de credite pentru finanţarea activităţii
curente sau pentru investiţii.
În funcţie de necesităţi şi specificul domeniului de activitate, operaţiile menţionate a fi
supuse controlului financiar preventiv, se adaptează şi completează de către conducerea entităţii
economice.
Un alt tip de control foarte important care se efectuează la firme este controlul
financiar de gestiune.
Prin control financiar de gestiune se înţelege acea formă a controlului financiar propriu
care se exercită, obligatoriu, la entităţile publice care administrează patrimoniul public şi privat al
statului şi, opţional, la entităţile economice cu capital privat.
În general, patru mari obiective sunt urmărite în cazul controlului financiar de
gestiune al entităţilor economice, respectiv: a)asigurarea integrităţii activelor (protejarea
activelor); b)respectarea prevederilor legale şi a reglementarilor interne, incidente activităţii
economico-financiare a entităţii economice; c)creşterea eficienţei în utilizarea resurselor entităţii
economice; d)eliminarea fraudei şi recuperarea pagubelor.
Controlul financiar de gestiune se efectuează de către persoane cu studii superioare
economice şi cu o vechime efectivă în domeniu de minimum doi ani. Nu pot fi împuternicite să
exercite controlul financiar de gestiune (şi nici controlul financiar preventiv) persoanele
aflate în curs de urmărire penală, de judecată sau care au fost condamnate, chiar daca au fost
107
graţiate.
Personalul desemnat să exercite controlul financiar de gestiune la entităţile
economice, are următoarele atribuţii: a)verifică respectarea prevederilor legale şi a
reglementărilor interne cu privire la existența, integritatea, păstrarea şi utilizarea mijloacelor şi
resurselor, deţinute cu orice titlu, şi modul de reflectare a acestora în evidenţa contabilă; b)verifică
respectarea prevederilor legale în fundamentarea proiectului bugetului de venituri şi cheltuieli al
entităţii economice şi a proiectelor bugetelor de venituri şi cheltuieli ale subunităţilor din structura
acesteia, după caz; c)verifică respectarea prevederilor legale în execuţia bugetului de venituri şi
cheltuieli, în cazul entităţilor economice cu capital integral sau majoritar de stat; d)verifică
respectarea prevederilor legale şi a reglementărilor interne cu privire la modul de efectuare a
inventarierii anuale a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii; e)verifică
respectarea prevederilor legale şi a celor interne cu privire la încasările şi plăţile în lei şi valută, de
orice natură, în numerar sau prin virament; f)verifică respectarea prevederilor legale cu privire la
înregistrarea în evidența contabilă a tranzacţiilor economico-financiare; g)verifică respectarea
prevederilor legale şi a celor interne cu privire la întocmirea, circulaţia, păstrarea şi arhivarea
documentelor primare contabile şi a celor tchnico-operative;
h)elaborează analize economico-financiare pentru conducerea entităţii economice în scopul
fundamentării deciziilor şi a îmbunătăţirii performanţelor; i)identifică şi raportează orice fraudă.
În ceea ce priveşte organizarea controlului financiar de gestiune, conducătorul entităţii
economice, prin proceduri interne, stabileşte:
-modul de întocmire şi realizare a programului de activitate, privind controlul financiar de
gestiune;
-durata efectuării unei acţiuni de control;
-tipurile de acte de control, circuitul şi modul de evidenţă a acestora;
-desemnarea persoanelor responsabile pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor stabilite, în materie
de control financiar de gestiune.
Controlul financiar de gestiune se organizează la nivelul entităţii economice pentru
gestiunile proprii şi, după caz, la toate subunităţile din subordinea acesteia.
Activitatea de control financiar de gestiune se desfăşoară în baza unor programe de
activitate anuale, trimestriale şi lunare, întocmite de către persoanele cu atribuţii de control
financiar de gestiune şi aprobate de către conducerea entităţii.
Organele de control financiar de gestiune consemnează constatările în acte de control
bilaterale (procese-verbale sau note de constatare) pe baza propriilor verificări, cu indicarea
prevederilor legale încălcate şi stabilirea exactă a consecinţelor economice, financiare,
patrimoniale, a persoanelor vinovate, precum şi măsurile luate în timpul controlului şi cele stabilite
a se lua în continuare.
Persoanele vinovate de abaterile constatate vor fi ascultate cu privire la faptele reţinute în
sarcina lor (note explicative scrise) şi li se vor verifica apărările formulate. În caz de neascultare a
persoanei vinovate se va menţiona cauza neluării acestei măsuri.
Şeful compartimentului de control financiar de gestiune, pe baza actelor de control
întocmite, va prezenta conducerii entităţii economice concluziile controlului efectuat împreuna cu
măsurile ce se propun a fi luate în continuare în vederea înlăturării abaterilor şi tragerii la
răspundere a celor care au săvârşit neregulile, au produs pagube sau au comis infracţiuni.
Constatările înscrise în actele de control trebuie să fie precise, bazate pe date şi documente,
108
eliminându-se orice elemente şi descrieri personale, inutile şi neconcludente. Pentru deficienţele
constatate se consemnează, în mod obligatoriu, prevederile legale sau reglementările interne
încălcate, consecinţele economico-financiare, patrimoniale, persoanele răspunzătoare şi măsurile
propuse.
Actele de control financiar de gestiune întocmite se prezintă conducătorului entităţii
economice. Acesta analizează, dispune şi urmăreşte ducerea la îndeplinire a măsurilor înscrise în
actele de control. Conducătorul entităţii economice informează, trimestrial, sau ori de câte ori se
impune, consiliul de administraţie al entităţii cu privire la exercitarea şi rezultatele controlului
financiar de gestiune.
Conducătorii entităţilor economice au obligaţia ca, în cadrul competenţei şi a termenelor
legale, să ia măsuri pentru aplicarea integrală şi la timp a măsurilor propuse, sancţionarea
persoanelor vinovate, recuperarea pagubelor şi înaintarea către procuror a actelor cuprinzând fapte
prevăzute de legea penală. Măsurile se vor lua în termen de cel mult 30 zile de la data înregistrării
actului de control, daca prin dispoziţiile legale nu sunt fixate alte termene.
În cazul în care conducătorul entităţii nu ia măsurile respective, şeful compartimentului de
control financiar de gestiune are obligaţia să sesizeze, în scris, consiliul de administraţie al entităţii,
iar în cazurile privind recuperarea pagubelor, şi Direcţia generală a controlului financiar de stat,
după caz, direcţiile generale ale controlului financiar de stat din judeţe şi municipiul Bucureşti.
Şi în cazul entităţilor economice, odată constituit controlul financiar de gestiune, salariaţii
împuterniciţi cu exercitarea controlului răspund disciplinar, material, contravenţional sau
penal, după caz, în situaţii clar precizate prin reglementări.
Controlul financiar prin inventariere este, de asemenea un control foarte important
și reglementat precis prin acte normative114.
Inventarierea este un ansamblu de operaţiuni prin care se constată existenţa elementelor
de active, datorii şi capitaluri proprii, cantitativ şi valoric sau numai valoric în patrimoniul entităţii
la data la care se efectuează. Scopul principal al inventarierii este stabilirea situaţiei reale a
activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.
Este lucrarea pregătitoare întocmirii situaţiilor financiare, prin care se stabileşte situaţia
reală a activelor şi datoriilor fiecărei entităţi şi cuprinde toate elementele patrimoniale, precum şi
bunurile sau valorile deţinute cu orice titlu, aparţinând altor persoane fizice sau juridice.
„Documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico-financiare a personalelor
juridice...sunt situaţiile financiare anuale, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei
financiare, performanţelor financiare, fluxurile de trezorerie şi celorlalte informaţii referitoare la
activitatea desfăşurată”115. Pentru asigurarea acestui deziderat este necesară verificarea în prealabil
a existenţei şi stării activelor şi datoriilor entităţii.
Constatarea elementelor patrimoniale existente se face prin inventarierea directă
(numărare, cântărire, măsurare, după caz) pentru bunurile corporale şi, pe bază de acte
justificative, registre sau confirmări ale terţilor, pentru bunurile necorporale.
Inventarierea cuprinde: 1)toate elementele patrimoniale; 2)bunurile şi valorile deţinute
114
Este vorba de OMFP nr. 2861 din 9 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea
inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor úi capitalurilor proprii, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 704 din 20 octombrie 2009;
115
Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată.
109
cu orice titlu, aparţinând altor persoane juridice sau fizice.
Situaţiile în care se efectuează inventarierea - entităţile patrimoniale (regiile autonome,
societăţile, instituţiile publice, unităţile cooperatiste, asociaţiile şi celelalte persoane juridice,
persoanele fizice care au calitatea de comerciant) au obligaţia să efectueze inventarierea generală
a patrimoniului:
a)la începutul activităţii, când are ca scop principal stabilirea şi evaluarea elementelor
patrimoniale ce constituie aportul la capitalul social;
b)cel puţin o dată pe an, de regulă la sfârşitul anului, pe parcursul funcţionării entităţii.
c)pe parcursul anului; în această situație, în registrul-inventar se cuprinde valoarea
stocurilor faptice inventariate şi înscrise în listele de inventariere actualizate cu intrările şi ieşirile
de bunuri din perioada dintre data inventarierii şi 31 decembrie.
d)în cazul fuzionării, divizării sau încetării activităţii;
e)în cazul modificării preţurilor;
f)la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului sau a altor organe
prevăzute de lege;
g)ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune care nu pot fi
stabilite cert, decât prin inventariere;
h)ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;
i)cu prilejul reorganizării gestiunilor;
j)ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri de forţă majoră sau alte cazuri
prevăzute de lege.
În funcţie de natura şi complexitatea activităţilor, entităţile au obligaţia să asigure:
-stabilirea perioadelor, organizarea şi numirea persoanelor împuternicite să efectueze
inventarierea;
-pregătirea condiţiilor necesare efectuării inventarierii;
-înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor aferente exerciţiului financiar;
-efectuarea faptică a inventarierii;
-determinarea rezultatelor inventarierii şi valorificarea acestora.
În calitatea sa de procedeu al metodei contabilităţii şi de tehnică de control faptic,
inventarierea îndeplineşte trei funcţii:
1)Funcţia de control a concordanţei dintre informaţiile furnizate de contabilitate şi
realitate.
Datele furnizate de contabilitate au un caracter relativ, datorită următoarelor
aspecte: a)contabilitatea nu poate surprinde modificările cantitative şi calitative, produse în timpul
transportului, manipulării şi depozitării bunurilor economice; b)în cadrul unor gestiuni pot să aibă
loc furturi, risipă şi proastă gospodărire a unor sortimente de bunuri; c)unele date din documentele
primare pot fi omise, cu ocazia înregistrării lor în contabilitate, înregistrate repetat sau eronat;
d)personalul care gestionează şi manipulează bunurile poate da dovadă de neglijenţă sau
nepricepere; e)la unele sortimente se pot crea stocuri fără mişcare, greu vandabile sau de prisos;
f)pot să apară anularea unor comenzi datorită renunţării unor clienţi, calamităţilor naturale sau
unor cazuri de forţă majoră; g)unele creanţe sunt îndoielnice etc.
2)Funcţia de stabilire a situaţiei nete şi a rezultatului exerciţiului.
Pe baza inventarierii se definitivează situaţia neta a patrimoniului care se determină cu
ajutorul relaţiei:
110
Excluzând o creştere sau o micşorare a aportului proprietarilor la capitalul social,
rezultatul net al exerciţiului se determină în funcţie de variaţia situaţiei nete:
Prin inventariere se confirmă realitatea activelor patrimoniale şi a datoriilor, asigurându-se

premisele determinării corecte a situaţiei nete, a obligaţiilor fiscale şi a rezultatului net.
3)Funcţia de calcul şi evidenţă a stocurilor, consumurilor şi vânzărilor. Pentru evidenţa
stocurilor, entităţile mici şi mijlocii pot folosi metoda inventarului intermitent. În această
variantă de lucru, conturile de stocuri din clasa a 3-a se folosesc numai la începutul şi sfârşitul
lunii. Pe parcursul lunii, se utilizează pentru înregistrarea intrării în patrimoniu a materiilor prime,
mărfurilor etc. aprovizionate de la terţi, conturile de cheltuieli corespunzătoare consumurilor de
stocuri. La finele fiecărei luni, conturile de stocuri se debitează în corespondenţă cu conturile de
cheltuieli aferente, cu valoarea stocului stabilit prin inventariere. Aceste stocuri de la finele lunii
se vor anula la începutul lunii următoare prin inducerea lor în cheltuieli. În acest caz, ieşirile din
stocuri se stabilesc conform relaţiei:
Aşadar, în cazul folosirii metodei inventarului intermitent, în funcţie de rezultatul

inventarierii lunare a materiilor prime se stabilesc consumurile iar inventarierea produselor finite
stă la baza determinării veniturilor din producţia stocată etc.
Desigur că mai sunt și alte detalii privind derularea acestui control financiar, dar din motive
ce țin de dimensiunea raportului de cercetare ne vom opri aici.
utilizeze regulile, procedurile și celelalte componente ce țin de controlul financiar la entitățile
care implementează proiecte europene și în direcția evitării erorilor, neregulilor și fraudelor
pe zona utilizării fondurilor pentru astfel de proiecte.
111
6.Obligații ale beneficiarilor de proiecte cu finanțare europeană pe linia
efectuării auditului intern pentru prevenirea neregulilor și fraudelor în
accesarea și implementarea unor astfel de proiecte din perioada 2014-2020
6.1.Metodologia generală de desfășurare a misiunilor de asigurare în auditul public

intern
Metodologia generală de derulare a misiunilor de asigurare pe linia auditului public

intern presupune, conform HG nr. 1086 din 11 decembrie 2013116 pentru aprobarea Normelor
generale privind exercitarea activităţii de audit public intern, parcurgerea următoarelor etape:
1)pregătirea misiunii de audit public intern; 2)intervenţia la faţa locului; 3)raportarea activităţii
de audit public intern; 4)urmărirea recomandărilor.
6.1.1.Pregătirea misiunii de asigurare
Iniţierea auditului intern. Elaborarea ordinului de serviciu

Ordinul de serviciu, prevăzut în Anexa nr. 4117, autorizează efectuarea misiunilor de audit
public intern, inclusiv misiunile ad-hoc, şi se întocmeşte de către şeful compartimentului de audit
public intern, pe baza planului anual de audit public intern.
Ordinul de serviciu reprezintă mandatul de intervenţie al echipei de auditori interni acordat
de către şeful compartimentului de audit public intern.
Pe baza acestuia se desfăşoară misiunea de audit public intern şi se informează
persoanele interesate asupra următoarelor aspecte: a)cadrul legal privind realizarea misiunii
de audit public intern; b)scopul misiunii de audit public intern şi tipul auditului intern;
c)obiectivele generale ale misiunii de audit public intern; d)perioada efectuării misiunii de audit
public intern; e)desemnarea supervizorului; f)perioada supusă auditului; g)numele şi prenumele
auditorilor interni desemnaţi să efectueze misiunea de audit public intern.
Pentru Ordinul de serviciu există o procedură P-01 care este prezentată în partea de
norme a HG nr. 1086 din 11 decembrie 2013.
Elaborarea declaraţiei de independenţă
116
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2014;
117
Este prezentată în HG nr. 1086 din 11 decembrie 2013;
112
Independenţa auditorilor interni desemnaţi pentru realizarea unei misiuni de audit public
intern trebuie declarată prin completarea documentului Declaraţia de independenţă, prevăzut în
Anexa nr. 5118.
Şeful compartimentului de audit public intern analizează situaţiile de incompatibilitate,
stabileşte modalităţile de eliminare sau soluţionare a incompatibilităţilor prin furnizarea de
explicaţii adecvate în cadrul declaraţiei de independenţă.
Incompatibilităţile, reale sau posibile, apărute în timpul misiunii de audit public intern
trebuie declarate imediat de către auditorii interni, iar şeful compartimentului de audit public intern
are responsabilitatea soluţionării acestora.
Eliminarea sau diminuarea incompatibilităţilor personale ale auditorilor interni se poate
realiza şi prin transferarea atribuţiilor în realizarea misiunii de audit public intern între auditorii
interni sau prin înlocuirea auditorilor interni.
Pentru Declarația de independență există o procedură P-02 care este prezentată în
partea de norme a HG nr. 1086 din 11 decembrie 2013.
Elaborarea notificării privind declanşarea misiunii de audit public intern
Compartimentul de audit public intern notifică entitatea/structura auditată cu 15 zile
calendaristice înainte de data declanşării misiunii de audit public intern, prevăzute în planul de
audit intern.
Notificarea privind declanşarea misiunii de audit public intern, prevăzută în Anexa nr.
6119, conţine informaţii referitoare la scopul, obiectivele generale, durata misiunii, documentele
care urmează a fi puse la dispoziţie de entitatea/structura auditată, precum şi informaţii cu privire
la data şedinţei de deschidere.
Notificarea se transmite entităţii/structurii auditate împreună cu Carta auditului intern.
Entitatea auditată poate solicita amânarea/decalarea misiunii de audit public intern, în
cazuri justificate (acţiuni speciale în derulare, lipsa personalului, alte circumstanţe care nu pot
asigura desfăşurarea misiunii în condiţiile legii), cu aprobarea conducerii entităţii, după
consultarea prealabilă a şefului compartimentului de audit public intern. Entitatea publică va
prezenta şefului compartimentului de audit public intern documentul prin care se aprobă această
solicitare.
Pentru Notificarea privind declanşarea misiunii de audit public intern există o
procedură P-03 care este prezentată în partea de norme a HG nr. 1086 din 11 decembrie
2013.
Şedinţa de deschidere
Şedinţa de deschidere a misiunii de audit public intern se derulează la unitatea auditată, cu
participarea auditorilor interni şi a personalului entităţii/structurii auditate, şi are rolul de a permite
realizarea de discuţii cu privire la rolul misiunii de audit public intern, obiectivele generale şi
modalităţile de lucru în vederea realizării misiunii de audit public intern, precum şi pentru a stabili
persoanele de contact pe perioada derulării misiunii de audit public intern.
Ordinea de zi a şedinţei de deschidere trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
a)prezentarea auditorilor interni/a supervizorului, după caz; b)prezentarea obiectivelor generale
ale misiunii de audit public intern; c)comunicarea termenelor de desfăşurare a misiunii de audit
118
119
113
public intern; d)stabilirea persoanelor responsabile din partea structurii auditate în vederea
desfăşurării misiunii de audit public intern; e)prezentarea Cartei auditului intern;
f)asigurarea condiţiilor de lucru necesare derulării misiunii de audit public intern.
Minuta şedinţei de deschidere, prevăzută în Anexa nr. 7120, cuprinde în prima parte
informaţii generale referitoare la organizarea şedinţei şi la participanţi, iar în partea a doua
stenograma discuţiilor purtate.
Pentru Şedinţa de deschidere există o procedură P-04 care este prezentată în partea
de norme a HG nr. 1086 din 11 decembrie 2013.
Colectarea şi prelucrarea informaţiilor. Constituirea/Actualizarea dosarului permanent
Dosarul permanent reprezintă sursa de informaţii generale cu privire la entitatea/structura
auditată şi permite o înţelegere mai bună a activităţilor auditate.
Acest dosar permanent cuprinde: a)strategii interne; b)reguli, regulamente şi legi
aplicabile; c)proceduri de lucru; d)materiale despre entitatea/structura auditată (îndatoriri,
responsabilităţi, număr de angajaţi, fişele posturilor, graficul organizaţiei, natura şi locaţia
înregistrărilor contabile); e)informaţii financiare; f)rapoarte de audit public intern anterioare şi/sau
externe; g)informaţii privind posturile-cheie/fluxurile de operaţii; h)alte documente specifice
domeniului auditabil.
În această procedură auditorii interni solicită şi colectează informaţii cu caracter general
despre entitatea/structura auditată, cu scopul de a cunoaşte domeniul auditabil şi particularităţile
acestuia.
Informaţiile colectate trebuie să fie pertinente şi utile pentru atingerea următoarelor
scopuri:
a)identificarea principalelor elemente ale contextului instituţional şi socioeconomic în care
entitatea/structura auditată îşi desfăşoară activitatea;
b)cunoaşterea organizării entităţii/structurii auditate, a diferitelor nivele de administrare,
conform organigramei şi a modalităţilor de desfăşurare a activităţilor;
c)identificarea punctelor-cheie ale funcţionării entităţii/structurii auditate şi ale sistemelor sale
de control, pentru o evaluare prealabilă a punctelor tari şi a punctelor slabe;
d)identificarea şi evaluarea riscurilor semnificative;
e)identificarea informaţiilor probante necesare pentru atingerea obiectivelor controlului şi
selecţionării tehnicilor de investigare adecvate.
Dosarul permanent se actualizează anual, pentru a oferi auditorilor interni informaţii
disponibile şi utile în realizarea activităţilor specifice.
În cadrul procedurii de colectare a informaţiilor se elaborează chestionarul de luare la
cunoştinţă, prevăzut în Anexa nr. 8121, care conţine întrebări prin al căror răspuns auditorii interni
pot cunoaşte contextul socio-economic de organizare şi funcţionare a entităţii/structurii auditate.
Pentru Constituirea/Actualizarea dosarului permanent există o procedură P-05 care
este prezentată în partea de norme a HG nr. 1086 din 11 decembrie 2013.
Prelucrarea şi documentarea informaţiilor
120
121
114
Prelucrarea informaţiilor presupune gruparea şi sistematizarea informaţiilor în vederea
identificării activităţilor/acţiunilor auditabile şi realizarea analizei de risc, precum şi identificarea
preliminară a aspectelor pozitive şi a abaterilor de la cadrul de reglementare.
Activitatea de prelucrare a informaţiilor constă în:
a)analiza entităţii/structurii auditate şi activităţii sale (organigrama, regulamentul de organizare
şi funcţionare, fişele posturilor, circuitul documentelor etc.);
b)analiza cadrului normativ ce reglementează activitatea entităţii/structurii auditate;
c)analiza factorilor susceptibili de a împiedica buna desfăşurare a misiunii de audit public intern;
d)analiza rezultatelor controalelor precedente;
e)analiza informaţiilor externe referitoare la entitatea/structura auditată.
Prelucrarea şi documentarea informaţiilor se finalizează prin elaborarea documentului
Studiu preliminar.
Scopul studiului preliminar este de a asigura obţinerea de informaţii suficiente şi
adecvate despre domeniul auditabil şi va conţine informaţii cel puţin cu privire la:
a)caracterizarea generală a entităţii/structurii auditate; b)strategia şi politicile în domeniul
auditabil; c)analiza domeniului auditabil (procese, responsabili, factori de influenţă, cadrul
normativ şi metodologic specific, gestionarea riscurilor etc.); d)obiectivele entităţii/structurii
auditate; e)analiza structurii şi pregătirii personalului; f)asigurarea calităţii şi politica de
îmbunătăţire şi dezvoltare a activităţilor domeniului auditabil; g)asigurarea şi disponibilitatea
resurselor financiare necesare realizării activităţilor auditabile; h)alte informaţii specifice
domeniului auditabil; i)concluzii.
Pentru Prelucrarea și documentarea informațiilor există o procedură P-06 care este
prezentată în partea de norme a HG nr. 1086 din 11 decembrie 2013.
Stabilirea obiectivelor misiunii de audit public intern. Analiza riscului
Riscul reprezintă orice eveniment, acţiune, situaţie sau comportament care, dacă se
produce, are un impact nefavorabil asupra capacităţii entităţii publice de a-şi realiza obiectivele.
Categorii de riscuri:
a)riscuri de organizare: lipsa responsabilităţilor, insuficienta organizare a resurselor umane,
documentaţie insuficientă, neactualizată etc.;
b)riscuri operaţionale: neînregistrarea în evidenţele contabile, arhivare necorespunzătoare a
documentelor justificative, lipsa controalelor operaţiilor cu risc ridicat etc.;
c)riscuri financiare: plăţi nesecurizate, nedetectarea operaţiilor cu risc financiar etc.;
d)riscuri generate de schimbări: legislative, structurale, manageriale etc.
Componentele riscului sunt:
a)probabilitatea de apariţie, care reprezintă o măsură a posibilităţii de apariţie a riscului
determinată apreciativ sau prin cuantificare;
b)impactul riscului, care reprezintă efectele/consecinţele asupra entităţii în cazul manifestării
riscului.
Analiza riscurilor are drept scop identificarea riscurilor din entitatea/structura auditată
asociate domeniului auditabil şi evaluarea acestora, aprecierea controlului intern şi selectarea
obiectivelor misiunii de audit public intern.
Procesul de identificare şi evaluare a riscurilor are în vedere şi riscurile depistate în
misiunile de audit public intern anterioare.
115
În procesul de identificare şi analiză a riscurilor auditorii interni utilizează dosarul
permanent sau alte documente ale entităţii/structurii auditate, inclusiv registrul riscurilor.
Măsurarea riscurilor depinde de probabilitatea de apariţie a acestora şi de gravitatea
consecinţelor, adică de impactul riscului şi utilizează drept instrumente criteriile de apreciere a
riscurilor.
Criteriile privind aprecierea riscurilor sunt:
a)Aprecierea probabilităţii - element calitativ, care se realizează prin evaluarea posibilităţii de
apariţie a riscurilor, prin luarea în considerare a unor criterii specifice entităţii şi se poate exprima
pe o scală valorică, pe 3 niveluri, astfel: probabilitate mică, probabilitate medie şi probabilitate
mare. Spre exemplu, pentru aprecierea probabilităţii, auditorii interni pot avea în vedere
drept criterii următoarele: stabilitatea cadrului normativ, complexitatea şi periodicitatea
operaţiilor, calitatea personalului etc.
Probabilitate Criterii
a) Cadrul normativ este în vigoare de peste 3 ani și nu a cunoscut modificări.
b) Activitățile și acțiunile au un nivel redus de complexitate.
Mică
c) Personalul are experiență de cel puțin 5 ani.
(1)
d) Nivelul ridicat de încadrare cu personal.
e) Riscul nu s-a manifestat anterior etc.
a) Cadrul normativ este relativ nou sau a cunoscut unele modificări.
b) Activitățile și acțiunile au un nivel mediu de complexitate.
Medie
c) Personalul are experiență sub 3 ani.
(2)
d) Nivel mediu de încadrare cu personal.
e) Riscul s-a manifestat rareori în trecut etc.
a) Cadrul normativ este nou sau a cunoscut numeroase modificări.
b) Activitățile și acțiunile au un nivel ridicat de complexitate.
Mare
c) Personalul are experiență sub un an.
(3)
d) Nivel scăzut de încadrare cu personal.
e) Riscul s-a manifestat deseori în trecut etc.
În practică, fiecare entitate publică va identifica şi stabili criteriile specifice pe baza cărora
se va aprecia probabilitatea de apariţie a riscurilor, luând în considerare modelul prezentat.
b)Aprecierea impactului - element cantitativ, care se realizează prin evaluarea efectelor riscului
în cazul în care acesta s-ar produce, prin luarea în considerare a unor criterii specifice entităţii şi
se poate exprima pe o scală valorică, pe 3 niveluri, astfel: impact scăzut, impact moderat şi impact
ridicat. Pentru aprecierea impactului auditorii interni pot avea în vedere drept criterii
următoarele: pierderi de active, costuri de funcţionare, întreruperea activităţilor, imaginea
entităţii etc.
Impact Criterii
a) Nu există pierderi de active (financiare, angajați, materiale).
b) Afectarea imaginii entității este redusă.
Scăzut (1) c) Costurile de funcționare nu sunt afectate.
d) Calitatea serviciilor furnizate nu este afectată.
e) Nu există întreruperi în activitate etc.
a) Pierderile de active (financiare, angajați, materiale) sunt reduse.
Moderat (2) b) Afectarea imaginii entității este moderată.
c) Creșterea costurilor de funcționare este moderată.
116
d) Calitatea serviciilor furnizate este afectată în mică măsură.
e) Există mici întreruperi în activitate etc.
a) Pierderi semnificative de active (financiare, angajați, materiale).
b) Imaginea entității este afectată în mod semnificativ.
Ridicat (3) c) Costuri ridicate de funcționare.
d) Calitatea serviciilor furnizate este afectată semnificativ.
e) Întreruperi semnificative în activitate etc.
În practică, fiecare entitate publică va identifica şi stabili criteriile specifice pe baza cărora
se va aprecia impactul riscurilor, luând în considerare modelul prezentat.
Procedura de analiză a riscurilor
Identificarea activităţilor/acţiunilor şi a riscurilor asociate, care presupune
parcurgerea următoarelor etape:
a)detalierea pentru fiecare obiectiv general al misiunii de audit public intern a activităţilor în
acţiuni succesive, descriind procesul de la iniţierea activităţii până la înregistrarea ei;
b)definirea riscurilor pentru fiecare activitate/acţiune în parte.
Stabilirea criteriilor de analiză a riscurilor - care sunt reprezentate de impactul şi
probabilitatea de manifestare a riscului, fiind evaluate pe o scală cu 3 niveluri, astfel:
a)aprecierea probabilităţii care se realizează pe baza analizei şi evaluării factorilor de incidenţă
stabiliţi; b)aprecierea impactului care se realizează pe baza analizei şi evaluării factorilor de risc
stabiliţi.
Probabilitate
Stabilirea punctajului total al riscurilor şi ierarhizarea riscurilor, prevăzută în Anexa nr.

9122, presupune:
a)stabilirea punctajului total al riscurilor, ca produsul dintre probabilitate şi impactul riscului,
obţinut pe baza formulei:
PT = P x I, unde: PT = punctajul total al riscului;
P = probabilitate;
I = impact;
b)ierarhizarea riscurilor - se realizează pe baza punctajelor totale obţinute din evaluarea riscului,
iar activităţile/acţiunile auditabile se împart în activităţi/acţiuni cu risc mic, mediu şi mare, astfel:
- pentru PT = 1 sau 2, riscul este mic;
- pentru PT = 3 sau 4, riscul este mediu;
122
117
- pentru PT = 6 sau 9, riscul este ridicat.
Pentru Analiza riscurilor există o procedură P-07 care este prezentată în partea de
Evaluarea iniţială a controlului intern şi stabilirea obiectivelor misiunii de audit
public intern
Evaluarea iniţială a controlului intern se realizează pe baza chestionarului de control intern,
prevăzut în Anexa nr. 10123, precum şi a documentelor existente la dosarul permanent şi are rolul
de a identifica existenţa controalelor interne pentru fiecare activitate/acţiune auditabilă.
Chestionarul de control intern permite, prin intermediul întrebărilor formulate şi
răspunsurilor primite, identificarea activităţilor de control intern instituite de management şi
aprecierea funcţionalităţii acestora.
Evaluarea iniţială a controlului intern presupune parcurgerea următoarelor etape:
1)determinarea modalităţilor de funcţionare a fiecărei activităţi/acţiuni identificate;
2)identificarea controalelor interne existente, pe baza chestionarului de control intern şi a
documentelor colectate; 3)stabilirea controalelor interne aşteptate pentru fiecare
activitate/acţiune şi risc identificat; 4)stabilirea conformităţii controlului intern.
Evaluarea iniţială a controlului intern are în vedere riscurile asociate activităţilor/acţiunilor
auditabile şi presupune identificarea şi analiza controalelor interne implementate de entitate pentru
gestionarea acestor riscuri cu scopul de a descoperi eventualele zone în care există semnale că
acesta nu există, nu funcţionează sau funcţionează neadecvat. Aceasta prezintă sintetic rezultatul
evaluării iniţiale a controlului intern pentru fiecare activitate/acţiune auditabilă.
Pentru evaluarea iniţială a controlului intern se utilizează o scală, pe 3 niveluri, astfel:
control intern conform, control intern parţial conform şi control intern neconform.
Control intern Criterii
a) Sistemul de control intern/managerial este implementat; sunt elaborate proceduri adecvate,
care pot preveni materializarea riscurilor.
b) Conducerea entității cunoaște cadrul de reglementare a sistemului de control
intern/managerial.
c) Conducerea și personalul au o atitudine pozitivă față de controlul intern/managerial,
existând preocuparea de a anticipa și înlătura problemele semnalate.
Conform
d) Controlul intern/managerial este integrat în activitățile curente ale entității/structurii
auditate și nu reprezintă o activitate distinctă sau care se desfășoară în paralel cu acestea.
e) Procesul de management al riscului din entitate asigură identificarea riscurilor, evaluarea
lor, stabilirea măsurilor de gestionare a riscurilor și monitorizarea eficacității acestora.
f) Conducerea primește sistematic raportări privind desfășurarea activităților și gradul de
îndeplinire a obiectivelor și dispune măsuri corective în cazul abaterilor de la obiective etc.
a) Sistemul de control intern/managerial este parțial implementat; procedurile nu sunt
suficiente pentru prevenirea materializării riscurilor.
b) Conducerea și personalul au o atitudine subiectivă față de controlul intern/managerial,
înlăturând problemele semnalate doar de către anumite echipe de audit sau control.
Parțial conform
c) Controlul intern/managerial este parțial integrat în activitățile curente ale entității/structurii
auditate.
d) Procesul de management al riscului din entitate asigură identificarea unor riscuri, evaluarea
lor, dar măsurile de gestionare a riscurilor nu sunt întotdeauna adecvate și eficace.
123
118
e) Conducerea primește anumite raportări privind desfășurarea activităților, dar nu urmărește
gradul de îndeplinire a obiectivelor etc.
a) Sistemul de control intern/managerial nu este implementat; procedurile lipsesc, sunt puțin
utilizate sau sunt implementate necorespunzător.
b) Conducerea entității nu cunoaște cadrul de reglementare a sistemului de control
intern/managerial.
c) Conducerea și personalul au o atitudine necooperantă sau indiferentă față de controlul
intern/managerial.
d) Controlul intern/managerial este perceput ca o activitate distinctă sau care se desfășoară în
Neconform
paralel cu activitățile entității.
e) Procesul de management al riscurilor din entitate nu asigură identificarea riscurilor, nefiind
stabilite măsuri adecvate de gestionare a riscurilor.
f) Conducerea primește unele raportări privind desfășurarea activităților și gradul de
îndeplinire a obiectivelor, dar informațiile din acestea nu sunt fiabile. Raportările nu sunt
utilizate în procesul decizional și nu sunt luate măsuri corective în cazul abaterilor de la
obiective etc.
În practică, fiecare entitate publică va identifica şi va stabili criteriile specifice pe baza
cărora se va evalua controlul intern, luând în considerare modelul prezentat.
Rezultatul evaluării controlului intern se concretizează prin elaborarea formularului
Evaluarea iniţială a controlului intern şi stabilirea obiectivelor de audit, prevăzut în Anexa
nr. 11124, care cuprinde obiectivele şi activităţile/acţiunile selectate, în mod obligatoriu, în
vederea auditării, astfel:
a)activităţile/acţiunile cu riscurile de nivel ridicat, indiferent de rezultatul evaluării controlului
intern;
b)activităţile/acţiunile cu riscurile de nivel mediu şi controalele interne parţial conforme sau
neconforme;
c)activităţile/acţiunile cu riscuri mici şi controale interne neconforme.
În auditare pot fi cuprinse şi alte activităţi/acţiuni cu riscuri medii sau mici, în funcţie de
resursele de audit disponibile.
Pentru Evaluarea iniţială a controlului intern şi stabilirea obiectivelor de audit există
o procedură P-08 care este prezentată în partea de norme a HG nr. 1086 din 11 decembrie
2013.
Elaborarea programului misiunii de audit public intern
Programul misiunii de audit public intern, prevăzut în Anexa nr. 12125, este un document
intern de lucru al compartimentului de audit public intern şi prezintă în mod detaliat lucrările pe
care auditorii interni îşi propun să le efectueze, pentru a colecta probele de audit în baza cărora
formulează concluziile şi recomandările.
Prin programul misiunii de audit public intern se urmăreşte:
a)asigurarea şefului compartimentului de audit public intern că au fost luate în considerare toate
aspectele referitoare la obiectivele misiunii de audit public intern;
b)asigurarea repartizării sarcinilor şi planificarea activităţilor, pe fiecare auditor membru al
echipei de audit intern.
124
125
119
Programul misiunii de audit public intern este structurat pe etapele misiunii de audit public
intern şi activităţi, iar în cadrul fiecărui obiectiv de audit cuprinde activităţile/acţiunile selectate în
auditare şi testările concrete de efectuat.
Pentru Elaborarea programului misiunii de audit public intern există o procedură P-
09 care este prezentată în partea de norme a HG nr. 1086 din 11 decembrie 2013.
6.1.2.Intervenția la fața locului
Colectarea şi analiza probelor de audit

Tehnici utilizate pentru colectarea probelor de audit public intern
Verificarea - asigură validarea, confirmarea, acurateţea înregistrărilor, documentelor,
declaraţiilor, concordanţa cu legile şi regulamentele, precum şi eficacitatea controalelor interne.
Principalele tehnici de verificare sunt:
a)confirmarea: solicitarea informaţiei din două sau mai multe surse independente în scopul
validării acesteia;
b)examinarea: constă în obţinerea informaţiilor din texte ori din alte surse materiale în vederea
detectării erorilor sau a iregularităţilor;
c)calculul: efectuarea unor calcule independente pentru a verifica corectitudinea operaţiilor.
d)comparaţia: confirmă identitatea unei informaţii după obţinerea acesteia din două sau mai
multe surse diferite;
e)punerea de acord: procesul de potrivire a două categorii diferite de înregistrări;
f)urmărirea: reprezintă verificarea procedurilor de la documentele justificative spre articolul
înregistrat. Scopul urmăririi este de a verifica dacă toate tranzacţiile reale au fost înregistrate;
g)garantarea: verificarea realităţii tranzacţiilor înregistrate, prin examinarea documentelor, de la
articolul înregistrat spre documentele justificative.
Tehnici utilizate pentru obținerea probelor de audit
Observarea fizică - examinarea înregistrărilor, documentelor şi a activelor prin observarea
la faţa locului sau inventarieri prin sondaj.
Intervievarea constă în solicitarea unor informaţii privind domeniul auditabil de la
persoanele implicate/auditate/interesate.
Chestionarea constă în elaborarea unui set de întrebări, conform unei metodologii
adecvate, cu ajutorul cărora se urmăreşte obţinerea unor puncte de vedere şi opinii cu privire la
domeniul auditabil.
Analiza constă în descompunerea unei activităţi în elemente componente, examinând
fiecare element în parte.
Confirmări externe - obţinerea de dovezi externe ale existenţei, proprietăţii sau evaluării
directe de la terţe persoane pe baza unei cereri scrise.
Investigarea - căutarea de informaţii de la persoane în măsură să le deţină din interiorul
sau din exteriorul organizaţiei.
Eşantionarea constă în selecţia şi examinarea unei porţiuni reprezentative din populaţie în
scopul de a trage concluzii valabile pentru întreaga populaţie, bazate pe constatările obţinute din
eşantion.
Testarea - orice activitate care oferă auditorului dovezi suficiente pentru a susţine o opinie.
Tehnici utilizate pentru interpretarea probelor de audit public intern
120
Examinarea documentară constă în analiza unor operaţiuni, înregistrări, procedee sau
fenomene economice pe baza documentelor justificative care le reflectă, cu scopul de a stabili
realitatea, legalitatea şi eficienţa acestora.
Observarea reprezintă o tehnică de comparare a proceselor formale (oficiale) şi a liniilor
directoare de aplicare a acestora cu rezultatele obţinute în realitate.
Analiza cronologică se focalizează pe determinarea succesiunii evenimentelor sau
acţiunilor şi constă în reconstrucţia cauzelor evenimentelor ori a fenomenelor prin extragerea şi
analiza constatărilor din documentele sursă de informaţii.
Tehnici utilizate pentru analiza probelor de audit
Diagnosticul constă în cercetarea şi analiza realităţii obiective, reperarea
disfuncţionalităţilor şi potenţialului de dezvoltare a activităţii entităţii/structurii auditate,
identificarea cauzelor şi a măsurilor de redresare, precum şi în identificarea variabilelor-cheie ale
dezvoltării şi a măsurilor de ameliorare şi/sau de creştere a performanţelor.
Evaluarea reprezintă o cercetare ştiinţifică ce aplică proceduri de colectare şi analiză a
informaţiilor privind conţinutul, structura şi rezultatele programelor şi activităţilor.
Instrumente de audit public intern
Chestionarul cuprinde întrebările pe care le formulează în scris auditorii interni
persoanelor auditate. Tipurile de chestionare sunt următoarele:
a)chestionarul de luare la cunoştinţă - cuprinde întrebări referitoare la contextul socio-
economic, organizarea internă, funcţionarea entităţii/structurii auditate;
b)chestionarul de control intern ghidează auditorii interni în activitatea de identificare
obiectivă a funcţionării controalelor interne, disfuncţiilor şi cauzelor reale ale acestora; este utilizat
pentru revizia controalelor interne;
c)chestionarul - listă de verificare, prevăzut în Anexa nr. 13126, este utilizat pentru stabilirea
şi evaluarea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească fiecare domeniu auditabil. Documentul
cuprinde un set de întrebări standard pentru fiecare obiectiv de audit şi activitate/acţiune auditabilă
privind responsabilităţile, mijloacele financiare, tehnice şi de informare, precum şi resursele
umane existente.
Interviul - instrument de analiză pentru identificarea problemelor, soluţiilor sau evaluarea
implementării, este utilizat pentru a obţine o imagine de ansamblu asupra domeniului auditabil,
precum şi pentru a obţine o primă listă a problemelor ce urmează a fi analizate.
Tabloul de prezentare a circuitului auditului (pista de audit) permite:
a)stabilirea fluxurilor informaţiilor, atribuţiilor şi responsabilităţilor referitoare la acestea;
b)stabilirea modului de arhivare a documentaţiei justificative complete;
c)reconstituirea operaţiunilor de la iniţiere până la finalizarea lor şi invers.
Efectuarea testărilor şi formularea constatărilor

Colectarea probelor de audit se realizează în urma testărilor efectuate în concordanţă cu
programul misiunii de audit public intern aprobat de şeful compartimentului de audit public intern.
Activităţile derulate contribuie la obţinerea constatărilor de audit şi justificarea lor cu probe
de audit.
126
121
Testele se întocmesc pe obiectivele şi activităţile/acţiunile auditabile stabilite în programul
misiunii de audit intern.
Testul cuprinde următoarele: obiectivul testului, modalitatea de eşantionare, descrierea
testării, constatări şi concluzii; modelele sunt prevăzute în Anexele nr. 14 şi 15127.
Documentul elaborat se semnează de către auditorii interni şi de către supervizor.
Pentru Efectuarea testărilor şi formularea constatărilor există o procedură P-10
care este prezentată în partea de norme a HG nr. 1086 din 11 decembrie 2013.
Analiza problemelor şi formularea recomandărilor

Fişa de identificare şi analiză a problemei (FIAP), prevăzută în Anexa nr. 16128, se
întocmeşte de regulă pentru una sau mai multe probleme, abateri, nereguli, disfuncţii constatate,
dacă privesc aceeaşi cauză.
Documentul cuprinde următoarele rubrici: problema, constatarea, cauza, consecinţa,
precum şi recomandarea formulată de auditorii interni.
Fişa de identificare şi analiză a problemei se întocmeşte de auditorii interni, se discută şi
se supervizează de către supervizor.
Constatările şi recomandările formulate de auditorii interni sunt discutate pe timpul
intervenţiei la faţa locului cu reprezentanţii entităţii/structurii auditate, care vor semna pentru luare
la cunoştinţă fişele de identificare şi analiză a problemelor.
În cazurile în care reprezentanţii entităţii/structurii auditate refuză semnarea pentru luare la
cunoştinţă a fişelor de identificare şi analiză a problemelor, auditorii interni transmit aceste
documente prin registratura entităţii/structurii auditate şi continuă procedura.
Pentru Analiza problemelor şi formularea recomandărilor există o procedură P-11
care este prezentată în partea de norme a HG nr. 1086 din 11 decembrie 2013.
Analiza şi raportarea iregularităţilor
Formularul de constatare şi raportare a iregularităţilor (FCRI), prevăzut în Anexa nr.
17129, se întocmeşte în cazul în care auditorii interni constată existenţa sau posibilitatea producerii
unor iregularităţi.
Formularul de constatare şi raportare a iregularităţilor cuprinde următoarele rubrici:
problema, constatarea, actele normative încălcate, consecinţa, recomandările şi eventualele anexe
sau probe de audit.
După completare şi supervizare, auditorii interni transmit formularul şefului
compartimentului de audit public intern, care informează în termen de 3 zile conducătorul entităţii
publice care a aprobat misiunea de audit public intern şi structura de control abilitată, care au
obligaţia de a continua verificările şi de a stabili măsurile ce se impun.
Pentru Analiza şi raportarea iregularităţilor există o procedură P-12 care este
Revizuirea documentelor şi constituirea dosarului de audit public intern
127
Sunt prezentate în HG nr. 1086 din 11 decembrie 2013;
128
Este inclusă în HG nr. 1086 din 11 decembrie 2013;
129
122
Revizuirea documentelor se efectuează de către auditorii interni pentru a se asigura că
documentele elaborate pe timpul derulării misiunii de audit public intern sunt pregătite în mod
corespunzător şi adecvat.
Auditorii interni, prin revizuirea documentelor, se asigură că dovezile colectate pentru
susţinerea constatărilor sunt suficiente, concludente şi relevante.
Pentru Revizuirea documentelor există o procedură P-13 care este prezentată în
Dosarul de audit public intern, prin informaţiile conţinute, asigură legătura între
obiectivele de audit, intervenţia la faţa locului şi raportul de audit public intern. Acestea stau la
baza formulării concluziilor auditorilor interni.
Structura dosarului de audit public intern este următoarea:
a)Dosarul misiunii de audit public intern cuprinde următoarele secţiuni:
a.1.Secţiunea A - Raportul de audit public intern şi anexele acestuia:
- ordinul de serviciu;
- declaraţia de independenţă;
- proiectul raportului de audit public intern şi raportul de audit public intern;
- sinteza raportului de audit public intern;
- testele efectuate;
- fişele de identificare şi analiza a problemelor (FIAP);
- formularele de constatare a iregularităţilor (FCRI);
- programul de audit etc.
a.2.Secţiunea B - Administrativă:
- notificarea privind declanşarea misiunii de audit public intern;
- minuta şedinţei de deschidere;
- minuta şedinţei de închidere;
- minuta reuniunii de conciliere;
- corespondenţă cu entitatea/structura auditată etc.
a.3.Secţiunea C - Analiza riscului:
- documentaţia privind analiza riscului.
a.4.Secţiunea D - Supervizarea şi revizuirea desfăşurării misiunii de audit public intern:
- revizuirea proiectului raportului de audit public intern;
- răspunsurile auditorilor interni la revizuirea proiectului raportului de audit public intern;
- documentaţia privind supervizarea.
b)Dosarul de lucru cuprinde copii xerox ale documentelor justificative, care confirmă şi
sprijină constatările şi concluziile auditorilor interni. Dosarul este indexat prin atribuirea de litere
şi cifre pentru fiecare secţiune/obiectiv de audit din cadrul programului de audit. Indexarea trebuie
să fie simplă şi uşor de urmărit.
Dosarele misiunii de audit public intern sunt proprietatea entităţii publice şi sunt
confidenţiale, se păstrează până la implementarea recomandărilor din raportul de audit public
intern, după care se arhivează în concordanţă cu reglementările legale în vigoare.
Termenul de păstrare în arhivă este de 10 ani de la data finalizării misiunii de audit intern.
Şedinţa de închidere
123
Şedinţa de închidere a misiunii de audit public intern are scopul de a prezenta constatările,
concluziile şi recomandările preliminare ale auditorilor interni, rezultate în urma efectuării
testărilor.
În cadrul şedinţei de închidere, auditorii interni prezintă structurii auditate constatările,
recomandările şi concluziile.
Rezultatele şedinţei se consemnează în minuta şedinţei de închidere, prevăzută în
Anexa nr. 19130.
Pentru Ședința de închidere există o procedură P-14 care este prezentată în partea de
6.1.3.Raportarea rezultatelor misiunii de audit public intern

Elaborarea proiectului raportului de audit public intern
La elaborarea proiectului raportului de audit public intern trebuie să fie respectate

următoarele cerinţe:
a)constatările aparţin domeniului şi obiectivelor misiunii de audit public intern şi sunt susţinute
prin probe de audit corespunzătoare;
b)recomandările sunt în concordanţă cu constatările şi determină reducerea riscurilor cu care se
confruntă entitatea/structura auditată;
c)constatările, concluziile şi recomandările cuprinse în proiectul raportului de audit public intern
au la bază fişele de identificare şi analiză a problemelor şi formularele de constatare şi raportare a
iregularităţilor elaborate sau alte probe de audit intern obţinute.
În redactarea proiectului raportului de audit public intern trebuie să fie respectate
următoarele principii:
a)prezentarea constatărilor într-o manieră pertinentă şi incontestabilă;
b)evitarea utilizării expresiilor imprecise, a stilului eliptic de exprimare, a limbajului abstract;
c)promovarea unui limbaj simplu şi uzual şi a unui stil de exprimare concret;
d)evitarea redactării jignitoare şi tendenţioase;
e)prezentarea succintă a constatărilor pozitive şi prezentarea detaliată şi fundamentată a
constatărilor negative;
f)ierarhizarea constatărilor în funcţie de importanţă;
g)evidenţierea progreselor constatate de la ultima misiune de audit.
Proiectul raportului de audit public intern exprimă opinia auditorului intern, bazată pe
constatările efectuate şi pe probele de audit colectate.
Pentru Elaborarea proiectului raportului de audit public intern există o
procedură P-15 care este prezentată în partea de norme a HG nr. 1086 din 11 decembrie
2013.
Proiectul raportului de audit public intern respectă următoarea structură-standard:
a)Pagina de gardă prezintă instituţia, tema misiunii, locaţia realizării misiunii.
b)Introducerea prezintă date de identificare a misiunii de audit (baza legală de realizare a
misiunii de audit, ordinul de serviciu, echipa de audit, entitatea/structura auditată, durata acţiunii
130
124
de auditare), tipul, scopul şi obiectivele misiunii, sfera de cuprindere a misiunii; perioada supusă
auditării, metodologia utilizată în realizarea misiunii de audit şi dacă examinările se fac în totalitate
sau prin sondaj.
c)Metodologia de desfăşurare a misiunii de audit public intern: se oferă explicaţii privind
metodele, tehnicile şi instrumentele de colectare şi analiză a datelor şi informaţiilor, precum şi a
probelor şi dovezilor de audit. De asemenea, se prezintă documentele, materialele examinate şi
materialele întocmite în cursul derulării misiunii.
d)Constatările sunt prezentate într-o manieră care previne exagerarea deficienţelor şi permite
prezentarea faptelor în mod neutru. Constatările efectuate sunt prezentate sintetic, pe fiecare
obiectiv, activitate/acţiune auditabilă în ordinea stabilită în tematica în detaliu. Constatările cu
caracter pozitiv sunt prezentate distinct de constatările cu caracter negativ. Constatările negative
sunt însoţite de cauze, consecinţe şi recomandări.
e)Recomandările sunt prezentate cu claritate, sunt realizabile şi realiste şi au un grad de
semnificaţie important în ceea ce priveşte efectul previzibil asupra entităţii/structurii auditate.
f)Concluziile sunt formulate pe obiectivele de audit stabilite pe baza constatărilor efectuate.
g)Opinia: auditorii interni îşi exprimă opinia cu privire la gradul de realizare a activităţilor
auditate.
h)Anexele: sunt prezentate informaţii care susţin constatările şi concluziile auditorilor interni,
inclusiv punctele de vedere ale entităţii/structurii auditate.
Elaborarea proiectului raportului de audit public intern are la bază informaţiile cuprinse în
fişele de identificare şi analiză a problemelor şi în formularele de constatare şi raportare a
iregularităţilor, precum şi probele de audit colectate pe care se bazează.
Rapoartele utilizează diagrame, scheme, tabele şi grafice care ajută la înţelegerea
constatărilor, concluziilor şi recomandărilor formulate, note de relaţii, situaţii, documente şi orice
alte materiale probante sau justificative.
Transmiterea proiectului raportului de audit public intern

Proiectul raportului de audit public intern transmis structurii auditate trebuie să fie complet,
să cuprindă relatarea constatărilor, cauzelor, consecinţelor, recomandărilor, concluziilor şi a
opiniei formulate de auditorii interni.
Entitatea/Structura auditată analizează proiectul raportului de audit public intern şi
transmite punctul de vedere în termen de maximum 15 zile calendaristice de la primirea acestuia.
Prin netransmiterea punctelor de vedere în termenele precizate se consideră acceptul tacit al
proiectului raportului de audit public intern.
Punctele de vedere primite de la entitatea/structura auditată se verifică şi se analizează de
către auditorii interni în funcţie de datele şi informaţiile cuprinse în proiectul raportului de audit
public intern şi de probele de audit intern care stau la baza susţinerii acestora. Proiectul raportului
de audit public intern este revizuit în funcţie de punctele de vedere acceptate.
Pentru Transmiterea proiectului raportului de audit public intern există o procedură P-
16 care este prezentată în partea de norme a HG nr. 1086 din 11 decembrie 2013.
Reuniunea de conciliere
Auditorii interni organizează reuniunea de conciliere cu structura auditată, în termen de 10
zile calendaristice de la primirea punctelor de vedere şi a solicitării entităţii/structurii auditate de
125
a organiza concilierea. În cadrul acesteia se analizează observaţiile formulate la proiectul
raportului de audit public intern de către entitatea/structura auditată.
Pentru Reuniunea de conciliere există o procedură P-17 care este prezentată în partea
de norme a HG nr. 1086 din 11 decembrie 2013.
Elaborarea raportului de audit public intern
Raportul de audit public intern se definitivează prin includerea modificărilor discutate şi
convenite în cadrul reuniunii de conciliere, inclusiv a celor neînsuşite.
În cazul în care entitatea/structura auditată nu solicită conciliere şi nu formulează puncte
de vedere la proiectul raportului de audit public intern, acesta devine raport de audit public intern.
Raportul de audit public intern conţine opinia auditorilor interni şi trebuie însoţit de o
sinteză a principalelor constatări şi recomandări.
Auditorii interni sunt responsabili pentru asigurarea calităţii raportului de audit public
intern.
Pentru Raportul de audit public intern există o procedură P-18 care este prezentată
în partea de norme a HG nr. 1086 din 11 decembrie 2013.
Difuzarea raportului de audit public intern
Şeful compartimentului de audit public intern transmite raportul de audit public intern,
finalizat, conducătorului entităţii publice pentru analiză şi avizare. Raportul este însoţit de sinteza
principalelor constatări şi recomandări.
Pentru instituţia publică mică, raportul de audit public intern este transmis spre avizare
conducătorului acesteia.
După avizarea raportului de audit public intern, o copie a acestuia este transmisă
entităţii/structurii auditate.
În cazul în care în misiunea de audit sunt implicate mai multe entităţi/structuri, sunt
transmise fiecăreia extrase în copie din raportul de audit public intern.
Pentru Difuzarea raportului de audit public intern există o procedură P-19 care este
Supervizarea misiunii de audit public intern
Şeful compartimentului de audit public intern este responsabil cu supervizarea tuturor
etapelor şi procedurilor de desfăşurare a misiunii de audit public intern.
Calitatea de supervizor în cadrul unei misiuni de audit public intern revine şefului
compartimentului de audit public intern sau prin desemnarea de către acesta a unui auditor intern.
În cazul nominalizării a unui auditor ca supervizor al misiunii de audit se va urmări ca
acesta să aibă pregătirea profesională adecvată şi competenţa necesară în vederea realizării acestei
activităţi.
Scopul acţiunii de supervizare este de a se asigura că obiectivele misiunii de audit public
intern au fost atinse în condiţii de calitate.
Supervizarea, în cazul în care şeful compartimentului de audit public intern este implicat
în misiunea de audit public intern, se asigură de un auditor intern desemnat de acesta.
La entităţile publice unde nu există un şef al compartimentului de audit public intern,
supervizarea este realizată de un auditor intern care nu este implicat în auditarea activităţilor pe
care le supervizează.
Eventualele neclarităţi între supervizor şi auditorii interni sunt soluţionate de şeful
compartimentului de audit public intern.
126
Pentru Supervizare există o procedură P-20 care este prezentată în partea de
6.1.4.Urmărirea recomandărilor. Dispoziţii generale
Obiectivul urmăririi recomandărilor este atât asigurarea că recomandările prezentate în

raportul de audit public intern se implementează întocmai la termenele stabilite şi în mod eficace,
cât şi evaluarea consecinţelor în cazul neaplicării acestora.
Structura auditată trebuie să informeze compartimentul de audit public intern asupra
modului de implementare a recomandărilor la termenele prevăzute în planul de acţiune pentru
implementarea recomandărilor.
Procesul de urmărire a recomandărilor constă în evaluarea caracterului adecvat, eficacitatea
şi oportunitatea acţiunilor întreprinse de către conducerea entităţii/structurii auditate pentru
implementarea recomandărilor din raportul de audit public intern.
Şeful compartimentului de audit public intern poate stabili misiuni de verificare a
implementării recomandărilor.
Responsabilitatea structurii auditate
Responsabilitatea structurii auditate în implementarea recomandărilor constă în:
a)elaborarea planului de acţiune pentru implementarea recomandărilor;
b)stabilirea responsabililor pentru fiecare recomandare;
c)implementarea recomandărilor;
d)comunicarea periodică a stadiului progresului înregistrat în procesul de implementare a
recomandărilor;
e)evaluarea rezultatelor obţinute.
Planul de acţiune pentru implementarea recomandărilor se transmite de entitatea/structura
auditată compartimentului de audit public intern care a realizat misiunea de audit public intern.
Pe parcursul implementării recomandărilor entitatea/structura auditată transmite periodic
informări asupra stadiului progresului înregistrat în procesul de implementare a recomandărilor şi
despre situaţiile de nerespectare a termenelor de implementare.
Responsabilitatea compartimentului de audit public intern
Auditorii interni care au realizat misiunea de audit public intern analizează şi evaluează
planul de acţiune pentru implementarea recomandărilor şi propun, dacă este cazul, eventuale
modificări.
Evaluarea stadiului de implementare a recomandărilor şi caracterul adecvat al acţiunilor
întreprinse se urmăresc de către şeful compartimentului de audit public intern în funcţie de
informările primite de la entităţile/structurile auditate. Acţiunile implementate necorespunzător
sunt identificate de auditul intern care propune structurii auditate eventuale modificări ale planului
de acţiune pentru implementarea recomandărilor.
Şeful compartimentului de audit public intern analizează periodic rezultatele
implementării, progresele înregistrate în implementarea recomandărilor raportate de
entitatea/structura auditată. Raportează anual asupra progreselor înregistrate în implementarea
recomandărilor către UCAAPI sau organul ierarhic superior.
În cazul instituţiilor publice locale mici, precum şi al entităţilor publice centrale, cu un
buget anual de sub 5 milioane lei, care nu au constituit compartiment de audit public intern,
127
raportarea asupra progreselor înregistrate în implementarea recomandărilor se face de către
conducătorul entităţii publice respective.
Compartimentul de audit public intern comunică semestrial către UCAAPI/conducătorului
entităţii publice care a aprobat misiunea de audit recomandările neimplementate.
Pentru Urmărirea recomandărilor există o procedură P-21 care este prezentată în
În partea finală a acestui subcapitol enumerăm cu titlu de exemplificare principalele
instrumente de lucru din misiunile de audit public intern al performanței pe domeniul
resurselor umane (completate cu aspecte ipotetice care simulează realitatea): 1)program al
misiunii de audit public intern; 2)test; 3)foaie de lucru; 4)interviu; 5)fișă de identificare și
analiză a problemelor (FIAP); 6)listă de supervizare a documentelor; 7)fișă de urmărire a
implementării recomandărilor (FUIR); 8)raport de audit public intern. .
6.2.Metodologia generală de desfășurare a misiunilor de consiliere în auditul public

intern
Etapele, procedurile și documentele elaborate în derularea misiunilor de consiliere

formalizate respectă aceleași cerințe ca și cele prezentate la misiunea de audit de asigurare,
cu următoarele excepții:
a)procedurile privind analiza riscului nu se realizează la misiunile de consiliere
formalizate;
b)procedurile privind analiza problemelor și formularea recomandărilor nu se realizează.
Constatările formulate de auditorii interni sunt cuprinse direct în rapoartele de consiliere;
c)la misiunile de consiliere formalizate, pentru constatările și problemele identificate se
formulează propuneri de soluții;
d)eventualele iregularități constatate sunt aduse la cunoștința conducătorului entității
publice și structurii de control;
e)procedurile privind elaborarea proiectului raportului de consiliere, transmiterea acestuia
și reuniunea de conciliere nu sunt specifice misiunilor de consiliere formalizate. După etapa de
intervenție la fața locului se elaborează direct raportul de consiliere.
Documentele elaborate în cadrul procedurilor desfășurate în derularea misiunii de
consiliere formalizate se adaptează specificului misiunii, în limitele în care se impune aceasta.
Cod
Etape Proceduri Documente
proce-
dură S
Elaborarea Ordinului de serviciu P-01 Ordinul de serviciu U
Elaborarea Declaraţiei de
Iniţierea auditului P-02 Declaraţia de independenţă P
independenţă
public intern
Pregătirea Elaborarea Notificării privind Notificarea privind declanşarea misiunii de E

P-03
misiunii de declanşarea misiunii de consiliere consiliere
consiliere R
Şedinţa de deschidere P-04 Minuta şedinţei de deschidere
V
Colectarea şi Constituirea/actualizarea dosarului P-05
prelucrarea permanent Chestionarul de luare la cunoştinţă - CLC
informaţiilor
I
128
Prelucrarea şi documentarea Z
P-06 Lista obiectivelor, activităţilor/acţiunilor
informaţiilor
Elaborarea Programului misiunii de consiliere P-07 Programul misiunii de consiliere

A
Colectarea şi analiza probelor de audit Teste R
Efectuarea testărilor şi formularea P-08 E

Chestionar listă de verificare – CLV; foi de
lucru; interviuri; chestionare
constatărilor A
Intervenţia la
faţa locului
P-09
Revizuirea documentelor şi constituirea dovezilor de audit Nota centralizatoare a documentelor de lucru
P-13
Şedinţa de închidere P-10 Minuta şedinţei de închidere
Raportarea Raportul de audit intern privind activitatea

Elaborarea Raportul de audit public intern P-11
rezultatelor de consiliere
Raportului de
misiunii de
consiliere
consiliere Difuzarea Raportului de consiliere P-12 -
Urmărirea Fişă de urmărire a implementării

Urmărirea recomandărilor P-14
recomandărilor recomandărilor
Pe baza metodologiei generale, UCAAPI va dezvolta o metodologie specifică de derulare a

misiunilor de consiliere formalizate, prin ghid general, aprobat prin ordin al ministrului finanțelor
publice.
Derularea misiunii de consiliere formalizate
Etapele, procedurile și documentele elaborate în derularea misiunilor de consiliere
formalizate respectă aceleași cerințe ca și cele prezentate la misiunea de audit de asigurare,
cu următoarele excepții: a)procedurile privind analiza riscului nu se realizează la misiunile de
consiliere formalizate; b)procedurile privind analiza problemelor și formularea recomandărilor
nu se realizează. Constatările formulate de auditorii interni sunt cuprinse direct în rapoartele de
consiliere; c)la misiunile de consiliere formalizate, pentru constatările și problemele identificate
se formulează propuneri de soluții; d)eventualele iregularități constatate sunt aduse la cunoștința
conducătorului entității publice și structurii de control; e)procedurile privind elaborarea
proiectului raportului de consiliere, transmiterea acestuia și reuniunea de conciliere nu sunt
specifice misiunilor de consiliere formalizate.
După etapa de intervenție la fața locului se elaborează direct raportul de consiliere.
Documentele elaborate în cadrul procedurilor desfășurate în derularea misiunii de consiliere
formalizate se adaptează specificului misiunii, în limitele în care se impune aceasta131.
Prezentăm în continuare din OMFP nr. 13/2015132 principalele etape inserate în Ghidul
general privind metodologia specifică de derulare a misiunilor de consiliere formalizate.
Pregătirea misiunii de consiliere. Iniţierea misiunii de consiliere
Elaborarea Ordinului de serviciu. Prin acest document se autorizează efectuarea misiunii
de consiliere şi se nominalizează auditorii interni. Documentul este întocmit de şeful
compartimentului de audit public intern, pe baza Planului anual de audit public intern sau urmare
solicitării managementului.
Procedură P–01 - Elaborarea Ordinului de serviciu și Modelul ordinului de serviciu se
găsesc în partea de norme a HG nr. 1086 din 11 decembrie 2013.
131
Cap.IV Misiuni de consiliere din partea de Norme din cadrul HG nr. 1086 din 11 decembrie 2013;
132
Publicat pe www.mfinante.gov.ro si accesat pe data de 22.08.2021, ora 13,50;
129
Elaborarea Declaraţiei de independenţă. Auditorii interni îşi declară independenţa şi
incompatibilităţile, atât la începutul misiunii, cât şi pe parcursul derulării acesteia, prin elaborarea
Declaraţiei de independenţă. Situaţiile de incompatibilitate sunt analizate şi soluţionate de şeful
compartimentului de audit public intern.
Procedura P -02 - Elaborarea Declaraţiei de independenţă și Modelul Declarației de
independență se găsesc în partea de norme a HG nr. 1086 din 11 decembrie 2013.
Elaborarea Notificării privind declanşarea misiunii de consiliere. Prin acest document
compartimentul de audit public intern notifică entitatea/structura consiliată cu privire la
declanşarea misiunii de consiliere prevăzută în Planul anual de audit public intern, cu 15 zile
calendaristice înainte de începerea misiunii. Notificarea este însoţită de Carta auditului intern.
Metodologia de desfăşurare a acestor misiuni se prezintă în Normele metodologice specifice
exercitării activităţii de audit public intern, elaborate de fiecare compartiment de audit public
intern.
Procedura P-03 - Elaborarea Notificării privind declanşarea misiunii de consiliere și
Modelul Notificării privind declanşarea misiunii de consiliere se găsesc în partea de norme
a HG nr. 1086 din 11 decembrie 2013.
Şedinţa de deschidere. Activitatea se derulează la entitatea/structura consiliată şi implică
auditorii interni membrii ai echipei de audit şi personalul entităţii/structurii consiliate desemnat de
conducătorul acesteia. Şedinţa de deschidere are rolul de a prezenta echipa de audit, Carta auditului
intern, obiectivele generale ale misiunii de consiliere, comunica termenele de desfăşurare a
misiunii, stabili persoanele responsabile din partea entităţii/structurii consiliate în vederea
asigurării informaţiilor, documentelor şi explicaţiilor necesare şi de a asigura condiţiile de lucru
adecvate derulării misiunii de consiliere.
Procedura P-04 - Şedinţa de deschidere și Modelul Minutei ședinţa de deschidere se
Colectarea si prelucrarea informaţiilor
Constituirea/actualizarea Dosarului permanent. În cadrul acestei activităţi auditorii
interni solicită şi colectează informaţii cu caracter general despre entitatea/structura consiliată cu
scopul de a cunoaşte domeniul consiliat şi particularităţile acestuia. Dosarul permanent reprezintă
sursa de informaţii generale cu privire la entitatea/structura consiliată, care permite o înţelegere
mai bună a activităţilor desfăşurate de entitatea/structura consiliată. Acesta se poate asigura în
formă fizică şi/sau electronică.
Procedura P – 05 - Constituirea/actualizarea Dosarului permanent și Modelul
Chestionarului de luare la cunoștință se găsesc în partea de norme a HG nr. 1086 din 11
decembrie 2013.
Prelucrarea şi documentarea informaţiilor. În cadrul acestei activităţi auditorii interni
prelucrează informaţiile colectate cu privire la entitatea/structura consiliată şi stabilesc
activităţile/acţiunile ce pot fi asociate fiecărui obiectiv de audit menţionat în Ordinul de serviciu.
Activităţile/acţiunile asociate obiectivelor de audit vor fi cuprinse în Programul misiunii de
consiliere şi supuse testării în cadrul Intervenţiei la faţa locului.
Procedura P-06 - Prelucrarea şi documentarea informaţiilor și Modelul Lista
obiectivelor, activităţilor şi acţiunilor se găsesc în partea de norme a HG nr. 1086 din 11
decembrie 2013.
130
Elaborarea Programului misiunii de consiliere. Programul reprezintă un document intern
de lucru al compartimentului de audit public intern, care prezintă obiectivele, activităţile/acţiunile
de realizate în cadrul fiecărei etape a misiunii de consiliere, testările de efectuat, termenele de
realizare şi auditorii interni responsabili.
Procedura P-07 - Elaborarea Programului misiunii de consiliere și Modelul
Programului misiunii de consiliere se găsesc în partea de norme a HG nr. 1086 din 11
decembrie 2013.
Intervenţia la faţa locului. Colectarea şi analiza probelor de audit. Colectarea probelor
de audit se realizează pe baza testărilor planificate a fi realizate în concordanţă cu Programul
misiunii de consiliere. Pentru colectarea, interpretarea şi analiza probelor de audit se utilizează
tehnicile, metodele şi instrumentele de audit specifice.
Efectuarea testărilor şi formularea constatărilor. Testările sunt realizate în conformitate
cu Programul misiunii de consiliere, pe activităţile/acţiunile auditabile selectate şi prezentate în
program.
Procedura P-08 - Efectuarea testărilor şi formularea constatărilor și Modelele Test,
Chestionar – Listă de verificare, Listă de control și Foaie de lucru se găsesc în partea de
Revizuirea documentelor şi constituirea dosarului de audit. Activitatea asigură că
documentele elaborate pe timpul derulării misiunii de consiliere sunt pregătite în mod
corespunzător şi adecvat, iar dovezile colectate pentru susţinerea constatărilor sunt suficiente,
concludente şi relevante. Dosarele misiunii sunt structurate pe două secţiuni, respectiv: a)Dosarul
misiunii este structurat în patru subsecţiuni: Raportul misiunii de consiliere şi anexele acestuia,
administrativă, analiza riscului, supervizarea şi revizuirea desfăşurării misiunii de audit public
intern. b)Dosarul de lucru care cuprinde copii xerox ale documentelor justificative pe care se
bazează constatările şi concluziile auditorilor interni.
Procedura P-09 - Revizuirea documentelor şi constituirea dosarului de audit și Modelul
Notă centralizatoare a documentelor de lucru se găsesc în partea de norme a HG nr. 1086
din 11 decembrie 2013.
Şedinţa de închidere. Activitatea se derulează la entitatea/structura consiliată şi implică
auditorii interni membrii ai echipei de audit şi personalul entităţii/structurii consiliate desemnat de
conducătorul acesteia. În cadrul şedinţei de închidere se prezintă entităţii/structurii consiliate
constatările, concluziile şi recomandările preliminare, rezultate în urma efectuării testărilor.
Procedura P-10 - Şedinţa de închidere și Modelul Minuta ședinței de închidere se găsesc
în partea de norme a HG nr. 1086 din 11 decembrie 2013.
Raportarea rezultatelor misiunii de consiliere.Elaborarea Raportului misiunii de

consiliere
Raportul misiunii de consiliere. Cuprinde constatările efectuate de auditorii interni pe
fiecare obiectiv şi activitate/acţiune testată şi recomandările formulate. Raportul misiunii de
consiliere respectă cerinţele prezentate în Normele generale privind exercitarea activităţii de audit
public intern aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1086/2013.
Procedura P-11 - Raportul misiunii de consiliere și Modelele Raportul misiunii de
consiliere și Sinteza principalelor constatării şi recomandării ale misiunii de consiliere se
131
Difuzarea Raportului misiunii de consiliere. Realizarea acestei activităţi presupune
avizarea Raportului misiunii de consiliere de către conducătorul entităţii publice şi comunicarea
acestuia entităţii/structurii consiliate în vederea punerii în practică a recomandărilor.
Procedura P-12 - Difuzarea Raportului misiunii de consigliere se găsește în partea de
Supervizarea misiunii de consiliere. Realizarea acestei activităţi are scopul de a asigura că
obiectivele misiunii de consiliere sunt atinse în condiţii de calitate. Responsabil cu supervizarea
etapelor şi procedurilor de desfăşurare a misiunii de consiliere este, de regulă, şeful
compartimentului de audit public intern sau auditorul intern desemnat de acesta prin Ordinul de
serviciu, care are pregătirea profesională adecvată şi competenţa necesară.
Procedura P-13 – Supervizarea și Modelul Nota de supervizare a documentelor se
Urmărirea recomandărilor. Realizarea activităţii asigură că recomandările formulate prin
Raportul misiunii de consiliere sunt implementate întocmai, la termenele stabilite în Planului de
acţiune pentru implementarea recomandărilor şi în mod eficace. Responsabilitatea implementării
recomandărilor este în sarcina entităţii/structurii consiliate conform Planului de acţiune pentru
implementarea recomandărilor. Urmărirea implementării recomandărilor constă în evaluarea
caracterului adecvat, eficacitatea şi oportunitatea acţiunilor întreprinse de către conducerea
entităţii/structurii consiliate pentru implementarea recomandărilor.
Procedura P-14 - Urmărirea recomandărilor și Modelele Fişa de urmărire a
implementării recomandărilor și Plan de acţiune pentru implementarea recomandărilor se
6.3.Metodologia generală de desfășurare a misiunilor de evaluare a activităţii de audit

public intern
Etapele, procedurile şi documentele elaborate în derularea misiunilor de evaluare a

activităţii de audit public intern respectă aceleaşi cerinţe ca şi cele prezentate la misiunea de
asigurare, cu următoarele excepţii:
a)activitatea privind analiza riscului nu se realizează la misiunile de evaluare a activităţii
de audit intern;
b)eventualele iregularităţi constatate sunt aduse la cunoştinţa conducătorului entităţii
publice şi structurii de control.
Documentele elaborate în cadrul activităţilor desfăşurate în derularea misiunii se adaptează
specificului misiunii de evaluare a activităţii de audit public intern, în limitele în care aceasta se
impune.
6.4.Reglementarea auditului intern în România pentru la societăți comerciale și

organizații non-profit
Legislaţia în vigoare în ţara noastră stabileşte care sunt societăţile care au obligaţia de a
organiza activitatea de audit intern şi ce reprezintă pentru ele această activitate.
132
Entităţile ale căror situaţii financiare anuale sunt supuse auditului statutar au obligaţia de a
organiza şi de a asigura exercitarea activităţii de audit intern, potrivit cadrului legal, care este
reprezentat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit
financiar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi de normele secundare emise de
Camera Auditorilor Financiari din România133.
Responsabilii pentru organizarea activităţii de audit intern, coordonarea
lucrărilor/angajamentelor şi semnarea rapoartelor de audit intern trebuie să aibă calitatea de auditor
financiar. CAFR a adoptat Standardele Internaţionale de Audit Intern emise de Institutul
Auditorilor Interni, astfel încât acestea au devenit obligatorii pentru toţi auditorii financiari în
desfăşurarea activităţilor de audit intern134.
În cazul în care societăţile ale căror situaţii financiare anuale sunt supuse auditului financiar
nu-şi respectă obligaţia de a organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de CAFR,
sancţiunea poate varia între 50.000 lei şi 100.000 lei135.
Care sunt societăţile care au obligaţia de auditare? Într-un capitol anterior am discutat în
detaliu despre acestea, aici mulţumindu-ne doar să le enumerăm succint: cele de interes public (aşa
cum sunt identificate de Legea nr. 162/2017 sau de Legea contabilităţii nr. 82/1991136, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare), cele care depăşesc anumite criterii de mărime (pe care
le găsim în Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014137 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare
anuale consolidate, cu modificările şi completările ulterioare), societăţile pe acţiuni care optează
pentru sistemul dualist de administrare, alte societăţi sau entităţi obligate prin legislaţia aplicabilă
lor.
Consiliul de administraţie (sau directoratul) trebuie să prezinte auditorilor interni şi au-
ditorilor financiari cu cel puţin 30 de zile înainte de ziua stabilită pentru şedinţa adunării generale
situaţia financiară anuală pentru exerciţiul financiar precedent, însoţită de raportul lor şi de
documentele justificative.
Printr-un raport, auditorii interni vor aduce la cunoştinţă membrilor consiliului de ad-
ministraţie neregulile în administraţie şi încălcările dispoziţiilor legale şi ale prevederilor actului
constitutiv pe care le constată, iar cazurile mai importante le vor aduce la cunoştinţă adunării
generale. În raport sunt incluse şi rezultatele activităţii lor, precum şi propunerile pe care le
consideră necesare cu privire la situaţiile financiare şi repartizarea profitului.
În cazul societăţilor în care au fost desemnaţi auditori interni, orice acţionar are dreptul să
reclame acestora faptele despre care crede că trebuie verificate. Auditorii interni le vor avea în
vedere la întocmirea raportului către consiliul de administraţie, respectiv consiliul de
supraveghere. În cazul în care reclamaţia este făcută de acţionari reprezentând, individual sau
133
Art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 162/2017 referitoare la auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al
situațiilor financiare anuale consolidate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 12 iulie 2017;
134
Art. 23 din OUG nr. 75/1999;
135
Art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 162/2017;
136
137
133
împreună, cel puţin 5% din capitalul social ori o cotă mai mică, dacă actul constitutiv prevede
astfel, auditorii interni sunt obligaţi să verifice faptele reclamate, iar dacă sunt confirmate vor fi
consemnate într-un raport ce va fi comunicat consiliului de administraţie, respectiv consiliului de
supraveghere, şi pus la dispoziţia adunării generale. În această situaţie, consiliul de administraţie,
respectiv consiliul de supraveghere, este obligat să convoace adunarea generală.
6.4.1.Desfăşurarea unei misiuni de audit intern la societăți comerciale și organizații

non-profit
Înainte de a prezenta principalele coordonate despre misiunile de audit intern, este relevant
să descriem procesul de audit intern. Acesta se poate urmări pe cinci etape distincte, prezentate
mai jos:
Etapă Descriere
Activităţi de bază - existenţa unei carte a auditului intern de unde să reiasă misiunea şi valorile
auditului intern
Planificare - înţelegerea obiectivelor companiei
- evaluarea riscurilor
- pregătirea unui plan de audit (preferabil multianual)
- revizuirea continuă a riscurilor
Activităţi de teren - înţelegerea activităţii care va fi auditată
- deciderea modului de abordare
- aplicarea procedurilor de audit
- documentarea
Raportare - sintetizarea aspectelor semnificative
- discuţia cu responsabilul pentru activitate
- pregătirea raportului şi a recomandărilor, împreună cu planul de follow-up
Urmărirea 1) indicatorii de calitate
calităţii 2) monitorizarea calităţii funcţiei de audit intern
Prezentăm în continuare câteva noţiuni relevante:
Carta auditului intern este documentul oficial care defineşte scopul, autoritatea şi
responsabilităţile activităţii de audit intern. În cadrul ei trebuie să fie stabilită poziţia auditului
intern în organizaţie, tipul relaţiei de raportare funcţională a şefului departamentului de audit intern
faţă de consiliu, autorizarea accesului nelimitat la înregistrări, personal şi active relevante pentru
executarea misiunilor, precum şi definirea sferei de cuprindere a activităţilor de audit intern.
Aprobarea finală a cartei trebuie să fie făcută de consiliul de supraveghere.
Planificarea activităţii de audit intern reprezintă procesul de determinare a priorităţilor
acesteia, în funcţie de care se decide care sunt misiunile în care se va angaja departamentul de
audit intern în anul respectiv (sau în anii următori, în cazul planificării multianuale recomandate).
Şeful departamentului de audit intern trebuie să stabilească un plan bazat pe riscuri pentru a
determina priorităţile activităţii de audit intern, care trebuie să fie în concordanţă cu obiectivele
organizaţiei. În acest scop trebuie să se consulte cu conducerea superioară şi cu consiliul pentru a
înţelege strategiile organizaţiei, oblectivele-cheie şi riscurile asociate, precum şi procesele de
administrare a riscurilor. Suplimentar, se poate consulta şi cu alte părţi interesate.
Tot şeful departamentului de audit intern este responsabil cu revizuirea şi ajustarea planului
ca răspuns la schimbările survenite cu privire la activităţile, riscurile, operaţiunile, programele,
sistemele şi controalele organizaţiei.
134
În stabilirea planului de audit (preferabil, multianual) se vor lua în considerare:
1)riscurile semnificative pentru entitate; 2)aşteptările şi doleanţele conducerii; 3)cerinţele
legislative; 4)proiectele semnificative aflate în curs de implementare sau cele planificate;
5)modificările majore care intervin în structura organizaţlonală sau la nivel operaţional;
6)incidenţele ori disfuncţionalităţile apărute în activitatea părţilor interesate; 7)deficienţele
identificate de organele de control sau de supraveghere ori de către auditorul extern; 8)resursele
existente; 9)rezultatele misiunilor trecute.
În ceea ce priveşte riscurile semnificative pentru entitate, departamentul de audit intern
identifică, actualizează şi evaluează riscurile relevante utilizând raţionamentul profesional,
cunoştinţele, experienţa şi informaţiile legate de activităţile respective, acumulate în misiunile de
audit anterioare sau puse la dispoziţie de către departamentul de management al riscului (dacă
există).
În cazul în care există un proces de gestionare a riscurilor realizat de conducerea entităţii,
departamentul de audit intern ia în considerare riscurile identificate şi nivelul lor stabilit de către
entitate, putând identifica sau evalua diferite părţi din ele. De regulă, în aceste situaţii se discută
cu cei din conducere pentru a lămuri diferenţele. Dacă un astfel de proces nu există, departamentul
de audit intern are responsabilitatea identificării riscurilor relevante la evaluarea acestora şi la
selectarea activităţilor ce vor fi incluse în planul de audit.
Planul de audit trebuie prezentat celor din conducere, care au posibilitatea de a formula
obiecţii de care auditorul intern poate ţine cont, şi trimis pentru aprobare comitetului de audit (sau
consiliului de administraţie).
Raportarea către comitetul de audit (consiliul de administraţie) este o etapă foarte
importantă a activităţii de audit intern. Astfel, o dată pe an (de regulă, la final de an; perioada este
prevăzută în Carta auditului intern), departamentul (sau funcţia de audit, dacă este externalizată)
pregăteşte un raport care cuprinde o sinteză a activităţii sale şi gradul de îndeplinire a operaţiunilor
stabilite prin planul anual.
Pe lângă această sinteză, raportul mai conţine: 1)prezentare succintă a celor mai
semnificative probleme identificate de auditorii interni şi domeniile în care au fost constatate
acestea; 2)rata de implementare a recomandărilor misiunilor de audit intern, evidenţiindu-se
recomandările neimplementate; 3)recomandările pentru care structura de audit nu a ajuns la
consens cu conducerea celei auditate ori au fost refuzate de aceasta; 4)alte comentarii considerate
semnificative; 5)consideraţii privind managementul riscurilor şi sistemul de control intern al
structurilor organizatorice auditate, în funcţie de situaţia opiniilor generale acordate în misiunile
de audit; 6)rezultatele obţinute în realizarea celorlalte activităţi planificate; 7)modul de utilizare
a resurselor (materiale, financiare, umane etc.) pentru realizarea activităţii, inclusiv din punctul
de vedere al încadrării cheltuielilor efectuate în prevederile bugetare aprobate, evidenţiindu-se
motivele pentru variaţiile majore; 8)precum şi măsurile întreprinse sau care este necesar a fi
întreprinse pentru remediere; 9)alte aspecte relevante.
Un aspect foarte important ce trebuie adus în discuție este cel referitor la standardele de
audit utilizabile în pregătirea și derularea misiunilor de toate tipurile ce se derulează la
societățile comerciale și organizațiile non-profit ce trebuie să efectueze o astfel de activitate.
Activităţile specifice în cadrul unei misiuni de audit intern şi criteriile calitative pentru
evaluarea activităţii de audit intern se regăsesc în Standardele de performanţă. Ca regulă generală,
acestea se aplică indiferent dacă misiunea de audit este de asigurare sau de consiliere, atât pentru
135
activităţile de audit intern organizate în cadrul structurii interne a organizaţiei, cât şi pentru cele
realizate prin servicii externalizate. În fluxul de desfăşurare a activităţii de audit intern, considerăm
că nu poate exista o delimitare între momentele în care se aplică Standardele de calificare şi cele
de performanţă.
Îndeplinirea Standardelor de performanţă depinde de îndeplinirea Standardelor de
calificare.
Avem în vedere următoarele standarde: 1) Standardul 2000 - Coordonarea activităţii de
audit intern; 2) Standardul 2240 - Programul misiunii; 3) Standardul 2300 - Realizarea misiunii;
4) Standardul 2400 - Comunicarea rezultatelor; 5) Standardul 2500 - Monitorizarea progresului;
6) Standardul 2600 - Comunicarea acceptării riscurilor138.
Potrivit Standardului 2000 - Coordonarea activităţii de audit intern conducătorul
activităţii de audit intern trebuie să coordoneze eficace activitatea de audit intern, astfel încât să se
asigure că aceasta va aduce valoare organizaţiei.
Activitatea de audit intern este coordonată în mod eficace atunci când: 1)Rezultatele
activităţii de audit intern asigură îndeplinirea scopului şi responsabilităţilor prevăzute în Carta
auditului intern; 2)Activitatea de audit intern se desfăşoară conform Definiţiei şi Standardelor de
audit intern; şi 3)Persoanele care desfăşoară activitatea de audit intern demonstrează că respectă
Codul de Etică şi Standardele.
Auditul intern aduce valoare în cadrul organizaţiei atunci când furnizează o asigurare
obiectivă şi relevantă şi contribuie la eficacitatea şi eficienţa proceselor de guvernanţă, ale
managementului riscului şi ale controlului. Coordonatorul activităţii de audit intern trebuie să
stabilească un plan bazat pe riscuri pentru a determina priorităţile activităţii de audit intern, care
să fie în concordanţă cu obiectivele organizaţiei.
Coordonatorul activităţii de audit intern este responsabil pentru elaborarea unui plan bazat
pe riscuri. Acesta trebuie să ia în considerare cadrul privind managementul riscului din organizaţie,
inclusiv prin utilizarea nivelurilor de apetit la risc stabilite de către conducere pentru diferite
activităţi sau structuri din organizaţie.
Dacă nu există un astfel de cadru, coordonatorul activităţii de audit intern va utiliza propriul
său raţionament cu privire la riscuri, după consultarea conducerii superioare şi a consiliului de
administraţie. Coordonatorul activităţii de audit intern trebuie să revizuiască şi să ajusteze planul,
după caz, ca răspuns la schimbările survenite cu privire la activităţile, riscurile, operaţiunile,
programele, sistemele şi controalele din cadrul organizaţiei.
Potrivit Standardului 2240 - Programul misiunii auditorii interni trebuie să elaboreze şi să
documenteze programe de lucru pentru îndeplinirea obiectivelor misiunii de audit intern.
Programul de lucru al misiunii de audit intern trebuie să includă procedurile pentru identificarea,
analizarea, evaluarea şi documentarea informaţiilor pe timpul misiunii.
Programul de lucru trebuie să fie aprobat înainte de implementarea sa, iar orice modificare
trebuie aprobată cu promptitudine de către coordonatorul de audit intern.
În conformitate cu Standardul 2300 - Realizarea misiunii auditorii interni trebuie să
identifice, analizeze, evalueze şi documenteze informaţii suficiente pentru îndeplinirea
obiectivelor conform programului misiunii de audit. Informaţiile trebuie să fie suficiente şi
adecvate, bazate pe probe şi convingătoare, astfel încât o persoană prudentă şi informată să ajungă
138
Conform IIA Global 2017, versiunea în limba română.
136
la aceleaşi concluzii cu auditorul intern. Informaţiile sigure sunt cele mai bune informaţii care se
pot obţine prin utilizarea tehnicilor adecvate în cadrul misiunii de audit intern. Informaţiile
relevante susţin constatările şi recomandările misiunii şi sunt în concordanţă cu obiectivele
misiunii.
Auditorii interni trebuie să comunice rezultatele misiunilor, conform Standardului 2400 -
Comunicarea rezultatelor.
Comunicările trebuie să includă obiectivele misiunii, sfera de cuprindere, precum şi
concluziile, recomandările şi planurile de acţiune adecvate. Comunicarea finală a rezultatelor
misiunii trebuie să conţină, acolo unde este cazul, opinia auditorilor interni şi/sau concluziile
acestora.
Când o opinie generală este emisă, aceasta trebuie să ţină seama de aşteptările conducerii
superioare, ale consiliului şi ale altor factori interesaţi de activitatea de audit intern şi trebuie să se
bazeze pe informaţii suficiente, sigure, relevante şi utile.
În conformitate cu Standardul 2500 - Monitorizarea progresului, conducătorul activităţii
de audit intern trebuie să stabilească şi să menţină un sistem de monitorizare a utilizării rezultatelor
comunicate de către consiliul de administraţie, consiliul de supraveghere sau directorat, în funcţie
de tipul organizaţiei şi de modalitatea în care organizaţia este administrată, potrivit prevederilor
Legii nr. 31/1990139 privind societăţile comerciale, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit Standardului 2600140 - Comunicarea acceptării riscurilor identificarea riscului
acceptat141 de către management poate fi constatată printr-o misiune de asigurare sau consiliere,
prin verificarea stadiului privind acţiunile luate de management ca urmare a misiunilor anterioare
sau prin alte mijloace.
Nu este responsabilitatea coordonatorului activităţii de audit intern să ia decizii cu privire
la riscuri. Atunci când coordonatorul activităţii de audit intern consideră că evaluarea internă de
risc folosită de organizaţie are un nivel al riscului rezidual142 inadecvat şi care poate afecta procesul
decizional, acesta trebuie să adreseze problema spre clarificare şi remediere către conducerea
executivă superioară/nivelurile superioare ale conducerii organizaţiei.
Dacă stabileşte că problema nu a fost rezolvată, coordonatorul activităţii de audit intern
trebuie să comunice acest fapt consiliului de administraţie.
Conform Standardelor IIA şi, nu în ultimul rând, celor mai bune practici, comunicarea
efectivă cu conducerea superioară şi cu consiliul organizaţiei este responsabilitatea
coordonatorului activităţii de audit intern. În implementarea cerinţelor de comunicare,
coordonatorul activităţii de audit intern trebuie să înţeleagă care sunt aşteptările conducerii
superioare şi ale consiliului legat de auditul intern. Coordonatorul activităţii de audit intern trebuie
să discute cu conducerea superioară şi cu consiliul toate detaliile privind raportarea, comunicarea
- inclusiv frecvenţa comunicării, să elaboreze un program fundamentat, fezabil şi obiectiv al
raportărilor către conducerea superioară.
139
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1066 din 17.11.2004;
140
Conform IIA Global 2017, versiunea în limba română;
141
Nivelul absolut al riscurilor pe care o organizație este pregătită să și-l asume în mod aprioric - Risk appetite
(conform IIA Global).
142
Riscul la care poate fi expusă organizația după implementarea măsurilor de control în vederea diminuării riscului
inerent (conform IIA Global).
137
Calitatea comunicării depinde în primul rând de abilităţile coordonatorului activităţii de
audit intern de a întreprinde cele mai utile acţiuni, de a formula informările/notele sau alte
documente transmise conducerii superioare şi consiliului într-o manieră care să aibă în vedere o
formulare adecvată, clar structurată, cu menţionarea motivelor pentru care au fost întocmite,
subiectul şi scopul acestora, eventual solicitări şi termene de soluţionare.
Accesul nerestricţionat la conducerea superioară şi la consiliu trebuie să asigure pentru
coordonatorul activităţii de audit intern comunicarea oportună (în orice moment) a aspectelor
legate de identificarea unor elemente care afectează procesele de guvernanţă, management al
riscului şi de control. Atât timp cât conducerea superioară şi consiliul răspund în cel mai scurt timp
la solicitările/informările/sesizările coordonatorului activităţii de audit intern se poate aprecia o
eficienţă crescută a comunicării143.
Desfăşurarea unei misiuni de audit intern (de asigurare) implică, în primul rând, o
pregătire adecvată a acesteia din punct de vedere al alocării resurselor, presupune consemnarea
fiecărei etape a misiunii în evidenţele structurii de audit, precum şi parcurgerea a cel puţin
următoarelor etape principale prevăzute în Standarde: 2200 – Planificarea misiunii de audit
intern 2300 – Realizarea misiunii 2400 – Comunicarea rezultatelor 2500 – Monitorizarea
progresului.
La planificarea misiunii de audit intern trebuie luate în considerare următoarele aspecte:
1)Obiectivele strategice şi operaţionale ale activităţii selectate pentru audit intern şi mijloacele
prin care activitatea este controlată în cadrul organizaţiei (ca management al riscurilor);
2)Identificarea clară a structurii (departamentului) care va face obiectul misiunii de audit intern;
3)Riscurile semnificative legate de activitatea respectiva, care sunt obiectivele sale, resursele
utilizate, precum şi operaţiile şi mijloacele prin care impactul potenţial al riscului este menţinut
la un nivel acceptabil de către organizaţie (aşa cum au fost ele identificate iniţial în Evaluarea
preliminară de risc pentru elaborarea Planului Strategic de Audit Intern); 4)Obiectivul misiunii
de audit intern va fi acela de adecvare şi eficacitate a sistemelor de management şi control al
riscurilor activităţii, cu referire la un cadru sau model relevant de control; 5)Resursele disponibile
în cadrul departamentului de audit intern, atât din punct de vedere calitativ (ca număr de persoane
în echipă), cât şi cantitativ (ca şi competenţe profesionale şi experienţa în domeniul respectiv); de
asemenea trebuie luată în calcul şi resursa timpului pentru efectuarea misiunii de audit intern;
6)Conformarea membrilor echipei de audit cu criteriile calitative profesionale etice – în speţă
independenţa – şi evitarea oricărui conflict de interese. Coordonatorul verifică actualizarea
declaraţiilor de independenţă pentru echipa sa.
Planul strategic este baza pentru planul anual şi rezultatele fiecărei misiuni de audit pot
modifica sau confirma, după caz, planificarea perioadei următoare. În urma acestei analize
efectuate intern de către coordonatorul structurii de audit intern, împreună şi cu echipa sa, se va
stabili pasul de deschidere oficială a misiunii de audit intern care este notificarea privind
începerea misiunii de audit intern.
Notificarea are ca scop informarea structurii auditate despre începerea misiunii de audit
intern potrivit Dispoziţiei /Ordinului de misiune semnat. Acest prim pas trebuie să conţină
informaţii referitoare la obiectivele generale, durata misiunii, perioada supusă auditării,
143
CAFR & AAIR, Ghid privind implementarea Standardelor Internaționale de Audit Intern, Ediția a II-a,
București,2019, pp.97-101;
138
componenţa echipei misiunii de audit intern, solicitarea asigurării prezenţei personalului din
structura auditată şi asigurarea condiţiilor de desfăşurare a misiunii în bună regulă, precum şi
informaţii cu privire la data, locaţia şi ora organizării şedinţei de deschidere a misiunii de audit
intern.
În scopul eficienţei de comunicare şi în vederea asigurării condiţiilor de desfăşurare şi de
conformare, se recomandă ca, în funcţie de complexitatea structurii auditate, Notificarea să fie
transmisă structurii auditate şi conducerii superioare cu cel puţin 7 zile calendaristice înainte de
începerea misiunii. Misiunea de audit intern începe după primirea răspunsului de confirmare din
partea structurii auditate – în scris sau electronic – privind asigurarea prezenţei persoanelor
implicate, punerea la dispoziţia auditorului intern a materialelor solicitate, colaborarea
executivului. Data începerii misiunii nu este recomandat să depăşească data aprobată de consiliul
de administraţie/comitetul de audit pentru începerea misiunii. În caz contrar, orice modificare faţă
de un plan iniţial agreat trebuie notificată părţilor, în special conducerii superioare din organizaţie.
În Anexa nr. 6144 la ghidul elaborate de CAFR&AAIR este prezentat un model de notificare
privind începerea unei misiuni de audit intern (model preluat și de noi mai jos).
În cadrul şedinţei de deschidere a misiunii, echipa de audit abordează, în principal,

următoarele subiecte: a)obiectivul general şi sfera de cuprindere a misiunii; b)calendarul
estimativ al misiunii; c)aspecte legate de comunicarea pe parcursul misiunii, inclusiv modalitatea
de comunicare şi persoanele de contact desemnate (de exemplu, pentru solicitare documente, acces
la active şi altele), precum şi eventualele aspecte semnificative, ce se pot schimba pe parcursul
misiunii (de exemplu, modificarea obiectivului misiunii sau a programului de audit şi altele);
d)strategia de dezvoltare şi evoluţie a structurii auditate; obiectivele principale şi priorităţile pe
care conducerea le are în vedere; e)riscurile pe care conducerea structurii auditate le apreciază ca
semnificative şi, legat de acestea, preocupările cele mai importante ale conducerii şi zonele în care
îşi concentrează cel mai mult eforturile şi resursele; f)condiţiile în care se desfăşoară procesul
144
CAFR & AAIR, Op.cit., pp.169-170;
139
auditat din punct de vedere operaţional şi infrastructura ce serveşte procesul (de exemplu,
implementarea de noi proiecte sau sisteme IT); g)eventuale solicitări specifice ale conducerii
structurii auditate pentru echipa de audit, respectiv aspecte punctuale sau de interes, pe care
auditorii să le investigheze în mod special; h)stadiul de implementare a recomandărilor auditului
intern, precum şi ale auditului extern, formulate pentru procesul auditat cu ocazia misiunilor
anterioare; i)alte subiecte apreciate ca fiind de interes special pentru echipa de audit, la propunerea
coordonatorului de misiune.
Principalele aspecte discutate în cadrul şedinţei de deschidere sunt consemnate într-o
minută şi sunt transmise conducerii structurii auditate, pentru confirmare. Într-o perioadă de timp
limitată, conducerea structurii auditate trebuie să formuleze şi să transmită echipei de audit intern
eventualele sale observaţii asupra conţinutului minutei. În cazul necomunicării unui răspuns, se
consideră că informaţiile cuprinse în document sunt confirmate. Şedinţa de deschidere a misiunii
este recomandat să se organizeze la structura auditată.
În Anexa nr. 7 la ghidul elaborate de CAFR&AAIR145 este prezentat un astfel de model
al minutei şedinţei de deschidere. Acest document se poate formaliza ca o Minută oficială sau
poate avea structura unui e-mail cu confirmare de primire, care să ateste toate aspectele discutate
şi agreate în şedinţă (model preluat și de noi mai jos).
Programul de lucru al misiunii reprezintă un document elaborat pentru fiecare misiune

de audit intern, cu scopul de asigura, în mod metodic şi sistematic, desfăşurarea în bune condiţii a
misiunii, cu respectarea etapelor şi procedurilor stabilite pentru realizarea obiectivelor aprobate.
În cadrul Programului de lucru, pentru fiecare obiectiv se stabilesc activităţile, perioadele de
efectuat, repartizarea responsabilităţilor între membrii echipei, precum şi resursele alocate.
Coordonatorul activităţii de audit intern poartă responsabilitatea elaborării programului de
lucru şi monitorizează îndeplinirea acestuia. Programul de lucru poate fi
actualizat/modificat/completat, în funcţie de concluziile şi constatările apărute pe parcursul
derulării misiunii. În Anexa nr. 8 la ghidul elaborate de CAFR&AAIR146 se prezintă un astfel
de model al Programului general de lucru al misiunii de audit intern, care se poate adapta şi
detalia mai mult, dacă este cazul. Ca o remarcă, acest model are scopul de a sintetiza ceea ce ar
145
CAFR & AAIR, Op.cit., pag.171;
146
140
trebui elaborat pe parcursul misiunii (un „checklist” calitativ) şi, de aceea, programul de lucru
general se va detalia pe fiecare misiune, obiective, activităţi şi proceduri aplicabile (model preluat
și de noi mai jos).
141
În cadrul etapei de realizare efectivă a misiunii se desfăşoară cel puţin următoarele
activităţi: 1)Efectuarea testărilor, aplicarea tehnicilor şi procedurilor stabilite prin Programul de
lucru al misiunii; 2)Colectarea probelor de audit; 3)Revizuirea analizei de risc anterioare sau
efectuarea unei analize mai detaliate pentru a ne asigura de completitudine în procedurile aplicate.
4)Evidenţierea în documentele de lucru ale misiunii de audit intern a rezultatelor obţinute din
efectuarea procedurilor de audit intern aplicate, precum şi a celorlalte informaţii relevante ale
misiunii; 5)Verificarea şi revizuirea probelor de audit obţinute; 6)Formularea concluziilor şi
discutarea acestora cu structura auditată, pe baza rezultatelor procedurilor de audit intern efectuate.
7)Discutarea constatărilor cu conducerea structurii auditate.
Toate aceste operaţiuni au ca scop obţinerea de către echipa de audit a unor informaţii
suficiente, utile, credibile şi relevante pentru a avea o fundamentare a observaţiei asupra
142
obiectivului general al misiunii. Pentru obţinerea probelor de audit, echipa de audit efectuează
testele, respectiv aplică tehnicile şi procedurile stabilite prin programul de audit, în mod sistematic
şi metodic, cele mai uzuale dintre acestea fiind: interviul; observarea; inspecţia la faţa locului;
investigarea; verificarea; testele tip walk-through (validare a procedurii în sine pe baza unui
eşantion aleatoriu de tranzacţii); examinarea documentelor şi înregistrărilor; analiza datelor şi
informaţiilor; reefectuarea sau recalcularea; confirmarea; urmărirea; şi procedurile analitice.
Obţinerea informaţiilor este facilitată de o comunicare deschisă cu personalul structurii
auditate. De asemenea, tehnicile de obţinere a informaţiilor sunt documentate în manualul de
politici şi proceduri ale auditului intern.
Auditorii pot aplica procedurile mai sus-menţionate pe o populaţie de date, informaţii sau
înregistrări, testând integral sau pe bază de eşantion, caz în care vor utiliza tehnici de eşantionare
adecvate147.
Auditorul intern va documenta procedurile efectuate şi observaţiile sale în foi de lucru
specifice, care se vor arhiva într-un dosar de lucru distinct pe fiecare misiune de audit intern.
Documentarea poate conţine, pe lângă foi de lucru şi scheme logice, şi documentaţie care
susţine/justifică observaţiile făcute şi recomandările propuse etc.
Deşi foile de lucru diferă în funcţie de procedura efectuată, este important ca din foaia de
lucru să reiasă clar: obiectiv, procedura aplicată, populaţia verificată, observaţia făcută, riscul
estimat de auditor şi recomandarea propusa.
În Anexa nr. 9 la ghidul elaborate de CAFR&AAIR148 se prezintă un model general de
foaie de lucru. Este foarte important ca foaia de lucru să ofere baza pentru observaţiile care se vor
include în raport şi să permită o trasabilitate rapidă la sursa informaţiilor (model preluat și de noi
mai jos).
147
În cele mai multe cazuri eșantionarea aleatoare este foarte relevantă pentru testarea procedurilor, dar din păcate
nu oferă o bază matematică pentru extrapolarea rezultatelor la o populație neomogenă. Există însă softuri care pot
eșantiona tranzacții, precum și literatură de specialitate (vezi IIA) în acest sens.
148
143
144
De aceea, pentru uşoara trasabilitate, se pot utiliza referinţe similare celor din dosarele de
audit financiar, care vor permite conectarea diverselor secţiuni din dosarul de lucru sau conectarea
cu sursa informaţiei. În baza rezultatelor procedurilor de audit efectuate, auditorii interni trebuie
să formuleze concluzii asupra fiecărui obiectiv detaliat din programul de audit ca sa poată întocmi
raportul lor.
Realizarea misiunii apelează la competenţele şi abilităţile profesionale ale
coordonatorului activităţii de audit intern şi ale membrilor echipei.
În rândul acțiunilor finale ce vizează desfășurarea unei misiuni de audit intern se remarcă
verificarea finală şi revizuirea execuţiei misiunii de audit intern.
Înainte de finalizarea misiunii de audit intern, conducătorul misiunii procedează la
verificarea şi revizuirea execuţiei programului de audit, determinând dacă s-au efectuat
integral procedurile de audit stabilite iniţial prin programul de audit, precum şi suficienţa,
utilitatea, relevanţa şi credibilitatea rezultatelor acestor proceduri pentru atingerea
obiectivului general al misiunii, respectiv, asigurarea calităţii corespunzătoare a probelor de audit
obţinute. Acesta este un proces continuu, care începe cu planificarea şi se continuă pe tot parcursul
misiunii. Coordonatorul activităţii de audit intern revizuieşte la final foile de lucru şi evaluează
nivelul de îndeplinire a criteriilor de calitate pentru informaţiile obţinute Documentarea
conformării se face prin foile de lucru, întocmite manual sau electronic, iniţializate de membrul
echipei care a efectuat procedura respectivă şi contrasemnate de coordonatorul activităţii de audit.
145
Anexa nr. 15 la ghidul elaborat de CAFR&AAIR149 oferă un model de listă de
verificare/revizuire (check-list) dosar misiune de audit intern, care permite finalizarea în bună
regulă a misiunii de audit şi asigură conformitatea misiunii cu Standardele internaţionale de audit
intern (model preluat și de noi mai jos).
149
146
147
148
149
150
Din punct de vedere practic, finalizarea misiunii de audit intern reprezintă etapa în care,
în urma analizei şi evaluării informaţiilor obţinute, se elaborează raportul de audit intern, se
formulează măsurile şi planul de acţiune pentru îmbunătăţirea proceselor de guvernanţă,
management al riscurilor şi control şi se comunică rezultatele realizării misiunii.
Totodată, finalizarea are în vedere comunicarea legată de riscurile acceptate, identificate
în urma implementării planului de acţiune menţionat mai sus.
Etapa de finalizare a misiunii de audit intern reprezintă doar încheierea unui ciclu de
desfăşurare a misiunii şi impune reluarea acestuia pornind de la evaluările consemnate în
rapoartele anterioare de audit intern.
151
Elaborarea raportului de audit intern şi comunicarea rezultatelor reprezintă momente de
maximă importanță, atât pentru auditoria interni, dar și pentru cei auditați.
Din punct de vedere semantic, comunicarea reprezintă acţiunea de a înştiinţa/a informa/a
prezenta/a transmite/a face cunoscut contextul, aprecierile, concluziile legate de o anumită
activitate, iar abilităţile de comunicare în mediul de afaceri ar trebui să reprezinte un punct forte
al coordonatorului activităţii de audit intern. Raportul de audit intern este documentul care reuneşte
rezultatele activităţilor de audit, opiniile auditorilor, precum şi sugestiile şi propunerile cu scopul
de a îndepărta motivele oricăror aspecte relevante sau critice observate.
În conformitate cu definiţia dată de Standardele Internaţionale de Audit Intern, opinia
generală formulată în raportul de audit intern poate fi exprimată printr-un rating (ex: de la
1 la 5, unde 5 este cel mai bun), concluzie (ex: satisfăcător/nesatisfăcător/funcţio-nal/etc.) sau altă
descriere a rezultatelor (tip semafor) furnizată de coordonatorul activităţii de audit intern, privind,
la nivel general, procesele de guvernanţă, managementul riscului şi controlul intern ale unei
organizaţii.
Opinia generală se bazează pe raţionamentul profesional al responsabilului pentru
misiunea de audit intern, în funcţie de rezultatele obţinute pe perioada derulării misiunii.
Auditorii interni îşi exprimă opinia cu privire la activitatea auditată în funcţie de nivelele de
apreciere acordate şi de rezultatele constatărilor efectuate sau de gradul de realizare a
activităţilor auditate. Aceste nivele sunt următoarele:
Nivelul 1 – Funcţional, care se caracterizează prin următoarele: 1)riscurile identificate
sunt mici, acceptabile şi nu necesită măsuri de control; 2)sistemul de control intern este
implementat; sunt elaborate proceduri adecvate, care pot preveni materializarea tuturor
riscurilor; 3)există un grad mare de acoperire a tuturor proceselor şi activităţilor structurii
auditate prin cadrul legislativ – normativ şi procedural; 4)nu au fost constatate deficienţe la
nivelul structurii auditate.
Nivelul 2 – De îmbunătăţit, care se caracterizează prin următoarele: 1)riscurile
identificate sunt mici, acceptabile, dar necesită unele măsuri de control; 2)sistemul de control
intern este implementat; sunt elaborate proceduri, dar care nu pot preveni materializarea tuturor
riscurilor minore; 3)există un grad de acoperire a tuturor proceselor şi activităţilor structurii
auditate prin cadrul legislativ – normativ şi procedural; 4)au fost constatate deficienţe la nivelul
structurii auditate, dar care nu pot avea implicaţii asupra poziţiei financiare şi performanţelor
organizaţiei sau asupra situaţiilor financiare şi nu necesită acţiune imediată.
Nivelul 3 – Satisfăcător, care se caracterizează prin următoarele: 1)riscurile identificate
sunt medii, nivelul acceptat al riscurilor este ridicat şi necesită măsuri de control pe termen mediu;
2)sistemul de control intern este parţial implementat, procedurile nu sunt suficiente pentru
prevenirea materializării riscurilor; 3)există un grad satisfăcător de acoperire a tuturor
proceselor şi activităţilor structurii auditate prin cadrul legislativ – normativ şi procedural; 4)au
fost constatate deficienţe la nivelul structurii auditate care pot avea implicaţii asupra poziţiei
financiare şi performanţelor organizaţiei sau asupra situaţiilor financiare, dar care nu necesită
acţiune imediată.
Nivelul 4 – Nesatisfăcător, care se caracterizează prin următoarele: 1)riscurile
identificate sunt medii, nivelul acceptat al riscurilor este ridicat şi necesită măsuri de control pe
termen lung; 2)sistemul de control intern nu este implementat, o mare parte din proceduri lipsesc,
iar cele care există sunt puţin utilizate sau nu sunt implementate corespunzător; 3)există un grad
152
nesatisfăcător de acoperire a tuturor proceselor şi activităţilor structurii auditate prin cadrul
legislativ – normativ şi procedural; 4)au fost constatate deficienţe la nivelul structurii auditate
care pot avea implicaţii asupra poziţiei financiare şi performanţelor organizaţiei sau asupra
situaţiilor financiare şi care necesită acţiune imediată.
Nivelul 5 – Critic, care se caracterizează prin următoarele: 1)riscurile identificate sunt
ridicate, nivelul acceptat al riscurilor este critic şi necesită măsuri de control urgente; 2)sistemul
de control intern nu este implementat; procedurile lipsesc; 3)nu există un cadru legislativ –
normativ – procedural care să acopere toate procesele şi activităţile organizaţiei sau acesta nu
este cunoscut şi aplicat corespunzător de către organizaţia auditată; 4)au fost constatate
deficienţe la nivelul structurii auditate care au avut implicaţii asupra activelor sau situaţiilor
financiare ale organizaţiei şi necesită acţiune imediată.
Auditorul trebuie să asigure adaptarea criteriilor de apreciere calitative şi cantitative
la specificul şi particularităţile organizaţiei, folosind următoarele instrumente: 1)aprecierea
vulnerabilităţii – (pe următoarea scală: redusă – medie – ridicată); 2aprecierea controlului intern
– (pe următoarea scală: suficient – insuficient – cu lipsuri grave); 3aprecierea impactului
financiar – (pe următoarea scală: redus – mediu – important).
Aprecierile asupra controlului intern pot avea în vedere următoarele criterii:
Corespunzător: 1)Sistemul de control intern şi de management al riscurilor implementate
în cadrul procesului auditat sau al structurii auditate sunt proiectate şi operează într-o asemenea
manieră încât obiectivele procesului sau structurii respective sunt atinse cu consecvenţă;
2)Riscurile cheie sunt identificate şi gestionate eficace; 3)Slăbiciunile identificate expun procesul
sau structura auditată la un nivel general al riscului rezidual scăzut; nu se impune ca
managementul să întreprindă acţiuni sau măsuri de corecţie semnificative, dar sunt posibile
îmbunătăţiri ale controlului.
Insuficient: 1)Sistemele de control intern şi management al riscurilor implementate în
cadrul procesului auditat/structurii auditate sunt, în general, proiectate şi operează într-o
asemenea manieră încât obiectivele respectivului proces sau ale structurii auditate sunt atinse cu
consecvenţă; 2)Riscurile cheie sunt identificate şi gestionate într-un mod eficace; 3)Slăbiciunile
identificate expun procesul sau structura auditată la un nivel general al riscului rezidual scăzut
spre mediu. Se impune ca managementul să întreprindă anumite acţiuni şi să ia măsuri corective
semnificative într-un anumit interval de timp.
Cu lipsuri grave: 1)Sistemele de control intern şi management al riscurilor implementate
în cadrul procesului sau structurii auditate sunt insuficient proiectate şi/sau operează într-un mod
insuficient pentru atingerea cu consecvenţă a obiectivelor; 2)Nu sunt identificate toate riscurile
cheie şi/sau acestea nu sunt gestionate eficace; 3)Slăbiciunile identificate expun procesul sau
structura auditată la un nivel general al riscului rezidual mediu spre ridicat. Se impune ca
managementul să întreprindă acţiuni şi să ia măsuri corective semnificative, într-un anumit interval
de timp şi, în mod excepţional, se cer acţiuni urgente.
Observaţiile necesare de inclus în raport trebuie să respecte următoarele
caracteristici: 1)Precizie = fără erori sau distorsiuni; 2)Claritate = uşor de înţeles şi logice;
3)Concis = la obiect, evită prezentări inutile şi detaliile inutile, surplusul de informaţii şi lipsa de
claritate; 4)Constructiv = utile pentru organizaţie; 5)Complet = includ toate informaţiile şi
constatările relevante pentru susţinerea recomandărilor şi propunerilor; 6)Realizate la timp =
oportune şi rapide.
153
Ca structură narativă, Raportul de Audit Intern ar trebui să includă cel puţin
următoarele capitole:
1.Introducere: a)Obiective urmărite; b)Detalii logistice de derulare a misiunii;
c)Confirmarea independenţei echipei de audit intern; d)Bugetul de timp disponibil; e)Structura
auditată şi baza de informaţii; f)Eventuale limitări (doar dacă e cazul); g)Alte informaţii
relevante;
2.Prezentare succintă a principalelor observaţii (Executive Summary). Acest capitol
din raport prezintă opinia finală şi face trimitere la observaţiile cheie detaliate în capitolul următor.
Este de regulă relevant celor din conducerea superioară pentru a facilita parcurgerea mai rapidă a
aspectelor cheie şi înţelegerea opiniei exprimate de auditorul intern. Această prezentare succintă
nu este independentă de restul raportului şi trebuie coroborată şi parcursă împreună cu restul
raportului. Executive Summary poate avea formă tabelară sau poate fi narativ.
3.Observaţii detaliate – în format tabelar sau narativ, după modelul propriu, unde se vor
include cel puţin informaţii despre: a)Activitatea verificată; b)Observaţie; c)Risc;
d)Recomandare; e)Răspunsul structurii auditate; f)Perioada de implementare propusă de
structura auditată;
4.Alte informaţii relevante (ca, de exemplu, anexe sau exemple de documente pentru
înţelegerea observaţiilor/comentarii-lor/recomandărilor).
Şedinţa de conciliere a observaţiilor şi de închidere a misiunii reprezintă un moment de
cotitură în succesiunea activităților de derulare a unei misiuni de audit intern.
Echipa de audit împreună cu conducerea structurii auditate sau cu responsabilul procesului
sau al activităţii auditate se întâlnesc într-o şedinţă de închidere pentru a se prezenta şi discuta
opiniile şi recomandările propuse în proiectul raportului de audit intern. Echipa de audit intern
analizează şi evaluează punctele de vedere ale structurii auditate şi/sau documentele suport oferite
spre clarificări ulterioare. În cazul unor neînţelegeri din partea echipei sau omisiuni şi dacă părţile
agreează pozitiv în sensul revizuirii, proiectul iniţial de raport poate suferi modificări astfel încât
varianta finală să poată răspunde cât mai corect obiectivelor misiunii de audit intern.
În Anexa nr. 11 din ghidul elaborat de CAFR&AAIR150 este prezentată schema
procesului de conciliere (model preluat și de noi mai jos).
150
154
Dacă în urma evaluării se apreciază că argumentele prezentate sunt parţial sau integral
nefondate şi se decide neacceptarea poziţiei structurii auditate, echipa de audit invită conducerea
structurii la o şedinţă de conciliere, în perioada imediat următoare, pentru clarificarea şi
soluţionarea aspectelor asupra cărora există puncte de vedere divergente.
Dacă în urma şedinţei de conciliere divergenţele de opinie persistă, se va menţiona acest
lucru în versiunea finală a raportului de audit intern, alături de motivele prezentate de structura
auditată şi de punctele de vedere exprimate de responsabilul acesteia.
Tot ca urmare a procesului de conciliere finală, conducerea structurilor auditate răspunde
auditorului intern, în scris, indicând datele şi informaţiile relevante, ce atestă punerea în aplicare a
recomandărilor şi orice altă informaţie utilă ce vizează acest scop, împreună cu documentele de
suport aferente, după caz. Acest pas se documentează într-un „Plan de măsuri/acţiune al
organizaţiei pentru diminuarea riscurilor inerente identificate”. În practică, planul de măsuri pentru
implementarea recomandărilor împreună cu raportul de audit se discută în şedinţa de conciliere, în
cadrul căreia se stabileşte calendarul de implementare a recomandărilor împreună cu structura
auditată (adică recomandările şi termenele de implementare).
După finalizarea raportului de audit, în misiuni distincte de „follow-up” periodice, cel puţin
anual se monitorizează implementarea recomandărilor formulate în rapoartele de audit şi planurile
de acţiune pentru implementarea recomandărilor, în termenele agreate cu structurile auditate.
Un model de plan de măsuri al organizației este prezentat în Anexa nr. 16, tabelul 4 din
ghidul elaborat de CAFR&AAIR151(model preluat și de noi mai jos).
151
155
Raportul în versiunea sa finală agreată/conciliată este trimis mai departe spre informare
conducerii superioare şi supus unei discuţii clarificatoare cu aceasta.
Similar, în Anexa nr. 12 la ghidul elaborate de CAFR&AAIR este prezentat un model
al Minutei de închidere în vederea documentarii poziţiei finale a părţilor (auditor intern, structura
auditată). Acolo unde procedura nu cere o formalizare strictă de comunicare, minuta finală se poate
documenta şi pe e-mail, cu confirmarea de primire a părţilor 152(model preluat și de noi mai jos).
152
156
Monitorizarea progresului înregistrat de cei auditați reprezintă cu adevărat punctul
final al unei misiuni de audit intern.
Urmărirea implementării recomandărilor efectuate de către auditorii interni este procesul
subsecvent comunicării către organizaţie a opiniei generale asupra rezultatelor misiunii de audit
intern, prin care se constată caracterul adecvat, eficacitatea şi oportunitatea acţiunilor întreprinse
157
de către conducerea structurii auditate pentru implementarea recomandărilor formulate de
auditorul intern.
Coordonatorul activităţii de audit intern decide asupra celei mai adecvate abordări pentru
urmărirea modului în care sunt implementate recomandările formulate în comunicările cu
conducerea organizaţiei sau cu consiliul.
Din punct de vedere practic, acest proces trebuie să fie derulat în mai multe etape:
a)stabilirea unei proceduri/reguli de urmărire a implementărilor, prin care să se
urmărească: i)intervalul de timp în care se aşteaptă răspunsul conducerii organizaţiei la
observaţiile/recomandările formulate de auditorul intern; ii)care sunt criteriile de evaluare şi
probitatea răspunsului conducerii; iii)cum se poate aprecia rezultatul implementării; iv)procesul
de comunicare cu cel mai adecvat nivel al conducerii superioare sau consiliu şi acţiunile pentru
clarificarea răspunsurilor nesatisfăcătoare.
b)obţinerea din partea structurii auditate a unui referat/notă/raport al structurii auditate
asupra gradului de implementare a recomandărilor agreate. Acest document este unul informal
şi reprezintă o declaraţie a structurii auditate pe propria răspundere cu măsurile întreprinse până la
data monitorizării.
c)monitorizarea efectivă a stadiului de implementare, conform celor agreate în raportul
de audit şi celor declarate de structura auditată; d)comunicarea rezultatelor monitorizării
ulterioare, atât către structura auditată, cât şi către conducerea superioară.
În „Monitorizarea progresului” valoarea adăugată a activităţii de audit intern trebuie să
demonstreze oportunitatea şi calitatea recomandărilor propuse, care se regăsesc în contribuţia la
îmbunătăţirea performanţelor structurii auditate.
Rezultatele finale periodice se comunică structurii auditate şi conducerii
superioare/consiliului organizaţiei.
Etapa monitorizării se va documenta separat, conform Anexei nr. 13 din ghidul
elaborate de CAFR&AAIR153 intitulată Fișa de urmărire a implementării recomandărilor
(model preluat și de noi mai jos).
153
158
Ea poate fi un raport distinct al auditorului intern către conducerea superioară sau
poate fi parte din raportul de audit aferent următoarei misiuni de audit 154(model de raport
preluat și de noi mai jos).
154
159
160
Indiferent însă cum este abordat, ca o misiune separată sau în cursul unei alte misiuni
ulterioare, aceasta va fi o secţiune distinctă în Raportul de audit intern.
Pentru recomandările nerealizate în cadrul termenului de implementare, în funcţie de
nivelul de risc al constatărilor (la care s-au formulat respectivele recomandări), conducerea
structurilor organizatorice auditate este înştiinţată în scris (în format fizic sau electronic), cu
confirmarea primirii.
Dacă, în situaţii excepţionale, structurile organizaţiei apreciază că, din motive obiective
(apărute ulterior finalizării misiunii de audit), sunt în imposibilitatea de a implementa anumite
161
recomandări, care fac obiectul „Planului de măsuri”, conducerea respectivelor structuri trebuie să
comunice auditorului intern, în scris, acest fapt. În corespondenţa trimisă auditorului intern,
conducerea structurii organizatorice trebuie să indice noul termen la care se angajează să
implementeze recomandările, precum şi, punctual, măsurile de îmbunătăţire ce vor fi întreprinse,
dacă acestea diferă de cele agreate prin raportul de audit sau în planul de măsuri iniţial emis. În
situaţia în care, în urma monitorizării, auditorul intern identifică recomandări neimplementate,
aferente unor constatări cu nivel de risc ridicat, apreciat de auditorul intern ca inacceptabil pentru
organizaţie, aceasta se va menţiona distinct, în cuprinsul rapoartelor/comunicările aferente.
O problem foarte important în misiunile de audit intern o reprezintă Comunicarea
acceptării riscurilor.
În cadrul misiunii de audit intern coordonatorul misiunii de audit intern trebuie să
considere:
-identificarea de către auditorul intern a riscurilor generale iniţiale, care se referă la
evaluarea impactului faţă de realizarea obiectivelor organizaţiei;
-stabilirea de către auditorul intern a riscurilor specifice pentru fiecare misiune de audit
intern, care se referă la particularizarea impactului asupra realizării obiectivelor
structurii/structurilor auditată/auditate;
-măsuri de reducere a riscului identificat prin „Monitorizarea progresului” − aprecierea
riscului rezidual, ca risc ce se poate evalua după implementarea/aplicarea măsurilor corective, ca
diferenţă între riscul iniţial identificat de auditorul intern şi riscul rămas după aplicarea măsurilor
corective;
-comparaţie cu riscul acceptat de organizaţie. Având în vedere responsabilităţile în cadrul
guvernanţei, conducerea superioară/consiliul ar trebui să aibă responsabilitatea şi să aprecieze
nivelurile de risc acceptate pentru realizarea obiectivelor stabilite, astfel încât să se justifice
continuitatea activităţii.
În activitatea auditorului intern, ar putea fi avute în vedere, cel puţin pentru
realizarea imediată a obiectivelor de activitate şi performanţă, riscuri acceptate privind:
1)afectarea reputaţiei organizaţiei; 2)acţiuni în dauna oamenilor (populaţiei sau a angajaţilor –
legate de exemplu de protecţia mediului); 3)nerespectarea conformităţii cu reglementările în
vigoare, amenzi sau sancţiuni financiare sau contractuale; 4)denaturări semnificative în situaţiile
financiare; 5)frauda sau alte acte ilegale; 6)impedimente semnificative pentru atingerea
obiectivelor strategice ale organizaţiei.
Auditorul intern nu decide asupra soluţionării riscurilor155.
utilizeze standardele, procedurile și celelalte componente ce țin de auditul intern și în direcția
evitării erorilor, neregulilor și fraudelor pe zona utilizării fondurilor europene.
155
IIA-Implementation Guides.
162
7.Obligații ale auditorilor financiari externi contractați de beneficiari când
prestează servicii de audit potrivit procedurilor convenite pentru prevenirea
neregulilor și fraudelor în implementarea de proiecte cu finanțare europeană
pentru perioada 2014-2020
7.1.Aspecte fundamentale privind desfășurarea unei misiuni pe bază de proceduri

convenite ce se utilizează și în auditarea proiectelor cu finanțare europeană
Scopul Standardului International de Serviciile Conexe (ISRS) 4400 - Misiuni de efectuare

a procedurilor convenite privind informațiile financiare156 este de a stabili norme şi de a furniza
îndrumări cu privire la responsabilităţile profesionale ale auditorului1 când este desfăşurată o
misiune de efectuare a procedurilor convenite privind informaţiile financiare şi cu privire la forma
şi conţinutul raportului pe care auditorul îl emite în raport cu o astfel de misiune.
Acest ISRS vizează misiunile privind informaţiile financiare. Cu toate acestea, el poate
furniza îndrumări utile pentru misiunile privind informaţiile nefinanciare, cu condiţia ca auditorul
să deţină cunoştinţe adecvate despre subiectul specific respectiv şi să existe criterii rezonabile pe
care să îşi bazeze constatările. Îndrumările din Standardele Internaţionale de Audit (ISA) îi pot fi
utile auditorului în aplicarea acestui standard.
O misiune de efectuare a procedurilor convenite poate presupune ca auditorul să desfăşoare
anumite proceduri cu privire la elementele individuale ale datelor financiare (de exemplu, datorii,
creanţe, achiziţii de la părţi afiliate şi vânzări şi profituri aferente unui segment al unei entităţi),
ale unei situaţii financiare (de exemplu, un bilanţ) sau chiar ale unui set complet de situaţii
financiare.
Obiectivul unei misiuni pe baza procedurilor convenite
Obiectivul unei misiuni pe baza procedurilor convenite îl constituie efectuarea de către

auditor a unor proceduri ce ţin de natura unui audit, convenite de către auditor, entitate şi orice
părţi terţe adecvate şi raportarea asupra constatărilor efective.
Deoarece auditorul furnizează doar un raport asupra constatărilor efective aferente
procedurilor convenite, nu este exprimată nicio asigurare. În schimb, utilizatorii raportului
evaluează ei înşişi procedurile şi constatările raportate de către auditor şi îşi formulează propriile
concluzii pe baza activităţii auditorului.
Raportul este restricţionat la acele părţi care au convenit asupra procedurilor ce trebuie
efectuate, dat fiind că alte părţi, necunoscând motivele care au stat la baza procedurilor, pot
interpreta eronat rezultatele.
156
Prezentat în lucrarea IAASB – Manual de Reglementări Internaționale, de Control al Calității, Audit, Revizuire, Alte
Servicii de Asigurare și Servicii Conexe, Ediția 2015, Vol.II, tradus și publicat de CAFR, București, 2016, pp.410-419;
163
Principii generale ale unei misiuni pe baza procedurilor convenite
Auditorul ar trebui să se conformeze Codului Etic al Profesioniştilor Contabili emis de

Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Etică pentru Contabili (Codul IESBA).
Principiile etice care guvernează responsabilităţile profesionale ale auditorului pentru acest
tip de misiune sunt: a)Integritate; b)Obiectivitate; c)Competenţă profesională şi atenţie cuvenită;
d)Confidenţialitate; e)Comportament profesional; f)Standarde tehnice.
Independenţa nu constituie o cerinţă pentru misiunile pe bază de proceduri convenite; cu
toate acestea, termenii sau obiectivele unei misiuni sau ale unor standarde naţionale îi pot solicita
auditorului să se conformeze cerinţelor de independenţă din Codul IESBA.
În situaţiile în care auditorul nu este independent, o declaraţie a acestui fapt trebuie inclusă
în raportul asupra constatărilor efective.
Auditorul ar trebui să efectueze o misiune pe baza procedurilor convenite în conformitate
cu prezentul ISRS şi cu termenii misiunii.
Definirea termenilor misiunii
Auditorul ar trebui să se asigure, împreună cu reprezentanţii entităţii şi, în mod normal, cu

alte părţi specificate care vor primi copii ale raportului asupra constatărilor efective, că există o
înţelegere clară privind procedurile convenite şi condiţiile misiunii.
Aspectele asupra cărora trebuie să se convină includ următoarele elemente:
Natura misiunii, inclusiv faptul că procedurile efectuate nu vor constitui un audit sau o
revizuire şi, în consecinţă, nu va fi exprimată nicio asigurare.
Scopul declarat al misiunii.
Precizarea informaţiilor financiare asupra cărora vor fi aplicate procedurile convenite.
Natura, plasarea în timp şi amploarea procedurilor specifice care vor fi aplicate.
Forma anticipată a raportului asupra constatărilor efective.
Limitările cu privire la distribuţia raportului asupra constatărilor efective. Când o astfel
de limitare ar fi în contradicţie cu cerinţele legale, dacă există, auditorul nu ar trebui să accepte
misiunea.
În anumite circumstanţe, de exemplu, când procedurile trebuie să fie convenite între
organismul de reglementare, reprezentanţii sectorului de activitate şi reprezentanţii profesiei
contabile, este posibil ca auditorul să nu poată discuta procedurile cu toate părţile care vor primi
raportul.
În astfel de cazuri, auditorul poate lua în considerare, de exemplu, discutarea procedurilor
care vor fi aplicate cu reprezentanţii corespunzători ai părţilor implicate, revizuirea corespondenţei
relevante primite de la aceste părţi sau trimiterea unui proiect preliminar de raport care va fi emis.
Este atât în interesul clientului, cât şi al auditorului ca auditorul să trimită o scrisoare de
misiune care să documenteze termenii cheie ai numirii. O scrisoare de misiune confirmă acceptarea
numirii de către auditor şi ajută la evitarea neînţelegerilor referitoare la unele aspecte, precum
obiectivele şi domeniul de aplicare al misiunii, amploarea responsabilităţilor auditorului şi forma
rapoartelor care vor fi emise.
164
Aspectele care vor fi incluse în scrisoarea de misiune includ următoarele: O enumerare
a procedurilor care vor fi efectuate, ca proceduri convenite între părţi. O declaraţie a faptului că
distribuţia raportului asupra constatărilor efective va fi restricţionată la părţile specificate, care au
convenit asupra procedurilor care vor fi efectuate. Mai mult, auditorul poate lua în considerare
anexarea la scrisoarea de misiune a unui proiect preliminar de raport asupra constatărilor efective,
care va fi emis. În Anexa 1 la ISRS 4400 este un exemplu de scrisoare de misiune pe care îl
prezentăm și noi spre finalul acestei părți a cursului.
Planificarea și documentația
Auditorul ar trebui să îşi planifice activitatea astfel încât să fie efectuată o misiune eficace.
Totodată auditorul ar trebui să documenteze aspectele care sunt importante în furnizarea de probe
care să sprijine raportul asupra constatărilor efective şi probele conform cărora misiunea a fost
desfăşurată în conformitate cu prezentul ISRS şi cu termenii misiunii.
Proceduri şi probe
Auditorul ar trebui să desfăşoare procedurile convenite şi să utilizeze probele obţinute, ca

bază pentru raportul asupra constatărilor efective.
Procedurile aplicate într-o misiune de efectuare a procedurilor convenite pot include
următoarele:
Intervievare şi analiză.
Repetarea calculelor, comparaţii şi alte verificări ale acurateţei redactării.
Observare.
Inspecţie.
Obţinerea de confirmări.
În Anexa 2 la acest ISRS se prezintă un exemplu de raport care conţine o listă ilustrativă
de proceduri ce pot fi utilizate ca parte a unei misiuni tipice pe baza procedurilor convenite.
Raportarea
Raportul asupra unei misiuni pe baza procedurilor convenite trebuie să descrie suficient de
detaliat obiectivul şi procedurile convenite ale misiunii, pentru a îi permite cititorului să înţeleagă
natura şi amploarea activităţii desfăşurate.
Raportul asupra constatărilor efective ar trebui să conţină referiri la următoarele
aspecte:
a)Titlul;
b)Destinatarul (de obicei clientul care l-a contractat pe auditor să efectueze procedurile
convenite);
c)Precizarea informaţiilor financiare sau nefinanciare specifice asupra cărora au fost
aplicate procedurile convenite;
d)O declaraţie conform căreia procedurile efectuate au fost cele convenite cu beneficiarul;
165
e)O declaraţie conform căreia misiunea a fost efectuată în conformitate cu Standardul
Internaţional privind Serviciile Conexe aplicabil misiunilor pe baza procedurilor convenite sau în
conformitate cu standardele sau practicile naţionale relevante;
f)Dacă este cazul, o declaraţie conform căreia auditorul nu este independent faţă de entitate;
g)Precizarea scopului pentru care au fost efectuate procedurile convenite;
h)O enumerare a procedurilor specifice efectuate;
i)O descriere a constatărilor efective ale auditorului, incluzând suficiente detalii cu privire
la erorile sau excepţiile identificate;
j)O declaraţie conform căreia procedurile efectuate nu constituie un audit sau o revizuire
şi, în consecinţă, nu este exprimată nicio asigurare;
k)O declaraţie conform căreia, dacă auditorul ar fi efectuat proceduri suplimentare, un audit
sau o revizuire, ar fi putut fi identificate alte aspecte care ar fi fost raportate;
l)O declaraţie conform căreia raportul este restricţionat la acele părţi care au convenit
procedurile ce trebuie efectuate;
m)O declaraţie (după caz) conform căreia raportul se referă doar la elementele, conturile,
aspectele sau informaţiile financiare sau nefinanciare specificate şi nu se extinde asupra situaţiilor
financiare ale entităţii, luate ca întreg;
n)Data raportului;
o)Adresa auditorului;
p)Semnătura auditorului.
În Anexa 2 la acest ISRS se prezintă un exemplu de raport asupra constatărilor efective
emis în legătură cu o misiune de efectuare a procedurilor convenite privind informaţiile financiare.
Exemplu de scrisoare de misiune pentru o misiune pe baza procedurilor convenite
Următoarea scrisoare se utilizează în scop de îndrumare, în paralel cu punctul 9 al

prezentului ISRS şi nu îşi propune să reprezinte o scrisoare-standard.
Scrisoarea de misiune va trebui adaptată în conformitate cu cerinţele şi circumstanţele
individuale.
Către Consiliul de Administraţie sau alţi reprezentanţi adecvaţi ai clientului care l-a
contractat pe auditor:
Această scrisoare are rolul de a confirma înţelegerea noastră cu privire la termenii şi

obiectivele misiunii noastre, precum şi la natura şi limitările serviciilor pe care le vom furniza.
Misiunea noastră va fi efectuată în conformitate cu Standardul Internaţional privind Serviciile
Conexe (sau veţi face referire la standardele sau practicile naţionale relevante) aplicabil misiunilor
pe bază de proceduri convenite şi vom preciza acest lucru în raportul nostru.
Am fost de acord să efectuăm următoarele proceduri şi să vă raportăm constatările efective
în urma activităţii noastre: (Descrieţi natura, plasarea în timp şi amploarea procedurilor care vor fi
efectuate, inclusiv referinţele specifice, după caz, la identitatea documentelor şi înregistrărilor care
vor fi citite, persoanele care vor fi contactate şi părţile de la care se vor obţine confirmări.)
Procedurile pe care le vom efectua au exclusiv scopul de a vă asista în (precizaţi scopul).
166
Raportul nostru nu trebuie utilizat în niciun alt scop şi este destinat exclusiv informării
dumneavoastră. Procedurile pe care le vom efectua nu vor constitui un audit sau o revizuire,
desfăşurate în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit sau cu Standardele
Internaţionale privind Misiunile de Revizuire (sau veţi face referire la standardele sau practicile
naţionale relevante) şi, în consecinţă, nu va fi exprimată nicio asigurare.
Aşteptăm să cooperăm pe deplin cu angajaţii dumneavoastră şi suntem convinşi că ni se
vor pune la dispoziţie orice înregistrări, documente şi alte informaţii, solicitate în legătură cu
misiunea noastră.
Onorariile noastre, care vor fi facturate pe măsura activităţii prestate, au la bază timpul
necesar persoanelor numite în cadrul misiunii, la care se adaugă cheltuielile curente. Tarifele orare
individuale variază în funcţie de gradul de responsabilitate implicat şi de experienţa şi aptitudinile
solicitate.
Vă rugăm să semnaţi şi să returnaţi copia anexată a acestei scrisori, pentru a ne indica că
aceasta este în conformitate cu înţelegerea dumneavoastră referitoare la termenii misiunii, inclusiv
la procedurile specifice asupra cărora am convenit că vor fi efectuate.
XYZ & Co
Luat la cunoştinţă în numele companiei ABC de către
(semnătură)
Nume şi funcţie
Data
7.2.Exemplu de raport al constatărilor efective în legătură cu datoriile, prezentat în

standardul de profil
RAPORT ASUPRA CONSTATĂRILOR EFECTIVE
Către (cei care l-au contractat pe auditor)
Am efectuat procedurile convenite cu dumneavoastră şi enumerate mai jos, cu privire la

datoriile companiei ABC la (data), prevăzute în schemele anexate (care nu sunt prezentate în acest
exemplu). Misiunea noastră a fost efectuată în conformitate cu Standardul Internaţional privind
Serviciile Conexe (sau veţi face referire la standardele sau practicile naţionale relevante) aplicabil
misiunilor pe bază de proceduri convenite.
Procedurile au fost efectuate exclusiv pentru a vă asista în evaluarea validităţii
datoriilor şi sunt rezumate după cum urmează:
1.Am obţinut şi am verificat suma din balanţa de verificare a datoriilor la (data) întocmită
de compania ABC şi am comparat totalul cu soldul contului aferent din registrul Cartea mare.
2.Am comparat lista anexată (care nu este prezentată în acest exemplu) a furnizorilor
principali şi a sumelor datorate la (data) cu numele şi sumele aferente din balanţa de verificare.
3.Am obţinut declaraţii ale furnizorilor sau le-am cerut furnizorilor să confirme soldurile
datorate la (data).
4.Am comparat aceste declaraţii sau confirmările cu sumele menţionate la punctul 2. Pentru
sumele care nu corespundeau, am obţinut reconcilieri de la compania ABC. Pentru reconcilierile
167
obţinute, am identificat şi revăzut facturile neonorate, efectele comerciale şi cecurile neonorate,
fiecare dintre acestea depăşind xxx.
Am identificat şi examinat acele facturi şi efecte comerciale primite ulterior, precum şi
cecurile plătite ulterior şi ne-am asigurat că ele ar fi trebuit, de fapt, incluse în reconcilieri, ca fiind
neonorate.
Raportăm mai jos constatările noastre:
a)În ceea ce priveşte punctul 1, am constatat că adunarea este corectă şi suma totală este
corespunzătoare.
b)În ceea ce priveşte punctul 2, am constatat că sumele comparate corespund.
c)În ceea ce priveşte punctul 3, am constatat că există declaraţii ale furnizorilor pentru toate
categoriile de furnizori.
d)În ceea ce priveşte punctul 4, am constatat că sumele corespund, sau în cazul sumelor
care nu corespundeau, am constatat că compania ABC a făcut reconcilieri şi că efectele comerciale,
facturile şi cecurile neonorate care depăşeau xxx au fost corect incluse ca elemente de reconciliere,
cu următoarele excepţii: (Detaliaţi excepţiile)
Deoarece procedurile de mai sus nu constituie nici un audit, nici o revizuire efectuat(ă) în
conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit sau cu Standardele Internaţionale privind
Misiunile de Revizuire (sau cu standardele sau practicile naţionale relevante), noi nu exprimăm
nicio asigurare asupra datoriilor la (data).
Dacă am fi efectuat proceduri suplimentare sau dacă am fi efectuat un audit sau o revizuire
în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit sau cu Standardele Internaţionale privind
Misiunile de Revizuire (sau cu standardele sau practicile naţionale relevante), ne-ar fi putut atrage
atenţia alte aspecte, care ar fi fost raportate către dumneavoastră.
Raportul nostru este întocmit exclusiv în scopul prevăzut în primul paragraf al acestui
raport şi pentru informarea dumneavoastră şi nu trebuie utilizat în niciun alt scop sau distribuit
către alte părţi.
Acest raport se referă doar la conturile şi elementele specificate mai sus şi nu se extinde
asupra niciuneia dintre situaţiile financiare ale companiei ABC, luate ca întreg.
AUDITOR
Data..............
Adresa..................
7.3.RAPORTUL PRIVIND CONSTATĂRILE FACTUALE CU PRIVIRE LA

VERIFICAREA CHELTUIELILOR IN CADRUL CONTRACTULUI DE FINANTARE
PRIN PROGRAMUL OPERAȚIONAL COMPETITIVITATE (POC) 2014-2020
Stimate domn POPESCU Marius
În conformitate cu contractul de prestari servicii de audit nr. XXXX/04.12.2019 vă furnizăm

Raportul Constatărilor Factuale („Raportul”), în legatura cu Contractul de finantare nr.
92/XXXXX.2017 și Actul Adițional 1/XXXXX.2017 la contractual de finanțare pentru
proiectul POC cu titlul: “Aplicție pentru generarea cursurilor multimedia interactive
folosind realitatea virtuală și augmentată”, COD MySMIS: XXXXX, care face parte din Axa
168
prioritară 2 – Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) pentru o economie digitală
competitivă, Acțiunea 2.2.1 – „Sprijinirea creşterii valorii adăugate generate de sectorul TIC şi
a inovării în domeniu prin dezvoltarea de clustere”, cofinantat din Fondul European pentru
Dezvoltare Regionala 2014-2020, implementat de ZZZZZZZ SRL din ....., județul ........
împreună cu partenerul SC XXXXXXXX SRL în cadrul clusterului XXXXXX.
Raportul Constatărilor Factuale („Raportul”) acoperă toată perioada de derulare a
proiectului (10.08.2017 – 10.12.2019) și se referită la următoarele Cereri de prefinanțare
(CPref.), Cereri de plată (CP) și Cereri de rambursare (CR):
A)Cereri de prefinanțare (CPref.): 1)CPref.1/15.09.2017; 2)CPref.2/10.01.2018;
3)CPref.3/01.03.2018; 4)CPref.4/03.10.2018;
B)Cereri de plată (CP):1)CP 1/29.12.2017; 2)CP2/06.10.2018; 3)CP3/14.03.2019;
4)CP4/27.06.2019; 5)CP5/04.10.2019;
C)Cereri de rambursare (CR): 1)CR1/29.11.2017; 2)CR2/28.12.2017; 3)CR3 aferenta
CP1/21.02.2018; 4)CR4/10.05.2018; 5)CR5/10.08.2018; 6)CR6 aferentă CP2/06.10.2018;
7)CR7/21.12.2018; 8)CR8 aferentă CP3/06.05.2019; 9)CR9 aferentă CP4/16.08.2019;
10)CR10 aferentă CP5/29.11.2019;11)CR11 Finală/10.12.2019.
Obiectivul raportului
Angajamentul nostru a fost de a realiza procedurile agreate cu privire la verificarea

cheltuielilor efectuate în cadrul contractului de finanţare semnat între dumneavoastră și Ministerul
Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (MDRAPFE) în calitate de
Autoritate de Management pentru Programul Operațional Competitivitate (AMPOC) și Ministerul
Comunicațiilor și Societății Informaționale (MCSI) în calitate de Organism Intermediar pentru
Programul Operațional Competitivitate (OIPSI).
Scopul procedurilor agreate a fost stabilit de către Autoritatea de Management și au fost
realizate pentru a evalua daca cheltuielile solicitate de Beneficiar în cele:
A)4 Cereri de prefinanțare (1)CPref.1/15.09.2017; 2)CPref.2/10.01.2018;
3)CPref.3/01.03.2018; 4)CPref.4/03.10.2018);
B)5 Cereri de plată (1)CP 1/29.12.2017; 2)CP2/06.10.2018; 3)CP3/14.03.2019;
4)CP4/27.06.2019; 5)CP5/04.10.2019);
C)11 Cereri de rambursare (1)CR1/29.11.2017; 2)CR2/28.12.2017; 3)CR3 aferenta
10)CR10 aferentă CP5/29.11.2019; 11)CR11 Finală/10.12.2019) sunt reale („realitatea
desfășurarii”), exacte („exactitate”) şi eligibile (cheltuielile efectuate sunt în conformitate cu
termenii și condițiile contractului de finanțare).
Scopul lucrării
Angajamentul nostru s-a realizat în conformitate cu:

-Contractul de finantare;
169
-Standardul Internaţional privind serviciile conexe („ISRS”) 4400 Misiuni pentru realizarea
procedurilor agreate privind informaţiile financiare emis de către Federaţia Internaţională a
Contabililor („IFAC”) și adoptat de către CAFR;
-Codul etic emis de către IFAC.
Deşi ISRS 4400 prevede că independenţa nu este o cerinţă pentru angajamantul privind
procedurile agreate, Autoritatea de Management/Organismul Intermediar solicită ca auditorul să
respecte de asemenea cerinţele de independenţă prevăzute de Codul etic;
Aşa cum s-a solicitat, noi am realizat doar procedurile convenite pentru acest angajament
şi am raportat constatările noastre factuale cu privire la aceste proceduri în capitolul 2 al acestui
Raport.
Scopul acestor proceduri agreate a fost stabilit exclusiv de către Autoritatea de
Management şi procedurile au fost realizate exclusiv pentru a sprijini Autoritatea de
Management/Organismul Intermediar în a evalua dacă cheltuielile solicitate de Beneficiar în în
cele 4 Cereri de prefinanțare (1)CPref.1/15.09.2017; 2)CPref.2/10.01.2018;
3)CPref.3/01.03.2018; 4)CPref.4/03.10.2018); 5 Cereri de plată (1)CP 1/29.12.2017;
2)CP2/06.10.2018; 3)CP3/14.03.2019; 4)CP4/27.06.2019; 5)CP5/04.10.2019); 11 Cereri de
rambursare (1)CR1/29.11.2017; 2)CR2/28.12.2017; 3)CR3 aferenta CP1/21.02.2018;
4)CR4/10.05.2018; 5)CR5/10.08.2018; 6)CR6 aferentă CP2/06.10.2018; 7)CR7/21.12.2018;
8)CR8 aferentă CP3/06.05.2019; 9)CR9 aferentă CP4/16.08.2019; 10)CR10 aferentă
CP5/29.11.2019; 11)CR11 Finală/10.12.2019) sunt exacte şi eligibile.
Deoarece procedurile întreprinse de noi nu reprezintă un audit financiar sau o revizuire
realizată în conformitate cu Standardele internaţionale de audit sau privind misiunile de revizuire,
noi nu exprimăm nici o asigurare cu privire la cele 20 cereri menționate mai sus.
Dacă am fi întreprins proceduri alternative sau dacă am fi realizat un audit sau o revizuire
a declaraţiilor financiare ale Beneficiarului în conformitate cu Standardele internaţionale de audit,
alte elemente, ar fi putut fi supuse atenției noastre, care v-ar fi fost raportate.
Sursele informaţiilor
Raportul prevede informaţiile furnizate de managementul Beneficiarului și partenerului SC

XXXXXXXXXXX SRL în cadrul clusterului XXXXXX, în legătură cu întrebările specifice si/sau
informatii care au fost obţinute sau extrase din sistemele informatice şi contabilitate ale acestora.
Constatări factuale
Cheltuielile totale care reprezintă subiectul acestei verificări sunt în suma totală de
2.758.731,22 lei (pentru partea de finanțare de la FEDR și BN), pentru cele 11 cereri de
rambursare precizate în primul paragraf al raportului, detaliați pe cereri astfel:
1)CR1/29.11.2017 = 3.000,00 lei; 2)CR2/28.12.2017 = 256.587,00 lei; 3)CR3 aferenta
CP1/21.02.2018 = 135.906,00 lei; 4)CR4/10.05.2018 = 255.810,00 lei; 5)CR5/10.08.2018 =
411.529,00 lei; 6)CR6 aferentă CP2/06.10.2018 = 181.025,00 lei; 7)CR7/21.12.2018 =
432.056,50 lei; 8)CR8 aferentă CP3/06.05.2019 = 501.021,75 lei; 9)CR9 aferentă
CP4/16.08.2019 = 328.398,75 lei; 10)CR10 aferentă CP5/29.11.2019 = 158.110,00 lei; 11)CR11
Finală/10.12.2019 = 95.287,22 lei.
170
Până la momentul realizării acestui audit, pe total proiect pe toată durata de derulare a
acesuia, au fost cheltuiți 3.583.985,72 lei din 3.627.300,00 lei bugetați la cheltuieli eligibile
(nerambursabile și contribuție proprie), ceea ce reprezintă 98,81%.
Beneficiarul și-a onorat contribuția proprie la proiect, în valoare de 825.254,50 lei
reprezentând 23,03% din totalul finanțării proiectului.
Utilizarea acestui Raport
Acest Raport este exclusiv pentru scopul stabilit în obiectivul de mai sus.
Acest Raport este elaborat exclusiv pentru utilizarea confidenţială a Beneficiarului cu
partenerul SC XXXXXXXXXXXX SRL în cadrul clusterului XXXXXXXXXX şi a Autorității de
Management pentru Programul Operațional Competitivitate (AMPOC) şi exclusiv pentru scopul
transmiterii către cele două autorități menționate mai înainte, în conformitate cu cerinţele
prevăzute în contractul de finanţare.
Acest Raport nu poate fi invocat de Beneficiar sau de Autoritatea de Management pentru
Programul Operațional Competitivitate (AMPOC) pentru alt scop şi nici nu poate fi distribuit altor
părţi. Autoritate de Management pentru Programul Operațional Competitivitate (AMPOC) poate
face cunoscut acest Raport altor părţi care au drepturi reglementate de a-l accesa, în special
Comisia Europeană, Oficiul European de Luptă Antifraudă şi Curtea Europeană a Auditorilor.
Cu consideraţie,
Auditor Financiar XXXXXXXXXXX
DETALIILE RAPORTULUI
Capitolul 1. Informaţii cu privire la contractul de finantare şi activitatea Beneficiarului
Denumirea proiectului: Proiect POC cu titlul: “Aplicție pentru generarea cursurilor

multimedia interactive folosind realitatea virtuală și augmentată”, COD MySMIS:
XXXXXX, care face parte din Axa prioritară 2 – Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor
(TIC) pentru o economie digitală competitivă, Acțiunea 2.2.1 – „Sprijinirea creşterii valorii
adăugate generate de sectorul TIC şi a inovării în domeniu prin dezvoltarea de clustere”,
cofinanțat din Fondul European pentru Dezvoltare Regională 2014-2020.
Beneficiarul: ZZZZZZZ SRL din .........., județul .........., împreună cu partenerul SC
XXXXXXXX SRL în cadrul clusterului XXXXXXXXX, iar valoarea totală a proiectului pe
surse de finanțare se prezintă ca în tabelul de mai jos:
Valoarea totală Valoarea totală Valoarea eligibilă Valoarea eligibilă Valoarea finanțării Valoarea
eligibilă nerambursabilă nerambursabilă eligibile a neeligibilă
din FEDR din bugetul național beneficiarului inclusiv
TVA
lei lei lei % lei % lei % lei
1 2 3 4 5 6 7 8 9
3.751.246,50 3.627.300,00 2.375.888, 85% 419.274,38 15% 832.137,50 22,94 123.946,50
12 %
171
Manager proiect: POPESCU Marius;
Perioada de implementare a proiectului: 10.08.2017 – 10.12.2019;
Obiectivul general al proiectului este Sporirea utilizării, calității și a accesului la TIC a
angajaților întreprinderilor din restul economiei românești, respectiv accesul la un sistem
performant de instruire, prin realizarea unei aplicații inovative pentru generarea cursurilor
multimedia folosind Realitate Virtuală sau Augmentată –EduVR Apps – prin intermediul unui
parteneriat în cadrul unei structuri de tip clusteri TIC.
Obiectivele specifice (OS) ale proiectului sunt:

OS1:Cercetarea și realizarea aplicației digitale EduVR Apps – Aplicație pentru generarea
cursurilor multimedia interactive folosind Realitate Virtuală sau Augmentată;
OS2:Dezvoltarea unui produs inovativ propriu, cu aplicabilitate în restul economiei românești,
care să asigure atât o mai bună trecere de la dezvoltarea de aplicații educaționale în regim de
outsourcing la dezvoltarea bazată pe inovare, cât și o bună integrare pe verticală a acestei soluții
TIC;
OS3:Integrarea mai bună a lanțurilor valorice la nivel local/regional prin colaborarea în cadrul
clusterului XXXXXXXXX Iași, inclusiv prin crearea unui parteneriat sustenabil între ZZZZZZZ
SRL și SC XXXXX SRL, ambele fiind membre ale clusterului;
OS4:Dezvoltarea organizațională și economică prin: a)Creșterea capacității de cercetare – inovare
a solicitantului; b)Crearea de noi locuri de muncă în cercetare; c)Diversificarea ofertei de produse
și servicii, prin crearea, în afară de serviciile actuale de outsourcing în e-learning, a unui produs
inovativ, cu valoare adăugată mare și impact semnificativ pe piața instruirii continue a angajaților
pentru activități specializate din industrie; d)Creșterea serviciilor oferite pieței locale și sporirea
numărului de parteneriate cu agenți economici de pe plan local și național; e)Creșterea cifrei de
afaceri;
Activitățile prevăzute în proiect au fost următoarele:
1.Iniţierea proiectului;
1.1.Organizarea echipei de proiect, definirea metodologiei de lucru în cadrul proiectului;
2.Informare şi publicitate;
2.1.Realizare elemente de identitate vizuala conform ghidului (sigle, link-uri, etichete);
2.2.Publicarea anunţului privind începerea proiectului;
2.3.Promovarea pe scară largă a rezultatelor proiectului obţinute în etapa de cercetare industrială
(conferințe și publicări de articole);
2.4.Gestionarea activităților de promovare, informare și publicitate;
2.5.Publicarea anunţului privind finalizarea proiectului;
2.6.Realizare panou de informare;
3.Management de proiect;
3.1.Planificarea activităților;
3.2.Mangementul resurselor umane și materiale;
3.3.Controlul monitorizarea activităților proiectului, incluzând: managementul comunicării,
controlul și asigurarea calității, managementul riscurilor;
3.4.Elaborarea și depunerea documentației de raportare din cadrul proiectului (incluzând cererile
de plată, de rambursare);
3.5.Managementul financiar contabil a proiectului;
172
4.Activități de pregătire și realizare a achizițiilor pentru produse și servicii;
4.1.Pregătirea și derularea procedurilor de selectare a furnizorilor în vederea achiziționarea
produselor hardware/software, a serviciilor de informare și publicitate, achizitie pagină web, a
abonării la baze de date și la biblioteci de specialitate, precum și a altor materiale necesare derulării
proiectului, inclusiv semnarea contractelor;
5.Instalarea și recepția echipamentelor hardware (TIC) și a licențelor software aferente acestora,
recepţia paginii web;
6.Realizarea modelului de laborator al aplicației-cadru (framework) pentru generarea cursurilor
multimedia interactive folosind tehnologie VR-AR;
6.1.Analiza cerințelor și identificarea soluțiilor pentru implementarea modelului de laborator;
6.1.1.Cercetare privind starea actuală a tehnologiei de Realitate Virtuală sau Augmentată pentru
identificarea soluțiilor necesare pentru realizarea aplicației-cadru (framework);
6.1.2.Cercetare privind stadiului actual al instruirii asistate de calculator pentru elaborarea
conceptuală a modelului didactic al cursului multimedia ce folosește Realitate Virtuală sau
Augmentată;
6.1.3.Cercetare privind aplicarea conceptelor didactice și a principiilor designului multimedia,
folosite în instruirea adulților în cazul utilizării tehnologiei de Realitate Virtuală sau Augmentată;
6.1.4.Cercetare privind metode și proceduri de analiză a datelor privind comportamentul
utilizatorului în folosirea aplicațiilor educaționale de tip VR-AR;
6.1.5.Cercetare de piață - Analiza nevoii actuale de instruire, folosind VR-AR a personalului
agenților economici locali din cel puțin două industrii diferite de IT (exemplu: construcții, industria
navală, industria metalurgică) și analiza oportunității de afaceri;
6.2.Cercetare privind metodologia și gradul de reutilizare a elementelor vizuale și interactive, în
cazul folosirii aplicației-cadru VR-AR în ciclul de producție;
6.3.Crearea și parametrizarea componentelor-concept interactive 3D ale aplicației-cadru și
simularea funcționării acestora în cadrul unui studiu de caz;
6.4.Realizarea modelului bibliotecii VRILA (Virtual Reality Interactive Learning Activities);
6.4.1.Concepția șabloanelor software 3D – VRILA;
6.4.2.Concepția interacțiunii parametrizate a șabloanelor VRILA cu componenta de procesare și
gestionare a datelor;
6.4.3.Asamblarea modelului bibliotecii VRILA și simularea folosirii acesteia în cadrul unui studiu
de caz;
6.5.Crearea componentei de procesare și gestionare a datelor;
6.5.1.Realizarea modelului conceptual al structurii bazelor de date;
6.5.2.Realizarea procedurilor-cadru pentru salvarea informațiilor despre utilizatori, evoluția
acestora în aplicație precum și extragerea informațiilor despre utilizatori;
6.5.3.Crearea subrutinelor-cadru pentru salvarea datelor , apelarea și extragerea de informații cu
ajutorul scripturilor reutilizabile;
6.5.4.Crearea conceptului generic al panoului de control (dashboard), extragerea de statistici și
afișarea rezultatelor;
6.5.5.Elaborarea metodologiilor privind crearea de scoruri, clasamente, înregistrarea progresului;
6.6.Asamblarea modelului conceptual al aplicației-cadru și simularea folosirii framework-ului în
cadrul unui studiu de caz;
7.Punerea în aplicare a framework-ului;
173
7.1.Generarea componentelor interactive 3D și integrarea bibliotecii VRILA;
7.2.Integrarea componentei de procesare și gestionare a datelor;
8.Activități de promovare a produsului;
8.1.Achiziția serviciilor pentru promovare;
8.2.Realizarea activităților de promovare;
9.Audit extern al proiectului;
9.1.Realizarea activităților de audit finaciar;
9.2.Realizarea activităților de audit ethnic;
Capitolul 2.Proceduri realizate şi constatări factuale
2.1.Obţinerea unei înţelegeri suficiente a proiectului şi a termenilor şi condiţiilor

Contractului de Finanţare
Am obţinut si studiat cu atenție deosebită următoarele documente:

1)Contractul de finanțare nr. 92/XXXXXXX2017;
2)Actul Adițional 1/XXXXXXXXX.2017 la contractual de finanțare;
3)Anexele contractului:
Anexa 1- Condiții specifice ale contractului, din care fac parte: a)Graficul de depunere a
cererilor de prefinanțare/plată/rambursare a cheltuielilor; b)Acordarea și recuperarea
prefinanțării; c)Condiții de rambursare și plată a cheltuielilor; d)Condiții aferente
Programului Operațional Competitivitate;
Anexa 2-Cererea de finanțare, din care fac parte: a)Bugetul proiectului; b)Calendarul
estimativ al achizițiilor; c)Indicatori; d)Graficul de activități; e)Echipa de management și
experți pe termen lung;
Anexa 3-Măsuri de informare și publicitate;
Anexa 4-Monitorizarea și raportarea;
Anexa 5-Acordul încheiat între Beneficiar și Parteneri.
4)Cele 16 Notificări depuse la AMPOC pentru solicitarea diferitelor modificări la contractul
de finanțare, impuse de derularea efectivă a proiectului;
5)Cele 4 Cereri de prefinanțare depuse pe durata proiectului;
6)Cele 5 Cereri de plată depuse pe durata proiectului;
7)Cele 11 Cereri de rambursare depuse pe durata proiectului.
Am înțeles suficient termenii și condițiile contractului de finanțare, anexelor acestuia,
actului adițional la contractul de finanțare, prin studierea acestora și a altor informații relevante și
prin consultarea Beneficiarului și partenerului SC XXXXXXXXXX SRL în cadrul clusterului
XXXXXXXX. Suntem în posesia a câte unei copii (cu mențiunea conform cu originalul) pentru
următoarele documente: Contractul de finantare, anexele acesuia, actul adițional 1 la contractul de
finanțare, cele 10 notificări cu documentele însoțitoare aferente, cele 4 cereri de prefinanțare, cu
documentele însoțitoare aferente, cele 5 cereri de plată, cu documentele justificative aferente și
cele 11 cereri de rambursare, cu documentele justificative aferente.
174
2.2.Procedurile de verificare a eligibilităţii cheltuielilor solicitate de către Beneficiar
2.2.1.Procedura generală
Auditarea proiectului POC cu titlul: “Aplicție pentru generarea cursurilor multimedia

interactive folosind realitatea virtuală și augmentată”, COD MySMIS: XXXXXXXX, care
face parte din Axa prioritară 2 – Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) pentru o
economie digitală competitivă, Acțiunea 2.2.1 – „Sprijinirea creşterii valorii adăugate generate
de sectorul TIC şi a inovării în domeniu prin dezvoltarea de clustere”, cofinantat din Fondul
European pentru Dezvoltare Regionala 2014-2020 a avut ca obiect efectuarea procedurilor privind
verificarea cheltuielilor contractului de finanțare încheiat între Beneficiarul ZZZZZZZ SRL și
Autoritatea de Management, prin Organismul Intermediar, pentru cele 11 cereri de rambursare
precizate în primul paragraf al raportului: 1)CR1/29.11.2017, care acoperă perioada
10.08.2017 pana la 26.10.2017; 2)CR2/28.12.2017, care acoperă perioada 27.10.2017 pana la
28.12.2017; 3)CR3 aferenta CP1/21.02.2018, care acoperă perioada 14.02.2018 pana la
15.02.2018; 4)CR4/10.05.2018, care acoperă perioada 26.03.2018 până la 10.05.2018;
5)CR5/10.08.2018, care acoperă perioada 11.05.2018 pana la 10.08.2018; 6)CR6 aferentă
CP2/06.10.2018, care acoperă perioada 06.11.2018 pana la 08.11.2018; 7)CR7/21.12.2018,
care acoperă perioada 17.10.2018 pana la 21.12.2018; 8)CR8 aferentă CP3/06.05.2019, care
acoperă perioada 19.04.2019 până la 22.04.2019; 9)CR9 aferentă CP4/16.08.2019, care
acoperă perioada 08.08.2019 pana la 10.08.2019; 10)CR10 aferentă CP5/29.11.2019, care
acoperă perioada 10.09.2019 pana la 20.11.2019; 11)CR11Finală/10.12.2019, care acoperă
perioada 20.11.2019 pana la 10.12.2019;
De asemenea am verificat și cele 4 cereri de prefinanțare și cele 5 cereri de plată
solicitate de beneficiar și parteneri pentru a putea finanța acțiunile derulate pe întreaga
durată de implementare a proiectului.
Prezentăm în ANEXA NR. 1. situația cererilor de rambursare solicitate de beneficiar.
Totodată beneficiarul FACTOR ALT SRL a solicitat 5 cereri de plată (CP) și anume:
1)CP1/29.12.2017, pentru 29.12.2017, în valoare de 135.906,00 lei; 2)CP2/06.10.2018, pentru
perioada 31.05. - 31.08.2018, în valoare de 181.025,00 lei; 3)CP3/14.03.2019, pentru perioada
31.10.2018 – 28.02.2019, în valoare de 501.021,75 lei; 4)CP4/27.04.2019, pentru perioada
31.03.- 31.05.2019, în valoare de 328.398,75 lei; 5)CP5/04.10.2019, pentru perioada 10.09.-
20.11.2019, în valoare de 158.110,00 lei.
De asemenea au fost depuse 4 cereri de prefinanțare (CPref.) și s-au primit banii
solicitați, după cum urmează: 1)CPref.1/15.09.2017, în valoare de 257.050,00 lei;
2)CPref.2/10.01.2018, în valoare de 256.583,00 lei; 3)CPref.3/01.03.2018, în valoare de
290.420,00 lei; 4)CPref.4/03.10.2018, în valoare de 242.012,00 lei (pentru beneficiar
ZZZZZZZ SRL și partener XXXXXXXXX SRL);
Am verificat și respectarea graficului estimativ privind depunerea cererilor de
prefinanțare/plată/rambursare aferente și am constatat că acest grafic a fost respectat.
Prezentăm în continuare ultima variantă a graficului aprobată în urma revenirii la
notificarea nr. 14/XXXXXXXX.2019.
175
Nr.cererii Tipul cererii Data estimativă de Valoare estimată aferentă a cererii,
transmitere a cererii catre din care (lei)
OIPSI (zz/ll/an) Valoarea eligibilă Valoarea
finanțării
nerambursabile
solicitate
1 Cerere prefinanțare 1 15.09.2017 358.191,00 257.050,00
2 Cerere rambursare 1 30.11.2017 3.000,00 3.000,00
3 Cerere plată 1 28.12.2017 226.510,00 135.906,00
7 Cerere plată 2 05.10.2018 230.334,00 181.025,00
10 Cerere plată 3 15.03.2019 634.928,00 501.021,75
11 Cerere plată 4 30.06.2019 408.564,00 328.898,75
12 Cerere plată 5 01.10.2019 257.200,00 172.599,50
13 Cerere rambursare finală 10.12.2019 116.882,00 116.882,00
TOTAL 3.627.300,00 2.795.162,50
Totodată am verificat și cele 16 notificări pe care beneficiarul le-a inițiat în relația cu
Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale (MCSI) în calitate de Organism
Intermediar pentru Programul Operațional Competitivitate (OIPSI), pentru modificarea
unor prevederi din contractul de finanțare. A fost inițiat pe întreaga durată de implementare
a proiectului un singur act adițional pentru modificarea contractului de finanțare
(AAd.nr.1/XXXXXXX.2017).
Prezentăm în continuare centralizatorul acestor notificări pe perioada de
implementare a proiectului (perioada 10.08.2017 – 10.12.2019).
Nr. Numărul și data Obiectul notificării
crt. notificării
1. 1/04.09.20 Notificare privind modificarea contractului de finantare: Modificarea graficului de depunere a
17 cererilor de prefinanţare/plată/rambursare a cheltuielilor (Anexa 1 la Contractul de finanţare);
2 2/30.10.20 Modificarea caracteristicilor unui echipament hardware solicitat spre a fi achiziționat în cadrul
17 proiectului, în etapa “Achiziție hardware și software - investiție inițială”;
3 3/01.11.20 Notificare privind modificarea contractului de finanțare: Modificarea graficului de depunere a

17 cererilor de prefinanţare/plată/rambursare a cheltuielilor (Anexa 1 la Contractul de finanţare),
Modificarea graficului de activităţi (Anexa 2 la Contractul de finanţare), Modificarea graficului
achiziţiilor preconizate după depunerea cererii de finanţare (Anexa 2 la Contractul de finanţare);
4 4/29.11.20 Notificare privind modificarea contractului de finanțare: Modificarea graficului de depunere a
17 cererilor de prefinanţare/plată/rambursare a cheltuielilor (Anexa 1 la Contractul de finanţare),
Modificarea graficului de activităţi (Anexa 2 la Contractul de finanţare), Modificarea graficului
achiziţiilor preconizate după depunerea cererii de finanţare (Anexa 2 la Contractul de finanţare);
5 5/31.01.20 Notificare privind modificarea contractului de finanțare: înlocuirea de membri din
18 echipa de implementare a proiectului;
6 6/29.03.20 Notificare privind modificarea contractului de finanțare: Modificarea graficului de

18 depunere a cererilor de prefinanţare/plată/rambursare a cheltuielilor (Anexa 1 la
Contractul de finanţare), Modificarea graficului de activităţi (Anexa 2 la Contractul de
176
finanţare), Modificarea graficului achiziţiilor preconizate după depunerea cererii de
finanţare (Anexa 2 la Contractul de finanţare);
7 7/07.06.20 Notificare privind modificarea contractului de finantare: Modificarea graficului de

Contractul de finanţare), Modificarea graficului de activităţi (Anexa 2 la Contractul de
finanţare), Modificarea graficului achiziţiilor preconizate după depunerea cererii de
finanţare (Anexa 2 la Contractul de finanţare);
8 8/10.08.20 Notificare privind modificarea contractului de finanțare: înlocuirea de membri din

18 echipa de implementare a proiectului;
9 9/19.09.20 Notificare privind modificarea contractului de finanțare: Modificarea graficului de

Contractul de finanţare);
10 10/14.02.2019 Modificarea graficului de depunere a cererilor de prefinanţare/plată/rambursare a cheltuielilor

(Anexa 1 la Contractul de finanţare);
12 12/29.03.2019 Prelungirea cu 4 luni a perioadei de implementare a proiectului; Modificarea graficului de
depunere a cererilor de prefinanţare/plată/rambursare a cheltuielilor (Anexa 1 la Contractul de
finanţare); Modificarea graficului de activităţi (Anexa 2 la Contractul de finanţare); Modificarea
graficului achiziţiilor preconizate după depunerea cererii de finanţare (Anexa 2 la Contractul de
finanţare);
15 15/30.09.2019 Înlocuirea de membrii din echipa de implementare a proiectului;
16 16/03.10.2019 Alocare ore suplimentare pentru programator 1 Cristea Dragoș Sebastian fără suplimentarea
bugetului aprobat pentru acest post.
Verificarea ansamblului de documente menționate mai sus a implicat efectuarea anumitor
proceduri specificate, rezultatele acestora fiind utilizate de către Autoritatea de Management
pentru a emite anumite concluzii.
Deoarece procedurile întreprinse de noi nu reprezintă un audit sau o revizuire realizate în
conformitate cu Standardele Internaționale de Audit sau Standardele Internaționale privind
Angajamentele de Revizuire, ci reprezintă realizarea procedurilor convenite conform ISRS 4400,
noi nu exprimăm nici o asigurare și acest raport nu constituie o opinie de audit în sensul
Standardelor Internaționale de Audit sau Standardelor Internaționale privind Angajamentele de
Revizuire.
Procedurile aplicate în efectuarea misiunii privind procedurile agreate asupra derularii
proiectului POC cu titlul: “Aplicție pentru generarea cursurilor multimedia interactive
folosind realitatea virtuală și augmentată”, COD MySMIS: XXXXXXX, care face parte din
Axa prioritară 2 – Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) pentru o economie digitală
competitivă, Acțiunea 2.2.1 – „Sprijinirea creşterii valorii adăugate generate de sectorul TIC şi
a inovării în domeniu prin dezvoltarea de clustere”, cofinantat din Fondul European pentru
Dezvoltare Regionala 2014-2020 a avut ca obiect efectuarea procedurilor privind verificarea
177
cheltuielilor contractului de finanțare încheiat între Beneficiar și Autoritatea de Management, prin
Organismul Intermediar, pentru cele 11 cereri de rambursare precizate în primul paragraf al
raportului: 1)CR1/29.11.2017, care acoperă perioada 10.08.2017 pana la 26.10.2017;
2)CR2/28.12.2017, care acoperă perioada 27.10.2017 pana la 28.12.2017; 3)CR3 aferenta
CP1/21.02.2018, care acoperă perioada 14.02.2018 pana la 15.02.2018; 4)CR4/10.05.2018,
care acoperă perioada 26.03.2018 până la 10.05.2018; 5)CR5/10.08.2018, care acoperă
perioada 11.05.2018 pana la 10.08.2018; 6)CR6 aferentă CP2/06.10.2018, care acoperă
perioada 06.11.2018 pana la 08.11.2018; 7)CR7/21.12.2018, care acoperă perioada 17.10.2018
pana la 21.12.2018; 8)CR8 aferentă CP3/06.05.2019, care acoperă perioada 19.04.2019 până
la 22.04.2019; 9)CR9 aferentă CP4/16.08.2019, care acoperă perioada 08.08.2019 pana la
10.08.2019; 10)CR10 aferentă CP5/29.11.2019, care acoperă perioada 10.09.2019 pana la
20.11.2019;11)CR11Finală/10.12.2019, care acoperă perioada 20.11.2019 pana la 10.12.2019
au constat în: a)investigări și analize; b)recalculări, comparări și alte verificari ale acurateței
calculelor; c)observări; d)inspecții.
În urma verificării celor 11 cereri de rambursare precizate în primul paragraf al
raportului (1)CR1/29.11.2017; 2)CR2/28.12.2017; 3)CR3 aferenta CP1/21.02.2018;
4)CR4/10.05.2018; 5)CR5/10.08.2018; 6)CR6 aferentă CP2/06.10.2018; 7)CR7/21.12.2018;
8)CR8 aferentă CP3/06.05.2019; 9)CR9 aferentă CP4/16.08.2019; 10)CR10 aferentă
CP5/29.11.2019; 11)CR11 Finală/10.12.2019) am constatat că cheltuielile efectuate respectiv
înregistrate sunt conforme cu condițiile contractului de finanțare, sunt evidențiate în contabilitate
folosind conturi distincte pentru proiect, iar sistemul contabil utilizat este în conformitate cu
legislația națională în vigoare.
Am verificat modul de respectare de către Beneficiar și partenerul SC XXXXXXX SRL
în cadrul clusterului XXXXXXX a următoarelor reguli contabile și de păstrare a înregistrărilor:
-Evidențele contabile întocmite de Beneficiarul ZZZZZZZ SRL și partenerul SC XXXXXXXX
SRL în cadrul clusterului XXXXXXXX din proiect aferente implementarii acestuia sunt actualizate
și prezentate cu acuratețe;
-Beneficiarul și partenerul de cluster au utilizat principiul dublei înregistrări în contabilitate;
In urma verificării am constatat următoarele:
-evidențele contabile ale Beneficiarului și partenerului SC XXXXXXXX SRL în cadrul clusterului
XXXXXXXXX sunt în conformitate cu regulile contabile și de păstrare a înregistrărilor specificate
în contractul de finanțare;
-evidențele contabile întocmite de beneficiar și partenerul de cluster aferente implementării
proiectului sunt actualizate și prezentate cu acuratețe;
-Beneficiarul și partenerul SC XXXXXXXXXX SRL în cadrul clusterului XXXXXXXX au utilizat
principiul dublei inregistrari in contabilitate.
Am evaluat eficiența și eficacitatea cheltuielilor cuprinse în cele 11 cereri de rambursare
precizate în primul paragraf al raportului (1)CR1/29.11.2017; 2)CR2/28.12.2017; 3)CR3
aferenta CP1/21.02.2018; 4)CR4/10.05.2018; 5)CR5/10.08.2018; 6)CR6 aferentă
CP2/06.10.2018; 7)CR7/21.12.2018; 8)CR8 aferentă CP3/06.05.2019; 9)CR9 aferentă
CP4/16.08.2019; 10)CR10 aferentă CP5/29.11.2019; 11)CR11 Finală/10.12.2019) informațiile
reconciliindu-se cu sistemul de contabilitate și înregistrările Beneficiarului și partenerului de
cluster în proiect.
178
2.2.2.Conformitatea cheltuielilor cu Bugetul proiectului
Am efectuat o verificare analitica a categoriilor de cheltuieli cuprinse în cele 11 cereri de

rambursare precizate în primul paragraf al raportului (1)CR1/29.11.2017;
2)CR2/28.12.2017; 3)CR3 aferenta CP1/21.02.2018; 4)CR4/10.05.2018; 5)CR5/10.08.2018;
6)CR6 aferentă CP2/06.10.2018; 7)CR7/21.12.2018; 8)CR8 aferentă CP3/06.05.2019; 9)CR9
aferentă CP4/16.08.2019; 10)CR10 aferentă CP5/29.11.2019; 11)CR11 Finală/10.12.2019).
Categoriile de cheltuieli corespund cu categoriile de cheltuieli din buget.
Cheltuielile solicitate în cele 11 cereri de rambursare enumerate mai sus au fost prevazute în
bugetul proiectului, în conformitate cu prevederile Contractului de finanțare, sunt conforme cu
legislația națională și comunitară și nu depășesc finanțarea nerambursabilă prevăzută în Contractul
de finanțare.
Acest proiectul POC are prevăzută îndeplinirea indicatorului prezentat în tabelul de
mai jos, indicator care a fost realizat.
Indicator de realizare Valori Valori Valoarea

aprobate/revizuite raportate indicatorului
anterior obținută până
în present
(cumulat de la
data începerii
Denumire UM proiectului)
Numărul de buc. 1 0 0
produse/servicii/aplicații TIC
innovative realizate
2.3.Selectarea cheltuielilor pentru verificare

2.3.1.Categorii si tipuri de cheltuieli
Categoriile de cheltuieli solicitate de Beneficiarul ZZZZZZZ SRL și partenerul

XXXXXXXXX SRL în cadrul clusterului XXXXXX în cele 11 cereri de rambursare precizate
în primul paragraf al raportului (1)CR1/29.11.2017; 2)CR2/28.12.2017; 3)CR3 aferenta
10)CR10 aferentă CP5/29.11.2019; 11)CR11 Finală/10.12.2019), corespund cu cele din bugetul
proiectului.
Bugetul are structura standard, cu liniile bugetare specifice proiectelor POC:
A)AJUTOR REGIONAL (I+II+III+IV):
I.Ajutoarele regionale pentru investiţii (Costurile investiţiilor în active corporale şi
necorporale):
I.1.Cheltuieli pentru achiziţionarea de hardware IT şi a altor dispozitive aferente (inclusiv
cheltuieli de instalare, configurare, punere în funcţiune), justificate din punct de vedere al
179
implementării proiectului. Sunt excluse elemente de mobilier care nu au legătură cu funcţionarea
produselor/aplicaţiilor informatice implementate prin proiect;
I.2.Cheltuieli de amenajare a data center în care se vor instala echipamentele TIC achiziţionate
prin proiect, dacă clădirea în care se face investiţia îndeplineşte la data depunerii cererii de
finanţarea condiţiilor specificate în Ghidul solicitantului;
I.3.Cheltuieli pentru achiziţionarea aplicaţiilor software/licenţelor necesare implementării
proiectului, configurarea şi implementarea bazelor de date, migrarea şi integrarea diverselor
structuri de date existente, realizarea unui website/portal şi achiziţionarea numelui de domeniu,
achiziţionarea şi implementarea de soluţii de semnătură electronică;
II.Ajutoarele pentru proiecte de cercetare şi dezvoltare – dacă partea din proiect care
beneficiază de ajutor se încadrează în cercetare industrială sau dezvoltare experimentală:
II.1.Costurile cu personalul: cercetători, tehnicieni şi alţi membri ai personalului auxiliar, în
măsura în care aceştia sunt angajaţi în proiect;
II.2.Costurile instrumentelor şi ale echipamentelor, în măsura în care acestea sunt utilizate în
cadrul proiectului şi pe durata acestei utilizări; În cazul în care aceste instrumente și echipamente
nu sunt folosite pe întreaga lor durată de viaţă în proiect, sunt considerate eligibile doar costurile
de amortizare corespunzătoare duratei proiectului, calculate pe baza principiilor contabile general
acceptate;
II.3.Cheltuielile aferente materialelor consumabile şi ale altor produse similare, necesare
pentru implementarea proiectului;
III.Ajutoarele pentru inovare destinate IMM-urilor:
III.1.Costurile pentru detaşarea de personal cu înaltă calificare de la un organism de cercetare
şi de difuzare a cunoştinţelor sau de la o întreprindere mare, care efectuează activităţi de cercetare,
dezvoltare şi inovare, într-o funcţie nou creată în cadrul întreprinderii beneficiare, fără să se
înlocuiască alţi membri ai personalului angajat al beneficiarului;
IV.Ajutoarele pentru inovarea de proces şi organizaţională:
IV.1.Costurile cu personalul implicat în implementarea proiectului pentru alte activități decât
cele susținute prin schema de ajutor de minimis;
IV.2.Costurile aferente cercetării contractuale, cunoştinţelor şi brevetelor cumpărate sau
obţinute cu licenţă din surse externe în condiţii de concurenţă deplină;
IV.3.Costurile instrumentelor, echipamentelor, în măsura în care acestea sunt utilizate în cadrul
proiectului și pe durata acestei utilizări;
IV.4.Cheltuielile aferente materialelor consumabile şi ale altor produse similare, necesare
pentru implementarea proiectului;
B.Ajutor de minimis:
V.Cheltuieli privind cercetarea de piata;
V.1.Cheltuieli pentru identificarea unor nișe de piață pentru produsul/serviciul inovativ;
VI.Cheltuieli de informare şi publicitate;
VI.1.Cheltuieli obligatorii de informare şi publicitate pentru proiect – conform prevederilor
din Ghidul solicitantului şi Manualului de Identitate Vizuală;
VI.2.Cheltuieli de promovare a produsului/serviciului dezvoltat prin proiect;
VI.3.În cazul proiectelor de cercetare industrială sau dezvoltare experimentală - cheltuieli de
promovare a rezultatelor proiectului pe scară largă (conferinţe, publicări, registre cu acces liber
sau unor programe informatice gratuite sau open source);
180
VII.Cheltuieli cu servicii de consultanţă, avize, acorduri, autorizaţii:
VII.1.Cheltuieli cu servicii de consultanţă pentru elaborarea documentaţiilor necesare
depunerii proiectului (inclusiv scrierea cererii de finanţare);
VII.2.Cheltuieli cu servicii de consultanţă în domeniul managementului proiectului, inclusiv
elaborarea documentaţiilor necesare implementării proiectului şi servicii de asistenţă juridică
pentru realizarea achiziţiilor publice (elaborarea documentaţiei de atribuire şi aplicarea
procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie publică);
VII.3.Cheltuieli pentru obţinerea acordurilor, avizelor şi autorizaţiilor aferente activităţilor
eligibile ale operaţiunii;
VII.4.Cheltuieli pentru obţinerea, validarea și protejarea brevetelor și altor active necorporale.
VIII.Cheltuieli pentru instruire/formare profesională specifică:
VIII.1.Cheltuieli legate de pregătirea personalului cărora le este destinat
aplicaţia/produsul/serviciul software dezvoltat;
VIII.2.Cheltuieli legate de pregătirea personalului care va asigura mentenanţa
aplicaţiei/produsului/serviciului software dezvoltat, dacă acesta este angajat al beneficiarului;
IX.Cheltuieli pentru auditare intermediară/finală a proiectului: auditare financiară
(conform reglementărilor naţionale) şi auditare tehnică (din perspectiva corespondenţei
rezultatului proiectului cu cererea de finanţare):
IX.1.Cheltuieli pentru auditare intermediară/finală a proiectului: auditare financiară (conform
reglementărilor naţionale);
IX.2.Cheltuieli pentru auditare intermediară/finală a proiectului: auditare tehnică (din
perspectiva corespondenţei rezultatului proiectului cu cererea de finanţare);
X.Cheltuieli aferente managementului intern de proiect (doar dacă nu au fost acoperite
în cadrul cheltuielilor de management de proiect):
X.1.Cheltuieli salariale pentru personalul angajat al beneficiarului finanţării;
X.2.Cheltuieli de deplasare pentru personalul angajat al beneficiarului (diurnă, cazare,
transport);
X.3.Cheltuieli cu transportul de bunuri, dacă se justifică în cadrul proiectului;
X.4.Birotică – pentru echipa de management (conform HG nr. 2139/30.11.2004, publicat în
Monitorul Oficial nr. 46/13.01.2005);
X.5.Achiziţia de echipamente TIC – numai pentru echipa de management;
XI.Cheltuieli cu abonamente şi cotizaţii necesare pentru implementarea proiectului
(valabile 12 luni după finalizarea proiectului):
XI.1.Taxe de acces la baze de date;
XI.2. Abonamente la biblioteci de specialitate.
Cheltuielile sunt structurate din categoriile menționate mai sus și se găsesc detaliate în
fiecare cerere de rambursare în funcție de graficul de derulare a proiectului.
În cadrul acestor activități am reținut și verificat la fiecare cerere de rambursare că s-au
desfășurat următoarele tipuri de cheltuieli:
-în CR 1: 3.000,00 lei: a)cheltuieli pentru publicarea anunţului privind începerea
proiectului; b)realizare panou de informare;
- CR 2: 256.587,00 lei: a)realizare pagina web; b)etichete autocolante; c)dispozitiv
portabil pentru Realitate vituală tip Head Mounted Display; d)dispozitiv portabil pentru
Realitate vituală tip Head Mounted Display; e)Consolă Jocuri cu dispozitiv tip Kinect și
181
accesorii; f)Televizor Smart LED Ultra HD 3D, min 139cm diagonal; g)Dispozitiv de control
prin gesturi pentru VR; h)Dispozitiv de scanare 3D a obiectelor, tip HP Sprot; i)Monitor 3D
stereoscopic; j)Platformă de filmare și fotografie aeriană cu stabilizare pe 3 axe (tip drona);
j)Subscriptie acces online tutoriale programare realitate virtuala; k)Subscripție acces online
tutoriale prelucrare foto-video; l)Subscriptie acces online tutoriale grafică și animație 3D;
m)Abonament biblioteca obiecte 3D; n)salarii (manager de proiect; responsabil financiar;
responsabil partener);
-CR 3 aferenta CP1: 135.906,00 lei: a)achiziționare echipamente hardware și
dispozitive aferente; b)achizitionare software;
-CR 4: 255.810,00 lei: a)salarii (designer 3D; programator - lider tehnic; designer
instructional; responsabil QA; designer instructional - lider tehnic; consultant stiintific
elemente industriale; coordonator tehnico-stiintific; programator – proiectant elemente
industriale; psiholog – partener; responsabil tehnic partener; manager de proiect;
responsabil financiar; responsabil partener);
elemente industriale; coordonator tehnico stiintific; programator – proiectant elemente
industriale; designer; programator; achizitie cercetare de piata; manager de proiect;
responsabil financiar; responsabil tehnic partener; programator; consultant stiintific;
tester;) ;
-CR 6 aferentă CP2: 181.025,00 lei: a)salarii (designer 3D; programator - lider tehnic;
designer instructional; responsabil QA; programator proiectant elemente industriale;
coordonator tehnico stiintific; consultant stiintific elemente industriale; designer
instructional - lider tehnic; designer; programator; designer instructional - lider tehnic;
manager de proiect; responsabil financiar; responsabil partener; responsabil tehnic
partener; consultant stiintific; tester);
elemente industriale; coordonator tehnico stiintific; programator – proiectant elemente
industriale; designer; programator; designer instructional - lider tehnic; manager de
proiect; responsabil financiar; responsabil tehnic partener; programator; consultant
stiintific;);
-CR 8 aferentă CP3: 501.021,75 lei: a)salarii (contribuții echipa implementare -
Bugetul de stat și BASFS; contribuții echipa implementare - contribuția asiguratorie pentru
muncă; designer 3D; programator - lider tehnic; designer instrucțional; responsabil QA;
programator proiectant elemente industriale; coordonator tehnico științific; consultant
științific elemente industriale; designer; programator; designer instrucțional - lider tehnic;
manager de proiect; responsabil financiar; responsabil partener; consultant științific; );
- CR 9 aferentă CP4: 328.398,75 lei: a)salarii (contribuții echipa implementare -
Bugetul de stat și BASFS; contribuții echipa implementare - contribuția asiguratorie pentru
muncă; designer 3D; programator - lider tehnic; designer instrucțional; responsabil QA;
programator proiectant elemente industriale; coordonator tehnico științific; consultant
științific elemente industriale; designer; programator; designer instrucțional - lider tehnic;
manager de proiect; responsabil financiar; responsabil partener;);
182
-CR 10 aferentă CP5: 158.110,00 lei: a)salarii (contribuții echipa implementare -
Bugetul de stat și BASFS; contribuții echipa de implementare - contribuția asiguratorie
pentru muncă; designer 3D; designer instrucțional; responsabil QA; programator
proiectant elemente industriale; coordonator tehnico științific; consultant științific elemente
industriale; programator; designer; designer instrucțional - lider tehnic; programator - lider
tehnic; programator - lider tehnic; tester; manager de proiect; responsabil financiar;
responsabil partener;);
-CR 11 Finală:95.287,22 lei; s-au efectuat următoarele cheltuieli: a)salarii
(contribuții echipa implementare - Bugetul de stat și BASFS; contribuții echipa de
implementare - contribuția asiguratorie pentru muncă; designer 3D; responsabil QA;tester;
designer; programator; programator; designer instrucțional - lider tehnic; responsabil
partener;);b) Achizitie anunt privind finalizarea proiectului; c) Achizitie servicii promovare;
d) Achizitie servicii auditare financiara; e) Achizitie servicii auditare tehnica.
Categoriile de cheltuieli prezentate mai sus sunt susținute de documente justificative

corespunzătoare (dosare de achiziții, contracte, facturi, ordine de plată, extrase de cont, ordine de
deplasare și documente justificative de cheltuieli pentru deplasare și cazare, diurne acordate
personalului implicat, procese verbale de recepție a bunurilor și serviciilor, NRCD-uri, bonuri de
consum, fișe mijloace fixe, procese verbale de punere în funcțiune contracte de muncă, acte
adiționale la contracte de muncă, ștate de salarii, fișe de pontaj, rapoarte de activitate, registre
jurnal cu înregistrările operațiunilor din proiect în contabilitate, balanțe lunare de verificare cu
situațiile contabile distincte din proiect, etc.).
2.4.Verificarea cheltuielilor
2.4.1.Eligibilitatea cheltuielilor – condiții generale
Au fost verificate toate cheltuielile pe capitole și linii de buget și totalul cheltuielilor

solicitate în cele 11 cereri de rambursare precizate în primul paragraf al raportului
(1)CR1/29.11.2017; 2)CR2/28.12.2017; 3)CR3 aferenta CP1/21.02.2018; 4)CR4/10.05.2018;
5)CR5/10.08.2018; 6)CR6 aferentă CP2/06.10.2018; 7)CR7/21.12.2018; 8)CR8 aferentă
CP3/06.05.2019; 9)CR9 aferentă CP4/16.08.2019; 10)CR10 aferentă CP5/29.11.2019;
11)CR11 Finală/10.12.2019), în suma totală de 3.583.985,72 lei, care reprezintă cheltuieli
eligibile (nerambursabile și contribuție proprie).
Aceste cheltuieli sunt conforme cu principiile managementului financiar riguros, sunt
identificabile, sunt necesare, verificabile și susținute de acte și documente justificative originale
corespunzatoare. Documentele originale pe baza cărora se înregistrează în contabilitatea
beneficiarului cheltuielile efectuate în cadrul proiectului au menționat codul proiectului și
mențiunea “Proiect finanțat din POC”.
Beneficiarul, prin intermediul liderului a depus o declarație pe proprie răspundere că
documentele depuse sunt conforme cu originalele, iar ceilalți parteneri au aplicat menţiunea
«Conform cu originalul» pe copiile documentelor suport/justificative care însoţesc Cererile de
rambursare 1-11. Pentru operațiunile specifice proiectului a utilizat conturi analitice distincte. La
constituirea analiticului s-a utilizat pe lângă simbolurile obligatorii conform Normelor privind
organizarea contabilitatii în funcție de tipul beneficiarului și partenerului de cluster, și codul SMIS
183
al proiectului. Pentru furnizorii de proiect, datorita cerințelor impuse programului informatic de
rigorile raportării fiscale, codul SMIS al proiectului este scris în descrierea letrica a contului
analitic sau a operațiunii contabile.
În legatură cu acest aspect s-a purat corespondența cu consultantul programului informatic
pentru adoptarea unei soluții cât mai apropriată de cerințele proiectului. Considerăm că
operațiunile proiectului înregistrate în contabilitate sunt ușor de identificat și verificat.
Cheltuielile sunt în conformitate cu propunerile tehnice și financiare ofertate (se verifică
prețurile unitare și cantitățile decontate).
Cheltuielile sunt justificate prin dosare de achiziții, contracte, facturi, ordine de plată,
extrase de cont, ordine de deplasare și documente justificative de cheltuieli pentru deplasare și
cazare, diurne acordate personalului implicat, procese verbale de recepție a bunurilor și serviciilor,
NRCD-uri, bonuri de consum, fișe mijloace fixe, procese verbale de punere în funcțiune contracte
de muncă, ștate de salarii, fișe de pontaj, registre jurnal cu înregistrările operațiunilor din proiect
în contabilitate, balanțe lunare de verificare cu situațiile contabile distincte din proiect.
Cheltuielile efectuale sunt necesare pentru realizarea proiectului, sunt prevăzute în
contractul încheiat cu Beneficiarul și sunt conforme cu principiile unui management financiar
riguros, respectiv utilizarea eficientă a fondurilor şi un raport optim cost/beneficiu (respectă
rezonabilitatea preturilor conform prevederilor OUG 66/2011).
Beneficiarul și partenerul de cluster au înregistrat in contabilitatea proprie cheltuielile
efectuate pe baza documentelor justificative, sunt verificabile, putând fi dovedite prin documente
originale și pot fi identificabile în balanța beneficiarului (liderul și partenerii).
În cazul tuturor cheltuielilor efectuate Beneficiarul și cei 6 parteneri în proiect au respectat
prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a
fondurilor europene pentru perioada de programare 2014-2020, ca și alte acte normative incidente,
ghiduri, manuale și instrucțiuni emise de AMPOC.
2.4.2.Exactitate şi înregistrarea
Toate cheltuielile efectuate în cadrul proiectului de Beneficiarul ZZZZZZZZZ SRL și

partenerul SC XXXXXXXXXX SRL în cadrul clusterului XXXXX Iași și raportate prin cele 11
cereri de rambursare precizate în primul paragraf al raportului (1)CR1/29.11.2017;
aferentă CP4/16.08.2019; 10)CR10 aferentă CP5/29.11.2019; 11)CR11 Finală/10.12.2019), au
la baza documente justificative, reflectând exactitatea și regularitatea operațiunilor contabile.
Documentele financiare au un caracter real si legal.
Cheltuielile au fost înregistrate cronologic în sistemul contabil al Beneficiarului și
partenerului de cluster în proiect sistematic în conturile analitice distincte ale proiectului.
Toate cheltuielile au fost corect încadrate pe capitole și subcapitole în cererile de
rambursare respectiv cererea de plată, respectând capitolele de buget și pe activități conform
prevederilor proiectului.
Aceste cheltuieli efectuate sunt conforme cu bugetul proiectului și sunt susținute prin
documente justificative corespunzatoare.
184
2.4.3.Realitatea cheltuielilor
Auditorul a verificat realitatea cheltuielilor pentru tranzacțiile sau acțiunile efectuate prin
examinarea dovezilor serviciilor prestate în context cu obiectivele proiectului pe perioada celor 11
cereri de rambursare precizate în primul paragraf al raportului (1)CR1/29.11.2017;
aferentă CP4/16.08.2019; 10)CR10 aferentă CP5/29.11.2019; 11)CR11 Finală/10.12.2019).
În urma verificării am constatat următoarele:
-pentru o tranzacție sau acțiune au fost realizate conform contractului și au fost asumate de către
beneficiar;
-costul pentru o tranzacție sau acțiune selectată a fost realizat de Beneficiarul ZZZZZZZZZ SRL
și partenerul SC XXXXXXXXXXX SRL în cadrul clusterului XXXXXX Iași, pe perioada de
implementare a proiectului;
-cheltuiala pentru o tranzacție sau actiune selectată a fost clasificată corespunzator în cererile de
rambursare;
-cheltuielile pentru o tranzactie sau acțiune selectată sunt susținute de documente justificative;
-cheltuielile pentru o tranzacţie sau acţiune au fost înregistrate corespunzător în sistemul contabil
al Beneficiarulului ZZZZZZZ SRL și partenerul SC XXXXXXXXX SRL în cadrul clusterului
XXXXXXXX Iași, în conformitate cu standardele contabile din România și cu contabilitatea de
gestiune a acestora.
Cheltuielile prezentate de Beneficiarul ZZZZZZZZZ SRL și partenerul SC XXXXXXXXX SRL
în cadrul clusterului XXXXXXXXX Iași în Cererile de rambursare si cererile de plata sunt în
interesul proiectului, reale şi exacte.
2.4.4.Verificarea achizițiilor publice
În ceea ce priveste achiziţiile publice, pe perioada implementării proiectului, auditorul a

verificat:
-daca atribuirea contractelor de furnizare/servicii, s-a realizat în conformitate cu
prevederile OMFE nr. 1284/2016 privind aprobarea procedurii competitive aplicabile
solicitanților/beneficiarilor privați pentru atribuirea contractelor de furnizare, servicii sau lucrări
finanțate din fonduri europene și ale OMFE nr. 6712/890/2017 privind achizițiile în cadrul
proiectului implementat de Beneficiarul ZZZZZZZZZ SRL și partenerul SC XXXXXXXXXXX
SRL în cadrul clusterului XXXXXXXX Iași ;
-daca atribuirea contractelor de achiziţii necesare implementării proiectului s-a realizat cu
respectarea următoarele principii: 1)nediscriminarea; 2)tratamentul egal; 3)recunoaşterea
reciprocă; 4)transparență; 5)proporționalitatea; 6)eficiența utilizării fondurilor publice;
7)asumarea răspunderii.
La analiza conformităţii achiziţiilor publice desfăşurate de Beneficiarul ZZZZZZZ SRL cu
prevederile OMFE 1284/2016 privind aprobarea procedurii competitive aplicabile
185
proiectelor implementate în parteneriat am avut în vedere următoarele etape și operaţiuni în funcţie
de procedura de achiziţie publică derulată de Beneficiar: 1)Întocmirea programului achiziţiilor
proiectului; 2)Elaborarea documentaţiei de atribuire; 3)Derularea procedurii de atribuire;
4)Atribuirea contractelor de achiziţie publică; 5)Încheierea dosarelor de achiziţie publica;
5)Derularea contractelor; 6)Finalizarea contractelor.
În urma verificării am constatat următoarele:
-s-au efectuat achiziții pentru următoarele bunuri și servicii: 1)Dispozitiv portabil pentru Realitate
vituală tip Head Mounted Display – tip1 – 4 buc (procedura competitivă); 2)Dispozitiv portabil
pentru Realitate vituală tip Head Mounted Display – tip 2 - 3 buc (procedura competitivă);
3)Consolă Jocuri cu dispozitiv tip Kinect și accesorii – 2 buc (procedura competitivă); 4)Televizor
Smart LED Ultra HD 3D, min 139cm 186tutorial – 2 buc. (procedura competitivă); 5)Dispozitiv
portabil pentru Realitate Augmentată tip Hololens – 3 buc. (procedura competitivă); 6)Statia
grafica modelare şi animaţie 3D - 1 buc. (procedura competitivă); 7)Dispozitiv de control prin
tutori pentru VR – 5 buc. (procedura competitivă); 8)Laptop (Mobile workstation) – 3 buc.
(procedura competitivă); 9)Dispozitiv de scanare 3D a obiectelor, tip HP Sprot – 1 buc. (procedura
competitivă); 10)Monitor 3D stereoscopic – 1 buc. (procedura competitivă); 11)Platformă de
filmare și fotografie aeriană cu stabilizare pe 3 axe (tip 186utor) - 1 buc. (procedura competitivă);
12)Cameră foto pentru fotografierea imaginilor panoramate, tip GoPro 4 Hero 4 și stativ de
prindere 186utorial186ve186 pentru panoramare, tip GigaPan-EPIC-Pro – 1 buc. (procedura
competitivă); 13)Software specializat pentru modelare, vizualizare și animație 3D – 1 buc.
(procedura competitivă); 14)Suită de software specialitată în creare și editare grafică vectorială și
raster, montaj și animație video – 1 buc. (procedura competitivă); 15)Software de procesare
fotometrică a imaginilor digitale și generare 3D a coordonatelor în spațiu – 1 buc. (procedura
competitivă); 16)Platformă software pentru generarea conținutului 3D 186utorial186ve – 3 buc.
(procedura competitivă); 17)Realizare pagina web www.edu-vr.ro (achiziție directă);
18)Cercetare de piață (achiziție directă); 19)Anunț lansare proiect (achiziție directă); 20)Anunț
finalizare proiect (achiziție directă); 21)Panou informare (achiziție directă); 22)Etichete
autocolante – 27 buc. (achiziție directă); 23)Servicii promovare aplicație (achiziție directă);
24)Subscriptie acces online tutorial programare realitate virtuala (achiziție directă); 25)Subscripție 1
acces online tutorial prelucrare foto-video (achiziție directă); 26)Subscriptie acces online tutorial *
grafică și animație 3D (achiziție directă); 27)Abonament biblioteca obiecte 3D (achiziție directă);
28)Audit financiar (achiziție directă); 29)Audit tehnic (achiziție directă).
Nu s-au efectuat proceduri de achizitii pentru:
Participare conferință 1; Participare conferință 2; Publicare articol 1; Publicare articol 2; Publicare
articol 3, dar au fost realizate pe cheltuiala beneficiarului.
În efectuarea auditului achizițiilor publice am avut în vedere parcurgerea

următoarelor etape şi operaţiuni, în funcţie de procedura de achiziţie publică derulată de
Beneficiar, enumerate în tabelul de mai jos:
Nr. Etapa Operaţiunea

crt
186
1 Întocmirea - identificarea necesităţii conform cererii de finanţare aprobate
programului - estimarea valorii;
achizițiilor - punerea în corespondenţă cu CPV ICPC;
publice - ierarhizarea;
PAP la nivel de - alegerea procedurii;
proiect - elaborarea calendarului;
- definitivarea şi aprobarea programului;
- dacă se impune, elaborarea şi
transmiterea anunțului de intenție;
2 Elaborarea - stabilirea specificaţiilor tehnice;
documentației - stabilirea cerințelor minime de calificare, dacă este cazul, a criteriilor de
de atribuire selectare;
- stabilirea criteriului de atribuire;
- dacă este cazul, solicitarea garanţiei de participare;
- completarea Fisei de date a achiziţiei;
- stabilirea formularelor şi modelelor nestandardizate;
- anunţ către Ministerul Finanţelor Publice- ANAP- SICAP privind verificarea
procedurală;
- definitivarea documentației de atribuire;
3 Chemarea la - publicarea anunţului de participare;
competiţie - punerea la dispoziţie a documentaţiei de atribuire;
- răspuns la solicitările de clarificări;
- reguli de participare şi de evitare a conflictului de interese;
4 Derularea - dacă este cazul, primirea candidaturii şi selectarea candidaţilor, dacă este
procedurii de cazul, derularea rundelor de
atribuire discuţii;
- termen pentru elaborarea ofertelor;
- primirea ofertelor;
- deschiderea ofertelor;
187
- examinarea şi evaluarea ofertelor;
- stabilirea ofertei câştigătoare;
- anularea procedurii, dacă este cazul;
5 Atribuirea - notificare rezultat;
contractului - perioada de așteptare;
- daca este cazul soluționarea contestațiilor;
- semnarea contractului sau încheierea acordului cadru;
- transmiterea spre publicare a unui anunţ
6 Încheierea -definitivarea dosarului de atribuire;
dosarului de
achiziţie
7 Derularea -dacă este cazul, constituirea garanţiei de
contractului sau bună execuţie;
acordului cadru -intrarea în efectivitate;
- îndeplinirea obligaţiilor asumate şi recepţiile
partiale;
-contracte subsecvente, după caz.
8 Finalizarea - recepţia finală;
contractului - dacă este cazul, eliberarea garanţiei de bună executie.
-atribuirea contractelor de servicii/lucrări, s-a realizat in conformitate cu prevederile
OMFE 1284/2016 privind aprobarea procedurii competitive aplicabile solicitanților/beneficiarilor
privați pentru atribuirea contractelor de furnizare, servicii sau lucrări finanțate din fonduri
europene și ale OMFE nr. 6712/890/2017 privind achizițiile în cadrul proiectului implementat de
Beneficiarul ZZZZZZZZZ SRL și partenerul SC XXXXXXXXXX SRL în cadrul clusterului
XXXXXXXXXX Iași; atribuirea contractelor de achiziţii necesare implementării proiectului s-a
realizat cu respectarea următoarele principii: nediscriminarea, tratamentul egal, recunoaşterea
reciprocă, transparență, proportionalitatea, eficienta utilizării fondurilor publice, asumarea
răspunderii;
-în funcţie de procedura de achiziţie publica derulata, beneficiarul a respectat etapele
necesare a se derula conform legislaţiei aplicabile în domeniul achiziţiilor publice;
-Nu am identificat cazuri de neconformitate cu procedurile de achiziţii specificate în legislația
națională menționată mai sus, respectiv nu se impun corecţii financiare conform HG nr 519/2014
privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/ corecţiilor financiare aplicabile pentru
abaterile prevăzute în anexa la OUG nr. 66/2011.
188
Beneficiarul a respectat în toate achizițiile efectuate pe durata implementării proiectului
prevederile OMFE 1284/2016 privind aprobarea procedurii competitive aplicabile
proiectelor implementate în parteneriat prin aprobarea Procedurii competitive aplicabile
solicitanţilor/beneficiarilor privaţi pentru atribuirea contractelor de furnizare, servicii sau lucrări
finanţate din fonduri europene.
2.4.5.Costuri indirecte
În bugetul Proiectului nu au fost prevăzute și nu au fost efectuate cheltuieli indirecte. Raportul de

audit a fost întocmit cu respectarea termenilor de referinţă și în conformitate cu Standardele
Internaționale ale Serviciilor Conexe (ISRS) 4400.
Auditor Financiar XXXXXXXXXXXX
189
8.Metodologia de întocmire a documentelor și de contabilizare a operațiunilor
derulate de către beneficiarilor de proiecte cu finanțare europeană pentru
evitarea neregulilor și fraudelor financiar-contabile în astfel de proiecte ce se
derulează în perioada 2014-2020
8.1.Principalele documente care stau la baza contabilizării operațiunilor în proiecte

cu finanțare europeană de către beneficiari, formatul, circuitul, autorizarea,
inventarierea, arhivarea și raportarea lor către autoritățile care asigură
managementul acestor proiecte
Întocmirea/completarea documentelor primare financiar-contabile

Întocmirea documentelor contabile primare netipizate
Tipurile de documente primare sunt:

a)După numărul operaţiilor consemnate:
-documente primare(singulare), în care se consemnează, pentru prima dată, o singură operaţie
economico-financiară efectuată; chitanţa, bonul de consum etc.;
-documente centralizatoare(cumulative), în care se consemnează mai multe operaţii economico-
financiare similare: centralizatorul bonurilor de consum, recapitulaţia mărfurilor intrate, recapitulaţia
mărfurilor ieşite etc.; documentele centralizatoare însumează mai multe documente primare.
b)După modul de întocmire:
-originale: primul exemplar;
-copii: celelalte exemplare obţinute la indigo sau xerox;
-duplicate: copii conforme cu originalul, care au calitatea de original, dar numai în lipsa originalului; se
eliberează de emitent când originalul este pierdut sau distrus.
c)După natura operaţiilor la care se referă:
-documente de dispoziţie, prin care se dispune sau se aprobă executarea unei operaţii economico-
financiare: comanda dată de client furnizorului, ordinul de plată dat băncii de o întreprindere pentru
achitarea unei sume din disponibilul propriu etc.;
190
-documente de execuţie, prin care se confirmă executarea unei operaţii economico- financiare: factura
(în care se consemnează vânzarea de produse, de lucrări executate sau de servicii prestate), chitanţa (în
care se consemnează încasarea unei sume de bani), chitanţa fiscală etc.;
-documente combinate(mixte) care conţin atât dispoziţia de executare, cât şi confirmarea executării
operaţiei: bonuri de consum (prin care se dispune magazinului să elibereze materiale şi, concomitent,
delegatul secţiei primitoare confirmă recepţia lor), dispoziţia de livrare, aviz de expediere etc.;
Registrele contabile se întocmesc în cadrul serviciului de contabilitate, în vederea înregistrării
operaţiilor economico-financiare:Registrul-jurnal, Registrul-inventar, Registrul Cartea mare.
d)După locul de întocmire:
-Documente interne, cele întocmite în cadrul unităţii şi care circulă fie în interiorul ei (bonul de consum,
statul de salarii etc.), fie în afara ei (factura pentru produse livrate, cecul de numerar etc.);
-Documente externe, cele întocmite în alte unităţi şi intrate în întreprindere; comanda primită de la client,
factura pentru materiale aprovizionate, extrasul de cont primit de la bancă etc.;
e)După regimul de tipărire şi utilizare:
-documente cu regim special, cele tipărite, completate, utilizate, păstrate şi arhivate pe bază de dispoziţii
legale, speciale; sunt înseriate şi numerotate, au imprimată menţiunea cu regim special şi se ţin în
evidenţă şi se justifică ca formulare atât cele utilizate, cât şi cele neutilizate.
-documente fără regim special, cele care nu necesită o evidenţă aparte, ci se întocmesc respectându-se
normele generale de întocmire şi circulaţie a documentelor, de exemplu, fişa mijlocului fix, fişa de
magazie, jurnalul pentru cumpărături, jurnalul pentru vânzări etc.
Întocmirea documentelor are loc în conformitate cu normele metodologice privind contabilitatea
unităţilor economice, elaborate de Ministerul Finanţelor Publice, iar circuitul lor este stabilit pe bază de
indicaţii de utilizare a formularelor tipizate, date de acelaşi minister.
Completarea documentelor contabile primare

Conţinutul documentelor primare
Documentele justificative cuprind, de regulă, urmatoarele elemnte principale:

a)denumirea documentului;
b)denumirea şi sediul unităţii care întocmeşte documentul;
c)numărul şi data întocmirii documentului;
d)menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunilor patrimoniale, când este cazul;
e)conţinutul operaţiunii patrimoniale şi, dacă este cazul, temeiul legal al efectuării acesteia;
f)datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii efectuate;
g)numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care le-au intocmit, vizat şi aprobat;
h)alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor efectuate.
Dobandesc calitatea de document justificativ înscrisurile:
-în care se consemnează, în momentul efectuarii, o operatie patrimoniala si care sta la baza
inregistrarii in contabilitate;
-care furnizeaza toate informatiile prevazute in normele legale in vigoare;
191
-provenite din relatiile de cumparare a unor bunuri de la persoane, care pot fi inregistrate in
contabilitate numai in cazurile in care se face dovada intrarii in gestiune a bunurilor respective;
-care se refera la cheltuieli pentru prestări de servicii efectuate de persoane fizice. Pentru a fi
înregistrate în contabilitate, aceste documente trebuie să aibă la bază contracte sau convenţii
întocmite în acest scop.
Criterii de completare a datelor în documente
Înscrierea datelor în documente se face cu cerneală, cu pastă de pix, cu maşina de scris sau
cu ajutorul tehnicii de calcul. Nu sunt admise ştersături sau alte asemenea procedee, nici lăsarea
de spaţii libere între operaţiile înscrise în acestea. Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a
textului sau a cifrei greşite, pentru ca acestea să fie citite, iar deasupra lor se scrie textul sau cifra
corectă. Corectarea se face în toate exemplarele documentului justificativ, menţionându-se şi data
efectuarii operaţiei.
În cazul documentelor justificative la care nu se admit corecturi, cum sunt cele pe baza cărora
se primeşte, se eliberează sau se justifică numerarul sau al altor documente pentru care normele de
utilizare prevăd asemenea restricţii, documentul greşit se anulează şi rămane în carnetul respectiv,
cu excepţia ordinului de deplasare(delegaţie), pe baza căruia se primeşte sau se restituie diferenţa
între cheltuielile efective de deplasare şi avansul acordat.
La corectarea documentului justificativ în care se consemnează operaţii de predare – primire
a valorilor materiale şi a mijloacelor fixe, este necesară confirmarea, prin semnatura, atât
predatorului, cât şi a primitorului.
În cazul completării documentelor cu ajutorul tehnicii de calcul, corecturile sunt admise
numai înainte de prelucrarea acestora, menţinându-se data rectificării şi semnătura celui care a
facut modificarea. Documentele înscrise în listele de erori, anulări sau completări, pe temeiul
cărora se fac modificări în fişiere sau în baza de date a unităţii, trebuie să fie semnate de persoanele
împuternicite de unitatea beneficiară. Numele şi prenumele acestor persoane se comunică
unităţilor de informatică prelucratoare.
Asigurarea circulaţiei raţionale şi unitare a actelor justificative se face de către contabilul şef, care
întocmeşte graficul circulaţiei. Graficul trebuie să asigure o rezolvare exactă a operaţiilor consemnate în
documente şi o circulţie operativă a acestora pentru evitarea staţionării nejustificate la unele servicii.
Documentele se întocmesc într-un anumit număr de exemplare, care urmează un anumit circuit, până la
arhivarea lor.
Tipizarea documentelor înseamnă crearea de formulare tip pentru operaţii economico-financiare
asemănătoare. Adică, o anumită operaţie nu se poate consemna decât într-un formular care are o formă,
o structură, un circuit şi un mod de completare stabilite cu precizie prin dispoziţii legale. De exemplu,
pentru încasările de numerar efectuate de orice unitate se utilizeză o chitanţă tip. Avantajele tipizării
sunt:
-facilitează întocmirea, verificarea şi înregistrarea documentelor;
-asigură o formă, structură şi circuit raţionale;
-permite mecanizarea lucrărilor de întocmire şi de prelucrare a documentelor.
Verificarea modului de întocmire/completare a documentelor
192
Verificarea documentelor comportă forma, calculele şi fondul operaţiei consemnate în document.
Verificarea documentelor în vederea respectării criteriilor de completare poate fi:
-Verificarea formei – constă în a cerceta dacă s-a utilizat formularul corespunzător operaţiei consemnate,
dacă au fost întocmite toate exemplarele, dacă s-au completat toate rubricile, dacă conţine semnăturile
participanţilor la întocmire etc.
-Verificarea calculelor – constă în a constata dacă nu cumva s-au strecurat erori la scrierea sumelor şi la
efectuarea calculelor.
-Verificarea fondului – se referă la realitatea, necesitatea, oportunitatea şi legalitatea operaţiei, adică
operaţia trebuie să existe în realitate, să fie utilă unităţii, să aibă loc la momentul potrivit şi să fie efectuată
cu respectarea dispoziţiilor legale.
-Verificarea de fond – o face contabilul şef, cu prilejul aplicării vizei de control financiar preventiv şi
conducătorul unităţii, cu prilejul aprobării documentului.
Verificarea documentelor este o problemă de mare răspundere a lucrătorilor în domeniul financiar-
contabil, întrucât informaţiile conţinute în aceste documente stau la bază prelucrării în contabilitate,
întocmirii rapoartelor financiare şi transmiterii de raportări fiscale şi financiare către ţerţe persoane şi
organe de control.
Corectarea documentelor
Corectarea o poate face numai emitentul, care certifică operaţiunea, datând-o şi semnând. Dacă
eroarea s-a constatat după ce documentul a fost vizat pentru control financiar preventiv, corectura se va
face aşa cum s-a arătat la început şi se va prezenta din nou contabilului şef pentru viză. Documentele prin
care se consemnează operaţii băneşti şi care conţin erori nu se pot corecta, ci se anulează, emiţându-se
în locul lor altele corect întocmite (de exemplu: chitanţe, cecuri etc.), exemplarele anulate păstrându-se
în carnetele respective.
Corectarea documentelor are loc în momentul în care eroarea a fost constatată şi poartă semnătura
persoanei care a efectuat corectura respectivă.
Gestiunea și arhivarea documentelor
Definirea documentelor contabile
Datele şi informaţiile proprii circuitului economic al patrimoniului sunt consemnate în cadrul

documentelor contabile. Prin intermediul acestor documente se exprimă în scris şi se organizează
material procesele de culegere, prelucrare, stocare şi transmitere a datelor. Formu-larele folosite ca
document contabil pot fi tipizate şi netipizate.
Formularele tipizate sunt suporturi tehnice de informaţii în care conţinutul, forma şi
formatul sunt prestabilite şi imprimate.
193
•Conţinutul formularelor este definit de informaţiile consemnate în ele. Aceste informaţii
sunt grupate în două categorii: fixe şi variabile. Informaţiile fixe au un caracter repetitiv de la un
formular la altul şi sunt, de regulă, tipărite. Informaţiile variabile sunt specifice condiţiilor concrete
în care se produc operaţiile economice şi financiare.
•Structura formularului se caracterizează prin gruparea şi aşezarea informaţiilor fixe,
precum şi a spaţiilor pentru informaţiile variabile care urmează să se completeze de utilizatori. În
aceste condiţii, formularul poate avea fie formă tabelară (exemplu: statele de salarii), fie formă de
grupare pe zone (exemplu: factura) etc.
•Formatul formularului exprimă mărimea suportului de hârtie sau carton, folosindu-se în
acest scop dimensiuni standardizate.
Formularele netipizate sunt suporturi de informaţii în care conţinutul, forma şi formatul nu
sunt prestabilite şi imprimate, iar folosirea lor este la latitudinea întreprinderii.
În raport cu modul de întocmire şi cu rolul lor în cadrul sistemului informaţional,
documentele contabile pot fi: documente justificative, registre contabile şi documente de sinteză
şi raportare.
Documentele justificative
Operaţiile economice şi financiare se consemnează, în momentul efectuării, în documente,

numite documente justificative. Legea contabilităţii nr. 82/1991 prevede: „Orice operaţie
patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza
înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ”.
Conţinutul documentelor justificative este dat de existenţa următoarelor elemente
principale:
▪ denumirea documentului;
▪ numărul şi data documentului;
▪ denumirea şi sediul întreprinderii, al serviciului sau al sec-torului, după caz, care a întocmit
documentul;
▪ menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiei, dacă este cazul;
▪ conţinutul operaţiei economice sau financiare;
▪ temeiul legal al efectuării operaţiei (acolo unde este cazul);
▪ datele cantitative şi/sau valorile aferente operaţiei economice şi financiare efectuate;
▪ semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operaţiei, ale celor care avizează şi ale
celor în drept să aprobe operaţia respectivă, precum şi alte elemente menite să asigure consemnarea
completă a operaţiilor în documentele justificative.
De regulă, documentele justificative se întocmesc la locul de muncă în cadrul căruia se
produce operaţia economică sau financiară respectivă.
Documentele contabile se pot clasifica după mai multe criterii, astfel:
a)După rolul lor:
- documente primare
- documente cumulative (centralizatoare)
- registre contabile.
b)După modul de circulaţie:
- documente cu format tip prestabilit;
194
- documente cu format liber.
c)După aria de utilizare:
- documente comune pe economie;
- documente specifice unor anumite domenii de activitate.
d)După regimul de circulaţie:
- documente cu regim special;
- documente cu regim normal.
Un rol important îl au documentele cu regim special pentru că acestea prezintă o serie de
particularităţi de circulaţie:
- se obţin numai dintr-o sursă autorizată să le distribuie, care aplică sistemul naţional unic de
numerotare şi înseriere, sub directa supraveghere a R.A. Imprimeria Naţională;
- obligaţia păstrării documentelor într-o gestiune distinctă şi obligaţia de a întocmi fişe de
magazie pentru documente cu regim special pentru fiecare tip de document;
- obligaţia de a declara nule documentele cu regim special distruse sau pierdute şi de a publica
seriile în Monitorul Oficial, partea a III-a;
Din cauza amplificării fenomenului de trafic cu documente false, Ministerul Finanţelor
emite la anumite intervale de timp acte normative cuprinzând seriile documentelor declarate
nule.
e)După destinaţie:
1)documente de evidenţă a mijloacelor fixe : construcţiile, maşinile, utilajele, mijloacele de
transport se înscriu în evidenţă în baza facturilor, avizelor de însoţire a mărfii, avizelor de expediţie
şi procesul verbal de recepţiefinală, iar pe tot parcursul funcţionării în unitate se întocmeşte fişa
mijlocului fix în care găsim date privind denumirea, valoarea de inventar, reparaţii efectuate.
Toate mijloacele fixe se regăsesc înscrise în registrul numerelor de inventar.
Recepţia mijloacelor fixe se face în baza documentelor emise de furnizori, iar cumpărătorul
întocmeşte nota de intrare în gestiune.
2)documente de evidenţă a valorilor materiale (active circulante) – operaţiunile de aprovizionare
cu materiale, obiecte de inventar, piese de schimb solicită întocmirea a 2 documente care nu stau
la baza înregistrării în contabilitate şi anume comanda şi contractul economic.
3)documente de evidenţă operativă a muncii şi a salariilor:
- Foaia colectivă de prezenţă (pontaj) în care se consemnează timpul efectiv lucrat, absenţele sau
alte menţiuni privind personalul (învoiri, absenţe motivate, etc.);
-Rapoartele de lucru – stau la baza calculării drepturilor cuvenite personalului sub formă de salarii;
- Lista de avans chenzinal – folosită pentru plata chenzinei a I-a;
- Statul de plată – utilizat la plata chenzinei a II-a.
4)documente privind evidenţa mărfurilor
-În cazul intrărilor de mărfuri se utilizează Factura fiscală emisă de furnizor pentru care la recepţia
în societate se întocmeşte Nota de intrare-recepţie şi constatare de diferenţe;
-În cazul vânzărilor de mărfuri pentru care încasările se efectuează în numerar se întocmeşte
Monetarul şi Raportul de gestiune;
-În cazul vânzărilor de mărfuri cu plata ulterioară se întocmeşte Factura fiscală.
5)documente privind evidenţa mijloacelor băneşti şi a operaţiunilor de decontare
195
-În relaţia SC – bancă, încasările şi plăţile în numerar se efectuează în baza Cecului de numerar
pentru încasări, iar pentru depunerea numerarului din casieria unităţii în contul bancar se utilizează
Foaia de vărsământ. Ambele documente au regim special şi se eliberează de unităţile bancare;
-În cadrul societăților comerciale, încasările şi plăţile în numerar se efectuează prin casieria
unităţii. Atât pentru încasări cât şi pentru plăţi, compartimentul financiar-contabil emite Dispoziţia
de plată / de încasare către casierie;
-Dispoziţia de încasare către casierie se semnează de compartimentul financiar-contabil şi se
vizează de conducătorul acestui compartiment, iar în baza acestei dispoziţii casierul unităţii emite
o CHITANŢĂ dacă suma de bani reprezintă un debit al persoanei în cauză înregistrat în evidenţa
societăţii comerciale;
-Dispoziţia de plată către casierie se întocmeşte de compartimetul financiar-contabil şi este vizată
de conducătorul acestui compartiment, precum şi de conducătorul unităţii.
-Ordinul de deplasare sau delegaţia este documentul în baza căruia se justifică anumite sume de
bani cheltuite;
-Toate documentele privind operaţiuni de încasări şi plăţi în numerar se înscriu de casier în
Registrul de casă;
Plata sumelor, precum şi încasarea acestora, ca rezultat al relaţiilor de decontare dintre agenţii
economici şi bugetul de stat se fac în baza Ordinului de plată;
-Pentru toate operaţiunile care se deruleaza prin contul bancar, unitatea primeşte Extrasul de cont
în care sunt trecute încasările şi plăţile efectuate de societate prin contul deschis la bancă, document
care are anexat şi documentele în baza cărora s-au efectuat încasările şi plăţile.
Documentele care stau la baza inregistrarilor in contabilitate pot dobandi calitatea de
document justificativ numai in conditiile in care furnizeaza toate informatiile prevazute de normele
legale in vigoare.
Întocmirea, prelucrarea, contarea și înregistrarea in contabilitate a documentelor justificative
Întocmirea documentelor justificative se face pe formulare tipizate sau netipizate, după caz, iar
completarea se face manual sau automatizat.
După întocmire (completare), documentele justificative sunt supuse operaţiei de prelucrare.
Aceasta constă în sortarea documentelor pe operaţii, dacă este cazul, în precontabilizarea lor
prin mai multor documente justificative şi obţinerea de documente centralizatoare.
-Documentele sunt sortate în funcţie de tip şi conţinut, astfel încât să se asigure operativitatea
utilizării lor;
-Documentele se sortează în concordanţa cu normele referitoare la păstrarea documentelor;
-Sortarea documentelor se efectuează cu atenţie şi responsabilitate, în vederea prelucrării lor
eficiente.
Se procedează apoi la verificarea de formă, aritmetică şi de fond (pentru a se constata
legalitatea, realitatea, oportunitatea, necesitatea şi economicitatea operaţiilor consemnate în
documente), iar în final, înregistrarea în contabilitate a datelor înscrise în documentele
justificative.
În vederea inregistrarii in jurnale, fise si in celelalte documente contabile a
operatiunilor economico-financiare consemnate in documentele justificative, potrivit
196
formelor de inregistrare in contabilitate utilizate de unitati, se poate face contarea
documentelor justificative, indicandu-se simbolurile conturilor sintetice si analitice,
debitoare si creditoare, in conformitate cu planul de conturi general aplicabil.
Înregistrarile in contabilitatea sintetica si analitica se fac pe baza de documente
justificative, fie document cu document, fie pe baza unui centralizator in care sunt
inscrise mai multe documente justificative al caror continut se refera la operatiuni de
aceeasi natura si perioada.În cazul operatiunilor contabile pentru care nu se
intocmesc documente justificative, inregistrarile in contabilitate se fac pe baza de
note de contabilitate care au la baza note justificative sau note de calcul, dupa caz.
În cazul stornarilor, pe documentul initial se mentioneaza numarul si data notei
de contabilitate prin care s-a efectuat stornarea operatiunii, iar in nota de
contabilitate de stornare se mentioneaza documentul, data si numarul de ordine ale
operatiunii care face obiectul stornarii. Corectarea inregistrarilor facute in
contabilitate se face numai pe baza notelor de contabilitate intocmite in acest scop.
Înregistrarile in contabilitate se fac cronologic, prin respectarea succesiunii
documentelor dupa data de intocmire sau de intrare a acestora in unitate si
sistematic, in conturi sintetice si analitice, in conformitate cu regulile stabilite pentru
fiecare forma de inregistrare in contabilitate. Înregistrarile in contabilitate se pot face
manual sau utilizandu-se sistemele informatice de prelucrare automata a datelor.
Înregistrarea in contabilitate a operatiunilor economico-financiare se
efectueaza, de regula, lunar. Fac excepție, entitatile care in exercitiul financiar
precedent au inregistrat o cifra de afaceri sub echivalentul in lei al sumei de 35.000
euro care pot inregistra in contabilitate operatiunile economico-financiare la alte
perioade decat lunar, dar nu mai tarziu de data pentru care se intocmesc declaratiile
privind impozitul pe profit, respectiv data situatiilor financiare anuale sau a
raportarilor contabile stabilite potrivit legii. În acest caz, inregistrarea in contabilitate
se efectueaza pe baza documentelor justificative sau a unui centralizator in care sunt
inscrise mai multe documente justificative al caror continut se refera la operatiuni de
aceeasi natura si la aceeasi perioada, situatie in care documentele justificative se
197
anexeaza la acesta.În mod similar, inregistrarea in Registrul-jurnal si Cartea mare se
efectueaza pentru aceeasi perioada.
Registrele de contabilitate si formularele financiar-contabile pot fi adaptate in
functie de specificul si necesitatile fiecărei entități, cu conditia respectarii cotinutului
de informatii si a normelor de intocmire si utilizare a acestora. Acestea pot fi
pretiparite sau editate cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare automata a
datelor.
Numarul de exemplare al formularelor financiar-contabile poate fi diferit de cel
prevazut de legislația în vigoare, in conditiile in care procedurile proprii privind
organizarea si conducerea contabilitatii impun acest lucru.
În situatia in care activitatea de intocmire a documentelor justificative si
financiar-contabile este incredintata in baza unui contract de prestari de servicii unor
persoane fizice sau juridice, normele proprii interne de intocmire si utilizare a
formularelor respective se adapteaza in mod corespunzator, fiind obligatoriu sa se
prevada in contract clauze referitoare la intocmirea si utilizarea formularelor in aceste
conditii.
Se pot stabili norme proprii de intocmire si utilizare a formularelor financiar-
contabile, cu conditia ca acestea sa nu contravina reglementarilor legale in vigoare.
Neintocmirea, intocmirea eronata si/sau neutilizarea documentelor justificative si
financiar-contabile, conform prevederilor legale, se sanctioneaza potrivit dispozitiilor
legale.
Persoanele prevazute la art. 1 din Legea nr. 82/1991, republicata, vor asigura un
regim intern de numerotare a formularelor financiar-contabile, astfel:
– persoanele care raspund de organizarea si conducerea contabilitatii vor
desemna, prin decizie interna scrisa, o persoana sau mai multe, dupa caz, care
sa aiba atributii privind alocarea si gestionarea numerelor aferente;
– fiecare formular va avea un numar de ordine sau o serie, dupa caz, numar sau
serie ce trebuie sa fie secvential(a), stabilit(a) de societate. În alocarea
numerelor se va tine cont de structura organizatorica, respectiv gestiuni, puncte
de lucru, sucursale etc.;
198
– persoanele prevazute la art. 1 din Legea nr. 82/1991, republicata, vor emite
proceduri proprii de stabilire si/sau alocare de numere ori serii, dupa caz, prin
care se va mentiona, pentru fiecare exercitiu financiar, care este numarul sau
seria de la care se emite primul document.
Reconstituirea documentelor financiar-contabile pierdute, sustrase sau distruse
Pentru a putea fi inregistrate in contabilitate, operatiunile economico-financiare

trebuie sa fie justificate cu documente originale, intocmite sau reconstituite. Pentru
acele situatii in care prin alte reglementari speciale se prevede ca formularul original
trebuie sa fie pastrat la alta unitate, atunci la inregistrarea in contabilitate este
folosita copia documentului respectiv.
Orice persoana care constata pierderea, sustragerea sau distrugerea unor
documente justificative sau contabile are obligatia sa aduca la cunostinta, in scris, in
termen de 24 de ore de la constatare, conducatorului unitatii (administratorului
unitatii, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii
unitatii respective).
În termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicarii, conducatorul unitatii
trebuie sa incheie un proces-verbal, care sa cuprinda:
– datele de identificare a documentului disparut;
– numele si prenumele persoanei responsabile cu pastrarea documentului;
– data si imprejurarile in care s-a constatat lipsa documentului respectiv.
Procesul-verbal se semneaza de catre:
– conducatorul unitatii;
– conducatorul compartimentului financiar-contabil al unitatii sau persoana
imputernicita sa indeplineasca aceasta functie;
– persoana responsabila cu pastrarea documentului; si
– seful ierarhic al persoanei responsabile cu pastrarea documentului, dupa caz.
199
Cand disparitia documentelor se datoreaza insusi conducatorului unitatii,
masurile prevazute de prezentele norme metodologice se iau de catre ceilalti membri
ai consiliului de administratie, dupa caz.
În conditiile in care documentul pierdut a fost intocmit de catre unitate intr-un
singur exemplar, reconstituirea acestuia se face urmand aceleasi proceduri prin care
a fost intocmit documentul original, mentionandu-se in antetul documentului ca este
reconstituit, si sta la baza inregistrarilor in contabilitate.
Ori de cate ori pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor constituie
infractiune, se incunostinteaza imediat organele de urmarire penala.
Reconstituirea documentelor se face pe baza unui „dosar de reconstituire“,
intocmit separat pentru fiecare caz. Dosarul de reconstituire trebuie sa contina toate
lucrarile efectuate in legatura cu constatarea si reconstituirea documentului disparut,
si anume:
–sesizarea scrisa a persoanei care a constatat disparitia documentului;
–procesul-verbal de constatare a pierderii, sustragerii sau distrugerii;
–dovada sesizarii organelor de urmarire penala sau dovada sanctionarii
disciplinare a persoanei vinovate, dupa caz;
–dispozitia scrisa a conducatorului unitatii pentru reconstituirea documentului;
–o copie a documentului reconstituit.
În cazul in care documentul disparut a fost emis de alta unitate, reconstituirea
se va face de unitatea emitenta, prin realizarea unei copii de pe documentul existent
la unitatea emitenta. În acest caz, unitatea emitenta va trimite unitatii solicitante, in
termen de cel mult 10 zile de la primirea cererii, documentul reconstituit.
Documentele reconstituite vor purta in mod obligatoriu si vizibil mentiunea
„DUPLICAT“, cu specificarea numarului si datei dispozitiei pe baza careia s-a facut
reconstituirea.
Documentele reconstituite constituie baza legala pentru efectuarea
inregistrarilor in contabilitate.
Nu se pot reconstitui documentele de cheltuieli nenominale (bonuri, bilete de
calatorie nenominale etc.) pierdute, sustrase sau distruse inainte de a fi inregistrate
200
in contabilitate. În acest caz, vinovatii de pierderea, sustragerea sau distrugerea
documentelor suporta paguba adusa unitatii, salariatilor sau altor unitati, sumele
respective recuperandu-se potrivit prevederilor legale.
În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii exemplarului original al facturii,
emitentul trebuie sa emita un duplicat al facturii pierdute, sustrase sau distruse.
Duplicatul poate fi:
–o factura noua, care sa cuprinda aceleasi date ca si factura initiala, si pe care
sa se mentioneze ca este duplicat si ca inlocuieste factura initiala; sau
–o foto-copie a facturii initiale, pe care sa se aplice stampila societatii si sa se
mentioneze ca este duplicat si ca inlocuieste factura initiala.
Pentru pagubele generate de pierderea, sustragerea sau distrugerea
documentelor se stabilesc raspunderi materiale, care cuprind si eventualele cheltuieli
ocazionate de reconstituirea documentelor respective.
Gasirea ulterioara a documentelor originale, care au fost reconstituite, poate
constitui motiv de revizuire a sanctiunilor aplicate, in conditiile legii.În cazul gasirii
ulterioare a originalului, documentul reconstituit se anuleaza pe baza unui proces-
verbal, si se pastreaza impreuna cu procesul-verbal in dosarul de reconstituire.
Conducatorii unitatilor vor lua masuri pentru asigurarea inregistrarii si evidentei
curente a tuturor lucrarilor intocmite, primite sau expediate, stabilirea si evidenta
responsabililor de pastrarea acestora, evidenta tuturor reconstituirilor de documente,
precum si pentru pastrarea dosarelor de reconstituire, pe toata durata de pastrare a
documentului reconstituit.
Îndosarierea, păstrarea și arhivarea registrelor si a documentelor financiar-

contabile
Persoanele juridice prevazute la art. 1 din Legea nr. 82/1991, republicata, au

obligatia pastrarii in arhiva lor a registrelor de contabilitate, a celorlalte documente
contabile, precum si a documentelor justificative care stau la baza inregistrarii in
contabilitate.
201
Pastrarea registrelor si a documentelor justificative si contabile se face la domiciliul fiscal
sau la sediile secundare, dupa caz.
În vederea păstrării, documentele finenciar-contabile se îndosariază.
- documentele sunt îndosariate funcţie de problematica la care se referă;
- Documentele îndosariate sunt ordonate cronologic, astfel încât să se asigure operativitatea
consultării lor ori de câte ori este necesar;
- opisul fiecărui dosar se completează în corelaţie cu documentele conţinute cu specificarea
tuturor elementelor relevante;
- dosarele se numerotează cronologic, în funcţie de necesităţile de utilizare.
Depozitarea documentelor:
- se realizează cu respectarea criteriilor de funcţionalitate pentru accesarea rapidă a acestora
în funcţie de necesităţi;
- se efectuează în condiţii de siguranţă pentru evitarea distrugerii sau dispariţiei acestora;
- se realizează cu respectarea prevederilor legislative în vigoare
Arhivarea documentelor financiar-contabile
Registrele si documentele justificative si contabile se pot arhiva, in baza unor

contracte de prestari de servicii, cu titlu oneros, de catre alte persoane juridice
romane care dispun de conditii corespunzatoare. Şi in acest caz, raspunderea privind
arhivarea documentelor financiar-contabile revine administratorului, ordonatorului de
credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii unitatii beneficiare.
Unitatea care a incredintat documentele spre arhivare, respectiv unitatea
beneficiara, va instiinta organul fiscal teritorial de care apartine despre aceasta
situatie.
Cu ocazia controalelor efectuate de organele abilitate, persoanele juridice sunt
obligate, la cerere, sa prezinte la domiciliul fiscal documentele solicitate.
Organele de control ale Ministerului Finantelor Publice pot interzice arhivarea
registrelor, a documentelor justificative si contabile si in alte locatii decat la domiciliul
fiscal sau la sediile secundare, daca considera ca acestea nu sunt pastrate
corespunzator.
Termenul de pastrare a statelor de salarii este de 50 de ani, iar termenul de
pastrare a registrelor si a documentelor justificative si contabile este de 10 ani cu
incepere de la data incheierii exercitiului financiar in cursul caruia au fost intocmite.
202
Documentele financiar-contabile care atesta provenienta unor bunuri cu durata
de viata mai mare de 10 ani se pastreaza, de regula, pe o perioada de timp mai mare,
respectiv pe perioada de utilizare a bunurilor.
În caz de incetare a activitatii persoanelor prevazute la art. 1 din Legea nr.
82/1991, republicata, documentele contabile se arhiveaza in conformitate cu
prevederile Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, sau se predau la arhivele statului, in
conformitate cu prevederile legale in materie, dupa caz.
Arhivarea documentelor justificative si contabile se face in conformitate cu
prevederile legale si cu urmatoarele reguli generale:
-documentele se grupeaza in dosare, numerotate, snuruite si parafate;
-gruparea documentelor in dosare se face cronologic si sistematic, in cadrul fiecarui
exercitiu financiar la care se refera acestea. În cazul fuziunii sau al lichidarii societatii,
documentele aferente acestei perioade se arhiveaza separat;
-dosarele continand documente justificative si contabile se pastreaza in spatii
amenajate in acest scop, asigurate impotriva degradarii, distrugerii sau sustragerii,
dotate cu mijloace de prevenire a incendiilor;
-evidenta documentelor la arhiva se tine cu ajutorul Registrului de evidenta, potrivit
legii, in care sunt consemnate dosarele si documentele intrate in arhiva, precum si
miscarea acestora in decursul timpului.
Eliminarea din arhiva a documentelor al caror termen legal de pastrare a expirat
se face de catre o comisie, sub conducerea administratorului sau a ordonatorului de
credite, dupa caz. În aceasta situatie se intocmeste un proces-verbal si se
consemneaza scaderea documentelor eliminate din Registrul de evidenta al arhivei.
În cursul anului, documentele se păstrează în arhiva curentă din cadrul fiecărui serviciu funcţional,
iar la finele anului ele se predau arhivei generale a unităţii, unde se înscriu în registrul de arhivă.
Arhiva generală este amenajată într-o încăpere specială, la adăpost de foc, furt, intemperii,
umezeală şi rozătoare. Organizarea şi funcţionarea arhivei cade în sarcina contabilului şef, care
desemnează salariaţii ce se vor ocupa de operaţiile de arhivare. Scoaterea unui document din arhivă se
poate face numai cu aprobarea conducătorului unităţii.
Organizarea arhivei se poate face:
-cronologic, în ordinea datelor de înregistrare a documentelor;
203
-pe feluri de operaţii, de exemplu, aprovizionări, desfaceri, operaţii băneşti etc.;
-pe corespondenţi, adică pe unităţile cu care se întreţin relaţiile economico-financiare;
-combinat, adică prin utilizarea combinată a modalităţilor arătate mai sus.
Termenele de păstrare a documentelor variază după felul lor şi sunt stabilite de Direcţia Generală
a Arhivelor Statului şi de Legea contabilităţii nr. 82/1991, cu modificărilor şi completările ulterioare.
Actele cu caracter administrativ, corespondenţa şi actele ce nu sunt acte justificative se păstrează
între unu şi doi ani. La expirarea termenului de păstrare, dosarele se predau fie la arhiva de stat locală, fie
ca maculatură, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale, cu avizul Direcţiei Generale a Arhivelor
Statului. În registrul de arhivă, coloana observaţii, în dreptul rândului pe care este scris dosarul respectiv,
se face menţiunea de predare, indicându-se şi numărul documentului care confirmă predarea.
În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii actelor justificative, fişelor, situaţiilor, jurnalelor etc.,
conducătorul unităţii economice şi conducătorul compartimentului financiar contabil sunt obligaţi să se
conformeze dispoziţiilor legale privind reconstituirea documentelor, în 30 zile de la constatare.
Corolar:
- Arhivarea documentelor se efectuează pe criterii diferite în funcţie de necesităţi;
- Consultarea documentelor arhivate se efectuează conform regulilor de organizare şi
funcţionare internă şi a arhivelor;
- Termenele de arhivare a documentelor sunt stabilite conform actelor normative în
vigoare.
Criteriile minimale privind programele informatice utilizate in activitatea

financiara si contabila
Sistemul informatic de prelucrare automata a datelor la nivelul fiecarei unitati

trebuie sa asigure prelucrarea datelor inregistrate in contabilitate in conformitate cu
reglementarile contabile aplicabile, controlul si pastrarea acestora pe suporturi
tehnice.
La elaborarea si adaptarea programelor informatice vor fi avute in vedere
urmatoarele:
a)cuprinderea in procedurile de prelucrare a reglementarilor in vigoare si a
posibilitatii de actualizare a acestor proceduri, in functie de modificarile intervenite in
legislatie;
b)cunoasterea adecvata a functiilor sistemului de prelucrare automata a datelor
de catre personalul implicat si respectarea acestora;
204
c)gestionarea pachetelor de produse-program, asigurarea protectiei lor
impotriva accesului neautorizat, realizarea confidentialitatii datelor din sistemul
informatic;
d)stabilirea tipului de suport pentru pastrarea datelor de intrare, intermediare
sau de iesire;
e)solutionarea eventualelor erori care pot sa apara in functionarea sistemului
informatic;
f)verificarea completa sau prin sondaj a modului de functionare a procedurilor
de prelucrare prevazute de sistemul informatic;
g)verificarea totala sau prin sondaj a operatiunilor economico-financiare
inregistrate in contabilitate, astfel incat acestea sa fie efectuate in concordanta
stricta cu prevederile actelor normative care le reglementeaza;
h)verificarea prin teste de control a programului informatic utilizat.
Sistemele informatice de prelucrare automata a datelor in domeniul financiar-
contabil trebuie sa raspunda la urmatoarele criterii considerate minimale:
a)sa asigure concordanta stricta a rezultatului prelucrarilor informatice cu
prevederile actelor normative care le reglementeaza;
b)sa precizeze tipul de suport care asigura prelucrarea datelor in conditii de
siguranta;
c)fiecare data inregistrata in contabilitate trebuie sa se regaseasca in continutul
unui document, la care sa poata avea acces atat beneficiarii, cat si organele de
control;
d)sa asigure listele operatiunilor efectuate in contabilitate pe baza de
documente justificative, care sa fie numerotate in ordine cronologica, interzicandu-se
inserari, intercalari, precum si orice eliminari sau adaugari ulterioare;
e)sa asigure reluarea automata in calcul a soldurilor conturilor obtinute anterior;
f)sa asigure conservarea datelor pe o perioada de timp care sa respecte
prevederile Legii nr. 82/1991, republicata;
205
g)sa precizeze procedurile si suportul magnetic extern de arhivare a produselor-
program, a datelor introduse, a situatiilor financiare sau a altor documente, cu
posibilitatea de reintegrare in sistem a datelor arhivate;
h)sa nu permita inserari, modificari sau eliminari de date pentru o perioada
inchisa;
i)sa asigure urmatoarele elemente constitutive ale inregistrarilor contabile:
– data efectuarii inregistrarii contabile a operatiunii;
– jurnalul de origine in care se regasesc inregistrarile contabile;
– numarul documentului justificativ sau contabil (atribuit de emitent);
j)sa asigure confidentialitatea si protectia informatiilor si a programelor prin
parole, cod de identificare pentru accesul la informatii, copii de siguranta pentru
programe si informatii;
k)sa asigure listari clare, inteligibile si complete, care sa contina urmatoarele
elemente de identificare, in antet sau pe fiecare pagina, dupa caz:
– tipul documentului sau al situatiei;
– denumirea unitatii;
– perioada la care se refera informatia;
– datarea listarilor;
– paginarea cronologica;
– precizarea programului informatic si a versiunii utilizate;
l)sa asigure listarea ansamblului de situatii financiare si documente de sinteza
necesare conducerii operative a unitatii;
m)sa asigure respectarea continutului de informatii prevazut pentru formulare;
n)sa permita, in orice moment, reconstituirea continutului conturilor, listelor si
informatiilor supuse verificarii; toate soldurile conturilor trebuie sa fie rezultatul unei
liste de inregistrari si al unui sold anterior al acelui cont; fiecare inregistrare trebuie
sa aiba la baza elemente de identificare a datelor supuse prelucrarii;
o)sa nu permita:
– deschiderea a doua conturi cu acelasi simbol;
206
– modificarea simbolului de cont in cazul in care au fost inregistrate date in acel
cont;
– suprimarea unui cont in cursul exercitiului financiar curent sau aferent
exercitiului financiar precedent, daca acesta contine inregistrari sau sold;
– editarea a doua sau a mai multor documente de acelasi tip, cu acelasi numar
si continut diferit de informatii;
p)sa permita suprimarea unui cont care nu are inregistrari pe parcursul a cel
putin 2 ani (exercitii financiare), in mod automat sau manual;
r)sa prevada in documentatia produsului informatic modul de organizare si tipul
sistemului de prelucrare:
– monopost sau multipost;
– monosocietate sau multisocietate;
– retea de calculatoare;
– portabilitatea fisierelor de date;
s)sa precizeze tipul de organizare pentru culegerea datelor:
– preluari pe loturi cu control ulterior;
– preluari in timp real cu efectuarea controlului imediat;
– combinarea celor doua tipuri;
t)sa permita culegerea unui numar nelimitat de inregistrari pentru operatiunile
contabile;
u)sa posede documentatia tehnica de utilizare a programelor informatice
necesara exploatarii optime a acestora;
v)sa respecte reglementarile in vigoare cu privire la securitatea datelor si
fiabilitatea sistemului informatic de prelucrare automata a datelor.
Elaboratorii de programe informatice au obligatia de a prevedea, prin contractele
de livrare a programelor informatice, clauze privind intretinerea si adaptarea
produselor livrate, precum si clauze privind eliminarea posibilitatilor de modificare a
procedurilor de prelucrare automata a datelor de catre utilizatori.
Unitatile de informatica sau persoanele care efectueaza lucrari cu ajutorul
sistemului informatic de prelucrare automata a datelor poarta raspunderea prelucrarii
207
cu exactitate a informatiilor din documente, iar beneficiarii raspund pentru exactitatea
si realitatea datelor pe care le transmit pentru prelucrare.
Utilizatorul trebuie:
–sa se asigure de perenitatea documentatiei, a diferitelor versiuni ale
produsului-program;
–sa organizeze arhivarea datelor, programelor sau produselor de prelucrare
astfel incat informatiile sa poata fi reprocesate;
–sa detina la sediul sau, pe perioada neprescrisa, manualul de utilizare complet
si actualizat al fiecarui produs-program utilizat.
Pe perioada neprescrisa se va organiza o gestiune a versiunilor, modificarilor,
corecturilor si schimbarilor de sistem informatic, produse-program si sistem de calcul.
Daca unitatea, in cursul acestei perioade, a schimbat sistemul de calcul,
respectiv de prelucrare a datelor, trebuie sa se efectueze o reconciliere intre datele
arhivate si versiunile noi ale produselor-program si ale echipamentelor de calcul.
Arhivele pe suport magnetic trebuie „improspatate“ periodic pentru a asigura
accesibilitatea datelor.
Responsabilitatile ce revin personalului unitatii cu privire la utilizarea sistemului
informatic de prelucrare automata a datelor se stabilesc prin regulamente interne.
Conditiile in care se pot intocmi, edita si arhiva electronic documentele
financiar-contabile:
Din punct de vedere al bazei de date trebuie sa existe posibilitatea reconstituirii
in orice moment a continutului documentelor financiar-contabile.
Documentele financiar-contabile, care se arhiveaza pe suport WORM (Write
Once Read Many), trebuie sa fie semnate de persoana care le intocmeste, in
conformitate cu prevederile Legii nr. 455/2001 privind semnatura electronica.
Trebuie sa existe un plan de securitate al sistemului informatic, cuprinzand
masurile tehnice si organizatorice care sa asigure urmatoarele cerinte minimale:
a)confidentialitatea si integritatea comunicatiilor;
b)confidentialitatea si nonrepudierea tranzactiilor;
c)confidentialitatea si integritatea datelor;
208
d)restrictionarea, detectarea si monitorizarea accesului in sistem;
e)restaurarea informatiilor gestionate de sistem in cazul unor calamitati
naturale, evenimente imprevizibile, prin:
– arhivarea datelor utilizand tehnologia WORM, care sa permita inscriptionarea
o singura data si accesarea ori de cate ori este nevoie a informatiilor stocate;
– inregistrarea datelor din documentele financiar-contabile in timp real, in alt
sistem de calcul, cu aceleasi caracteristici, care sa fie amplasat intr-o alta locatie.
Trebuie sa se asigure listarea tuturor documentelor financiar-contabile solicitate
de organele de control.
Sistemul informatic de prelucrare automată a datelor la nivelul fiecarei instituţii trebuie să
asigure prelucrarea datelor înregistrate în contabilitate în conformitate cu normele contabile
aplicabile, controlul şi păstrarea acestora pe suporturi tehnice.
La elaborarea şi adaptarea programelor informatice trebuie avute în vedere criteriile
minimale pentru programele informatice utilizate în activitatea financiară şi contabilă, potrivit
reglementarilor legale în vigoare.
Unitatile de informatică sau persoanele care efectuează lucrări cu ajutorul sistemului
informatic de prelucrare automată a datelor poartă răspunderea prelucrării cu exactitate a
informaţiilor din documente, iar beneficiarii răspund pentru exactitatea şi realitatea datelor pe care
le transmit pentru prelucrare.
Semnatura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt ataşate sau logic
asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare157.
Conform legii, semnatura electronică se aplică unui document în format electronic, redactat
sau obţinut prin intermediul programelor informatice, ca de exemplu:
-Documente Microsoft Office Word (contracte, documente, notificari, adrese, etc.);
-Spread-sheet Excel (rapoarte financiare, state de plată a salariilor, note de comandă, etc.);
-Documente Adobe Acrobat (ca şi în cazul Microsoft Office Word, însă superioare din punct de
vedere al aspectului şi al securităţii sau integrităţii informaţiilor);
-Fotografii digitale (constatări, mostre, comandă de produse, etc.);
-Programe expert de gestiune a documentelor (documente ale administraţiei publice centrale şi
locale, documente care urmează să fie arhivate în cadrul arhivelor electronice din cadrul unor Data
Centre, etc.);
-Documente rezultate din prelucrarea datelor contabile şi fiscale (declaraţii de impunere, documente
de plată catre Bugetul de Stat, etc.)
Întocmirea şi transmiterea documentelor financiar-contabile în format electronic presupune
competenţă şi responsibilitatea din partea profesionistului contabil din sectorul contabil public.
Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine conform legii contabilităţii nr.
82/1991, republicată:
-Administratorului;
-Ordonatorului de credite;
157
Legea nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 429 din data de 31 iulie 2001
209
-Altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective.
În ultimii ani se remarcă răspândirea documentelor în format electronic şi a semnăturii
electronice, ceea ce indică accelerarea schimburilor de informaţii între agenţii economici, între aceştia şi
organele de control sau între agenţii economici şi alte terţe persoane.
Modul de completare a principalelor documente financiar contabile care se

utilizează și se contabilizează în activitatea curentă și în proiecte europene de către
beneficiari
Pentru început prezentăm Nomenclatorul documentelor financiar-contabile

conform OMFP nr.2634 din 2015158
158
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.910 bis/9.XII.20152
210
211
GRUPA I REGISTRELE DE CONTABILITATE
REGISTRUL-JURNAL (Cod 14-1-1)
212
Registrul-jurnal este documentul contabil obligatoriu în care se înregistrează cronologic toate
operațiunile economico-financiare efectuate de entitate.
Registrul-jurnal se întocmește lunar prin înregistrarea cronologice a documentelor financiar-
contabile în care se reflectă mișcarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii ale entității.
În cazul în care o entitate are subunități dispersate teritorial care conduc contabilitatea până la
balanță de verificare, Registrul-jurnal se întocmește de către subunități.
Numerotarea paginilor registrului se face în ordine crescătoare, iar volumele se numerotează în
ordinea completării lor.
În condițiile conducerii contabilității cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare automată a
datelor, fiecare operațiune economico-financiară se înregistrează prin articole contabile, în mod
cronologic, după data de întocmire sau de intrare a documentelor în entitate.
În cazul în care entitatea folosește jurnale auxiliare, în Registrul-jurnal se poate trece totalul lunar
al fiecăruia.
În coloana 1 se înscrie numărul curent al operațiunilor înregistrate începând de la 1 ianuarie, sau
de la începutul activității, până la sfârșitul exercițiului financiar, sau încetarea activității.
În coloana 2 se trece data (anul, luna, ziua) când se efectuează înregistrarea în registru.
În coloana 3 se trece felul, numărul și data documentului justificativ care stă la baza operațiunilor
economice (factura, chitanța etc.) sau ale jurnalului auxiliar (jurnalul privind operațiunile de casă
și bancă, jurnalul decontărilor cu furnizorii etc.).
În coloana 4 se înscriu explicațiile în legătură cu operațiunea respectivă. Această coloană se
completează numai atunci când este cazul.
În coloanele 5 și 6 se trece simbolul conturilor debitoare și, respectiv, creditoare. În coloanele 7
și 8 se trec sumele totale, debitoare și creditoare din documentul justificativ.
Sumele debitoare și sumele creditoare se totalizează lunar.
Registrul-jurnal se editează la cererea organelor de control și pentru necesitățile entității.
213
214
REGISTRUL-INVENTAR (Cod 14-1-2)
Registrul-inventar servește ca document contabil obligatoriu de înregistrare a rezultatelor

inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.
Registrul-inventar se întocmește la începutul activității, la sfârșitul exercițiului financiar
sau cu ocazia încetării activității, fără ștersături și fără spații libere, pe baza datelor cuprinse
în listele de inventariere și, respectiv, în procesele-verbale de inventariere a elementelor de
natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, prin gruparea acestora pe conturi sau
grupe de conturi, după caz.
Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a elementelor de natura
activelor, datoriilor și capitalurilor proprii grupate după natura lor, conform posturilor din
bilanț.
În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, datele rezultate din operațiunea
de inventariere se actualizează cu intrările și ieșirile din perioada cuprinsă între data
inventarierii și data încheierii exercițiului financiar, datele actualizate fiind apoi cuprinse
în Registrul-inventar.
215
Operațiunea de actualizare a datelor rezultate din inventariere se va efectua astfel încât la
sfârșitul exercițiului financiar să fie reflectată situația reală a elementelor de natura
activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.
Creanțele și obligațiile față de terți sunt supuse inventarierii pe baza confirmării extraselor
soldurilor conturilor analitice debitoare și creditoare, sau a punctajelor reciproce, în funcție
de necesități.
În cazul încetării activității, Registrul-inventar se completează cu valoarea elementelor de
natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii inventariate faptic la acea dată.
În cazul în care o entitate are subunități dispersate teritorial care conduc contabilitatea până
la nivel de balanță de verificare, Registrul-inventar se întocmește de către subunități.
În coloana 1 se înscrie numărul curent al operațiunilor înregistrate în ordine cronologică,
de la deschiderea registrului până la sfârșitul exercițiului financiar, sau încetarea activității.
În coloana 2 vor fi recapitulate elementele inventariate, detaliat pe fiecare cont de activ și
de pasiv, conturile de valori materiale putând fi defalcate pe gestiuni.
În coloana 3 se înscrie valoarea contabile a elementelor inventariate. Valoarea contabilă a
unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut după ce se deduc amortizarea
acumulată, pentru activele amortizabile și ajustările acumulate din depreciere sau pierdere
de valoare.
În coloana 4 se înscrie valoarea de inventar a elementelor de natura activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii, stabilite cu ocazia evaluării la inventariere (pe baza listelor de
inventariere și a proceselor-verbale de inventariere).
În coloana 5 se trec diferențele din evaluare, calculate ca diferență între valoarea contabilă
și valoarea de inventar.
În coloana 6 se menționează cauzele diferențelor (deprecieri, dezmembrări, dezasortări,
calamități, terți neidentificați etc.).
216
217
218
CARTEA MARE (Cod 14-1-3)
Cartea mare este documentul contabil care stă la baza:
-stabilirii rulajelor lunare și a soldurilor pe conturi sintetice, la entitățile care aplică forma de
înregistrare "pe jurnale";
-verificării înregistrărilor contabile efectuate;
- întocmirii balanței de verificare.
Se întocmește lunar, pe măsura înregistrării operațiunilor, pentru debitul și, respectiv, pentru
creditul fiecărui cont sintetic.
Se completează pe baza documentelor justificative, documentelor centralizatoare și jurnalelor,
după caz, astfel:
-rulajul creditor se reportează din jurnalul contului respectiv, într-o singură sumă, fără desfășurarea
pe conturi corespondente;
-sumele cu care a fost debitat contul respectiv în diverse jurnale se reportează din acele jurnale,
obținându-se defalcarea rulajului debitor pe conturi corespondente;
-soldul debitor sau creditor al fiecărui cont se stabilește în funcție de rulajele debitoare și creditoare
ale contului respectiv, ținându-se seama de soldul de la începutul exercițiului financiar (care se
înscrie pe rândul destinat în acest scop). Registrul Cartea mare poate fi înlocuit cu Fișa de cont
pentru operațiuni diverse.
219
GRUPA a II-a MIJLOACE FIXE
REGISTRUL NUMERELOR DE INVENTAR (Cod 14-2-1)
Registrul numerelor de inventar este utilizat pentru atribuirea numerelor de inventar mijloacelor
fixe (imobilizărilor corporale) existente în entitate, în vederea identificării lor.
În Registrul numerelor de inventar se înregistrează cronologic mijloacele fixe intrate în entitate.
Se poate folosi câte un registru pentru fiecare grupă de mijloace fixe, sau un registru pentru mai
multe grupe, în funcție de numărul mijloacelor fixe existente și al celor care urmează a intra în
entitate.
Grupele de mijloace fixe corespund categoriilor contabile de imobilizări corporale sau grupelor
din Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr. 2.139/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În scopul asigurării controlului asupra existenței mijloacelor fixe, se atribuie fiecărui mijloc fix,
care constituie obiect de evidență, un număr de inventar în momentul intrării în entitate (cu
excepția celor luate cu chirie), care se consemnează în Registrul numerelor de inventar.
Numerotarea mijloacelor fixe în cadrul registrului se face, de regulă, în ordinea succesivă a
numerelor și/sau pe grupe de mijloace fixe.
Numărul de inventar atribuit unui mijloc fix urmează să fie trecut în toate documentele care privesc
mijlocul fix respectiv.
Modul de numerotare a mijloacelor fixe precum și modul de imprimare a numărului de inventar
atribuit se stabilesc prin proceduri proprii ale entității.
220
FIȘA MIJLOCULUI FIX (Cod 14-2-2)
Fișa mijlocului fix servește ca document pentru evidența analitică a mijloacelor fixe.
Fișa mijlocului fix se întocmește pentru fiecare mijloc fix.
În cazul mijloacelor fixe de aceeași natură și de aceeași valoare, care au aceleași cote de amortizare
și sunt puse în funcțiune în aceeași lună, poate fi întocmite o singură fișă a mijloacelor fixe.
Se păstrează pe grupe de mijloace fixe, în ordinea codurilor din clasificarea imobilizărilor
corporale conform legislației în vigoare, iar în cadrul acestora, fișele mijloacelor fixe se grupează
pe locuri de folosință.
Fișele mijloacelor fixe scoase din funcțiune sau transferate se arhivează.
Fișa mijlocului fix se completează pe baza documentelor justificative privind mișcarea mijloacelor
fixe sau modificarea valorii de intrare a acestora, ca urmare a completării, îmbunătățirii,
modernizării sau reevaluării lor.
221
BON DE MIȘCARE A MIJLOACELOR FIXE (Cod 14-2-3A)
Bonul de mișcare a mijloacelor fixe servește ca:

-document justificativ de predare-primire a mijloacelor fixe între două locuri de folosință ale
entității;
-document de însoțire a mijloacelor fixe pe timpul transportului de la secția sau subunitatea
predătoare la cea primitoare;
-document justificativ de înregistrare în evidența responsabilului cu mijloacele fixe la locurile de
folosință și în contabilitate.
PROCES-VERBAL DE RECEPȚIE (Cod 14-2-5)

PROCES-VERBAL DE RECEPȚIE PROVIZORIE (Cod 14-2-5/a) PROCES-
VERBAL DE PUNERE ÎN FUNCȚIUNE (Cod 14-2-5/b)
Servește ca:
-document de înregistrare în evidența operativă și în contabilitate;
-document de consemnare a stadiului în care se află obiectivul de investiții;
-document de aprobare a recepției (cod 14-2-5);
-document de constatare a îndeplinirii condițiilor de recepție provizorie a obiectivului de investiții
(cod 14-2-5/a);
-document de aprobare a recepției provizorii a obiectivului de investiții (cod 14-25/a);
-document de punere în funcțiune a obiectivului de investiții (cod 14-2-5/b).
222
Se întocmește la data punerii în funcțiune a mijlocului fix, astfel:
-Procesul-verbal de recepție (cod 14-2-5) se întocmește pentru mijloacele fixe independente care
nu necesită montaj și nici probe tehnologice, acestea considerându-se puse în funcțiune la data
achiziționării lor;
-Procesul-verbal de recepție provizorie (cod 14-2-5/a) se întocmește pentru utilajele care necesită
montaj, dar care nu necesită probe tehnologice, produse cu ciclu lung de fabricație care depășesc
un exercițiu financiar/bugetar, realizate pe faze de fabricație, precum clădirile și construcțiile
speciale care nu deservesc procese tehnologice, acestea considerându-se puse în funcțiune la data
terminării montajului, respectiv la data terminării construcției;
-Procesul-verbal de punere în funcțiune (cod 14-2-5/b) se întocmește pentru utilajele și instalațiile
care necesită montaj și probe tehnologice, precum și clădirile și construcțiile speciale care
deservesc procese tehnologice, acestea considerându-se puse în funcțiune la terminarea probelor
tehnologice.
223
224
225
GRUPA a III-a BUNURI DE NATURA STOCURILOR
NOTĂ DE RECEPȚIE ȘI CONSTATARE DE DIFERENȚE (Cod 14-3-1A)
Nota de recepție și constatare de diferențe (NIR) servește ca:

-document pentru recepția bunurilor aprovizionate;
-document justificativ pentru încărcare în gestiune;
-document justificativ de înregistrare în contabilitate.
Nota de recepție și constatare de diferențe se folosește ca document de recepție obligatoriu numai
în cazul:
-bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de însoțire a mărfii, care fac parte din gestiuni
diferite;
-bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare;
-bunurilor materiale procurate de la persoane fizice;
-bunurilor materiale care sosesc neînsoțite de documente de livrare;
-bunurilor materiale care prezintă diferențe la recepție;
226
-mărfurilor intrate în gestiunile la care evidența se ține la preț de vânzare.
În cazurile în care nu este obligatorie întocmirea NIR-ului, recepția și încărcarea în gestiune, după
caz, și înregistrarea în contabilitate se fac pe baza documentului de livrare care însoțește transportul
(factura, avizul de însoțire a mărfii etc.).
În cazul în care bunurile materiale sosesc în tranșe, se întocmește câte un formular pentru fiecare
tranșă, care se anexează apoi la factură sau la avizul de însoțire a mărfii.
În condițiile în care nu se înscriu datele valorice în Nota de recepție și constatare de diferențe, este
obligatoriu ca acestea să se regăsească într-un alt document justificativ care stă la baza înregistrării
în contabilitate a valorii bunurilor.
În situația în care se constată diferențe la recepție, entitățile trebuie să stabilească prin proceduri
proprii informațiile care trebuie să fie înscrise în Nota de recepție și constatare de diferențe (ex:
cantitatea și valoare constatate plus/minus, persoanele care au făcut recepția și alte mențiuni, în
funcție de necesități).
227
BON DE PREDARE, TRANSFER, RESTITUIRE (Cod 14-3-3A)
Bonul de predare, transfer, restituire (pentru produse finite, materiale refolosibile, semifabricate,
materiale nefolosite) servește ca:
-document justificativ pentru încărcare/descărcare în/din gestiune;
În situația în care se folosește ca bon de predare la magazie a produselor finite, materialelor
refolosibile, semifabricatelor, materialelor nefolosite se întocmește pe măsura predării acestora la
magazie, de către secție, atelier etc.
În cazul utilizării ca bon de transfer între două gestiuni aflate în incinta entității, bonul de predare,
transfer, restituire se întocmește pe măsură ce se efectuează transferul.
Transferul se efectuează numai între gestiuni din incinta aceleiași entități.
În cazul gestiunilor dispersate teritorial se întocmește Aviz de însoțire a mărfii (cod 14-3-6A).
În cazul utilizării ca bon de restituire se întocmește pe măsura restituirii la magazie a valorilor
materiale.
228
BON DE CONSUM (Cod 14-3-4A)
BON DE CONSUM (colectiv - Cod 14-3-4/aA)
Bonul de consum servește ca:

-document de eliberare din magazie a materialelor;
-document justificativ de scădere din gestiune;
Se întocmește pe măsura eliberării materialelor din magazie pentru consum.
AVIZ DE ÎNSOȚIRE A MĂRFII (Cod 14-3-6A)

229
Avizul de însoțire a mărfii servește ca: document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, după
caz; document ce stă la baza întocmirii facturii, după caz; dispoziție de transfer al valorilor
materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale aceleiași entități; document de primire în
gestiune, după caz; document de descărcare din gestiune a bunurilor cedate cu titlu gratuit.
Avizul de însoțire a mărfii se întocmește de către entitățile care nu au posibilitatea întocmirii
facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, precum și în alte
situații stabilite prin procedurile proprii ale entității. În condițiile în care datele valorice (prețul
unitar și valoarea) nu se înscriu în Avizul de însoțire a mărfii, aceste date trebuie să se regăsească
într-un alt document justificativ care stă la baza înregistrării în contabilitate a valorii bunurilor.
În cazul transferului de bunuri între gestiunile aceleiași entități, dispersate teritorial, precum și al
transportului bunurilor cedate cu titlu gratuit (mostre, bunuri date pentru stimularea vânzării sau
testări la locul de desfacere, premii, materiale promoționale etc.), Avizul de însoțire a mărfii va
purta mențiunea "Fără factură", după caz.
Pe Avizul de însoțire a mărfii emis pentru valori materiale trimise pentru prelucrare la terți se face
mențiunea "Pentru prelucrare la terți". În alte situații decât cele prevăzute mai sus se face
mențiunea cauzei pentru care s-a întocmit Avizul de însoțire a mărfii și nu factura.
Normele de intocmire si utilizare a avizului de însoțire a mărfii ca document care se

numerotează și înseriază intern (potrivit OMFP 2226/2006)
Continutul minimal obligatoriu de informatii al avizului de insotire a marfii este urmatorul:
–seria si numarul intern de identificare a fomularului;
–data emiterii formularului;
–datele de identificare ale furnizorului (denumire, adresa, cod de identificare fiscala);
–datele de identificare ale cumparatorului (denumire, adresa, cod de identificare fiscala);
Continuare despre avizul de însoțire a mărfii:

–denumirea si cantitatea bunurilor livrate;
–date privind expeditia: numele delegatului, buletin/carte identitate (serie, numar), numarul
mijlocului de transport, ora livrarii, semnatura delegatului;
– semnatura expeditorului.
Este formular cu regim intern de tiparire si numerotare.

1.Serveste ca:
-document de insotire a marfii pe timpul transportului, dupa caz;
-document ce sta la baza intocmirii facturii, dupa caz;
-dispozitie de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale
aceleiasi unitati;
-document de primire in gestiune, dupa caz.
2.Se intocmeste, in doua sau mai multe exemplare, de catre unitatile care nu au posibilitatea
intocmirii facturii in momentul livrarii produselor, marfurilor sau altor valori materiale, precum si
in alte situatii stabilite prin procedurile proprii ale societatii.
În cazul transferului de bunuri intre gestiunile aceleiasi unitati, dispersate teritorial avizul de
insotire a marfii va purta mentiunea „Fara factura”.
230
Pe avizul de insotire a marfii emis pentru valori materiale trimise pentru prelucrare la terti se face
mentiunea „Pentru prelucrare la terti”.
În celelalte situatii decat cele prevazute mai sus se face mentiunea cauzei pentru care s-a intocmit
avizul de insotire a marfii si nu factura.
3.Avizul de însoțire a mărfii circula, dupa caz:

– la furnizor:
– la delegatul unitatii care face transportul sau al clientului, pentru semnare de primire;
– la compartimentul desfacere, pentru inregistrarea cantitatilor livrate in evidentele acestuia si
pentru intocmirea facturii;
– la compartimentul financiar-contabil;
– la cumparator:
– la magazie, pentru incarcarea in gestiune a produselor, marfurilor sau altor valori materiale
primite, dupa efectuarea receptiei de catre comisia de receptie si dupa consemnarea rezultatelor;
– la compartimentul aprovizionare, pentru inregistrarea cantitatilor aprovizionate in evidenta
acestuia;
– la compartimentul financiar-contabil, pentru inregistrarea in contabilitatea sintetica si analitica.
4. Avizul de însoțire a mărfii se arhiveaza, dupa caz:

– la furnizor:
– la compartimentul desfacere;
– la cumparator:
– la compartimentul financiar-contabil
231
FACTURA FĂRĂ ȘI CU TVA
Factura este Formular cu regim intern de tiparire si numerotare.

1.Serveste ca;
–document pe baza caruia se intocmeste instrumentul de decontare a bunurilor livrate si a
serviciilor prestate;
–document de insotire a marfii pe timpul transportului, dupa caz;
–document de incarcare in gestiunea cumparatorului;
–document justificativ de inregistrare in contabilitatea furnizorului si a cumparatorului;
– alte situatii prevazute expres de lege;
2.Se intocmeste in doua sau mai multe exemplare pentru livrari de bunuri si/sau prestari de
servicii.
În situatia in care nu se intocmeste in momentul livrarii, bunurile livrate sunt insotite pe timpul
transportului de avizul de insotire a marfii.
3.Factura circula, dupa caz;
– la furnizor:
232
– la compartimentul desfacere, in vederea inregistrarii in evidentele operative si pentru eventualele
reclamatii ale clientilor;
– la compartimentul financiar-contabil pentru inregistrarea in contabilitate;
– la cumparator:
– la compartimentul financiar-contabil, pentru acceptarea platii, precum si pentru inregistrarea in
contabilitate.
4. Factura se arhiveaza, dupa caz:

– la furnizor:
– la compartimentul desfacere;
– la cumparator:
Norme privind regimul intern de numerotare a facturii

1.Persoanele care raspund de organizarea si conducerea contabilitatii vor desemna, prin decizie
interna scrisa, o persoana sau mai multe, dupa caz, care sa aiba atributii privind alocarea si
gestionarea numerelor aferente facturilor emise de societate.
2.Factura va avea un numar de ordine, in baza uneia sau mai multor serii, numar ce trebuie sa fie
secvential, stabilit de societate, astfel incat sa se asigure necesarul in functie de numarul de facturi
emis.
233
234
DISPOZIȚIE DE LIVRARE (Cod 14-3-5A)
Dispoziția de livrare servește ca:

-document pentru eliberarea din magazie a produselor, mărfurilor sau a altor valori materiale
destinate vânzării, a bunurilor cedate cu titlu gratuit sau acordate pentru stimularea vânzării, după
caz;
-document justificativ de scădere din gestiunea magaziei predătoare;
-document de bază pentru întocmirea avizului de însoțire a mărfii sau a facturii, după caz;
235
FIȘA DE MAGAZIE (Cod 14-3-8)
Fișa de magazie servește ca document de evidență a intrărilor, ieșirilor și stocurilor de bunuri

materiale.
Fișele de magazie se țin pe fiecare loc de depozitare a valorilor materiale, pe feluri de materiale,
ordonate pe conturi, grupe, eventual subgrupe, sau în ordine alfabetică.
Pentru valori materiale primite spre prelucrare de la terți sau în custodie se întocmesc fișe distincte,
care se țin separat de cele aferente propriilor valori materiale.
Înregistrările în fișele de magazie se fac document cu document.
236
LISTA DE INVENTARIERE (Cod 14-3-12) și (Cod 14-3-12/b)
LISTĂ DE INVENTARIERE (pentru gestiuni global-valorice - Cod 14-3-12/a)
Lista de inventariere servește ca:

-document pentru inventarierea bunurilor aflate în gestiunile entității;
-document pentru stabilirea lipsurilor și plusurilor de bunuri (imobilizări, stocuri materiale) și a
altor valori (elemente de trezorerie etc.);
-document justificativ de înregistrare în evidența magaziilor (depozitelor) și în contabilitate a
plusurilor și minusurilor constatate;
-document pentru întocmirea Registrului-inventar;
-document pentru determinarea ajustărilor pentru depreciere/pierdere de valoare;
-document centralizator al operațiunilor de inventariere.
Se întocmește la locurile de depozitare, anual sau în situațiile prevăzute de dispozițiile legale, de
către comisia de inventariere, pe gestiuni, conturi de valori materiale, eventual grupe sau subgrupe,
separat pentru bunurile entității și separat pentru cele aparținând altor entități, aflate asupra
personalului entității la data inventarierii, primite pentru prelucrare etc. și se semnează de către
membrii comisiei de inventariere și de către gestionar.
În cazul bunurilor primite în custodie și/sau consignație, pentru prelucrare etc., o copie a Listei de
inventariere se înaintează entității care deține bunurile respective. Listele de inventariere întocmite
pentru bunurile aparținând altor entități trebuie să conțină, pe lângă elementele comune (felul
materialului sau produsului finit, cantitatea, valoarea etc.), numărul și data actului de predare-
primire.
237
GRUPA a IV-a MIJLOACE BĂNEȘTI ȘI DECONTĂRI
CHITANȚA (Cod 14-4-1)
CHITANȚA PENTRU OPERAȚIUNI ÎN VALUTĂ (Cod 14-4-1/a)
Chitanța și chitanța pentru operațiuni în valută sunt documente justificative de înregistrare în

registrul de casă/registrul de casă în valută și în contabilitate a încasărilor și plăților efectuate în
numerar (lei/valută), precum și a depunerilor de sume la casieria entității.
În condițiile în care sumele înscrise în chitanță sunt aferente livrărilor de bunuri sau prestărilor de
servicii scutite fără drept de deducere conform prevederilor din Codul fiscal, formularul de chitanță
este documentul justificativ care stă la baza înregistrării veniturilor în contabilitate.
În condițiile utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, în conformitate cu prevederile
legale, documentul în baza căruia se înregistrează în contabilitate veniturile aferente încasărilor
zilnice este Raportul fiscal de închidere zilnică, respectiv Registrul special întocmit în condițiile
defectării aparatelor de marcat electronice fiscale.
Se întocmește pentru fiecare sumă încasată, de către casierul entității și se semnează de acesta
pentru primirea sumei.
238
239
DISPOZIȚIE DE PLATĂ/ÎNCASARE CĂTRE CASIERIE (Cod 14-4-4)
Dispoziția de plată/încasare către casierie servește ca:

-dispoziție pentru casierie, în vederea achitării în numerar a unor sume, potrivit dispozițiilor legale,
inclusiv a avansurilor aprobate pentru cheltuieli de deplasare, precum și a diferenței de încasat de
către titularul de avans în cazul justificării unor sume mai mari decât avansul primit, pentru
procurare de materiale etc.;
-dispoziție pentru casierie, în vederea încasării în numerar a unor sume care nu reprezintă venituri
din activitatea de exploatare, potrivit dispozițiilor legale;
-document justificativ de înregistrare în Registrul de casă și în contabilitate, în cazul plăților în
numerar efectuate fără alt document justificativ.
Dispoziția de plată/încasare către casierie se întocmește:
-în cazul utilizării ca dispoziție de plată, când nu există alte documente prin care se dispune plata
(ex.: stat de salarii sau lista de avans chenzinal etc.);
-în cazul utilizării ca dispoziție de plată a avansurilor pentru cheltuielile de deplasare, procurare
de materiale etc.;
-în cazul utilizării ca dispoziție de încasare, când nu există alte documente prin care se dispune
încasarea (avize de plată, somații de plată etc.).
240
REGISTRUL DE CASĂ (Cod 14-4-7A și Cod 14-4-7bA)
REGISTRUL DE CASĂ (în valută - Cod 14-4-7/aA și Cod 14-4-7/cA)
Registrul de casă servește ca:

-document de înregistrare operativă a încasărilor și plăților în numerar (lei sau valută), efectuate
prin casieria entității;
-document de stabilire, la sfârșitul fiecărei zile, a soldului de casă;
-document de înregistrare în contabilitate a operațiunilor de casă.
Registrul de casă se întocmește zilnic, pe baza documentelor justificative de încasări și plăți.
REGISTRU DE CASĂ LA O SOCIETATE COMERCIALĂ PE DECEMBRIE 2020
Registru de casa
241
Soldul zilei
Data 01.12.2020 3.248,00
precedente
Cont
Nr. crt.
corespondent
Nr. doc. Explicatia Incasari Plati
VENITURI DIN
1 RF 1674 271,00 704,1
SERVICII COAFOR
VENITURI DIN
2 RF 1674 93,00 704,2
SERVICII MANI / PEDI
VENITURI DIN
3 RF 1674 324,00 704,3
SERVICII COSMETICA
VENITURI DIN
4 RF 1674 231,00 704,5
SERVICII VOPSIT
Total 919,00
Compartiment
Soldul
Intocmit financiar 4.167,00
zilei
contabil
Soldul zilei
Data 02.12.2020 4.167,00
precedente
Cont
Nr. crt.
corespondent
VENITURI DIN
1 RF 1675 135,00 704,1
SERVICII COAFOR
VENITURI DIN
2 RF 1675 182,00 704,2
VENITURI DIN
3 RF 1675 206,00 704,3
SERVICII COSMETICA
Total 523,00
Compartiment
Soldul
zilei
contabil
Soldul zilei
Data 03.12.2020 4.690,00
precedente
Cont
Nr. crt.
corespondent
VENITURI DIN
1 RF 1676 80,00 704,1
SERVICII COAFOR
VENITURI DIN
2 RF 1676 137,00 704,2
VENITURI DIN
3 RF 1676 341,00 704,3
SERVICII COSMETICA
VENITURI DIN
4 RF 1676 167,00 704,5
SERVICII VOPSIT
Achit. PREST SERV
MANAGEMENT
5 CHIT.2663 300,00 401,100014
CONSULTING 2003 SRL
nr.: 3486
Achit. PROFESSIONAL
BRANDS MARKETING
6 CHIT.119021 2.264,98 401,00006
& DISTRIBUTION SRL
nr.: 417011574
Total 725,00 2.564,98
Compartiment
Soldul
zilei
contabil
242
Soldul zilei
Data 04.12.2020 2.850,02
precedente
Cont
Nr. crt.
corespondent
VENITURI DIN
1 RF 1677 143,00 704,1
SERVICII COAFOR
VENITURI DIN
2 RF 1677 18,00 704,2
VENITURI DIN
3 RF 1677 256,00 704,3
SERVICII COSMETICA
VENITURI DIN
4 RF 1677 339,00 704,5
SERVICII VOPSIT
Total 756,00
Compartiment
Soldul
zilei
contabil
Soldul zilei
Data 05.12.2020 3.606,02
precedente
Cont
Nr. crt.
corespondent
VENITURI DIN
1 RF 1678 45,00 704,1
SERVICII COAFOR
VENITURI DIN
2 RF 1678 36,00 704,2
VENITURI DIN
3 RF 1678 38,00 704,3
SERVICII COSMETICA
VENITURI DIN
4 RF 1678 289,00 704,5
SERVICII VOPSIT
Total 408,00
Compartiment
Soldul
zilei
contabil
GRUPA a V-a SALARII I ALTE DREPTURI DE PERSONAL

STAT DE SALARII (Cod 14-5-1)
Statul de salarii servește ca:

-document pentru calculul drepturilor bănești cuvenite salariaților, precum și al contribuțiilor și al
altor sume datorate;
Statul de salarii se întocmește lunar, pe baza documentelor de evidență a timpului lucrat efectiv, a
evidenței și a documentelor privind reținerile legale, a listelor de avans chenzinal, concediilor de
odihnă, a certificatelor medicale etc.
Statul de salarii se semnează, pentru confirmarea exactității calculelor, de către persoana care
determină salariul cuvenit și întocmește statul de salarii.
Plățile făcute în cursul lunii, cum sunt: avansul chenzinal, lichidările, indemnizațiile
243
FOAIA COLECTIVĂ DE PREZENȚĂ
Servește la determinarea salariului, alături de contractul de muncă și fișa postului, în funcție și de

numărul de ore lucrate de salariat.
BALANȚA DE VERIFICARE (cu patru egalități - Cod 14-6-30 și Cod 14-6-30/A)

BALANȚA DE VERIFICARE (cu cinci egalități - Cod 14-6-30/a, Cod 14-6-30/b1, Cod 14-
6-30/b2) BALANȚA DE VERIFICARE (cu șase egalități - Cod 14-6-30/b) BALANȚA
ANALITICĂ A STOCURILOR (Cod 14-6-30/c)
Balanța de verificare servește la:

-verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor efectuate;
244
-controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și analitică;
-întocmirea situațiilor financiare și raportărilor contabile stabilite potrivit legii. Balanța de
verificare se întocmește cel puțin la încheierea exercițiului financiar, la termenele de întocmire a
situațiilor financiare, a raportărilor contabile, precum și la finele perioadei pentru care entitatea
trebuie si întocmească declarația privind impozitul pe profit/venit, potrivit legii.
Balanța de verificare cuprinde următoarele elemente:
-simbolul și denumirea conturilor; soldurile inițiale debitoare și creditoare;
-totalul sumelor debitoare și creditoare ale lunii precedente, după caz;
-rulajele curente debitoare și creditoare;
-totalul rulajelor debitoare și creditoare, după caz;
-totalul sumelor debitoare și creditoare;
-soldurile finale debitoare sau creditoare.
Balanța de verificare la 1 ianuarie se completează cu soldurile finale debitoare și creditoare ale
lunii decembrie a anului precedent.
Pentru conturile analitice se poate întocmi numai situația soldurilor.
La instituțiile publice, balanțele de verificare sintetice se întocmesc lunar, iar balanțele de
verificare analitice, cel târziu la sfârșitul trimestrului pentru care se întocmesc situațiile financiare.
245
246
247
248
Principalele aspecte legate de operațiunea de inventariere în cadrul entităților
economice din România și rolul acestei operațiuni și în cazul celor care
implementează proiecte cu finanțare europeană
Pentru început prezentăm modul de inventariere a elementelor de active de la entitățile tip

instituții publice, societăți comerciale și organizații non-profit.
Inventarierea imobilizărilor necorporale se efectuează prin constatarea existenței și
apartenenței acestora la entitățile deținătoare, iar în cazul brevetelor, licențelor, mărcilor de fabrică
și al altor imobilizări necorporale este necesară dovedirea existenței acestora pe baza titlurilor de
proprietate sau a altor documente juridice de atestare a unor drepturi legale.
Inventarierea terenurilor se efectuează pe baza documentelor care atestă dreptul de
proprietate al acestora și a altor documente, potrivit legii.
Clădirile se inventariază prin identificarea lor pe baza titlurilor de proprietate și a dosarului
tehnic al acestora.
Construcțiile și echipamentele speciale cum sunt: rețelele de energie electrică, termică,
gaze, apă, canal, telecomunicații, căile ferate și altele similare se inventariază potrivit regulilor
stabilite de deținătorii acestora.
Imobilizările corporale care în perioada inventarierii se află în afara entității (vapoare,
locomotive, vagoane, avioane, autovehicule etc.), plecate în cursă de lungă durată, mașinile de
forță și utilajele energetice, mașinile, utilajele și instalațiile de lucru, aparatele și instalațiile de
măsurare, control și reglare și mijloacele de transport date pentru reparații în afara entității se
249
inventariază înaintea ieșirii lor temporare din gestiunea entității sau prin confirmare scrisă primită
de la entitatea unde acestea se găsesc, potrivit procedurilor proprii aprobate.
În listele de inventariere a imobilizărilor necorporale și corporale, aflate în curs de execuție,
se menționează pentru fiecare obiect în parte, pe baza constatării la fața locului: denumirea
obiectului și valoarea determinată potrivit stadiului de execuție, pe baza valorii din documentația
existentă (devize), precum și în funcție de volumul lucrărilor realizate la data inventarierii.
Materialele și utilajele primite de la beneficiari pentru montaj și neîncorporate în lucrări se
inventariază separat.
Investițiile puse în funcțiune total sau parțial, cărora nu li s-au întocmit formele de
înregistrare ca imobilizări corporale, se înscriu în liste de inventariere distincte. De asemenea,
lucrările de investiții care nu se mai execută, fiind sistate sau abandonate, se înscriu în liste de
inventariere distincte, menționându-se cauzele sistării sau abandonării, aprobarea de sistare ori
abandonare și măsurile ce se propun în legătură cu aceste lucrări.
Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare, după
caz.
Bunurile aflate în ambalaje originale intacte se desfac prin sondaj, acest lucru urmând a fi
menționat și în listele de inventariere respective.
La lichidele a căror cantitate efectivă nu se poate stabili prin transvazare și măsurare,
conținutul vaselor - stabilit în funcție de volum, densitate, compoziție etc. - se verifică prin
scoaterea de probe din aceste vase, ținându-se seama de densitate, compoziție și de alte
caracteristici ale lichidelor, care se constată fie organoleptic, fie prin măsurare sau probe de
laborator, după caz.
Materialele de masă ca: ciment, oțel beton, produse de carieră și balastieră, produse
agricole și alte materiale similare, ale căror cântărire și măsurare ar necesita cheltuieli importante
sau ar conduce la degradarea bunurilor respective, se pot inventaria pe bază de calcule tehnice.
În listele de inventariere a materialelor prevăzute la alineatele precedente se menționează
modul în care s-a făcut inventarierea, precum și datele tehnice care au stat la baza calculelor
respective.
Bunurile din domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale, date în
administrare, concesionate sau închiriate instituțiilor publice, societăților/companiilor naționale și
regiilor autonome potrivit legii, se inventariază și se înscriu în listele de inventariere distincte în
cadrul acestor unități.
Bunurile aflate asupra angajaților la data inventarierii (echipament, cazarmament, scule,
unelte etc.) se inventariază și se trec în liste de inventariere distincte, specificându-se persoanele
care răspund de păstrarea lor. În cadrul evidențierii acestora pe formații și locuri de muncă,
bunurile vor fi centralizate și comparate cu datele din evidența tehnico-operativă, precum și cu
cele din evidența contabilă. Bunurile cu un grad mare de perisabilitate se inventariază cu
prioritate, fără a se stânjeni consumul/comercializarea imediată a acestora.
Comisia de inventariere are obligația să controleze toate locurile în care pot exista bunuri
care trebuie supuse inventarierii.
Toate bunurile ce se inventariază se înscriu în listele de inventariere, care trebuie să se
întocmească pe locuri de depozitare, pe gestiuni și pe categorii de bunuri.
250
Bunurile existente în entitate și aparținând altor entități (închiriate, în leasing, în
concesiune, în administrare, în custodie, primite în vederea vânzării în regim de consignație, spre
prelucrare etc.) se inventariază și se înscriu în liste de inventariere distincte.
Listele de inventariere pentru aceste bunuri trebuie să conțină informații cu privire la
numărul și data actului de predare-primire și ale documentului de livrare, precum și alte informații
utile.
Listele de inventariere cuprinzând bunurile aparținând terților se trimit și persoanei fizice
sau juridice, române ori străine, după caz, căreia îi aparțin bunurile respective, în termen de cel
mult 15 zile lucrătoare de la terminarea inventarierii, urmând ca proprietarul bunurilor să comunice
eventualele nepotriviri în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea listelor de inventariere.
În caz de nepotriviri, entitatea deținătoare este obligată să clarifice situația diferențelor
respective și să comunice constatările sale persoanei fizice sau juridice căreia îi aparțin bunurile
respective, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea sesizării.
Societățile de leasing trebuie să solicite utilizatorilor furnizarea listelor de inventariere cu
bunurile care fac obiectul contractelor de leasing. În baza datelor cuprinse în aceste liste, societatea
de leasing poate calcula și înregistra ajustări pentru deprecierea imobilizărilor sau a creanțelor
imobilizate, după caz.
În cazul în care listele de inventariere nu sunt furnizate de către locatar, societatea de
leasing va putea constitui ajustări pentru deprecierea bunurilor respective, pe baza prețurilor de
piață disponibile la data inventarierii, Ținând seama de caracteristicile bunului ce face obiectul
leasingului (an de fabricație, durata de viață).
Pentru verificarea exactității informațiilor primite, societățile de leasing pot întreprinde
verificări faptice la locatari, potrivit procedurilor proprii.
Pentru situațiile prevăzute la prezentul punct, entitățile deținătoare ale bunurilor sunt
obligate să efectueze inventarierea și să trimită spre confirmare listele de inventariere, după cum
proprietarii acelor bunuri sunt obligați să ceară confirmarea privind bunurile existente la terți.
Neprimirea confirmării privind bunurile existente la terți nu reprezintă confirmare tacită.
Pentru bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fără mișcare ori greu vandabile,
comenzi în curs, abandonate sau sistate, precum și pentru creanțele și obligațiile incerte ori în
litigiu se întocmesc liste de inventariere distincte sau situații analitice separate, după caz.
Determinarea stocurilor faptice se face astfel încât să se evite omiterea ori inventarierea de
două sau de mai multe ori a acelorași bunuri.
Bunurile aflate în expediție se inventariază de către entitățile furnizoare, iar bunurile
achiziționate aflate în curs de aprovizionare se inventariază de entitatea cumpărătoare și se înscriu
în liste de inventariere distincte.
Înainte de începerea inventarierii produselor în curs de execuție și a semifabricatelor din
producția proprie, este necesar:
- să se predea la magazii și la depozite, pe baza documentelor, toate produsele și
semifabricatele a căror prelucrare a fost terminată;
- să se colecteze din secții sau ateliere toate produsele reziduale și deșeurile, întocmindu-
se documentele de constatare;
- să se întocmească documentele de constatare și să se clarifice situația semifabricatelor a
căror utilizare este îndoielnică.
251
În cazul produselor în curs de execuție se inventariază atât produsele care nu au trecut prin
toate fazele (stadiile) prelucrării impuse de procesul tehnologic de producție, cât și produsele care,
deși au fost terminate, nu au trecut toate probele de recepționare tehnică sau nu au fost completate
cu toate piesele úi accesoriile lor.
Inventarierea se efectuează, de asemenea, pentru lucrările și serviciile în curs de execuție
sau neterminate.
Materiile prime, materialele, piesele de schimb, semifabricatele etc., aflate în secțiile de
producție și nesupuse prelucrării, nu se consideră produse în curs de execuție. Acestea se
inventariază separat și se repun în conturile din care provin, diminuându-se cheltuielile, iar după
terminarea inventarierii acestora se evidențiază în conturile inițiale de cheltuieli.
Inventarierea produselor, lucrărilor și serviciilor în curs de execuție din cadrul secțiilor
auxiliare se face prin stabilirea stadiului de executare a acestora.
La entitățile care au activitate de construcții-montaj, pe baza constatării la fața locului, se
includ în liste de inventariere distincte, pe categorii de lucrări și părți de elemente de construcții la
care n-a fost executat întregul volum de lucrări prevăzute în devize, respectiv lucrări executate
(terminate), dar nerecepționate de către beneficiar, denumirea obiectului și valoarea determinată
potrivit stadiului de execuție, potrivit valorii din documentația existentă (devize), precum și în
funcție de volumul lucrărilor realizate la data inventarierii.
Inventarierea lucrărilor de modernizare nefinalizate sau de reparații ale clădirilor,
instalațiilor, mașinilor, utilajelor, mijloacelor de transport și ale altor bunuri se face prin verificarea
la fața locului a stadiului fizic al lucrărilor. Astfel de lucrări se consemnează într-o listă de
inventariere distinctă, în care se indică denumirea obiectului supus modernizării sau reparației și
valoarea determinată potrivit costului de deviz și celui efectiv al lucrărilor executate.
Creanțele și obligațiile față de terți sunt supuse verificării și confirmării pe baza extraselor
soldurilor debitoare și creditoare ale conturilor de creanțe și datorii care dețin ponderea valorică în
totalul soldurilor acestor conturi, potrivit "Extrasului de cont" (cod 14-6-3) sau punctajelor
reciproce scrise. Nerespectarea acestei proceduri, precum și refuzul de confirmare constituie
abateri de la prezentele norme și se sancționează potrivit legii.
În situația entităților care efectuează decontarea creanțelor și obligațiilor pe bază de
deconturi interne sau deconturi externe periodice confirmate de către parteneri, aceste documente
pot ține locul extraselor de cont confirmate.
Disponibilitățile bănești, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile de garanție,
acreditivele, ipotecile, precum și alte valori aflate în casieria entităților se inventariază în
conformitate cu prevederile legale.
Disponibilitățile aflate în conturi la bănci sau la unitățile Trezoreriei Statului se
inventariază prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de acestea cu cele din
contabilitatea entității. În acest scop, extrasele de cont din ziua de 31 decembrie sau din ultima zi
bancară, puse la dispoziție de instituțiile de credit și unitățile Trezoreriei Statului, vor purta
ștampila oficială a acestora.
În cazul entităților care, potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, au optat pentru
un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic, sunt avute în vedere informațiile aferente ultimei
zile a exercițiului financiar astfel ales.
Disponibilitățile în lei și în valută din casieria entității se inventariază în ultima zi lucrătoare
a exercițiului financiar, după înregistrarea tuturor operațiunilor de încasări și plăți privind
252
exercițiul respectiv, confruntându-se soldurile din registrul de casă cu monetarul și cu cele din
contabilitate.
Inventarierea titlurilor pe termen scurt și lung se efectuează pe baza documentelor care
atestă deținerea acestora (registrul acționarilor, documente care au stat la baza achiziției sau
primirii cu titlu gratuit) cu respectarea legislației în vigoare.
Înscrierea în listele de inventariere a mărcilor poștale, a timbrelor fiscale, a tichetelor de
călătorie, a tichetelor de masă, a tichetelor cadou, a tichetelor de creșă, a tichetelor de vacanță, a
bonurilor cantități fixe, a biletelor de spectacole, de intrare în muzee, expoziții și altele asemenea
se face la valoarea lor nominală, cu excepția timbrelor cu valoare filatelică. Pentru bunurile de
această natură, constatate fără utilitate (expirate, deteriorate), se întocmesc liste de inventariere
distincte.
Inventarierea timbrelor filatelice se efectuează potrivit procedurii elaborate în acest scop
de către administratorii entităților care le au în evidență.
Pentru toate celelalte elemente de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, cu
ocazia inventarierii, se verifică realitatea soldurilor conturilor respective, iar pentru cele aflate la
terți se fac cereri de confirmare, care se vor atașa la listele respective după primirea confirmării.
Pe ultima filă a listei de inventariere, gestionarul trebuie să menționeze dacă toate bunurile
și valorile bănești din gestiune au fost inventariate și consemnate în listele de inventariere în
prezența sa. De asemenea, acesta menționează dacă are obiecții cu privire la modul de efectuare a
inventarierii. În acest caz, comisia de inventariere este obligată să analizeze obiecțiile, iar
concluziile la care a ajuns se vor menționa la sfârșitul listelor de inventariere.
Listele de inventariere se semnează pe fiecare filă de către președintele și membrii comisiei
de inventariere, de către gestionar, precum și de către specialiști solicitați de către președintele
comisiei de inventariere pentru participarea la identificarea bunurilor inventariate.
În cazul gestiunilor colective (cu mai mulți gestionari), listele de inventariere se semnează
de către toți gestionarii, iar în cazul predării-primirii gestiunii, acestea se semnează atât de către
gestionarul predător, cât și de către cel primitor.
Completarea listelor de inventariere se efectuează fie folosind sistemul informatic de
prelucrare automată a datelor, fie prin înscrierea elementelor de active identificate, fără spații libere
și fără ștersături, conform procedurilor interne aprobate.
Listele de inventariere utilizate sunt cele prezentate ca model în anexa nr. 3 la Ordinul
ministrului economiei și finanțelor nr. 3.512/2008 privind documentele financiar-contabile.
În cazul imobilizărilor corporale, precum și al celorlalte elemente de natura activelor pentru
care există constituite ajustări pentru depreciere sau ajustări pentru pierdere de valoare, în listele
de inventariere se înscrie valoarea de înregistrare în contabilitate a acestora, mai puțin ajustările
pentru depreciere sau pierdere de valoare înregistrate până la data inventarierii, care se compară
cu valoarea lor actuală, stabilită cu ocazia inventarierii, pe bază de constatări faptice.
În situația în care elementele de natura activelor sunt inventariate prin metode de
identificare electronică (de exemplu: cititor de cod de bare etc.), datele fiind transmise direct în
sistemul informatic financiar-contabil, listele de inventar sunt editate direct din sistemul
informatic. Se vor edita listele complete cu toate pozițiile inventariate sau în mod selectiv numai
pentru acele poziții, repere unde se constată diferențe cantitative sau valorice (deprecieri), după
caz.
253
În cazul în care se editează liste de inventariere care cuprind numai pozițiile (reperele) la
care se constată diferențe cantitative sau valorice, listele complete de inventariere se păstrează pe
suport magnetic, pe durata legală de păstrare a documentelor. În astfel de situații, evaluarea
bunurilor în vederea stabilirii eventualelor ajustări se efectuează prin analiza și evaluarea tuturor
elementelor inventariate, nu numai a celor la care s-au constatat diferențe cantitative.
Inventarierile parțiale, precum și inventarierile efectuate în cursul anului, atunci când entitatea
efectuează mai multe inventarieri, se efectuează cu respectarea prezentelor norme, mai puțin
completarea "Registrului-inventar" (cod 14-1-2), care se efectuează cu ocazia inventarierii anuale.
Pentru inventarierea elementelor de natura activelor care nu au substanță materială, a
datoriilor și capitalurilor proprii se întocmesc situații analitice distincte. Totalul situațiilor analitice
astfel întocmite se verifică cu soldurile conturilor sintetice corespunzătoare, care se preiau în
"Registrul-inventar" (cod 14-1-2).
Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic și înscrise în
listele de inventariere cu cele din evidența tehnico-operativă (fișele de magazie) și din
contabilitate.
Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedează la o analiză a tuturor stocurilor
înscrise în fișele de magazie și a soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate.
Erorile descoperite cu această ocazie trebuie corectate operativ, după care se procedează la
stabilirea rezultatelor inventarierii prin confruntarea cantităților consemnate în listele de
inventariere cu evidența tehnico-operativă pentru fiecare poziție.
Evaluarea, cu ocazia inventarierii, a elementelor de natura activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii se face potrivit prevederilor reglementărilor contabile aplicabile, precum și ale
prezentelor norme.
Evaluarea se va efectua cu respectarea principiului permanenței metodelor, potrivit căruia
modelele și regulile de evaluare trebuie menținute, asigurând comparabilitatea în timp a
informațiilor contabile.
La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se aplică principiul prudenței, potrivit căruia se
ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare.
În cazul în care se constată că valoarea de inventar este mai mare decât valoarea cu care
acesta este evidențiat în contabilitate, în listele de inventariere se înscriu valorile din contabilitate.
În cazul în care valoarea de inventar a bunurilor este mai mică decât valoarea din contabilitate, în
listele de inventariere se înscrie valoarea de inventar.
Pentru elementele de natura activelor la care s-au constatat deprecieri, pe baza listelor de
inventariere întocmite distinct comisia de inventariere face propuneri de ajustări pentru depreciere
sau ajustări pentru pierdere de valoare, după caz, ori de înregistrare a unor amortizări suplimentare
(pentru deprecierile ireversibile ale imobilizărilor amortizabile), acolo unde este cazul, arătând
totodată cauzele care au determinat aceste deprecieri.
Pentru toate plusurile, lipsurile și deprecierile constatate la bunuri, precum și pentru
pagubele determinate de expirarea termenelor de prescripție a creanțelor sau din alte cauze,
comisia de inventariere solicită explicații scrise de la persoanele care au răspunderea gestionării
bunurilor, respectiv a urmăririi decontării creanțelor. Pe baza explicațiilor primite și a
documentelor analizate, comisia de inventariere stabilește natura lipsurilor, pierderilor, pagubelor
și deprecierilor constatate, precum și natura plusurilor, propunând, în conformitate cu dispozițiile
254
legale, modul de regularizare a diferențelor dintre datele din contabilitate și cele faptice, rezultate
în urma inventarierii.
În situația constatării unor plusuri în gestiune, bunurile respective se evaluează potrivit
reglementărilor contabile aplicabile.
În cazul constatării unor lipsuri imputabile în gestiune, administratorii trebuie să impută
persoanelor vinovate bunurile lipsă la valoarea lor de înlocuire. Prin valoare de înlocuire, în
sensul prezentelor norme, se înțelege costul de achiziție al unui bun cu caracteristici și grad de
uzură similare celui lipsă în gestiune la data constatării pagubei, care cuprinde prețul de cumpărare
practicat pe piață, la care se adaugă taxele nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuielile de transport,
aprovizionare și alte cheltuieli, accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru
intrarea în gestiune a bunului respectiv.
În cazul bunurilor constatate lipsă, ce urmează a fi imputate, care nu pot fi cumpărate de
pe piață, valoarea de imputare se stabilește de către o comisie formată din specialiști în domeniul
respectiv.
La stabilirea valorii debitului, în cazurile în care lipsurile în gestiune nu sunt considerate
infracțiuni, se are în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate,
dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
- să existe riscul de confuzie între sorturile aceluiaúi bun material, din cauza asemănării în
ceea ce privește aspectul exterior: culoare, desen, model, dimensiuni, ambalaj sau alte elemente;
- diferențele constatate în plus sau în minus să se refere la aceeași perioadă de gestiune și
la aceeași gestiune.
Nu se admite compensarea în cazurile în care s-a făcut dovada că lipsurile constatate la
inventariere provin din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective datorată vinovăției
persoanelor care răspund de gestionarea acestor bunuri.
Listele cu sorturile de produse, mărfuri, ambalaje și alte valori materiale care întrunesc
condițiile de compensare datorită riscului de confuzie se aprobă anual de către administratori,
ordonatorii de credite sau persoana care are obligația gestionării și servesc pentru uz intern în
cadrul entităților respective. Compensarea se face pentru cantități egale între plusurile și lipsurile
constatate.
În cazul în care cantitățile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat plusuri, sunt
mai mari decât cantitățile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat lipsuri, se va
proceda la stabilirea egalității cantitative prin eliminarea din calcul a diferenței în plus. Această
eliminare se face începând cu sorturile care au prețurile unitare cele mai scăzute, în ordine
crescătoare.
În cazul în care cantitățile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat lipsuri, sunt
mai mari decât cantitățile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat plusuri, se va
proceda, de asemenea, la stabilirea egalității cantitative prin eliminarea din calcul a cantității care
depășește totalul cantitativ al plusurilor. Eliminarea se face începând cu sorturile care au prețurile
unitare cele mai scăzute, în ordine crescătoare.
Pentru bunurile la care sunt acceptate scăzăminte, în cazul compensării lipsurilor cu
plusurile stabilite la inventariere, scăzămintele se calculează numai în situația în care cantitățile
lipsă sunt mai mari decât cantitățile constatate în plus. În această situație, cotele de scăzăminte
se aplică în primul rând la bunurile la care s-au constatat lipsurile.
255
Dacă în urma aplicării scăzămintelor respective mai rămân diferențe cantitative în minus,
cotele de scăzăminte se pot aplica și asupra celorlalte bunuri admise în compensare, la care s-au
constatat plusuri sau la care nu au rezultat diferențe. Diferența stabilită în minus în urma
compensării și aplicării tuturor cotelor de scăzăminte, reprezentând prejudiciu pentru entitate, se
recuperează de la persoanele vinovate, în conformitate cu dispozițiile legale.
Normele privind limitele admisibile la perisabilitate sau cele stabilite intern nu se aplică
anticipat, ci numai după constatarea existenței efective a lipsurilor și numai în limita acestora.
De asemenea, limitele de perisabilitate nu se aplică automat, acestea fiind considerate
limite maxime.
Pentru pagubele constatate în gestiune răspund persoanele vinovate de producerea lor.
Imputarea acestora se face la valoarea de înlocuire, așa cum a fost definită în prezentele norme.
Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere într-un proces-verbal.
Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii trebuie să conțină, în principal, următoarele
elemente: data întocmirii, numele și prenumele membrilor comisiei de inventariere, numărul și
data deciziei de numire a comisiei de inventariere, gestiunea/gestiunile inventariată/inventariate,
data începerii și terminării operațiunii de inventariere, rezultatele inventarierii, concluziile și
propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor și ale lipsurilor constatate și persoanele
vinovate, precum și propuneri de măsuri în legătură cu acestea, volumul stocurilor depreciate, fără
mișcare, cu mișcare lentă, greu vandabile, fără desfacere asigurată și propuneri de măsuri în
vederea reintegrării lor în circuitul economic, propuneri de scoatere din funcțiune a imobilizărilor
corporale, respectiv din evidență a imobilizărilor necorporale, propuneri de scoatere din uz a
materialelor de natura obiectelor de inventar și declasare sau casare a unor stocuri, constatări
privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integrității bunurilor din gestiune, precum
și alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate.
Propunerile cuprinse în procesul-verbal al comisiei de inventariere se prezintă, în termen
de 7 zile lucrătoare de la data încheierii operațiunilor de inventariere, administratorului,
ordonatorului de credite sau persoanei responsabile cu gestiunea entității.
Acesta, cu avizul conducătorului compartimentului financiar-contabil și al conducătorului
compartimentului juridic, decide asupra soluționării propunerilor făcute, cu respectarea
dispozițiilor legale159.
În proiecte europene se impune realizarea inventarierii, așa cum prevăd reglementările în
vigoare din cel puțin 2 motive: a)sumele mari și investițiile de excepție ce se pot face în aceste
proiecte, aflate în diferite stadii de execuție, investiții care impun realizarea de inventarieri
periodice pentru determinarea valorilor intermediare ale acestor investiții; 2)evidențierea în liste
de inventariere separate, a tuturor elementelor achiziționate sau realizate în cadrul unor astfel de
159
Problemele prezentate au fost preluate din Anexa 1 intitulată Norme privind organizarea și efectuarea inventarierii
elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor propria din OMFP nr. 2861 din 9 octombrie 2009 pentru
aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și
capitalurilor propria, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.704 din 20 octombrie 2009
256
proiecte, față de activele, datoriile și capitalurile pe care le acumulează anual din întreaga lor
activitate, entitățile care implementează proiecte cu finanțare europeană.
8.2.Principalele operațiuni care stau la baza activității de contabilizare în proiecte

cu finanțare europeană
Probleme de bază ale funcțiunii conturilor în contabilitate

Definirea şi rolul contului
Într-o accepţiune generală, contul este procedeul specific metodei contabilităţii, cu ajutorul
căruia se reflectă existenţa şi mişcarea fiecărui element patrimonial în parte, ca urmare a
modificărilor produse de tranzacţiile ce au loc în întreprindere într-o perioadă de gestiune.
Pentru înţelegerea rolului contului, să ne imaginăm că o întreprindere dispune de
disponibilităţi în cont în valoare de 10.000 lei. Tranzacţiile ulterioare pot afecta această sumă în
două moduri: o pot creşte sau o pot scădea. În loc să majorăm sau să micşorăm elementul Conturi
la bănci, prin ştergerea vechii sume şi introducerea celei noi după fiecare tranzacţie ce afectează
disponibilul din cont, vom putea scuti un efort considerabil dacă adunăm la un loc toate majorările,
respectiv, toate micşorările şi calculăm modificarea netă a disponibilităţilor din cont ce rezultă în
urma acestor tranzacţii.
Cum putem efectua acest lucru?
La suma iniţială vom aduna suma tuturor creşterilor şi vom scădea suma micşorărilor.
Diferenţa reprezintă noul sold al elementului Conturi la bănci.
Care este instrumentul cu ajutorul căruia putem realiza acest lucru?
Evident, acesta este contul.
Prin urmare, cu ajutorul contului se pot urmări atât starea iniţială, mişcările intervenite într-
o anumită perioadă de gestiune, cât şi starea finală a fiecărui element patrimonial în parte.
În acest scop, pentru fiecare element patrimonial se deschide câte un cont distinct în
contabilitatea curentă, cu ajutorul căruia se înregistrează, pe bază de documente şi în etalon valoric,
existentul la începutul perioadei de gestiune al elementului pentru care s-a deschis contul,
modificările survenite în cadrul acestui element, generate de tranzacţiile din timpul perioadei de
gestiune, determinându-se şi existentul final din cadrul elementului patrimonial respectiv.
Orice cont deschis în contabilitatea curentă are un anumit conţinut economic, determinat de
însuşi conţinutul economic al elementului patrimonial respectiv şi care poate să reprezinte:
-un mijloc economic, ca, de exemplu: terenuri, construcţii, mijloace de transport, materii prime,
mărfuri etc.;
-un proces economic, pentru a cărui desfăşurare se consumă mijloace economice, ca, de exemplu:
aprovizionarea cu materii prime, materiale consumabile etc.; fabricarea de produse, executarea de
lucrări, prestarea de servicii; desfacerea de produse, semifabricate, mărfuri etc.;
-o sursă sau o grupă de surse de finanţare, în funcţie de modul de procurare a mijloacelor
economice, cum ar fi: capital social, rezerve, credite bancare, furnizori etc.;
-un rezultat financiar, care se prezintă sub formă de profit sau pierdere, evidenţiate de genurile de
activităţi care le generează (de exploatare, financiară, excepţională).
257
De remarcat este că, pentru anumite elemente patrimoniale, cum ar fi, de exemplu, stocurile,
la înregistrarea în conturi a acestora se utilizează, alături de etalonul valoric, şi etalonul natural.
Trăsături specifice conturilor
1)Înregistrarea prin cont a situaţiei şi mişcării patrimoniului se face în expresie valorică, prin
folosirea etalonului monetar, iar pentru bunurile materiale, şi a etalonului natural. Definit prin
această prismă, contul reprezintă un model de evidenţă şi calcul în expresie valorică.
2)Pentru a delimita în timp situaţia şi mişcarea elementelor patrimoniale, înregistrarea prin
cont se efectuează în ordine cronologică. Deci, contul este un model de înregistrare cronologică
a evoluţiei patrimoniului.
3)Contul reprezintă un model de individualizare şi grupare a situaţiei şi mişcării
elementelor patrimoniale.
Individualizarea elementelor patrimoniale se face în funcţie de trăsăturile lor specifice, iar
gruparea, în raport de caracteristicile lor comune
De exemplu, cu ajutorul contului Materii prime se evidenţiază, într-o formă distinctă, şi se
grupează toate stocurile de materii prime existente în gestiunea unei întreprinderi, precum şi
operaţiile economice privind intrările şi ieşirile de materii prime. Gruparea elementelor înregistrate
se face începând cu treapta cea mai analitică şi se continuă cu diverse trepte de sintetizare.
4)Contul constituie un model de sistematizare a existenţelor şi modificărilor de sens
contrar, intervenite în masa elementelor patrimoniale înregistrate.
Pentru a înregistra, calcula şi controla existentul şi modificările de sens contrar (creşteri,
micşorări) ale fiecărui element patrimonial, pe o anumită perioadă de timp, vom folosi
instrumentul denumit cont. Din acest punct de vedere, forma contului este cea bilanţieră, adică a
unui tablou cu două serii de calcule: starea iniţială şi creşterile, pe de o parte, micşorările şi starea
finală, pe de altă parte.
Schematic, forma bilanţieră a contului poate fi imaginată sub forma literei T, care indică
posibilitatea practică de separare şi înregistrare, într-o parte, a creşterilor pe măsură ce acestea au
loc şi, în partea opusă, a micşorărilor, care, de asemenea, se adună pe măsură ce au loc în cursul
exerciţiului financiar, ca în figura de mai jos:
Contul „i”
• SITUAŢIA INIŢIALĂ • MICŞORĂRI
• CREŞTERI • SITUAŢIA FINALĂ
Contul „j”
• MICŞORĂRI • SITUAŢIA INIŢIALĂ
• SITUAŢIA FINALĂ • CREŞTERI
258
În aceste condiţii, ecuaţia proprie contului este de forma:
Situaţia iniţială + Creşteri = Micşorări + Situaţia
finală
Forma bilanţieră a contului a fost determinată şi de necesităţi informative. Alături de
furnizarea de informaţii cu privire la natura şi mărimea elementelor patrimoniale, contul a fost
conceput şi din necesitatea cunoaşterii distincte a modificărilor de sens contrar intervenite în masa
acestor elemente. Fiecare categorie de modificare, creştere sau micşorare reprezintă un indicator
contabil cu o anumită semnificaţie în procesul de cunoaştere şi gestiune. De exemplu, pentru contul
„Materii prime”, creşterile reprezintă intrările de materii prime, iar micşorările, ieşirile de materii
prime.
Consecinţă a acestei forme a contului, orice scădere se face tot prin adunare. Pentru a scădea
o mărime în cadrul contului, ea trebuie trecută în partea opusă celei unde se ţine pentru adunare.
Pe lângă forma bilaterală (bilanţieră) a contului, în activitatea practică există şi alte forme de
prezentare a contului, cum ar fi: forma unilaterală, forma şah, forma contului cu duble valori etc.
-Forma unilaterală a contului se caracterizează prin aceea că într-o parte a contului există o
singură serie de coloane pentru numărul curent, data şi explicaţia operaţiei economice sau
financiare care se înregistrează, indiferent dacă sunt creşteri sau micşorări, iar coloanele de sume
debitoare, sume creditoare şi de sold sunt alăturate.
Modelul unei astfel de forme de prezentare este redat în continuare:
Contul „Materii prime”
Nr. Sume Sold
Data Explicaţia
crt. Debitoare Creditoare (debitor)
1. 5.01.2011 Sold iniţial - - 1.100
2. 7.01.2011 Furnizori 1.000 - 2.100
Cheltuieli cu materiile
3. 9.01.2011 - 1.300 800
prime
4. 12.01.2011 Furnizori 500 - 1.300
Cheltuieli cu materiile
5. 15.01.2011 - 700 600
prime
În această formă a contului, soldul se stabileşte după fiecare operaţie economică sau
financiară înregistrată.
-Forma şah a contului se caracterizează prin aceea că atât pentru debit, cât şi pentru credit se
deschide câte o fişă distinctă, în care debitul apare în corespondenţă cu conturile creditoare, iar
creditul, în corespondenţă cu conturile debitoare.
-Forma contului cu duble valori se caracterizează prin aceea că, indiferent de modelul sub care
se prezintă contul respectiv (bilateral, unilateral, şah etc.), acesta are coloane pentru înscrierea
sumelor atât în moneda naţională, cât şi în monedă străină. Astfel de conturi se folosesc de către
întreprinderile cu activitate de comerţ exterior.
5)O altă trăsătură specifică a contului este aceea că el constituie un model de calcul al
mărimii situaţiei sau stării şi mişcărilor intervenite în masa bunurilor economice, surselor de
finanţare, cheltuielilor, veniturilor, rezultatelor.
259
Sintetizând trăsăturile prezentate mai sus cu privire la cont, acesta poate fi definit ca un model de
înregistrare cronologică, grupare, sistematizare şi calcul în expresie valorică şi, uneori, şi cantitativ, a
situaţiei şi mişcării elementelor patrimoniale.
Structura contului
Elementele care definesc structura contului sunt: titlul sau denumirea contului; debitul şi
creditul contului; mişcarea sau rulajul contului; totalul sumelor (debitoare sau creditoare); soldul
contului; explicaţia descriptivă a tranzacţiilor înregistrate în cont.
1)Titlul (denumirea) şi simbolul contului
Titlul contului exprimă conţinutul economic al elementului a cărui evidenţă se ţine cu ajutorul
contului respectiv.
De exemplu, contul asociat clienţilor poartă denumirea de „Clienţi”; contul asociat materiilor
prime poartă denumirea „Materii prime” etc.
În general, denumirea unui cont reflectă obiectul înregistrat în contul respectiv. Când întâlnim
o denumire de cont pe care nu o recunoaştem, încercăm să examinăm contextul titlului şi să
observăm dacă se încadrează în categoria activelor, datoriilor, capitalurilor proprii, veniturilor sau
cheltuielilor. Prin urmare, nu poate exista un cont fără titlu, întrucât nu se poate stabili elementul
patrimonial a cărui evidenţă o ţine şi, totodată, contul nu ar putea îndeplini funcţia contabilă
corespunzătoare.
Titlurile conturilor sunt însoţite şi de simbolurile cifrice cores-punzătoare. Exemplu: 101
Capital, 212 Construcţii, 371 Mărfuri, 401 Furnizori, 411 Clienţi, 121 Profit şi pierdere etc.
Simbolurile derivă din poziţia pe care o ocupă contul respectiv în structura planului de conturi.
Acestea facilitează identificarea conturilor şi, respectiv, activitatea practică de contabilitate, atât
în sistemul manual, cât şi în cel informatic. În ţara noastră, titlul şi simbolul conturilor se stabilesc
în mod unitar, prin planul de conturi general elaborat pe întreaga economie. Cu toate acestea,
conturile se pot dezvolta şi aplica în funcţie de specificul activităţii şi de nevoile concrete de
informare ale întreprinderilor.
2)Debitul şi creditul contului

Reprezintă denumirile celor două părţi opuse ale acestuia ce permit separarea celor două
tipuri de modificări (creşteri şi micşorări), pe care le determină operaţiile economice şi financiare
ce se înregistrează cu ajutorul conturilor.
Convenţional, s-a stabilit ca partea stângă a contului să poarte denumirea de debit, iar partea
dreaptă, de credit. Sumele trecute în partea stângă a contului se numesc debitoare, iar cele din
partea dreaptă, creditoare.
A debita un cont înseamnă a înregistra o sumă în partea stângă a contului. Analog, a credita
un cont înseamnă a înregistra o sumă în partea dreaptă a contului. Acesta este singurul sens dat în
contabilitate verbelor a debita şi a credita.
260
Semnificaţia debitului şi creditului unui cont trebuie însă înţe-leasă în raport de conţinutul
său economic, care determină funcţia contabilă a contului respectiv. De aceea, nu la toate conturile
debitul şi creditul au aceeaşi semnificaţie. Spre exemplu, în cazul conturilor de bunuri economice,
în debit, respectiv în partea stângă a contului, se înregistrează existentul iniţial şi creşterile
elementului patrimonial, iar în cazul conturilor de surse de finanţare, se înregistrează micşorările
elementului patrimonial urmărit. În ceea ce priveşte creditul, respectiv în partea dreaptă a contului,
situaţia se prezintă invers, în sensul că, în cazul conturilor de bunuri economice, se înregistrează
scăderile, micşorările, iar în cazul celor de surse, se înregistrează existentul, creşterile (măririle).
În munca practică de contabilitate, cele două părţi opuse ale contului, debitul şi creditul, se
abreviază cu D, respectiv C.
3)Rulajul contului
Reprezintă mişcarea sau totalul sumelor înregistrate într-o perioadă de gestiune în debitul
sau creditul unui cont, ca urmare a măririlor şi micşorărilor determinate de tranzacţiile
(evenimentele) ce se produc în volumul şi structura elementului patrimonial pentru care s-a deschis
contul respectiv. Acesta este de două feluri: rulaj debitor şi rulaj creditor.
-Rulajul debitor (abreviat, de regulă, cu RD) reprezintă totalitatea înregistrărilor efectuate în
debitul unui cont într-o perioadă de gestiune.
-Rulajul creditor (abreviat, de regulă, cu RC) reprezintă totalitatea înregistrărilor efectuate în
creditul unui cont într-o perioadă de gestiune.
4)Total sume
Totalul sumelor unui cont este de două feluri:

-Total sume debitoare (abreviat, de regulă, cu TSD). Se obţine prin adunarea tuturor sumelor
înregistrate în debitul contului.
-Total sume creditoare (abreviat, de regulă, cu TSC). Se obţine prin adunarea tuturor sumelor
înregistrate în creditul contului. Totalul sumelor cuprinde existentul iniţial şi rulajul elementului
patrimonial urmărit cu ajutorul contului.
5)Soldul contului
Exprimă existentul valoric la un moment dat al elementului patrimonial urmărit cu ajutorul

contului respectiv.
Soldul contului se stabileşte ca diferenţă între totalul sumelor debitoare şi totalul sumelor creditoare,
preluând semnul totalului mai mare.
Astfel:
261
-Dacă totalul sumelor debitoare este mai mare decât totalul sumelor creditoare, contul prezintă sold
debitor (SD).
-În situaţia inversă, când totalul sumelor creditoare este mai mare decât totalul sumelor debitoare, contul
prezintă sold creditor (SC).
-Atunci când totalul sumelor debitoare este egal cu totalul sumelor creditoare, soldul acestuia este zero,
deci, contul nu mai prezintă sold şi poartă denumirea de cont soldat sau balansat.
Prin urmare, soldul contului se stabileşte pe baza relaţiilor:
1. TSD – TSC = SD, când TSD TSC

2. TSC – TSD = SC, când TSC  TSD
3. TSD – TSC = 0, când TSD = TSC
Soldul stabilit în ultima zi a perioadei de gestiune se numeşte sold final (Sf) şi apare ca sold
iniţial (Si) la începutul perioadei de gestiune următoare.
La sfârşitul exerciţiului financiar, cu ocazia întocmirii lucrărilor contabile de sinteză,
conturile se închid. Aceasta presupune trecerea soldului lor final în partea opusă aceleia din care a
provenit, adică în partea cu totalul sumelor mai mic, astfel încât, adunat la acest total, cele două
părţi ale contului să se afle în echilibru. Astfel, contul care are sold final debitor (Sfd) se închide
prin trecerea acestuia în credit, unde se adună la totalul sumelor creditoare, iar rezultatul trebuie
să fie egal cu totalul sumelor debitoare. Contul care are sold final creditor (Sfc) se închide prin
trecerea acestuia în debit, unde se adună la totalul sumelor debitoare, rezultatul fiind egal cu totalul
sumelor creditoare.
Pentru exemplificare, presupunem contul Materii prime cu următoarea structură:
– sold iniţial debitor: 1.000 lei;

– rulaj debitor, obţinut din intrări succesive, 2.500 lei;
– total sume debitoare: 3.500 lei;
– rulaj creditor, obţinut din ieşiri succesive, 1.500 lei;
– total sume creditoare: 1.500 lei;
– sold final debitor: 2.000 lei (adică 3.500 – 1.500 = 2.000).
Soldul final debitor, de 2.000 lei, s-a trecut, pentru închiderea contului, în creditul contului, unde, adunat
cu totalul sumelor creditoare de 1.500 lei, s-a obţinut un total de 3.500 lei, cât este şi în debit.
Schematic, contul Materii prime închis se prezintă astfel:
Contul Materii prime
D C
Nr. Data Explicaţia Sume Nr. Data Explicaţia Sume
262
crt. crt.
Cheltuieli cu
1. 01.01.2011 Sold iniţial 1.000 3. 06.01.2011 500
materiile prime
Cheltuieli cu ma
2. 05.01.2011 Furnizori 500 5. 21.01.2011 1.000
teriile prime
4. 20.01.2011 Furnizori 1.000
6. 25.01.2011 Furnizori 1.000
RD 2.500 RC 1.500
TSD 3.500 TSC 1.500
Sfd 2.000
TOTAL 3.500
Prin închiderea conturilor se respectă relaţia:
Sold iniţial + Intrări = Sold final + Ieşiri
La începutul exerciţiului financiar următor, conturile se redeschid prin înscrierea soldurilor lor finale, din
perioada precedentă, în aceeaşi parte din care au provenit, ca solduri iniţiale pentru noua perioadă.
6)Explicaţia tranzacţiilor înregistrate în cont
Are drept scop cunoaşterea anumitor date în legătură cu operaţia respectivă, în vederea identificării ei
cu uşurinţă, a înţelegerii sensului şi conţinutului acesteia. După forma de prezentare, distingem: explicaţie
descriptivă şi explicaţie contabilă.
-Explicaţia descriptivă constă în explicarea pe scurt a operaţiei economice sau financiare cu
indicarea documentului justificativ care a stat la baza operaţiei şi a datei în care a avut loc;
-Explicaţia contabilă constă în indicarea debitului sau credi-tului contului utilizat la înregistrarea
operaţiei respective, precum şi a denumirii celuilalt cont corespondent ce participă la înregistrarea
operaţiei, potrivit cerinţelor dublei înregistrări.
Reguli de funcţionare a conturilor
Condiţia de bază privind înregistrarea corectă a operaţiilor, evenimentelor, tranzacţiilor în conturi o
constituie cunoaşterea regulilor de funcţionare a acestora.
Pentru stabilirea regulilor de funcţionare a conturilor se ia ca punct de plecare patrimoniul, cu
structurile sale de activ şi pasiv (active, datorii, capitaluri) şi cele două principii de bază ale conta-bilităţii:
dubla reprezentare şi dubla înregistrare.
263
Anterior s-a arătat că activele sunt dispuse în partea stângă a patrimoniului. Astfel, activele pot fi
gândite ca părţi de stânga, iar pasivele pot fi gândite ca părţi de dreapta. Poziţia opusă a celor două
categorii al patrimoniului (activ şi pasiv) face ca regulile de funcţionare a celor două feluri de conturi să fie
de sens opus.
Pentru demonstrarea regulilor de funcţionare ale conturilor se porneşte de la o situaţie iniţială

a patrimoniului (la începutul anului), pe baza căreia, potrivit celor menţionate mai sus, pentru
fiecare element se deschide câte un cont în contabilitatea curentă.
În schema combinată care urmează se prezintă atât deschiderea conturilor, cât şi înregistrarea
tranzacţiilor, închiderea conturilor şi prezentarea situaţiei patrimoniale la sfârşitul perioadei de
gestiune, adică întregul ciclu informaţional contabil.
Patrimoniul iniţial (la începutul anului)
ACTIV PASIV
Mijloace economice Sume Surse de finanţare Sume
– Mijloace fixe 4.000 – Capital 5.600
– Interese de participare 1.500 – Rezerve 250
– Materii prime 1.800 – Credite bancare pe termen scurt 300
– Efecte de primit 450 – Furnizori 1.400
– Conturi la bănci în lei 550 – Dividende de plată 750
TOTAL ACTIV 8.300 TOTAL PASIV 8.300
Deschiderea conturilor în contabilitate curentă
Conturi de activ Conturi de pasiv

Mijloace fixe Capital social
D Sold iniţial= 4.000 C D Sold iniţial = 5.600 C
RD = 0 RC = 0 RD = 0 RC = 0
TSD = 4.000 TSC = 0 TSD = 0 TSC = 5.600
Sfd = 4.000 Sfc = 5.600
Interese de participare Rezerve

D Sold iniţial = 1.500 C D Sold iniţial = 250 C
RD = 0 RC = 0 RD = 0 RC = 0
TSD = 1.500 TSC = 0 TSD = 0 TSC = 250
Sfd = 1.500 Sfc = 250
264
Materii prime Credite bancare pe termen scurt
D Sold iniţial =1.800 C D Sold iniţial = 300 C

RD = 0 RC = 0 RD = 0 RC =
1.000.000
TSD = TSC = 0 TSD = 0 TSC =
1.800.000 300.000
Sfd = Sfc = 300.000
1.800.000
Efecte de primit Furnizori

D Sold iniţial = 450 C D Sold iniţial = 1.400.000 C
RD = 0 RC = 0
TSD= 450 TSC = 0 Scădere obligaţii
= 800
Sfd = 450 RD = 800 RC = 0
TSD = 800 TSC = 1.400
Sfc = 600
Conturi la bănci în lei Dividende de plată
D Sold iniţial = 550 C D Sold iniţial = 750 C

Încasări Plăţi furnizori RD = 0 RC = 0
= 1.000 = 800
RD = 1.000 RC = 800
TSD = 1.550 TSC = 800 TSD = 0 TSD = 750
Sfd = 750 Sfc = 750
Întocmirea situaţiei patrimoniale finale

ACTIV PASIV
Mijloace economice Sume Surse de finanţare Sume
Mijloace fixe 4.000 Capital 5.600
Interese de participare 1.500 Rezerve 250
Materii prime 1.800 Credite bancare pe termen 1.300
scurt
Efecte de primit 450 Furnizori 600
Conturi la bănci în lei 750 Dividende de plată 750
TOTAL ACTIV 8.500 TOTAL PASIV 8.500
Din schema prezentată rezultă că toate conturile deschise pe baza elementelor din activ sunt
conturi de activ, iar cele care se deschid pe baza elementelor de pasiv sunt conturi de pasiv.
265
De asemenea, potrivit circulaţiei valorilor în sens unic, existenţele iniţiale de activ s-au înscris
în stânga (debitul) conturilor de activ, iar existenţele iniţiale de pasiv s-au înscris în dreapta (creditul)
con-turilor de pasiv.
De aici putem deduce prima regulă de funcţionare a conturilor, şi anume:
1)Conturile de activ încep să funcţioneze prin a se debita şi se debitează cu existenţele de
activ, iar conturile de pasiv încep să funcţioneze prin a se credita şi se creditează cu existenţele
de pasiv.
Dar tranzacţiile care au loc în timpul perioadei de gestiune produc modificări (creşteri şi micşorări) în
structura şi volumul atât ale mijloacelor economice, cât şi ale surselor de finanţare.
Pentru a ilustra cum se înregistrează creşterile elementelor patrimoniale de activ şi pasiv,
presupunem următorul exemplu:
Societatea comercială primeşte un credit bancar pe termen scurt în sumă de 1.000 lei.
Tranzacţia determină, pe de o parte, o creştere a elementului de activ Disponibil la bănci (care
reprezintă creşterea disponibilităţilor în contul de disponibil al întreprinderii cu 1.000 lei, de la 550
lei la 1.550 lei), iar pe de altă parte, concomitent şi cu aceeaşi sumă, se produce o creştere a
elementului patrimonial de pasiv Credite bancare pe termen scurt (care reprezintă creşterea
obligaţiei întreprinderii faţă de bancă de la 300 lei la 1.300 lei).
Pentru înregistrarea acestei operaţii se utilizează conturile Disponibil la bănci în lei şi,
respectiv, Credite bancare pe termen scurt.
Înregistrarea creşterii de activ de 1.000 lei se va face în debitul contului Disponibil la bănci
în lei, adică în aceeaşi parte a contului în care s-a înregistrat şi existentul iniţial; înregistrarea creş-
terii de pasiv de 1.000 lei se va face în creditul contului Credite bancare pe termen scurt , adică în
aceeaşi parte a contului în care s-a înregistrat şi existentul iniţial.
Din acest exemplu putem deduce cea de-a doua regulă de funcţionare a conturilor, şi anume:
2)Conturile de activ se mai debitează cu majorările, creşterile elementelor patrimoniale
de activ, iar conturile de pasiv se mai creditează cu majorările, creşterile elementelor
patrimoniale de pasiv.
Pentru a demonstra modul cum se înregistrează micşorările elementelor de activ şi de pasiv,
presupunem următorul exemplu:
Se plătesc, din disponibilul existent în cont la bancă, obligaţiile faţă de furnizori, în valoare
de 800 lei.
Operaţia determină, pe de o parte, o scădere de activ la elementul Disponibil la bănci în lei,
care reprezintă micşorarea disponibilităţilor existente în cont la bancă cu 800 lei, iar pe de altă
parte, concomitent şi cu aceeaşi sumă, o scădere de pasiv la elementul patrimonial Furnizori, care
reprezintă micşorarea obligaţiei întreprin-derii faţă de furnizorii săi.
Pentru înregistrarea acestei operaţii economice se utilizează conturile Disponibil la bănci în
lei şi, respectiv, Furnizori.
Înregistrarea scăderii de activ de 800 lei se face în creditul contului de activ Disponibil la
bănci în lei, adică în partea opusă celei în care s-au înregistrat existentul iniţial şi creşterile (debit);
înregis-trarea diminuării de pasiv, tot în valoare de 800 lei, se va face în debitul contului de pasiv
Furnizori , adică în partea opusă celei în care s-au înregistrat existentul iniţial şi creşterile (credit).
Ca şi în cazul primului exemplu, debitarea şi creditarea conturilor respective se operează în
conturile deschise anterior.
Din acest exemplu, deducem cea de-a treia regulă de funcţionare a conturilor:
266
3)Conturile de activ se creditează cu micşorările, diminuările elementelor patrimoniale de
activ, iar conturile de pasiv se debitează cu micşorările, diminuările elementelor patrimoniale de
pasiv.
După înregistrarea exemplelor de tranzacţii de mai sus, precum şi a altor tranzacţii care ar mai putea avea
loc în cursul lunii, se poate stabili soldul final al conturilor, ca diferenţă între totalul sumelor debitoare şi
totalul sumelor creditoare. Acesta va putea fi debitor, pentru contul de activ Conturi la bănci în lei, şi
creditor, pentru conturile Credite bancare pe termen scurt şi Furnizori.
În activitatea practică însă, totalul sumelor debitoare şi totalul sumelor creditoare pot fi şi
egale, ceea ce înseamnă că acele conturi nu prezintă sold final. De asemenea, totalul ieşirilor
(micşorărilor) nu poate fi mai mare decât existentul iniţial şi creşterile (intrările), întrucât nu se
poate diminua ceva mai mult decât există.
Pe baza celor mai sus menţionate, se poate deduce cea de-a patra regulă de funcţionare a
conturilor, şi anume:
4)Conturile de activ prezintă întotdeauna sold final debitor sau sunt soldate, iar
conturile de pasiv prezintă întotdeauna sold final creditor sau sunt soldate.
Dacă avem în vedere împărţirea conturilor în conturi de activ şi conturi de pasiv, cele patru reguli de
funcţionare a conturilor pot fi reduse la numai două, şi anume:
I.Conturile de activ încep să funcţioneze prin a se debita, şi se debitează cu existentul iniţial
şi cu creşterile (majorările, intrările) elementelor patrimoniale de activ, se creditează cu
micşorările (diminuările, ieşirile) de activ şi prezintă sold final debitor sau sunt soldate.
II.Conturile de pasiv încep să funcţioneze prin a se credita, şi se creditează cu existentul iniţial de
pasiv şi cu creşterile (majo-rările, intrările) de pasi, se debitează cu micşorările (diminuările, ieşirile)
de pasiv şi prezintă sold final creditor sau sunt soldate.
Aşa cum se poate observa, conţinutul economic diametral opus al conturilor de activ şi de
pasiv determină şi caracterul opus al regulilor de funcţionare.
Schematic, regulile de funcţionare a conturilor se prezintă astfel:
Conturi de activ Conturi de pasiv
D C D C
Existentul de activ Existentul de pasiv
Majorări de activ Micşorări de Micşorări de Majorări de pasiv
activ pasiv
Sold final debitor Sold final
creditor
267
Având în vedere soldul pe care îl prezintă la un moment dat, conturile sunt de două feluri: conturi
monofuncţionale şi conturi bifuncţionale.
-Conturile monofuncţionale sunt acelea care, la sfârşitul perioadei de gestiune, prezintă un singur fel de
sold, fie numai debitor, fie numai creditor. Acestea funcţionează, deci, fie numai după regula de
funcţionare a conturilor de activ, fie numai după regula de funcţionare a conturilor de pasiv. Ele sunt, deci,
întotdeauna, numai conturi de activ sau numai conturi de pasiv.
-Conturile bifuncţionale sunt acele conturi care pot prezenta, la un moment dat, fie sold debitor,
fie sold creditor. Acestea funcţionează în anumite cazuri după regula de funcţionare a conturilor
de activ, iar în altele, după aceea a conturilor de pasiv. Deci, aceste conturi nu au întotdeauna
acelaşi fel de sold (adică numai debitor sau numai creditor), ci oscilează de la o perioadă la alta,
având uneori caracterul de conturi de activ, alteori caracterul de conturi de pasiv. Totuşi, acest gen
de conturi nu formează o a treia grupă de conturi, cu ocazia întocmirii bilanţului contabil, ci, după
soldul pe care îl prezintă la sfârşitul perioadei de gestiune, ele se încadrează în categoria conturilor
de activ, dacă prezintă sold final debitor, sau a celor de pasiv, dacă prezintă sold final creditor.
Clasificarea conturilor
Clasificarea conturilor constă în sistematizarea conturilor, potrivit caracteristicilor comune

şi specifice ale acestora, prin încadrarea lor în clase, grupe şi subgrupe de conturi, după anumite
criterii, cu scopul de a realiza o ordine în mulţimea conturilor folosite de contabilitatea curentă.
Aceasta prezintă o importanţă deosebită, deoarece:
-oferă posibilitatea studierii sistematice şi generalizate a conturilor, asigurând legăturile reciproce
dintre ele;
-permite asimilarea cu uşurinţă a conţinutului economic şi a funcţiei contabile a conturilor;
-ajută la înţelegerea structurii planului de conturi;
-constituie un mijloc eficient de cunoaştere a obiectului de studiu al contabilităţii.
Clasificarea conturilor poate fi realizată după mai multe criterii, fiecare dintre acestea
caracterizând sistemul conturilor dintr-un anumit punct de vedere. Astfel, criteriile după care se
clasifică conturile sunt următoarele: conţinutul economic al contului; funcţia contabilă; sfera de
cuprindere; finalitatea informaţiilor pe care le furnizează.
1)După conţinutul economic al contului, distingem: conturi de mijloace economice, conturi
de surse de finanţare, conturi de procese şi conturi de rezultate.
Din acest punct de vedere, conturile se împart în următoarele clase:
– clasa conturilor mijloacelor economice;
– clasa conturilor surselor de finanţare;
– clasa conturilor proceselor economice;
– clasa conturilor în afara bilanţului.
Aceste clase de conturi pun în evidenţă, prin conţinutul lor, toate componentele obiectului
contabilităţii.
2)După funcţia contabilă, conturile se împart în două clase:
– clasa conturilor de activ;
– clasa conturilor de pasiv.
268
Clasificarea după acest criteriu este considerată a fi cea mai cuprinzătoare clasificare, permiţând
încadrarea tuturor conturilor în conturi de activ şi conturi de pasiv. Această împărţire decurge din cele
două părţi opuse ale bilanţului (activ şi pasiv), cu excepţia conturilor în afara bilanţului.
3)După sfera de cuprindere, se disting două clase de conturi:
– clasa conturilor sintetice;
– clasa conturilor analitice.
În funcţie de etalonul de evidenţă folosit, clasa conturilor anali-tice se împarte, la rândul ei, în două
grupe:
– grupa conturilor analitice valorice;
– grupa conturilor analitice cantitativ-valorice.
4)Din punct de vedere al finalităţii informaţiilor pe care le furnizează, conturile se împart
în două clase:
– clasa conturilor de gestiune externă. Aceasta cuprinde toate conturile care furnizează
informaţiile din bilanţ;
– clasa conturilor de gestiune internă, ce cuprinde conturile care furnizează informaţiile
pentru întocmirea contului de rezultate (con-turile de venituri şi cheltuieli).
Pornind de la aceste criterii de clasificare, conturile se împart în clase, grupe şi subgrupe,
menţinând în cadrul fiecărei subdiviziuni acelaşi criteriu care permite o delimitare strictă a
conturilor respective pe subdiviziunile clasificării.
Planul de conturi general
Planul de conturi general reprezintă matricea întregului sistem de conturi, în cadrul căreia
fiecare cont este delimitat printr-o denumire şi un simbol cifric, fiind încadrat într-o clasă şi grupă,
în raport cu un anumit criteriu de clasificare.
În acelaşi timp, prin planul de conturi se definesc, pentru fiecare cont sintetic, conţinutul
economic, funcţia contabilă şi corespondenţa cu alte conturi.
Planul de conturi asigură uniformitatea şi unitatea de conţinut, funcţie, denumire şi
simbolizare a conturilor şi facilitează procesul de culegere, prelucrare şi transmitere a datelor după
criterii unitare.
În cadrul planului de conturi, conturile sunt clasificate şi ierarhizate, conform criteriului
bilanţier şi celui funcţional sau procesual.
Criteriul bilanţier presupune clasificarea şi ierarhizarea conturilor în raport cu structurile de
activ şi pasiv, cheltuieli şi venituri.
Criteriul funcţional sau procesual presupune ordonarea claselor, grupelor şi conturilor în
raport cu fluxul normal al valorilor în cadrul fazelor circuitului economic (exemplu:constituirea
capitalului, aprovizionarea, producţia, desfacerea şi repartiţia rezultatului).
Codificarea sau simbolizarea cifrică a conturilor are la bază sistemul zecimal de
codificare, potrivit căruia conturile folosite într-un sector de activitate al economiei naţionale se
împart în nouă clase, fiecare clasă poate cuprinde maximum 9 grupe de conturi, fiecare grupă poate
cuprinde 9 conturi sintetice de gradul I, fiecare cont sinte-tic de gradul I se poate desfăşura pe 9
conturi sintetice de gradul II sau subconturi, fiecare cont sintetic de gradul II se poate desfăşura pe
269
9 conturi de gradul III etc., în funcţie de necesităţile de detaliere a infor-maţiilor furnizate de
conturi.
Clasele de conturi sunt simbolizate cu o singură cifră, de la 0 la 9. Planul de conturi cuprinde
9 clase, astfel:
Clasa 1 – Conturi de capitaluri
Clasa 2 – Conturi de active imobilizate
Clasa 3 – Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie
Clasa 4 – Conturi de terţi
Clasa 5 – Conturi de trezorerie
Clasa 6 – Conturi de cheltuieli
Clasa 7 – Conturi de venituri
Clasa 8 – Conturi speciale
Clasa 9 – Conturi de gestiune
Grupele de conturi din cadrul fiecărei clase sunt simbolizate cu două cifre: prima cifră reprezintă
simbolul clasei, iar a doua, simbolul grupei.
Conturile sintetice sunt simbolizate cu trei cifre, primele două cifre reprezentând simbolul
grupei şi a treia cifră reprezentând simbo-lul contului sintetic de gradul I.
Subconturile sunt simbolizate cu patru cifre, primele 3 cifre reprezentând simbolul contului
sintetic, iar a patra cifră reprezentând simbolul subcontului.
Schema de simbolizare a conturilor se prezintă astfel:
Astfel, conturile care fac parte din aceeaşi clasă sunt recunoscute după cifra iniţială, grupele
sunt recunoscute prin a doua cifră a simbolului, conturile sintetice după cifra a treia, iar
subconturile după a patra cifră a simbolului.
De exemplu, clasa conturilor de capitaluri a primit simbolul 1. Prima grupă din clasa 1 a
primit simbolul 0, prin urmare grupa 10 a fost denumită Capital şi rezerve. Primul cont sintetic a
primit simbo-lul 1, prin urmare contul 101 a fost numit Capital. Primul subcont (cont sintetic de
gradul doi) a primit simbolul 1, prin urmare subcontul 1011 a fost numit Capital subscris nevărsat.
Astfel, identificarea contului sintetic de gradul doi, Capital subscris nevărsat, se va face prin
următorul cod şi următoarea denumire: 1011 Capital subscris nevărsat.
Dubla înregistrare şi corespondenţa conturilor
270
După cum s-a menţionat, operaţiile economice şi financiare, consemnate în momentul efectuării lor
în documente justificative, produc modificări în structura elementelor existente la un moment dat în
patrimoniu.
Întrucât elementelor patrimoniale le corespund în contabilitatea curentă conturile, aceasta

înseamnă că reflectarea operaţiilor respec-tive în contabilitatea curentă se va face cu ajutorul a cel
puţin două conturi, fie de activ, fie de pasiv, fie unul de activ şi celălalt de pasiv. Deci, orice
tranzacţie ce provoacă o dublă modificare în patrimoniu se va reflecta în contabilitatea curentă
printr-o dublă înregistrare în conturi, concomitent şi cu aceeaşi sumă.
Rezultă că dubla înregistrare constă în înregistrarea concomitentă şi cu aceeaşi sumă a
unei operaţii economice sau financiare în două conturi, şi anume, în debitul unui cont şi în
creditul altui cont.
Exemplu:
5121 = 519 1.000 lei
Conturi la bănci în lei Credite bancare pe termen scurt
Înregistrarea tuturor tranzacţiilor în contabilitatea curentă, pe baza dublei înregistrări, determină o
legătură strânsă între conturile utilizate de aceasta, reunindu-le pe toate într-un sistem coerent,
creându-se posibilitatea reflectării integrale şi ca un tot unitar a obiectului său de studiu.
De asemenea, reflectarea tuturor acestor tranzacţii în conturi, pe baza dublei înregistrări, oferă
posibilitatea verificării exactităţii înre-gistrărilor efectuate, cu ajutorul balanţei de verificare.
Dubla înregistrare în conturi a tranzacţiilor reprezintă o trăsătură esenţială a metodei
contabilităţii şi nu se mai regăseşte la alte disci-pline ale sistemului informaţional economic.
Legătura reciprocă dintre debitul unui cont şi creditul altui cont, stabilită cu ocazia
înregistrării tranzacţiilor în contabilitatea curentă, pe baza dublei înregistrări, poartă
denumirea de corespondenţa conturilor.
Conturile între care se stabileşte o astfel de legătură se numesc conturi corespondente.
În exemplul evocat anterior, contul Disponibil la bănci în lei este corespondentul contului
Credite bancare pe termen scurt.
Pentru a demonstra dubla înregistrare şi corespondenţa contu-rilor, se iau spre exemplificare
tranzacţii ce produc cele patru tipuri de modificări patrimoniale, pornind de la situaţia iniţială a
patrimoniului, utilizată la explicarea regulilor de funcţionare a conturilor.
Tranzacţia 1
Întreprinderea achiziţionează un utilaj de la un furnizor, al cărui cost de achiziţie este de

10.700 lei.
Această tranzacţie determină o creştere de activ, la elementul Mijloace fixe, reprezentând creşterea
contravalorii mijloacelor fixe aparţinând întreprinderii, care se va înregistra, potrivit regulilor de funcţionare
a conturilor, în debitul contului cu acelaşi nume, şi totodată o creştere de pasiv la elementul Furnizori de
271
imobilizări, reprezentând creşterea obligaţiilor (datoriilor comerciale) întreprinderii faţă de aceştia, care se va
reflecta în creditul contului corespondent respectiv, astfel:
Utilaje Furnizori de imobilizări
D C D C
Sold iniţial 4.000 Sold iniţial 0

Furnizori de imobilizări
10.700 Mijloace fixe 10.700
După cum se observă, în această înregistrare s-a stabilit corespondenţa între debitul contului
Mijloace fixe şi creditul contului Furnizori de imobilizări, în care s-a înregistrat aceeaşi sumă, (10.700
lei), adică s-a efectuat o dublă înregistrare.
Tranzacţia 2
Se plătesc dividende acţionarilor, din disponibilul din cont, în valoare de 500 lei.
Operaţia de plată a dividendelor determină o micşorare de activ la elementul Disponibil la bănci în lei,
reprezentând disponibilul întreprinderii din contul deschis la bancă, care se va reflecta (conform regulilor
de funcţionare a conturilor) în creditul contului cu acelaşi nume, şi, concomitent, o scădere de pasiv, la
elementul Dividende de plată, reprezentând scăderea obligaţiei (datoriei) faţă de acţionari, care se va
înregistra (conform regulilor de funcţionare a conturilor), în debitul contului corespondent cu aceeaşi
denumire, astfel:
Disponibil la bănci în lei Dividende de plată
D C D C
Sold iniţial Dividende de plată Disponibil la bănci Sold iniţial

500 500 în lei 500 750
Şi în acest caz, s-a produs o dublă înregistrare, întrucât, potrivit conţinutului economic al
operaţiei de mai sus, s-a stabilit o corespondenţă între creditul contului Conturi la bănci în lei şi
debitul contului Dividende de plată, concomitent şi cu aceeaşi sumă.
272
Tranzacţia 3
Se ridică de la bancă suma de 50 lei, necesară pentru efectuarea unor plăţi în numerar.
Tranzacţia determină o creştere de activ la elementul patrimonial Casa, reprezentând creşterea
numerarului din casieria întreprinderii, care se înregistrează, potrivit regulilor de funcţionare a conturilor,
în debitul contului cu acelaşi nume, şi, concomitent, o micşorare de activ la elementul Conturi la bănci în
lei, care reprezintă scăderea dispo-nibilităţilor băneşti ale întreprinderii, care se va oglindi, conform
regulilor de funcţionare a conturilor, în creditul contului cu acelaşi nume, astfel:
Casa Conturi la bănci în lei

D C D C
Sold iniţial 0 Sold iniţial 550 Casa 50

Conturi la bănci
în lei 50
La înregistrarea acestei operaţii s-a stabilit corespondenţa între debitul contului Casa şi
creditul contului Conturi la bănci în lei, fiind vorba de înregistrarea aceleiaşi sume, adică de o
dublă înregistrare.
Tranzacţia 4
Întreprinderea decide majorarea capitalului, pe seama rezervelor, cu suma de 250 lei.

Tranzacţia provoacă o creştere de pasiv la elementul Capital, reprezentând contribuţia
acţionarilor/asociaţilor la constituirea societăţii, care, potrivit regulilor de funcţionare a conturilor, se
va reflecta în creditul contului cu aceeaşi denumire, şi, concomitent, şi cu aceeaşi sumă, o scădere de
pasiv la elementul patrimonial Rezerve, reprezentând scăderea rezervelor întreprinderii, care, potrivit
regulilor de funcţionare a conturilor, se evidenţiază în debitul contului cu aceeaşi denumire, astfel:
Capital Rezerve
D C D C
Sold iniţial 5.600 Capital 250

Rezerve 250
Analiza contabilă a tranzacțiilor. Formula şi articolul contabil
În general, analiza reprezintă o metodă de cercetare a unui întreg, a unui fenomen, prin
descompunerea acestuia în părţile sale componente şi prin examinarea sistematică a fiecăreia în
parte.
273
Analiza, după cum am văzut, reprezintă unul din procedeele metodei contabilităţii, comun şi altor
discipline ştiinţifice. Contabi-litatea foloseşte acest procedeu în cercetarea obiectului său de studiu, la
înregistrarea în conturi a tranzacţiilor, evenimentelor, operaţiilor economice sau financiare. Acest gen
de analiză, utilizat de conta-bilitate, îl putem numi analiză contabilă.
Analiza contabilă reprezintă un proces logic de cercetare a fiecărei tranzacţii în parte, în vederea
înregistrării corecte a acestora în contabilitate.
Altfel spus, analiza contabilă are drept scop stabilirea corectă a conturilor corespondente în care
urmează să se încadreze tranzacţia supusă analizei, precum şi partea acestora (debit sau credit) în
care urmează să se înregistreze tranzacţia în cauză.
Analiza contabilă constă în cercetarea, pe bază de documente, a fiecărei tranzacţii în parte,
prin descompunerea ei în elementele componente, în scopul stabilirii conturilor corespondente şi a
părţii acestora – debit sau credit – în care urmează să se înregistreze tranzacţia respectivă,
concomitent şi cu aceeaşi sumă.
Analiza contabilă presupune parcurgerea următoarelor etape:
1)Stabilirea naturii şi, respectiv, a conţinutului tranzacţiei supuse analizei. Aceasta înseamnă a
răspunde la anumite întrebări, cum ar fi: Ce se înţelege prin tranzacţia în cauză? La ce se referă ea
(aprovizionare, plată, încasare, consum etc.)?
2)Determinarea modificărilor pe care le produce respectiva tranzacţie în structura elementelor
patrimoniale, precum şi determinarea sensurilor acestor modificări (creşteri sau micşorări de activ sau
de pasiv).
3)Stabilirea, pe baza elementelor patrimoniale modificate, a conturilor corespondente în care
urmează să se înregistreze tranzacţia analizată.
4)Aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor, în vederea stabilirii părţii conturilor
corespondente – debit sau credit – în care urmează să se înregistreze tranzacţia analizată, adică
stabilirea formulei contabile.
Rezultă că scopul final al analizei contabile a fiecărei operaţii economice sau financiare îl
constituie stabilirea corectă, raţională a formulei contabile.
Exemplu:
Întreprinderea restituie un credit pe termen scurt în sumă de 3.000.000 lei, din disponibilul existent în
cont la bancă.
Parcurgând etapele analizei contabile a acestei, tranzacţii, rezultă următoarele:
1)natura tranzacţiei reprezintă restituirea unui credit pe termen scurt primit de la bancă;
2)tranzacţia produce modificări în ambele părţi ale patrimoniului:
scădere în activ la elementul Disponibil la bănci în lei, care reprezintă o micşorare a disponibilului existent
în contul întreprinderii la bancă în sumă de 3.000 lei şi, concomitent şi cu aceeaşi sumă,
-o micşorare în pasiv la elementul Credite bancare pe termen scurt, care reprezintă o micşorare a
obligaţiilor întreprinderii faţă de bancă privind creditele pe termen scurt acordate;
3)conturile corespondente, în care urmează să se înregistreze tranzacţia analizată, vor fi:
-pentru micşorarea de activ, contul de activ Disponibil la bănci în lei;
274
-pentru micşorarea de pasiv, contul Credite bancare pe termen scurt;
4)conform regulilor de funcţionare a conturilor, contul Disponibil la bănci în lei, fiind de activ şi având
de înregistrat o scădere de activ, se va credita cu 3.000 lei, iar contul Credite bancare pe termen scurt,
fiind de pasiv şi având de înregistrat o scădere de pasiv, se va debita cu 3.000 lei.
Prin urmare, potrivit particularităţii dublei înregistrări, se stabi-leşte corespondenţa între debitul
contului Credite bancare pe termen scurt şi creditul contului Conturi la bănci în lei, care se concre-tizează
în următoarea formulă contabilă:
Credite bancare pe = Conturi la bănci în 3.000

termen scurt lei lei
Parcurgând etapele analizei contabile pentru tranzacţia de mai sus, am ajuns să stabilim corect formula
contabilă şi astfel să o putem defini.
Formula contabilă reprezintă modalitatea de prezentare a unei operaţii economice sau financiare prin
încadrarea acesteia în debitul unui cont şi în creditul altui cont, sub formă de egalitate valorică.
Aceasta este formată din următoarele părţi componente:
▪ denumirea contului corespondent debitor;
▪ denumirea contului corespondent creditor;
▪ suma care face obiectul înregistrării;
▪ semnul =, care arată interdependenţa şi corelaţia reciprocă dintre conturile corespondente;
▪ semnul %, utilizat în înţelesul de următoarele, atunci când în formula contabilă intră în
corespondenţă mai mult de două conturi.
În formula contabilă, contul care se debitează se aşază în stânga semnului egalităţii, deoarece debitul
este partea stângă a unui cont, iar contul care se creditează se aşază în partea dreaptă a semnului
egalităţii, deoarece creditul este partea dreaptă a unui cont.
Pentru reflectarea cronologică a tranzacţiilor în conturi, pe baza dublei înregistrări, se utilizează
articolul contabil. Acesta se obţine prin adăugarea la elementele formulei contabile a explicaţiei descrip-
tive a tranzacţiei în cauză, a documentului justificativ care atestă înfăptuirea ei, precum şi a datei când
operaţia a avut loc.
Astfel, articolul contabil pentru formula contabilă menţionată mai sus se prezintă astfel:
27 septembrie 2020
Credite bancare pe termen scurt = Disponibil la bănci în lei 3.000
Restituit creditul bancar pe termen scurt, conform Extrasului de cont nr........
275
Înregistrarea tranzacţiilor consemnate în documente, în ordinea în care acestea au avut loc, sub formă
de articole contabile, se numeşte înregistrare cronologică. În practică, această înregistrare se realizează cu
ajutorul documentului de contabilitate denumit Registrul – jurnal.
După înregistrarea cronologică, operaţiile economice sau financiare sunt grupate pe conturi distincte,
după natura lor, şi se înregistrează sistematic în documentul de contabilitate denumit registrul Cartea-
mare.
Tipuri de formule contabile
A.În raport cu numărul conturilor corespondente din care este formată, formula contabilă poate fi de
două feluri: simplă şi compusă.
A1.Formula contabilă simplă este aceea în care corespondenţa se stabileşte între un singur cont debitor şi
un singur cont creditor şi este specifică acelor operaţii economice şi financiare care modifică, concomitent,
numai două elemente patrimoniale. Modelul este de forma:
Cont debitor = Cont creditor Suma
Când se analizează o tranzacţie, chiar şi un începător îşi dă seama că o jumătate din formula
contabilă este relativ evidentă. Dacă am urmărit cu atenţie totul până acum, vom fi capabili să
înregistrăm corect, raţional, ştiinţific, tranzacţiile în contabilitate, şi nu în mod intuitiv, mecanicist.
Să ne obişnuim cu mecanismul contabil urmărind câteva exemple.
Tranzacția I. Se constituie o întreprindere cu un capital de 20.000 lei. Un număr de cinci

persoane subscriu să cumpere cele 1.000 de acţiuni emise, în valoare nominală de 20 lei.
Pentru a înregistra tranzacţia I, efectuăm analiza contabilă astfel:
1.Natura tranzacţiei: subscrierea capitalului pentru înfiinţarea întreprinderii.
2.Modificările patrimoniale: recunoaştem o creştere a dreptului de creanţă al întreprinderii
asupra acţionarilor, element de activ, şi, simultan, o creştere (prin constituire) a capitalului subscris
nevărsat, element de pasiv. Tranzacţia supusă analizei se încadrează astfel în modificarea
patrimonială de tipul:
A + x = P + x
 
20.000 20.000
Acţionari Capital subscris
3.Conturi corespondente: pentru elementele patrimoniale modificate sunt destinate conturile: 456
Decontări cu asociaţii privind capitalul şi 1011 Capital subscris nevărsat.
*456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, cont bifuncţional, cu funcţie contabilă de activ, în cazul nostru
(deoarece urmăreşte o creanţă) având de înregistrat o creştere, se debitează;
*1011 Capital subscris nevărsat, cont de pasiv, având de înre-gistrat o creştere, se creditează.
4.Formula contabilă: să ne reamintim elementele structurale şi nu ne rămâne decât să întocmim
formula contabilă. Aceasta va fi:
276
456 = 1011 20.000 lei
Decontări cu asociaţii Capital subscris
privind capitalul nevărsat
Tranzacţia II. Întreprinderea se aprovizionează cu materii prime de la un furnizor, în valoare de 1.000

lei.
1.Natura tranzacţiei: aprovizionare cu materii prime de la un furnizor.
2.Modificările patrimoniale: recunoaştem o creştere a valorii materiilor prime din cadrul
întreprinderii, element de activ, şi, simul-tan, o creştere (a datoriei faţă de furnizor, element de pasiv.
Tranzacţia supusă analizei se încadrează în modificarea patrimonială de tipul:
A + x = P + X
 
1.000 1.000
Materii prime Furnizori
Materii prime şi 401 Furnizori.
-contul 301 Materii prime, cu funcţie contabilă de activ, având de înregistrat o creştere, se debitează;
-401 Furnizori, cont de pasiv, având de înregistrat o creştere, se creditează.
formula contabilă.
Aceasta va fi:
301 = 401 1.000 lei
Materii prime Furnizori
Tranzacţia III. Întreprinderea achită, în numerar, datoria faţă de furnizor, în valoare de 1.000 lei.
Pentru a înregistra tranzacţia III, efectuăm analiza contabilă astfel:
1.Natura tranzacţiei: plată furnizor în numerar.
2.Modificările patrimoniale: recunoaştem o scădere a datoriei faţă de furnizor, element de
pasiv, şi, simultan, o diminuare a numerarului din casierie, element de activ. Dacă am urmărit totul
până acum, vom observa că tranzacţia supusă analizei se încadrează în modificarea patrimonială
de tipul:
A − x = P − x
 
1.000 1.000
Numerar Furnizori
277
3.Conturi corespondente: pentru elementele patrimoniale modi-ficate sunt destinate conturile: 5311
Casa în lei şi 401 Furnizori.
*5311 Casa în lei, cu funcţie contabilă de activ, având de înregistrat o scădere, se creditează;
*401 Furnizori, cont de pasiv, având de înregistrat o scădere, se debitează.
401 = 5311 1.000 lei
Furnizori Casa în lei
Tranzacţia IV. Întreprinderea majorează capitalul cu suma de 3.000 lei, prin încorporarea de rezerve.
Pentru a înregistra tranzacţia IV, efectuăm analiza contabilă astfel:
1.Natura tranzacţiei: majorare capital subscris vărsat.
2.Modificările patrimoniale: recunoaştem o majorare a capita-lului subscris vărsat, element
de pasiv, şi, simultan, o diminuare a rezervelor, element tot de pasiv. Dacă am urmărit totul până
acum, vom observa că tranzacţia supusă analizei se încadrează în modifi-carea patrimonială de
tipul:
A = P + x − x
 
3.000 3.000
Capital subscris Rezerve
vărsat
Capital subscris vărsat şi 106 Rezerve.
*1012 Capital subscris vărsat, cu funcţie contabilă de pasiv, având de înregistrat o creştere, se creditează;
*106 Rezerve, cont de pasiv, având de înregistrat o scădere, se debitează.
106 = 1012 3.000 lei
Rezerve Capital subscris vărsat
Atenţie!!! Vom prezenta o altă modalitate de deducere a formu-lei contabile fără a mai urma, în mod
expres, etapele generale ale analizei contabile. Această modalitate presupune:
-cunoaşterea încadrării corecte a elementelor în structurile de activ (A) şi pasiv (P), respectiv în conturile
prevăzute în planul de conturi general şi
-cunoaşterea regulilor de funcţionare a conturilor.
Pentru a susţine această variantă, reluăm tranzacţia I şi stabilim formula contabilă astfel:
-subscrierea capitalului
*456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, A +→ D
278
*1011 Capital subscris nevărsat, P +→ C
456 = 1011 20.000 lei
Decontări cu asociaţii Capital subscris
privind capitalul nevărsat
Să luăm un alt exemplu:
Tranzacţia V. Acţionarii depun (varsă, aportează) suma de 20.000 lei în contul deschis la bancă,
reprezentând valoarea capitalului subscris.
Analiza contabilă: această tranzacţie reprezintă scăderea creanţei întreprinderii faţă de acţionari şi, în
acelaşi timp, creşterea disponi-bilităţilor din contul de la bancă.
Stabilim formula contabilă pentru tranzacţia 2:
-vărsarea capitalului subscris
*456 Decontări cu asociaţii privind capitalul. A − → C
*5121 Conturi la bănci în lei, A + → D
5121 = 456 20.000 lei
Conturi la bănci Decontări cu
în lei asociaţii privind capitalul
A2.Formula contabilă compusă (specifică tranzacţiilor care modifică, concomitent, mai

mult de două elemente patrimoniale) este acea formulă în care corespondenţa se stabileşte între:
2.1.Un singur cont debitor şi mai multe conturi creditoare, sau între
2.2.Mai multe conturi debitoare şi un singur cont creditor.
2.1.Un singur cont debitor şi două sau mai multe conturi creditoare.
Modelul este de forma:
Cont = % Suma
debitor Conturi
creditoare
Tranzacţia VI. La sfârşitul unei zile, întreprinderea a realizat încasări în numerar în sumă de 8.000
lei, astfel: a încasat creanţa de la un client în sumă de 5.000 lei şi creanţa de la un debitor în sumă de
3.000 lei.
Analiza contabilă: tranzacţia produce, pe de o parte, creşterea numerarului din casieria
întreprinderii iar pe de altă parte, scăderea creanţei atât asupra clienţilor, cât şi asupra debitorilor.
• încasări în numerar
• 5311 Casa în lei, A + → D
• 411 Clienţi, A − → C
• 461 Debitori diverşi, A − → C
279
Formula contabilă:
5311 Casa în lei = % 8.000 lei
411 Clienţi 5.000 lei
461 Debitori diverşi 3.000 lei
2.2.Mai multe conturi debitoare şi un singur cont creditor
Modelul este de forma:
% = Cont Suma
Conturi creditor
debitoare
Tranzacţia VII. Întreprinderea se aprovizionează cu materii prime şi mărfuri în valoare de 5.000 lei,
respectiv 5.000 lei, conform facturii furnizorului.
Analiza contabilă: tranzacţia de aprovizionare conduce, în mod evident, la creşterea valorii
stocurilor de materii prime şi mărfuri în întreprindere şi, în acelaşi timp, la creşterea datoriei
întreprinderii faţă de furnizori.
Formula contabilă va fi:
-aprovizionare cu materii prime şi mărfuri
-301 Materii prime, A + → D
-371 Mărfuri, A + → D
-401 Furnizori, P + → C
Formula contabilă:
% = 401 Furnizori 13.000 lei

301 Materii prime 8.000 lei
371 Mărfuri 5.000 lei
Tranzacţia VIII. Întreprinderea plăteşte, prin cont, suma de 10.000 lei, reprezentând: 4.000
lei datoria către bugetul statului privind impozitul pe salarii, iar 6.000 lei datoria faţă de un creditor
divers.
Analiza contabilă: Tranzacţia conduce, pe de o parte, la scăderea disponibilităţilor din contul
de la bancă, iar pe de altă parte, la scăderea datoriilor întreprinderii faţă de stat cu impozitul pe
salarii, respectiv faţă de creditorul divers.
Nu ne rămâne decât să stabilim formula contabilă pentru înregistrarea în contabilitate a
tranzacţiei V.
-plată datorii prin bancă
*5121 Conturi la bănci în lei, A − → C
*444 Impozit pe salarii, P − → D
*462 Creditori diverşi, P − → D
280
% = 5121 Conturi la 10.000 lei
444 Impozit pe salarii bănci în lei 6.000 lei
462 Creditori diverşi 4.000 lei
B.În funcţie de scopul pentru care se întocmesc, formulele contabile sunt de două feluri:
de înregistrare curentă şi de stornare.
b1)Formulele contabile de înregistrare curentă sunt acele formule contabile ce se întocmesc
pentru înregistrarea operaţiilor economice care au loc în mod obişnuit, curent, şi care au cea mai
mare frecvenţă în practica de contabilitate. Înscrierea sumelor în cadrul acestor formule contabile
se face în negru. Sumele respective se adună între ele, atât în debitul, cât şi în creditul contului.
Toate formulele contabile de mai sus au fost formule de înregistrare curentă.
b2)Formulele contabile de stornare se utilizează pentru corectarea unor erori efectuate anterior cu
ocazia înregistrării în conturi a sumelor din tranzacţiile care au avut loc. Se procedează la utilizarea acestor
formule contabile, deoarece înregistrările în contabilitate nu pot fi corectate prin ştergere sau tăiere.
După modul de înscriere a sumei în formulele contabile de stornare, acestea pot fi de două feluri: (i)
formule contabile de stornare în negru şi (ii) formule contabile de stornare în roşu.
(i)Formulele contabile de stornare în negru constau în anularea înregistrării efectuate anterior greşit,
prin inversarea conturilor cores-pondente din formula contabilă anterior greşită (suma se înscrie tot în
negru) şi apoi întocmirea şi înregistrarea formulei contabile corecte.
Pentru exemplificare, presupunem următoarea situaţie:
Tranzacţia IX. Întreprinderea se aprovizionează cu materii prime în sumă de 1.000 lei, conform
facturii furnizorului.
Formula contabilă a acestei tranzacţii s-a stabilit greşit, astfel:
1)301 Materii prime = 462 Creditori diverşi 1.000 lei

Ulterior, printr-o analiză contabilă atentă, se observă că formula contabilă este incorect întocmită.
Cum procedăm pentru a anula formula contabilă înregistrată eronat prin stornarea în negru? Vom
inversa conturile corespondente din formula de mai sus, adică:
2)462 Creditori diverşi = 301 Materii prime 1.000 lei

Se reprezintă cele două înregistrări în formă sistematică în conturile de mai jos, se calculează soldurile
conturilor, din care rezultă că sumele înregistrate anterior au fost anulate (conturile nu mai prezintă sold).
D 301 Materii prime C D 462 Creditori diverşi C
(1) 1.000 1.000 (1)
1.000 (2) (2) 1.000
RD 1.000 RC 1.000 RD 1.000 RC 1.000
TSD 1.000 TSC 1.000 TSD 1.000 TSC 1.000
Sfd 0 Sfc 0
281
După anularea înregistrării efectuate greşit, se procedează la întocmirea formulei contabil corecte,
astfel:
3) 301 Materii prime = 401 Furnizori 1.000 lei
În formă sistematică, această înregistrare se prezintă astfel:
D 301 Materii prime C D 401 Furnizori C

(3) 1.000 1.000 (3)
(ii)Formulele contabile de stornare în roşu constau în anularea unei formule contabile efectuate
anterior greşit, prin întocmirea şi înregistrarea unei noi formule contabile, similară cu cea eronată, însă
cu suma înscrisă în roşu (sau în negru, dar încadrată în chenar). Înscrierea unei sume în roşu are
semnificaţia, în contabilitate, a unor valori cu semnul „minus”, având ca efect anularea sumei înscrise
anterior în mod eronat.
Pentru exemplificare, se porneşte de la aceeaşi formulă contabilă efectuată anterior greşit, adică:
1) 301 Materii prime = 462 Creditori diverşi 1.000 lei

Pentru corectarea formulei contabile, se procedează la stornarea în roşu, astfel:
2) 301 Materii prime = 462 Creditori diverşi 1.000 lei

Ambele formule contabile se înregistrează în formă sistematică în conturile deschise mai jos, iar
pentru a constata dacă înregistrarea efectuată anterior greşit a fost anulată, se stabileşte soldul
conturilor, care trebuie să fie zero.
D 301 Materii prime D 462 Creditori diverşi C

C
(1) 1.000 1.000 (1)
(2) 1.000 1.000 (2)
RD 0 RC 0 RD 0 RC 0
TSD 0 TSC 0 TSD 0 TSC 0
Sfd 0 Sfc 0
Se procedează apoi la întocmirea formulei contabile corecte, astfel:
3) 301 Materii prime = 401 Furnizori 1.000 lei
Înregistrarea sistematică a acestei formule contabile (corecte) va fi următoarea:
D 301 Materii prime C 401 Furnizori

D C
(3) 1.000 1.000 (3)
NOTĂ
282
În practică, se utilizează ambele formule contabile de stornare. Dar trebuie ţinut cont de faptul că:
-stornarea în negru conduce la denaturarea rulajului conturilor, pe care le măreşte artificial cu sume care,
în realitate, nu corespund tranzacţiilor în cauză. Aceste sume corespund unor operaţii de corectare, aşa
cum este cazul conturilor Materii prime şi Creditori diverşi, care prezintă atât rulaj debitor, cât şi rulaj
creditor de 1.000 lei, deşi, în realitate, rulajul lor este zero;
-stornarea în negru mai prezintă dezavantajul că duce, în anumite cazuri, la stabilirea unor corespondenţe
ireale între conturi.
Observăm, spre exemplu, la contul 462 Creditori diverşi (în cazul stornării în negru), un rulaj debitor
de 1.000 lei, ce corespunde, de regulă, unei stingeri de obligaţii către un debitor divers de 1.000 lei. De
asemenea, observăm la acelaşi cont şi un rulaj creditor de aceeaşi mărime, ce exprimă, în general, o
constituire de obligaţii către un creditor divers. Tranzacţia VI. 1) şi 2) , în realitate, nu a determinat acest
lucru. Rulajele debitoare şi creditoare ale contului 462, de 1.000 lei fiecare, provin din operaţii de
corectare, şi nu din tranzacţii efective.
Pentru aceste motive, recomandăm stornarea în roşu, care, după cum se poate observa, nu modifică
rulajele conturilor ce participă la stornare.
Din cele menţionate rezultă că numai printr-o analiză contabilă atentă se poate ajunge la întocmirea
unor formule contabile corecte şi, deci, la înregistrarea tranzacţiilor în conturi cu exactitate, astfel încât
informaţiile furnizate de contabilitate să exprime realitatea, iar deci-ziile pe baza lor să fie fundamentate
ştiinţific.
În activitatea practică însă, modelul general al analizei contabile, cu parcurgerea celor patru etape
prezentate anterior, este valabil numai pentru tranzacţiile care implică înregistrarea în conturi de mijloace
economice şi surse de finanţare şi numai în parte înregistrarea în conturi de procese economice. În acelaşi
timp, în activitatea practică, pe lângă astfel de cazuri, există operaţii cu mijloace economice la a căror
înregistrare se folosesc unele conturi intermediare, impuse de necesităţile practice de rezolvare a unor
cazuri, precum şi operaţii privind procesele economice care se reflectă în conturi, ce nu apar în patrimoniu.
În prima situaţie se încadrează unele conturi rectificative de mijloace economice, cum sunt: Amortizări
privind imobilizările, Uzura obiectelor de inventar, Diferenţe de preţ la produse etc.
În cea de-a doua situaţie se încadrează conturile de cheltuieli şi venituri, care, de regulă, se închid la
sfârşitul exerciţiului financiar şi nu apar ca elemente patrimoniale. În aceste cazuri, înregistrarea corectă
a tranzacţiilor în conturi necesită efectuarea unei analize con-tabile diferite de modelul general, care să
aibă în vedere particu-larităţile fiecărei tranzacţii în parte. O astfel de analiză contabilă, al cărei model se
particularizează de la caz la caz, necesită cunoaşterea conţinutului economic, a funcţiei economice şi a
celei contabile a fiecărui cont în parte.
De remarcat este faptul că, atunci când asupra unei operaţii tranzacţii acţionează unul dintre principiile
contabile general accep-tate, cel care are prioritate în stabilirea formulei contabile este principiul
respectiv, şi nu analiza contabilă.
Atenție!
Pentru corecta asimilare a informațiilor din modul, cursanții se vor asigura că:
1.Documentele primare sunt analizate cu atenţie, în scopul identificării corecte a operaţiilor
economice sau financiare pe care le reprezintă.
283
2.Analiza contabilă se efectuează logic, pentru determinarea tuturor elementelor necesare
identificării operaţiilor.
3.Documentele primare colectate sunt analizate cu promptitudine, în ordine cronologică pentru
efectuarea rapidă a înregistrărilor contabile necesare.
4.Operaţiile economice reflectate în contabilitate sunt reale.
5.Conţinutul operaţiilor economice asigură corespondenţa conturilor în care se vor înregistra
operaţiile respective.
6.Identificarea elementelor patrimoniale, respectiv a structurilor de activ şi pasiv care se modifică,
se efectuează ţinând cont de funcţiile conturilor.
7.Determinarea conturilor corespondente are la bază Planul General de Conturi.
8.Asocierea simbolurilor de cont elementelor patrimoniale, are la bază Planul general de conturi,
asigurându-se corectitudinea contării structurilor patrimoniale.
9.Asocierea conturilor elementelor patrimoniale este efectuată cu atenţie şi realism.
10.Contarea analitică este efectuată funcţie de nevoile curente ale unităţii.
11.Articolele contabile sunt concepute cu atenţie, astfel încât acestea să reflecte modificările
patrimoniale produse de operaţiile economice.
12.Articolul contabil respectă forma grafică impusă de prevederile legale, funcţie de numărul
conturilor corespondente şi scopul întocmirii lor.
13.Articolul contabil cuprinde toate elementele care prezintă interes pentru contabilitate.
Gama de variabile
-Operaţiuni economice, financiare: creştere, micşorare.

-Elementele necesare identificării operaţiilor: conturi corespondente de activ şi de pasiv.
-Planul general de conturi: al agenţilor economici, al instituţiilor publice, etc.
-Funcţiile contului: economică, contabilă, de control, de calcul, de grupare.
-Forma grafică a formulei contabile (după numărul conturilor ): simplă, compusă;
-Scopul întocmirii formulei/articolului contabil: înregistrare curentă, stornare.
-Elementele articolului contabil: formula/le contabilă/le, data efectuării
înregistrării,explicaţia operaţiunii economice financiare.
MONOGRAFIA PRINCIPALELOR OPERAŢIUNI CONTABILE ÎN CADRUL PROIECTELOR DIN

FONDURI STRUCTURALE PENTRU O INSTITUŢIE PUBLICĂ
NC Explicaţii Cont debitor Cont creditor

1. Prefinanţare primită de la Autoritatea de Certificare şi 561/proiect /45.10.yy.03 4585
Plată/Autorităţile de Management (560/proiect
/45.10.yy.03) (Sume
primite de la UE in
contul platilor efectuate)
284
2. Acordarea de avansuri furnizorilor pentru livrări de 409 (232, 234) 561/proiect titlul 56.01-
bunuri, executări de lucrări sau prestări de servicii 20.01-03 (560/proiect titlul
56.01-20.01-03)
3. Inregistrare avansuri bunuri achizitionate in leasing 232 404
financiar
Plata furnizor 404 561/proiect titlul 56.01-
20.01-03 (560/proiect titlul
56.01-20.01-03)
4. Receptie bunuri achizitionate in leasing financiar 21x 167
5. Compensare avans 21x 232
6. Inregistrare rata leasing % 404
167
628
666
665
7. Plata furnizor 404 561/proiect titlul 56.01-
56.01-20.01-03)
8. Achiziţii de bunuri şi servicii în baza facturii emise de
furnizori
a. înregistrarea activelor fixe corporale sau necorporale 2xx 404
b. înregistrarea bunurilor achiziţionate 3xx 401
c. înregistrarea serviciilor prestate 6xx/proiect/ titlul 56.01- 401
20.01-03
9. Inregistrarea salariilor 641/proiect/ titlul 56.01- 421
20.01-03
10. Inregistrarea reţinerilor salariale 421 %
4312
4314
4372
444
11. Înregistrarea taxelor aferente salariilor
a. CAS 6451/proiect/ titlul 4311
56.01-20.01-03
b. CASS 6453/proiect/ titlul 4313
56.01-20.01-03
c. FS 6452/proiect/ titlul 4371
56.01-20.01-03
d. Fond garantare 6458/proiect/ titlul 447.1
56.01-20.01-03
e. FRA 6454 /proiect/ titlul 4315
56.01-20.01-03
f. FNUASS 6458 /proiect/ titlul 447.2
56.01-20.01-03
g. Fond persoane cu handicap 635. /proiect/ titlul 447.3
56.01-20.01-03
12. Înregistrare cheltuieli în avans în cadrul proiectului 471 401

285
13. Decontarea avansurilor acordate, la primirea bunurilor, 401 409
lucrărilor, serviciilor
14. Decontarea avansurilor acordate, la primirea bunurilor de 404 232 (234)
natura activelor fixe
15. Plata furnizorilor din surse proprii 401 561/proiect titlul 56.01-
56.01-20.01-03)
16. Plata furnizorilor de imobilizări din surse proprii 404 561/proiect titlul 56.01-
56.01-20.01-03)
17. Plata salariilor 421 561/proiect titlul 56.01-
56.01-20.01-03)
18. Plata taxelor aferente salariilor % 561/proiect titlul 56.01-
56.01-20.01-03)
4312
4314
4372
444
4311
4313
4371
447.1
4315
447.2
447.3
19. Înregistrarea veniturilor generate de proiect 561/proiect titlul 56.01- 7xx

20.01-03 (560/proiect
titlul 56.01-20.01-03)
20. Trecerea pe cheltuieli curente a cheltuielilor în avans 6xx/ proiect titlul 56.01- 471
20.01-03
21. Înregistrarea cererilor de rambursare transmise de
beneficiari, Autorităţilor de Certificare/Autorităţilor de
Management
21.1 Înregistrarea cererii de rambursare, reprezentând sume de
primit în contul plăţilor efectuate în anul curent
a. sume de rambursat din FEN POSTADERARE 4583.1.1 775/ cap. 45.10. yy.01
b. sume de rambursat din Fonduri de la buget - cofinanţare, 4583.2.1 7721/cap. 42.10 subcap.
TVA 42.10.39 (Subventii de la
bugetul de stat pentru
institutii publice
finantate partial sau
integral din venituri proprii
pentru
proiecte finantate din FEN
postaderare)
286
21.2 Înregistrarea cererii de rambursare, reprezentând sume de
primit în contul plăţilor efectuate în anii anteriori
a. sume de rambursat din FEN POSTADERARE 4583.1.2 775/ cap. 45.10.yy.02
TVA 42.10.39.
22. Diminuarea sumelor de primit de la Autoritatea de 4585 4583.1.1 (4583.1.2)
Certificare şi Plată/Autorităţile de Management cu
sumele primite în avans sub formă de prefinanţare
23. Corectarea sumelor de primit de la Autorităţile de
management/Autorităţile de certificare şi plată, urmare
autorizării cererilor de rambursare - în roşu
23.1 Corectarea cererii de rambursare aferente sumelor de
TVA 42.10.39.
23.2 Corectarea cererii de rambursare aferente sumelor de
TVA 42.10.39.
24. Încasarea sumelor rambursate de către Autorităţile de
Certificare/ Autorităţile de Management
24.1 Înregistrarea sumelor rambursate, reprezentând sume de
a. sume rambursate din FEN POSTADERARE 561/cap. 45.10.yy.01 4583.1.1
(560/cap. 45.10.yy.01)
b. sume rambursate din Fonduri de la buget - cofinanţare, 561/cap. 42.10 subcap. 4583.2.1
TVA 42.10.39 (560/cap. 42.10
subcap. 42.10.39)
24.2 Înregistrarea sumelor rambursate, reprezentând sume de
a. sume rambursate din FEN POSTADERARE 561/cap. 45.10.yy.02 4583.1.2
(560/cap. 45.10.yy.02)
b. sume rambursate din Fonduri de la buget - cofinanţare, 561/cap. 42.10 subcap. 4583.2.2
TVA 42.10.39 (560/cap. 42.10
subcap. 42.10.39)
25. Înregistrarea obligaţiei de plată la bugetul de stat a 629 4481
sumelor reprezentând taxa pe valoarea adăugată dedusă,
a cărei contravaloare a fost plătită de Autorităţile de
Management/Autoritatea de Certificare şi Plată
(înregistarea se efectuează de către beneficiarii care îşi
exercită dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată
aferente cheltuielilor eligibile)
26. Virarea sumelor reprezentând taxa pe valoarea adăugată 4481 561 (560)
datorată bugetului de stat
27. Înregistrarea sumelor datorate Autorităţii de Certificare şi
Plată/Autorităţile de Management în cursul aceluiaşi
287
exerciţiu financiar în care s-au înregistrat veniturile,
pentru plăţile efectuate eronat înaintea certificării
sumelor cuprinse în cererile de rambursare
a. sume de rambursat aferente FEN POSTADERARE 775/cap. 45.10.yy.01 4584.1
(45.10.yy.02)
b. sume de rambursat aferente Fondurilor de la buget 7721/cap.42.10 4584.2
subcap.42.10.39
28. Înregistrarea sumelor datorate Autorităţii de Certificare şi
Plată/Autorităţile de Management în anul următor
exerciţiului financiar în care s-au înregistrat veniturile,
pentru plăţile efectuate eronat înaintea certificării
sumelor cuprinse în cererile de rambursare
a. sume de rambursat aferente FEN POSTADERARE 117.10 4584.1
b. sume de rambursat aferente Fondurilor de la buget 117.10 4584.2
29. Compensarea sumelor de primit cu sumele de restituit
Autorităţii de Certificare şi Plată/Autorităţilor de
Management
a. FEN POSTADERARE 4584.1 4583.1.1 (4583.1.2)
b. fonduri de la buget 4584.2 4583.2.1 (4583.2.2)
30. În situaţia în care nu se efectuează înregistrarea de la
punctul 29, sumele se virează în conturile Autorităţii de
Certificare şi Plată/Autorităţilor de Management
a. Sume aferente FEN POSTADERARE 4584.1 561 (560)
b. Sume aferente Fondurilor de la bugetul de stat 4584.2 561 (560)
31. Înregistrarea notelor de debit primite de la Autorităţile de
Certificare/Autorităţile de Management
a. debite aferente FEN POSTADERARE 629 4584.1
b. debite provenite din prefinanţare nejustificată în termenul 4585 4584.1
prevăzut în contractul de finanţare
c. debite aferente Fondurilor de la buget 629 4584.2
32. Virarea în conturile Autorităţilor de Certificare şi
Plată/Autorităţilor de Management a sumelor
reprezentând debite
a. debite aferente FEN POSTADERARE 4584.1 561 (560)
b. debite aferente Fondurilor de la buget 4584.2 561 (560)
33. Închiderea conturilor de cheltuieli şi venituri la sfârşitul 121.10 %
perioadei în vederea stabilirii rezultatului patrimonial
6xx/ proiect titlul 56.01-
20.01-03
629
% 121.10
7721/cap. 42.10 subcap.
42.10.39
775/cap. 45.10.yy.01
(45.10.yy.02)
34. Transferarea rezultatului patrimonial asupra rezultatului
reportat, la începutul exerciţiului următor
a. excedent patrimonial 121.10 117.10
288
b. deficit patrimonial 117.10 121.10

FONDURI STRUCTURALE (TIP POCU) PENTRU O SOCIETATE COMERCIALA
1. Recunoasterea creantei la semnarea contractului 4452 %
475
472
458.PARTENER
2. Înregistrarea prefinanţării primite (se asimilează 5121 462

unui avans)
3. Virare prefinantare proprie 581 5121
4. Virare prefinantare partener 461.PARTENER 5121
5. Acordarea de avansuri furnizorilor pentru livrări % 401

de bunuri, executări de lucrări sau prestări de
servicii (acordate din fonduri proprii)
409 (232, 234)
4426
Decontare avans (acordate din fonduri proprii) 401 5121
6. Inregistrare avansuri bunuri achizitionate in % 404

leasing financiar
232
4426
7. Plata furnizor 404 5121
167
666
665
628
289
4426
12. Achiziţia de imobilizări corporale % 404.Denumire furnizor
2xx
4426
13. Înregistrarea dreptului de a primi fonduri 445/analitic „Subvenții” 4752„Împrumuturi nerambursabile

nerambursabile pentru o investiție cu caracter de subvenții pentru
investiții”
14. Achiziția mijloacelor fixe % 404 „Furnizori de imobilizări”
2XX „Conturi de
imobilizări”
4426 „TVA deductibilă”
15. Încasarea finanțării nerambursabile 5121 „Conturi la bănci” 445/analitic „Subvenții”
16. Plata furnizorului din surse nerambursabile 404 „Furnizori de 5121 „Conturi la bănci”
imobilizări”
17. Înregistrarea în fiecare lună a amortizării lunare 6811 „Cheltuieli din 2814 „Amortizarea altor imobilizări
a investiției finalizate și date în funcțiune exploatare privind corporale”
amortizarea
imobilizărilor”
18. Înregistrarea în fiecare lună, după darea în 4752 „Împrumuturi 7588 „Alte venituri din exploatare”
funcțiune a investiției, a trecerii imprumutului nerambursabile cu
nerambursabil cu caracter de subvenție pe caracter de subvenții
venituri (Alte venituri din exploatare) pentru investiții”
19. Înregistrare cheltuieli cu salariile pentru 641 „Cheltuieli cu salariile 421 „Personal – salarii datorate”
personalul din proiecte personalului”
20. Înregistrare cheltuieli cu rețineri din salarii 421 „Personal – salarii %

datorate”
4315 ‘Contribuția de asigurări

sociale”
4316 “Contribuția de asigurări

sociale de sănătate”
444 “Impozitul pe salarii”
21. Achitare obligații ale salariaților la bugetele de % 5121 „Conturi la bănci”

stat
290
4315 ‘Contribuția de
asigurări sociale”
4316 “Contribuția de
asigurări sociale de
sănătate”
22. Achitare salarii nete personalului din proiecte pe 421 „Personal – salarii 5121 „Conturi la bănci”
card datorate”
23. Înregistrare cheltuieli firmă legată de contribuția 646 “Cheltuieli privind 436 „Contribuția asiguratorie pentru
asiguratorie pentru muncă și achitarea acestora la contribuția asiguratorie muncă”
bugetul specific al statului pentru muncă”
436 „Contribuția 5121 „Conturi la bănci”

asiguratorie pentru muncă”
24. Înregistrare cheltuieli cu amortizarea utilajelor 6811 „Cheltuieli din 2813 „Amortizarea echipamente
exploatare privind tehnologice, utilaje și instalații de
amortizarea lucru”
imobilizărilor”
25. Înregistrare cheltuieli cu utilități 605 „Cheltuieli privind 401 „Furnizori”

energia și apa”
26. Înregistrarea lunară a producției neterminate 231 „Imobilizări corporale 722 „Venituri din producția de
în curs de execuție” imobilizări corporale”
27. La începutul lunii următoare se reia producția 722 „Venituri din 231 „Imobilizări corporale în curs
neterminată producția de imobilizări de execuție”
corporale”
28. La sfârșitul lunii următoare se înregistrează 231 „Imobilizări corporale 722 „Venituri din producția de
producția neterminată, luând în calcul în curs de execuție” imobilizări corporale”
cheltuielile înregistrate de la începutul
construcției
29. Recepția finală și înregistrarea clădirii ca și 212 „Construcții” 231 „Imobilizări corporale în curs
investiție finalizată cu finanțare din fonduri de execuție”
europene
30. Plați furnizori pentru prestații și alți beneficiari % 5121 „Conturi la bănci”
(bugetele statului și personalul) din fonduri
europene
31. Achiziţia de stocuri % 401.Denumire furnizor
3xx
4426
291
32. Înregistrare cheltuieli in avans % 401.Denumire furnizor
471
4426
33. Inregistrare cheltuieli diverse % 401.Denumire furnizor
6xx
4426
34. Decontarea avansurilor acordate, la primirea % 401

bunurilor, lucrărilor, serviciilor (în roşu)
409
4426

bunurilor de natura activelor fixe (în roşu)
232 (234)
4426
36. Plata furnizori de imobilizări 404.Denumire furnizor 5121
37. Plata furnizori 401.Denumire furnizor 5121
38. Înregistrare cheltuieli cu amortizarea 681 28x
39. Înregistrare consum materiale 6xx 3xx
40. Transformare cheltuieli în avans în cheltuieli ale 6xx 471

perioadei curente
41. Înregistrarea veniturilor aferente proiectului (ex. 5121 7xx

dobanzi)
42. Preluare TVA partener neplatitor de TVA de 461 458

recuperat de la AM
43. Incasarea rambursarii fondurilor de la % 445

Autoritatea de Management
5121
462
44. Finantare virata la venituri pe parcursul duratei 475 7584

de viata a imobilizarilor
45. Finantare virata la venituri pentru cheltuielile în 472 741

avans
292
46. Corectarea sumelor solicitate autorităţilor de 445 %
management urmare a autorizării/certificării
parţiale a cheltuielilor aferente fondurilor externe
nerambursabile postaderare pentru anul curent –
în roşu
475
472
741

management urmare a autorizării/certificării
parţiale a cheltuielilor aferente fondurilor externe
nerambursabile postaderare pentru anul anterior
– în roşu
475
472
117
48. Restituirea sumelor autorităţilor de management 445 5121
49. Inregistrarea sumelor virate partenerului 458 5121
50. Incasare TVA aferent cheltuielilor eligibile ale 5121 461

partenerului de la AM
51. Virarea TVA partenerului 458.PARTENER 5121.PARTENER
(suma aferentă cotei de prefinanţare prevăzute în 458.PARTENER 461.PARTENER

contract – exemplu: 35%)
52. Recunoaşterea veniturilor din subvenţii 472 741

FONDURI STRUCTURALE (PROIECT POCU) PENTRU UN ONG
1. Recunoasterea creantei la semnarea contractului 4452 %
475
472
458.PARTENER
2. Înregistrarea prefinanţării primite (se asimilează unui 5121 462

avans)
293
3. Virare prefinantare proprie 581 5121
4. Virare prefinantare partener 461.PARTENER 5121
5. Acordarea de avansuri furnizorilor pentru livrări de % 401

bunuri, executări de lucrări sau prestări de servicii
(acordate din fonduri proprii)
409 (232, 234)
4482 TVA de-ductibilă

parte-ner principal
Decontare avans (acordate din fonduri proprii) 401 5121
6. Inregistrare avansuri bunuri achizitionate in leasing % 404

financiar
232

parte-ner principal
167
666
665
628

partener principal
12. Achiziţia de imobilizări corporale % 404.Denumire furnizor
2xx

partener principal
13. Achiziţia de stocuri % 401.Denumire furnizor
3xx
294
parte-ner principal
14. Înregistrare cheltuieli in avans % 401.Denumire furnizor
471

parte-ner principal
15. Inregistrare cheltuieli diverse % 401.Denumire furnizor
6xx

parte-ner principal
16. Înregistrare cheltuieli cu salariile pentru personalul 641 „Cheltuieli cu 421 „Personal – salarii datorate”
din proiecte (conform noilor reglementari din 2018) salariile personalului”
17. Înregistrare cheltuieli cu rețineri din salarii 421 „Personal – salarii %

datorate”
4315 ‘Contribuția de asigurări

sociale”
4316 “Contribuția de asigurări

sociale de sănătate”
18. Achitare obligații ale salariaților la bugetele de stat % 5121 „Conturi la bănci”
4315 ‘Contribuția de
asigurări sociale”
4316 “Contribuția de
asigurări sociale de
sănătate”
19. Achitare salarii nete personalului din proiecte pe card 421 „Personal – salarii 5121 „Conturi la bănci”
datorate”
20 Înregistrare cheltuieli firmă legată de contribuția 646 “Cheltuieli privind 436 „Contribuția asiguratorie
asiguratorie pentru muncă și achitarea acestora la contribuția asiguratorie pentru muncă”
bugetul specific al statului pentru muncă”
436 „Contribuția 5121 „Conturi la bănci”

asiguratorie pentru
muncă”
295
bunurilor, lucrărilor, serviciilor (în roşu)
409

parte-ner principal

bunurilor de natura activelor fixe (în roşu)
232 (234)

parte-ner principal
23. Plata furnizori de imobilizări 404.Denumire furnizor 5121
24. Plata furnizori 401.Denumire furnizor 5121
25. Înregistrare cheltuieli cu amortizarea 681 28x
26. Înregistrare consum materiale 6xx 3xx
27. Transformare cheltuieli în avans în cheltuieli ale 6xx 471

perioadei curente
28. Înregistrarea veniturilor aferente proiectului (ex. 5121 7341

dobanzi)
29. Preluare TVA partener 1 neplatitor de TVA de 4482 458

recuperat de la AM
30. Incasarea rambursarii fondurilor de la Autoritatea de % 445

Management
5121
462
31. Finantare virata la venituri pe parcursul duratei de 475 7399.01

viata a imobilizarilor
32. Finantare virata la venituri pentru cheltuielile în avans 472 7399

management urmare a autorizării/certificării parţiale
a cheltuielilor aferente fondurilor externe
nerambursabile postaderare pentru anul curent – în
roşu
475
472
296
7399

management urmare a autorizării/certificării parţiale
a cheltuielilor aferente fondurilor externe
nerambursabile postaderare pentru anul anterior – în
roşu
475
472
117
35. Restituirea sumelor autorităţilor de management 445 5121
36. Inregistrarea sumelor virate partenerului 458 5121
37. Incasare TVA aferentă cheltuielilor eligibile ale 5121 4482

partenerului 1 de la AM
38. Virarea TVA partenerului 458.PARTENER 5121.PARTENER
39. (suma aferentă cotei de prefinanţare prevăzute în 458.PARTENER 461.PARTENER

contract – exemplu: 35%)
40. Recunoaşterea veniturilor din subvenţii 472 7399
41. Incasare TVA aferentă cheltuielilor eligibile ale 5121 4482

partenerului principal de la AM
MONOGRAFIE CONTABILĂ ÎNTR-UN PROIECT POR

LA O SOCIETATE COMERCIALĂ
1)S-a semnat un contract de finanțare, în valoare de 1.050.000 lei, din care:

-FEDR și BS = 600.000 lei;
-Contribuția beneficiarului = 200.000 lei;
-Cheltuieli neeligibile = 250.000 lei;
4452... Împrumuturi = % 600.000 lei

nerambursabile cu
caracter de subventii-
Cont A (proiect POR…)
4752.... 450.000 lei
Imprumuturi
nerambursabile
cu caracter de
subventii
pentru
297
investitii-Cont
P (proiect
POR…)
472...Venituri 150.000 lei
inregistrate in
avans – Cont P
(legate de
finanțarea altor
cheltuieli din
proiect POR
decât
investițiile)
2)Beneficiarul a solicitat prefinanțarea în sumă de 100.000 lei, care i-a fost acordată în totalitate
5121... Conturi la banca = 462.00x 100.000 lei

X- Cont A (contul Creditori
beneficiarului pentru diversi- Cont
proiect POR) P (statul
pentru
prefinanțare)
3)Beneficiarul a depus o cerere de rambursare în sumă de 500.000 lei astfel:
a)o factură de avans pentru un echipament în sumă de 400.000 lei;
232.... Avansuri = 404.... 400.000 lei

acordate pentru Furnizorul X
imobilizari corporale- de
Cont A (pentru un utilaj imobilizari-
achizitionat prin proiect Cont P (pentru
POR…) proiect POR)
404.... Furnizorul X de = 5121... 400.000 lei
imobilizari- Cont P Conturi la
(pentru proiect POR) banca X- Cont
A (cont
propriu al
beneficiarului)
b)o factură de servicii în sumă de 100.000 lei;
628...Cheltuieli cu = 401... 100.000 lei

servicii X- Cont A (în Furnizor Y de
proiect POR) servicii- Cont
P (în proiect
POR)
298
401... Furnizor Y de = 5121... 100.000 lei
servicii- Cont A (în Conturi la
proiect POR) banca X -
Cont A (cont
propriu al
beneficiarului)
4)AMPOR a virat beneficiarului următoarele sume:
a)260.000 lei din cei 500.000 lei cât valora cererea de rambursare, deoarece:
-40.000 lei corecții aplicate;
-100.000 lei – deducerea prefinanțării;
-100.000 lei – partea de contribuție proprie;
% = 4452... 360.000 lei

Împrumuturi
nerambursabile
cu caracter de
subventii-
Cont A
(proiect
POR…)
5121... Conturi la banca 260.000 lei
X- Cont A (contul
beneficiarului pentru
proiect POR)
462.00x Creditori 100.000 lei
diversi- Cont P (statul
pentru prefinanțare)
472...Venituri = 7417. 100.000 lei
inregistrate in avans – Venituri din
Cont P (legate de subventii de
finanțarea altor exploatare
cheltuieli din proiect aferente altor
POR decât investițiile) venituri – Cont
P (din
subventii la
proiect POR)
5)Beneficiarul depune cererea de plată nr.1, după ce i-a fost livrat echipamentul în sumă de
300.000 lei astfel:
-250.000 lei pentru un echipament;
-50.000 lei pentru cheltuieli de ..............;
2131... Echipamentul = 404.... 250.000 lei

tehnologic Z- Cont A Furnizorul K
(achiziționat prin proiect de
POR) imobilizari-
Cont P
(echipamentul
299
tehnologic Z
pentru proiect
POR)
628....Cheltuieli cu = 401... 50.000 lei
auditul proiectului- Cont Furnizor firma
A O-Cont P
(servicii audit
în proiect
POR)
La depunerea cererii de plată beneficiarul a făcut dovada plății contribuției proprii în valoare de
100.000 lei.
404.... Furnizorul K de = 5121... 100.000 lei

imobilizari- Cont P Conturi la
(echipamentul banca X- Cont
tehnologic Z pentru A (cont
proiect POR) propriu al
beneficiarului)
6)AMPOR i-a virat beneficiarului 200.000 lei (i s-au scăzut 100.000 lei care reprezintă contribuția
proprie a beneficiarului;
5121... Conturi la banca = 4452... 200.000 lei

X- Cont A (contul Împrumuturi
beneficiarului pentru nerambursabile
proiect POR) cu caracter de
subventii-
Cont A
(proiect
POR…)
7)Beneficiarul a depus o cerere de rambursare aferentă cererii de plată după facturarea plăților în
sumă de 300.000 lei;
% = 5121... 200.000 lei

Conturi la
banca X- Cont
A (contul
beneficiarului
pentru proiect
POR)
404.... Furnizorul K de 150.000 lei
imobilizari- Cont P
(echipamentul
tehnologic Z pentru
proiect POR)
300
401... 401... Furnizor 50.000 lei
firma O-Cont P (servicii
audit în proiect POR)
472...Venituri 7417. 50.000 lei
inregistrate in avans – Venituri din
Cont P (legate de subventii de
finanțarea altor exploatare
cheltuieli din proiect aferente altor
POR decât investițiile) venituri –
Cont P (din
subventii la
proiect POR)
8)Pentru factura de avans de 400.000 lei s-a emis factura finală, după livrarea echipamentului.
2131… Echipamentul = 232.... 400.000 lei

tehnologic L- Cont A Avansuri
(achizitionat prin proiect acordate
POR) pentru
imobilizari
corporale-
Cont A
(pentru un
utilaj
achizitionat
prin proiect
POR…)
9)Amortizare echipamentul tehnologic Z (achiziționat prin proiect POR) pentru partea

subvenționată de la fonduri europene (această parte este de 150.000 lei, presupunem ca utilajul se
amortizează în 5 ani, ceea ce înseamnă o amortizare anuală de 30.000 lei)
6811... Cheltuieli de = 2813.... 30.000 lei

exploatare privind Amortizarea
amortizarea instalatiilor-
imobilizarilor- Cont A Cont P (pentru
(pentru echipamentul echipamentul
tehnologic Z tehnologic Z
achiziționat prin proiect achiziționat
POR pentru partea prin proiect
subventionata din POR pentru
proiect) partea
subventionata
din proiect)
4752.... = 7584… 30.000 lei
Imprumuturi Venituri din
nerambursabile cu subventii
caracter de subventii pentru
pentru investitii- Cont P investitii- Cont
(proiect POR…) P (pentru
echipamentul
301
tehnologic Z
achiziționat
prin proiect
POR)
10)Amortizare echipamentul tehnologic Z (achiziționat prin proiect POR) pentru partea suportată
de beneficiar din contribuția proprie (această parte este de 100.000 lei, presupunem ca utilajul se
amortizează în 5 ani, ceea ce înseamnă o amortizare anuală de 20.000 lei)

finantata din contributia POR pentru
proprie) partea
finantata din
contributia
proprie)
11)Amortizare echipamentul tehnologic L (achiziționat prin proiect POR) pentru partea

subvenționată de la fonduri europene (această parte este de 360.000 lei, presupunem ca utilajul se
amortizează în 5 ani, ceea ce înseamnă o amortizare anuală de 72.000 lei):

subventionata din POR pentru
proiect) partea
subventionata
din proiect)
4752.... = 7584… 72.000 lei
Imprumuturi Venituri din
nerambursabile cu subventii
caracter de subventii pentru
pentru investitii- Cont P investitii- Cont
(proiect POR…) P (pentru
echipamentul
tehnologic Z
achiziționat
prin proiect
POR)
302
12)Amortizare echipamentul tehnologic Z (achiziționat prin proiect POR) pentru partea suportată
de beneficiar din contribuția proprie (această parte este de 140.000 lei – adica partea de contributie
proprie si 40.000 lei partea de cheltuiala corectata de AM/OI la verificarea CRC1, presupunem ca
utilajul se amortizează în 5 ani, ceea ce înseamnă o amortizare anuală de 28.000 lei)

finantata din contributia POR pentru
proprie) partea
finantata din
contributia
proprie)
13)Corectare sumă de primit din proiect ca urmare a corectiei de 40.000 lei aplicata la CRC1:
4452... Împrumuturi = 4752.... -40.000 lei

nerambursabile cu Imprumuturi
caracter de subventii- nerambursabile cu
Cont A (proiect POR…) caracter de subventii
pentru investitii- Cont P
(proiect POR…)
8.3.Aspecte legate de situațiile financiare ale entităților care implementează proiecte cu

finanțare europeană și în care trebuie să se reflecte și operațiunile din aceste proiecte
8.3.1.Aspecte introductive despre contabilitatea si situatiile financiare pentru societatile

comerciale
Contabilitatea si structura situatiilor financiare la societatile comerciale sunt statuate ca

forma si continut de OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind
situatiile financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate160.
Reglementari acestui ordin se aplica de catre urmatoarele categorii de persoane ale caror
valori mobiliare nu sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata (denumite entitati):
160
Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, Nr.963 din 30.12.2014;
303
a) societati (societatile in nume colectiv; societatile in comandita simpla; societatile pe actiuni;
societatile in comandita pe actiuni si societatile cu raspundere limitata); b)societatile/companiile
nationale; c)regiile autonome; d)institutele nationale de cercetare-dezvoltare; e)societatile
cooperative si celelalte persoane juridice care, in baza legilor speciale de organizare, functioneaza
pe principiile societatilor; f)subunitatile fara personalitate juridica, cu sediul in Romania, care
apartin persoanelor juridice cu sediul in Romania, in conditiile prevazute de prezentele
reglementari; g)subunitatile fara personalitate juridica, cu sediul in strainatate, care apartin
societatilor comerciale din Romania; h)subunitatile din Romania care apartin unor personae
juridice cu sediul in strainatate, in conditiile prevazute de prezentele reglementari; i)grupurile
de interes economic, infiintate potrivit legii.
Societatile care au subunitati organizeaza si conduc contabilitatea astfel incat sa fie
disponibile informatiile necesare privind activitatea desfasurata de aceste subunitati.
Subunitatile fara personalitate juridica, care apartin persoanelor juridice cu sediul in
Romania, reprezinta sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate
juridica, infiintate potrivit legii.
Subunitatile fara personalitate juridica, care apartin persoanelor juridice cu sediul in
Romania organizeaza si conduc evidenta contabila proprie, astfel incat aceasta sa permita
determinarea informatiilor si a obligatiilor prevazute de lege, iar persoanele juridice carora le
apartin sa poata intocmi situatii financiare anuale.
Activitatea desfasurata in strainatate de subunitatile fara personalitate juridica, care apartin
persoanelor juridice cu sediul in Romania, se include in situatiile financiare ale persoanei
juridice romane si se raporteaza pe teritoriul Romaniei, cu
respectarea prevederilor exprese din acest ordin.
Persoanele desemnate ca reprezentant/imputernicit fiscal, potrivit Codului fiscal si
Codului de procedura fiscala, tin contabilitatea proprie in functie de statutul lor de persoane fizice
sau juridice, dupa caz. In cazul in care sunt persoane juridice, acestea intocmesc situatii financiare
anuale si raportari contabile, potrivit Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile
si completarile ulterioare.
Din punct de vedere contabil, sediile permanente din Romania care apartin unor
persoane juridice cu sediul in strainatate reprezinta subunitati fara personalitate juridica ce
apartin acestor persoane juridice si au obligatia intocmirii situatiilor financiare anuale si a
raportarilor contabile cerute de legea contabilitatii. In situatia in care persoana juridica cu sediul
in strainatate isi desfasoara activitatea in Romania prin mai multe sedii permanente, situatiile
financiare anuale si raportarile contabile cerute de legea contabilitatii se intocmesc de sediul
permanent desemnat sa indeplineasca obligatiile fiscale, acestea reflectand activitatea tuturor
sediilor permanente.
In cazul asocierilor in participatie incheiate intre o persoana juridica romana si o
persoana juridica straina, contabilitatea se tine de catre persoana desemnata de asociati, care
raspunde potrivit legii.
La organizarea si conducerea contabilitatii asocierii in participatie trebuie avute in vedere
atat prezentele reglementari, cat si cerintele care rezulta din alte prevederi legale.
Aceste reglementari se aplica, de asemenea, asocierilor in participatie intre persoane
juridice straine (nerezidente), inregistrate in Romania. Pentru acestea, asociatul desemnat prin
contractul de asociere sa indeplineasca obligatiile fiscale organizeaza si conduce evidenta
304
contabila a asocierii, astfel incat sa se poata determina informatiile si obligatiile prevazute de
lege, fara a intocmi situatii financiare anuale. Contabilitatea se tine in limba romana si in moneda
nationala. Contabilitatea operatiunilor efectuate in valuta se tine atat in moneda nationala, cat si in
valuta.
Raportarea situatiilor financiare se face pe categorii de entitati, stabilite pe baza unor
criterii de marime.In functie de criteriile de marime, entitatile prevazute in aceste reglementari se
grupeaza in trei categorii, astfel: microentitati; entitati mici; entitati mijlocii si mari.
Microentitatile sunt entitatile care, la data bilantului, nu depasesc limitele a cel putin doua
dintre urmatoarele trei criterii: a)totalul activelor: 350 000 EUR; b)cifra de afaceri neta: 700 000
EUR; c)numarul mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 10.
Entitatile mici sunt entitatile care, la data bilantului, nu se incadreaza in categoria
microentitatilor si care nu depasesc limitele a cel putin doua dintre urmatoarele trei criterii:
a)totalul activelor: 4 000 000 EUR; b)cifra de afaceri neta: 8 000 000 EUR; c)numarul mediu de
salariati in cursul exercitiului financiar: 50.
Entitatile mijlocii si mari sunt entitatile care, la data bilantului, depasesc limitele a cel
putin doua dintre urmatoarele trei criterii: a)totalul activelor: 4 000 000 EUR; b)cifra de afaceri
neta: 8 000 000 EUR; c)numarul mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 50.
In functie de criteriile de marime, grupurile se impart in doua categorii, astfel: grupuri
mici si mijlocii, respective grupuri mari.
Grupurile mici si mijlocii sunt grupurile constituite din societatile-mama si filialele
care urmeaza sa fie incluse in consolidare si care, pe baza consolidata, nu depasesc limitele a
cel putin doua dintre urmatoarele trei criterii la data bilantului societatii-mama: a)totalul activelor:
24 000 000 EUR; b)cifra de afaceri neta: 48 000 000 EUR; c)numarul mediu de salariati in cursul
exercitiului financiar: 250.
Grupurile mari sunt grupurile constituite din societatile- mama si filialele care urmeaza
sa fie incluse in consolidare si care, pe baza consolidata, depasesc limitele a cel putin doua dintre
urmatoarele trei criterii la data bilantului societatii-mama: a)totalul activelor: 24 000 000 EUR;
b)cifra de afaceri neta: 48 000 000 EUR; c)numarul mediu de salariati in cursul exercitiului
financiar: 250.
O societate-mama intocmeste situatii financiare anuale consolidate incepand cu primul
exercitiu financiar in care sunt depasite criteriile de marime mentionate mai sus, cu respectarea
conditiilor prevazute la Situatii financiare anuale consolidate si rapoarte consolidate.
Atunci cand, la data bilantului, un grup depaseste sau inceteaza sa mai depaseasca limitele
a doua dintre cele trei criterii mentionate mai sus, acest fapt are incidenta asupra aplicarii
derogarilor prevazute de prezentele reglementari numai daca acest lucru are loc in doua exercitii
financiare consecutive.
O entitate analizeaza permanent, pentru fiecare data a bilantului, daca a depasit,
respectiv a incetat sa depaseasca criteriile de marime corespunzatoare.
Entitatea schimba categoria in care se incadreaza doar daca in doua exercitii financiare
consecutive depaseste sau inceteaza sa depaseasca criteriile de marime. Ca urmare,
modificarea criteriilor de marime nu determina automat incadrarea entitatii intr-o noua
categorie.
305
Prin doua exercitii financiare consecutive se intelege exercitiul financiar precedent celui
pentru care se intocmesc situatiile financiare anuale si exercitiul financiar curent, pentru care se
intocmesc situatiile financiare anuale.
In scopul aplicarii prevederilor de mai sus se reanalizeaza numarul de componente ale
situatiilor financiare anuale, astfel: a)o entitate care a intocmit situatii financiare anuale
prevazute expres in ordin, va intocmi situatiile financiare anuale prevazute din acest ordin,
numai daca in doua exercitii financiare consecutive depaseste limitele a doua dintre cele trei
criterii prevazute; b)o entitate care a intocmit situatiile financiare anuale prevazute expres in
ordin va intocmi situatii financiare anuale prevazute in acesta, numai daca in doua exercitii
financiare consecutive nu depaseste limitele a doua dintre cele trei criterii prevazute.
O analiza similara se efectueaza si de catre microentitati. Ca urmare, pentru intocmirea
situatiilor financiare anuale, incadrarea in criteriile de marime prevazute de prezentele
reglementari se efectueaza la sfarsitul exercitiului financiar, pe baza indicatorilor determinati din
situatiile financiare ale exercitiului financiar precedent celui de raportare si a indicatorilor
determinati pe baza datelor din contabilitate si a balantei de verificare incheiate la sfarsitul
exercitiului financiar curent, utilizandu-se cursul de schimb valutar publicat in Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene la data de 19 iulie 2013.
8.3.2.Formatul situatiilor financiare ale societatilor comerciale
Situatiile financiare anuale constituie un tot unitar. Obiectivul situatiilor financiare anuale
il constituie furnizarea de informatii despre pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile
de trezorerie ale unei entitati, utile unei categorii largi de utilizatori.
Elementele direct legate de evaluarea pozitiei financiare, reflectate prin bilant, sunt
activele, datoriile si capitalurile proprii.
In intelesul reglementarilor din acest ordin: a)un activ reprezinta o resursa controlata de
catre entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se asteapta sa genereze beneficii
economice viitoare pentru entitate. Un active este recunoscut in contabilitate si prezentat in bilant
atunci cand este probabila realizarea unui beneficiu economic viitor de catre entitate si activul
are un cost sau o valoare care poate fi evaluat/evaluata in mod credibil; b)o datorie reprezinta
o obligatie actuala a entitatii ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea careia se
asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice. O datorie este
recunoscuta in contabilitate si prezentata in bilant atunci cand este probabil ca o iesire de resurse
incorporand beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligatii prezente si cand
valoarea la care se va realiza aceasta decontare poate fi evaluata in mod credibil; c)capitalurile
proprii reprezinta interesul rezidual al actionarilor sau asociatilor in activele unei entitati
dupa deducerea tuturor datoriilor sale.
Beneficiile economice reprezinta potentialul de a contribui, direct sau indirect, la
fluxul de numerar sau echivalente de numerar catre entitate. Aceasta contributie se reflecta fie
sub forma cresterii intrarilor de numerar, fie sub forma reducerii iesirilor de numerar, de
exemplu, prin reducerea costurilor de productie.
Elementele direct legate de evaluarea performantei financiare, prin intermediul contului de
profit si pierdere, sunt veniturile si cheltuielile.Termenii mentionati anterior au urmatoarele
semnificatii: a)veniturile constituie cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul
306
perioadei contabile, sub forma de intrari sau cresteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor,
care se concretizeaza in cresteri ale capitalurilor proprii, altele decat cele
rezultate din contributii ale actionarilor; b)cheltuielile constituie diminuari ale beneficiilor
economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii
activelor ori cresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in reduceri ale capitalurilor proprii, altele
decat cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari.
Veniturile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere atunci cand se poate evalua
in mod credibil o crestere a beneficiilor economice viitoare legate de cresterea valorii unui activ
sau de scaderea valorii unei datorii. Recunoasterea veniturilor se realizeaza simultan cu
recunoasterea cresterii de active sau reducerii datoriilor (de exemplu, cresterea neta a activelor,
rezultata din vanzarea produselor sau serviciilor, ori descresterea datoriilor ca rezultat al anularii
unei datorii).
Cheltuielile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere atunci cand se poate evalua
in mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate de o diminuare a valorii
unui activ sau de o crestere a valorii unei datorii. Recunoasterea cheltuielilor are loc simultan cu
recunoasterea cresterii valorii datoriilor sau reducerii valorii activelor (de exemplu, drepturile
salariale angajate sau amortizarea echipamentelor).
Microentitatile intocmesc situatii financiare anuale in conditiile prevazute la sectiunea
Scutiri pentru microentitati.
Entitatile mici intocmesc situatii financiare anuale care cuprind: 1)bilant prescurtat; 2)cont
de profit si pierdere; 3)notele explicative la situatiile financiare anuale.
Bilantul prescurtat are formatul prezentat in Anexa. Optional, aceste entitati pot intocmi
situatia modificarilor capitalului propriu si/sau situatia fluxurilor de trezorerie.
Entitatile mijlocii si mari precum si entitatile de interes public intocmesc situatii
financiare anuale care cuprind: 1)bilant; 2)cont de profit si pierdere; 3)situatia modificarilor
capitalului propriu; 4)situatia fluxurilor de trezorerie; 5)notele explicative la situatiile financiare
anuale.
In cazul entitatilor nou-infiintate, acestea pot intocmi pentru primul exercitiu financiar
de raportare situatiile financiare anuale prevazute fie pentru entitati mici, fie pentru cele mijlocii
si mari sau in formatul aplicabil microentitatilor.
Pentru al doilea exercitiu financiar de raportare, aceste entitati analizeaza indicatorii
determinati din situatiile financiare ale anului precedent si indicatorii determinati pe baza datelor
din contabilitate si a balantei de verificare incheiate la sfarsitul exercitiului financiar curent,
intocmind situatii financiare anuale in functie de criteriile de marime inregistrate. Aceste prevederi
nu se aplica entitatilor de interes public.
Situatiile financiare anuale se intocmesc in mod clar si in concordanta cu prevederile
acestui ordin. Situatiile financiare anuale trebuie sa ofere o imagine fidela a activelor, datoriilor,
pozitiei financiare si a profitului sau pierderii entitatii.
Daca aplicarea prevederilor acestui ordin nu este suficienta pentru a oferi o imagine fidela
a activelor, a datoriilor, a pozitiei financiare si a profitului sau pierderii entitatii, in notele
explicative la situatiile financiare sunt furnizate informatiile suplimentare necesare pentru
respectarea cerintei respective.
307
Ministerul Finantelor Publice si alte autoritati de reglementare pot solicita entitatilor
mijlocii si mari sa prezinte in situatiile financiare anuale unele informatii suplimentare fata de cele
care trebuie prezentate in concordanta cu aceste reglementari.
Documentul care contine situatiile financiare trebuie sa precizeze denumirea entitatii
raportoare, precum si informatii referitoare la: a)registrul comertului la care este pastrat dosarul
entitatii, impreuna cu numarul de inmatriculare al entitatii in registrul in cauza; b)forma juridica a
entitatii, adresa sediului social si, dupa caz, faptul ca entitatea este in lichidare.
Situatiile financiare trebuie sa raspunda unor caracteristici calitative. Pentru ca
informatiile financiare sa fie utile, ele trebuie sa fie relevante si sa reprezinte exact ceea ce isi
propun sa reprezinte. Utilitatea informatiilor financiare este amplificata daca acestea sunt
comparabile, verificabile, oportune si inteligibile.
Caracteristicile calitative fundamentale sunt relevanta si reprezentarea exacta.
Relevanta:Informatiile financiare relevante sunt cele care au capacitatea de a ajuta utilizatorii
de informatii in luarea deciziilor. Informatiile financiare au capacitatea de a ajuta utilizatorii de
informatii in luarea unor decizii daca au valoare predictiva, valoare de confirmare sau ambele.
Informatiile financiare au valoare predictiva daca pot fi utilizate ca intrari in procesele
aplicate de utilizatori pentru a previziona rezultate viitoare. Pentru a avea valoare predictive
informatiile financiare nu trebuie sa reprezinte o previziune sau o prognoza. Informatiile financiare
cu valoare predictiva sunt folosite de utilizatori pentru realizarea propriilor predictii.
Valoarea predictiva si valoarea de confirmare a informatiilor financiare sunt in stransa
legatura. Informatiile care au valoare predictiva au adesea si valoare de confirmare.
Prag de semnificatie:Pragul de semnificatie este un aspect al relevantei specific unei
entitati bazat pe natura sau marimea sau pe ambele a elementelor la care se refera informatiile
raportate de entitate. In consecinta, prezentele reglementari nu specifica un nivel cantitativ pentru
pragul de semnificatie si nu predetermine ce ar putea fi semnificativ intr-o anumita situatie.
Reprezentare exacta: Situatiile financiare anuale descriu fenomenele economice in
cuvinte si cifre. Pentru a fi o reprezentare exacta, o descriere trebuie sa fie completa, neutra si
fara erori. O descriere completa include toate informatiile necesare pentru ca un utilizator sa
inteleaga fenomenul descris, inclusiv explicatiile necesare. O descriere neutra este cea care nu
suporta influente in selectia si prezentarea informatiilor financiare. O descriere neutra nu este
denaturata, ponderata, accentuata, neaccentuata sau manipulata in alt fel pentru a creste
probabilitatea ca informatiile financiare sa fie primite favorabil sau nefavorabil de catre utilizatori.
Informatiile financiare relevante sunt, prin definitie, cele care au capacitatea de a genera o diferenta
in deciziile luate de catre
utilizatori.
Reprezentarea fara erori inseamna ca nu exista erori sau omisiuni in descrierea
fenomenelor, iar procesul utilizat pentru a genera informatiile raportate a fost selectat si aplicat
fara erori.
Aplicarea caracteristicilor calitative fundamentale: Comparabilitatea,
verificabilitatea, oportunitatea si inteligibilitatea sunt caracteristici calitative care amplifica
utilitatea informatiilor relevante si reprezentate exact.
Comparabilitate:Informatiile privind o entitate raportoare sunt mult mai utile daca pot fi
comparate cu informatii similare despre alte entitati si cu informatii similare despre aceeasi entitate
308
aferente unei alte perioade sau date. Comparabilitatea este una dintre caracteristicile calitative care
permite utilizatorilor sa identifice si sa inteleaga similitudinile si diferentele dintre elemente.
Consecventa, desi este legata de comparabilitate, nu este identica cu aceasta. Consecventa
se refera la utilizarea acelorasi metode pentru aceleasi elemente, fie de la o perioada la alta in
cadrul unei entitati raportoare, fie intr-o singura perioada pentru entitati diferite.
Comparabilitatea este scopul; consecventa ajuta la atingerea acestui scop.
Verificabilitate: Verificabilitatea ajuta in a asigura utilizatorii ca informatiile reprezinta
exact fenomenele economice pe care isi propun sa le reprezinte. Prin verificabilitate se intelege ca
diferiti observatori independenti si in cunostinta de cauza ar putea ajunge la un consens cu
privire la faptul ca o anumita descriere
este o reprezentare exacta.
Verificarea poate fi directa sau indirecta. Verificarea directa se refera la verificarea
unei valori sau a altor reprezentari prin observare directa, de exemplu, prin numararea banilor.
Verificarea indirecta se refera la verificarea intrarilor pentru un model, o formula sau o
alta tehnica si la recalcularea rezultatelor prin utilizarea aceleiasi metodologii.
Oportunitate: Oportunitatea inseamna ca informatiile sunt disponibile factorilor
decizionali pentru ca acestia sa ia decizii in timp util. In general, cu cat sunt mai vechi informatiile,
cu atat sunt mai putin utile. Totusi, unele informatii pot sa ramana oportune mult timp dupa
sfarsitul perioadei de raportare deoarece, de exemplu, unii utilizatori ar putea fi nevoiti sa
identifice si sa aprecieze tendintele.
Inteligibilitate: Clasificarea, caracterizarea si prezentarea in mod clar si concis a
informatiilor le fac pe acestea inteligibile. Unele fenomene sunt complexe in mod inerent si nu pot
fi transformate in fenomene usor de inteles. Excluderea informatiilor privind aceste fenomene din
rapoartele financiare ar conduce la situatia ca aceste rapoarte sa fie incomplete.
Caracteristicile calitative amplificatoare, respective comparabilitatea,
verificabilitatea, oportunitatea si inteligibilitatea, trebuie maximizate in masura in care acest
lucru este posibil. Totusi, caracteristicile calitative amplificatoare, fie individual, fie in grup, nu
pot face informatiile utile daca respectivele informatii sunt irelevante sau nu sunt reprezentate
exact.
Principii generale de raportare financiara: Evaluarea reprezinta procesul prin care se
determina valoarea la care elementele situatiilor financiare sunt recunoscute in contabilitate si
prezentate in bilant, respective bilantul prescurtat, si in contul de profit si pierdere.
Elementele prezentate in situatiile financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale
consolidate sunt recunoscute si evaluate in conformitate cu principiile generale prevazute de
aceste reglementari.
1)Principiul continuitatii activitatii. Trebuie sa se prezume ca entitatea isi desfasoara
activitatea pe baza principiului continuitatii activitatii. Acest principiu presupune ca entitatea isi
continua in mod normal functionarea, fara a intra in stare de lichidare sau reducere semnificativa
a activitatii. O entitate nu va intocmi situatiile financiare anuale pe baza principiului continuitatii
activitatii daca organele de conducere stabilesc dupa data bilantului fie ca intentioneaza sa
lichideze entitatea sau sa inceteze activitatea acesteia, fie ca nu exista nicio alta varianta realista in
afara acestora. Aceste prevederi nu se aplica situatiilor financiare anuale intocmite de entitatile
absorbite in cadrul unui proces de fuziune sau de divizare, potrivit legii.
309
2)Principiul permanentei metodelor. Politicile contabile si metodele de evaluare trebuie
aplicate in mod consecvent de la un exercitiu financiar la altul.
3)Principiul prudentei. La intocmirea situatiilor financiare anuale, recunoasterea si
evaluarea trebuie realizate pe o baza prudenta si, in special: a)in contul de profit si pierdere poate
fi inclus numai profitul realizat la data bilantului; b)sunt recunoscute datoriile aparute in cursul
exercitiului financiar curent sau al unui exercitiu precedent, chiar daca acestea devin evidente
numai intre data bilantului si data intocmirii acestuia; c) sunt recunoscute deprecierile, indiferent
daca rezultatul exercitiului financiar este pierdere sau profit. Inregistrarea ajustarilor pentru
depreciere sau pierdere de valoare se efectueaza pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent
de impactul acestora asupra contului de profit si pierdere.
Activele si veniturile nu trebuie sa fie supraevaluate, iar datoriile si cheltuielile,
subevaluate. Totusi, exercitarea prudentei nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane
excesive, subevaluarea deliberata a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberata
a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situatiile financiare nu ar mai fi neutre si nu ar mai avea
calitatea
de a fi credibile. Trebuie recunoscute toate datoriile previzibile si pierderile potentiale care au
aparut in cursul exercitiului financiar respectiv sau in cursul unui exercitiu precedent, chiar daca
acestea devin evidente numai intre data bilantului si data intocmirii acestuia.
4)Principiul contabilitatii de angajamente. Efectele tranzactiilor si ale altor
evenimente sunt recunoscute atunci cand tranzactiile si evenimentele se produc (si nu pe masura
ce numerarul sau echivalentul sau este incasat sau platit) si sunt inregistrate in contabilitate si
raportate in situatiile financiare ale perioadelor aferente.
Trebuie sa se tina cont de veniturile si cheltuielile aferente exercitiului financiar, indiferent
de data incasarii veniturilor sau data platii cheltuielilor. Veniturile si cheltuielile care rezulta direct
si concomitant din aceeasi tranzactie sunt recunoscute simultan in contabilitate, prin asocierea
directa intre cheltuielile si veniturile aferente, cu evidentierea distincta a acestor venituri si
cheltuieli.
Principiul contabilitatii de angajamente se aplica inclusive la recunoasterea dobanzii
aferente perioadei, indiferent de scadenta acesteia.
5)Principiul intangibilitatii. Bilantul de deschidere pentru fiecare exercitiu financiar
trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului financiar precedent. In cazul
modificarii politicilor contabile si al corectarii unor erori aferente perioadelor precedente, nu se
modifica bilantul perioadei anterioare celei de raportare.
Inregistrarea pe seama rezultatului reportat a corectarii erorilor semnificative aferente
exercitiilor financiare precedente, precum si a modificarii politicilor contabile nu se considera
incalcare a principiului intangibilitatii.
6)Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de datorii. Componentele
elementelor de active si de datorii trebuie evaluate separat.
7)Principiul necompensarii. Orice compensare intre elementele de active si datorii sau
intre elementele de venituri si cheltuieli este interzisa. Toate creantele si datoriile trebuie
inregistrate distinct in contabilitate, pe baza de documente justificative. Eventualele compensari
intre creante si datorii fata de aceeasi entitate efectuate cu respectarea prevederilor legale pot fi
inregistrate numai dupa contabilizarea creantelor si veniturilor, respectiv a datoriilor si
cheltuielilor corespunzatoare.
310
8)Contabilizarea si prezentarea elementelor din bilant si din contul de profit si
pierdere tinand seama de fondul economic al tranzactiei sau al angajamentului in cauza.
Respectarea acestui principiu are drept scop inregistrarea in contabilitate si prezentarea
fidela a operatiunilor economico- financiare, in conformitate cu realitatea economica, punand in
evidenta drepturile si obligatiile, precum si riscurile associate acestor operatiuni.
Evenimentele si operatiunile economico-financiare trebuie evidentiate in contabilitate
asa cum acestea se produc, in baza documentelor justificative.
Documentele justificative care stau la baza inregistrarii in contabilitate a operatiunilor
economico-financiare trebuie sa reflecte intocmai modul cum acestea se produc, respectiv sa fie
in concordanta cu realitatea. De asemenea, contractele incheiate intre parti trebuie sa prevada
modul de derulare a operatiunilor si sa respecte cadrul legal existent.
Forma juridica a unui document trebuie sa fie in concordanta cu realitatea
economica. Atunci cand exista diferente intre fondul sau natura economica a unei operatiuni sau
tranzactii si forma sa juridica, entitatea va inregistra in contabilitate aceste operatiuni, cu
respectarea fondului economic al acestora.
Exemple de situatii cand se aplica acest principiu pot fi considerate: incadrarea de catre
utilizatori a contractelor de leasing in leasing operational sau financiar; recunoasterea
veniturilor din chirii, respectiv a cheltuielilor din chirii in functie de fondul economic al
contractului si de eventualele gratuitati (stimulente) aferente; incadrarea operatiunilor la
vanzare in nume propriu sau comision, respectiv consignatie; recunoasterea veniturilor,
respectiv a cheltuielilor in contul de profit si pierdere sau ca venituri in avans, respectiv cheltuieli
in avans; recunoasterea participatiilor detinute ca fiind de natura actiunilor detinute la entitati
afiliate sau sub forma altor imobilizari financiare; incadrarea reducerilor acordate, respective
primite, la reduceri comerciale sau financiare.
Entitatile au obligatia ca la intocmirea documentelor justificative si la contabilizarea
operatiunilor economico-financiare sa tina seama de toate informatiile disponibile, astfel incat sa
fie extrem de rare situatiile in care natura economica a operatiunii sa fie diferita de forma juridica
a documentelor care stau la baza acestora.
9)Principiul evaluarii la cost de achizitie sau cost de productie. Elementele prezentate
in situatiile financiare se evalueaza, de regula, pe baza principiului costului de achizitie sau al
costului de productie. Cazurile in care nu se foloseste costul de achizitie sau costul de productie
sunt cele prevazute de prezentele reglementari.
In situatia in care s-a optat pentru reevaluarea imobilizarilor corporale sau evaluarea
instrumentelor financiare la valoarea justa, se aplica prevederile sectiunii din ordin referitoare la
Evaluarea alternativa la valoarea justa.
10)Principiul pragului de semnificatie. Entitatea se poate abate de la cerintele cuprinse
in prezentele reglementari referitoare la prezentarile de informatii si publicare, atunci cand
efectele respectarii lor sunt nesemnificative.
Politici contabile, corectarea erorilor contabile, estimari si evenimente ulterioare
datei bilantului
Politicile contabile reprezinta principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile
specifice aplicate de o entitate la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare anuale.
Exemple de politici contabile sunt urmatoarele: a)alegerea metodei de amortizare a
imobilizarilor; b)reevaluarea imobilizarilor corporale sau pastrarea costului istoric al acestora;
311
c)inregistrarea, pe perioada in care imobilizarile corporale sunt trecute in conservare, a unei
cheltuieli cu amortizarea sau a unei cheltuieli corespunzatoare ajustarii pentru deprecierea
constatata; d)alegerea metodei de evaluare a stocurilor; contabilitatea stocurilor prin inventarul
permanent sau intermitent etc.
Administratorii entitatii trebuie sa aprobe politici contabile pentru operatiunile derulate,
inclusiv proceduri proprii pentru situatiile prevazute de legislatie. In cazul entitatilor care nu au
administratori, politicile contabile se aproba de persoanele care au obligatia gestionarii entitatii
respective.
Aceste politici trebuie elaborate avand in vedere specificul activitatii, de catre specialisti
in domeniul economic si tehnic, cunoscatori ai activitatii desfasurate si ai strategiei adoptate de
entitate. La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate prevederile cuprinse in aceste
reglementari.
Modificarile de politici contabile pot fi determinate de: a)initiativa entitatii, caz in care
modificarea trebuie justificata in notele explicative la situatiile financiare anuale; b)o decizie a
unei autoritati competente si care se impune entitatii (modificare de reglementare), caz in care
modificarea nu trebuie justificata in notele explicative, ci doar mentionata in acestea.
Modificarea de politica contabila la initiativa entitatii poate fi determinata de: 1)o
modificare exceptionala intervenita in situatia entitatii sau in contextul economico-financiar in
care aceasta isi desfasoara activitatea; 2)obtinerea unor informatii credibile si mai relevante.
Exemple de situatii care justifica modificarea de politici contabile pot fi: a)admiterea la
tranzactionare pe o piata reglementata a valorilor mobiliare pe termen scurt ale entitatii sau
retragerea lor de la tranzactionare; b)schimbarea actionariatului, datorata intrarii intr-un grup, daca
noile metode asigura furnizarea unor informatii mai fidele; c)fuziuni si divizari efectuate la valori
contabile, caz in care se impune armonizarea politicilor contabile ale societatii absorbite cu
cele ale societatii absorbante etc. Schimbarea conducatorilor entitatii nu justifica modificarea
politicilor contabile.
Nu se considera modificari ale politicilor contabile: a)aplicarea unei politici contabile
pentru tranzactii, alte evenimente sau conditii care difera, ca fond, de cele care au avut loc
anterior; b)aplicarea unei noi politici contabile pentru tranzactii, alte evenimente sau conditii care
nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.
Modificarea politicilor contabile este permisa doar daca este ceruta de lege sau are ca
rezultat informatii mai relevante sau mai credibile referitoare la operatiunile entitatii. In cazul
modificarii unei politici contabile, entitatea trebuie sa mentioneze in notele explicative natura
modificarii politicii contabile, precum si motivele pentru care aplicarea noii politici contabile ofera
informatii credibile si mai relevante, pentru ca utilizatorii sa poata aprecia daca noua politica
contabila a fost aleasa in mod adecvat, efectul modificarii asupra rezultatelor raportate ale
perioadei si tendinta reala a rezultatelor activitatii entitatii.
Corectarea erorilor contabile:Erorile constatate in contabilitate se pot referi fie la
exercitiul financiar curent, fie la exercitiile financiare precedente.
Corectarea erorilor se efectueaza la data constatarii lor. Erorile din perioadele anterioare
sunt omisiuni si declaratii eronate cuprinse in situatiile financiare ale entitatii pentru una sau
mai multe perioade anterioare rezultand din greseala de a utiliza sau de a nu utiliza informatii
credibile care: a)erau disponibile la momentul la care situatiile financiare pentru acele perioade au
fost aprobate spre a fi emise; b) ar fi putut fi obtinute in mod rezonabil si luate in
312
considerare la intocmirea si prezentarea acelor situatii financiare anuale.
Astfel de erori includ efectele greselilor matematice, greselilor de aplicare a politicilor
contabile, ignorarii sau interpretarii gresite a evenimentelor si fraudelor.
Conform acestor reglementari, erorile din perioadele anterioare se refera inclusiv la
prezentarea eronata a informatiilor in situatiile financiare anuale. Corectarea erorilor aferente
exercitiului financiar curent se efectueaza pe seama contului de profit si pierdere.
Corectarea erorilor semnificative aferente exercitiilor financiare precedente se
efectueaza pe seama rezultatului reportat (contul 1174 Rezultatul reportat provenit din corectarea
erorilor contabile). Erorile nesemnificative aferente exercitiilor financiare precedente se
corecteaza, de asemenea, pe seama rezultatului reportat. Totusi, potrivit politicilor contabile
aprobate, erorile nesemnificative pot fi corectate pe seama contului de profit si pierdere.
Erorile nesemnificative sunt cele de natura sa nu influenteze informatiile financiar-
contabile. Se considera ca o eroare este semnificativa daca aceasta ar putea influenta deciziile
economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatiilor financiare anuale. Analizarea daca o eroare
este semnificativa sau nu se efectueaza in context, avand in vedere natura sau valoarea individuala
ori cumulata a elementelor.
Corectarea erorilor aferente exercitiilor financiare precedente nu determina modificarea
situatiilor financiare ale acelor exercitii.
In cazul erorilor aferente exercitiilor financiare precedente, corectarea acestora nu
presupune ajustarea informatiilor comparative prezentate in situatiile financiare. Informatii
comparative referitoare la pozitia financiara si performanta financiara, respectiv modificarea
pozitiei financiare, sunt prezentate in notele explicative.
In notele explicative la situatiile financiare trebuie prezentate informatii cu privire la
natura erorilor constatate si perioadele afectate de acestea.
Inregistrarea stornarii unei operatiuni contabile aferente exercitiului financiar curent
se efectueaza fie prin corectarea cu semnul minus a operatiunii initiale (stornare in rosu), fie
prin inregistrarea inversa a acesteia (stornare in negru), in functie de politica contabila si
programele informatice utilizate.
Estimari contabile:Ca rezultat al incertitudinilor inerente in desfasurarea activitatilor,
unele elemente ale situatiilor financiare anuale nu pot fi evaluate cu precizie, ci doar estimate.
Se pot solicita, de exemplu, estimari ale: clientilor incerti; uzurii morale a stocurilor; duratei de
viata utile, precum si a modului preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare
incorporate in activele amortizabile etc.
Procesul de estimare implica rationamente bazate pe cele mai recente informatii credibile
avute la dispozitie. O estimare poate necesita revizuirea daca au loc schimbari privind
circumstantele pe care s-a bazat aceasta estimare sau ca urmare a unor noi informatii sau a unei
mai bune experiente. Prin natura ei, revizuirea unei estimari nu reprezinta corectarea unei erori.
O modificare in baza de evaluare aplicata reprezinta o modificare in politica contabila si
nu reprezinta o modificare in estimarile contabile. Daca entitatea are dificultati in a face
distinctie intre o modificare de politica contabila si o modificare de estimare, aceasta se trateaza
ca o modificare a estimarii.
Efectul modificarii unei estimari contabile se recunoaste prospectiv prin includerea sa in
rezultatul:1)perioadei in care are loc modificarea, daca aceasta
313
afecteaza numai perioada respectiva (de exemplu, ajustarea pentru clienti incerti); b)perioadei in
care are loc modificarea si al perioadelor viitoare, daca modificarea are efect si asupra
acestora (de exemplu, durata de viata utila a imobilizarilor corporale).
Evenimente ulterioare datei bilantului: Evenimentele care apar dupa data bilantului
pot furniza informatii suplimentare referitoare la perioada raportata fata de cele cunoscute la
data bilantului. Daca situatiile financiare anuale nu au fost aprobate, acestea trebuie ajustate
pentru a reflecta si informatiile suplimentare, daca informatiile respective se refera la conditii
(evenimente, operatiuni etc.) care
au existat la data bilantului.
Evenimentele ulterioare datei bilantului sunt acele evenimente, favorabile sau
nefavorabile, care au loc intre data bilantului si data la care situatiile financiare anuale sunt
autorizate pentru emitere.
In acceptiunea acestor reglementari, prin autorizarea situatiilor financiare anuale se
intelege aprobarea acestora de catre un consiliu director, administratori sau alte organe de
conducere, potrivit organizarii entitatii, in vederea inaintarii lor spre aprobare, conform legii.
Evenimentele ulterioare datei bilantului includ toate evenimentele ce au loc pana la data
la care situatiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere, chiar daca acele evenimente
au loc dupa declararea publica a profitului sau a altor informatii financiare selectate.
Pot fi identificate doua tipuri de evenimente ulterioare datei bilantului: a)cele care fac
dovada conditiilor care au existat la data bilantului. Aceste evenimente ulterioare datei bilantului
conduc la ajustarea situatiilor financiare anuale; b)cele care ofera indicatii despre conditii aparute
ulterior datei bilantului. Aceste evenimente ulterioare datei bilantului nu conduc la ajustarea
situatiilor financiare anuale.
In cazul evenimentelor ulterioare datei bilantului care conduc la ajustarea situatiilor
financiare anuale, entitatea ajusteaza valorile recunoscute in situatiile sale financiare, pentru a
reflecta evenimentele ulterioare datei bilantului.
Exemple de evenimente ulterioare datei bilantului care conduc la ajustarea situatiilor
financiare si care impun ajustarea de catre entitate a valorilor recunoscute in situatiile sale
financiare sau recunoasterea de elemente ce nu au fost anterior recunoscute sunt urmatoarele:
a)solutionarea ulterioara datei bilantului a unui litigiu care confirma ca o entitate are o obligatie
prezenta la data bilantului.
Entitatea ajusteaza orice provizion recunoscut anterior, legat de acest litigiu, sau
recunoaste un nou provizion. Ca urmare, entitatea nu prezinta o datorie contingenta;b)falimentul
unui client, survenit ulterior datei bilantului, confirma de obicei ca la data bilantului exista o
pierdere aferenta unei creante comerciale si, in consecinta, entitatea trebuie sa ajusteze valoarea
contabila a creantei comerciale; c)descoperirea de fraude sau erori ce arata ca situatiile
financiare anuale sunt incorecte; d)vanzarea stocurilor dupa perioada de raportare poate fi o proba
a valorii realizabile nete la finalul perioadei de raportare; e)determinarea ulterioara perioadei de
raportare a costului activelor cumparate sau a incasarilor din activele vandute inainte de finalul
perioadei de raportare (de exemplu, reduceri comerciale si financiare acordate, respectiv primite,
dupa incheierea exercitiului financiar); f)determinarea ulterioara perioadei de raportare a valorii
primelor si a altor drepturi cuvenite angajatilor pentru exercitiul financiar incheiat, daca entitatea
are obligatia de a plati aceste sume.
314
In cazul evenimentelor ulterioare datei bilantului care nu conduc la ajustarea situatiilor
financiare anuale, entitatea nu isi ajusteaza valorile recunoscute in situatiile sale financiare pentru
a reflecta acele evenimente ulterioare datei bilantului.
Un exemplu de eveniment ulterior datei bilantului care nu conduce la ajustarea situatiilor
financiare anuale este diminuarea valorii de piata a valorilor mobiliare, in intervalul de timp
dintre data bilantului si data la care situatiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere.
Daca o entitate primeste, ulterior datei bilantului, informatii despre conditiile ce au existat
la data bilantului, entitatea trebuie sa actualizeze prezentarile de informatii ce se refera la aceste
conditii, in lumina noilor informatii.
Atunci cand evenimentele ulterioare datei bilantului care nu conduc la ajustarea
situatiilor financiare anuale sunt semnificative, neprezentarea lor ar putea influenta deciziile
economice ale utilizatorilor. In consecinta, o entitate trebuie sa prezinte urmatoarele informatii
pentru fiecare categorie semnificativa de astfel de evenimente ulterioare datei bilantului: a)natura
evenimentului; b)o estimare a efectului financiar sau o mentiune conform careia o astfel de
estimare nu poate sa fie facuta.
Reguli generale de evaluare:Evaluarea bunurilor in contabilitate se efectueaza in
urmatoarele situatii:1)evaluarea la data intrarii in entitate; 2)evaluarea la inventar si prezentarea
elementelor in bilant; 3)evaluarea la data iesirii din entitate;4)evaluarea alternativa la valoarea
justa.
1)Evaluarea la data intrarii in entitate: La data intrarii in entitate, bunurile se evalueaza
si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileste astfel: a)la cost de
achizitie, pentru bunurile procurate cu titlu oneros; b)la cost de productie, pentru bunurile produse
in entitate; c)la valoarea de aport, stabilita in urma evaluarii, pentru bunurile reprezentand aport la
capitalul social; d)la valoarea justa, pentru bunurile obtinute cu titlu gratuity sau constatate plus la
inventariere.
Valoarea justa a activelor se determina, in general, dupa datele de evidenta de pe piata,
printr-o evaluare efectuata, de regula, de evaluatori autorizati, potrivit legii. In situatia in care nu
exista date pe piata privind valoarea justa, din cauza naturii specializate a activelor si a frecventei
reduse a tranzactiilor, valoarea justa se poate determina prin alte metode utilizate, de regula, de
catre evaluatori autorizati, potrivit legii.
2)Evaluarea la inventar si prezentarea elementelor in bilant:In scopul intocmirii
situatiilor financiare anuale, entitatile trebuie sa procedeze la inventarierea si evaluarea
elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii. In situatiile financiare anuale
elementele de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii se reflecta si se evalueaza la
valoarea contabila, pusa de acord cu rezultatele inventarierii. Prezentele reguli de evaluare se
aplica inclusiv in cazul bunurilor care au fost aduse drept aport la capital si al activelor in curs de
executie.
In intelesul acestor reglementari: a)valoarea contabila a unui activ este valoarea la care
acesta este recunoscut dupa ce se deduc amortizarea acumulata, pentru activele amortizabile
si ajustarile accumulate din depreciere sau pierdere de valoare; b)valoarea de inventar a unui
activ reprezinta valoarea contabila a activului, stabilita cu ocazia evaluarii la inventariere,
respectiv valoarea inscrisa in listele de inventariere.
In scopul efectuarii inventarierii, conducerea entitatii trebuie sa stabileasca proceduri
proprii, cu respectarea prevederilor legale. In vederea desfasurarii in bune conditii a operatiunilor
315
de inventariere si evaluare, in comisiile de inventariere vor fi numite persoane cu pregatire
corespunzatoare, tehnica si economica, cunoscatoare a domeniului de activitate.
La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudentei, potrivit caruia
se va tine seama de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare.
Corectarea valorii imobilizarilor necorporale si corporale si aducerea lor la nivelul valorii
de inventar se efectueaza, in functie de tipul de depreciere existenta, fie prin inregistrarea unei
amortizari suplimentare, in cazul in care se constata o depreciere ireversibila, fie prin
constituirea sau suplimentarea ajustarilor pentru depreciere, in cazul in care se constata o
depreciere reversibila a acestora.
Deciziile privind reluarea unor deprecieri inregistrate in conturile de ajustari au la baza
constatarile comisiei de inventariere. Pot exista si unele indicii ca o pierdere din depreciere
recunoscuta in perioadele anterioare pentru o imobilizare necorporala sau corporala nu mai
exista sau s-a redus. La aceasta evaluare se tine cont de surse externe si interne de informatii.
Evaluarea imobilizarilor corporale la data bilantului se efectueaza la cost, mai putin
amortizarea si ajustarile cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluata, aceasta fiind
valoarea justa la data reevaluarii, mai putin orice amortizare cumulata si orice pierderi din
depreciere cumulate.
Activele de natura stocurilor se evalueaza la cost, mai putin ajustarile pentru depreciere
constatate. Ajustari pentru depreciere se constata inclusiv pentru stocurile fara miscare. In cazul in
care valoarea contabila a stocurilor este mai mare decat valoarea de inventar, valoarea stocurilor
se diminueaza pana la valoarea realizabila neta, prin constituirea unei ajustari pentru depreciere.
Evaluarea la inventar a creantelor si a datoriilor se face la valoarea lor probabila de
incasare sau de plata. Diferentele constatate in minus intre valoarea de inventor stabilita la
inventariere si valoarea contabila a creantelor se inregistreaza in contabilitate pe seama
ajustarilor pentru deprecierea creantelor.
Evaluarea la bilant a creantelor si a datoriilor exprimate in valuta si a celor cu decontare in
lei in functie de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca
Nationala a Romaniei, valabil la data incheierii exercitiului financiar. In scopul prezentarii
in bilant, valoarea creantelor, astfel evaluate, se diminueaza cu ajustarile pentru pierdere de
valoare.
Disponibilitatile banesti, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile de garantie,
acreditivele, ipotecile, precum si alte valori aflate in casieria unitatilor se prezinta in bilant
in conformitate cu prevederile legale. Disponibilitatile banesti si alte valori similare in valuta se
evalueaza in bilant la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil
la data incheierii exercitiului financiar.
Inscrierea in listele de inventariere a marcilor postale, a timbrelor fiscale, tichetelor de
calatorie, bonurilor cantitati fixe, a biletelor de spectacole, de intrare in muzee, expozitii si altele
asemenea se face la valoarea lor nominala.In cazul unor bunuri de aceasta natura depreciate sau
fara utilizare se constituie ajustari pentru pierdere de valoare.
Titlurile pe termen scurt (actiuni si alte investitii financiare) admise la tranzactionare pe o
piata reglementata se evalueaza la valoarea de cotatie din ultima zi de tranzactionare, iar cele
netranzactionate la costul istoric mai putin eventualele ajustari pentru pierdere de valoare.
Titlurile pe termen lung (actiuni si alte investitii financiare) se evalueaza la costul istoric,
mai putin eventualele ajustari pentru pierdere de valoare.
316
Pentru elementele de natura datoriilor, diferentele constatate in plus intre valoarea de
inventar si valoarea contabila se inregistreaza in contabilitate, pe seama elementelor
corespunzatoare de datorii.
Capitalurile proprii raman evidentiate la valorile din contabilitate.
3)Evaluarea la data iesirii din entitate:La data iesirii din entitate sau la darea in consum,
bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt
inregistrate in contabilitate (de exemplu, valoarea reevaluata pentru imobilizarile corporale care
au fost reevaluate sau valoarea justa pentru valorile mobiliare pe termen scurt admise la
tranzactionare pe o piata reglementata).
Activele constatate minus in gestiune se scot din evidenta la data constatarii lipsei acestora.
La scoaterea din evidenta a activelor se reiau la venituri ajustarile pentru depreciere sau pierdere
de valoare aferente acestora.
Costul de achizitie sau costul de productie al stocurilor din aceeasi categorie si al
tuturor elementelor fungibile se calculeaza prin aplicarea uneia din urmatoarele metode: a)metoda
costului mediu ponderat (CMP); b)metoda primul intrat-primul iesit (FIFO); c)metoda ultimul
intrat-primul iesit (LIFO).
4)Evaluarea alternativa la valoarea justa: Mai intai ne vom referi la reevaluarea
imobilizarilor corporale. Prin derogare de la evaluarea pe baza principiului costului de achizitie
sau al costului de productie, entitatile pot proceda la reevaluarea imobilizarilor corporale
existente la sfarsitul exercitiului financiar, astfel incat acestea sa fie prezentate in contabilitate
la valoarea justa, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluari in situatiile financiare intocmite
pentru acel exercitiu.
Amortizarea calculata pentru imobilizarile corporale astfel reevaluate se inregistreaza in
contabilitate incepand cu exercitiul financiar urmator celui pentru care s-a efectuat
reevaluarea.
Daca o imobilizare corporala complet amortizata mai poate fi folosita, entitatea poate
proceda la reevaluarea acesteia. Cu ocazia reevaluarii imobilizarii corporale, acesteia I se
stabilesc o noua valoare si o noua durata de utilizare economica, corespunzatoare perioadei
estimate a se folosi in continuare.
Reevaluarea imobilizarilor corporale se face la valoarea justa de la data bilantului.
Valoarea justa se determina pe baza unor evaluari efectuate, de regula, de evaluator autorizati,
potrivit legii. In cazul in care se efectueaza reevaluarea, in notele explicative trebuie prezentate,
separat pentru fiecare element din bilant de natura imobilizarilor corporale reevaluate,
urmatoarele informatii: a)valoarea la cost istoric a imobilizarilor reevaluate si suma
ajustarilor cumulate de valoare; sau b)valoarea la data bilantului a diferentei dintre valoarea
rezultata din reevaluare si cea reprezentand costul istoric si, atunci cand este cazul, valoarea
cumulata a ajustarilor suplimentare de valoare.
Evaluarea la valoarea justa a instrumentelor financiare: Entitatile pot evalua in situatiile
financiare anuale consolidate instrumentele financiare, inclusiv instrumentele financiare
derivate, la valoarea justa. Atunci cand un instrument financiar este evaluat la valoarea justa, orice
modificare a valorii sale (favorabila sau nefavorabila) se include in contul de profit si pierdere, cu
exceptia cazurilor urmatoare, pentru care o astfel de modificare se include direct in capitalurile
proprii: a)instrumentul financiar este un instrument de acoperire impotriva riscurilor si
contabilizat la nivelul grupului conform unor reguli de acoperire a riscului care permit ca unele
317
sau toate modificarile de valoare sa nu fie inregistrate in contul de profit si pierdere; b)modificarea
de valoare se refera la o diferenta de schimb valutar aparuta la un element monetar care face parte
dintr-o investitie neta a entitatii intr-o entitate straina.
8.3.3.Prevederi generale si specifice privind bilantul si contul de profit si pierdere
Formatul bilantului intocmit de entitatile mijlocii si mari, precum si de entitatile de interes

public, este urmatorul:
A.Active imobilizate:
I.Imobilizari necorporale: 1.Cheltuieli de constituire; 2.Cheltuieli de dezvoltare;
3.Concesiuni, brevete, licente, marci comerciale, drepturi si active similare, daca acestea au fost
achizitionate cu titlu oneros; 4. Active necorporale de explorare si evaluare a resurselor minerale;
5.Fondul comercial, in masura in care acesta a fost achizitionat cu titlu oneros; 6.Avansuri;
II.Imobilizari corporale:1.Terenuri si constructii; 2.Instalatii tehnice si masini; 3.Alte
instalatii, utilaje si mobilier; 4.Investitii imobiliare; 5.Active corporale de explorare si evaluare
a resurselor minerale; 6.Active biologice productive; 7.Avansuri si imobilizari corporale in curs
de executie;
III.Imobilizari financiare:1.Actiuni detinute la entitatile affiliate; 2.Imprumuturi acordate
entitatilor affiliate; 3.Interese de participare; 4.Imprumuturi acordate entitatilor de care entitatea
este legata in virtutea intereselor de participare; 5.Investitii detinute ca imobilizari; 6.Alte
imprumuturi;
B.Active circulante:
I.Stocuri: 1.Materii prime si materiale consumabile; 2.Productia in curs de executie;
3.Produse finite si marfuri; 4.Avansuri;
II.Creante (Sumele care urmeaza sa fie incasate dupa o perioada mai mare de un an
trebuie prezentate separat pentru fiecare element.): 1.Creante comerciale; 2.Sume de incasat
de la entitatile affiliate; 3.Sume de incasat de la entitatile de care entitatea este legata in virtutea
intereselor de participare; 4.Alte creante; 5.Capital subscris si nevarsat;
III.Investitii pe termen scurt: 1.Actiuni detinute la entitatile afiliate; 2.Alte investitii pe
termen scurt;
IV.Casa si conturi la banci:
C.Cheltuieli in avans
D.Datorii: sumele care trebuie platite intr-o perioada de pana la un an: 1.Imprumuturi
din emisiunea de obligatiuni, prezentandu-se separat imprumuturile din emisiunea de obligatiuni
convertibile; 2.Sume datorate institutiilor de credit; 3.Avansuri incasate in contul comenzilor;
4.Datorii comerciale furnizori; 5.Efecte de comert de platit; 6.Sume datorate entitatilor affiliate;
7.Sume datorate entitatilor de care entitatea este legata in virtutea intereselor de participare; 8.Alte
datorii, inclusiv datoriile fiscale si datoriile privind asigurarile sociale;
E.Active circulante nete/datorii curente nete;
F.Total active minus datorii curente;
G.Datorii: sumele care trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an:
1.Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni, prezentandu-se separat imprumuturile din emisiunea
de obligatiuni convertibile; 2.Sume datorate institutiilor de credit; 3.Avansuri incasate in contul
comenzilor; 4.Datorii comerciale furnizori; 5.Efecte de comert de platit; 6.Sume datorate
318
entitatilor affiliate; 7.Sume datorate entitatilor de care entitatea este legata in virtutea intereselor
de participare; 8.Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale si datoriile privind asigurarile sociale;
H.Provizioane:1.Provizioane pentru litigii; 2.Provizioane pentru garantii acordate
clientilor; 3.Provizioane pentru pensii si obligatii similar; 4.Provizioane pentru impozite; 5.Alte
provizioane;
I.Venituri in avans;
J.Capitaluri proprii:
I.Capital subscris: 1.Capital subscris varsat; 2.Capital subscris nevarsat;
II.Prime de capital;
III.Rezerve din reevaluare;
IV.Rezerve:1.Rezerve legale; 2.Rezerve statutare sau contractuale; 3.Alte rezerve;
V.Profitul sau pierderea reportat(a);
VI.Profitul sau pierderea exercitiului financiar.
In continuare prezentam cateva aspecte definitorii despre bilantul prescurtat. Entitatile
micro si cele mici intocmesc bilant prescurtat. Formatul bilantului prescurtat, intocmit de aceste
entitati este urmatorul:
A.Active imobilizate: I.Imobilizari necorporale; II.Imobilizari corporale; III.Imobilizari
financiare;
B.Active circulante: I.Stocuri; II.Creante (Sumele care urmeaza sa fie incasate dupa o
perioada mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element); III.Investitii
pe termen scurt; IV.Casa si conturi la banci;
C.Cheltuieli in avans;
D.Datorii: sumele care trebuie platite intr-o perioada de pana la un an;
G.Datorii: sumele care trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an;
H.Provizioane;
I.Venituri in avans;
J.Capitaluri proprii: I.Capital subscris; II.Prime de capital; III.Rezerve din reevaluare;
IV.Rezerve; V.Profitul sau pierderea reportat(a); VI.Profitul sau pierderea exercitiului financiar;
Un format al unui bilant prescurtat la o societate comercială il prezentam mai jos.
BILANȚ AL S.C. DELTA S.R.L. LA 31.12.2020
319
320
321
322
323
O altă componentă a situațiilor financiare la societățile comerciale este contul de profit și
pierderi (CPP).
În țara noastră, începând cu 1 ianuarie 1994, s-a introdus modelul contului de profit și
piedere în format "listă”, cu prezentarea cheltuielilor și veniturilor după natura lor economică.
Deși normele contabile românești răspund armonizării cu prevedile Directivei a IV-a
europene, aceasta nu crează posibilitatea opțiunii între mai multe modele de prezentare a contului
de rezultate (structurat după natura economică a cheltuielilor și veniturilor sau pe funcții ale
întreprinderii).
Această situație este explicată și prin faptul că situațiile financiare românești sunt orientate
mai mult către satisfacerea intereselor informaționale ale statului (urmărirea politicii fiscale,
324
elaborarea conturilor naționale), însă se cunoaște preferința marilor grupuri multinaționale pentru
prezentarea rezultatelor pe funcțiuni, și după natura lor economică.
CPP este o sinteză a contabilității punând în evidență fluxurile de valoare care au contribuit
la creșterea sau micșorarea bogăției unei societăți. Pe scurt, în contul de profit și pierdere vedem
ce cheltuieli au fost efectuate în cursul unui an și ce venituri au fost colectate în cursul aceluiași
an, respectiv rezultatul obținut (profitul sau pierderea).
Criteriul folosit pentru gruparea cheltuielilor și veniturilor este cel al naturii activităților
desfășurate (exploatare, financiară și excepțională) și în cadrul acestora, natura resurselor utilizate,
în cazul cheltuielilor, și natura rezultatelor obținute în cazul veniturilor.
Modelul adoptat pentru ierarhizarea cheltuielilor și veniturilor este cel sub formă de listă,
așa cum este redactat în schema de mai jos.
Formatul contului de profit și pierdere este următorul:
1.Cifra de afaceri netă;
2.Variația stocurilor de produse finite și a producției în curs de execuție;
3.Producția realizată de entitate pentru scopurile sale proprii și capitalizată;
4.Alte venituri din exploatare;
5.a)Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile;
5.b)Alte cheltuieli exteme;
6.Cheltuieli cu personalul:
a)Salarii și indemnizații;
b)Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii;
7.a)Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și imobilizările necorporale;
b)Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul care acestea depășesc suma ajustărilor
de valoare care sunt normale în entitatea în cauză;
8.Alte cheltuieli de exploatare;
9.Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate;
10.Venituri din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea
distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate;
11.Alte dobânzi de încasat și venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile
afiliate;
12.Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active circulante;
13.Dobânzi de plătit și cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor de plătit entităților afiliate;
14.Impozitul pe profit
15.Profitul sau pierderea după impozitare;
16.Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus;
17.Profitul sau pierderea exercițiului financiar161.
Un format al contului de profit și pierder la o societate comercială il prezentam mai
jos.
CONT DE PROFIT ȘI PIERDERI AL S.C. DELTA S.R.L. LA 31.12.2020
161
Drăgan Oana, Lucrările contabile privind situțiile financiare anuale, Editura Reason Media Group, București,
2020,pp.239-241;
325
326
327
328
329
8.3.4.Prevederi generale si specifice privind celelalte componente ale situațiilor financiare
anuale la societăți comerciale
O alta component a situatiilor financiare anuale este situatia fluxurilor de trezorerie. Sunt
obligate sa intocmeasca situatia fluxurilor de trezorerie entitatile mijlocii si mari, precum si
entitatile de interes public. Aceste entitati intocmesc situatia fluxurilor de trezorerie si o prezinta
drept parte integranta a situatiilor lor financiare, pentru fiecare perioada pentru care sunt prezentate
situatiile financiare anuale.
Situatia fluxurilor de trezorerie trebuie sa raporteze fluxurile de trezorerie din cursul
perioadei, clasificate pe activitati de exploatare, de investitii si de finantare. Fluxurile de trezorerie
sunt intrarile sau iesirile de numerar si echivalente de numerar.
Activitatile de exploatare sunt principalele activitati producatoare de venit ale entitatii,
precum si alte activitati care nu sunt activitati de investitii sau de finantare.
Activitatile de investitii constau in achizitionarea si cedarea de active imobilizate si de
alte investitii care nu sunt incluse in echivalentele de numerar.
Activitatile de finantare sunt activitati care au drept rezultat modificari ale dimensiunii
si compozitiei capitalurilor proprii si imprumuturilor entitatii.
330
Fluxurile de trezorerie provenite din activitati de exploatare sunt derivate, in primul
rand, din principalele activitati producatoare de venit ale entitatii. Ele rezulta in general din
tranzactiile si alte evenimente care intra in determinarea profitului sau a pierderii. Exemple de
fluxuri de trezorerie provenite din activitati de exploatare sunt: a)incasarile in numerar din
vanzarea de bunuri si prestarea de servicii; b)incasarile in numerar provenite din redevente,
onorarii, comisioane si alte venituri; c)platile in numerar efectuate catre furnizorii de bunuri si
prestatorii de servicii; d)platile in numerar efectuate catre si in numele angajatilor; e)platile in
numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit, cu exceptia cazului in care pot fi asociate in
mod specific activitatilor de investitii si de finantare.
Activitati de investitii: Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activitati de
investitii sunt: a)platile in numerar pentru dobandirea de imobilizari corporale, necorporale si
alte active imobilizate. Aceste plati le includ si pe acelea care se refera la costurile de
dezvoltare capitalizate si la constructia, in regie proprie, a imobilizarilor corporale; b)incasarile in
numerar din vanzarea de imobilizari corporale, necorporale si alte active imobilizate; c)platile
in numerar pentru dobandirea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor entitati
si de interese in asocierile in participatie (altele decat platile pentru instrumentele considerate a fi
echivalente de numerar sau pentru cele detinute in vederea plasarii sau tranzactionarii);
d)incasarile in numerar din vanzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale
altor entitati si din vanzarea de interese in asocierile in participatie (altele decat incasarile pentru
instrumentele considerate a fi echivalente de numerar si pentru cele pastrate in vederea plasarii sau
tranzactionarii); e)avansurile in numerar si imprumuturile acordate altor parti; f) incasarile in
numerar din rambursarea avansurilor si imprumuturilor acordate altor parti.
Activitati de finantare: Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activitati de
finantare sunt: a)incasarile in numerar provenite din emisiunea de actiuni sau alte instrumente de
capitaluri proprii; b)platile in numerar efectuate catre proprietari pentru a dobandi sau
rascumpara actiunile entitatii; c)incasarile in numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanta,
imprumuturilor, efectelor comerciale, obligatiunilor, ipotecilor si a altor imprumuturi pe termen
scurt sau lung; d)rambursarile in numerar ale sumelor imprumutate; si e)platile in numerar
efectuate de locatar pentru reducerea datoriei existente aferente unui contract de leasing financiar.
Fluxul de trezorerie se poate prezenta la partea de flux de exploatare prin metoda
directa sau prin metoda indirecta. Prezentam mai jos un model de flux de exploatare prin metoda
indirecta la o societate comercială.
331
FLUXUL DE TREZORERIE LA S.C. DELTA S.R.L.
332
O alta component a situatiilor financiare anuale este situatia modificarilor capitalului
propriu. Sunt obligate sa intocmeasca situatia fluxurilor de trezorerie entitatile mijlocii si mari,
precum si entitatile de interes public. Aceste entitati intocmesc situatia modificarilor capitalului
propriu si o prezinta drept parte integranta a situatiilor lor financiare, pentru fiecare perioada
pentru care sunt prezentate situatiile financiare anuale.
Modificarile capitalurilor proprii ale unei entitati intre inceputul si finalul perioadei de
raportare reflecta cresterea sau reducerea activului net in cursul perioadei. Cu exceptia
modificarilor rezultate din tranzactiile cu proprietarii care actioneaza in calitatea lor de
proprietari (cum ar fi contributiile la capitalul propriu, rascumpararea propriilor instrumente de
capitaluri proprii ale entitatii si dividendele), modificarea globala a capitalurilor proprii in timpul
unei perioade reprezinta, in general, valoarea totala a veniturilor si cheltuielilor, inclusive
castigurile si pierderile, generate de activitatile entitatii pe parcursul acelei perioade.
Ajustarea reprezentand corectarea pe seama rezultatului reportat de erori contabile se
prezinta distinct in situatia modificarilor capitalului propriu.
Un model de situatie a modificarilor capitalului propriu la o societate comercială il
prezentam mai jos.
MODIFICĂRILE CAPITALURILOR PROPRII LA S.C. DELTA S.R.L.

- lei -
333
Creșteri Reduceri
exerciţiului
exerciţiului
începutul
financiar
financiar
sfârşitul
Sold la
Sold la
Denumirea elementului
Prin transfer
Prin transfer
Total, din
Total, din
care
care
A l 2 3 4 5 6
I.CAPITAL
1)Capital subscris vărsat (ct.1012) - - - - - -
2) Capital subscris nevărsat (ct.1011) - - - - - -
3)Patrimoniul regiei (ct. 1015) - - - - - -
4)Patrimoniul institutelor naţionale de cercetare- 1.681.605 - - - - 1.681.605
dezvoltare (ct. 1018)
5)Alte elemente de capitaluri proprii (1031) - - - - - -
TOTAL CAPITAL 1.681.605 - - - - 1.681.605
II.PRIME DE CAPITAL (ct.104) - - - - - -
III.REZERVE DIN REEVALUARE (ct.105) 147.606.250 - - - - 147.606.250
IV.REZERVE - - - - - -
1)Rezerve legale (ct.1061) 5.720 - - - - 5.720
2)Rezerve statutare sau contractuale (ct.1063) - - - - - -
3)Alte rezerve (ct.1068) 38.731 - - - - 38.731
TOTAL REZERVE 44.451 - - - - 44.451
Acţiuni proprii (ct.109) - - - - - -
Castiguri legate de instrumentele de capitaluri proprii - - - - - -
(ct. 141)
Pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii - - - - - -
(ct.149)
V.PROFITUL SAU PIERDEREA SOLD C 11.501.514 -19.259 - -3.205.177 - 14.687.432
REPORTAT(Ă)
141) 81
SOLD D - - - - -
Pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii
VI.PROFITUL
(ct. 149) 82 SAU PIERDEREA SOLD C 3.971.561 - - 2.385.838 - 1.585.723
EXERCIȚIULUI FINANCIAR
V. PROFITUL SAU PIERDEREA REPORTAT(Ă) SOLD D - - - - - -
Repartizarea
SOLD C (ct profitului (ct.129) 794.312 - - 477.168 - 317.144
CAPITALURI PROPRII 164.011.069 -19.259 - -1.296.507 - 165.288.317
Patrimoniul public - - - - - -
Patrimoniu privat - - - - - -
TOTAL CAPITALURI 164.011.069 -19.259 - -1.296.507 - 165.288.317
O component a situatiilor financiare care vine cu elemente informative suplimentare o

reprezinta notele explicative la situatiile financiare anuale. Notele explicative trebuie: a)sa
prezinte informatii despre reglementarile contabile care au stat la baza intocmirii situatiilor
334
financiare anuale si despre politicile contabile folosite; b)sa ofere informatii suplimentare care nu
sunt prezentate in bilant, contul de profit si pierdere si, dupa caz, in situatia modificarilor
capitalurilor proprii si/sau situatia fluxurilor de numerar, dar sunt relevante pentru intelegerea
oricarora dintre acestea.
Trebuie sa se mentioneze, totodata, daca situatiile financiare anuale au fost intocmite
in conformitate cu Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, si cu prevederile cuprinse in aceste reglementari.
Urmatoarele informatii trebuie prezentate cu claritate si repetate ori de cat ori este necesar,
pentru buna lor intelegere: a)denumirea entitatii care face raportarea; b)faptul ca situatiile
financiare anuale sunt proprii acesteia, si nu grupului; c)data la care s-au incheiat sau perioada la
care se refera situatiile financiare anuale; d)moneda in care sunt intocmite situatiile financiare
anuale; e)exprimarea cifrelor incluse in raportare (de exemplu, lei).
Notele explicative la bilant si la contul de profit si pierdere, prezentate in conformitate
cu prezentul capitol, respecta ordinea in care sunt prezentate elementele in bilant si in contul de
profit si pierdere. Notele explicative se prezinta sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din
situatiile financiare anuale trebuie sa existe informatii aferente in notele explicative.
Ordinul la care facem referire prevede si continutul notelor explicative la situatiile
financiare anuale pentru toate entitatile.
Notele explicative la situațiile financiare anuale conțin informații suplimentare, relevante
pentru necesitățile utilizatorilor privind elementele cele mai semnificative.
Notele explicative trebuie:
-să prezinte informații despre reglementările contabile care au stat la baza întocmirii
situațiilor financiare anuale și despre politicile contabile folosite;
- să ofere informații suplimentare care nu sunt prezentate în bilanț, contul de profit și
pierdere și, după caz, în situația modificărilor capitalurilor proprii și/sau situația fluxurilor de
numerar, dar sunt relevante pentru înțelegerea oricărora dintre acestea.
Ca urmare, entitățile stabilesc formatul notelor explicative, cu condiția prezentării cel puțin
a informațiilor solicitate.
In notele explicative la situațiile financiare, toate entitățile prezintă, în plus față de
informațiile cerute conform altor dispoziții ale prezentelor reglementări, informații referitoare la
următoarele:
a)politicile contabile adoptate, inclusiv: - bazele de evaluare aplicate diferitelor elemente;
-conformitatea politicilor contabile adoptate cu principiile contabile prevăzute de prezentele
reglementări; orice modificări semnificative ale politicilor contabile adoptate;
b)dacă imobilizările corporale sunt evaluate la valori reevaluate, un tabel care să prezinte:
-mișcările rezervei din reevaluare în cursul exercițiului financiar, cu o explicație a
tratamentului fiscal al elementelor pe care le conține; și
-valoarea contabilă care ar fi fost recunoscută în bilanț dacă imobilizările corporale nu ar fi
fost reevaluate;
c)atunci când instrumentele financiare sunt evaluate la valoarea justă:
-ipotezele semnificative care stau la baza modelelor și tehnicilor de evaluare, dacă valorile
juste au fost determinate în conformitate cu prevederile legale;
-pentru fiecare categorie de instrumente financiare, valoarea justă, modificările de valoare
incluse direct în contul de profit și pierdere, precum și modificările incluse în rezervele de valoare
335
justă; pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate, informații despre aria și natura
instrumentelor, inclusiv termenii și condițiile semnificative care pot afecta valoarea, calendarul și
certitudinea fluxurilor viitoare de numerar; și
-un tabel care să prezinte mișcările recunoscute direct în capitalurile proprii, în cursul
exercițiului financiar;
d)valoarea totală a oricăror angajamente financiare, garanții sau active și datorii contingente
neincluse în bilanț, indicând natura și forma oricărei garanții reale care a fost acordată; separat de
acestea, sunt prezentate orice angajamente privind pensiile și entitățile afiliate sau asociate;
e)suma avansurilor și creditelor acordate membrilor organelor de administrație, de conducere
și de supraveghere, cu indicarea ratelor dobânzii, a principalelor condiții și a oricăror sume
angajamentelor asumate în numele acestora sub forma garanțiilor de orice fel, cu indicarea
totalului pe fiecare categorie;
f)cuantumul și natura elementelor individuale de venituri sau de cheltuieli care au o mărime
sau o incidență excepțională;
g)sumele datorate de entitate care devin exigibile după o perioadă mai mare de cinci ani,
precum și valoarea totală a datoriilor entității acoperite cu garanții reale depuse de aceasta, cu
indicarea naturii și formei garanțiilor; și
h)numărul mediu de angajați în cursul exercițiului financiar.
Notele explicative conțin informații suplimentare, relevante pentru necesitățile utilizatorilor
în ceea ce privește poziția financiară și rezultatele obținute. Notele explicative trebuie prezentate
într-o manieră sistematică. Fiecare element semnificativ al bilanțului, contului de profit și pierdere,
situației fluxurilor de trezorerie și al situației modificărilor capitalului propriu trebuie să fie însoțit
de o trimitere la nota care cuprinde informații legate de acel element semnificativ.
Următoarele informații trebuie prezentate cu claritate și repetate ori de câte ori este
necesar, pentru buna lor înțelegere:
-numele întreprinderii care face raportarea; faptul că situațiile financiare sunt proprii
întreprinderii și nu grupului;
-data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situațiile financiare;
-moneda în care sunt întocmite situațiile financiare;
-exprimarea cifrelor incluse în raportare (de exemplu, mii lei).
Pentru elementele menționate în notele explicative se va prezenta, de regulă, și suma
corespunzătoare anului precedent celui la care se referă acesta.
In situația în care suma corespunzătoare nu este comparabilă, aceasta trebuie ajustată,
prezentându-se rezultatul ajustării, modul de efectuare și motivele pentru care aceasta a fost
efectuată162.
Conform OMFP 3055163 din 2009, completat cu OMFP 1802 din 2014164, notele
explicative prezentate în continuare constituie doar exemple de prezentare, entităţile care
intocmesc situatii financiare anuale trebuind să întocmească note explicative care să acopere
toate informaţiile necesar a fi prezentate potrivit reglementării mentionate la inceputul
frazei: 1)Active imobilizate; 2)Provizioane; 3)Repartizarea profitului; 4)Analiza
162
Drăgan Oana, Op.cit.,pp.250-253;
163
Ordinul este publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 766 bis din 10.11.2009;
164
Ordinul este publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 963 din 30.12.2014;
336
rezultatului din exploatare; 5)Situaţia creanţelor şi datoriilor; 6)Principii, politici şi metode
contabile; 7)Participaţii şi surse de finanţare; 8)Informaţii privind salariaţii şi membrii
organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere; 9)Exemple de calcul şi analiză a
principalilor indicatori economico-financiari; 10)Alte informaţii.
In notele explicative la situatiile financiare, toate entitatile prezinta, in plus fata de
informatiile cerute conform altor dispozitii ale prezentelor reglementari165, informatii referitoare
la urmatoarele: a)politicile contabile adoptate, inclusiv: a1)bazele de evaluare aplicate diferitelor
elemente; a2)conformitatea politicilor contabile adoptate cu principiile contabile prevazute de
prezentele reglementari; a3)orice modificari semnificative ale politicilor contabile adoptate;
b)daca imobilizarile corporale sunt evaluate la valori reevaluate, un tabel care sa prezinte:
b1)miscarile rezervei din reevaluare in cursul exercitiului financiar, cu o explicatie a
tratamentului fiscal al elementelor pe care le contine; b2) valoarea contabila care ar fi fost
recunoscuta in bilant daca imobilizarile corporale nu ar fi fost reevaluate; c)atunci cand
instrumentele financiare sunt evaluate la valoarea justa: c1)ipotezele semnificative care stau la
baza modelelor si tehnicilor de evaluare, daca valorile juste au fost determinate in conformitate
cu prevederile exprese din ordin; c2)pentru fiecare categorie de instrumente financiare, valoarea
justa, modificarile de valoare incluse direct in contul de profit si pierdere, precum si modificarile
incluse in rezervele de valoare justa; c3)pentru fiecare clasa de instrumente financiare derivate,
informatii despre aria si natura instrumentelor, inclusiv termenii si conditiile semnificative
care pot afecta valoarea, calendarul si certitudinea fluxurilor viitoare de numerar; c4) un tabel care
sa prezinte miscarile recunoscute direct in capitalurile proprii, in cursul exercitiului financiar;
d)valoarea totala a oricaror angajamente financiare, garantii sau active si datorii contingente
neincluse in bilant, indicand natura si forma oricarei garantii reale care a fost acordata; separat
de acestea, sunt prezentate orice angajamente privind pensiile si entitatile afiliate sau asociate;
e)suma avansurilor si creditelor acordate membrilor organelor de administratie, de conducere
si de supraveghere, cu indicarea ratelor dobanzii, a principalelor conditii si a oricaror sume
restituite, amortizate sau la care s-a renuntat, precum si a angajamentelor asumate in numele
acestora sub forma garantiilor de orice fel, cu indicarea totalului pe fiecare categorie; f)cuantumul
si natura elementelor individuale de venituri sau de cheltuieli care au o marime sau o incidenta
exceptionala; g)sumele datorate de entitate care devin exigibile dupa o perioada mai mare de cinci
ani, precum si valoarea totala a datoriilor entitatii acoperite cu garantii reale depuse de aceasta, cu
indicarea naturii si formei garantiilor; si h)numarul mediu de angajati in cursul exercitiului
financiar.
Ordinul la care facem referire solicita prezentarea de informatii suplimentare de catre
entitatile mijlocii si mari, precum si de catre entitatile de interes public.
Entitatile mijlocii si mari, precum si entitatile de interes public care preiau creante prezinta
in notele explicative la situatiile financiare anuale informatii aferente creantelor preluate prin
cesionare, astfel:
165
OMFP 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificarile
ulterioare, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 766 bis/2009;
337
a)modificarile valorii creantelor evidentiate in conturi bilantiere (contul 461 Debitori diversi),
dupa cum urmeaza:
Situatia creantelor preluate prin cesionare (la cost de achizitie) la data de ...
b)modificarile valorii creantelor evidentiate in conturi in afara bilantului (contul 809 Creante
preluate prin cesionare), dupa cum urmeaza:
Situatia creantelor preluate prin cesionare (la valoare nominala) la data de ...
Entitatile care preiau creante, prezinta in notele explicative la situatiile financiare anuale
informatii aferente creantelor preluate prin cesionare, referitoare la costul de achizitie si valoarea
nominala a creantelor preluate, incasate, cedate tertilor, trecute pe cheltuieli, precum si soldul
creantelor la sfarsitul exercitiului financiar.
In notele explicative la situatiile financiare, entitatile mijlocii si mari, precum si
societatile/companiile nationale, societatile cu capital integral sau majoritar de stat si regiile
autonome prezinta, pe langa informatiile cerute conform sectiunii intitulate Continutul notelor
explicative la situatiile financiare anuale pentru toate entitatile si oricaror altor dispozitii ale
prezentelor reglementari, informatii referitoare la urmatoarele: a)pentru diversele elemente de
imobilizari: a1) pretul de achizitie sau costul de productie sau, daca a fost aplicata regula de
evaluare alternativa, valoarea reevaluata la inceputul si la inchiderea exercitiului financiar;
a2)cresterile, cedarile si transferurile in cursul exercitiului financiar; a3)ajustarile cumulate de
valoare la inceputul si la inchiderea exercitiului financiar; a4)ajustarile de valoare inregistrate
in cursul exercitiului financiar; a5) miscarile ajustarilor cumulate de valoare in privinta cresterilor,
cedarilor si transferurilor in cursul exercitiului financiar; si a6)daca exista dobanda capitalizata,
suma capitalizata, in cursul exercitiului financiar; b)daca activele imobilizate sau circulante fac
obiectul ajustarilor de valoare exclusiv in scop fiscal, valoarea ajustarilor si motivele pentru care
acestea au fost efectuate; c)atunci cand instrumentele financiare sunt evaluate la pretul de achizitie
sau la costul de productie: c1) pentru fiecare clasa de instrumente financiare derivate:
c1.1)valoarea justa a instrumentelor, daca aceasta valoare poate fi determinata prin una din
metodele prevazute expres in ordin; c1.2)informatii privind aria si natura instrumentelor; c2)pentru
imobilizarile financiare inregistrate la o valoare mai mare decat valoarea lor justa: c2.1)valoarea
contabila si valoarea justa a activelor individuale sau a gruparilor corespunzatoare ale acelor
active individuale; c2.2)motivele pentru care nu a fost redusa valoarea contabila, inclusiv
natura dovezilor care stau la baza ipotezei ca valoarea contabila va fi recuperata; d)valoarea
indemnizatiilor acordate in exercitiul financiar membrilor organelor de administratie, de
conducere si de supraveghere pentru functiile detinute de acestia, precum si orice angajamente
care au luat nastere sau sunt incheiate cu privire la pensiile acordate fostilor membri ai acestor
organe, indicand totalul pe fiecare categorie de organe; aceste informatii pot fi omise daca
prezentarea lor ar face posibila identificarea situatiei financiare a unui anumit membru al
organelor respective; e)numarul mediu de salariati in cursul exercitiului financiar, defalcat pe
categorii si, daca acestea nu sunt prezentate separate in contul de profit si pierdere, cheltuielile cu
personalul aferente exercitiului financiar, defalcate pe salarii si indemnizatii, cheltuieli cu
asigurarile sociale si cheltuieli cu pensiile; f)in cazul recunoasterii in bilant a unui provizion
pentru impozite, soldul aferent acestuia la inchiderea exercitiului financiar si miscarile acestor
solduri in cursul exercitiului financiar; g)denumirea si sediul social ale fiecareia dintre entitatile
in care entitatea raportoare detine fie direct, fie printr-o persoana care actioneaza in nume
propriu, dar in contul entitatii, un interes de participare, prezentand proportia de capital detinuta,
338
valoarea capitalului si rezervelor, precum si profitul sau pierderea entitatii respective pentru
ultimul exercitiu financiar pentru care au fost aprobate situatiile financiare; h)numarul si valoarea
nominala sau, in absenta unei valori nominale, echivalentul contabil al actiunilor subscrise in
cursul exercitiului financiar in limitele capitalului autorizat; i) daca exista mai multe categorii
de actiuni, numarul si valoarea nominala sau, in absenta unei valori nominale, echivalentul
contabil al actiunilor din fiecare categorie; j)existenta oricaror certificate de participare,
obligatiuni convertibile, warante, optiuni sau valori mobiliare sau drepturi similare, cu indicarea
numarului acestora si a drepturilor pe care le confera; k)denumirea, sediul principal sau sediul
social si forma juridica a fiecareia dintre entitatile la care entitatea raportoare este asociata cu
raspundere nelimitata;
Cu ocazia intocmirii situatiilor financiare, un document foarte important este Raportul
administratorilor. Consiliul de administratie elaboreaza pentru fiecare exercitiu financiar un
raport, denumit in continuare raportul administratorilor, care contine o prezentare fidela a
dezvoltarii si performantei activitatilor entitatii si a pozitiei sale, precum si o descriere a
principalelor riscuri si incertitudini cu care aceasta se confrunta.
Aceasta prezentare este o analiza echilibrata si cuprinzatoare a dezvoltarii si
performantei activitatilor entitatii si a pozitiei sale, corelata cu dimensiunea si complexitatea
activitatilor.
Raportul administratorilor se aproba de consiliul de administratie si se semneaza in
numele acestuia de presedintele consiliului.
Raportul administratorilor ofera, de asemenea, informatii despre: a)dezvoltarea previzibila
a entitatii; b)activitatile din domeniul cercetarii si dezvoltarii; c)informatii privind achizitiile
propriilor actiuni, si anume: c1)motivele achizitiilor efectuate in cursul exercitiului
financiar; c2)numarul si valoarea nominala sau, in absenta acesteia, echivalentul contabil al
actiunilor achizitionate si instrainate in cursul exercitiului financiar si proportia din capitalul
subscris pe care acestea o reprezinta; c3)in cazul achizitiei si instrainarii cu titlu oneros,
contravaloarea actiunilor; c4)numarul si valoarea nominala sau, in absenta acesteia, echivalentul
contabil al tuturor actiunilor achizitionate si detinute de entitate si proportia din capitalul subscris
pe care acestea o reprezinta; d)existenta de sucursale ale entitatii; e)in ceea ce priveste utilizarea
de catre entitate a instrumentelor financiare, daca sunt semnificative pentru evaluarea activelor
sale, a datoriilor, a pozitiei financiare si a profitului sau pierderii: e1)obiectivele si politicile
entitatii in materie de management al riscului financiar; e2)expunerea entitatii la riscul de pret,
riscul de credit, riscul de lichiditate si la riscul fluxului de numerar.
Microentitatile si entitatile mici nu sunt obligate sa prezinte informatiile nefinanciare
prevazute mai sus.
8.3.5.Prevederi referitoare la elementele de bilanț ale ONG-urilor
Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante în bilanțul unei ONG
depinde de scopul căruia îi sunt destinate.
339
Activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizării pe o bază continuă, în scopul
desfăşurării activităţilor persoanei juridice fără scop patrimonial.
Mişcările diverselor elemente de imobilizări se prezintă în notele explicative. În acest
scop, se prezintă distinct, începând cu costul de achiziţie sau costul de producţie, pentru fiecare
element de imobilizare, pe de o parte, creşterile, cedările şi transferurile în cursul exerciţiului
financiar, iar, pe de altă parte, ajustările cumulate de valoare la începutul exerciţiului financiar
şi la data bilanţului, precum şi rectificările efectuate în cursul exerciţiului financiar asupra
ajustărilor de valoare din exerciţiile financiare precedente.
Ajustările de valoare se prezintă în bilanţ ca deduceri clare din elementele
corespunzătoare.
Dacă, atunci când situaţiile financiare anuale se întocmesc conform reglementărilor
menționate mai sus pentru prima oară, preţul de achiziţie sau costul de producţie al unei
imobilizări nu poate fi determinat fără cheltuieli sau întârzieri exagerate, valoarea reziduală de
la începutul exerciţiului financiar poate fi tratată drept preţ de achiziţie sau cost de producţie.
Orice aplicare a acestei prevederi trebuie prezentată în notele explicative.
Atunci când se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, mişcările diverselor
elemente de imobilizări se prezintă începând cu preţul de achiziţie sau costul de producţie,
rezultat din reevaluare. În acest scop, valoarea reevaluată se substituie valorii de intrare a
imobilizărilor corporale.
Drepturile asupra proprietăţilor imobiliare şi alte drepturi similare, aşa cum sunt definite
de legislaţia naţională, trebuie prezentate la "Terenuri şi construcţii".
În sensul reglementărilor contabile pentru ONG, prin interese de participare se înţelege
drepturile în capitalul altor entităţi, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei
legături durabile cu aceste entităţi, sunt destinate să contribuie la activităţile entităţii. Deţinerea
unei părţi din capitalul unei alte entităţi se presupune că reprezintă un interes de participare,
atunci când depăşeşte un procentaj de 20%.
Cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar, dar care sunt aferente unui exerciţiu
financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Cheltuieli în avans".
Veniturile care, deşi se referă la exerciţiul financiar în cauză, nu se încasează până la
expirarea acestuia, trebuie prezentate la "Creanţe". În cazul în care astfel de venituri sunt
semnificative, acestea trebuie prezentate şi în notele explicative.
Ajustările de valoare cuprind toate corecţiile destinate să ţină seama de reducerile
valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanţului, indiferent dacă acea reducere este sau
nu definitivă.
Ajustările de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în continuare amortizări,
şi/sau ajustările provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de
valoare, în funcţie de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării valorii activelor.
Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care
la data bilanţului este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea
ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea.
Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor.
Veniturile de încasat înainte de data bilanţului, dar care se referă la un exerciţiu financiar
ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Venituri în avans".
Cheltuielile care, deşi se referă la exerciţiul financiar în cauză, se vor plăti numai în cursul
340
exerciţiului financiar ulterior, trebuie prezentate la "Datorii". În cazul în care astfel de cheltuieli
sunt semnificative, ele trebuie prezentate şi în notele explicative.
Formatul bilanţului este următorul:
A.Active imobilizate
I.Imobilizări necorporale: 1.Cheltuieli de constituire; 2.Cheltuieli de dezvoltare;
3.Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă acestea au fost
achiziţionate cu titlu oneros; 4.Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziţionat cu
titlu oneros; 5.Avansuri;
II.Imobilizări corporale: 1.Terenuri şi construcţii; 2.Instalaţii tehnice şi maşini; 3.Alte
instalaţii, utilaje şi mobilier; 4.Investiţii imobiliare; 5.Active biologice productive; 6.Avansuri şi
imobilizări corporale în curs de execuţie;
III.Imobilizări financiare: 1.Acţiuni deţinute la entităţile affiliate; 2.Împrumuturi
acordate entităţilor affiliate; 3.Interese de participare; 4.Împrumuturi acordate entităţilor de care
entitatea este legată în virtutea intereselor de participare; 5.Investiţii deţinute ca imobilizări;
6.Alte împrumuturi;
B.Active circulante
I.Stocuri:1.Materii prime şi materiale consumabile; 2.Producţia în curs de execuţie;
3.Produse finite şi mărfuri; 4.Avansuri;
II.Creanţe (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an
trebuie prezentate separat pentru fiecare element): 1.Creanţe comerciale; 2.Sume de încasat
de la entităţile affiliate; 3.Sume de încasat de la entităţile de care entitatea este legată în virtutea
intereselor de participare; 4.Alte creanţe;
III.Investiţii pe termen scurt: 1.Acţiuni deţinute la entităţile afiliate; 2.Alte investiţii pe
termen scurt;
IV.Casa şi conturi la bănci;
C.Cheltuieli în avans;
D.Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an: 1.Sume
datorate instituţiilor de credit; 2.Avansuri încasate în contul comenzilor; 3.Datorii comerciale –
furnizori; 4.Efecte de comerţ de plătit; 5.Sume datorate entităţilor afiliate; 6.Sume datorate
entităţilor de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare; 7.Alte datorii,
inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale;
G.Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an: 1.Sume
datorate instituţiilor de credit; 2.Avansuri încasate în contul comenzilor; 3.Datorii comerciale –
furnizori; 4.Efecte de comerţ de plătit; 5.Sume datorate entităţilor affiliate; 6.Sume datorate
entităţilor de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare; 7.Alte datorii,
inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale;
H.Provizioane: 1.Provizioane pentru litigii; 2.Provizioane pentru garanţii acordate
clienţilor; 3.Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare; 4.Alte provizioane;
I.Venituri în avans;
J.Capitaluri proprii: I.Capital; II.Rezerve din reevaluare; III. Rezerve: 1.Rezerve
legale; 2.Rezerve statutare sau contractuale; 3.Alte reserve; IV. Excedentul/profitul sau
341
deficitul/pierderea reportat(ă); V.Excedentul/profitul sau deficitul/pierderea exerciţiului
financiar.
Formatul bilanţului prescurtat este următorul:
A.Active imobilizate: I.Imobilizări necorporale; II.Imobilizări corporale; III.Imobilizări
financiare;
B.Active circulante: I.Stocuri; II.Creanţe; III.Investiţii pe termen scurt; IV.Casa şi
conturi la bănci;
C.Cheltuieli în avans;
D.Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an;
G.Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an;
H.Provizioane;
I.Venituri în avans;
J.Capital şi rezerve: I.Capital; II.Rezerve din reevaluare; III.Rezerve;
IV.Excedentul/profitul sau deficitul/pierderea reportat(ă); V.Excedentul/profitul sau
deficitul/pierderea exerciţiului financiar;
Dacă un activ sau o datorie are legătură cu mai mult de un element din formatul de bilanţ,
relaţia sa cu alte elemente trebuie prezentată în notele explicative, dacă o asemenea prezentare
este esenţială pentru înţelegerea situaţiilor financiare anuale.
Acţiunile deţinute la entităţile afiliate trebuie prezentate numai în cadrul elementelor
prevăzute în acest scop.
Toate angajamentele sub forma garanţiilor de orice fel trebuie, în cazul în care nu există
obligaţia de a le prezenta ca datorii, să fie în mod clar prezentate în notele explicative, şi trebuie
făcută distincţie între diferitele tipuri de garanţii recunoscute de legislaţia naţională.
De asemenea, trebuie făcută o prezentare separată a oricărei garanţii valorice care a fost
prevăzută. Angajamentele de acest tip care există în relaţia cu entităţile afiliate trebuie prezentate
distinct.
În continuare, înainte de prezentare formtului situațiilor financiare la ONG vom puncta
câteva aspecte foarte importante legate de Reguli generale de evaluare a elementelor de active,
capitaluri propria și datorii ca și componente ale bilanțului.
La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la
valoarea de intrare, care se stabileşte astfel:
a)la cost de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
b)la cost de producţie - pentru bunurile produse în entitate;
c)la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile reprezentând aport la
capital;
d)la valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la
inventariere.
În scopul întocmirii situaţiilor financiare anuale, entităţile trebuie să procedeze la
inventarierea şi evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii.
În situaţiile financiare anuale elementele de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor
propria se reflectă şi se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.
342
În înţelesul reglementărilor contabile pentru ONG:
a)valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut după ce
se deduc amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile şi ajustările acumulate din
depreciere sau pierdere de valoare;
b)valoarea de inventar a unui activ reprezintă valoarea contabilă a activului, stabilită
cu ocazia evaluării la inventariere, respectiv valoarea înscrisă în listele de inventariere. În scopul
efectuării inventarierii, conducerea entităţii trebuie să stabilească proceduri proprii, cu
respectarea prevederilor legale.
La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenţei, potrivit
căruia se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de
valoare.
Pentru elementele de natura activelor înregistrate la cost, diferenţele constatate în minus
între valoarea de inventar şi valoarea contabilă se evidenţiază distinct în contabilitate, în conturi
de ajustări, aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare.
Evaluarea imobilizărilor corporale şi necorporale, cu ocazia inventarierii, se face la
valoarea de inventar, stabilită de comisia de inventariere sau de evaluatori autorizaţi, potrivit legii.
Fac obiectul evaluării şi imobilizările în curs de execuţie.
Corectarea valorii imobilizărilor necorporale şi corporale şi aducerea lor la nivelul valorii
de inventar se efectuează, în funcţie de tipul de depreciere existentă, fie prin înregistrarea unei
amortizări suplimentare, în cazul în care se constată o depreciere ireversibilă, fie prin constituirea
sau suplimentarea ajustărilor pentru depreciere, în cazul în care se constată o depreciere
reversibilă a acestora.
La determinarea pierderilor din deprecierea imobilizărilor corporale şi necorporale,
evaluatorii autorizaţi, potrivit legii, sau personalul entităţii pot utiliza diferite metode de
evaluare.
Deciziile privind reluarea unor deprecieri înregistrate în conturile de ajustări au la bază
constatările comisiei de inventariere.
Evaluarea imobilizărilor corporale la data bilanţului se efectuează la cost, mai puţin
amortizarea şi ajustările cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind
valoarea justă la data reevaluării, mai puţin orice amortizare cumulată şi orice pierderi din
depreciere cumulate.
Activele de natura stocurilor se evaluează la cost, mai puţin ajustările pentru depreciere
constatate. Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mişcare. În cazul
în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea
stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru
depreciere. Evaluarea la inventar a creanţelor şi a datoriilor se face la valoarea lor probabilă de
încasare sau de plată. Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la
inventariere şi valoarea contabilă a creanţelor se înregistrează în contabilitate pe seama
ajustărilor pentru deprecierea creanţelor.
Pentru creanţele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de valoare.
Evaluarea la bilanţ a creanţelor şi a datoriilor exprimate în valută şi a celor cu decontare
în lei în funcţie de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca
Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar. În scopul prezentării în
bilanţ, valoarea creanţelor, astfel evaluate, se diminuează cu ajustările pentru pierdere de valoare.
343
Disponibilităţile băneşti, acreditivele, ipotecile, precum şi alte valori aflate în casieria
entităţilor se prezintă în bilanţ în conformitate cu prevederile legale.
Disponibilităţile băneşti şi alte valori similare în valută se evaluează în bilanţ la cursul de
schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului
financiar.
Pentru elementele de natura datoriilor, diferenţele constatate în plus între valoarea de
inventar şi valoarea contabilă se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor
corespunzătoare de datorii.
Capitalurile proprii rămân evidenţiate la valorile din contabilitate.
Elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente asimilate, cum
sunt acreditivele şi depozitele bancare, creanţe şi datorii în valută) trebuie evaluate şi prezentate
în situaţiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională
a României şi valabil la data încheierii exerciţiului financiar. Diferenţele de curs valutar,
favorabile sau nefavorabile, între cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca
Naţională a României de la data înregistrării creanţelor sau datoriilor în valută, sau cursul la care
acestea sunt înregistrate în contabilitate şi cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului
financiar, se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
Pentru creanţele şi datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul
unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora
se înregistrează la alte venituri sau alte cheltuieli financiare, după caz.
Determinarea diferenţelor de valoare se efectuează similar prevederilor anterior
menționate. Elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la cost istoric
(imobilizări, stocuri) trebuie prezentate în situaţiile financiare anuale utilizând cursul de schimb
valutar de la data efectuării tranzacţiei.
Elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la valoarea justă
(de exemplu, imobilizările corporale reevaluate) trebuie prezentate în situaţiile financiare anuale
la această valoare.
La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din
gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate (de
exemplu, valoarea reevaluată pentru imobilizările corporale care au fost reevaluate sau valoarea
justă pentru valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată).
Activele constatate minus în gestiune se scot din evidenţă la data constatării lipsei
acestora.
La scoaterea din evidenţă a activelor se reiau la venituri ajustările pentru depreciere sau
pierdere de valoare aferente acestora.
Costul de achiziţie sau costul de producţie al stocurilor din aceeaşi categorie şi al
tuturor elementelor fungibile se calculează prin aplicarea uneia din următoarele metode:
a)metoda costului mediu ponderat - CMP; b)metoda primul intrat-primul ieşit - FIFO; c)metoda
ultimul intrat-primul ieşit - LIFO166.
Obligația verificării situațiilor financiare anuale
166
Problemele prezentate au fost extrase din Secțiunea 3.2. intitulată Evaluarea la inventar şi prezentarea
elementelor în bilanţ cuprinsă în OMFP nr. 3103/2017;
344
Conform OMFP nr. 3.103/2017, situațiile financiare anuale ale persoanelor juridice
fără scop patrimonial se pot audita de către unul sau mai mulți auditori financiari sau
firme de audit. (pct. 340 alin. (1 ).
Pe durata deținerii statutului de utilitate publică, situațiile financiare anuale ale
persoanelor juridice fără scop patrimonial de utilitate publică, potrivit legii, sunt supuse auditului
statutar, care se efectuează de către auditori financiari sau firme de audit, autorizate în condițiile
legii. (art. 6).
Auditorul financiar sau firma de audit au următoarele obligații:
1)exprimă o opinie privind:
-coerența raportului administratorilor cu situațiile financiare anuale pentru același
exercițiu financiar;
-întocmirea raportului administratorilor în conformitate cu cerințele legale aplicabile;
2)declară dacă, pe baza cunoașterii și a înțelegerii dobândite în cursul auditului cu privire la
entitate și la mediul acesteia, a identificat informații eronate semnificative prezentate în raportul
administratorilor, indicând natura acestor informații eronate. (pct. 340 alin. (2).
Situațiile financiare anuale ale persoanelor juridice fără scop patrimonial se
verifică, după caz, de cenzori, potrivit legii. (pct. 341 alin. (1)) De asemenea, actul constitutiv
poate prevedea numirea unui cenzor sau a unei comisii de cenzori. (pct. 340 alin. (2) și art. 27
alin. (1) din OG nr. 26/2000).
Potrivit OG nr. 26/2000 există două situații:
1)Dacă numărul asociaților este mai mare de 15, numirea unui cenzor este obligatorie.
Acesta poate fi o persoană din afara asociației. (art. 27 alin. (2));
2)Pentru asociațiile cu mai mult de 100 de membri înscriși până la data întrunirii ultimei
adunări generale, controlul financiar intern se exercită de către o comisie de cenzori. Comisia de
cenzori este alcătuită dintr-un număr impar de membri. Cel puțin unul dintre cenzori trebuie să
fie contabil autorizat sau expert contabil, în condițiile legii. (art. 27 1).
Cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori au următoarele obligații: a)verifică modul
în care este administrat patrimoniul asociației; b)întocmește rapoarte și le prezintă adunării
generale. (art. 272)167.
Bilanțul poate avea o formă extinsă sau una prescurtată. În continuare prezentăm forma
prescurtată a bilanțului unui ONG potrivit Ordinului ministrului finanțelor publice nr.
3103/2017 privind aprobarea reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără
scop patrimonial.
167
Bâtcă – Dumitru Corina-Grațiela, Popa Adriana Florina, Contabilitatea și fiscalitatea entităților fără scop
patrimonial, de la A la Z. Constituire, funcționare, fuziune și lichidare, Editura CECCAR, București, 2018, pag.225;
345
346
8.3.6.Prevederi referitoare la formatul contului rezultatului exercițiului,
repartizarea rezultatului exercițiului financiar și al situației activelor imobilizate utilizate
fără scop patrimonial și pentru activități economice
Formatul contului rezultatului exerciţiului este următorul: I.Venituri din activităţile

fără scop patrimonial; II.Cheltuieli privind activităţile fără scop patrimonial; III.Rezultatul
activităţilor fără scop patrimonial; IV.Venituri din activităţile cu destinaţie specială; V.Cheltuieli
privind activităţile cu destinaţie specială; VI.Rezultatul activităţilor cu destinaţie specială;
VII.Venituri din activităţile economice; VIII.Cheltuieli privind activităţile economice;
IX.Rezultatul activităţilor economice; X.Venituri totale; XI.Cheltuieli totale;
XII.Excedentul/profitul deficitul/pierderea exerciţiului financiar (X-XI; XI-X).
Contul rezultatului exercițiului poate avea o formă extinsă sau una prescurtată. În
continuare prezentăm forma prescurtată a contului rezultatului exercițiului unui ONG potrivit
Ordinului ministrului economiei și finanțelor nr. 1969/2007 privind aprobarea
reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial.
347
O altă componentă a situațiilor financiare ale ONG-urilor o reprezintă Repartizarea
rezultatului exercițiului financiar.
348
Partea finală a situațiilor financiare ale ONG-urilor este reprezentată de Situația activelor
imobilizate pentru activități fără scop patrimonial și Situația activelor imobilizate pentru
activități economice.
349
350
351
8.3.7.Prevederi referitoare la celelalte documente ce însoțesc situațiile financiare
anuale ale ONG-urilor
PREŞEDINTELE ONG CONTABIL
.......................................... ...........................................
Pentru depunerea situațiilor financiare anuale, alături de documentele menționate

mai sus, se mai atașează la documentele menționate mai sus, și următoarele:
-DECLARAȚIE CONFORM LEGII CONTABILITĂȚII;
-PROCES VERBAL PENTRU APROBAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE ÎN
ORGANISMUL DE CONDUCERE AL ONG;
-RAPORTUL ADMINISTRATORULUI;
-RAPORTUL COMISIEI DE CENZORI SAU AL AUDITORULUI FINANCIAR;
-COPIE DUPĂ CERTIFICATUL DE ÎNREGISTRARE FISCALĂ AL ONG.
PROCES VERBAL
PENTRU APROBAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE ALE
ONG........... LA 31.12.2019
352
Membrii organului executiv al ONG........... întruniţi în şedinţa din data de ..........2020 au
aprobat în unanimitate de voturi structura şi conţinutul situaţiilor ale centrului la 31.12.2019 în
vederea depunerii lor la Administraţia Finanţelor Publice din ........................
Aceste situaţii se compun din:
1)bilanţ sau bilanț simplificat;
2)contul rezultatului exerciţiului sau contul simplificat al rezultatului exerciţiului;
3)raportul Preşedintelui ONG;
4)raportul auditorului financiar sau al cenzorului sau comisiei de cenzori;
5)declaraţia Preşedintelui ONG conform Legii contabilităţii nr. 82 din 1991, republicată cu
modificările şi completările ulterioare;
6)balanţa sintetică de verificare pe luna decembrie 2017
7)copie după codul unic de înregistrare fiscală al centrului;
8)procesul verbal de aprobare de către Preşedintele ONG a situaţiilor financiare la 31.12.2019.
Toate aceste documente completate conform reglementărilor, se atașează semnate și scanate, la
bilanțul în format pdf inteligent, se semnează cu semnătură electronică și se depune on-line la
ANAF.
PREŞEDINTELE ONG
.......................................................
CONŢINUTUL RAPORTULUI ADMINISTRATORILOR
Consiliul de administraţie elaborează pentru fiecare exerciţiu financiar un raport, denumit

în continuare raportul administratorilor, care cuprinde cel puţin o prezentare fidelă a dezvoltării şi
performanţei activităţilor entităţii şi a poziţiei sale financiare, împreună cu o descriere a
principalelor riscuri şi incertitudini cu care se confruntă.
Prezentarea raportului este o analiză echilibrată şi cuprinzătoare a dezvoltării şi
performanţei activităţilor entităţii şi a poziţiei sale financiare, corelată cu dimensiunea şi
complexitatea activităţilor.
În măsura în care este necesar pentru a înţelege dezvoltarea entităţii, performanţa sau
poziţia sa financiară, analiza cuprinde indicatori financiari şi, atunci când este cazul, indicatori
nefinanciari-cheie de performanţă, relevanţi pentru activităţi specifice, inclusiv informaţii despre
aspecte privind mediul înconjurător şi angajaţii.
În furnizarea analizei sale, raportul administratorilor include, atunci când este cazul, referiri
şi explicaţii suplimentare privind sumele raportate în situaţiile financiare anuale.
Raportul administratorilor oferă, de asemenea, informaţii despre:
a)evenimente importante apărute după sfârşitul exerciţiului financiar;
b)dezvoltarea previzibilă a entităţii;
c)activităţile din domeniul cercetării şi dezvoltării;
d)existenţa de sucursale ale entităţii;
353
Membrii organelor de administraţie, conducere şi supraveghere ale entităţii au obligaţia
colectivă de a asigura ca situaţiile financiare anuale şi raportul administratorilor să fie întocmite şi
publicate în conformitate cu legislaţia naţională.
Raportul administratorilor se aprobă de consiliul de administraţie şi se semnează în numele
acestuia de preşedintele consiliului.
VERIFICAREA SAU AUDITAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE

Situaţiile financiare anuale ale persoanelor juridice fără scop patrimonial se verifică potrivit
prevederilor legislaţiei în materie.
Actul constitutiv poate prevedea numirea unui cenzor sau a unei comisii de cenzori.
Regulile generale de organizare şi funcţionare a comisiei de cenzori se aprobă de adunarea
generală.
Comisia de cenzori îşi poate elabora un regulament intern de funcţionare.
Situaţiile financiare anuale ale persoanelor juridice fără scop patrimonial se pot audita de
către una sau mai multe persoane fizice sau juridice autorizate în condiţiile legii.
Auditorii financiari îşi exprimă o opinie referitoare la gradul de conformitate a raportului
administratorilor cu situaţiile financiare anuale pentru acelaşi exerciţiu financiar.
Raportul auditorilor financiari cuprinde:
a)menţionarea situaţiilor financiare anuale care fac obiectul auditului financiar, împreună
cu cadrul de raportare financiară care a fost aplicat la întocmirea acestora;
b)o descriere a ariei auditului financiar, respectiv a standardelor de audit conform cărora a
fost efectuat auditul financiar;
c)o opinie de audit care exprimă în mod clar opinia auditorilor financiari potrivit căreia
situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă conform cadrului relevant de raportare financiară
şi, după caz, dacă situaţiile financiare anuale respectă cerinţele legale; opinia de audit este fără
rezerve, cu rezerve, o opinie contrară sau, dacă auditorii financiari nu au fost în măsură să exprime
o opinie de audit, imposibilitatea exprimării unei opinii;
d)o referire la aspectele asupra cărora auditorii financiari atrag atenţia, printr-un paragraf
distinct, fără ca opinia de audit să fie cu rezerve;
e)o opinie privind gradul de conformitate a raportului administratorilor cu situaţiile
financiare anuale pentru acelaşi exerciţiu financiar.
Raportul se semnează de către auditori financiari, persoane fizice, în numele acestora sau
al auditorilor persoane juridice autorizate, după caz, şi se datează.
Potrivit OMFP nr. 3103/2017168 privind aprobarea Reglementărilor contabile pentru
persoanele juridice fără scop patrimonial, începând cu anul 2018, contabilitatea acestor entități
se va desfășura după un plan de conturi modificat cu noi conturi, iar situațiile financiare anuale se
vor depune după niște formate de bilanț și anexe modificate într-o importantă măsură față de cele
de până în 2007.
Situațiile financiare pentru anul 2019, din cauza pandemiei de Coronavirus, se depun mult
mai târziu decât prevedeau vechile reglementări la finele lunii aprilie 2020.
168
Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 984 din 12 decembrie 2017;
354
Potrivit Art.XIV din OUG nr. 48/09.04.2020169 privind unele măsuri financiar-fiscale,
pentru depunerea situaţiilor financiare anuale aferente exerciţiului financiar 2019, respectiv a
raportărilor contabile anuale încheiate la 31 decembrie 2019, termenele prevăzute la art. 36 alin.
(1) şi (3) şi art. 37 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, se prorogă până la data de 31 iulie 2020 inclusiv.
8.3.8.Unele aspecte introductive privind organizarea şi activitatea instituţiilor

publice
Armonizarea contabilă internaţională este considerată a fi un proiect extrem de important,

atât de către preparatorii de conturi, cât şi de către utilizatorii acestora. Această convergenţă de
opinie se explică prin efectele pozitive pe care acest proces le poate genera. Argumentele avansate
în favoarea normalizării sunt fondate, în esenţă, pe eficacitate şi echitate. Organismele de
normalizare au rolul de a rezolva problema insuficienţei ofertei de informaţii şi de a substitui
interesul general intereselor particulare.
Armonizarea contabilă internaţională este, mai întâi de toate, o necesitate ce emană din
cerinţele utilizatorilor de situaţii financiare170.
Pornind de acest considerent, armonizarea contabilă internaţională devine un obiectiv
important care trebuie urmărit la nivelul sectorului public171.
Nobes şi Parker definesc armonizarea contabilă ca fiind ,,procesul care implică creşterea
comparabilităţii practicilor contabile prin intermediul stabilirii de limite ale gradului de variaţie
a acestora”172. Este vorba, prin urmare, de a garanta că informaţia contabilă este comparabilă, prin
reducerea varietăţii contabile.
Misiunea Federaţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC), aşa cum este prezentată în
constituţia sa, este ,,de a servi interesul public prin contribuirea la elaborarea, adoptarea și
implementarea de standarde și îndrumări internaționale de înaltă calitate; contribuirea la
dezvoltarea unor practici de înaltă calitate ale profesioniștilor contabili și susținerea aspectelor
de interes public în cazul cărora expertiza profesiei contabile este foarte relevantă”173. În
urmărirea acestei misiuni, Consiliul IFAC a înfiinţat Consiliul pentru Standarde Internaţionale de
Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSASB) pentru a elabora standarde contabile utilizabile de
către entităţile din sectorul public din întreaga lume pentru întocmirea situaţiilor financiare de uz
general.
169
Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 16 aprilie 2020;
170
Dima F., Normalizarea contabilităţii în contextul mondializării economiilor naţionale, Revista Gestiunea şi
contabilitatea firmei nr. 7/2006, pg. 59;
171
Tabără N., Ionescu A., Armonizarea contabilă internaţională a sectorului public, Revista Finanţe publice şi
contabilitate nr. 4/2009, pg. 11;
172
Nobes C., Parker R., Comparative International Accounting, Prentice Hall, 1991, citat în Feleagă N., pg.
48 - Sisteme contabile comparate, ediţia a II-a, vol. I, Editura Economică, Bucureşti 1999, pg. 30;
173
Federatia Internationala a Contabililor, Standardele Internationale de Contabilitate pentru Sectorul Public, Vol. 1,
Editura CECCAR, Bucureşti 2013, pg. 10;
355
Odată cu reforma contabilităţii din 2005, Uniunea Europeană s-a angajat ferm pe calea unui
sistem de raportare financiară la nivel mondial. În acest sens, la nivel european, se urmăreşte
constituirea unui sistem unic de contabilitate.
Armonizarea contabilă este o componentă a armonizării legislative, proces prin care ţările
membre şi cele care doresc să adere la U.E., se aliniază dreptului comunitar, prin acceptarea
pachetelor legislative contabile şi prin gândirea modelului de contabil, vizând formarea şi
gestionarea acestei profesiuni.
Necesitatea armonizării sistemelor contabile publice ale ţărilor membre ale Uniunii
Europene se justifică prin existenţa unei pieţe europene comune, faţă de care va fi necesară
elaborarea situaţiilor contabile complete ale Uniunii Europene care să permită atât furnizarea unei
imagini complete a situaţiei financiare a acesteia cât şi facilitarea procesului de luare a deciziilor
la nivel european.
În opinia specialiştilor, necesitatea armonizării sistemelor contabile publice existente la
nivelul Uniunii Europene poate fi justificată prin următoarele argumente: ţările membre şi
organizaţiile multinaţionale, în special europene, necesită informaţii comparabile şi veridice
asupra situaţiei financiare a statelor integrate în Uniune; Comisia Europeană trebuie să consolideze
situaţiile financiare ale ţărilor membre pentru a putea să obţină informaţii de ansamblu asupra
situaţiei financiare globale a Uniunii Europene; procesul de auditare al Curţii de Conturi Europene,
cât şi activităţile de control ale Comisiei vor fi enorm facilitate.
Adoptarea unui standard european contabil unic contribuie la globalizarea managementului
financiar-contabil şi practicii contabile, cu beneficii enorme pentru toţi cei implicaţi.
Despre acest aspect David Devlin, Preşedintele Federaţiei Experţilor Contabili Europeni
menţionează: ,,Utilizarea de către Comisia Europeană a Standardelor Internaţionale de
Contabilitate pentru Sectorul Public la elaborarea noilor sale norme contabile reprezintă o etapă
importantă în procesul de reformă a sistemului de gestiune financiară, în sensul asigurării
transparenţei totale în raportarea financiară.
Federaţia Experţilor Contabili Europeni recomandă fără rezerve utilizarea contabilităţii
de angajamente de către administraţiile şi entităţile sectorului public, deoarece aceasta asigură o
mai mare responsabilitate şi transparenţa rapoartelor financiare şi furnizează informaţii de mai
bună calitate în vederea planificării şi a gestionării.
Sperăm că exemplul dat de liderii UE şi de cei ai organizaţiilor publice şi administraţiilor
care au adoptat deja standarde similare va fi urmat de alţii, contribuind astfel la îmbunătăţirea
clarităţii şi comparabilităţii informaţiilor financiare din sectorul public la nivel european şi nu
numai”.
Măsurile de reformă a contabilităţii publice în România se încadrează deci în contexul
general internaţional. Reforma sistemului de contabilitate din România este imperativă.
În acest sens, Ministerului Finanţelor Publice i-a revenit sarcina restructurării contabilităţii
bugetare, prin suplimentarea contabilităţii de lichidităţi cu contabilitatea de obligaţii.
Îndeplinirea obiectivului de mai sus s-a concretizat prin elaborarea Normelor privind
organizarea şi conducerea contabilităţii patrimoniului la instituţiile publice, a Planului de conturi
pentru instituţiile publice şi a instrucţiunilor de aplicare a acestuia aprobate prin Ordinul
ministrului finanţelor publice nr. 1917/2005174.
174
Publicat in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1186/29.12.2005;
356
La elaborarea noilor reglementări s-au avut în vedere principiul contabilităţii de
angajamente, precum şi aplicarea cadrului internaţional de reglementare privind contabilitatea
publică, respectiv:
-Regulamentul Consiliului Comunităţii Europene nr. 1605/2002 privind Regulamentul Financiar
aplicabil bugetului general al Comunităţii Europene;
-Regulamentul Comisiei Comunităţii Europene nr. 2342/2002 privind regulile detaliate de
implementare a Regulamentului financiar aplicabile bugetului general;
-Regulamentul Comisiei Comunităţii Europene nr. 2909/2002 privind managementul contabil al
activelor fixe nefinanciare ale Comunităţii Europene;
-Sistemul European de Conturi (SEC'95);
-Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public.
Contabilitatea de angajamente este o problemă complexă şi de actualitate.
Aceasta a fost dezbătută de numeroşi specialişti din domeniul financiar contabil, ca şi de
practicieni. Dezbaterile s-au axat în special pe contabilitatea din sectorul privat, mai puţin pe cea
din sectorul public.
Trecerea la contabilitatea de angajamente este utilă atât pentru responsabilitatea publică,
cât şi pentru adoptarea deciziilor în procesul managerial.
Raportările financiare întocmite pe baza angajamentelor permit utilizatorilor:
-evaluarea responsabilităţii la nivelul tuturor resurselor pe care entitatea le gestionează, precum şi
cunoaşterea modului de utilizare a acestor resurse;
-evaluarea performanţelor, poziţiei financiare şi fluxurilor de trezorerie ale entităţilor publice;
-luarea deciziilor în legătură cu furnizarea resurselor sau promovarea de noi activităţi.
Trebuie menţionat faptul că tranziţia la contabilitatea de angajamente s-a manifestat pe
fondul unor ample schimbări în domeniul financiar-contabil, în vederea perfecţionării cadrului
legislativ din domeniul finanţelor publice şi armonizării acestuia cu legislaţia Uniunii Europene,
din care vom reaminti câteva:
-adoptarea Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice175;
-adoptarea noii clasificaţii bugetare în concordanţă cu normele Sistemului European de Conturi
SEC'95;
-prin aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 81/2003176, pentru prima dată în sectorul public s-a
procedat la reevaluarea mijloacelor fixe, precum şi a amortizării acestora cu excepţia activelor din
proprietatea publică şi a altor elemente excepţionale;
-la data de 01 iulie 2005, moneda naţională – leul a fost denominată astfel încât 10.000 lei vechi,
aflaţi în circulaţie, au fost preschimbaţi pentru un leu nou;
-adoptarea noilor reglementări contabile bazate pe principiul contabilităţii de angajamente, care se
aplică de către toate instituţiile publice începând cu data de 01.01.2006;
-modificarea, completarea şi republicarea Legii contabilităţii nr. 82/1991177.
Aspectele prezentate mai sus, ne îndreptăţesc să afirmăm că, datorită acţiunii organismelor
internaţionale care guvernează contabilitatea, procesul de armonizare contabilă se află în continuă
desfăşurare în vederea implementării unui sistem contabil unic bazat pe aceleaşi reguli şi principii.
175
Publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597/13.08.2002;
176
Publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624/31.08.2003;
177
Publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I , nr. 454/18.06.2008;
357
Statul are rolul de a asigura satisfacerea nevoilor colective ale membrilor societăţii,
contribuind, astfel, prin intermediul instituţiilor publice, la producerea şi/sau prestarea de
bunuri/servicii publice. Sectorul public sau statul este entitatea formată din toate instituţiile la
nivelul cărora se adoptă decizii colective sau politice indiferent de regimul politic: democraţie,
monarhie. Acestea sunt reprezentate de: administraţiile publice la nivel central şi local şi de către
instituţiile publice.
Intervenţiile statului asupra economiei trebuie să-i permită îndeplinirea celor patru funcţii
care îi sunt atribuite, respectiv: funcţia de alocare a resurselor; funcţia de redistribuire a
veniturilor; funcţia de stabilizare macroeconomică; funcţia de reglementare a comportamentelor
membrilor societăţii.178
În vederea îndeplinirii funcţiilor prezentate, statul poate utiliza următoarele instrumente:
legislaţia, prin intermediul căreia are loc reglementarea comportamentelor membrilor societăţii;
bugetul public, prin forţa coercitivă a acestuia, privind formarea resurselor şi efectuarea
cheltuielilor publice.
Realităţile societăţii moderne ne arată că o dată cu dezvoltarea economiei de piaţă şi
creşterea gradului de complexitate a acesteia trebuie să se dezvolte corespunzător ca arie, conţinut
şi operativitate şi informaţia economică, pentru ca ea să poată furniza elementele necesare luării
deciziilor, să poată reflecta exact situaţia patrimonială a unităţilor şi rezultatele economico-
financiare.
Informaţiile economice ne ajută să observăm modul de utilizare a resurselor băneşti,
materiale şi umane, să sesizăm şi să examinăm aspectele pozitive, dar şi problemele existente în
vederea luării măsurilor ce se impun.
Sursa principală de date a sistemului informaţional economic şi totodată una din
componentele de bază ale acestuia este contabilitatea.
Instituţiile publice sunt organisme prin care statul organizează şi îşi desfăşoară activităţile.
Potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice structura instituţiilor publice ce funcţionează
în România se prezintă astfel: Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte
organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice
autonome precum şi instituţiile din subordinea lor, indiferent de modul definanţare a
activităţii acestora.
În România, sistemul instituţiilor publice autonome acoperă următoarele sfere de activitate:
1)Administraţia publică; 2)Învăţământul; 3)Cultura; 4)Sănătatea; 5)Apărarea naţională; 6)Ordinea
publică; 7)Protecţia mediului; 8)Asistenţa şi protecţia socială; 9)Activităţile de interes strategic;
10)Transporturile şi telecomunicaţiile; 11)Cercetarea ştiinţifică.
În România există în jur de 10.000 de instituţii publice. Marea lor majoritate sunt
instituţii publice locale (aproape 3.000 de consilii locale municipale, orăşeneşti, comunale şi
ale sectoarelor municipiului Bucureşti, la care se adaugă un număr important de instituţii
publice de învăţământ - şcoli, licee, etc).
178
Tatiana Moşteanu, Marina Vuţă, Emilia Câmpeanu, G.Attila, Buget şi Trezorerie Publică, Bucureşti, Editura
Universitară, 2003, p.8;
358
Numărul mare de instituţii publice a condus la crearea unei ierarhii pe criteriul
sectorial sau geografic. Astfel, instituţiile publice sunt conduse de ordonatori de credite
principali, secundari sau terţiari.179
Din punct de vedere economic activitatea instituţiilor publice se caracterizează prin:
-faptul ca aceste organisme nu desfăşoară activităţi productive, economice;
-consumă importante valori materiale;
-nu calculează costul activităţii sau profitul pe activitate sau ansamblu;
Diferenţa dintre cheltuielile şi veniturile proprii este foarte mare şi, în general, nu se pune problema
autofinanţării lor, numai dacă se renunţă la gratuitatea acestor servicii. Dacă unele instituţii publice
desfăşoară activităţi generatoare de venituri, ele le reţin pentru autofinanţare sau le virează la bugetul
din care sunt finanţate, cazul unităţilor militare sau a altor instituţii publice finanţate integral de la bugetul
de stat bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz.
-nu pot efectua plăţi direct din veniturile încasate;
-operaţiunile de încasări şi plăţi se derulează prin trezoreria statului;
-indeplinesc, de regulă, anumite funcţii social-publice sau unele activităţi cu caracter economic de interes
public.
Instituţiile publice se pot grupa după mai multe criterii, astfel:
a)După regimul de finanţare întâlnim următoarele tipuri de instituţii publice:
-instituţii publice finanţate integral de la bugetul de stat/local/ fondurile speciale - creditele bugetare ale
acestor instituţii publice (şi ale celor din subordinea acestora, dacă este cazul) sunt stabilite de ordonatorul
de credite ierarhic superior ori de comun acord cu Ministerul Finanţelor Publice în cazul ordonatorilor
principali de credite (conform prevederilor Legii finanţelor publice). La partea de venituri întâlnim „alocaţii
de la bugetul...", iar la cheltuieli, sumele alocate sunt defalcate după criteriul economic al clasificaţiei
bugetare. În cazul în care aceste instituţii încasează venituri, acestea vor fi virate integral la bugetul de la
care sunt finanţate;
-instituţii publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii (alocaţii) de la bugetul de stat/local/fondurile
speciale - majoritatea instituţiilor publice se încadrează în această categorie. Subvenţiile primite (care apar
la partea de venituri) vin în completarea veniturilor proprii obţinute din activităţile specifice desfăşurate
(vânzări de bilete, închirieri de spaţii, prestări de servicii etc). Ordonatorul de credite superior stabileşte
cuantumul subvenţiei, dar nu şi destinaţia acesteia (cheltuieli materiale, cheltuieli salariale etc).
Conducătorul instituţiei face defalcarea tuturor veniturilor (venituri proprii plus subvenţii) pe categorii de
cheltuieli, urmând ca bugetul să fie vizat de ordonatorul superior.
-instituţii publice finanţate integral din venituri proprii - sunt similare instituţiilor publice prezentate
anterior, cu diferenţa că acestea nu beneficiază de nici o subvenţie de la ordonatorul superior de credite.
Acest lucru nu înseamnă că instituţia este autonomă (nu este în subordinea unui ordonator de credite
superior) şi nici că bugetul propriu nu trebuie vizat de ordonatorul superior.
179
Tatiana Moşteanu, Marina Vuţă, Emilia Câmpeanu, G.Attila, Buget şi Trezorerie Publică, Bucureşti, Editura
Universitară, 2003, pg. 84;
359
-instituţii publice finanţate din credite externe sau fonduri nerambursabile - fondurile externe
rambursabile sau nerambursabile de care beneficiază instituţiile publice din România vin, cel mai adesea,
în completarea alocaţiilor de la bugetul de stat şi a veniturilor proprii ale instituţiilor respective.
b)După sfera de interes:
-instituţii de interes naţional - instituţii care desfăşoară activităţi cu impact la nivel naţional;
-instituţii de interes local - instituţii care desfăşoară activităţi cu impact la nivel local: judeţe sau unitate
administrativ teritorială.
c)După statutul juridic:
-instituţii cu personalitate juridică, adică instituţii cu patrimoniu propriu, cont curent deschis la trezorerie,
buget propriu de venituri şi cheltuieli, întreţin relaţii cu terţii, conduc contabilitate proprie; conducătorii
acestor instituţii au calitatea de ordonatori de credite bugetare;
-instituţii fără personalitate juridică, sunt instituţii care funcţionează ca entităţi distincte în subordinea sau
pe lângă instituţii cu personalitate juridică, care nu conduc contabilitate proprie şi nu au cont curent la
trezorerie (grădiniţe, facultăţi, clinici universitare), iar conducătorii lor nu au calitatea de ordonatori de
credite.
d)După nivelul ierarhic:
-instituţii ierarhic superioare, ce au competenţe şi drepturi sporite în desfăşurarea activităţii, în
repartizarea şi folosirea fondurilor;
-instituţii ierarhic inferioare, ce au acces la mijloace bugetare pentru nevoile lor numai prin intermediul
instituţiilor ierarhic, superioare.
e)După natura activităţii:
-instituţii de administraţie publică - sunt instituţii de interes central sau local care exercită puterea
executivă: Guvernul, ministerele, prefecturile, primăriile, aparatul executiv din consiliile judeţene şi locale;
-instituţii de specialitate cu caracter funcţional - sunt instituţiile din domeniile învăţământ, cercetare,
juridic, financiar fiscal, cultural, de apărare şi ordine publică, sănătate;
-instituţii deliberative - sunt instituţii care reprezintă puterea legislativă la nivel central şi local:
Parlamentul, consiliile locale şi partea deliberativă a consiliilor judeţene.
8.3.9.Unele aspecte definitorii privind contabilitatea în instituţiile publice
Managementul financiar-contabil se referă la sistemele legale şi administrative, precum şi

la procedurile stabilite pentru a permite entităţilor să conducă activităţile, astfel încât să asigure
utilizarea corectă a fondurilor, în conformitate cu standardele definite de probitate şi regularitate.
Aceste activităţi includ creşterea venitului, managementul cheltuielilor, contabilitatea financiară
şi managementul activelor180.
În activitatea lor, managerii sunt ajutaţi de un fond de informaţii constituit din documente
justificative, registre şi situaţii financiare. Sistemele de informaţii pentru managementul financiar-
contabil au menirea de a asigura o mai bună gestionare a resurselor. De asemenea, aceste sisteme
180
Boulescu M., Managementul financiar-contabil, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti , 2002, pg.15;
360
pot contribui la evaluarea performanţei programelor, la planificarea atribuţiilor şi la monitorizarea
progresului înregistrat, conform obiectivelor propuse. Sistemele de informaţie managerială
formează un element-cheie al controlului managerial.
Esenţial în sistemele de informaţie este sistemul contabil reprezentat de ansamblul de
proceduri şi documente ale unei entităţi, care permite procesarea tranzacţiilor ca mijloc de ţinere a
evidenţei financiare. Un astfel de sistem permite identificarea, colectarea, analizarea, calcularea,
clasificarea, înregistrarea, sintetizarea şi raportarea tranzacţiilor şi a altor evenimente.
Creşterea rolului contabilităţii în procesul de sintetizare şi control asupra activităţii
economico-financiare necesită perfecţionarea continuă a normelor sale metodologice, folosirea
mijloacelor moderne de calcul şi evidenţă, precum şi organizarea sa în mod raţional, pe baze
ştiinţifice181.
Evidenţa este esenţială în managementul activităţii economico-financiare bazată pe criterii
de performanţă, întrucât implică ordine şi disciplină economică şi financiară. Managementul
raţional şi clar al evidenţei asigură disciplina economică, contractuală, gestionară şi financiară.
Pentru a se obţine o imagine fidelă a activităţii economice şi financiare, este necesar ca
informaţiile cuprinse în situaţiile financiare să fie reale, legale, corecte şi de calitate.
Situaţiile financiare sunt o reprezentare structurată a poziţiei financiare şi a performanţei
financiare a unei instituții publice.
În cadrul instituţiilor publice, contabilitatea este considerată o activitate de rutină, şi aceasta
deoarece ea reprezintă procesul de înregistrare a operaţiilor privind obţinerea resurselor financiare a
instituţiilor şi a operaţiilor de utilizare a resurselor financiare în vederea realizării scopului pentru care fost
înfiinţată instituţia. Rolul contabilităţii este perceput eronat datorită faptului că în esenţă este limitat la
înregistrarea şi controlul veniturilor încasate, cheltuielilor şi sumelor plătite.
În prezent, importanţa contabilităţii în instituţiile publice creşte datorită informaţiilor pe care le
furnizează, informaţii utile în procesul elaborării politicilor instituţiei, în procesul luării deciziilor de către
echipa managerială şi la îmbunătăţirea eficacităţii şi eficienţei programelor şi serviciilor realizate de
instituţiile publice.
Potrivit art. 2, alin. (3) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată “contabilitatea instituţiilor
publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu privire la execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli,
patrimoniul aflat în administrare, precum şi pentru întocmirea contului general anual de execuţie a
bugetului de stat, a contului general anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor
speciale, precum şi a conturilor anuale de execuţie a bugetelor locale”.
Contabilitatea se poate defini ca “ştiinţa sau procesul de înregistrare, clasificare, sintetizare şi
raportare cu privire la poziţia financiară şi performanţa financiară a unei organizaţii”.182
Instituţiile publice, potrivit art. 1, alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, au
obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie care trebuie să asigure:
181
Năstase C., Managementul financiar-contabil în Ministerul Apărării, în condiţiile integrării României în NATO,
Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2006, pg. 26;
182
Tiron A.T., Gherasim I., Contabilitatea instituţiilor publice, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002, pg. 66;
361
-înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la
situaţia patrimonială şi rezultatele obţinute pentru necesităţi proprii cât şi în relaţiile cu Ministerul
Finanţelor Publice şi trezoreriile statului, băncile şi instituţiile de credit, debitorii şi creditorii, asociaţii,
contribuabilii;
-controlul operaţiilor patrimoniale şi al proceselor de prelucrare utilizate, precum şi exactitatea datelor
contabile furnizate;
-furnizarea informaţiilor necesare patrimoniului naţional, execuţiei bugetului public naţional, precum şi
întocmirii balanţelor financiare şi bilanţului pe ansamblul economiei naţionale.
Obiectul contabilităţii instituţiilor publice potrivit art. 39, alin. (2) din Legea contabilităţii nr.
82/1991, republicată, îl constituie patrimoniul statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, cuprinzând
domeniul public şi cel privat cu drepturile şi obligaţiile rezultate din activitatea desfăşurată, şi pe de altă
parte veniturile încasate şi cheltuielile efectuate din surse bugetare şi extrabugetare, rezultatele activităţii
desfăşurate şi închiderea exerciţiului bugetar.
Rolul contabilităţii instituţiilor publice se îndeplineşte prin următoarele obiective:
-reflectarea corectă a derulării procesului de execuţie a bugetului în toate compartimentele sale;
-furnizarea la timp de informaţii reale necesare organelor de decizie;
-de a contribui prin modul său de organizare şi funcţionare la executarea corectă şi deplină a bugetului,
prin preîntâmpinarea deturnărilor de fonduri şi prin încadrarea în alocaţiile bugetare stabilite, fără a fi
nevoie de suplimentări de fonduri.
Ca sistem de informare, produsul contabil este materializat sub forma informaţiilor contabile
oferite utilizatorilor, informaţii necesare procesului decizional de la nivelul fiecărui utilizator.
În realizarea contabilităţii instituţiilor publice un rol important îl are cunoaşterea şi respectarea
clasificaţiei bugetare prevăzută în O.M.F.P. 1954/2005 pentru aprobarea Clasificaţiei indicatorilor privind
finanţele publice, adică identificarea corectă a veniturilor şi cheltuielilor şi respectarea clasificaţiei
bugetare care reprezintă numitorul comun al previzionării financiare prin intermediul bugetelor şi
execuţiei bugetului.
Clasificaţia bugetară a veniturilor şi cheltuielilor statului şi instituţiilor de stat se stabilesc de
Ministerul Finanţelor Publice ţinând seama de necesitatea continuării restructurării procesului bugetar,
respectiv a elaborării, aprobării şi urmăririi în execuţie a bugetului de stat, a bugetelor locale, a bugetelor
asigurărilor sociale de stat şi a celorlalte fonduri constituite în afara bugetelor.
8.3.10.Unele elemente de fond privind lucrările contabile de închidere a exerciţiului

financiar la instituţiile publice
Sectorul public este foarte diversificat, fiind reprezentat de instituţiile prin care se asigură
serviciile publice generale. Toate entităţile de drept public sunt, ca orice persoane juridice, titulare
de patrimoniu: posedă un ansamblu de bunuri corporale şi necorporale necesare desfăşurării
activităţii lor social-economice, bunuri din a căror utilizare şi gestionare rezultă drepturi şi obligaţii
362
cu valoare economică. Cuantificarea patrimoniului, atât la nivel global cât şi structural, se
realizează prin lucrările contabile de închidere a exerciţiului financiar.
Conform normelor metodologice ale Ministerului Finanţelor Publice unităţile militare
cu compartiment financiar contabil propriu au obligaţia să întocmească situaţii financiare
trimestriale şi anuale asupra executării bugetului de venituri şi cheltuieli. Completarea
situaţiilor financiare se face pe baza datelor din contabilitatea proprie şi a bugetului de venituri
şi cheltuieli aprobat, cuprinzând executarea bugetului de venituri şi cheltuieli de la începutul
anului până la finele perioadei de raportare.
Sfârşitul exerciţiului presupune închiderea conturilor în vederea stabilirii rezultatelor
obţinute de-a lungul unui an financiar. O parte a acestor conturi urmează să fie deschise imediat
la începutul exerciţiului următor prin transferarea soldurilor, respectându-se principiul
intangibilităţii bilanţului de deschidere. De asemenea, lucrările de închidere executate la finele
exerciţiului presupun întocmirea situaţiilor şi documentelor de sinteză şi raportare contabilă,
în baza cărora instituţia publică se informează şi, totodată, informează ordonatorul de credite
ierarhic superior, precum şi pe ceilalţi utilizatori interesaţi în legătura cu situaţia patrimonială
existentă şi dinamica acesteia, cu modul de executare a bugetului de venituri şi cheltuieli şi cu
gradul de realizare a obiectivelor şi programelor.
“Obiectivul situaţiilor financiare, conform cadrului conceptual al Internaţional Accounting
Standards Committee, este să furnizeze o informare privind situaţia financiară, performanţele şi
evoluţia situaţiei financiare.”183
În cazul instituţiilor publice din România darea de seamă contabilă este o situaţie care
prezintă generalizat şi sistematizat sub forma unui sistem de indicatori a căror elaborare se bazează
pe datele furnizate de contabilitate, informaţiile de bază necesare analizei activităţii economico-
financiare.
Principalul formular din compunerea dării de seamă contabile, bilanţul contabil,
evidenţiază în etalon monetar echilibrul dintre bunurile economice şi sursele lor de finanţare,
precum şi beneficiile sau pierderile obţinute ca urmare a investirii, folosirii şi reproducţiei
capitalului.
Structurile calitative prin care bilanţul contabil realizează dubla reprezentare a
patrimoniului sunt cele de activ şi de pasiv, acestea putând fi analizate din unghiuri diferite. Din
perspectivă economică, activul evidenţiază capitalul sub formele funcţionale de investire şi de
utilizare, iar pasivul originea capitalului, modul de procurare a fondurilor.
Ca element de activ bilanţier, pierderile reprezintă mărimea capitalului consumat în urma
desfăşurării activităţii care nu a putut fi acoperit din venituri. În schimb, beneficiile, ca element de
pasiv, reprezintă sursele de finanţare a activelor create ca excedent al veniturilor faţă de cheltuieli.
Interpretarea juridică a bilanţului pleacă de la accepţia patrimoniului considerat ansamblul
drepturilor şi obligaţiilor unui titular, astfel încât activul reflectă posibilitatea instituţiei publice de
a-şi administra în mod liber şi în conformitate cu prevederile legale elementele de capital, pasivul
183N. Feleagă, I. Ionaşcu, Tratat de contabilitate financiară, Bucureşti, Editura Economică, 1998,
vol. I, pg. 287;
363
corespunzând datoriilor faţă de terţi. Din punct de vedere contabil, activul bilanţier este format din
soldurile finale debitoare ale conturilor de activ, iar pasivul bilanţier este format din soldurile finale
creditoare ale conturilor de pasiv. Sub aspect financiar, bilanţul este analizat ca o descriere a
resurselor investite şi a alocării acestora, permiţând un început de interpretare a situaţiei financiare
a investiţiei prin punerea în evidenţă a finanţărilor de care acesta a beneficiat, precum şi a nevoilor
de finanţare.
Alături de cont şi balanţă, bilanţul reprezintă un procedeu specific contabilităţii sintetizând
tot ceea ce instituţia posedă şi tot ceea ce datorează. În acelaşi timp, bilanţul este punct final pentru
o anumită perioadă şi punct de plecare pentru perioada următoare, constituind baza pentru
fundamentarea regulilor de funcţionare a conturilor şi reflectă dubla înregistrare a operaţiilor
patrimoniale.
Închiderea exerciţiului financiar presupune realizarea unui şir de lucrări în cadrul cărora
se disting lucrări cu caracter preliminar, apoi redactarea propriu-zisă a bilanţului şi în final
proceduri ulterioare întocmirii bilanţului contabil.
1)Lucrările preliminare - au rolul de a efectua şi verifica înregistrări de sfârşit de exerciţiu
şi de a centraliza datele. Astfel ele constituie premisa pentru întocmirea documentelor finale de
sinteză şi, în acelaşi timp, pentru asigurarea reflectării cât mai fidele a situaţiei financiare a unităţii
patrimoniale.
Operaţiunile cu caracter preliminar se împart în următoarele etape :
a)înregistrarea în conturi a tuturor operaţiunilor economice şi financiare ale întregii activităţi.
Ordonatorii de credite dispun măsuri privind angajarea fondurilor până la sfârşitul anului,
în limitele creditelor bugetare aprobate şi deschise, numai pentru cheltuielile strict necesare
funcţionării instituţiilor.
Pe baza contractelor încheiate cu furnizorii în luna decembrie se regularizează
avansurile acordate, astfel încât la sfârşitul anului să se reflecte în bunuri achiziţionate, lucrări
executate sau servicii prestate. Sumele neutilizate trebuie restituite ordonatorilor de credite
superiori, reconstituindu-se plăţile de casă. De asemenea, este necesar ca instituţia publică să
urmărească lichidarea imobilizărilor de fonduri în debitori, clienţi sau alte creanţe. Sumele
încasate refac plăţile de casă sau sunt virate la buget, dacă provin din finanţarea bugetară a
anilor precedenţi.
Instituţiile publice care încasează venituri de la bugetul de stat sau bugetele locale după
caz, prin conturi colectoare au obligaţia să verse la bugetul respectiv pe capitole şi subcapitole
ale clasificaţiei bugetare, soldurile aflate în conturile electoare aferente care nu pot să apară cu
sold în bilanţul de închidere.
b)închiderea conturilor
La închiderea exerciţiului financiar trebuie să se efectueze toate operaţiunile de stabilire
a totalului rulajelor şi soldurilor conturilor pe ansamblul exerciţiului financiar încheiat,
asigurându-se totodată pregătirea exerciţiului financiar următor, în condiţiile respectării
principiului intangibilităţii bilanţului de deschidere.
c)verificarea exactităţii sumelor înregistrate în contabilitatea sintetică şi analitică, precum şi
a existenţei acordului între cele două evidenţe se realizează cu ajutorul balanţelor de verificare
sintetice şi analitice întocmite înaintea inventarierii patrimoniului. Această etapă pregăteşte
datele de referinţă necesare comparării soldurilor din inventarul contabil cu cele din inventarul
faptic, putând fi considerată ea însăşi un inventar contabil.
364
Relaţiile de control proprii balanţei sunt cele din debitul şi creditul conturilor, dintre
evidenţa sintetică şi cea analitică. Informaţia privind înregistrarea în conturi a tuturor
documentelor justificative este dată de relaţia de egalitate între totalul rulajului debitor sau
creditor din balanţa de verificare şi totalul rulajului calculat în registrul jurnal general.
d)următoarea etapă a activităţii de încheiere a exerciţiului bugetar este inventarierea
elementelor de activ şi pasiv a cărei obligativitate este prevăzută în Legea contabilităţii nr.
82/1991, republicată şi care este reglementată de normele aprobate prin Ordinul ministrului
finanţelor publice nr. 2861/2009.
Obiectivul inventarierii este constatarea faptică a existenţei cantitative şi calitative a
elementelor de activ şi pasiv ale unei unităţi, a modului de executare a sarcinilor de către
gestionari, precum şi stabilirea eventualelor diferenţe faţă de evidenţa contabilă. Rezultatele
inventarierii şi modul de regularizare a diferenţelor constatate se consemnează în procesul
verbal de inventariere.
e)delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor
În vederea determinării corecte a rezultatului exerciţiului trebuie să se efectueze
operaţiunile de delimitare în timp a veniturilor şi cheltuielilor, astfel:
-drepturile de personal se plătesc, majorându-se cheltuielile, până la o dată stabilită de
Ministerul Finanţelor Publice prin norme metodologice anuale. În cazul în care rămân drepturi
neplătite ele se achită din fondurile prevăzute cu această destinaţie în anul următor;
-operaţiunile de mandat primite de la alte instituţii sau agenţi economici trebuie lichidate, iar
sumele neutilizate se restituie. În contul 552 „Disponibil pentru sume de mandat şi sume în
depozit ” nu se menţine sold decât în cazurile prevăzute expres de normele în vigoare;
-dacă în cursul anului s-au rezervat la bănci, în conturi distincte, sume de la buget, din mijloace
extrabugetare sau din fonduri speciale pentru procurarea de valută prin licitaţie, instituţiile vor
dispune, până la sfârşitul exerciţiului, restituirea disponibilităţilor nefolosite pentru reîntregirea
plăţilor de casă.
f)balanţa de verificare finală se întocmeşte după inventariere pentru a pregăti informaţia
necesară închiderii conturilor de bilanţ şi a celor de venituri şi cheltuieli;
g)stabilirea rezultatelor execuţiei bugetare se realizează prin închiderea conturilor de venituri
şi cheltuieli. Excedentele rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor publice se regularizează
la sfârşitul anului în limita sumelor cu care au fost finanţate de la bugetul public naţional. Cu
sumele regularizate ordonatorii reconstituie plăţile de casă.
2)Întocmirea propriu-zisă a bilanţului
Pe baza informaţiilor înregistrate în aceste lucrări preliminare se procedează la
întocmirea bilanţului contabil, prin completarea formularului tipizat la toate rubricile pe care
le cuprinde, atât la activ cât şi la pasiv, a anexelor şi a raportului de gestiune conform
metodologiei prevăzută de Ministerul Finanţelor Publice.
Elaborarea acestui document de sinteză şi raportare anuală reprezintă rezultatul
procesului de agregare a datelor şi informaţiilor contabile. Unităţile militare primesc la
începutul lunii decembrie a fiecărui an o dispoziţie a Direcţiei Financiar Contabile în legătură
cu modul de întocmire a situaţiei financiare privind execuţia financiară. În baza acestei
dispoziţii, precum şi a normelor metodologice privind încheierea exerciţiului bugetar elaborate
de Ministerul Finanţelor Publice, şeful compartimentului financiar-contabil planifică,
organizează, coordonează şi controlează activitatea de închidere a exerciţiului bugetar.
365
3)Proceduri ulterioare întocmirii bilanţului
Aceste proceduri vizează activitatea de analiză economico-financiară în vederea
diagnosticării financiare a instituţiei. De asemenea, aceste proceduri urmăresc determinarea
stării de echilibru sau de dezechilibru atât a instituţiei respective cât şi a bugetului public în
ansamblu.
Analiza efectuată pe baza rezultatelor furnizate de darea de seamă contabilă trebuie să
ţină seama de evoluţia situaţiei nete a instituţiei şi de cauzele care au determinat-o.
8.3.11.Cateva repere fundamentale privind situatiile financiare anuale si trimestriale la

institutiile publice
Încă de la apariţia contabilităţii ca ştiinţă, este bine cunoscut faptul că aceasta a fost legată
de constituirea, gestionarea şi utilizarea eficientă a patrimoniului. Datele şi informaţiile operative
sunt preluate din documentele de evidenţă curente, iar cele de sinteză sunt centralizate şi apoi
preluate în situaţiile financiare anuale care prezintă situaţia patrimonială a unităţii şi rezultatele
sale la un moment dat, constituind astfel instrumentul indispensabil pentru un diagnostic
economico-financiar necesar în evaluarea unităţii patrimoniale şi depistarea eventualelor „puncte
slabe” în activitatea desfăşurată.
Cele mai importante date şi informaţii contabile sunt sintetizate periodic prin lucrările
anuale de închidere a exerciţiului financiar sau bugetar.
Închiderea exerciţiului financiar reprezintă punctul terminus al ciclului contabil de
prelucrare a datelor.
Întocmirea conturilor anuale si a celorlalte documente de sinteză şi raportare contabilă, la
sfârşitul anului, vine să cuantifice situaţia patrimonială a momentului şi rezultatele activităţii
economico-financiare desfăşurate de-a lungul unui an. Se proiectează astfel, pe cât se poate, o imagine
reală şi fidela asupra unităţii patrimoniale.
Importanţa întocmirii acestor tipuri de documente contabile este reliefată de utilitatea şi
necesitatea datelor oferite diverselor categorii de utilizatori din interiorul şi exteriorul instituţiei.
Activitatea de agregare a informaţiilor gestionate de compartimentul financiar-contabil al unei
unităţi patrimoniale nu reprezintă un scop în sine. Acest demers constituie, în continuare punctul
de plecare al procesului de analiză economico financiară care vine să interpreteze rezultatele
activităţii, să identifice eventualele probleme şi să ofere soluţii viabile de dezvoltare în viitor.
Pentru inceput vom aborda unele caracterisitici generale ale situaţiilor financiare.
Potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, instituţiile publice au obligaţia să

conducă contabilitatea în partidă dublă şi să întocmească situaţii financiare trimestriale şi anuale.
Acestea trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare, fluxurilor
de trezorerie şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată.
Legea finanţelor publice nr. 500/2002 prevede că ordonatorii de credite sunt obligaţi să
raporteze ierarhic modul de executare a bugetului aprobat pentru asigurarea informaţiilor destinate
sistemului instituţional al statului, prin depunerea unui exemplar din situaţiile financiare
trimestriale şi anuale la organul ierarhic superior la termenele stabilite de acesta.
Acestea se mai întocmesc şi în alte situaţii prevăzute de lege cum ar fi:
-încetarea activităţii instituţiei publice;
366
-trecerea instituţiei publice din subordinea unui ordonator de credite în subordinea unui alt
ordonator de credite.
Formularele situaţiilor financiare cuprind executarea bugetului de venituri şi cheltuieli
cumulat de la începutul anului până la finele perioadei de raportare, datele înscrise fiind în „lei”.
Situaţia financiară reprezintă documentul oficial de prezentare a situaţiei patrimoniului
aflat în administrarea statului şi a unităţilor administrativ teritoriale, precum şi a executării
bugetului de venituri şi cheltuieli.
Situaţiile financiare se semnează de ordonatorul de credite şi de şeful compartimentului
financiar-contabil, după care se supune vizei de control preventiv a Trezoreriei Finanţelor Publice
în raza căreia instituţia publică este arondată. Prin acordarea vizei, organele specializate ale
trezoreriei statului certifică exactitatea soldurilor conturilor de disponibilităţi, exactitatea creditelor
aprobate şi repartizate, precum şi a cuantumului plăţilor nete efectuate.
Ordonatorul de credite şi şeful compartimentului financiar-contabil răspund de realitatea
datelor raportate.
Situaţia financiară centralizată se întocmeşte prin însumarea datelor din situaţiilor
financiare primite de la ordonatorii de credite din subordine cu darea de seamă contabilă proprie.
Prin analiza şi verificarea situaţia financiare contabilă se urmăreşte:
-dacă sunt complete ca număr de formulare şi dacă sunt semnate de persoanele în drept;
-să existe concordanţă între datele înscrise în diferite formulare, precum şi corelaţia datelor din
bilanţ;
-utilizarea adecvată a creditelor;
-dacă există credite neutilizate şi cauza neutilizării lor;
-dacă plăţile s-au efectuat pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare conform indicatorilor aprobaţi
prin buget;
-care este dinamica soldurilor conturilor şi dacă s-au respectat dispoziţiile legale privind lichidarea
debitorilor şi vărsarea sumelor la buget;
-dacă scăderea pagubelor din contabilitate s-a făcut cu respectarea normelor în vigoare.
Dacă se constată deficienţe în urma verificării situaţiilor financiare primite de la unităţile
aflate în finanţare se întocmesc note de constatare în care se vor arăta deficienţele, precum şi
măsurile ce trebuie luate pentru înlăturarea lor.
Cu ajutorul situaţiilor financiare se poate stabili:
-măsura în care creditele bugetare au fost utilizate cu spirit de răspundere;
-situaţia reală a creditelor bugetare aflate asupra ordonatorilor de credite;
-descoperirea, mobilizarea şi orientarea resurselor interne.
Situaţiile financiare anuale au un rol important şi pentru îmbunătăţirea conţinutului şi
modului de organizare a contabilităţii, controlului activităţii de execuţie la toate nivelurile ierarhice
ale ordonatorilor de credite, reprezentând totodată o bază de fundamentare a planificării financiare
a perioadei următoare.
Un al doilea aspect la care ne vom referi priveste Obiectivul şi caracteristicile calitative
ale situaţiilor financiare anuale.
Procesul de aderare a României la Uniunea Europeană în anul 2007 a impus, printre altele,
armonizarea legislaţiei contabile româneşti cu cea a statelor membre. Astfel, prin Hotărârea
Guvernului nr. 32/2002 privind aprobarea Planului de acţiuni pe 2002 şi 2003 al Programului de
367
guvernare, Direcţiei contabilităţii publice îi revine sarcina restructurării contabilităţii bugetare prin
„Suplimentarea contabilităţii de fluxuri de lichidităţi cu contabilitatea de obligaţii.”
Obiectivul s-a concretizat prin elaborarea normelor metodologice privind organizarea şi
conducerea contabilităţii patrimoniului instituţiilor publice, precum şi a Monografiei privind
înregistrarea în contabilitate a principalelor operaţiuni.
Reglementările contabile aprobate prin O.M.F.P. nr. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind organizarea si conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de
conturi pentru instituţiile publice si instrucţiunile de aplicare a acestuia, stabilesc principiile şi
regulile contabile de bază, forma şi conţinutul situaţiilor financiare anuale, având ca scop general
asimilarea deplină a Directivei a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi continuarea
armonizării contabilităţii româneşti cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.
Lucrările Consiliului Uniunii Europene pe linia armonizării contabilităţii s-au concretizat
în „directive” recomandate statelor membre, cărora le revine obligaţia a le încorpora în legislaţia
contabilă naţională.
Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (I.A.S.C.) are ca obiectiv „să
elaboreze şi să publice în interesul publicului, norme contabile internaţionale care vor trebui
respectate cu ocazia prezentării conturilor anuale şi situaţiilor financiare, precum şi să asigure
acceptarea şi aplicarea acestor norme la nivel mondial. Profesioniştii contabili relevă că normele
I.A.S.C. nu sunt impuse nici unei persoane, întreprinderi sau ţări. De partea lor nu pledează decât
calitatea, spiritul de independenţă şi de expertiză în care sunt elaborate. Ele nu au forţa juridică
a directivelor contabile comunitare”.184
Utilizarea normelor contabile internaţionale se poate face astfel:
-prin aplicare directă, în calitate de norme naţionale;
-ca documentaţie utilă în elaborarea normelor contabile naţionale;
-ca referinţă, în vederea asigurării comparabilităţii reglementărilor contabile naţionale cu normele
contabile internaţionale.
Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (I.A.S.C.) încearcă să
armonizeze, prin elaborarea de norme, reglementările, standardele şi procedurile contabile
referitoare la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. Acesta consideră că armonizarea se
poate realiza cel mai bine punându-se accent pe întocmirea situaţiilor financiare ce au ca scop
furnizarea unor informaţii utile pentru adoptarea unor decizii economice.
Obiectivul situaţiilor financiare este de a furniza informaţii despre poziţia financiară,
performanţele şi modificările poziţiei financiare, informaţii care sunt utile unei sfere largi de
utilizatori.
Situaţiile financiare prezintă, de asemenea, rezultatele administrării unităţii de către
conducători, inclusiv modul de gestionare de către aceştia a resurselor încredinţate.
Situaţiile financiare trebuie să fie întocmite cu respectarea prevederilor Legii contabilităţii
nr. 82/1991, republicată, precum şi a ordinelor emise de Ministerul Finanţelor Publice (nr.
1917/2005, nr. 616/2006, nr. 40/2007, nr. 46/2007, nr.116/2008, nr. 1146/2008, nr. 1199/2008, nr.
629/2009, nr. 2290/2009, nr. 2941/2009, nr. 79/2010, nr. 980/2010, nr. 1865/2011, nr. 24/2012,
nr. 479/2012, nr. 71/2013, nr. 505/2013 şi nr. 2020/2013), precum şi a dispoziţiilor şefului Direcţiei
Financiar-Contabile, specifice Ministerului Apărării Naţionale (nr. A-3512/2009, nr. A-
184
Pop A., Contabilitatea financiară aplicată în 2000, Deva, Editura Intelcredo, 2000, pg. 40;
368
6329/2009, nr. A-111/2010, nr. A-10702/2010, nr. A-2991/2011, nr. A-37/ 2012, nr. A-111/2013
şi nr. A-12515/2013 adaptate structurii indicatorilor aprobaţi prin Legea bugetului de stat pe anul
2013, nr. 5/2013), referitoare la: forma şi conţinutul bilanţului; contul de execuţie bugetară; situaţia
fluxurilor de trezorerie; informaţiile adiţionale ce trebuie furnizate sub forma notelor la conturile
anuale. Ele trebuie să prezinte anumite caracteristici calitative.
In continuare vom prezenta structura situaţiilor financiare şi anuale.
Potrivit art. 28, alin. (4) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, situaţiile
financiare trimestriale şi anuale întocmite de instituţiile publice se compun din bilanţ contabil, cont
de execuţie bugetară şi anexe.
Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1917/2005 precizează că situaţiile financiare
trimestriale şi anuale cuprind:1)bilanţ; 2)cont de rezultat patrimonial; 3)situaţia fluxurilor de
trezorerie; 4)cont de execuţie bugetară; 5)anexe; 6)politici contabile şi note explicative.
Bilanţul a început să fie întocmit odată cu apariţia contabilităţii ca disciplină practică şi s-
a impus odată cu transformarea contabilităţii în ştiinţă aplicativă. Iniţial bilanţul contabil a avut rol
de „cont general” dar, pe măsura dezvoltării sistemului conturilor, s-a individualizat într-un
procedeu distinct, propriu metodei contabilităţii.
Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, în art, nr. 27 alin. (1), prevede că „bilanţul
contabil se întocmeşte obligatoriu anual”, iar în alin. (4) că „exerciţiul financiar începe la 1
ianuarie şi se încheie la 31 decembrie, cu excepţia primului an de activitate când acesta începe la
data înfiinţării, respectiv înmatriculării persoanelor prevăzute la articolul nr. 1, regii autonome,
societăţi comerciale, instituţii publice, precum şi persoanele fizice care au calitatea de
comerciant”.
Etimologic cuvântul „bilanţ” provine din latinescul „bilanx” care înseamnă „cu două
talere” sau „billancium” care înseamnă „cântar.”
Bilanţul este definit ca un procedeu metodic propriu contabilităţii, care prezintă grupat,
sistematizat şi generalizat, în expresie valorică, pe baza principiului dublei reprezentări, pe de o
parte elementele de avere (activ), iar pe de altă parte sursele de acoperire a acestora, respectiv
elementele de capital (pasiv), precum şi rezultatele obţinute de către unitatea patrimonială în cursul
exerciţiului financiar.
„Bilanţul evidenţiază în etalon monetar echilibrul dintre bunurile economice şi sursele lor
de finanţare, precum şi beneficiile sau pierderile obţinute ca urmare a investirii, folosirii sau
reproducţiei capitalului. Structurile calitative prin care bilanţul contabil realizează dubla
reprezentare a patrimoniului sunt cele de activ şi pasiv.”185
Bilanţul este prima componentă fundamentală a situaţiilor financiare, document oficial prin
care trebuie să se asigure imaginea fidelă, clară şi completă a patrimoniului deţinut la un moment
dat de o unitate patrimonială.
Prezentat sub forma unui tablou, bilanţul contabil este „o situaţie ce reuneşte, pornind de
la părţile constitutive către caracteristicile de ansamblu, elementele patrimoniale sub cele două
aspecte-componenţă materială şi provenienţă”.186
185
Roman C., Gestiunea financiară a instituţiilor publice, vol. 1, Bucureşti, Editura Economică, 2000, pg. 161;
186
Roman C., Gestiunea financiară a instituţiilor publice, vol. 1, Bucureşti, Editura Economică, 2000, pg.164;
369
Sistemul contabil românesc a optat în ceea ce priveşte forma de prezentare a bilanţului
pentru varianta „listă” începând cu enumerarea activelor patrimoniale, urmate apoi de pasivele
patrimoniale. Elementele celor două mulţimi au fost grupate şi generalizate după indicatorii
bilanţieri numiţi posturi de bilanţ. Posturile sunt structurate la rândul lor în capitole şi grupe de
activ, respectiv pasiv.
Sub aspectul structurii bilanţul păstrează, în general, clasamentul valorilor contabile
prezentate în planul de conturi. Ordinea de dispunere a indicatorilor este cea inversă gradului de
lichiditate.
Completarea bilanţului contabil se face pe rânduri numerotate, cu valoarea netă contabilă
a elementelor patrimoniale existente la închiderea exerciţiului financiar.
Structura bilanţului instituţiilor publice este următoarea:
BILANȚ
A.ACTIVE
Active necurente: Active fixe necorporale; Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale,
plantaţii, mobilier, aparatură birotică şi alte active corporale;Terenuri şi clădiri; Alte active
nefinanciare; Active financiare; Creanţe (peste un an);Total active necurente
Active curente: Stocuri; Creanţe (sub un an); Investiţii pe termen scurt; Conturi la trezorerie
şi bănci; Cheltuieli în avans; Total active curente
Total active
B. DATORII
Datorii necurente: Datorii (peste un an); Împrumuturi pe termen lung; Provizioane;Total
datorii necurente
Datorii curente: Datorii (sub un an); Imprumuturi pe termen scurt; Imprumuturi pe termen
lung ce trebuie platite în exerciţiul current; Venituri în avans; Provizioane;Total datorii
curente;
Total datorii
Active nete/Capitaluri = Total active – Total datorii
C.Capitaluri proprii:Rezerve, fonduri; Rezultatul patrimonial; Rezultatul reportat
A. ACTIVE
I. Active fixe (necurente)
Activele fixe – sunt active deţinute de către instituţiile publice în scopul utilizării lor pe
termen lung. Activele fixe includ activele fixe corporale, activele fixe necorporale şi activele
financiare.
Activele fixe necorporale – sunt active fără substanţă fizică, care se utilizează pe o
perioadă mai mare de un an.
Contabilitatea analitică a activelor fixe necorporale se ţine pe categorii, respectiv feluri de
active fixe necorporale.
În cadrul activelor fixe necorporale se cuprind:
-cheltuieli de dezvoltare;
-concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, cu excepţia celor create
intern de instituţie;
370
-înregistrări ale reprezentaţiilor teatrale, programe de radio sau televiziune, lucrări muzicale,
evenimente sportive, lucrări literare, artistice ori recreative efectuate pe pelicule, benzi magnetice
sau alte suporturi;
-alte active fixe necorporale;
-avansuri şi active fixe necorporale în curs de execuţie.
Un activ fix necorporal trebuie prezentat în bilant la valoarea de intrare mai puţin ajustările
cumulate de valoare.
Active fixe corporale
Sunt considerate active fixe corporale obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizează ca
atare şi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: au valoare de intrare mai mare decat limita
stabilită prin hotărare a Guvernului şi o durată normală de utilizare mai mare de un an.
În categoria activelor fixe corporale se cuprind:
-terenuri şi amenajări la terenuri;
-construcţii;
-instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii;
-mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active
corporale;
-avansuri şi active fixe corporale în curs de execuţie.
Un activ fix corporal trebuie prezentat în bilanţ la valoarea de intrare mai puţin ajustările
cumulate de valoare.
Active financiare
Un activ financiar este orice activ care reprezintă: trezorerie, un instrument de capitaluri
proprii al unei alte entităţi, un drept contractual.
În cadrul activelor financiare se cuprind:
- titlurile de participare;
- alte titluri imobilizate;
- creante imobilizate.
Activele financiare trebuie prezentate în bilanţ la valoarea de intrare mai puţin ajustările
cumulate pentru pierderea de valoare.
II.Active circulante (curente)
Un activ se clasifică ca activ circulant (curent) atunci când:
-este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se aşteaptă să
fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;
-este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;
-este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror utilizare nu este restricţionată.
Ciclul de exploatare al unei persoane juridice reprezintă perioada de timp dintre
achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces de transformare şi finalizarea acestora în
trezorerie sau sub forma unui echivalent de trezorerie.
Echivalentele de trezorerie reprezintă investiţiile pe termen scurt, extrem de lichide, care
sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.
In categoria activelor circulante (curente) se cuprind:
-stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factura;
-creanţe;
-investiţii pe termen scurt;
371
-casa şi conturi la bănci.
Stocuri
Stocurile sunt active circulante:
a)deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurarii normale a activităţii;
b)în curs de producţie în vederea vanzării în procesul desfăşurării normale a activităţii;
c)sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează să fie folosite în procesul
de producţie sau pentru prestarea de servicii.
Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilant la o valoare mai mare decăt
valoarea care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se
diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere.
Investiţii pe termen scurt
Investiţiile pe termen scurt la instituţiile publice se prezintă sub forma obligaţiunilor emise
şi rascumpărate. În scopul asigurării surselor de finanţare, unităţile administrativ-teritoriale pot
emite în condiţiile legii, obligaţiuni cu dobândă sau cu discount pe care le rascumpără la termen.
La bilanţ, investiţiile pe termen scurt trebuie prezentate la valoarea de intrare mai puţin
ajustările cumulate pentru pierderea de valoare.
Casa şi conturi la trezoreria statului şi bănci
Contabilitatea trezoreriei asigură evidenţa existenţei şi mişcării titlurilor de plasament, altor
valori de trezorerie, a disponibilitatilor existente în conturi la trezoreria statului, Banca Naţionala
a României, băncile comerciale şi în casierie.
În scopul întaririi rolului finantelor publice şi al asigurării unei discipline bugetare ferme,
instituţiile publice indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile de pe
lângă unele instituţii publice, finanţate integral din venituri proprii, efectuează operaţiunile de
încasări şi plăţi prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului în raza carora îşi au sediul şi unde
au deschise conturile de venituri, cheltuieli şi disponibilităţi, în condiţii de siguranţă şi fără
comisioane. Este interzis instituţiilor publice de a efectua operaţiunile de mai sus prin băncile
comerciale, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege.
În vederea efectuării cheltuielilor, instituţiile publice au obligaţia de a prezenta trezoreriei
statului la care au conturile deschise, bugetul de venituri si cheltuieli, aprobat în condiţiile legii.
Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi
bugetele fondurilor speciale pot fi folosite de instituţiile publice finanţate de la buget, la cererea
ordonatorilor de credite numai după deschiderea şi repartizarea creditelor bugetare.
III. Terţi
Contabilitatea terţilor asigură evidenţa datoriilor şi creanţelor entităţii în relaţiile acesteia cu
furnizorii, clienţii, personalul, bugetul statului, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat,
Comunitatea Europeană (decontările pentru fondurile europene,etc.), cu debitorii şi creditorii
diverşi, creanţe bugetare şi creditori bugetari, decontările între instituţii publice, precum şi evidenţa
operaţiilor ce necesită clarificări ulterioare şi alte deconăari.
La data întocmirii situaţiilor financiare, creanţele şi datoriile în valuta se evaluează la cursul
publicat de Banca Naţionala a României, valabil pentru data întocmirii situaţiilor financiare,
respectiv pentru ultima zi a exerciţiului financiar.
372
Creanţele şi datoriile aferente fondurilor nerambursabile primite de la Comunitatea
Europeană se evaluează la cursul publicat de Banca Centrală Europeană, valabil pentru ultima zi a
lunii în care se întocmesc situaţiile financiare.
B. DATORII
I.Datorii pe termen scurt (curente)
O datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită şi datorie curentă, atunci
când:
a)se aşteaptă sa fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii;
b)este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.
II. Datorii pe termen lung (necurente)
O instituţie trebuie să menţină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă
în această categorie, chiar şi atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la data bilanţului, dacă:
a)termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni;
b)există un acord de refinanţare sau de reeşalonare a plăţilor, care este încheiat înainte ca situaţiile
financiare anuale sa fie autorizate pentru depunere.
Împrumuturile şi datoriile din această clasă reprezintă sume ce trebuie plătite într-o perioadă
mai mare de un an, conform acordului de imprumut.
Datoria publică reprezintă datoria publică guvernamentală la care se adaugă datoria publică
locală.
III. Provizioane
Provizionul este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă.
Provizioanele nu pot depăşi din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii
obligaţiei curente la data bilanţului.
C. CAPITALURI
Capitalurile unei instituţii publice cuprind: fondurile, rezultatul patrimonial, rezultatul
reportat, rezervele din reevaluare.
Fondurile unei instituţii publice includ: fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al
statului, fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului, fondul bunurilor care
alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, fondul bunurilor care alcătuiesc
domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale, fondul activelor fixe necorporale, fonduri în
afara bugetelor locale, etc.
Fondurile instituţiei publice sunt: fondul mijloacelor fixe, fondul terenurilor şi fondul
obiectelor de inventar. Ele oglindesc contravaloarea elementelor respective de activ mărindu-se cu
ocazia intrărilor şi diminuându-se la ieşirea din patrimoniu. Aceste fonduri nu au un termen
scadent, ci sunt în permanenţă la dispoziţia instituţiei.
Principala sursă-finanţarea de la buget privind anul curent-este defalcată în finanţarea de la
bugetul statului şi se realizează prin trezorerii. Soldurile conturilor de finanţare reflectă creditele
bugetare aprobate de ordonatorii ierarhici superiori şi puse la dispoziţia instituţiei publice.
Finanţarea bugetară se face cu titlu definitiv pentru cheltuielile efective, ea nefiind rambursabilă.
Fondurile primite sunt considerate din punct de vedere al exigibilităţii proprii instituţiei.
Returnările depind de modul de organizare a relaţiei cu bugetul:
-unităţile finanţate în întregime de la buget primesc resurse pentru acoperirea integrală a
cheltuielilor şi au obligaţia de a vărsa la buget orice fel de venituri realizate;
373
-unităţile care îmbină finanţarea bugetară cu autofinanţarea primesc fonduri de la buget, respectiv
varsă către acesta veniturile numai în limita diferenţelor nefavorabile sau favorabile dintre
veniturile proprii obţinute şi cheltuielile efectuate;
-unităţile care se autofinanţează integral pot dispune de încasările lor efectuând vărsăminte către
bugetul de stat numai dacă acestea sunt prevăzute expres de lege.
Veniturile proprii ale unităţii pot proveni din activităţi ca: mesele servite la cantine;
valorificarea spaţiilor de cazare; serviciile unităţilor sanitare cu plată; analize efectuate de
laboratoare; valorificarea produselor obţinute de ateliere. Ele completează finanţarea bugetară,
susţin unităţile în realizarea obiectivelor principale de activitate şi alimentează bugetul de stat.
O altă categorie a pasivului bilanţier o constituie sursele atrase formate din creditori diverşi
şi decontări, care reprezintă de fapt creditori stabili, a căror remunerare se face la termene bine
stabilite.
Tabloul surselor de acoperire a activelor se încheie cu cele cu destinaţie specială.
„Fondurile speciale sunt create prin dispoziţii legale şi se deosebesc de alocările bugetare prin
aceea că se formează din contribuţii instituite anume, iar sumele nu se depersonalizează într-o
masă omogenă supusă apoi redistribuirii, ci alcătuiesc fondul care va finanţa un singur obiectiv
delimitat în mod clar”.187
Contabilitatea instituţiilor publice finanţate din credite bugetare, fonduri speciale şi venituri
extrabugetare asigură înregistrarea plăţilor de casă şi a cheltuielilor efective, pe subdiviziunile
clasificaţiei bugetare, potrivit bugetului aprobat.
În vederea efectuării cheltuielilor, instituţiile publice au obligaţia de a prezenta trezoreriei
statului la care au conturile deschise, bugetul de venituri şi cheltuieli, aprobat în condiţiile legii.
Orice venit neîncasat şi orice cheltuială angajată, lichidată şi ordonanţată, în cadrul
prevederilor bugetare şi neplătită până la 31 decembrie se va încasa sau se va plăti după caz, în
contul bugetului pe anul următor. Creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt
anulate de drept.
Încasările efectuate de către instituţiile publice prin casieria proprie se virează în conturile
bugetare respective deschise la trezoreria statului şi reprezintă venituri ale bugetului de stat, ale
bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale. În acelaşi
mod se depun şi veniturile care sunt lăsate la dispoziţia instituţiilor ca venituri proprii.
Contul de rezultat patrimonial
Prezintă situaţia veniturilor, finanţărilor şi cheltuielilor din cursul exerciţiului curent.
Veniturile şi finanţările sunt prezentate pe feluri de venituri după natura sau sursa lor, indiferent
dacă au fost încasate sau nu. Cheltuielile sunt prezentate pe feluri de cheltuieli, după natura sua
destinaţia lor, indiferent dacă au fost plătite sau nu.
Formularul emis de Ministerul Finanţelor Publice prezintă totalitatea veniturilor realizate
şi a finanţărilor, precum şi a cheltuielilor efectuate grupate pe activităţi, astfel: operaţionale,
financiare şi extraordinare. În contul de rezultat patrimonial sunt prezentate şi veniturile calczulate
care nu implică o încasare a acestora, precum şi cheltuielile calculate care nu implica o plată a
acestora. „Trăsătura caracteristică este aceea că elemntul de recunoaştere în contul de rezultat
187
Tiron Tudor Adriana, Contabilitatea instituţiilor publice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, pg.128;
374
patrimonial îl reprezintă angajarea, şi nu încasarea sau plata, respectiv fluxurile de numerar
antrenate în cazul concretizării băneşti”. 188
Rezultatul patrimonial este un rezultat economic care exprimă perfomanţa financiară a
instituţiei publice, respectiv excedent sau deficit patrimonial. Acest rezultat se determină pe fiecare
sursă de finanţare în parte: buget, fonduri externe nerambursabile, venituri proprii sau venituri
proprii şi subvenţii.
Structura Contului de rezultat patrimonial este complexă şi poate fi redată în funcţie de
activitatea respectivă: operaţională, financiară, extraordinară, astfel:
Venituri operaţionale:Venituri din impozite şi taxe, contribuţii de asigurări şi alte venituri ale
bugetelor;Venituri din activităţi economice; Finanţări, subvenţii, transferuri, alocaţii bugetare cu
destinaţie specială;Alte venituri operaţionale;
Cheltuieli operaţionale:Cheltuieli cu salariile şi contribuţiile aferente;Subvenţii, transferuri;
Cheltuieli privind stocurile, lucrările şi serviciile executate de terţi; Cheltuieli de capital, amortizări
şi provizioane; Alte cheltuieli operaţionale; Excedent/deficit din activitatea operaţională
Venituri financiare
Cheltuieli financiare
Excedent/deficit din activitatea financiară
Venituri extraordinare
Cheltuieli extraordinare
Excedent/deficit din activitatea extraordinară
Rezultatul patrimonial: Excedent/deficit din activitatea curentă +/- excedent/deficit din
activitatea extraordinară.189
Situaţia fluxurilor de trezorerie
Încheierea exerciţiului financiar se concretizează din punct de vedere contabil, prin
întocmirea situaţiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a patrimoniului
unităţii, precum şi a rezultatului şi fluxurilor de trezorerie ale acesteia pentru exerciţiul financiar
respectiv.
„Situaţia fluxurilor de numerar” stabileşte cerinţele privind situaţia fluxurilor de trezorerie
şi informaţiile pe care trebuie să le conţină.
Informaţiile privind fluxurile de numerar sunt folositoare utilizatorilor situaţiilor
financiare, oferind o bază de evaluare a nevoilor sale pentru utilizarea fluxurilor de numerar
respective.
În general, situația fluxurilor de trezorerie prezintă existența și mișcările de numerar,
divizate pe categorii de activități, astfel:
-operațională (determinate de mișcările de numerar rezultate din activitatea curentă);
-investiții (generate de încasările și plățile aferente activelor fixe);
-finanțare (împrumuturi primite și rambursate sau alte surse de finanțare).
Chiar și așa, “tabloul fluxurilor de trezorerie prezintă interes scăzut pentru utilizatori”,
având în vedere că, „conform reglementărilor naționale, situația fluxurilor de trezorerie se prezintă
188
Manea Marinela-Daniela, Contabilitatea instituţiilor publice, Editura C.H. Beck, Ediţia a II-a, Bucureşti, 2012, pg.
251;
189
Matei Nicoleta Cristina, Contabilitatea instituţiilor din sectorul public, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2013,
pg. 227;
375
folosind doar metoda directă, conținând astfel numai total încasări și total plăți pe cele trei categorii
de activități” 190.
Numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere, iar echivalentele de
numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt şi extrem de lichide care sunt uşor convertibile
în sume cunoscute de numerar şi al căror risc de schimbare a valorii este insignifiant.
În cadrul situaţiei, operaţiile de numerar sunt grupate pe trei activităţi: exploatare, investire,
finanţare. Pentru fiecare, pornind de la analiza comparativă încasări şi plăţi, se determină fluxurile
de numerar ce intră sau ies şi echivalentele de numerar.
Pentru înregistrarea, urmărirea şi controlul sistematizat al fluxurilor de trezorerie s-au
instituit grupe de conturi pe categorii omogene de fluxuri de trezorerie, iar în cadrul fiecărei grupe
de conturi s-au instituit conturi sintetice care să reflecte starea şi mişcarea valorilor de trezorerie,
în funcţie de o serie de factori, cum ar fi:
-structura elementelor de trezorerie;
-locul unde se află valorile de trezorerie;
-apartenenţa valorilor de trezorerie;
-formele decontărilor fără numerar prin intermediul conturilor deschise la bănci sau trezoreria
statului, cu instrumente de decontare adecvate.
Fluxurile contabile ale decontărilor fără numerar sunt extrem de diversificate. Totuşi ele
pot fi sistematizate în:
-încasări de creanţe şi stingeri de datorii monetare, respectiv a creanţelor şi datoriilor care presupun
intrări, respectiv ieşiri de „numerar dematerializat,” în şi din conturile bancare, în cuantumul şi la
scadenţa determinată;
-recunoaşteri de venituri şi cheltuieli, respectiv de câştiguri şi pierderi, având ca echivalent intrări,
respectiv ieşiri efective de „numerar dematerializat” în şi din conturile bancare.
Fluxurile contabile ale decontărilor în numerar pot fi sistematizate în:
-încasări în numerar reprezentând stingeri de creanţe monetare, transferuri băneşti (viramente
interne) dinspre celelalte conturi de trezorerie spre casieria unităţii, venituri şi câştiguri din
tranzacţii cu caracter comercial derulate în numerar (cash);
-plăţi în numerar reprezentând stingeri de datorii monetare, transferuri băneşti (viramente interne)
dinspre casierie spre celelalte conturi de trezorerie ale unităţii, cheltuieli şi pierderi din tranzacţii
cu caracter comercial derulate în numerar (cash).
Fluxurile contabile ale decontărilor pe bază de acreditive constau din:
-alimentări ale conturilor de acreditive prin intermediul contului „viramente interne”;
-stingeri de datorii monetare faţă de furnizorii de bunuri şi servicii, beneficiari ai acreditivelor
deschise în favoarea lor.
Contul de execuţie bugetară
Contul de execuţie bugetară se întocmeşte de instituţiile publice, indiferent de subordonare
şi de modul de finanţare, cu date referitoare la denumirea şi simbolul capitolelor şi subcapitolelor
din bugetul aprobat.
190
Dumitru Mădălina, Pitulice Cosmina, Ștefănescu Aurelia, Jinga Gabriel, Cartea verde a contabilității instituțiilor
publice 2015, Editura Rentrop & Straton, București 2015, pg. 155;
376
În contabilitatea instituţiilor publice se întocmeşte contul de execuţie a bugetului de
venituri şi cheltuieli, similar contului de rezultate (profit sau pierdere) din contabilitatea agenţilor
economici.
Prin contul de execuţie bugetară se oglindeşte „dimensiunea efectivă a activităţilor
economice şi sociale consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate.”191
Gradul de îndeplinire al obiectivelor şi programelor pe care instituţia şi le-a propus să le
realizeze sunt prezentate în contul de execuţie bugetară.
Analiza execuţiei bugetare se face în baza ecuaţiei generale :
Cheltuieli + Rezultate = Venituri
Realizarea analizei în baza acestei ecuaţii generale implică trei variante posibile:
I. Cheltuielile sunt egale cu veniturile
În această situaţie rezultatul este nul, ecuaţia fiind echilibrată, iar creditele bugetare
aprobate nu au fost depăşite.
II. Cheltuielile sunt mai mari decât veniturile
Rezultatul indică un deficit de resurse de finanţare.
III. Cheltuielile sunt mai mici decât veniturile
Rezultatul arată un excedent de resurse de finanţare.
Situaţia veniturilor şi cheltuielilor exprimă performanţa financiară a instituţiei publice, atât
pentru cerinţele proprii ale acesteia, cât şi în relaţiile cu alte instituţii guvernamentale, furnizori,
creditori, clienţi şi alţi utilizatori.
Cu ajutorul acestei situaţii se determină rezultatul exerciţiului, ca diferenţă între venituri,
respectiv finanţări şi cheltuieli, pe fiecare sursă de finanţare şi pe total. Rezultatul exerciţiului este
un rezultat patrimonial, conţinând angajamente şi datorii neachitate.
Situaţia veniturilor şi cheltuielilor se completează cu datele preluate din rulajele conturilor
de venituri, finanţări şi cheltuieli, pe fiecare sursă de finanţare, pe structura clasificaţiei bugetare.
„Rezultatul exerciţiului este cuprins atât în bilanţul contabil, cât şi în contul de execuţie
bugetară. Deosebirea rezidă în faptul că bilanţul constată rezultatul, în vreme ce contul de
execuţie bugetară îl explică. În bilanţ, rezultatul apare ca o sursă pentru susţinerea activului ce
se regularizează cu bugetul în funcţie de modul de finanţare a instituţiei, iar în contul de execuţie
ca un produs al alocării de fonduri pe seama instituţiei şi al utilizării acestora conform destinaţiei
aprobate.”192
Arhitectura contului de execuţie bugetară are la bază respectarea clasificaţiei bugetare.
„Ecuaţia cheltuielilor prevăzute în bugetul instituţiilor apare ca un proces desfăşurat în
etape succesive sau simultane în timp şi cu un conţinut unitar, deoarece întotdeauna plăţile se vor
regăsi în cheltuieli şi invers.”193
Acest proces, într-o abordare sintetică, presupune următoarele etape de derulare:
-angajarea cheltuielilor, instituţia creându-şi obligaţia bănească faţă de un terţ;
-consumul, utilizarea propriu-zisă a resurselor;
-imputarea, repartizarea cheltuielilor asupra contului de finanţare sau de venituri.
191
Manea Marinela-Daniela, Contabilitatea instituţiilor publice, Editura C.H. Beck, Ediţia a II-a, Bucureşti, 2012, pg.
257;
192
Roman C., Gestiunea financiară a instituţiilor publice, vol. 1, Editura Economică, Bucureşti, 2000, pg. 170;
193
377
Ordonatorii de credite întocmesc cont de execuţie atât pentru mijloacele bugetare, cât şi
pentru mijloacele extrabugetare, fondurile speciale şi fondurile cu destinaţie specială, pe structura
clasificaţiei bugetare, conform bugetului aprobat.
Bilanţul sintetizează poziţia financiară la un moment dat, în timp ce contul de execuţie
sintetizează performanţa ca rezultat al fluxurilor economice şi financiare pe perioada considerată.
Alături de bilanţul contabil, contul de execuţie bugetară constituie cel mai important
instrument de analiză a activităţii instituţiei, în urma căreia se identifică punctele tari şi slabe ale
modului de conducere a acesteia.
Note explicative şi politici contabile
Notele explicative conţin informaţii suplimentare, relevante pentru necesităţile
utilizatorilor în ceea ce priveşte poziţia financiară şi rezultatele obţinute de unitatea patrimonială.
Prezentarea sistematică a notelor explicative implică la fiecare element semnificativ al bilanţului,
contului de execuţie şi situaţiei fluxurilor de trezorerie trimiterea la nota care cuprinde informaţii
legate de acel element semnificativ.
Notele explicative, mai trebuie să includă şi informaţii prezentate cu claritate şi repetate ori
de câte ori este necesar pentru buna lor înţelegere, cu privire la:
-numele (indicativul) unităţii care face raportarea;
-faptul că situaţiile financiare sunt proprii unităţii;
-data la care s-a încheiat sau perioada la care se referă situaţiile financiare;
-moneda în care sunt întocmite situaţiile financiare;
-exprimarea cifrelor incluse în raportare (de exemplu „lei”).
Pentru elementele menţionate în notele explicative se va menţiona, de regulă, şi suma
corespunzătoare anului precedent celui la care se referă acesta. În situaţia în care suma
corespunzătoare nu este comparabilă, aceasta trebuie ajustată, prezentându-se rezultatele ajustării,
modul de efectuare şi motivele pentru care aceasta a fost efectuată. Aceste prevederi nu se aplică
sumelor reprezentând modificări ale activelor imobilizate.
Notele explicative trebuie să prezinte politicile contabile adoptate de unitatea patrimonială
pentru a determina valorile elementelor din bilanţ, ale rezultatului exerciţiului financiar, ale
fluxurilor de trezorerie şi modificărilor capitalului propriu. Astfel se vor menţiona:
-dacă imobilizările sunt incluse în situaţiile financiare la costul istoric, la valoarea reevaluată sau
la valoarea ajustată la inflaţie;
-politicile contabile specifice adoptate, adecvate pentru a permite o corectă înţelegere a situaţiilor
financiare.
Politicile contabile sunt definite ca fiind principiile, bazele, convenţiile, regulile şi
practicile specifice adoptate de o unitate patrimonială la întocmirea şi prezentarea situaţiilor
financiare.
În ceea ce priveşte prezentarea politicilor contabile, secţiunea dedicată acestora trebuie să
descrie baza sau bazele de evaluare utilizate la întocmirea situaţiilor financiare şi fiecare politică
contabilă specifică, necesară pentru o înţelegere corespunzătoare a situaţiilor financiare. Este
important ca utilizatorii de informaţii să cunoască baza sau bazele de evaluare utilizate deoarece
acestea constituie baza de întocmire a situaţiilor financiare anuale.
Atunci când este utilizată mai mult de o bază de evaluare, în situaţiile financiare este
necesară indicarea categoriilor de active şi datorii la care se referă fiecare bază de evaluare.
378
Analiza situaţiilor financiare şi anexelor acestora
În această perioadă, când mecanismele clasice ale economiei de piaţă se dezvoltă şi
funcţionează guvernate de toate rigorile pe care aceasta le implică, analiza economico-financiară
constituie în mod evident o acţiune directă pentru ameliorarea activităţii instituţiilor din sectorul
public şi implicit din domeniul apărării naţionale.
Urmărindu-se creşterea eficienţei utilizării creditelor bugetare alocate se poate recurge la o
serie de metode şi tehnici de acţiune în practica financiar-contabilă. Utilizarea acestora în cadrul
unei analize financiare retrospective conduce la aprecierea stării de performanţă la un moment dat
şi la prognozarea performanţelor planificării şi execuţiei bugetare pentru perioada imediat
următoare.
Prin scopul ei declarat de „identificare a punctelor tari şi a celor slabe ale unei gestiuni
financiare”, analiza economico-financiară are în vedere fundamentarea unei noi strategii de
menţinere şi dezvoltare a activităţii economice a instituţiei, precum şi măsurilor de creştere a
eficienţei utilizării creditelor primite.
Ordonatorii de credite îşi orientează activitatea de fundamentare a bugetului de venituri şi
cheltuieli şi îşi elaborează strategia financiară pe baza concluziilor desprinse din analiza
economico-financiară. Sursa de date pentru analiza economico-financiară o reprezintă în principal
informaţiile din situaţia financiară, document care sintetizează starea patrimoniului la un moment
dat, precum şi dinamica evoluţiei de-a lungul exerciţiului financiar.
„Analiza comparativă a bugetului de venituri şi cheltuieli şi cea intrinsecă a dării de seamă
contabile pornesc de la o verificare de fond a celor mai simple legături stabilite între diferitele
elemente, dar a căror corectitudine este esenţială pentru calitatea rezultatelor.”194
Astfel se controlează corespondenţa între:
-datele de plan trecute în darea de seamă contabilă şi cele din bugetul de venituri şi cheltuieli;
-soldurile conturilor din bilanţ la începutul perioadei şi cele din bilanţul contabil al anului anterior;
-totalurile grupelor din activ şi cele din pasiv în cadrul formularului de bilanţ.
Întreaga activitate a instituţiei este descrisă de raportul de analiză care reia toate datele
cifrice din darea de seamă contabilă. Acesta este rezultatul colaborării tuturor compartimentelor
de specialitate care concură la întocmirea şi executarea bugetului.
Raportul de analiză prezintă sintetic conformitatea cu realitatea, modul de respectare a
legislaţiei şi folosirea eficientă a resurselor.
Structura raportului de analiză pe bază de bilanţ poate fi următoarea:
I.Caracterizarea generală a execuţiei bugetare
Acest capitol analizează modul de utilizare a creditelor bugetare alocate, urmăreşte
modificările intervenite faţă de creditele aprobate iniţial, precum şi respectarea prevederilor legale
în utilizarea creditelor.
II.Detalierea execuţiei bugetului
Această parte a raportului urmăreşte: dacă efectuarea plăţilor de casă s-a realizat în limita
creditelor deschise pe fiecare articol bugetar; justificarea creditelor neutilizate; evidenţa
eventualelor obligaţii rămase neachitate faţă de furnizori şi cauzele acestora; aprecierea legalităţii
şi oportunităţii cheltuielilor.
III.Realizarea indicatorilor la venituri bugetare
194
379
Acest capitol urmăreşte: analiza surselor de venituri şi sumele încasate; modul de virare a
veniturilor la bugetul de stat, precum şi analiza realizării veniturilor conform bugetului aprobat.
IV.Execuţia pe programe
Acest capitol urmăreşte efectuarea cheltuielilor curente şi de capital pentru derularea
corespunzătoare a obiectivelor.
V.Analiza pagubelor şi recuperarea lor
Această analiză urmăreşte: situaţia pagubelor; valoarea imputaţiilor; cauzele care au
determinat producerea de noi pagube, precum şi modul de recuperare a pagubelor.
VI.Analiza bilanţului contabil
În acest capitol se urmăreşte:
-analiza fiecărui cont din bilanţ care prezintă sold şi ponderea în timp a soldurilor în bilanţ;
-analiza resurselor de provenienţă a mijloacelor fixe şi prezentarea amortizării la instituţiile
finanţate integral din venituri extrabugetare;
-analiza conturilor de debitori şi de creditori şi măsurile de lichidare;
-evidenţierea unor relaţii bilanţiere.
VII.Inventarierea patrimoniului
Acest capitol are în vedere:
-analiza modului de organizare şi desfăşurare a inventarierii;
-precizarea plusurilor şi minusurilor, cauzelor şi persoanelor responsabile;
-modul de regularizare a diferenţelor;
-respectarea prevederilor legale la inventariere.
VIII.Concluzii
În această ultimă parte a raportului de analiză se fac aprecieri generale asupra modului de
executare a bugetului aprobat în perioada analizată şi a activităţii economico-financiare şi
contabile. De asemenea vor fi identificate greutăţile întâmpinate şi se vor formula propuneri pentru
înlăturarea lor.
„Analiza economico-financiară trebuie să ia în calcul evoluţia situaţiei nete şi a cauzelor
care au determinat-o, pentru a putea trage la timp un semnal de alarmă în atenţia factorilor de
decizie. De altfel, analiza economico-financiară în ansamblul său are rolul de a pune la dispoziţia
conducerii unităţii, a organelor sale ierarhic superioare şi a celor de control concluziile privind
deficienţele apărute şi motivaţia acestor fenomene.”195
Se pot lua astfel măsuri care să ducă la eliminarea aspectelor negative constatate şi la
prevenirea lor pe viitor, măsuri ce vizează modul de execuţie, fie chiar modificarea cadrului
legislativ existent.
În partea finală a acestei teme trebuie precizat faptul că toate organismele cu atribuții
de control (atât din interior cât și din afară) la toate aceste entități la care ne-am referit
(societăți comerciale, ONG-uri, instituții publice) trebuie să verifice, dacă acestea
implementează proiecte europene, atât modul cum au reflectat aceste operațiuni în
contabilitate, cât și modul cum au raportat aceste operațiuni la Ministerul Investițiilor și
Proiectelor Europene și le-au inclus în situațiile financiare anuale.
195
380
Toate aceste acțiuni trebuie întreprinse pentru a se preveni și pe cale financiară și
contabilă producerea de erori și fraude din aceste fonduri europene ce sunt utilizate în astfel
de proiecte.
9.Metodologia de verificare de către experții de la Ministerul Investițiilor și

Proiectelor Europene a documentelor de control intern/managerial și
financiar preventiv efectuate de beneficiarii care implementează proiecte
europene pentru evitarea neregulilor și fraudelor în transpunerea în practică
a acestora
9.1.Practica Curții de Conturi a României în evaluarea sistemului de control

intern/managerial și financiar la entitățile publice (sistem valabil și pentru entități private)
cu prilejul misiunilor de audit public extern
Obiectivul principal urmărit de auditorii publici externi în această fază îl reprezintă

evaluarea capacității sistemului de control intern de a preveni, detecta și corecta erorile/abaterile
semnificative de la legalitate și regularitate, care pot să apară în cadrul activității desfășurate de
entitatea supusă controlului.
În evaluarea controalelor interne, auditorii publici externi evaluează riscul ca acestea să nu
poată preveni sau detecta cazurile semnificative de neconformitate.
Auditorii publici externi trebuie să evalueze nivelul de încredere pe care îl pot atribui
sistemului de control intern al entității verificate, pentru a stabili:
a)dacă acesta funcționează eficient;
b)dacă este capabil să preîntâmpine și să corecteze: b1)utilizarea nelegală a fondurilor
publice și nerespectarea principiilor de economicitate, eficiență și eficacitate în utilizarea acestora;
b2) gestionarea necorespunzătoare a patrimoniului public și privat al statului/unităților
administrativ-teritoriale;
c)procedurile de audit ce se vor utiliza pe parcursul întregii acțiuni de control.
Aceasta presupune evaluarea de către echipa de control a modului în care sistemul de
control intern a fost conceput/organizat și stabilirea măsurii în care acesta este
implementat/funcționează. Auditorii publici externi trebuie să verifice dacă au fost parcurse
etapele de organizare și implementare ale sistemului de control intern în cadrul entității,
respectiv următoarele:
a)Constituirea, prin ordin/decizie emis(ă) de conducătorul entității, a unei comisii de
monitorizare, coordonare și îndrumare metodologică pentru implementarea controlului intern,
381
aflată în coordonarea acestuia. Auditorii publici externi vor verifica următoarele documente:
a1)actul administrativ prin care s-a aprobat constituirea comisiei; a2)documentul care atestă
modificările actului administrativ; a3)documentul din care reiese modul de organizare și de lucru
al comisiei;
b)Elaborarea programului de dezvoltare a sistemului de control intern (planul de
management), pe fiecare compartiment din entitate, ținând cont de particularitățile cadrului legal,
organizațional, de personal, de finanțare și de alte elemente specifice, precum și de standardele de
control intern. Auditorii publici externi vor examina: b1)actul administrativ care a
aprobat/actualizat programul, stadiul elaborării/actualizării programului și stadiul realizării
etapelor acestuia; b2)includerea în programul de dezvoltare a sistemului de control intern a
următoarelor obiective ale controlului intern: 1)obiectivele generale, volumul și complexitatea
activităților ce trebuie realizate și eșalonarea lor în timp, responsabilitățile ce revin fiecărui angajat,
precum și resursele necesare îndeplinirii acestora; 2)obiectivele globale, stabilite în concordanță
cu obiectul de activitate și atribuțiile specifice ale entității;3)obiectivele derivate, stabilite pentru
fiecare compartiment în funcție de activitățile specifice desfășurate de acestea; 4)obiectivele
individuale, care sunt atribuite fiecărui angajat; b3)lista privind numărul de activități desfășurate
în entitate, din care se vor preciza acele activități care sunt procedurale; b4)lista procedurilor
operaționale elaborate și în curs de elaborare; b5)lista indicatorilor de rezultate și de eficiență
pentru fiecare activitate;
c)Întocmirea de către comisia constituită de rapoarte trimestriale privind urmărirea
îndeplinirii programului de dezvoltare a sistemului de control intern;
d)Stabilirea în cadrul programului de dezvoltare a sistemului de control intern a acțiunilor
de pregătire profesională, atât pentru persoanele cu funcții de conducere, cât și pentru cele de
execuție;
e)Identificarea și evaluarea sistematică a riscurilor privind activitățile/operațiunile ce
trebuie desfășurate de toate compartimentele entității și monitorizarea acestora în vederea stabilirii
controalelor interne corespunzătoare; f)Elaborarea procedurilor operaționale de lucru pe fluxuri,
procese sau activități;
g)Identificarea instrumentelor de control intern (procedeu, mijloc sau acțiune stabilite și
implementate pentru menținerea unui bun control asupra funcționării entității în ansamblul ei);
h)Respectarea cerințelor generale și specifice de control intern în cadrul entității verificate,
prevăzute de normele legale în vigoare.
Auditorii publici externi trebuie să evalueze sistemul de control intern din entitatea
supusă verificării în raport cu standardele de management/control intern pentru entitățile
publice. În acest scop, trebuie să verifice dacă standardele de control intern au fost
implementate de entitate în toate departamentele/compartimentele acesteia, în strânsă
legătură cu cele 5 componente ale controlului intern, respectiv: a)mediul de control intern al
entității; b)performanța și managementul riscului; c)sistemul de informare și comunicare existent
în cadrul entității; d)activitățile de control realizate la nivelul entității și monitorizarea acestora;
e)auditarea și evaluarea. a.
Pentru a evalua modul de organizare a mediului de control intern, care include problemele
legate de organizare, managementul resurselor umane, etică, deontologie și integritate, și pentru a
stabili dacă acesta a fost implementat, auditorii publici externi trebuie să înțeleagă modul în care
conducerea entității a creat și implementat controale adecvate pentru a preveni și detecta fraudele
382
și erorile în entitate. Auditorii publici externi utilizează raționamentul profesional pentru a
determina gradul necesar de cunoaștere a entității și a mediului său, pentru a evalua riscurile în
activitatea entității, precum și pentru a stabili și aplica procedurile de audit necesare obținerii
probelor de audit.
Probele de audit relevante pentru evaluarea modului de organizare și implementare a
mediului de control intern vor fi obținute printr-o combinație de proceduri de audit: investigația,
observația sau inspecția documentelor.
În evaluarea mediului de control intern/managerial auditorii publici externi trebuie
să găsească răspunsuri la următoarele întrebări:
1. A fost elaborat un cod de conduită care stabileşte reguli de comportament etic în realizarea atribuţiilor de serviciu,
aplicabil, atât personalului de conducere, cât şi celui de execuţie din compartiment?
2. Dacă răspunsul anterior este afirmativ, acesta a fost comunicat personalului?
3. Salariații beneficiază de consiliere etică?
4. Salariaților li se aplică un sistem de monitorizare a respectării normelor de conduită?
5. Atribuţiile sunt definite în mod clar într-un document intern al entității?
6. Personalului îi sunt aduse la cunoştinţă documentele actualizate privind: a)obiectivele principale (scopul) ale
entităţii? b. regulamentele interne? c. fişele de post?
7. Angajaţii au semnat fişele de post pentru luare la cunoştinţă?
8. Sarcinile/atribuţiile asociate posturilor sunt stabilite în concordanţă cu competenţele decizionale necesare
realizării acestora?
9. Entitatea dispune de resurse umane suficiente în scopul executării operaţiunilor în diferite etape (niveluri)?
10. Au fost stabilite corect cerinţele privind responsabilităţile şi competenţele profesionale pentru posturile aflate
pe niveluri diferite?
11. Cerinţele menţionate mai sus sunt: a. stabilite în scris b. sunt aprobate de către conducerea entității?
12. Cerinţele menţionate mai sus sunt revizuite periodic de conducătorii compartimentelor/direcțiilor)?
13. S-a stabilit în cadrul entității un sistem de înlocuire a personalului în cazul absentării de la programul de lucru
(matricea înlocuirii personalului)?
14. Sistemul de înlocuire a personalului ia în considerare calificările, aptitudinile, abilităţile tehnice, precum şi
incompatibilităţile angajaţilor?
15. Înlocuirile personalului sunt documentate în scris?
16. Au fost analizate şi stabilite cunoştinţele şi aptitudinile necesare a fi deţinute în vederea îndeplinirii
sarcinilor/atribuţiilor asociate fiecărui post?
17. Sunt identificate nevoile de perfecţionare a pregătirii profesionale a personalului?
18. Este stabilit un program de pregătire profesională pentru personalul entității?
19. Dacă răspunsul anterior este afirmativ, programul de pregătire profesională este: a. anual? b. multianual?
20. Programul de pregătire profesională a personalului este adaptat la realizarea sarcinilor şi obiectivelor entității?
21. Bugetul entității are prevăzute resursele necesare pentru implementarea programului de pregătire profesională?
22. Sistemul de pregătire profesională are în vedere şi noii angajaţi?
23. Îndrumătorul/supervizorul oferă instruire la locul de muncă pentru noii angajaţi?
24. Angajaţii sunt evaluaţi periodic?
25. Rezultatele evaluării periodice a angajaţilor sunt documentate?
26. Angajatul este informat cu privire la rezultatele evaluării sale periodice?
27. Rezultatele activităţii unui angajat sunt supuse unei evaluări periodice de către supervizor?
28. Atribuţiile sunt repartizate de către manager în mod egal între angajaţii unui departament?
29. Managerii oferă instrucţiuni relevante cu privire la îndeplinirea activităţii?
30. Angajatul este informat în mod sistematic de către supervizor referitor la rezultatele şi calitatea muncii sale?
31. Este păstrată în entitate o evidenţă scrisă a posturilor sensibile şi a posturilor de răspundere?
32. Este stabilită o politică adecvată de rotaţie a salariaţilor din posturile sensibile?
33. Există un sistem de supraveghere a personalului care ocupă posturi sensibile?
383
34. Sistemul de supraveghere a personalului pe posturile sensibile este documentat?
35. Dacă da, care sunt documentele întocmite şi periodicitatea întocmirii acestora?
36. Au fost luate măsurile necesare pentru evitarea conflictului de interese?
37. Angajaţii care ocupă posturi sensibile cunosc acţiunile/activităţile care pot fi încadrate în categoria conflict de
interese?
38. Sunt stabilite şi comunicate limitele competenţelor şi responsabilităţilor care se deleagă?
39. Delegarea/subdelegarea de competenţă se realizează în baza unor proceduri specifice aprobate?
40. Structura organizatorică a fost aprobată printr-un document oficial?
41. Structura organizatorică asigură o atribuire clară a autorităţii şi a responsabilităţii la toate nivelurile
operaţionale?
42. Structura organizatorică asigură separarea funcţiilor?
43. Structura organizatorică include un departament de audit independent?
44. Structura organizatorică permite schimbul operativ de informaţii în interiorul organizaţiei, atât pe nivel
orizontal, cât şi vertical?
45. Schimbările în structura organizatorică au fost revizuite de auditul intern în scopul verificării conformităţii lor
cu cerințele sistemului de control intern?
46. Sunt efectuate analize, la nivelul principalelor activităţi, în scopul identificării eventualelor disfuncţionalităţi în
fixarea sarcinilor de lucru individuale prin fişele posturilor şi în stabilirea atribuţiilor compartimentului?
47. Structura organizatorică asigură funcţionarea circuitelor şi fluxurilor informaţionale necesare supravegherii şi
realizării activităţilor proprii?
b)La evaluarea performanței și managementului riscului din entitate, care include evaluarea
modului în care au fost stabilite obiectivele, dacă acestea respectă criteriile SMART (specific,
măsurabil, de atins/abordabil, relevant, încadrat în timp), identificarea riscurilor relevante pentru
întreaga activitate din entitate, evaluarea acestora și luarea măsurilor de înlăturare a riscurilor,
auditorii publici externi trebuie să verifice dacă la nivelul entității: b1)se analizează în fiecare an
riscurile legate de desfășurarea activităților proprii entității; b2)se elaborează planuri pentru
limitarea consecințelor apariției acestor riscuri; b3)au fost numite persoane responsabile cu
aplicarea acestor planuri; b4)există un registru al riscurilor în care se înglobează riscurile
identificate în toate compartimentele entității și persoanele responsabile pentru elaborarea și
actualizarea acestuia.
Pentru a evalua riscurile în activitatea entității verificate, auditorii publici externi
trebuie să aplice următoarele proceduri de audit:
- investigarea conducerii și a altor persoane din cadrul entității;
- proceduri analitice, pentru a stabili dacă au intervenit schimbări care pot afecta relevanța
informațiilor cuprinse în dosarul permanent al entității verificate, cu privire la: structura
organizatorică, activitatea și controalele interne ale entității;
- observarea aplicării controalelor specifice și inspecția documentelor și a rapoartelor;
- obținerea de informații din surse externe, din acte de control întocmite anterior de către
organisme cu atribuții în acest sens etc.
În evaluarea performanței și managementului riscului din entitate auditorii publici
externi trebuie să găsească răspunsuri la următoarele întrebări:
1. Sunt stabilite obiectivele specifice la nivelul compartimentelor?
2. Obiectivele sunt astfel stabilite încât să răspundă pachetului de cerinţe S.M.A.R.T.? Unde: S-precise; M-
măsurabile şi verificabile; A-necesare; R-realiste; T-cu termen de realizare.
3. Sunt stabilite activităţile individuale pe fiecare salariat, care să conducă la atingerea obiectivelor specifice
compartimentului?
4. Resursele alocate sunt astfel repartizate încât să asigure activităţile necesare realizării obiectivelor specifice
compartimentului?
384
5. În cazul modificării obiectivelor specifice, sunt stabilite măsurile necesare pentru încadrarea în resursele
repartizate?
6. Sunt adoptate măsuri de coordonare a deciziilor şi activităţilor compartimentului cu cele ale altor compartimente,
în scopul asigurării convergenţei şi coerenţei acestora?
7. Este elaborat un document/procedură cu termenele şi responsabilităţile de coordonare a deciziilor, precum şi
persoanele care trebuie să le aplice?
8. Aceste măsuri sunt comunicate tuturor persoanelor care trebuie să le aplice?
9. Responsabilităţile sunt înscrise în fişele de post ale persoanelor care trebuie să aplice măsurile respective?
10. În compartiment se realizează consultarea prealabilă, în vederea coordonării activităţilor proprii?
11. Este instituit un sistem de monitorizare şi raportare a performanţelor, pe baza indicatorilor asociaţi obiectivelor
specifice?
12. Atunci când necesităţile o impun, se efectuează o reevaluare a relevanţei indicatorilor asociaţi obiectivelor
specifice, în scopul operării corecţiilor cuvenite?
13. Sunt identificate şi evaluate principalele riscuri, proprii activităţilor din cadrul compartimentului?
14. Sunt stabilite măsuri de gestionare a riscurilor identificate şi evaluate la nivelul activităţilor din cadrul
compartimentului?
15. Este asigurată completarea/actualizarea registrului riscurilor?
16. Stabilirea obiectivelor specifice are la bază formularea de ipoteze/premise, acceptate prin consens?
17. Sunt reevaluate obiectivele specifice atunci când se constată modificări semnificative ale ipotezelor/premiselor
care au stat la baza fixării acestora?
c)În evaluarea sistemului de informare și comunicare al entității verificate, care cuprinde:
sistemele de informare a managementului, sistemele de raportare a neregulilor și sistemele de
primire, trimitere și arhivare a corespondenței, auditorii publici externi trebuie să analizeze, în
principal, următoarele: c1)sistemul de generare a informațiilor în cadrul entității; c2)stabilirea unui
sistem eficient de comunicare internă și externă; c3)existența unui sistem de raportare adecvat
privind: realizarea obiectivelor entității; semnalarea eventualelor nereguli; modul de păstrare și
arhivare a documentelor existente la nivelul acesteia etc.; c4)dacă echipamentele tehnice,
programele informatice, personalul angajat, procedurile și datele necesare pentru a iniția,
înregistra, procesa și raporta operațiunile economice contribuie la realizarea obiectivelor entității.
Auditorii publici externi trebuie să stabilească măsura în care tehnica informațională
(IT - ul) asigură creșterea eficienței controlului intern al entității, respectiv dacă acesta
permite:
a)procesarea unui volum mare de tranzacții sau date;
b)asigurarea obținerii în mod operativ a unor informații exacte;
c)facilitarea unor analize complexe a informațiilor;
d)monitorizarea performanțelor activității entității și a politicilor și procedurilor sale;
e)realizarea unei segregări a sarcinilor prin implementarea controalelor de securitate în
aplicații, baze de date și sisteme de operare.
Probele de audit relevante pentru evaluarea sistemului de informare și comunicare al
entității verificate vor fi obținute printr-o combinație de proceduri de audit: chestionarea
personalului, observația sau inspecția.
În evaluarea sistemului de informare și comunicare din entitate auditorii publici
1. Au fost stabilite tipurile de informaţii, conţinutul, calitatea, frecvenţa, sursele şi destinatarii acestora, astfel încât
personalul de conducere şi cel de execuţie, prin primirea şi transmiterea informaţiilor, să-şi poată îndeplini sarcinile
de serviciu?
2. Colectarea, prelucrarea, centralizarea şi stocarea informaţiilor se realizează în sistem informatizat?
385
3. Au fost elaborate documente care să descrie modul de realizare a schimbului de informaţii în interiorul entității?
4. Circuitele informaţionale (traseele pe care circulă informaţiile) asigură o difuzare rapidă, fluentă şi precisă a
informaţiilor, astfel încât acestea să ajungă la timp la utilizatori?
5. Sunt stabilite canale adecvate de comunicare prin care managerii şi personalul de execuţie din cadrul unui
compartiment să fie informaţi cu privire la proiectele de decizii/iniţiative sau decizii adoptate la nivelul altor
compartimente, care le-ar putea afecta sarcinile şi responsabilităţile?
6. Entitatea a adoptat procedurile necesare pentru a asigura că orice modificare a reglementărilor aplicabile sunt
înscrise în bazele de date şi actualizate?
7. În cadrul entității sunt comunicate modificările legislative în vederea implementării în proceduri, instrucţiuni,
liste de verificare, sistemul informatic şi fişele de post?
8. Procesul de implementare a modificărilor ce survin ca urmare a modificărilor apărute la nivelul legislaţiei este
descris şi documentat corespunzător?
9. Entitatea a organizat un sistem: a) de monitorizare internă a modificărilor din cadrul legislaţiei? b) de comunicare
a modificărilor către unităţile organizaţionale relevante?
10. Sunt aplicate proceduri pentru primirea/expedierea, înregistrarea, repartizarea şi arhivarea corespondenţei?
11. Reglementările legale în vigoare cu privire la manipularea şi depozitarea informaţiilor clasificate sunt cunoscute
şi aplicate în practică?
12. Există o listă a persoanelor autorizate cu privire la manipularea şi depozitarea informaţiilor clasificate?
13. A fost stabilită o procedură în cazul semnalării unor neregularităţi?
14. În cazul semnalării unor neregularităţi, conducătorul de compartiment: a) a întreprins cercetările adecvate în
scopul elucidării acestora? b) a aplicat măsurile care se impun?
d)Auditorii publici externi trebuie să analizeze activitățile de control realizate în cadrul
entității, care se aplică la nivelul tuturor compartimentelor și în toate domeniile de activitate, ajută
la asigurarea realizării obiectivelor entității și la reducerea riscurilor ce pot să apară în activitatea
entității.
Auditorii publici externi trebuie să aibă în vedere faptul că măsura în care controalele
interne pot preveni sustragerea de bunuri este relevantă pentru calitatea modului de administrare a
patrimoniului și va influența în mod implicit activitatea de control a Curții de Conturi.
Auditorii publici externi trebuie să cunoască controalele interne relevante din cadrul
entității și să identifice modul în care acestea previn, detectează și corectează denaturările
semnificative din categoriile de operațiuni economice sau ale altor informații prezentate în
situațiile financiare, precum și ale aserțiunilor aferente acestora.
De asemenea, auditorii publici externi trebuie să verifice dacă există o strânsă legătură între
controalele interne, pe de o parte, și obiectivele entității, activitatea desfășurată de entitate, pe de
altă parte, în vederea asigurării conformității acestora cu prevederile legale, precum și cu
principiile de economicitate, eficiență și eficacitate.
Activitățile de control pot fi de:
a)prevenire, printre care se pot enumera, în principal, următoarele:
- separarea sarcinilor și a responsabilităților;
- autorizarea;
- controlul preventive;
- controalele privind accesul la date, la programele care procesează operațiuni economice,
la resurse și documente (parole, carduri de acces);
- paza bunurilor contra sustragerilor;
- controale de prevenire a achizițiilor sau vânzării neautorizate sau a utilizării excesive a
bunurilor etc.
b)detectare, printre care se pot enumera, în principal, următoarele:
386
- inventarierea;
- analize ale performanțelor;
- activitățile de control ale sistemelor informaționale etc.
Auditorii publici externi trebuie să își mențină scepticismul profesional pe parcursul
acțiunii de verificare și să fie atenți la informațiile care indică posibila apariție a unei denaturări
semnificative datorate fraudei sau unei erori/abateri și de a proceda conform prevederilor legale și
ale reglementărilor Curții de Conturi. În acest scop, auditorii publici externi stabilesc dacă au fost
implementate controalele de prevenire și detectare a fraudelor și erorilor în entitate, verificând
inclusiv dacă managementul a elaborat și implementat un cod de conduită și dacă acesta acționează
într-o manieră care sprijină respectarea prevederilor codului.
În evaluarea activității de monitorizare de către conducerea entității a controalelor interne,
auditorii publici externi vor avea în vedere dacă această activitate se efectuează așa cum a fost
proiectată și dacă au fost efectuate modificări corespunzătoare în funcție de schimbarea condițiilor
inițiale. În situația în care conducerea entității verificate nu a reacționat în mod corespunzător prin
implementarea unor controale asupra riscurilor semnificative, auditorii publici externi pot
concluziona că există o deficiență semnificativă în controlul intern al entității.
Procedurile de audit utilizate de auditorii publici externi pentru evaluarea modului de
organizare și implementare a controalelor interne relevante în cadrul entității pot include:
chestionarea personalului acesteia, observarea aplicării controalelor specifice, inspectarea
documentelor și a rapoartelor, precum și urmărirea efectuării operațiunilor economice.
În evaluarea activităților de control și de monitorizare din entitate auditorii publici
1) Pentru activităţile proprii au fost elaborate proceduri operaţionale?
2) Procedurile operaţionale sunt sistematic actualizate?
3) Procedurile operaţionale sunt comunicate salariaţilor?
4) Procedurile operaţionale sunt aplicate?
A. Proceduri pentru autorizarea plăţilor (pentru entități care au ca obiect principal de activitate plăți
reprezentând ajutoare sociale, pensii, subvenții în agricultură etc.)
5) Entitatea a stabilit proceduri detaliate (inclusiv instrucţiuni de birou) pentru activitățile și operațiunile pe care le
desfășoară?
6) Procedurile mai sus menţionate includ şi descriu totalitatea documentelor interne şi externe utilizate?
7) Procedurile/instrucţiunile au fost comunicate angajaţilor implicaţi?
8) Procedurile/instrucţiunile sunt revizuite: a) periodic? b) ori de câte ori suportă modificări semnificative?
9) Actualizarea procedurilor/instrucţiunilor este comunicată angajaţilor implicaţi în realizarea respectivelor
activităţi?
Inspecţiile fizice (componentă a procedurii de autorizare)
10) Entitatea a adoptat proceduri scrise care să asigure că toate inspecţiile fizice sunt realizate în conformitate cu
cerinţele reglementate?
11) În timpul efectuării controalelor la fața locului au fost respectate aceste proceduri?
12) Serviciile tehnice ale entității întocmesc un raport scris al activităţilor de inspecţie realizate?
13) În cazul identificării unor nereguli în timpul inspecţiei, sunt luate măsurile de remediere necesare?
14) Dacă sunt luate măsurile de remediere, se menţionează acest aspect într-un document formalizat (altul decât
raportul)?
15) Dacă sunt luate măsurile de remediere, se menţionează acest aspect în raport?
16) Rapoartele mai sus menţionate sunt transmise fără întârziere departamentelor direct interesate?
17) Conducerea entității este informată regulat în legătură cu rezultatele controalelor desfăşurate, astfel încât
caracterul suficient al controalelor să fie monitorizat eficient?
387
B. Proceduri de plată
18) Există mecanisme de control implementate care să asigure că doar plățile legale sunt acceptate?
19) Există mecanisme de control implementate care să asigure că toate plățile sunt efectuate?
C. Proceduri contabile
20) Procedurile contabile adoptate de entitatea publică sunt în concordanţă cu prevederile legale?
21) Procedurile contabile adoptate sunt aplicate corespunzător?
22) Procedurile contabile oferă asigurări în ceea ce priveşte detectarea şi corectarea oricăror erori sau omisiuni?
23) Datele cuprinse în registrele contabile fac obiectul unor verificări şi reconcilieri periodice (săptămânale, lunare,
semestriale, anuale)?
24) Toate tranzacţiile sunt înregistrate zilnic în evidenţele contabile?
25) Există suficiente resurse pentru a asigura întocmirea promptă şi cu acurateţe a balanţelor de verificare?
26) Se realizează o analiză atentă a soldurilor conturilor?
27) Există controale suficiente pentru a asigura întocmirea promptă şi cu acurateţe a bilanţurilor?
28) Există o pistă de audit (posibilitatea de a urmări toate operaţiunile în orice stadiu)?
29) Funcţiile de iniţiere, verificare, avizare şi aprobare a operaţiunilor sunt funcţii separate şi exercitate de persoane
diferite?
30) Conceperea şi aplicarea procedurilor asigură separarea atribuţiilor?
31) Managerii supraveghează şi supervizează activităţile care intră în responsabilitatea lor directă?
32) Supervizarea unor activităţi care implică un grad ridicat de expunere la risc se realizează pe baza unor proceduri
prestabilite?
33) Activitatea fiecărui angajat responsabil cu autorizarea, execuţia sau contabilizarea plăţilor este supervizată de
către un alt angajat (supervizor)?
34) Există o confirmare oficială că această supervizare a fost efectuată?
35) În situaţia în care, din cauza unor circumstanţe deosebite, apar abateri faţă de procedurile stabilite, se întocmesc
documente adecvate, aprobate la nivel corespunzător, înainte de efectuarea operaţiunilor?
36) Se efectuează o analiză periodică a circumstanţelor şi a modului cum au fost gestionate abaterile în vederea
desprinderii unor concluzii de bună practică pentru viitor?
37) Sunt inventariate situaţiile generatoare sau potenţial generatoare de întreruperi în derularea unor activităţi?
38) Sunt stabilite şi aplicate măsuri pentru asigurarea continuităţii activităţii, în cazul apariţiei unor situaţii
generatoare de întreruperi?
39) Au fost elaborate strategii de control adecvate pentru atingerea obiectivelor specifice?
40) Strategiile de control aplicate furnizează o asigurare rezonabilă cu privire la atingerea obiectivelor specifice?
41) Strategiile de control sunt adaptate permanent la modificările externe şi interne care afectează activităţile
entităţii publice?
42) Sunt emise acte administrative de reglementare a accesului salariaţilor din compartiment la resursele materiale,
financiare şi informaţionale?
43) Sunt aduse la cunoştinţa salariaţilor actele administrative de reglementare a accesului salariaţilor din
compartiment la resursele materiale, financiare şi informaţionale?
44) Accesul personalului la resurse se realizează cu respectarea strictă a normelor cuprinse în actele administrative
de reglementare cu acest obiect?
e)La evaluarea sistemului de control intern, auditorii publici externi vor lua în considerare,
de asemenea, rezultatele activității compartimentului de audit intern al entității, verificând însă
dacă informațiile furnizate de acesta sunt credibile și utile în acțiunea de control/audit a Curții de
Conturi.
Procedurile de audit utilizate de auditorii publici externi pentru evaluarea activității
compartimentului de audit intern al entității pot include: chestionarea personalului acesteia,
inspectarea documentelor și a rapoartelor.
388
În evaluarea activității compartimentului de audit intern al entității și a activității de
autoevaluare, auditorii publici externi trebuie să găsească răspunsuri la următoarele
întrebări:
1) Conducătorul compartimentului realizează, anual, operaţiunea de autoevaluare a subsistemului de control
intern/managerial existent la acest nivel?
2) Operaţiunile de autoevaluare a subsistemului de control intern/managerial au drept rezultat date, informaţii şi
constatări pertinente necesare luării de decizii operaţionale, precum şi raportării?
3) Entitatea desfăşoară activităţi de monitorizare continuă a activităţilor de control şi alte atribuţii în vederea
asigurării implementării corespunzătoare a regulamentelor, şi procedurilor?
4) Monitorizarea continuă reprezintă o parte componentă a procedurilor operaţionale aferente entității?
5) Entitatea iniţiază modificări asupra procedurilor sau instrucţiunilor în vederea îmbunătăţirii sistemelor de
control?
6) Există un sistem de înregistrare a modificărilor introduse în manualele de proceduri?
7) Entitatea desfăşoară activităţi de monitorizare continuă a operaţiunilor zilnice sau ale activităţilor de control
desfăşurate la toate nivelurile?
8) Această monitorizare este documentată (este asigurată o pistă de audit suficient detaliată)?
9) Entitatea deţine o evidenţă privind cererile/solicitările/petiţiile şi contestaţiile depuse spre soluţionare?
10) Cererile/solicitările/petiţiile/contestaţiile înaintate către entitate sunt analizate şi revizuite în mod periodic?
11) Activităţile întreprinse ca urmare a solicitărilor sunt documentate în mod corespunzător?
12) Entitatea înregistrează informaţiile cu privire la nereguli/fraude?
13) Cazurile privind neregulile/fraudele constatate sunt raportate şi monitorizate?
14) Activităţile de identificare a neregulilor/fraudelor sunt documentate în mod corespunzător?
15) Au fost implementate măsuri preventive în ceea ce priveşte eventualele nereguli?
16) Structura de audit intern execută misiuni de consiliere referitoare la subsistemul de control intern/ managerial
la nivelul fiecărui compartiment?
17) Structura de audit intern dispune de suficient personal pentru a realiza integral programul anual de audit?
18) Structura de audit intern este independent de alte structuri din cadrul entității?
19) Structura de audit intern raportează direct conducătorului entității?
20) Structura de audit intern verifică: a. caracterul adecvat şi conformitatea procedurilor interne adoptate de entitate
cu reglementările controlului intern? b. corectitudinea conturilor entității?
21) Structura de audit intern analizează şi raportează în mod regulat asupra oportunităţii controalelor interne?
22) Planul de audit intern asigură acoperirea tuturor domeniilor semnificative pe o perioadă de trei ani?
23) Personalul din cadrul structurii de audit intern prezintă un grad suficient de independenţă faţă de departamentele
auditate?
24) Structura de audit intern deţine dosare de audit pentru toate misiunile de audit întreprinse?
25) Structura de audit intern întocmeşte rapoarte periodice cu privire la stadiul activităţilor desfăşurate?
26) Structura de audit intern întocmeşte rapoarte periodice pentru managementul de top cu privire la identificarea
recomandărilor în vederea îmbunătăţirii sistemului de control intern?
27) Planurile de audit intern, dosarele curente sau rapoartele obţinute ca urmare a desfăşurării activităţilor de audit
intern sunt disponibile pentru serviciile de audit extern?
Pentru evaluarea modului de funcționare a sistemului de control intern, auditorii
publici externi vor efectua teste ale controalelor-cheie din cadrul sistemului de control intern,
a căror funcționare eficientă trebuie să garanteze îndeplinirea următoarelor obiective:
a)prevenirea sau descoperirea erorilor și protecția patrimoniului entității (verificarea
contabilității și a fiabilității acesteia);
b)conformitatea operațiunilor efectuate de entitate cu reglementările legale, regulamentele
și celelalte norme interne.
De asemenea, se vor evalua calitatea sistemului de control în ansamblul său, dacă este/nu
este adecvată și nivelul de încredere care se poate acorda acestui sistem de către auditorul public
389
extern. Prin testarea controalelor interne auditorii publici externi trebuie să obțină confirmarea cu
privire la modul în care au funcționat aceste controale.
Auditorii publici externi trebuie să hotărască, prin exercitarea raționamentului profesional,
numărul de operațiuni care trebuie verificate, astfel încât să dețină suficiente probe pentru
evaluarea funcționării satisfăcătoare a activităților de control existente în cadrul entității. Aceștia
trebuie să concentreze testele pe care le efectuează asupra acelor activități de control care reduc
riscurile și care au fost identificate în etapa de evaluare a riscului.
În urma evaluării sistemului de control intern din entitate, auditorii publici externi stabilesc
nivelul de încredere în acesta, care poate fi: ridicat, mediu sau scăzut. La stabilirea nivelului de
încredere al auditorilor publici externi în sistemul de control intern al entității se utilizează
informațiile cuprinse în tabelul de mai jos, care prezintă rezultatele evaluării acestui sistem și
modul de funcționare al acestuia.
Concluziile care rezultă din evaluarea Nivelul de încredere în sistemul de control intern al entității stabilit
preliminară a modului de elaborare și după efectuarea testelor de control
implementare a sistemului de control intern, În urma testării În urma testării În urma testării
în baza analizei răspunsurilor la chestionare și controalelor nu s-au controalelor s-au controalelor s-au
a informațiilor înscrise în documentele identificat deficiențe. identificat unele identificat nume-
anexate la adresa de notificare, (se identifică deficiențe. roase deficiențe.
controalele interne existente fluxurile de
informații, atribuțiile și responsabilitățile).
Sistemul de control intern pare a fi conform. Nivel de încredere Nivel de încredere Nivel de încredere
(Ex.: conducerea entității cunoaște și a RIDICAT MEDIU SCĂZUT
implementat cadrul de reglementare a
controlului intern, sunt identificate toate
riscurile majore, sunt elaborate proceduri
adecvate, controlul intern este integrat în
activitățile curente ale entității, se asigură:
identificarea riscurilor, evaluarea, gestionarea
și monitorizarea acestora; sunt elaborate
programe de dezvoltare a controlului intern,
conducerea entității solicită și primește
raportări periodice asupra gradului de
îndeplinire al obiectivelor și dispune măsuri în
cazul unor abateri etc.)
Sistemul de control intern pare a fi parțial Nivel de încredere Nivel de încredere Nivel de încredere
conform. (Ex.: conducerea și personalul au o MEDIU MEDIU SCĂZUT
atitudine parțial obiectivă și de suport față de
controlul intern, cadrul de reglementare a
controlului intern a fost implementat parțial,
se identifică o parte a riscurilor majore,
procedurile nu acoperă suficient prevenirea
tuturor riscurilor, problemele apărute sunt
înlăturate parțial chiar și în cazul în care
acestea sunt semnalate de către auditorii
interni sau externi, procesul de management
al riscului este parțial funcțional, conducerea
primește raportări dar nu urmărește în
totalitate înlăturarea abaterilor apărute de la
îndeplinirea obiectivelor, nu se urmărește
390
realizarea programului de dezvoltare a
controlului intern etc.)
Sistemul de control intern pare a fi Nivel de încredere Nivel de încredere Nivel de încredere
neconform. (Ex.: conducerea entității nu SCĂZUT SCĂZUT SCĂZUT
cunoaște și nu a implementat cadrul de
reglementare a controlului intern, riscurile nu
sunt identificate, este lipsită de etică,
obiectivitate și este necompetentă, lipsesc
procedurile sau acestea sunt făcute formal și
nu se aplică, procesul de management al
riscurilor nu se efectuează, nu sunt stabilite
obiective, conducerea nu primește raportări
sau acestea nu sunt utilizate și nu se iau măsuri
corective, nu a elaborat un plan de dezvoltare
a controlului intern etc.)
Probele de audit pentru evaluarea sistemului de control intern al entității verificate se vor
obține de către auditorii publici externi atât în etapa de planificare a acțiunii de verificare, cât și
din informațiile, actele, documentele, răspunsurile la chestionarele înaintate conducerii entității,
furnizate la începutul acțiunii, ca urmare a solicitării lor prin adresa de notificare, (anexa nr. 16 și
machetele nr. 4 și 5 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice
Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi).
Informațiile obținute de auditorii publici externi în urma evaluării sistemului de control
intern vor fi utilizate ca probe de audit menite să susțină evaluarea riscurilor (de control) din cadrul
entității. Mai multe informații referitor la modul de evaluare a sistemului de control intern se găsesc
în Ghidul de evaluare a sistemului de control intern în entitățile publice, ediția 2011, elaborat în
cadrul Curții de Conturi a României. Informațiile dobândite de auditorii publici externi cu privire
la evaluarea sistemului de control intern al entității se consemnează într-un document de lucru, la
care se anexează actele, documentele (în copie) și situațiile relevante. Modelul documentului de
lucru este prezentat în Anexa P2 - Evaluarea sistemului de control intern al entității196.
ETAPELE EVALUĂRII SISTEMULUI DE CONTROL INTERN DE CĂTRE

AUDITORII PUBLICI EXTERNI
Controlul financiar public intern este un subiect prioritar pentru auditul public extern
realizat de Curtea de Conturi a României, pentru a determina dacă managerii instituțiilor publice
aplică în practică prevederile legale ale sistemului de control intern/managerial. Este important ca
evaluarea activităților de control intern și audit intern să se realizeze cu ocazia verificărilor
efectuate de auditorii publici externi și să se ofere o garanție a faptului că atât controlul intern cât
și auditul public extern acționează în mod sincronizat, respectându-se în același timp
responsabilitățile stabilite pentru cele două părți și gradul de independență caracteristic fiecăruia.
În acest sens, auditorii publici externi au obligația de a cunoaște modul în care este conceput și
funcționează întregul sistem de control intern/managerial.
196
Curtea de Conturi, Manual de audit de conformitate, București, 2014, pp.53-66;
391
Cu ocazia documentării acțiunilor de verificare, auditorii publici externi colectează o serie
de informații și documente necesare cunoașterii/înțelegerii activității entității respective și analizei
riscurilor cu care aceasta se confruntă.
Astfel de informații pot fi:
1)principalele elemente ale contextului instituţional în care se desfăşoară activitatea
entității (identificarea legilor şi regulamentelor aplicabile entităţii verificate și a aspectelor
semnificative privind mediul și condițiile în care acestea funcționează);
2)modul în care este organizată entitatea publică (obţinerea organigramei, regulamentului
de organizare şi funcţionare, fişe ale posturilor, procedurile scrise ale entităţii auditate, diverse
manuale sau ghiduri elaborate conform cerințelor controlului intern);
3)lista personalului responsabil cu sarcinile de control atribuite;
4)identificarea circuitului documentelor din cadrul entității;
5)procese verbale ale ședințelor organelor de conducere;
6)documentații de proiect/program;
7)rapoarte anterioare de audit intern și extern;
8)alte rapoarte, documente ale unor instituţii şi organizaţii abilitate (ex.: Sigma).
Auditorii publici externi trebuie să identifice slăbiciunile sistemelor de control intern ale
instituțiilor publice și să sprijine în acest sens structurile de audit intern pentru a elimina aceste
slăbiciuni și deficiențe (prin recomandări), să evalueze dacă activitatea desfășurată de entitățile
publice este în conformitate cu reglementările specifice în domeniu, cu manualele și ghidurile
elaborate pentru control intern și audit intern de către acele persoane desemnate să implementeze
controlul intern în entitate. În acest proces de dualitate și Curtea de Conturi este interesată în
stabilirea unui sistem de control intern eficient în entitățile verificate, deoarece: acesta poate să
anticipeze și să prevină erorile și omisiunile, fraudele și neregularitãțile din stadii incipiente fațã
de momentul în care un audit public extern o poate realiza; eficacitatea și încrederea în
funcționarea sistemelor de control intern pot aduce economii importante de resurse pentru Curtea
de Conturi (mai puțin timp alocat unei verificări, echipe mai mici de auditori etc.).
În materialele de specialitate din domeniu se face referire la faptul că instituția
supremă de audit are rolul de:
1)a se asigura că există norme/regulamente ca bază generală pentru menținerea unui control
intern eficace în sectorul public;
2)a concentra atenția managerilor din sectorul public către implementarea unor controale
interne eficace și menținerea continuă a unui mediu de control intern pozitiv;
3)a accentua importanța rolului de prevenire a unor întreruperi în funcționarea controalelor
interne, prin a solicita managerilor entităților publice să efectueze autoevaluări periodice ale
activităților de control intern;
4)a evidenția rolul auditului intern ca parte decisivă/hotărâtoare a sistemului de control
intern al organizației;
5)a se asigura de faptul că propria instituție (SAI) joacă un rol cheie în:
a)aplicarea standardelor de control intern în entitățile din sectorul public;
b)sprijinirea creării unui mediu solid de control intern;
c)evaluarea sistemelor de control intern ale entităților publice.
Obiectivele de audit în sectorul public, sunt deseori mai largi decât exprimarea unei opinii
asupra situaţiilor financiare, respectiv dacă au fost întocmite, în toate aspectele semnificative, în
392
conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil. Trebuie verificate de exemplu, obligaţiile
entităţilor din sectorul public care decurg din legislația aplicabilă, din diverse reglementări,
directive ministeriale sau cerinţe ale politicii guvernamentale, care pot duce la stabilirea unor
obiective suplimentare și care pot include şi pe acelea cu privire la eficacitatea controlului intern.
Aceste obiective suplimentare pot conduce auditorii publici externi la o evaluare a unor
riscuri suplimentare de denaturare semnificativă (riscuri de neconformitate cu cerințele legislative
sau de ineficacitate a sistemului de control intern). În acțiunile de verificare, pentru auditorii
publici externi, prezintă de asemenea, importanță: evaluarea modului în care sistemul de control
intern a fost conceput şi stabilirea măsurii în care acesta funcționează; evaluarea capacităţii
sistemului de control intern de a preveni, detecta şi corecta erorile/abaterile semnificative (spre
exemplu o eroare sau o fraudă petrecută între compartimente/departamente determină conturi
eronate și implicit, influențează situațiile financiare); modul în care rezultatele activităţii structurii
de audit intern a entităţii verificate asigură o bază credibilă de informații (pentru auditorii publici
externi), în vederea diminuării procedurilor de audit utilizate.
Atunci când evaluează conceperea și funcționarea/implementarea controlului intern,
auditorul public extern trebuie să aibă în vedere următoarele:
- obiectivul unei activități de control/proceduri de control;
- importanța acelei activității/proceduri de control în cadrul întregului sistem de control
intern al entității;
- riscul pe care îl diminuează respectiva activitate de control;
- modul în care este desfășurată activitatea de control;
- cât de frecvent este aceasta aplicată (zilnic, lunar, trimestrial);
- perioada în care a funcționat corespunzător activitatea de control;
- amploarea și tipul proceselor pentru care se aplică activitatea de control;
- dacă aceasta este stabilită prin documente de către managerul entității;
- cunoștințele, experiența persoanei care aplică activitatea de control (cine aplică acel
control are abilitățile necesare?);
- dacă respectiva activitate de control intern are o componentă IT.
Auditorii publici externi, în evaluarea activității unei entități, trebuie să analizeze dacă sunt
respectate cerințele controlului intern, respectiv dacă managerii/persoanele care gestionează
fonduri publice sau patrimoniul public realizează o bună gestiune financiară prin asigurarea
legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității în utilizarea fondurilor publice și în
administrarea patrimoniului public (ex. - se supun aprobării ordonatorului de credite numai
proiectele de operațiuni197 care respectă întru totul cerințele de legalitate, regularitate,
economicitate etc.).
În acest sens, trebuie analizate următoarele aspecte:
1)În ce măsură/grad, entitatea publică a realizat dezvoltarea și întreținerea unor sisteme de
colectare, stocare, prelucrare, actualizare și diseminare a datelor și informațiilor financiare și de
conducere, precum și a unor sisteme și proceduri de informare publică adecvată prin realizarea
unor rapoarte periodice.
2)Dacă managerul entității și-a îndeplinit obligația legală de a asigura elaborarea,
aprobarea, aplicarea și perfecționarea structurilor organizatorice, reglementărilor metodologice,
197
Operațiune - orice acțiune cu efect financiar și patrimonial;
393
procedurilor și criteriilor de evaluare, pentru a satisface cerințele generale și specifice de control
intern. (Se verifică dacă au fost numiți responsabili cu elaborarea acestor reglementări precum și
termenele de îndeplinire a acestora).
3)Dacă managerii entității au asigurat îndeplinirea obiectivelor generale prin evaluarea
sistematică și menținerea la un nivel considerat acceptabil a riscurilor asociate structurilor,
programelor, proiectelor sau operațiunilor.
4)Dacă managerul entității a realizat asigurarea unei atitudini de cooperare a personalului
de conducere și de execuție, care are sarcina de a răspunde în orice moment solicitărilor
managerului și dacă a sprijinit efectiv controlul intern prin instruirea personalului în vederea
asigurării acestei atitudini.
5)Dacă managerul entității a îndeplinit cerința legală de asigurare a integrității și
competenței personalului de conducere și de execuție, a cunoașterii și înțelegerii de către acesta a
importanței și rolului controlului intern, inclusiv prin instruirea personalului în acest sens.
6)Dacă personalul de conducere exercită o supraveghere continuă a tuturor activităților și
dacă, ori de câte ori se constată încălcări ale legalității și a regularității în efectuarea unor operațiuni
sau în realizarea unor activități în mod neeconomic, ineficace, sau ineficient, acționează corectiv,
prompt și responsabil (instruirea personalului în vederea desfășurării acțiunilor corective).
7)Dacă au fost stabilite de către conducătorul instituției publice, obiectivele specifice ale
controlului intern, astfel încât acestea să fie adecvate, cuprinzătoare, rezonabile și integrate
misiunii entității (obiective SMART198) și obiectivele de ansamblu ale acesteia (care sunt integrate
în strategia instituției și care se regăsesc în actul de constituire al entității, respectiv managerul
trebuie să integreze obiectivele specifice de control intern în obiectivele de ansamblu ale entității).
8)Dacă managerul entității publice a respectat obligațiile prevăzute de cerințele controlului
intern cu privire la obiectivele specifice ale controlului intern, respectiv:
- înregistrarea de îndată și în mod corect a tuturor operațiunilor și evenimentelor
semnificative;
- asigurarea aprobării și efectuării operațiunilor exclusiv de către persoane special
împuternicite în acest sens;
- separarea atribuțiilor privind efectuarea de operațiuni între persoane, astfel încât
atribuțiile de aprobare, control și înregistrare să fie, într-o măsură adecvată, încredințate unor
persoane diferite;
-asigurarea unei conduceri competente la toate nivelurile entității (a
direcțiilor/departamentelor/compartimentelor);
- accesarea resurselor și documentelor numai de către persoane îndreptățite și responsabile
în legătură cu utilizarea și păstrarea lor.
9)Dacă managerul entității publice a îndeplinit obligația legală de reflectare în documente
scrise a organizării controlului intern, astfel încât acestea să fie disponibile cu promptitudine pentru
a fi examinate de către cei în drept. Dacă prin controlul financiar preventiv s-a efectuat o verificare
sistematică a proiectelor de operațiuni din punct de vedere al legalității, regularității și încadrării
în limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament, după caz, stabilite potrivit legii.
10)Dacă managerul entității publice, (împreună cu directorul economic, șeful contabil,
șeful compartimentului de audit intern și controlorul financiar preventiv) a îndeplinit obligația de
198
SMART - specific, măsurabil, abordabil, realist, încadrat în timp;
394
a organiza și exercita controlul financiar preventiv, respectiv dacă a îndeplinit sarcina legală de
stabilire a proiectelor de operațiuni supuse controlului financiar preventiv cu respectarea
dispozițiilor legale (auditorii publici externi trebuie să aibă în vedere faptul că respectarea
dispozițiilor legale impune ca înainte de prezentarea proiectelor de operațiuni pentru viza de
control financiar, în cadrul entității publice trebuie să fie stabilite strategia, din care să reiasă
obiectivele SMART pe fiecare compartiment/direcție, serviciu, birou, să existe manuale de
proceduri de lucru pe activități, să fie întocmit un registru de riscuri, să fie implementate
standardele minimale obligatorii și indicatorii de rezultate și de eficiență și că se precizează
acțiunile, costurile asociate și obiectivele urmărite).
11)Dacă operațiunile, înainte de a fi avizate de către șefii compartimentelor de specialitate,
de a se primi viza de control financiar preventiv și de a fi aprobate de către conducătorul instituției
publice, au îndeplinit prevederile legislației în domeniu (OG nr. 119/1999, OMFP nr. 946/2005,
OMFP nr. 1389/2006, Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Legea nr. 273/2006 privind
finanțele publice locale, alte reglementări nrecente în domeniu). Auditorii publici externi trebuie
să aibă în vedere faptul că șefii compartimentelor de specialitate răspund pentru realitatea,
regularitatea și legalitatea operațiunilor ale căror documente justificative le-au certificat. Ei trebuie
să prezinte pentru viză numai acele proiecte de operațiuni certificate în privința legalității și sub
semnătura lor.
12)Dacă structura de specialitate juridică a pus viza juridică pe documente respectând în
totalitate prevederile legislative în domeniu. Controlul intern organizat la nivelul instituției
publice, include și avizul de legalitate acordat de către consilierul juridic asupra actelor cu caracter
juridic, înainte de aprobarea acestora de către conducătorul instituției publice. Solicitarea acestui
aviz este obligatorie, dar nu implică obligativitatea conformării din partea titularului competenței
de aprobare. În cazul în care titularul competenței nu se conformează avizului, atunci operațiunea
se efectuează pe răspunderea acestuia.
13)Dacă managerul entității publice, directorul economic, șeful contabil au elaborat
proiectul de buget în baza programelor care se fundamentează pe obiective precise și indicatori de
rezultate și de eficiență.
14)Dacă pe parcursul derulării proiectelor de operațiuni s-a evitat riscul de blocare a
fondurilor bugetare, de către organisme abilitate, precum și alte riscuri majore identificate și tratate
prin implementarea sistemului de control intern.
15)Dacă managerul entității a dispus măsurile necesare pentru elaborarea și/sau
dezvoltarea sistemelor de control intern inclusiv a documentelor pentru procedurile activităților.
Dacă managerul entității a introdus în programele de dezvoltare a sistemelor de control managerial
obiectivele, acțiunile, responsabilitățile și termenele de aplicare.
16)Dacă managerul entității publice prin act de decizie internă a constituit structuri cu
atribuții de monitorizare, coordonare și îndrumare metodologică cu privire la sistemele proprii de
control managerial.
17)Dacă managerul entității publice a raportat progresele înregistrate cu privire la
dezvoltarea sistemelor de control managerial, precum și situațiile deosebite observate în acțiunile
de monitorizare, coordonare și îndrumare metodologică derulate de structurile cu aceste atribuții,
celor în drept, așa cum se solicită în legislația privind controlul intern.
395
Auditorii publici externi trebuie să aibă în vedere și faptul că persoana care conduce
entitatea publică elaborează anual un raport asupra sistemului de control intern/managerial199, care
se prezintă ca anexă la situațiile financiare ale exercițiului bugetar încheiat. Este de așteptat ca
acest raport să conștientizeze managementul instituțional de la toate nivelele instituției asupra
responsabilităților care îi revin în implementarea standardelor de management/control intern.
Totodată, trebuie cunoscut și faptul că, neîndeplinirea de către ordonatorul de credite a
obligației de a elabora și de a prezenta raportul anual asupra sistemului de control
intern/managerial, constituie contravenţie, dacă nu este săvârșită în astfel de condiţii încât să fie
considerată, potrivit legii penale, infracţiune.
În procesul de evaluare a sistemului de control intern, auditorul public extern trebuie
să parcurgă următoarele etape:
- cunoaşterea şi înţelegerea entității și a mediului său, inclusiv a controlului intern;
- estimarea riscului de control intern;
- testarea mecanismelor de control intern (teste de control).
Pentru a realiza acest proces de evaluare, auditorul public extern trebuie să efectueze
proceduri de evaluare a riscului. Acestea sunt proceduri de audit efectuate pentru a obține o
înțelegere a entității și a mediului său, inclusiv a controlului intern.
Cunoașterea și înțelegerea entității și a mediului său, inclusiv a controlului intern Conform
ISSAI 1315200 ”Identificarea și evaluarea riscurilor unei erori semnificative prin înțelegerea
entității și a mediului său”, se precizează că: ”Auditorul trebuie să obțină înțelegerea controlului
intern relevant pentru activitatea de audit. Măsura în care un control, individual sau în combinație
cu altele, este relevant pentru acțiunea de audit, depinde de raționamentul profesional al
auditorului”. Elemente esențiale care trebuie avute în vedere de auditorii publici externi atunci
când obțin o înțelegere a entității și a mediului său sunt legea de înființare, reglementările sau alte
cerințe legislative care pot afecta operațiunile economice ale entității.
Exemple de aspecte care trebuie luate în considerare la obținerea înțelegerii naturii
entității includ:
• activități precum:
- natura surselor de venit, a produselor sau a serviciilor;
- modul de derulare a operațiunilor (activități expuse riscului de mediu);
- activități externalizate (contracte de audit intern);
- activități de cercetare și dezvoltare și cheltuieli aferente;
• investiții și activități investiționale:
- achiziții planificate sau efectuate recent;
- investiții, cesionări de titluri și valori și împrumuturi;
- activități de investiții de capital;
• finanțare și activități:
- structura datoriilor și termenii împrumuturilor, contracte de leasing;
- uzufructuari (cei care pot utiliza bunuri care se află în proprietatea altuia);
• modificări semnificative suferite de entitate în perioade recente/anterioare.
199
Legea nr. 234/2010 pentru modificarea și completarea Ordonantei Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern
și controlul financiar preventiv;
200
ISSAI – Standarde Internaționale ale Instituțiilor Supreme de Audit;
396
După înțelegerea activității desfășurate de entitate, auditorul trebuie să cunoască și
să înțeleagă suficient de bine controlul intern al entității din următoarele considerente:
- pentru a se convinge că a obținut probe suficiente și temeinice;
- pentru a identifica tipurile de erori și fraude potențiale care ar putea influența situațiile
financiare și pentru a evalua riscurile apariției acestora;
- pentru a estima/evalua riscul de control;
- pentru a concepe teste de audit eficace pentru informațiile din situațiile financiare.
Acest lucru presupune înțelegerea de către auditor a mediului de control, a procedurilor de
evaluare a riscurilor implementate de entitate, a sistemului de informare și comunicare (inclusiv
contabilă) și a metodelor de monitorizare și evaluare a sistemului de control intern.
De asemenea, pentru o bună înțelegere a controlului intern, auditorul trebuie însă să
analizeze, pentru fiecare din cele cinci componente ale controlului intern (model COSO):
1)modul în care mecanismele de control au fost concepute (proiectate);
2)dacă aceste mecanisme au fost puse în aplicare (utilizate). Pentru analizarea conceperii
și implementării mecanismelor de control se pot folosi următoarele proceduri:
Actualizarea și utilizarea experienței anterioare la entitatea în cauză. Cu excepția
auditurilor inițiale, auditorul începe auditul raportându-se la informațiile privind controlul intern
acumulate în misiunile precedente, realizate la entitatea respectivă și documentate în rapoartele de
audit din anii precedenți.
Aceste informații pot fi actualizate și preluate ca punct de plecare a auditului în curs.
Chestionarea angajaților entității. Această procedură se poate utiliza prin completarea
unor chestionare de către unii angajați ai entității auditate care ocupă poziții cheie, atât la nivel de
execuție, cât și la nivel de management.
Consultarea manualelor de proceduri. Examinarea documentelor justificative și a
evidențelor contabile ajută auditorul să înțeleagă conținutul manualelor de proceduri prin faptul că
prin acestea se concretizează informațiile din manuale. În același timp, examinarea documentelor
și evidențelor oferă probe asupra faptului că mecanismele de control intern au fost puse în aplicare.
Auditorul poate observa personalul entității, atât în timpul întocmirii documentelor și evidențelor,
cât și pe parcursul derulării operațiunilor contabile sau de control.
Documentarea/întocmirea documentelor aferentă înțelegerii controlului intern poate
fi făcută prin una din următoarele metode: 1)prezentarea narativă - o descriere scrisă a
mecanismelor de control intern; 2)diagrama secvențială – o reprezentare grafică a documentelor și
circuitului acestora în cadrul entității; 3)chestionarele de control intern – conțin întrebări formulate
de auditori pentru clarificarea unor aspecte care ar putea fi necorespunzătoare în aplicarea
mecanismelor de control.
Prin utilizarea chestionarelor auditorul poate face o analiza riguroasă și rapidă a fiecărui
domeniu verificat, însă acestea nu oferă o imagine de ansamblu a sistemelor de control ci doar
asupra unor părți componente ale acestuia.
Răspunsurile la chestionare nu pot înlocui însă, aprecierea directă a auditorului, efectuată
prin constatări la fața locului, sub formă de interviuri, consultarea documentației care prezintă
relevanță, precum și verificarea datelor și informațiilor.
Probele de audit pentru înţelegerea activităţii entităţii verificate și cele pentru evaluarea
sistemului de control intern al acesteia se obțin din informațiile, actele, documentele, răspunsurile
la chestionare și declarația conducerii entității auditate, furnizate auditorului public extern la
397
începutul misiunii de verificare, urmare solicitării lor prin adresa de notificare, precum și pe
parcursul întregii derulări a misiunii de audit/control.
Evaluarea mediului de control intern. Evaluarea mediului de control intern este prima
etapă a evaluării riscului de control. Mediul de control, determinat în mare măsură de politicile
manageriale și de stilul de funcționare al entității, este fundamental pentru modul de desfășurare
al controalelor într-o entitate publică. De aceea, auditorul public extern trebuie să înţeleagă modul
în care conducerea entităţii a creat şi menţinut o cultură de onestitate şi comportament etic și dacă
a pus la punct controale adecvate pentru a preveni şi detecta fraudele şi erorile într-o entitate.
În Anexa nr. 1 la ghid se prezintă Lista de verificare privind organizarea și
funcționarea CFPP, pe care o reprezentăm și noi în continuare mai jos.
Nr.crt. Întrebări DA NU Observații
1 A fost emis de către conducerea entității publice actul de
decizie/ordinul prin care sunt nominalizate persoanele care
exercită CFPP?
2 Redactarea ordinului s-a realizat în conformitate cu
reglementările actuale în domeniu?
3 Desemnarea, schimbarea sau destituirea persoanelor însărcinate
cu exercitarea CFPP s-a efectuat cu acordul instituției ierarhic
superioare?
4 Evaluarea activității persoanei care exercită CFPP s-a realizat
cu acordul entității publice care a avizat numirea?
5 În cazul entităților publice prevăzute expres în acte normative,
au fost elaborate norme specifice de CFPP?
6 Aceste norme au fost avizate de MFP?
7 S-au confecționat sigilii personale pentru persoanele
împuternicite să exercite CFPP?
8 Există Registrul privind operațiunile prezentate la viza CFPP ?
9 Proiectele operațiunilor prezentate la viza CFPP sunt însoțite de
documente justificative corespunzătoare întocmite de către
compartimentele de specialitate din cadrul entității?
10 Aceste documente sunt certificate în privința realității,
regularității și legalității de către conducătorii compartimentelor
de specialitate emitente?
11 Există un grafic al circuitului documentelor?
12 Toate proiectele de operațiuni cărora li s-a acordat viza de CFPP
au fost evidențiate în ”Registrul privind operațiunile prezentate
la viza CFPP”?
13 Au fost întocmite și transmise la organul ierarhic superior/MFP
rapoartele trimestriale privind activitatea de CFPP, în
conformitate cu reglementările actuale?
14 Au fost elaborate liste de verificare în care sunt detaliate
obiectivele verificării, pentru fiecare operațiune cuprinsă în
cadrul specific al entității?
Sursa: Curtea de Conturi a României, Ghid de evaluare a sistemului de control intern în entitățile publice, București, 2011,
pag.50;
În Anexa nr. 2 din ghid prezentăm un exemplu de chestionar (nr.1) pentru evaluarea
mediului de control intern, pe care o reprezentăm și noi în continuare mai jos.
Nr.crt. Întrebări Documente care probează
răspunsul
398
1 Entitatea publică a elaborat un Cod Etic aplicabil tuturor angajaților ? Codul Etic
2 Toţi angajaţii cunosc reglementările Codului Etic şi procedurile de identificare Proceduri de raportare
şi raportare a încălcărilor de regulamente?
3 Există o procedură de evaluare a abaterilor de la Codul Etic Proceduri de evaluare
(neregularități/fraude), de investigare a acestora și de aplicare de măsuri?
4 Este Codul Etic revizuit și actualizat periodic?
5 Există proceduri de evaluare a nivelurilor de competenţe, respectiv a Proceduri de evaluare
cunoştinţelor şi aptitudinilor necesare realizării sarcinilor?
6 Personalul de conducere de la toate nivelele are calificarea şi experienţa Dosarul personal
corespunzătoare realizării sarcinilor specifice, precum şi în procesul de
asumare şi gestionare a riscurilor ?
7 Sunt stabilite proceduri de delegare a responsabilităţilor ? Proceduri de delegare
8 Sunt stabilite funcţiile sensibile, care sunt acestea şi dacă există o politică de Proceduri de identificare şi
rotaţie a persoanelor care lucrează în astfel de funcţii? abordare a funcţiilor sensibile
9 Există o procedură de desemnare a autorităţii, a ierarhiilor de autorizare, de Proceduri de raportare
limitare a autorității şi a relaţiilor de raportare?
10 Există reglementări interne referitoare la angajare, salarizare, evaluarea Proceduri de angajare,
performanţelor, sancţiuni ale non-performanţei, promovare ? promovare, sancţionare
11 Sunt realizate fişe de post care definesc clar atribuţiile, funcţiile şi Fişele postului
responsabilitãţile?
12 Există o organigramã care definește în mod clar liniile de responsabilitate și Organigramă
de autoritate?
pag.51;
În ghid mai există și Anexa nr. 3 un exemplu de chestionar (nr. 2) elaborat în sprijinul auditorilor
publici externi, pentru evaluarea implementarii standardelor de control intern, conform celor 5 elemente ale
controlului intern (în baza Codului Controlului intern, aprobat prin OMFP nr.946/2005).
Acesta se va utiliza în funcție de mărimea entității publice și a activității pe care o desfășoară
aceasta. Subliniem că, Anexele nr. 2 şi nr. 3 nu sunt exhaustive, ele putând suferi justificat modificări în
sensul restrângerii sau creşterii numărului de întrebări, funcţie de percepţia şi raţionamentul profesional al
auditorului public extern.
În situația în care auditorul public extern stabilește că în cadrul entității există un mediu de control
satisfăcător, atunci acesta poate considera că este un factor pozitiv pentru evaluarea riscurilor de denaturare
semnificativă și că se influențează totodată natura, timpul şi întinderea procedurilor suplimentare de audit
pe care le va aplica. De asemenea, un mediu de control satisfăcător, poate conduce la concluzia că riscul de
fraudă este mai redus, dar nu este neapărat un obstacol absolut în calea fraudei. În acest caz se creează
premiza că activitățile de control instituite de entitate funcționează eficient în practică, iar auditorul public
extern se concentrează pe acele întrebări din chestionar (nr. 2) care vizează activitățile de
control/procedurile de control aferente categoriilor de operațiuni economice ce se vor analiza. De menționat
că auditorul trebuie să selecteze numai acele întrebări din exemplul nr. 2 de chestionar, care sunt relevante
pentru entitatea verificată.
Dacă stabilește faptul că în entitate există un mediu de control cu carenţe, atunci trebuie să ia în
considerare că acesta poate submina eficienţa controalelor interne, fiind un factor negativ în evaluarea de
către auditorul public extern a riscurilor de denaturare semnificativă, în special în ce priveşte frauda. În
consecință, nu este nevoie ca auditorul să evalueze în mod individual activitățile de control/procedurile de
control stabilite de entitate, deoarece va stabili faptul că riscul de control este ridicat și va efectua mai multe
teste de detaliu. În acest caz auditorul public extern trebuie să discute cu conducerea entității slăbiciunile
mediului de control și să facă recomandări pentru întărirea acestuia.
399
Estimarea riscului de control. Când auditorii publici externi evaluează riscurile de denaturare
semnificativă și realizează o analiză a acestora, trebuie să aibă în vedere atât riscul de audit 201 cât și cel al
activității entității, care rezultă din obiectivele și strategiile202 stabilite în cadrul acesteia și care pot duce la
denaturări semnificative în situațiile financiare (risc financiar, risc operațional, risc de conformitate).
Figura nr. 2 – Riscul de audit
pag.33;
Auditorii publici externi estimează potențialele deficiențe care pot să apară în

activitatea entității și în situaţiile financiare, ținând cont de următoarele elemente:
a)erorile/abaterile constatate cu ocazia verificărilor efectuate în anii precedenţi de organele
cu atribuții în acest sens;
b)rezultatele evaluării sistemului de control intern (riscul de control);
c)raționamentul profesional.
Așa cum s-a precizat și în capitolul anterior, procesul de evaluare a riscului de către
entitate este un proces continuu, de identificare şi reacţionare la riscuri şi consecinţele acestora.
În cazul situaţiilor financiare, riscurile includ evenimentele şi circumstanţele interne şi externe
care pot afecta capacitatea entităţii de a iniţia, înregistra, procesa şi raporta informaţii care reflectă
o imagine fidelă. Managementul entității publice are obligaţia să se preocupe de identificarea
acestor riscuri, să estimeze mărimea şi importanţa lor, să evalueze probabilitatea apariţiei lor şi să
impună măsuri pentru gestionarea lor.
Auditorul trebuie să obțină înțelegerea măsurii în care entitatea dispune de un proces
pentru:
- identificarea riscurilor entității;
201
riscul de audit = riscul inerent x riscul de control x riscul de nedetectare. Riscul inerent și riscul de control formează
împreună riscul erorilor materiale/neconcordanțelor financiare. Exemplu de risc de control – soldurile de
clienți/furnizori neoperate, inexistența supervizării în contabilitate.
202
Entitatea își derulează activitatea în contextul factorilor aferenți domeniului de activitate, factorilor de reglementare
și altor factori interni și externi. Pentru a avea în vedere acești factori, conducerea entității definește obiectivele, care
reprezintă planurile generale ale entității. Strategiile sunt abordări prin care conducerea intenționează să-și atingă
obiectivele. Obiectivele și strategiile se pot schimba pe parcursul timpului.
400
- estimarea semnificației riscurilor;
- evaluarea probabilității apariției acestora;
- decizia cu privire la acțiunile de abordare a acestor riscuri.
În cazul în care entitatea a stabilit un astfel de proces, auditorul public extern trebuie să
înțeleagă atât procesul cât și rezultatele acestuia. În caz contrar, auditorul public extern trebuie să
discute cu conducerea entității măsura în care riscurile aferente activității pe care o desfășoară au
fost identificate și modul în care sunt acestea abordate. Pentru exemplificarea celor prezentate mai
sus, redăm”Elementele procesului de gestionare a riscurilor203”:
Figura nr. 3
pag.34;
I.Identificarea riscurilor
pag.35;
II.Evaluarea riscurilor
Metodologia de implementare a standardului de control intern managementul riscurilor, elaborată de Ministerul

203
Finanțelor Publice;
401
pag.35;
III.Atitudinea față de risc. Controlul riscurilor
pag.36;
IV.Monitorizarea, revizuirea și raportarea riscurilor
pag.36;
Identificarea și evaluarea riscurilor la nivelul entității auditate este realizată de auditor

pentru fiecare categorie de operațiuni economice supusă auditului. O înțelegere a riscurilor cu care
se confruntă entitatea sporește probabilitatea de identificare a riscurilor de denaturare
semnificativă, de către auditor, deoarece majoritatea riscurilor aferente desfășurării activității vor
avea în cele din urmă consecințe financiare și deci, un efect asupra situațiilor financiare.
Elemente ce trebuie evaluate sunt, spre exemplu:
• modul în care entitatea analizează riscurile legate de desfăşurarea activităţilor proprii
entităţii;
• planurile elaborate de entitate pentru limitarea consecinţelor apariţiei riscurilor;
402
• abordarea conducerii faţă de modul de aplicare a planurilor de limitare a consecinţelor de
apariţie a riscurilor.
În anexa nr. 4 la ghid este prezentat Exemplul nr. 3 de chestionar privind procesul de
evaluare a riscurilor din entitate pe care îl redăm mai jos.
Întrebări Documente
A fost elaborată o procedură privind managementul Procedura privind managementul riscurilor
riscurilor la nivelul ordonatorului principal de credite şi
al entităţilor publice aflate în subordonare?
A fost întocmită o listă a riscurilor ce pot apărea în Ex. − schimbări produse în economie şi implicaţiile lor
desfăşurarea activităţilor entităţii, pentru atingerea în activitatea entităţii; − schimbări legislative sau
obiectivelor acesteia. structurale; − lipsa de abilităţi a angajaților în utilizarea
tehnologiei informaţionale; − lipsa unui personal
specializat; − gestionarea inadecvată a fondurilor
publice şi raportarea incorectă; − defecţiuni apărute în
logistica entităţii; − lipsa fondurilor pentru pregătirea
profesională; − comiterea unor erori ca urmare a faptului
că angajaţii lucrează sub presiunea unor termene limită
nerealiste.
Entitatea analizează în fiecare an riscurile legate de Rapoarte de analiză a riscurilor
desfăşurarea activităţilor proprii entităţii?
Entitatea elaborează planuri pentru limitarea Planuri de limitare a consecinţelor apariţiei riscurilor.
consecinţelor apariţiei acestor riscuri?
Entitatea numeşte persoane responsabile cu aplicarea Decizii de numire a persoanelor responsabile
acestor planuri?
Este completat registrul riscurilor în conformitate cu Registrul riscurilor
procedura de sistem privind managementul riscului?
pag.58;
În anexa nr. 5 din ghid este prezentat un model de Registru al riscurilor, pe care
auditorii publici externi trebuie să îl solicite și care îi sprijină să înțeleagă atât riscurile identificate
de către entitate în derularea propriilor activități, cât și în aprecierea proprie (a auditorului) a
riscului de control din organizație. Registrul riscurilor este atașat procesului de management al
riscului, realizat de entitate în vederea elaborării unui plan de acțiune pentru monitorizarea
acestora. Această anexă o prezentăm mai jos.
403
pag.59;
Auditorii publici externi trebuie să aibă în vedere faptul că responsabilitatea elaborării
Registrului riscurilor revine fiecărui nivel al managementului de linie (compartimente de
specialitate). Astfel, fiecare șef/director trebuie să elaboreze, pentru compartimentul pe care îl
coordonează, propriul Registru de riscuri, iar prin centralizarea acestora, se obține ”Registrul
riscurilor la nivelul general al entității”.
Conducătorul entității trebuie să stabilească un responsabil cu elaborarea Registrului
riscurilor entității și căruia îi revine și responsabilitatea actualizării sistematice a acestuia, cel mai
târziu anual. În consecință, entitatea publică trebuie să dispună de ”Procedura privind
întocmirea și actualizarea Registrului riscurilor”.
În cadrul acestei proceduri, auditorii publici externi vor pune accent pe analiza ”Planului
de acțiune pentru minimizarea riscurilor inerente identificate” și pe ”Stadiul implementării
acțiunilor de minimizare și evaluare a riscurilor reziduale”, care se regăsesc în conținutul
Anexelor procedurii (care sunt de fapt etapele ce se parcurg de entitatea verificată în realizarea
procedurii).
În principal, aceste Anexe se referă la:
- lista activităţilor desfăşurate în cadrul compartimentului;
- obiectivele specifice şi riscurile inerente asociate acestora;
- stabilirea factorilor de risc, a ponderilor şi nivelurilor de apreciere al riscului;
- stabilirea nivelului riscului şi a punctajului total al riscului din activitatea
compartimentului;
- punctele tari şi punctele slabe ale activităţii compartimentului;
- plan de acţiune pentru minimizarea riscurilor inerente identificate;
- stadiul implementării acţiunilor de minimizare şi evaluarea riscurilor reziduale în cadrul
compartimentului;
- modelul Registrului Riscurilor.
404
Fiecare entitate are anumite caracteristici proprii și în funcție de specificul entității
se pot evidenția diferite riscuri. În general, conceptul de risc se referă la, (dar nu numai):
1)folosirea incorectă a resurselor financiare (interne şi externe) umane, materiale şi tehnice;
2)neexecutarea într-o manieră normală şi eficientă a unor decizii bugetare sau de altă
natură;
3)frauda şi eroarea;
4)neproducerea/neprocesarea şi necomunicarea unor informaţii oportune şi de încredere
privind administrarea bunurilor materiale şi băneşti;
5)riscuri legate de natura datelor supuse contabilizării, care pot fi: 5a)riscuri datorate
prelucrării unor date repetitive (cumpărări, vânzări etc); 5b)riscuri datorate prelucrării unor date
punctuale, la anumite termene (procese verbale de inventariere); 5c)riscuri datorate prelucrării
unor date excepționale/neobișnuite (reevaluări, fuziuni);
Figura nr. 4: Exemplu de categorii de riscuri cheie care pot să apară în cadrul unei entități
pag.37;
Printre riscurile ce trebuie luate în considerare de către auditori cu privire la

conducerea entității sunt, printre altele, următoarele:
1)nu au pregătirea și cunoștințele adecvate pentru a conduce entitatea;
2)au avut loc schimbări ale managerilor cu funcții cheie, în cursul verificării efectuate de
auditor;
3)au tendința de a angaja entitatea în activități sau asocieri cu grad de risc ridicat;
4)riscuri legate de atitudinea conducerii entității – limitarea/creșterea riscurilor legate de
respectarea regulilor și principiilor contabile;
5)situația în care rezultatul raportat are o semnificație personală pentru manageri (de
exemplu, prime legate de rezultate).
După ce auditorul public extern a obținut o înțelegere a controlului intern din entitatea
respectivă, trebuie să efectueze o evaluare inițială a riscului de control. Această evaluare
presupune realizarea unor estimări specifice, respectiv:
• estimarea inițială a riscului de control;
• considerarea că riscul real de control este mai mic/mare decât cel estimat inițial;
• determinarea nivelului real al riscului de control.
405
Răspunsurile obținute de auditorul public extern (în cazul în care aplică exemplul nr. 2 de
chestionar) sunt utilizate pentru evaluarea riscului de control și vor constitui o probă de evaluare
preliminară a modului în care a fost proiectat și funcționează sistemul de control intern din entitatea
respectivă.
Evaluarea finală a riscului de control se va face cu ocazia testării efective de către auditor
a controalelor interne/procedurilor/activităților de control intern. Auditorul poate reconsidera
estimarea inițială a riscului de control după ce a constatat modul în care funcționează în mod real
activitățile de control intern și dacă acestea diminuează într-adevăr riscurile semnificative.
În concluzie, dacă auditorul stabilește inițial că riscul de control este redus sau mediu,
atunci el trebuie să testeze activitățile de control implementate de entitate, pentru a se asigura că
acestea funcționează. În acest sens, va obține suficiente probe de audit convingătoare, cu cât se
bazează în mai mare măsură pe eficacitatea controalelor interne, ţinându-se cont că între gradul de
încredere în controlul intern şi volumul eşantionului stabilit de auditor, există o relaţie de
proporţionalitate inversă.
Printre procedurile de evaluare a riscului de control trebuie să se includă și
următoarele:
- interogări ale conducerii și ale altor categorii de personal din cadrul entității, care
potrivit raționamentului auditorului pot deține informații care pot ajuta la identificarea riscurilor
de denaturare semnificativă datorate fraudei sau erorii;
- proceduri analitice;
- observare și inspecție.
Estimarea inițială a riscului de control exprimă măsura în care auditorul se așteaptă ca
mecanismele de control intern fie să nu preîntâmpine apariția unor erori semnificative, fie să nu
detecteze și corecteze erorile apărute. Această estimare se face pentru fiecare tip de operațiuni
economice. În practică, estimarea inițială începe luând în considerare mediul de control.
Dacă managerii consideră că nu este important controlul intern, probabilitatea ca
activitățile de control să fie adecvate este foarte mică, rezultând un risc inițial ridicat.
Dacă atitudinea conducătorului entității față de controlul intern este pozitivă, atunci
auditorul va analiza modul în care sunt implementate celelalte elemente ale controlului intern (cele
4 rămase), pentru a justifica estimarea riscului la un nivel mediu sau scăzut (mic).
În practică există două variante în estimarea inițială a riscului:
- auditorul estimează riscul inițial la un nivel ridicat (mare), indiferent de situația reală,
pentru a nu proceda la estimări inițiale detaliate, considerând că este mai sigură/economică
efectuarea unui audit aprofundat (teste de detaliu și proceduri analitice) decât să testeze
mecanismele de control intern. Această estimare se utilizează, în special, în cazul auditări
entităților mici, care nu au implementat un sistem de control intern corespunzător standardelor;
- dacă auditorul consideră că riscul inițial este mic, acesta va colecta o cantitate suficientă
de probe pentru a justifica acest raționament.
Considerarea de către auditor a faptului că riscul de control este mult mai mic decât
estimarea inițială
După parcurgerea primei etape de evaluare a sistemului de control intern (cunoașterea și
înțelegerea controlului intern) auditorul poate ajunge la concluzia că a identificat și a testat
mecanisme de control intern suplimentare care să justifice reducerea riscului de control estimat
inițial.
406
Determinarea nivelului real al riscului de control
După ce a estimat riscul inițial și a analizat dacă este posibil un risc de control mai mic,
auditorul poate hotărî care dintre acestea două ar trebui utilizat. Pentru a lua această decizie,
auditorul va ține cont de costurile testelor de control intern, comparativ cu costurile efectuării
testelor de detaliu, care vor fi evitate în situația diminuării riscului de control.
Evaluarea riscului de control intern presupune parcurgerea următorilor pași: -
identificarea obiectivelor de audit pentru fiecare tip de operațiune economică analizată;
- identificarea mecanismelor de control intern, ceea ce presupune ca auditorii să identifice
politicile, procedurile și activitățile de control intern efectuate asupra operațiunilor vizate. Această
analiză nu presupune, în mod obligatoriu, abordarea fiecărui mecanism de control, ci doar a acelora
pe care auditorul le consideră relevante pentru realizarea obiectivelor de audit.
- identificarea neajunsurilor controlului intern ca urmare a absenței mecanismelor de
control adecvate, fapt care poate genera riscul apariției unor erori semnificative în situațiile
financiare. Acest pas se poate realiza prin parcurgerea următoarelor etape: a)stabilirea acelor
mecanisme cheie de control intern care sunt absente; b) determinarea erorilor semnificative care
ar putea apărea din cauza absenței mecanismelor cheie.
După identificarea mecanismelor de control și a neajunsurilor sistemului de control intern,
corelate cu obiectivele de audit identificate, auditorul poate estima riscul de control. În evaluarea
riscului de control pentru fiecare tip de operațiune, auditorul caută răspunsuri la
următoarele două întrebări: (1)care este probabilitatea ca o eroare semnificativă să nu fie
preîntâmpinată sau identificată și corectată de sistemul de control intern; (2)care este impactul
respectivei erori. Dacă probabilitatea este mare, atunci riscul de control va fi mare.
Testarea mecanismelor de control (efectuarea testelor de control)
Prin testarea controalelor interne auditorii publici externi trebuie să obţină confirmarea cu
privire la modul în care au funcționat aceste controale. Auditorii publici externi trebuie să
hotărască, prin folosirea/utilizarea raționamentului profesional, numărul de operaţiuni economice
care trebuie verificate, astfel încât să dețină suficiente probe pentru evaluarea funcţionării
satisfăcătoare a activităților de control existente în cadrul entităţii.
Aceștia trebuie să concentreze testele pe care le efectuează asupra acelor activități de
control care reduc riscurile și care au fost identificate în etapa de evaluare a riscului. În consecință,
pentru a justifica nivelul mediu sau scăzut al riscului de control stabilit inițial de auditor, acesta
trebuie să testeze eficacitatea mecanismelor de control, dacă în practică aceste mecanisme
funcționează așa cum au fost concepute (proiectate).
Așa cum s-a precizat anterior, în situația în care auditorul a stabilit un nivel ridicat (maxim)
al riscului de control, această etapă (testarea mecanismelor de control) nu se va mai efectua,
utilizându-se teste de detaliu204. Parcurgerea acestei etape este necesară numai pentru a confirma
sau infirma nivelul stabilit al riscului de control intern, prin verificarea modului în care au fost
aplicate, cum au funcționat mecanismele de control în entitatea auditată.
Procedurile de fond cuprind: teste de detaliu (ale categoriilor de operațiuni economice, soldurilor conturilor și
204
prezentărilor) și proceduri analitice.

407
Dacă auditorul, în urma efectuării testelor de control, va constata că acestea au
funcționat eficient, atunci va utiliza nivelul riscului de control pe care l-a estimat inițial. În
acest sens, auditorul public extern testează controalele pentru a obţine probe din care să
rezulte că acestea funcţionează, respectiv:
1)controlul a funcţionat într-o manieră corespunzătoare şi fără deficienţe întreaga perioadă
verificată de auditor (se va acorda o atenţie specială perioadelor în care personalul cheie al entităţii
a fost absent);
2)controalele tuturor categoriilor de operaţiuni existente au funcţionat într-o manieră
corespunzătoare şi fără deficienţe (se va acorda o atenţie specială controalelor care privesc un
număr mare de operaţiuni cât şi controalelor referitoare la acele operaţiuni care sunt materiale prin
context şi natură).
3)managerii au dispus corectarea erorilor în cazul în care acestea au existat.
Dacă, însă, în urma testelor de control efectuate va rezulta că activitățile de control nu au
funcţionat corespunzător, sau că persoanele implicate în aplicarea acestora au comis multe greșeli,
atunci auditorul va fi nevoit să stabilească un nivel al riscului de control mai mare decât cel estimat.
În practică se utilizează patru tipuri de proceduri pentru testarea funcționării
mecanismelor de control intern, după cum urmează:
a)chestionarea angajaților entității;
b)examinarea documentelor, evidențelor și rapoartelor; se utilizează pentru mecanismele
de control care se concretizează în documente;
c)observarea activităților legate de control; se utilizează pentru mecanismele de control
care nu se concretizează în documente;
d)reconstituirea procedurilor entității, presupune ca auditorul să refacă activitatea de
control. Această procedură are drept consecință obținerea de probe mult mai concludente și de
încredere decât cele obținute prin examinarea documentelor.
Auditorii pot combina cele două proceduri. Exemplu: o anumită persoană din cadrul
entității este desemnată să vizeze facturile de achiziție a unor lucrări din punctul de vedere al
conformității și realității, ca procedură internă de verificare, însă auditorul constată că în unele
cazuri aceste facturi nu sunt vizate de persoana în cauză.
În această situație auditorul va reconstitui procedura de control comparând prețurile din
facturi cu cele prevăzute în contractele de achiziție. În urma evaluării sistemului de control intern
din entitatea publică verificată, auditorii publici externi concluzionează dacă acesta a fost proiectat
și funcționează conform cerințelor legale, acordând calificative (foarte bine, bine, satisfăcător,
nesatisfăcător).
La stabilirea nivelului de încredere al auditorilor publici externi în sistemul de control
intern al entităţii verificate, se utilizează următorul tabel:
408
Deşi verificările controalelor interne ale entităţilor publice aduc de cele mai multe ori probe
negative, auditorul public extern trebuie să aibă în vedere şi posibilitatea de a aduce o dovadă
pozitivă pentru funcţionarea eficientă a sistemelor de control intern. Una din posibilităţile de
evidenţiere ar consta în descoperirea cazurilor în care au fost identificate erori sau excepţii cu
ajutorul controalelor interne puse în aplicare.
Auditorii publici externi pot avea în vedere și faptul că aprecierea caracterului adecvat al
sistemului de control intern al unei entități se poate realiza şi prin autoevaluare, respectiv
autoapreciere. Departamentele de specialitate/angajaţii își pot evalua singuri instrumentele de
control intern. Printre metodele folosite de aceștia se pot regăsi chestionare, rapoarte ale grupurilor
de lucru şi analize ale managementului.
Autoevaluarea efectuată de către angajaţii entităților publice şi de către conducere, nu poate
însă înlocui verificarea realizată de departamentul/structura de audit intern sau cea efectuată de
către auditorii publici externi. Așa cum s-a mai precizat, informațiile obținute de auditorii publici
externi în urma evaluării sistemului de control intern se vor utiliza ca probe de audit menite să
susțină evaluarea riscurilor din cadrul entității. Toate aceste informații privind evaluarea sistemului
de control intern vor fi cuprinse într-o secțiune distinctă a raportului de control/audit.
Calificativele acordate și nivelurile de încredere în sistemele de control intern, reprezintă
o concluzie ce rezultă ca urmare a evaluării acestuia. Concluziile formulate de auditorii publici
externi ce rezultă din evaluarea modului de organizare și funcționare a sistemului de control intern,
din fiecare entitate verificată și calificativele acordate acestor sisteme se vor încărca în aplicația
INFOPAC, pentru a se putea centraliza pe structuri de specialitate și pe tipuri de entități și de
acțiuni de control/audit.
În cazul în care o entitate publică este supusă mai multor verificări (audit financiar, control,
auditul performanței) prevăzute în programul de activitate al anului respectiv, evaluarea sistemului
de control intern se va efectua o singură dată, de regulă, în cadrul acțiunii de audit financiar205.
205
Curtea de Conturi a României, Ghid de evaluare a sistemului de control intern în entitățile publice, București, 2011,
pp.27-42;
409
Experiența Curții de Conturi în evaluarea controlului intern/managerial și a controlului
financiar la instituții publice (dar acest control intern trebuie să existe și la entități private) este
foarte utilă și pentru experții Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, pentru ca și ei să
verifice cum funcționează aceste tipuri de controale, doar la partea de implementare a proiectelor
cu finanțare europeană de către beneficiari și să acționeze și din această perspectivă pentru
prevenirea sau identificarea neregulilor și fraudelor și să aplice corecții financiare și alte măsuri
legale când acestea se produc.
9.2.Acțiuni pe care le pot întreprinde experții Ministerului Investițiilor și Proiectelor

Europene pentru evaluarea activității de control intern/managerial și control financiar la
beneficiarii care implementează proiecte cu finanțare europeană pentru prevenirea și
combaterea neregulilor și fraudelor
Pentru a diminua riscurile la corupție accentul se pune pe planuri de integritate elaborate

de fiecare instituție publică. Un rol important în acest proces relativ la respectarea valorilor etice
și evitarea faptelor de coruptie în proiectele finanțate din fonduri UE îl are controlul intern.
Ca urmare a experienței perioadei de implementare 2007 – 2013, următoarele măsuri
pot fi implementate în vederea întăririi/ îmbunătățirii sistemului de control intern:
La nivelul entității beneficiare se impun întreprinse cel puțin următoarele acțiuni:
- Acolo unde este cazul, simplificarea/ îmbunătățirea procedurilor interne (atât de sistem
cât și operaționale);
- Existența unui cod etic la nivelul entității;
- Existența procedurii de delegare a responsabilităților;
- Existența politicii de rotație a persoanelor care dețin funcții sensibile;
- Existența fișelor de post care definesc în mod clar atribuțiile, funcțiile și responsabilitățile;
- Implementarea unui sistem electronic de management al documentelor (în special în
domeniul raportărilor, inclusiv financiare);
- Monitorizarea aplicării standardelor control intern;
- Creșterea numărului de cursuri în domeniul specific al proiectului (de exemplu achiziții
publice, raportări în domeniul specific contractelor implementate, ajutor de stat).
La nivelul proiectului se impun întreprinse cel puțin următoarele acțiuni:
- În faza de elaborare a proiectului:
410
– limitarea numărului de parteneri în vederea evitării necesității creării unui sistem
complex de management care implică riscuri ridicate.
Un număr mai mic de parteneri ar face punerea în aplicare a obiectelor proiectelor mai
eficientă și concentrată pe rezultatele urmărite.
- În faza de implementare:
– elaborarea unui manual de implementare a proiectului, care urmează să fie comunicat
tuturor partenerilor;
- Elaborarea și implementarea unei proceduri de comunicare, aplicată unitar la nivelul
tuturor partenerilor;
- Înființarea unui Comitet de Supraveghere a proiectului, format din reprezentanții ai
tuturor partenerilor, cu rol de monitorizare respectiv identificare, analizare și rezolvare a
problemelor apărute pe parcursul implementării;
- Asigurarea monitorizării respectării principiilor PCM, prevederilor contractuale,
legislației naționale în domeniile specifice (de exemplu achiziții publice);
- Creșterea numărului de vizite la fața locului;
- În cazul lipsei de experiență a beneficiarului în domeniul specific finanțat și/sau PCM
este recomandată contractarea experților externi cu mai multă experiență în domeniul
managementului de proiect, sub supravegherea/coordonarea beneficiarului.
- Sprijin, acolo unde este necesar, furnizat partenerilor de către liderul de proiect;
- Elaborarea analizelor aprofundate a premiselor pentru punerea în aplicare a ajustărilor
necesare contractului de finanțare aflat în derulare.
Totodată se impune cu necesitate creşterea gradului de educație anticorupție a personalului
implicat în managementul proiectelor FESI din cadrul autorităților şi instituțiilor publice de la
nivel central şi local.
În acest scop se poate utiliza o listă de verificare a modului cum s-a efectuat control
intern/managerial și financiar la nivelul unui proiect cu finanțare europeană (fără a fi
neapărat exhaustive, deci mai poate fi completată și cu alte activități), pentru prevenirea și
eliminarea neregulilor și fraudelor, de genul celei prezentate în continuare.
Lista de verificare la fața locului a controlului intern/managerial și financiar la beneficiarii

care implementează proiecte POCU, POIM, POC sau POAT
Titlu proiect:
Beneficiar
Cod SMIS proiect
Perioada de raportare
Regiunea de dezvoltare/Locația proiectului
Data de începere a implementării proiectului
Data de finalizare a implementării proiectului
Ofițer financiar
411
Probleme care se verifică (obiectul verificării) DA NU Nu se Observații
aplică
Există un manual cu proceduri aferente pentru controlul intern în cadrul
proiectului cu finanțare europeană?
Sunt elaborate și implementate proceduri de comunicare, aplicată unitar la
nivelul tuturor partenerilor din proiect?
Sunt elaborate analize aprofundate a premiselor pentru punerea în aplicare
a ajustărilor necesare contractului de finanțare aflat în derulare prin acte
adiționale și notificări?
Personalului implicat în proiectul cu finanțare europeană îi sunt aduse la
cunoştinţă documentele actualizate privind: a)obiectivele principale
(scopul) ale entităţii în proiect? b)regulamentele interne? c)fişele de post?
Angajaţii implicați în proiectul cu finanțare europeană au semnat fişele de
post pentru luare la cunoştinţă?
Sarcinile/atribuţiile asociate posturilor din proiectul cu finanțare europeană
sunt stabilite în concordanţă cu competenţele decizionale necesare realizării
acestora?
S-a stabilit în cadrul entității un sistem de înlocuire a personalului implicat
în proiectul cu finanțare europeană în cazul absentării de la programul de
lucru (matricea înlocuirii personalului) și dacă ia în considerare calificările,
aptitudinile, abilităţile tehnice, precum şi incompatibilităţile angajaţilor?
Este stabilit un program de pregătire profesională pentru personalul entității
implicat în proiectul cu finanțare europeană?
Delegarea/subdelegarea de competenţă în proiectul cu finanțare europeană
se realizează în baza unor proceduri specifice aprobate?
Structura organizatorică aprobată în cadrul proiectului cu finanțare
europeană permite schimbul operativ de informaţii în interiorul organizaţiei,
atât pe nivel orizontal, cât şi vertical?
Obiectivele în cadrul proiectului cu finanțare europeană sunt astfel stabilite
încât să răspundă pachetului de cerinţe S.M.A.R.T.? Unde: S-precise; M-
măsurabile şi verificabile; A-necesare; R-realiste; T-cu termen de realizare?
Este instituit în cadrul proiectului cu finanțare europeană un sistem de
monitorizare şi raportare a performanţelor, pe baza indicatorilor asociaţi
obiectivelor specifice?
Sunt identificate şi evaluate principalele riscuri, proprii activităţilor din
cadrul proiectului cu finanțare europeană?
Este asigurată completarea/actualizarea registrului riscurilor, inclusive
pentru fraude și dacă au fost consemnate astfel de fenomene în cadrul
proiectului cu finanțare europeană?
Au fost stabilite în cadrul proiectului cu finanțare europeană tipurile de
informaţii, conţinutul, calitatea, frecvenţa, sursele şi destinatarii acestora,
astfel încât personalul de conducere şi cel de execuţie, prin primirea şi
transmiterea informaţiilor, să-şi poată îndeplini sarcinile de serviciu?
Circuitele informaţionale în cadrul proiectului cu finanțare europeană
(traseele pe care circulă informaţiile) asigură o difuzare rapidă, fluentă şi
precisă a informaţiilor, astfel încât acestea să ajungă la timp la utilizatori?
În cadrul echipei din proiectului cu finanțare europeană sunt comunicate
modificările legislative în vederea implementării în proceduri, instrucţiuni,
liste de verificare, sistemul informatic şi fişele de post?
412
Reglementările legale în vigoare cu privire la manipularea şi depozitarea
informaţiilor clasificate din cadrul proiectului cu finanțare europeană sunt
cunoscute şi aplicate în practică?
În cazul semnalării unor neregularităţi, directorul de proiect: a) a întreprins
cercetările adecvate în scopul elucidării acestora? b) a aplicat măsurile care
se impun?
Există proceduri operaţionale pentru toate activitățile din proiect și dacă
acestea sunt sistematic actualizate și communicate personalului implicat în
proiect?
Entitatea a stabilit proceduri detaliate (inclusiv instrucţiuni de birou) pentru
activitățile și operațiunile pe care le desfășoară în cadrul proiectului cu
finanțare europeană, dacă au fost comunicate angajaţilor implicaţi și sunt
revizuite: a) periodic? b) ori de câte ori suportă modificări semnificative?
Entitatea a adoptat proceduri scrise care să asigure că toate inspecţiile fizice
sunt realizate în conformitate cu cerinţele reglementate pentru activitățile
din cadrul proiectului cu finanțare europeană?
Există mecanisme de control implementate care să asigure că doar plățile
legale sunt acceptate și efectuate în cadrul proiectului cu finanțare
europeană?
Există procedurile contabile adoptate de entitatea publică care să fie în
concordanţă cu prevederile legale, care să fie aplicate corespunzător și care
să permit detectarea şi corectarea oricăror erori, omisiuni sau fraude?
Există o pistă de audit (posibilitatea de a urmări toate operaţiunile în orice
stadiu) în cadrul proiectului cu finanțare europeană?
Se efectuează o analiză periodică în cadrul proiectului a circumstanţelor şi
a modului cum au fost gestionate abaterile în vederea desprinderii unor
concluzii de bună practică pentru viitor?
Strategiile de control în cadrul proiectului cu finanțare europeană sunt
adaptate permanent la modificările externe şi interne care afectează
activităţile entităţii publice?
Accesul personalului implicat în cadrul proiectului cu finanțare europeană
la resurse se realizează cu respectarea strictă a normelor cuprinse în actele
administrative de reglementare cu acest obiect?
Directorul de proiect realizează, anual, operaţiunea de autoevaluare a
subsistemului de control intern/managerial existent la acest nivel?
Entitatea care implementează proiectul cu finanțare europeană înregistrează
informaţiile cu privire la nereguli/fraude, le raportează şi monitorizează și
le documentează corespunzător?
Este înființat unui Comitet de Supraveghere a proiectului, format din
reprezentanții ai tuturor partenerilor, cu rol de monitorizare respectiv
identificare, analizare și rezolvare a problemelor apărute pe parcursul
implementării?
A fost emis de către conducerea entității publice sau private actul de
decizie/ordinul prin care sunt nominalizate persoanele care exercită CFPP
asupra operațiunilor din proiecte europene?
Desemnarea, schimbarea sau destituirea persoanelor însărcinate cu
exercitarea CFPP asupra operațiunilor din proiecte europene s-a efectuat cu
acordul instituției ierarhic superioare pentru instituții publice?
În cazul entităților publice prevăzute expres în acte normative, au fost
elaborate norme specifice de CFPP, inclusiv pentru operațiuni din proiecte
europene și avizate de MFP?
413
S-au confecționat sigilii personale pentru persoanele împuternicite să
exercite CFPP, inclusiv pentru operațiuni din proiecte europene?
Există Registrul privind operațiunile prezentate la viza CFPP, inclusiv
pentru operațiuni din proiecte europene ?
Proiectele operațiunilor din proiectele europene prezentate la viza CFPP
sunt însoțite de documente justificative corespunzătoare întocmite de către
compartimentele de specialitate din cadrul entității?
Documentele operațiunilor din proiectele europene sunt certificate în
privința realității, regularității și legalității de către conducătorii
compartimentelor de specialitate emitente?
Toate proiectele de operațiuni legate de proiecte europene, cărora li s-a
acordat viza de CFPP au fost evidențiate în ”Registrul privind operațiunile
prezentate la viza CFPP”?
Au fost întocmite și transmise la organul ierarhic superior/MFP rapoartele
trimestriale privind activitatea de CFPP, inclusive legate de activitățile din
proiecte europene, în conformitate cu reglementările actuale?
Au fost elaborate liste de verificare în care sunt detaliate obiectivele
verificării, pentru fiecare operațiune cuprinsă în cadrul specific al entității
legată și de proiecte europene?
Ce concluzii (positive sau negative) s-au reținut din aceste rapoarte
trimestriale legate de CFPP efectuate asupra operațiunilor din proiecte
europene?
Observaţii finale:
………………………………………………………………………………………………………
……
Persoana care a completat lista de verificare
Nume Prenume Semnătura:
Funcţia Data:
Telefon: Fax: E-mail:

Proiectelor Europene a documentelor de audit intern sau control cenzorial
efectuate de beneficiarii care au astfel de sisteme de evaluare a controlului
intern și implementează proiecte europene pentru evitarea neregulilor și
fraudelor în transpunerea în practică a acestora
10.1.Relația dintre riscul de fraudă, frauda si auditul intern
Asigurarea controlului fraudelor este esențială pentru succesul oricărei entități care
gestionează resurse financiare, indifferent că sunt de sorginte publică sau privată.
In fiecare an miliarde de dolari sunt pierdute din cauza fraudei si corupției, ducând la ineficiență,
pierderi financiare, amenință existența entităților publice sau private, le pune in joc reputația, cu
consecințe directe asupra continuității activității.
414
Aceste nereguli grave pot antrena pierderea încrederii din partea autorităților statului,
clienților, proprietarilor de afaceri si altor parteneri. Costul fraudei este greu de cuantificat, cu
atât mai mult, cu cât, cea mai mare parte a situațiilor de fraudă, nu sunt cunoscute sau nu sunt
făcute public.
In lumea afacerilor riscul de fraudă este din ce in ce mai des întâlnit in cadrul firmelor,
dar și al instituțiilor publice. Deseori, frauda apare din cauza unor controale prost concepute și
a unei guvernări slabe care subminează procesele organizațiilor, indiferent de tipul lor, public
sau privat.
Organizațiile publice și private ar trebui să dispună de proceduri robuste de control intern
pentru a limita riscul de fraudă, iar rolul auditului intern este de a evalua aceste controale.
Frauda poate fi definită ca orice act ilegal caracterizat prin înșelăciune, ascundere a
adevărului, ocolire a adevărului, furt, delapidare, deturnare de fonduri, escrocherii, fals și uz de
fals, comerț fraudulos, corupția si spălarea de bani.
In sens larg, frauda este definită de Norma profesionala 1210-A2A1 de audit intern ca
„toate neregulile si actele ilegale comise cu intenția de a înșela. Fraudele pot fi comise in
beneficiul entității sau in defavoarea acesteia, atât de către angajați colaboratori ai entității cat
si de persoane din exteriorul acesteia„.
Aceste acte nu presupun amenințarea cu acte de violență fizică sau verbală. Fraudele sunt
comise de părți și organizații, pentru: a obține bani necuveniți, alte foloase necuvenite; pentru a
evita plata sau pierderea unor servicii; sau pentru a obține avantaje personale sau in afaceri.
Frauda este un termen generic care cuprinde o multitudine de acte frauduloase din diverse
domenii de activitate. Tipul de fraudă nu depinde de tipul organizației. Frauda poate apare sub
diverse forme, in orice tip de organizație: organizații guvernamentale, neguvernamentale,
de utilitate publică, instituții financiare, întreprinderi publice sau private etc. Pe scurt,
oportunitatea de a comite fraude există peste tot, inclusive în proiecte cu finanțare
europeană, indifferent că beneficiarii sunt instituții publice sau firme private.
Modul în care organizațiile se confruntă cu riscul de fraudă poate fi influențat de jurisdicție,
de evaluarea și apetitul pentru risc al organizației.
Frauda poate duce adesea la litigii, concedieri și recuperare a activelor. Prin urmare, este
esențial ca orice investigație să fie efectuată de persoane calificate, cu expertiză in domeniul
investigării fraudelor, pentru a reduce riscul de compromitere a probelor, de a acționa/acuza în
mod abuziv sau submina acțiuni legale.
În conformitate cu standardele internaționale ale practicii profesionale a auditorului intern
privind competența profesională (1210.A2), auditorii interni trebuie să aibă cunoștințe suficiente
pentru a evalua riscul de fraudă și modul în care este gestionat de organizație.
Auditul intern este o activitate independentă și obiectivă de asigurare și
consultanță, menită să adauge valoare și să îmbunătățească operațiunile unei organizații. Rolul său
include, detectarea, prevenirea și monitorizarea riscurilor de fraudă și abordarea acestor riscuri
în cadrul auditurilor și investigațiilor.
Auditul intern ar trebui să ia în considerare, unde este prezent riscul de fraudă în cadrul
afacerii și să răspundă în mod adecvat, prin auditarea controalelor interne din acea zonă, evaluând
potențialul de apariție a fraudei și modul în care organizația gestionează riscul de fraudă
(Standardul 2120.A2), prin evaluarea riscurilor și planificarea auditului. Principala
415
responsabilitate a auditului intern, nu este aceea de a preveni producerea fraudei în cadrul afacerii.
Aceasta este responsabilitatea conducerii, ca Prima Linie de Apărare.
Auditorul intern, nu este obligat să deţină, expertiza unei persoane a cărei responsabilitate
principală este de a investiga frauda. Astfel de investigații sunt cel mai bine efectuate, de către cei
cu experiență în efectuarea unor astfel de misiuni.
Auditul intern, ar trebui să utilizeze expertiza sa, pentru a analiza date, documente,
informații, pentru a identifica tendințele și modelele care ar putea sugera fraudarea și
finanțarea abuzurilor. În cazul în care aceștia, in cadrul echipei de audit, nu dispun de
experiența/expertiza necesară, organizația ar trebui să ia măsuri si să angajeze personal cu
expertiză si cunoștințe suficiente.
Organizația, indifferent că este publică sau private, ar trebui să dispună de un plan adecvat
de combatere a fraudei, care să contureze principalele politici și metodologii de
investigare. Planul ar trebui să clarifice rolul auditului intern, atunci când există suspiciuni de
fraudă și eșecul de control intern asociat.
Standardele internaționale pentru practica profesională a auditului intern, publicate
de Institutul Auditorilor Interni, prevăd următoarele principii legate de riscurile de fraudă și
detectarea fraudei prin activități de asigurare și audituri:
1)auditorii interni trebuie să dețină cunoștințe suficiente pentru a evalua riscul de fraudă și
modul în care acesta este gestionat de organizație, dar nu trebuie să aibă nivelul de cunoștințe al
unei persoane a cărei principală responsabilitate este detectarea și investigarea fraudelor
(standardul 1210.A2);
2)auditorii interni trebuie să dea dovadă de conștiinciozitate profesională luând în
considerare …..probabilitatea unor erori semnificative, fraude sau neconformități ... 206 (standardul
1220.A1);
3)activitatea de audit intern trebuie să evalueze potențialul de apariție a fraudelor și modul
în care organizația gestionează riscul de fraudă (standardul 2120.A2);
4)auditorii interni trebuie să ia în considerare probabilitatea unor erori semnificative,
fraude, neconformități sau a altor expuneri atunci când stabilesc obiectivele misiunii (standardul
2210.A2);
Toate standardele menționate evidențiază două roluri diferite ale auditorilor interni:
a)un rol de audit: auditorii, ca organisme independente, au sarcina de a oferi o asigurare
privind regularitatea și legalitatea operațiunilor și conturilor organismelor auditate și buna
funcționare a unui sistem, în conformitate cu cerințe specifice;
b)un rol consultativ: auditorii pot face recomandări pentru a îmbunătăți sau a corecta
deficiențe sau disfuncționalități ale operațiunilor, conturilor și sistemelor, care pot include
recomandări privind îmbunătățiri ale legislației207.
206
Extras din standardul 1220.A1.
Comisia Europeană, OLAF, Manual: Rolul auditorilor din statele membre în prevenirea și detectarea fraudelor în
207
domeniul fondurilor structurale și de investiții ale UE. Experiența și practica din statele membre, 2014, pp.13-14;
416
Auditurile interne operaționale, trebuie să se bazeze pe cunoștințe suficiente despre
fraudă, cum ar fi:
1)Să deţină competenţe solide în ceea ce priveşte identificarea fraudei;
2)Să inţeleagă caracteristicile fraudei și tehnicile utilizate pentru comiterea fraudei,
precum și diferitele scheme și scenarii de fraudă;
3)Să evalueze indicatorii de fraudă și să decidă dacă sunt necesare acțiuni suplimentare
sau dacă ar trebui să se recomande o investigație mai amănunţită;
4)Să evalueze eficacitatea controalelor interne pentru a preveni sau detecta frauda.
În cazul în care se colectează dovezi electronice, auditul intern trebuie să ofere asigurări
cu privire la necesitatea respectării drepturilor de acces și a cerințelor legislative necesare.
În cazul în care s-a produs o fraudă, auditul intern ar trebui să înțeleagă cum au eșuat controalele
interne și să identifice oportunitățile de îmbunătățire. Totodată, ar trebui să ia în considerare
probabilitatea unor noi erori, fraude sau neconformități în cadrul organizației și să reevalueze
costul asigurării, în raport cu beneficiile potențiale.
Mulți factori, inclusiv resursele disponibile, influențează modul în care organizațiile
răspund la fraudă. Unele organizații includ mecanisme de informare în caz de fraudă
(proactivitate) și reacție (reactivă) în cadrul activității de audit intern, iar unii auditori interni
deţin competenţe necesare in vederea investigării fraudei.
Dacă auditul intern este folosit pentru a investiga frauda, auditorul intern ar trebui să aibă
competențele și experiența necesare pentru a întreprinde investigația respectiva și a-și îndeplini
responsabilitatea profesională, fără a pune în pericol investigația și dovezile asociate.
Investigarea nu este de obicei o sarcină de audit intern; prin urmare, auditorii interni ar trebui să-
și exercite îndatorirea profesională (Standardul 1220), luând în considerare, amploarea
activităților necesare pentru atingerea obiectivelor angajamentului de audit și complexitatea,
semnificația sau importanța acestuia. Aceștia ar trebui să decidă dacă sunt cei mai în măsură să
efectueze ancheta, sau dacă nu, să apeleze la consultanți juridici, examinatori de fraudă calificați
sau certificați in criminalistică digitală sau in expertiză juridică și de investigație.
În partea finală a acestei prime părți formulăm câteva concluzii. Amenințarea de fraudă
este una dintre cele mai frecvente provocări ale guvernării cu care se confruntă organizațiile,
indiferent de mărime, obiect de activitate sau locație. Procedurile adecvate de control intern, care
includ un plan de răspuns adecvat, sunt esențiale pentru combaterea fraudei.
Controlul intern nu se organizează ca un compartiment distinct în cadrul
entităţii, el regăsindu-se în structura fiecărei funcţii a managementului, a fiecărei
activităţi şi este în responsabilitatea fiecărui angajat. Fiecare răspunde de controlul
său intern. Managementului de linie, respectiv şefilor de compartimente, în afara
propriului control intern, îi mai revin şi alte atribuţii de control pe care poate să le
diminueze sau să le dezvolte în funcţie de evoluţia riscurilor în entitatea pe care o
conduce.
Auditul intern denumit şi „control al controalelor” presupune o muncă de
analiză, diagnosticare şi evaluare a activităţilor interne, bazat pe analiza riscurilor din
417
entitate, fiind un sprijin real pentru conducerea entităţii. O abordare combinată de
asigurare este esențială în acest sens, pentru a înțelege lacunele din controale interne
si care pot permite manifestarea fraudei.
Investigațiile privind frauda, sunt cel mai bine realizate de către cei cu experiență în
efectuarea unor astfel de misiuni.
Organizațiile nu trebuie să aibă așteptări în ceea ce privesc calificările și
competențele auditului intern in realizarea investigaților de fraudă. În schimb, auditul
intern ar trebui să sprijine eforturile organizației de a lupta împotriva
fraudei prin furnizarea de servicii de asigurare necesare asupra controalelor interne
menite să detecteze și să prevină frauda. Dacă circumstanțele impun ca auditul
intern, să aibă un rol în activitatea de investigare a fraudelor, auditorii interni ar trebui
să-și exercite competența profesională in acest sens.
Cu gestionarea riscului de fraudă, se confruntă fiecare organizație, inclusive
cele care implementează proiecte cu finanțare europeană. Auditul intern ar trebui să
sprijine eforturile organizației de a lupta împotriva fraudei prin furnizarea de servicii
de asigurare necesare asupra controalelor interne menite să detecteze și să prevină
frauda.
Iată cinci întrebări-cheie pe care managementul organizației trebuie să și
le pună în legătură cu fenomenul fraudelor:
1)Are organizația un plan de răspuns la fraude, care conturează principalele
politici și metodologii de investigare?
2)Cine efectuează activități de investigare în cadrul organizației?
3)Este auditul intern însărcinat cu identificarea riscului de fraudă și efectuează
controale de audit în aceste domenii?
4)In caz de fraudă, auditul intern investighează pentru a înțelege cum au eșuat
controalele interne și cum pot fi îmbunătățite?
5)Este auditul intern însărcinat să investigheze frauda și, dacă da, posedă
competențe adecvate pentru a efectua astfel de investigații?
Toate aceste aspecte și multe altele sunt utile și pentru experții din Ministerul
Investițiilor și Proiectelor Europene, care, atunci când efectuează controale la
418
beneficiarii ce implementează proiecte cu finanțare europeană, să știe cum să
valorifice și activitatea auditorilor interni pe zona posibilelor nereguli și fraude din bani
publici în asemenea proiecte ș ice mai trebuie să aprofundeze pe această zonă.
10.2.Maniera de evaluare a auditului public intern de către auditoria externi ai

Curții de Conturi a României
Considerente generale privind auditul intern. Cadrul conceptual al

practicilor profesionale elaborat de IIA (Institutul Auditorilor Interni din SUA)
cuprinde două mari componente, respectiv Normele Obligatorii și Normele
Recomandate cu Încredere.
Normele Obligatorii includ:
- Definiția auditului intern;
- Codul de Etică;
- Standardele Internaţionale pentru Practica Profesională a Auditului Intern
(Standardele).
Normele Recomandate cu Încredere cuprind:
- Documentele de poziţie;
- Îndrumarele practice;
- Ghidurile practice.
Definiția auditului intern: activitate independentă de asigurare obiectivă şi de
consiliere, destinată să adauge valoare şi să antreneze îmbunătăţirea activităţilor
organizaţiei. Ajută organizaţia în îndeplinirea obiectivelor sale printr-o abordare
sistematică şi disciplinată în cadrul evaluării şi îmbunătăţirii eficacităţii proceselor de
management al riscurilor, control şi guvernare.
Codul de Etică cuprinde două componente principale:
- principiile fundamentale pentru profesia și practica auditului intern:
integritatea, obiectivitatea, confidențialitatea si competența profesională;
- regulile de conduită etică și profesională.
419
Standardele Internaţionale pentru Practica Profesională a Auditului Intern
(Standardele) cuprind normele profesionale aplicabile în practica profesională a
auditului intern și anume: 1)Standardele de Calificare (seria 1000): a)caracteristicile
organizaţiilor şi participanţilor ce desfăşoară activităţi de audit intern; 2)Standardele
de Performanţă (seria 2000): descriu tipul activităţilor de audit intern şi oferă criterii
calitative pentru evaluarea rezultatelor; 3)Standardele de Implementare: a)continuare
a Standardelor de Calificare şi de Performanţă; b)cerinţele aplicabile pentru
activităţile de asigurare (A) şi de consiliere(C).
Documentele de pozitie: se adresează şi altor părţi interesate, nu numai
auditorilor interni în vederea clarificării unor aspecte semnificative cu privire la
guvernanţă, risc sau control, a departajării sarcinilor şi responsabilităţilor aferente
auditului intern.
Acestea prezintă poziţia IIA asupra sarcinilor şi responsabilităţilor profesiei de
audit intern cu privire la o anumita problemă. Îndrumarele practice nu prezintă
procese şi proceduri detaliate ci reprezintă un ghid care asistă auditorii interni în
aplicarea Codului de etică, a Standardelor şi în promovarea bunelor practici; sfera de
cuprindere este limitată doar la metodologia şi abordarea în implementarea
Codului etic şi Standardelor și includ practici cu privire la: a)aspecte specifice la
nivel internaţional, naţional sau al unui sector de activitate; b)tipuri specifice de
misiuni; c)aspecte legale sau de reglementare.
Ghiduri practice: prezintă detaliat realizarea unor activităţi de audit intern,
includ procese şi proceduri detaliate, precum instrumente şi tehnici, programe şi
abordări pas cu pas, incluzând exemple de documente care trebuie transmise
beneficiarului misiunii.
Standardele internaționale de audit emise de IFAC (ISA 610) definesc funcția
de audit intern ca fiind o ”activitate de evaluare instituită de entitate sau furnizată
acesteia sub forma unui serviciu.
Funcțiile sale includ, printre altele, examinarea, evaluarea și monitorizarea
adecvării și eficacității controlului intern”. În legislația națională, (Legea nr.
672/2002), auditul public intern este definit ca fiind ”activitatea funcțional
420
independentă și obiectivă, care dă asigurări și consiliere conducerii pentru buna
administrare a veniturilor și cheltuielilor publice, perfecționând activitățile entității
publice; ajută entitatea publică să-și îndeplinească obiectivele printr-o abordare
sistematică și metodică, care evaluează și îmbunătățește eficiența și eficacitatea
sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului și a proceselor de
administrare”.
Rolul auditului intern a sporit spectaculos în ultimele două decenii datorită
creșterii complexității activităților desfășurate de entități. Existența acestuia este
justificată de surplusul de valoare care se obține prin diminuarea sau eliminarea
riscurilor în cadrul entităților.
Auditul intern este o structură care susține eforturile conducerii entității de a-
și îndeplini obiectivele și este un instrument foarte important pentru îmbunătățirea
sistemului de control intern. El contribuie la descoperirea activităților, operațiunilor,
elementelor care au importanță deosebită în cadrul entității.
Acesta analizează punctele forte și slăbiciunile unei entități, luând în
considerare modul de conducere a acesteia, cultura organizațională, oportunitățile și
amenințările care pot avea un efect în realizarea obiectivelor propuse. Deși auditorii
interni pot constitui o resursă valoroasă de instruire și consiliere, fiind, în același timp
și un factor al schimbării în cadrul entității, aceștia nu trebuie să se substituie unui
sistem puternic de control intern, nu trebuie să aibă obligații operaționale sau
manageriale.
Pentru ca funcția de audit intern să fie eficientă, este vital ca structurile de
audit intern să funcționeze și să fie organizate în mod independent, cerință impusă și
de Declarația de la Lima208 . Acest lucru presupune că personalul de audit este
independent atât față de departamentele operative, cât și față de departamentul
contabil, precum și faptul că auditorii interni sunt direct subordonați unui nivel de
autoritate cât mai înalt din entitate, adică fie conducerii de vârf, fie comitetului de
Declarația de la Lima cu privire la liniile directoare ale auditului finanțelor publice, elaborată de INTOSAI
208
(Organizația Internațională a Instituțiilor Supreme de Audit) și adoptată la Congresul al IX-lea al acestei organizații,
care s-a desfășurat la Lima, în Chile, în anul 1977.
421
audit al consiliului de administrație. Prin Legea nr. 672/2002209 privind auditul public
intern, cu modificările și completările ulterioare, sunt reglementate următoarele
aspecte:
- obiectivele și sfera auditului intern;
- organizarea auditului intern;
- tipurile de audit intern;
- desfășurarea auditului intern;
- statutul, numirea, obligațiile și interdicțiile auditorilor interni.
Auditul intern al entităților economice cu capital privat este reglementat prin
OUG nr. 75/1999210 privind activitatea de audit financiar, modificată prin Legea nr.
162/2017211 referitoare la auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor
financiare anuale consolidate.
Evaluarea auditului intern de către auditoria publici externi ai Curții de
Conturi se face respectând anumite reguli și proceduri descries mai jos.
Obiectivele funcției de audit intern variază și depind în mare măsură de
mărimea și structura entității. Activitățile auditului intern pot include următoarele
aspecte:
- Monitorizarea controlului intern;
- Examinarea informațiilor financiare și operaționale ale entității;
- Revizuirea activităților operaționale din punct de vedere al economiei,
eficienței și eficacității;
- Revizuirea activităților pentru conformitatea cu legile și regulamentele,
politicile conducerii etc.;
- Managementul riscului – identificarea și evaluarea expunerilor semnificative
la risc și îmbunătățirea managementului riscului și a sistemelor de control intern;
209
A fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 953 din 24.12.2002;
210
A fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.598 din 22.08.2003;
211
A fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 12 iulie 2017;
422
- Evaluarea procesului de guvernanță/conducere în ceea ce privește
îndeplinirea obiectivelor cu privire la etică și valori, performanță și răspundere,
eficiența comunicării etc.
Persoanele juridice care intră în competența de verificare a Curții de Conturi
sunt obligate să îi transmită acesteia, potrivit prevederilor legale în vigoare, până la
sfârșitul trimestrului I, pentru anul precedent, raportul privind desfășurarea și
realizarea programului de audit intern. Aceste rapoarte reprezintă surse de
informații pentru auditorii publici externi în exercitarea atribuțiilor de control/audit.
Auditorii publici externi trebuie să evalueze activitatea auditului intern din
entitățile publice din următoarele considerente:
1)auditul intern este parte componentă a sistemului de control intern;
2)activitatea auditorilor interni poate fi utilizată pentru obținerea unei părți a
probelor de audit care este necesară îndeplinirii obiectivelor misiunii de audit public
extern.
Pentru a determina măsura în care funcția de audit intern poate fi relevantă
propriei activități, auditorul public extern trebuie să obțină o înțelegere a:
a)naturii responsabilităților funcției de audit intern și a modului în care funcția
de audit intern este corespunzătoare structurii organizaționale a entității;
b)activităților desfășurate sau care urmează a fi desfășurate de către auditul
intern.
Standardul de audit intern ISA 610 ”Utilizarea activității auditorilor interni”
emis de IFAC și ISSAI 1610, elaborat de INTOSAI, stabilește obiectivele
auditorului extern atunci când acesta consideră funcția de audit intern a entității
ca fiind relevantă, respectiv:
a)să stabilească dacă și în ce măsură va utiliza activitatea specifică a
auditorilor interni;
b)în cazul în care va analiza activitatea specifică a auditorilor interni, să
stabilească dacă activitatea este adecvată pentru scopurile auditului.
Pentru a decide dacă și în ce măsură va utiliza activitatea specifică a
auditorilor interni, auditorul public extern trebuie să evalueze:
423
-obiectivele funcției de audit;
-dacă activitatea auditorilor interni a fost desfășurată cu atenția cuvenită
(planificare, supervizare, existența dosarelor de audit etc);
-dacă relația de comunicare dintre auditorii interni și auditorul public extern
este eficace; Pentru a determina gradul de adecvare a activității specifice desfășurate
de auditorii interni, auditorul public extern trebuie să evalueze dacă:
-activitatea a fost supervizată, revizuită și documentată în mod corespunzător;
- probele de audit obținute sunt suficiente, corespunzătoare și relevante pentru
formularea unor concluzii rezonabile de către auditorii interni;
- cauzele care au condus la neconformităţile sesizate de auditorii interni sunt
reale sau sunt doar efectele altor cauze şi dacă acestea au fost limitate/eliminate în
urma aplicării unor măsuri corective de către management;
- recomandările formulate sunt corespunzătoare în circumstanțele date și dacă
rapoartele întocmite sunt în concordanță cu rezultatele activității desfășurate; - orice
constatare raportată de auditorul intern a fost tratată corespunzător de către
organizația auditată.
Pentru realizarea corespunzătoare a evaluării auditului intern trebuie avute
în vedere următoarele elemente:
planul strategic (pe 3 ani);
planul anual de audit;
 rapoartele de audit intern din anii precedenţi;
 desfăşurarea activităţii de audit în conformitate cu planul de audit;
 desfăşurarea activităţii de audit în conformitate cu programul misiunii de
audit;
 probele ce susţin constatările auditului efectuat;
 concluzii cu privire la rezultatele auditului public intern;
existența și adecvarea reglementărilor privind asigurarea calităţii auditului și
implementarea acestora.
Auditorul public extern trebuie să analizeze dacă auditul intern a fost
concentrat strict pe sfera sa de activitate, respectiv:
424
 activităţile financiare desfăşurate de entitatea publică;
 constituirea veniturilor publice;
 administrarea patrimoniului public;
 sistemele de management financiar şi control.
Pentru ca auditorul public extern să utilizeze activitatea specifică a auditorilor
interni, trebuie să evalueze și să aplice proceduri de audit cu privire la această
activitate, pentru a stabili gradul de adecvare al acesteia pentru scopul auditului
extern.
În cazul în care auditorul public extern, ca urmare a aplicării procedurilor de
audit, evaluează că auditul intern nu este satisfăcător, el trebuie să comunice
constatările sale conducerii entității. Este posibilă şi o şedinţă de conciliere cu
conducătorul structurii de audit intern pentru a se preveni eventualele erori de
percepţie din partea auditului public extern (buna practică).
Ulterior, dacă auditul public extern îşi menţine opinia asupra calităţii auditului
intern, aceasta trebuie menţionată şi în raportul de audit public extern la secţiunea
„Control intern”. În cazul în care activitatea auditorilor interni nu acoperă toate
domeniile sau nu prezintă încredere, atunci auditorul public extern trebuie să
desfăşoare un volum suplimentar de activitate.
În anexa nr. 6 din ghid se prezentă un model al unui chestionar privind
evaluarea activității de audit intern în entitățile publice, pe care îl reproducem și
noi mai jos.
Nr.crt Obiectivul Raspuns Explicații/Documentele
care probează răspunsul
1 Este organizat un compartiment de audit intern în cadrul entității?
Dacă nu, care sunt cauzele și cum se asigură exercitarea funcției de
audit intern?
2 Compartimentul de audit intern face parte dintr-o structură
organizatorică cu atribuții de control intern?
3 Numirea/Destituirea conducătorului compartimentului de audit
intern s-a efectuat cu avizul prealabil al UCAAPI/organului ierarhic
superior?
425
4 Numirea/Destituirea auditorilor interni s-a efectuat cu avizul
prealabil al conducătorului compartimentului de audit?
5 Au fost elaborate normele metodologice proprii și Carta auditului
intern?
6 Au fost avizate aceste norme de către UCAAPI/organul ierarhic
superior?
7 S-a elaborat planul strategic de audit intern (pe 3 ani)?
8 S-a elaborat planul anual de audit intern?
9 Elaborarea planurilor anuale de audit intern are la bază o analiză a
riscurilor asociate activităților entității?
10 Selectarea misiunilor cuprinse în planurile anuale se face în funcție
de mărimea riscurilor asociate activităților?
11 În anul financiar supus verificării au fost efectuate toate misiunile
cuprinse în planul anual? Dacă nu, în ce procent a fost îndeplinit și
care au fost cauzele neîndeplinirii acestuia?
12 Au existat recomandări neavizate/neînsușite de către conducătorul
entității?
13 În cazul în care răspunsul este afirmativ, care sunt aceste
recomandări neînsușite?
14 În cazul recomandărilor neînsușite, s-a informat UCAAPI/organul
ierarhic superior?
15 Auditorii interni au fost implicați în acțiuni nonaudit (inspecții,
verificări tematice etc.)?
16 Există un sistem de urmărire periodică a implementării
recomandărilor formulate prin rapoartele de audit intern?
17 Au existat situații de limitare sau imixtiune în activitatea de audit
intern?
18 Rapoartele anuale de activitate au fost transmise la UCAAPI/organul
ierarhic superior (și CCR începând cu activitatea aferentă anului
2009)?
19 Au fost efectuate misiuni de evaluare a gradului implementării
sistemului de control managerial în entitate?
Sursa: Curtea de Conturi a României, Ghid de evaluare a sistemului de control intern în entitățile publice, București,
2011,pag.60;
Dacă auditorul public extern utilizează activitatea specifică a auditorilor interni, acesta
trebuie să includă în documentația de audit concluziile formulate cu privire la evaluarea gradului
de adecvare a acestei activități și procedurile de audit pe care le-a folosit în acest sens.
426
Maniera de valorificare de către auditoria publici externi a concluziilor
rezultate din evaluarea auditorilor interni este prezentată în tabelul de mai jos.
Activitatea Documentația de audit

Înțelegerea activității de audit intern; Se obține și se documentează înțelegerea funcției de audit intern până la punctul în care
operează ca parte a sistemului de monitorizare a sistemului de control intern;
Realizarea unei evaluări; Cazul 1. Dacă se stabilește că utilizarea auditului intern va avea un efect semnificativ
asupra planificării și obiectivelor de audit, se va documenta felul în care se va utiliza
activitatea desfășurată de auditul intern arătând modul în care aceasta influențează natura,
planificarea și întinderea procedurilor de audit;
Cazul 2. Nu se intenționează utilizarea activității specifice de audit intern;
Testarea activității de audit intern; Cazul 1. Atunci când se intenționează să se utilizeze activitatea de audit intern, se
documentează modul de testare și evaluare a eficacității activității de audit intern;
Cazul 2. Nu se intenționează să se utilizeze activitatea de audit intern, deci nu se testează;
Comentariu - Auditul intern este în curs de dezvoltare,Nu se poate utiliza activitatea auditului intern.
în proces de recrutare de noi auditori.
Sursa: Curtea de Conturi a României, Ghid de evaluare a sistemului de control intern în entitățile publice, București,
2011,pag.46;
În concluzie: Evaluarea funcției de audit intern influențează concluzia asupra posibilei
utilizări a auditului intern în activitatea de verificare a auditorului public extern și prin urmare,
modificarea naturii, planificării și întinderii procedurilor ulterioare de audit.
Auditorul public extern aplică următoarele proceduri de audit:
- observarea procedurilor îndeplinite de auditorii interni etc.;
- intervievarea în ceea ce privește natura activității auditului intern;
- analizarea elementelor/documentelor deja examinate de auditorii interni;
- reefectuarea unor proceduri de audit realizate de auditorul intern (de ex. testarea acelorași
controale, tranzacții sau solduri);
- aplicarea unor proceduri de audit diferite (de ex. testarea controalelor, tranzacțiilor sau
soldurilor, altele decât cele testate de auditorii interni);
- inspectarea foilor de lucru ale auditului intern;
- alte documente relevante existente în dosarul curent al misiunii de audit intern.
Prin documentul INTOSAI GOV 9150 Coordonare și Cooperare între SAI-uri și Auditorii
Interni în Sectorul Public se mai precizează: ”În calitate de auditori externi, SAI-urile20 trebuie să
aibă responsabilitatea evaluării eficacității funcției de audit intern.
Dacă activitatea de audit intern este considerată a fi utilă, cooperarea dintre SAI și auditorul
intern va avea beneficii pentru ambele părți ... Atunci când SAI-ul utilizează activitatea unui
auditor intern, se execută procedurile pentru obținerea asigurării că auditorul intern a efectuat
activitatea cu atenția cuvenită și s-a conformat standardelor de audit relevante.
SAI-ul poate revizui activitatea auditorului intern astfel încât să fie mulțumit de
calitatea acesteia … Atunci când un SAI a constatat că funcția de audit intern a entității este
relevantă pentru auditul său, va stabili:
a)dacă și în ce măsură va utiliza activitatea specifică a auditorilor interni;
b) dacă o va utiliza, atunci va avea în vedere dacă este adecvată scopului auditului efectuat
de SAI.
SAI-urile sunt singurele răspunzătoare de opiniile exprimate și această responsabilitate nu
este redusă prin faptul că au utilizat activitatea depusă de auditorii interni.” Tot în cadrul aceluiași
document sunt precizate și ”BENEFICIILE COOPERĂRII ȘI ALE COORDONĂRII:
427
”O serie de beneficii se pot obţine din activitatea de cooperare şi coordonare, între
auditorii interni şi cei externi, care includ:
•Schimb de idei şi cunoştinţe între auditorii interni şi cei externi;
•Întărirea abilității de promovare a practicilor bunei guvernanţe şi a răspunderii
guvernamentale și sporirea înțelegerii de către management a importanței controlului intern;
•Audit mai eficace bazat pe: a)Promovarea unei înţelegeri mai clare a rolurilor şi
solicitărilor legate de audit; b)Un dialog mai bine informat asupra riscurilor cu care se confruntă
organizaţia, care va conduce către o concentrare mai eficientă a eforturilor de audit şi prin urmare,
la recomandări mai utile; c)O mai bună înţelegere de către ambele părți a rezultatelor ce apar din
activitatea reciprocă ce poate avea un impact asupra programelor şi planurilor de activitate viitoare.
•Un audit mai eficient bazat pe: a)O mai bună coordonare a activităţii de audit intern şi
audit extern ce rezultă dintr-o planificare coordonată şi comunicarea necesităţilor; b)Îmbunătățirea
ariei de cuprindere a auditului pentru auditorii interni şi externi. • Evitarea dublării activităţii de
audit (economie);
•Minimizarea întreruperii desfăşurării auditului efectuat la entitatea auditată;
•Îmbunătățirea și maximizarea adecvată a auditului, bazată pe evaluarea riscului şi
identificarea riscurilor semnificative;
•Suport reciproc al recomandărilor de audit care ar putea spori eficacitatea serviciilor de
audit.”
Sunt amintite de asemenea și ”RISCURI POTENȚIALE DE COORDONARE ȘI
COOPERARE: ”Inerente în procesul de coordonare şi cooperare sunt riscurile sigure, care
trebuie gestionate, cum ar fi:
•Orice compromis al confidenţialităţii, independenţei şi obiectivităţii;
•Posibile conflicte de interese;
•Slăbirea/atenuarea responsabilităților;
•Utilizarea unor standarde profesionale diferite referitoare la independență sau audit;
•O interpretare eronată a concluziilor atunci când este folosită munca/activitatea altora;
•Posibile diferenţe de concluzii sau opinii cu privire la subiectul în cauză;
•Posibilitatea ca probele potențiale ale celuilalt auditor să fie prematur comunicate unei
părți externe, înainte de a exista suficiente dovezi de audit pentru sprijinirea acestora;
•Să nu se ia în considerare constrângerile sau restricţiile plasate pe celălalt auditor în
determinarea gradului de cooperare şi coordonare.
Într-o organizație, activitatea de audit intern poate fi de asemenea externalizată. În anumite
cazuri, firmele de audit pot furniza atât servicii de audit intern cât și servicii de audit extern. Un
furnizor de servicii de audit nu va dezvolta activitate de audit intern dacă dezvoltă și activitate de
audit extern sau dacă furnizează alte servicii de consultanță pentru o organizație, pentru a nu-i
periclita independența și obiectivitatea.”
Evaluarea externă a compartimentelor de audit public intern efectuată de UCAAPI,
respectiv de către compartimentul/structura de audit de la nivelul entității ierarhic superioare, în
baza prevederilor Legii 672/2002 privind auditul public intern, cu modificările și completările
ulterioare, face parte din procesul de monitorizare și evaluare a eficienței globale a programului
de calitate, proces impus de standardele elaborate de IIA.
428
Scopul principal al evaluării efectuate de către UCAAPI (cel puțin o dată la 5 ani) este de
a măsura eficacitatea structurii de audit și de a propune îmbunătățirea acesteia. În procesul de
evaluare a garanției calității activității unei structuri de audit intern, UCAAPI analizează fiecare
etapă de derulare a misiunii de audit intern și caută dovezi pentru a constata dacă auditorii interni
din cadrul entității au respectat standardele IIA, practicile recunoscute în domeniu și cadrul
normativ în vigoare.
În acest sens, nu trebuie făcută confuzie între evaluarea efectuată de Curtea de Conturi în
baza atribuțiilor sale legale și cea efectuată de UCAAPI în cadrul procesului propriu de asigurare
a calității activității de audit intern.
Auditorii publici externi trebuie să analizeze totodată și activitatea desfășurată de către
Unitatea Centrală de Armonizare a Auditului Public Intern, la nivel central cât și teritorial, precum
și cea a Unității Centrale de Armonizare a Sistemelor de Management Financiar și Control, pentru
a stabili dacă acestea funcționează la parametrii solicitați de către Comisia Europeană. Unitățile
centrale de armonizare sunt mecanismele care trebuie să promoveze standardele privind controlul
financiar public intern și trebuie să sprijine sistemele de control intern în realizarea rolului lor de
a consolida și coordona efortul sectorului public de a îmbunătăți economicitatea, eficiența și
eficacitatea în domeniul finanțelor publice.
În Cartea Galbenă a Comisiei Europene, referitor la Unitatea Centrală de Armonizare,
se mai precizează:
”Ministerul Finanțelor Publice în rolul său de instituție publică principală de management
financiar, trebuie, prin intermediul Unităților Centrale de Armonizare, să acționeze ca o interfață
între SAI și sistemul CFPI. Cooperarea strânsă și exercitarea unui dialog constructiv între SAI ca
auditor extern și Ministerul Finanțelor Publice ca vârf al sistemului CFPI este esențială pentru a
ajunge la un sistem complex și eficient de gestionare și control al resurselor bugetului de stat.
Pentru a realiza și susține o astfel de cooperare și dialog, se sugerează realizarea unor contacte
între SAI și Ministerul Finanțelor Publice care să fie efectuate la un nivel ridicat, de către un grup
de lucru consultativ care se va reuni periodic pentru a discuta probleme legate de managementul
financiar și controlul intern pe măsură ce acestea apar și să elaboreze soluții corespunzătoare.”
În baza tuturor recomandărilor venite de la organisme internaționale precum INTOSAI,
Comisia Europeană sau SIGMA21, Curtea de Conturi a României a încheiat cu Ministerul
Finanțelor Publice un Protocol pentru cooperare şi colaborare în procesul de consolidare a
sistemului de control financiar public intern.
Un alt Acord de colaborare în procesul de consolidare a funcțiilor de audit intern și audit
public extern s-a încheiat între Curtea de Conturi și Asociația Auditorilor Interni din România
(AAIR) și respectiv, Curtea de Conturi și Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR)212.
Toate aceste aspecte prezentate și în această parte a doua a suportului de curs
sunt utile și pentru experții din Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene,
deoarece reprezintă un model de valorificare a muncii auditorilor interni, de către
auditoria publici externi pe zona neregulilor și fraudelor, model ce poate fi fructificat,
212
Curtea de Conturi a României, Ghid de evaluare a sistemului de control intern în entitățile publice, București, 2011,pp. 42-48;
429
cu anumite particularități, și de acești experți, lucru pe care încercăm să îl atingem în
partea finală a suportului de curs.
Rolul cenzorilor în activitatea societăților comerciale și

ONG-urilor care implementează proiecte POCU, POC, POIM sau POAT
Aprecierea controlului intern (și îndeosebi a controlului financiar) la aceste entități
Controlul intern face parte din sistemul global al societăţii mandante şi constituie modul de
viaţă al acesteia, nefiind în sine nici un sistem distinct, nici o funcţie anume.
În mod ideal, controlul intern este o preocupare, o stare: voinţa conducătorului care îşi
organizează întreprinderea, prevăzând fiecare activitate care participă la gestiunea sa, la siguranţa
care îi permite să se asigure, pe cât este posibil, de o manieră proprie de autocontrol şi de
autoreglare a anumitor operaţii - tranzacţii - care au loc în activităţile întreprinderii atât în domeniul
tehnic, cât şi administrativ.
Controlul intern se întemeiază pe anumite principii fundamentale, cum ar fi principiul:
-organizării (stabilind ce proceduri trebuie formalizate);
-separării funcţiilor (unele funcţii nu pot fi deţinute de una şi aceeaşi persoană);
-integrării (procedurile trebuie să permită controlul reciproc şi reverificarea informaţiilor);
-bunei informări (informaţia trebuie să fie utilă şi verificabilă);
-calităţii personalului (personalul trebuie să fie competent şi integru);
-armoniei (procedurile trebuie să fie adaptate nevoilor şi specificului întreprinderii);
-universalităţii (procedurile trebuie să fie aplicabile tuturor funcţiilor şi structurilor
întreprinderii);
-independenţei (obiectivele controlului intern trebuie să fie îndeplinite indiferent de mijloacele
tehnice utilizate);
-permanenţei (procedurile trebuie să fie durabile).
Cenzorii trebuie să dobândească o cunoaştere suficientă a sistemelor contabile şi de control
intern pentru a-şi concepe şi planifica munca. Ei trebuie să recurgă la raţionamente profesionale
pentru evaluarea riscului de control cenzorial şi definirea procedurilor de control adecvate, care
să permită reducerea acestui risc la un nivel cât mai acceptabil.
Cu ocazia aplicării Normei profesionale nr. 2321 „Cunoaşterea activităţilor societăţii
mandante" s-au analizat riscurile generale ale întreprinderii şi mai ales cauzele care le pot genera.
Cenzorii vor trebui să constate, dintre riscurile generale potenţiale, care sunt cele posibile
care pot fi constatate în cadrul activităţilor societăţii. Aceste riscuri posibile vor căuta să le
definească potrivit Normei de control emise de CECCAR, şi anume:
-riscul de control cenzorial;
-riscul inerent;
-riscul legat de control;
-riscul de nedescoperire a unor erori semnificative.
I.Sisteme contabile si de control intern
Cenzorul va trebui să definească şi să constate existenţa în societatea mandantă a:
430
-sistemului contabil, adică acel ansamblu de tehnici, proceduri şi documente care permit
prelucrarea operaţiilor în scopul înregistrării acestora în conturi contabile, oferind identificarea,
gruparea, analiza, calculul, clasarea, recapitularea şi sinteza tranzacţiilor - operaţiilor - şi a altor
evenimente;
-sistemul de control intern, adică ansamblul de politici şi proceduri la care recurge
conducerea societăţii mandante în vederea asigurării unei gestiuni riguroase şi eficiente a
activităţilor acesteia, implicând, aşa cum s-a arătat mai înainte: respectarea politicilor de gestiune,
protejarea activelor, exactitatea şi exhaustivitatea înregistrărilor contabile şi întocmirea situaţiilor
financiare anuale simplificate.
Aprecierea controlului intern, adică verificarea bunei sale concepţii - proiectări şi a bunei
sale funcţionări, necesită respectarea unor etape de lucru, prevăzute în programul de lucru de către
cenzor, cum ar fi:
-cunoaşterea procedurilor puse în funcţiune de către societatea mandantă constă în
obţinerea unei bune cunoaşteri a circuitului prelucrării - tratamentului (manual sau informatizat)
informaţiilor, de la generarea unei operaţii până la regăsirea ei în situaţiile financiare anuale
simplificate ale societăţii mandante;
-descrierea sistemului, şi anume conservarea traseului informaţiilor obţinute în etapa
precedentă a cunoaşterii procedurilor, alegând între o formă narativă (scrisă manual sau
informatizată) şi diagrame (flowcharts);
-verificarea existenţei sistemului, respectiv confirmarea că descrierea reprezintă bine
procedura, aşa cum este ea prevăzută de societatea mandantă, prin efectuarea unor teste limitate
(teste de conformitate);
-evaluarea riscurilor datorate conceperii - proiectării sistemelor, adică aprecierea că
tratamentele - prelucrările şi verificarea informaţiilor puse în funcţiune de societatea mandantă
sunt potrivite situaţiilor pentru care au fost concepute, prevenindu-se prin ele sau eliminându-se
chiar riscurile de erori şi pierderi;
-verificarea funcţionării procedurilor constă în a stabili că procedurile descrise mai înainte
sunt cele care sunt realmente utilizate permanent; în acest scop sunt utilizate trei tehnici:
-examinarea evidentei exercitări a controlului (de pildă, existenţa unei vize că bonul de
magazie a fost aprobat sau existenţa vizei că s-a efectuat examinarea analitică a extraselor bancare
lunare etc.);
-observaţia executării unui anumit control (de pildă, recepţia intrării bunurilor în
patrimoniul societăţii mandante; asistarea inventarierii fizice a stocurilor pentru a se încredinţa că
procedurile normelor metodologice de inventariere au fost corect aplicate);
-simularea tratamentelor - prelucrărilor sau ale controalelor realizate de personalul sau
computerul societăţii mandante (de pildă, cenzorul verifică el însuşi un număr oarecare de operaţii
aritmetice: totalizarea rulajelor şi soldurilor unor conturi, calcule figurând în cuprinsul facturilor
sau în planurile de amortizare a capitalului imobilizat sau de rambursare a unor împrumuturi).
Aprecierea controlului intern permite determinarea cantităţii de controale directe de realizat
de către cenzor şi îi oferă acestuia ocazia de a face conducerii societăţii recomandări pentru
ameliorarea procedurilor deficitare.
Aprecierea controlului intern se va face de către cenzori în funcţie de obiectivele de control
înscrise în planul şi programul de lucru, în care scop nu se va proceda la efectuarea unui studiu
431
si a unei evaluări a controlului intern decât pentru sistemele si conturile semnificative pe care
le-a identificat în faza de programare a lucrărilor sale (Norma profesională nr. 2322).
Cenzorii nu vor verifica deci decât funcţionarea controalelor interne pe care vor să se
bazeze pentru a-şi fundamenta concluzia în legătură cu obiectivele de verificat.
De pildă, dacă cenzorul controlează postul contabil „Cheltuieli privind stocurile",
modalitatea cea mai sigură de verificare a totalului înregistrat va fi să controleze toate facturile de
cumpărări dintr-un exerciţiu financiar. Acest procedeu va putea fi aplicat într-o întreprindere de
servicii unde cheltuielile pentru cumpărări se rezumă la aprovizionarea lunară a furniturilor de
birou - administrative. Sau, de asemenea, se vor putea verifica toate facturile de aprovizionare ale
unei filiale aparţinând unei societăţi petroliere a cărei activitate constă în a cumpăra, de douăzeci
de ori pe an, petrolul existent într-unul dintre tancurile aflate într-un port maritim oarecare.
Cu totul alta este însă situaţia cheltuielilor privind stocurile înregistrate de o întreprindere,
care se ridică la mii sau zeci de mii de înregistrări într-un an. Într-o asemenea situaţie, controlul
exhaustiv va fi nu numai îndelungat, dar şi inutil; cenzorii, desigur, vor aprecia procedurile de
control intern înainte de a examina documentele contabile în cantitate mai mult sau mai puţin
importantă, în funcţie de calitatea procedurilor necesare.
Astfel, pentru cenzori, obiectul aprecierii controlului intern este dublu:
-pe de o parte, fiabilitatea procedurilor îi determină pe cenzori să procedeze la sondaje mai
puţin numeroase în etapa de control direct al conturilor; sau, din contră, existenţa unor proceduri
mai puţin fiabile îi determină pe aceştia la teste de validitate în mod deosebit exhaustive;
-pe de altă parte, ineficacitatea eventuală a procedurilor determină cenzorii să recomande
conducerii societăţii ameliorări, de un cost rezonabil, având ca obiect eliminarea tuturor surselor
de risc evitabile. Cenzorii contribuie astfel la ameliorarea performanţelor societăţii controlate şi,
în acelaşi timp, îşi pregătesc condiţiile favorabile pentru realizarea viitorului mandat.
II.Aprecierea controlului intern într-un sistem informatizat
În cazul unui sistem de prelucrare informatizată a informaţiei financiare, evaluarea
controlului intern se face conform procedurilor arătate la paragrafele nr. 4-12 ale Normei de control
emise de CECCAR, cu particularităţile care se impun, în sensul că obiectivul acestei aprecieri va
fi de a constata funcţionarea acestuia în ceea ce priveşte modalitatea de a garanta:
-fiabilitatea informaţiilor produse;
-protejarea patrimoniului;
-siguranţa sistemului şi continuitatea lucrărilor.
În cazul aprecierii controlului intern al unui anumit sistem informatizat (de pildă, gestiunea
comercială care emite documente şi ţine evidenţa analitică a clienţilor şi a furnizorilor) sau al unei
aplicaţii (de pildă, salarizarea şi evidenţa productivităţii muncii personalului) se va avea în vedere
în mod deosebit funcţionarea în cadrul acestora (sisteme/aplicaţii) a:
-controalelor privind pregătirea si înregistrarea datelor, atât la nivelul serviciilor
utilizatoare, cât şi al operatorilor de la nivelul informatic;
-controalelor privind exploatarea: prevenirea erorilor şi a fraudelor în timpul prelucrării
informatizate a datelor;
-controalelor destinate să asigure integritatea, exactitatea si autorizarea (aprobarea)
operaţiilor de înregistrat;
-menţinerii căilor de control-verificare (sau sistemul de referinţă al acestora);
-calităţii documentelor - listingurilor;
432
-modificărilor intervenite de la un exerciţiu la altul asupra programelor informatice, în mod
deosebit asupra metodelor de înregistrare şi evaluare.
Atunci când în aprecierea controlului intern cenzorii constată lacune, ei vor stabili dacă
acestea prezintă o astfel de gravitate încât să fie în imposibilitatea exprimării unei concluzii sau
concluzia să fie însoţită de rezerve motivate.
III.Aprecierea controlului intern când societatea mandantă are în structura sa
compartimentul de audit intern
14.Potrivit Normei profesionale nr. 3612, „auditul intern este o activitate organizată
independent în structura unei entităţi, în directa subordonare a conducătorilor acesteia, care
constă în efectuarea de verificări, analize şi evaluări ale sistemului de control intern în scopul
stabilirii măsurii în care aceasta asigură regularitatea şi sinceritatea informaţiilor, eficacitatea
tranzacţiilor şi operaţiilor, ameliorarea performanţelor, respectarea normelor legale şi a
deciziilor conducerii.
Auditul intern raportează conducătorului entităţii asupra constatărilor făcute,
deficienţelor constatate şi măsurilor propuse".
15.Auditul intern este o structură specializată, organizată în mod independent de celelalte
compartimente din societatea mandantă, în directa subordonare a conducătorilor acesteia, şi care
are ca principală funcţie existenţa, adaptabilitatea şi modul de aplicare a procedurilor de control
intern.
16.Modalitatea de organizare a auditului intern este cea prevăzută de Norma profesională nr.
3621 „Organizarea activităţii de audit intern".
Utilizarea lucrărilor auditorilor interni (unde există auditori interni)
17.Pentru determinarea dacă şi în ce condiţii pot lua în considerare lucrările realizate de
auditorii interni, cenzorii:
-apreciază funcţia auditului intern în societatea mandantă;
-se asigură prin controale corespunzătoare dacă lucrările şi concluziile lor sunt în
concordanţă cu obiectivele mandatului de cenzor;
-păstrează o documentaţie suficientă a lucrărilor lor în cadrul dosarelor de lucru.
18.Deşi cenzorii îşi asumă singuri responsabilitatea îndeplinirii mandatului, a elaborării
raportului de cenzor şi a determinării naturii, calendarului şi întinderii procedurilor lor de lucru,
un număr mare de lucrări privind aprecierea controlului intern sunt efectuate de auditul intern al
societăţii mandante; aceste lucrări îi pot fi utile.
19.În utilizarea lucrărilor auditorilor interni, cenzorii trebuie să ţină seama de elementele
următoare:
-auditorul intern este integrat într-o ierarhie care îi fixează misiunea şi îi determină acţiunile
necesare îndeplinirii acesteia;
-controlul eficacităţii operaţionale este un obiectiv mai obişnuit pentru auditorii interni decât
controlul conturilor propriu-zis;
-chiar dacă auditorul intern utilizează tehnici şi metode de control similare cu cele ale
cenzorilor, noţiunea importanţei relative si cea a pragului de semnificaţie pot fi înţelese şi
apreciate diferit de către acesta faţă de modalităţile de aplicare a acestora de către cenzori.
20.Înainte de a începe mandatul, este absolut necesar ca cenzorii, după primirea acordului
prealabil al conducerii societăţii mandante, să ia legătura cu auditorii interni şi să stabilească cu
aceştia modalitatea utilizării lucrărilor lor. Cenzorii stabilesc de comun acord cu auditorii interni
433
examinarea programării şi planificării lucrărilor acestora în scopul de a determina pe care dintre
acestea le vor putea utiliza. Examinarea dosarelor lor de lucru le va da, de asemenea, indicaţii
asupra posibilităţii utilizării lucrărilor executate.
21.În funcţie de rezultatul examenelor menţionate mai sus, cenzorii vor putea face sugestii
pentru orientarea auditorilor interni către obiectivele cele mai grabnic utilizabile în cadrul
mandatului lor, folosind în acest scop documentaţia rezultată din lucrările efectuate de aceştia.
Informaţiile obţinute vor permite cenzorilor să îşi organizeze mai bine programul de lucru şi
să îşi concentreze lucrările în domeniile în care auditorii interni au constatat deficienţe (puncte
slabe).
22.Într-o modalitate mai precisă, cenzorii vor stabili cu auditorii interni următoarele:
-întinderea lucrărilor, obiectivele, locul de realizare, perioada acoperită;
-programul de lucru;
-dosarul de lucru: evaluarea controlului intern, teste, sondaje, documentarea lucrărilor;
-concluzii şi rapoarte: legătura cu rezultatele lucrărilor efectuate;
-urmarea recomandărilor propuse: recomandările au fost urmate de efecte?
23.Concluziile cenzorilor bazate pe utilizarea lucrărilor auditorilor interni trebuie să facă
obiectul unei documentări corespunzătoare în dosarele de lucru.
24. Aceasta trebuie să comporte:
-rezumate ale întrevederilor, definind natura şi întinderea lucrărilor, precum şi modalitatea
integrării lor în planificarea lucrărilor cenzorilor;
-o copie a programelor de lucru ale auditorilor interni;
-o copie a comentariilor lor şi a concluziilor privind lucrările efectuate;
-o copie a tuturor rapoartelor auditorilor interni;
-o descriere a controalelor efectuate de către cenzori asupra dosarelor de lucru ale auditorilor
interni, a lucrărilor complementare apreciate ca fiind necesare şi a concluziilor acestor controale;
-o concluzie generală privind utilizarea lucrărilor auditorilor interni.
Cenzorii trebuie să asigure secretul profesional privind auditorii interni. Pe de altă parte,
responsabilitatea lor nu poate fi împărţită; ei nu trebuie să facă nicio referinţă la lucrările
auditorilor interni în raportul lor.
Responsabilitatea cenzorilor
Cenzorii, experţi contabili, vinovaţi de abateri de la conduita etică şi profesională, sunt

sancţionaţi potrivit prevederilor Regulamentului de organizare şi funcţionare al Corpului
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.
Cenzorii, exercitându-şi atribuţiile în condiţiile determinate de regulile mandatului, sunt
îndatoraţi să îşi execute mandatul pe toată durata stabilită, fiind răspunzători de daune-interese ce
ar putea deriva din cauza neîndeplinirii lui (art. 1.539 Cod civil). De asemenea, ca mandatari,
cenzorii sunt răspunzători nu numai de dol, dar şi de culpa comisă în executarea mandatului lor
(art. 1.540 Cod civil).
Normele de control emise de CECCAR definesc:
-frauda ca fiind un act voluntar comis de una sau mai multe persoane făcând parte din
conducere, salariaţi sau terţi, care are ca efect o interpretare eronată a situaţiilor financiare;
-eroarea ca fiind o inexactitate involuntară conţinută în informaţiile financiare.
434
De aceea, cenzorul nu poate fi responsabil de prevenirea fraudelor şi erorilor, dar va trebui
să evalueze riscul că o fraudă sau o eroare poate conduce la anomalii semnificative, şi este necesar
să ceară explicaţii conducerii în legătură cu orice fraudă sau eroare semnificativă care a fost
descoperită.
În acest sens, cenzorii trebuie să definească procedurile de control necesare obţinerii unei
certitudini rezonabile că anomaliile semnificative cauzate de fraude sau erori vor fi descoperite.
În general este mult mai uşor de detectat o eroare decât o fraudă, deoarece frauda este însoţită
de obicei de acţiuni şi proceduri special concepute pentru a ascunde existenţa ei.
Cenzorul trebuie să comunice conducerii entităţii rezultatul investigaţiilor sale în termenele
cele mai potrivite, evaluând probabilitatea de implicare a conducerii la cel mai înalt nivel. În acest
caz, va fi necesar să prezinte situaţia eşalonului ierarhic superior celui din care face parte
personalul respectiv. Evident, dacă suspiciunea este îndreptată asupra direcţiunii entităţii, cenzorul
va face apel la un avocat pentru a stabili procedura de urmat.
Ca urmare a limitelor inerente oricărui control, există un risc inevitabil de nedetectare a
anomaliei semnificative care ar putea fi cauzată de o fraudă sau de nedescoperirea unei erori.
Descoperirea unei anomalii semnificative în situaţiile financiare, cauzată de o fraudă sau o
eroare, într-un exerciţiu acoperit prin raport de cenzor, nu semnifică neapărat că cenzorul nu a
aplicat procedurile şi principiile fundamentale; pentru aceasta trebuie examinate temeinicia
procedurilor de control aplicate în circumstanţele date, concordanţa dintre raportul de cenzor şi
rezultatele aplicării procedurilor de control.
Cenzorul va căuta să obţină maximum de informaţii privind obiectivele de control şi mediul
economico-social înconjurător, atât în scopul cunoaşterii cât mai bine a acestora, cât şi al detectării
riscurilor de avut în vedere pentru orientarea misiunii sale.
Ţinând seama şi de constatările şi informaţiile stabilite în cadrul aplicării Normei nr. 2315
„Acceptarea, contractarea şi menţinerea mandatului", cenzorul va căuta să obţină informaţii
suplimentare privind cunoaşterea globală a întreprinderii, mai ales în primul an de mandat, şi
anume:
-activităţile întreprinderii si ale sectorului în care operează: natura activităţilor, cifrele-
cheie, principalii clienţi şi furnizori, situaţia economică a sectorului şi reglementările specifice ale
acestui sector economic etc.;
-structura si organizarea sa: acţionariat (structura capitalului), situarea geografică,
organigrama generală şi pe funcţiuni, structura (eventuală) a grupului din care face parte,
activitatea principalelor filiale etc.;
-politicile generale: politica financiară, comercială şi socială;
-perspectivele sale de dezvoltare;
-organizarea sa informatică, administrativă si contabilă: sisteme informatice, proceduri
contabile şi administrative, urmărirea şi controlul bugetului de venituri şi cheltuieli, organizarea
controlului intern şi a auditului intern etc.;
-politicile sale contabile: metode de evaluare a stocurilor, de amortizare a capitalului
imobilizat, de contabilizare a cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare, de rambursare a contractelor
pe termen lung etc.
Pentru obţinerea informaţiilor mai înainte arătate, cenzorul poate utiliza următoarele
mijloace:
-contactarea cenzorului precedent;
435
-contactarea, relaţia directă cu conducătorii societăţii mandante;
-cunoaşterea situaţiilor financiare pe ultimii 3-5 ani, a notelor explicative privind analiza
financiară, a situaţiilor intermediare, a documentelor previzionale şi a declaraţiilor fiscale;
-diverse rapoarte şi publicaţii interne;
-rapoartele auditorilor interni;
-legislaţia aplicabilă societăţii mandante;
-rapoarte anuale ale întreprinderilor similare operând în acelaşi sector economic;
-publicaţiile organismelor profesionale.
Pe baza informaţiilor obţinute aşa cum s-a arătat mai înainte, cenzorul va putea să
procedeze la analiza riscurilor generale ale societăţii mandante, care pot fi generate de:
a)Situaţia economică si financiară:
-existenţa elementelor susceptibile să pună la îndoială posibilitatea continuării exploatării;
-situaţia financiară precară (degradarea rezultatelor, a fondului de rulment, creşterea
importantă a nevoii de fond de rulment etc.);
-înrăutăţirea situaţiei economice, în general, şi a sectorului de activitate, în special (pieţe în
declin, sector foarte concurenţial etc.);
-natura produselor vândute (produse cu îmbătrânire rapidă - termene de valabilitate scurte,
existenţa de noi produse concurenţiale etc.);
-climat social tensionat (greve frecvente antrenând o subactivitate etc.);
-modificări de structură (achiziţii sau cesionări de activitate, restructurare etc.);
b)Organizarea generală a întreprinderii:
-exces de centralizare sau descentralizare;
-fluctuaţie importantă de personal şi în mod deosebit a cadrelor de conducere;
-controale insuficiente asupra activităţilor sau asupra sucursalelor descentralizate;
-absenţa procedurilor contabile şi administrative, organigrame şi definiri de funcţii -
responsabilităţi neactualizate;
-absenţa controlului realizării bugetului de venituri şi cheltuieli;
-absenţa organizării şi exercitării controlului intern şi a auditului intern;
c)Atitudinea conducerii - direcţiunii întreprinderii:
-insuficienţa sau absenţa sensibilităţii pentru problemele sau activităţile contabile, financiare
şi administrative;
-modalitatea de organizare a întreprinderii (îndeosebi gradul de implicare în sistemul
controlului intern);
-atitudinea faţă de rezultate şi de situaţia financiară anuală;
-modalitatea de informare financiară;
-evoluţia cursurilor bursiere (cotaţia bursieră a întreprinderii - eventuală, dar mai ales a
celorlalte întreprinderi cotate din sector).
Existenţa riscurilor generale poate determina cenzorul fie să îşi amplifice programul de lucru,
fie să îl menţină sau să îl reducă.
Această analiză va fi deosebit de utilă când se vor identifica domeniile şi sistemele
semnificative.
Şeful echipei de cenzori va trebui să se asigure că:
-membrii echipei de cenzori obţin şi deţin cunoştinţe suficiente despre activitatea societăţii
mandante, care să le permită efectuarea lucrărilor care le-au fost delegate;
436
-situaţiile financiare, considerate ca un întreg, şi afirmaţiile cuprinse în acestea sunt în
conformitate cu cunoaşterea de către sine a activităţilor societăţii mandante.
Cunoaşterea activităţilor societăţii mandante reprezintă cadrul de referinţă privind
exercitarea corectă a raţionamentului profesional.
Exemplu de scrisoare de acceptare a mandatului de cenzor în misiuni ce vizează proiecte

POCU, POIM, POC sau POAT
Către Consiliul de administraţie (sau Direcţiune)
Ne-aţi nominalizat în calitate de cenzori pentru exprimarea unei opinii privind supravegherea
gestiunii societăţii dvs.
Avem plăcerea să confirmăm acceptarea acestui mandat prin conţinutul prezentei scrisori.
Noi ne vom exercita activitatea de cenzor în conformitate cu reglementările legale în vigoare
şi cu Normele profesionale elaborate de CECCAR, care sunt puse de acord cu standardele
internaţionale în domeniu.
Aceste norme cer ca noi să planificăm şi să efectuăm cenzoratul în scopul emiterii unor
concluzii la obiectivele prevăzute în mandat. Un cenzorat include examinarea pe bază de teste,
proceduri şi tehnici specifice a elementelor de susţinere a datelor conţinute de informaţiile
financiare ale societăţii.
Datorită utilizării procedurilor şi tehnicilor de lucru (eşantionare, examinare analitică etc.) şi
altor limitări inerente oricărui sistem contabil şi de control intern, există un risc inevitabil ca unele
erori semnificative să rămână nedescoperite prin controlul efectuat.
În plus faţă de raportul nostru de cenzor, noi estimăm că vă putem oferi, pe parcursul
întregului exerciţiu financiar şi la sfârşitul acestuia, semnalarea - prin comunicări scrise - a oricăror
carenţe semnificative privind sistemul de control intern şi de contabilitate care ne vor atrage
atenţia.
Vă reamintim că responsabilitatea pentru elaborarea informaţiilor, precum şi prezentarea
adecvată a acestora revin conducerii societăţii. Această responsabilitate include ţinerea la zi a
contabilităţii şi a unui sistem de control intern adecvat, definirea şi aplicarea politicilor contabile
şi măsuri pentru protejarea activelor societăţii. Ca parte a procedurilor folosite, vom cere
conducerii societăţii o scrisoare de afirmare, confirmând declaraţiile făcute nouă în cursul
mandatului nostru.
Noi contăm pe întreaga cooperare a personalului societăţii în punerea la dispoziţia noastră a
registrelor contabile, a documentelor şi a altor informaţii necesare îndeplinirii mandatului nostru.
Remuneraţia noastră, fixată de Adunarea generală ordinară a societăţii, ne va fi plătită lunar,
inclusiv cheltuielile făcute pentru îndeplinirea mandatului nostru, ce vor fi decontate pe măsură ce
vor fi efectuate.
Această scrisoare va rămâne valabilă şi pentru anii următori, cu excepţia cazului când va fi
reziliată.
Vă rugăm să semnaţi şi să returnaţi copia ataşată acestei scrisori care ne va indica acordul
dvs. asupra termenilor şi condiţiilor mandatului nostru de cenzor.
Data, localitatea Semnăturile cenzorilor

437
Despre raportul cenzorului în astfel de misiuni
Documentul - raportul - stabilit poate lua forme variate: scrisoare, atestare sau notă de
comentarii, raport de audit financiar (contractual) sau statutar şi raport de certificare etc.
În cuprinsul documentelor - raportului - se face referire la normele profesionale care
guvernează misiunea, atunci când ele există.
Documentul - raportul - este datat şi semnat de către profesionistul contabil şi eventual de
către un colaborator care l-a asistat în timpul misiunii.
În societăţile de expertiză contabilă, documentele - rapoartele - realizate sunt semnate de
către profesionistul contabil care a condus misiunea şi de cel care angajează societatea prin
semnătura sa socială (expert contabil / contabil autorizat), înscris în Tabloul Corpului.
Raportul cenzorilor
Conţinutul raportului de certificare
Raportul de certificare ar trebui să includă următoarele elemente de bază:

a)Un titlu care să indice clar faptul că raportul este un raport independent de
certificare: un titlu potrivit ajută la identificarea naturii raportului de certificare şi la deosebirea
lui de alte rapoarte emise de alte persoane, cum ar fi de cele care nu trebuie să respecte aceleaşi
cerinţe etice ca cenzorul.
b)Un destinatar: un destinatar identifică partea sau părţile căreia (cărora) îi (le) este adresat
raportul de certificare. De fiecare dată când este posibil raportul de certificare este adresat
întregului grup-ţintă de utilizatori.
c)O identificare şi o descriere a informaţiilor referitoare la subiectul în cauză şi, dacă
este cazul, a subiectului în cauză: acest lucru include, de exemplu:
-momentul din timp sau perioada de timp la care se referă evaluarea sau comensurarea
subiectului în cauză;
-o explicaţie a acelor caracteristici ale subiectului în cauză sau ale informaţiilor referitoare la
subiectul în cauză pe care grupul-ţintă de utilizatori ar trebui să le cunoască, şi a modului în care
aceste caracteristici ar putea influenţa precizia evaluării sau comensurării subiectului în cauză,
folosind criteriile identificate sau puterea de convingere a probelor disponibile. De exemplu:
-gradul în care informaţiile referitoare la subiectul în cauză sunt calitative versus cantitative,
obiective versus subiective sau istorice versus prospective;
-modificările subiectului în cauză sau ale altor situaţii ale misiunii care afectează
comparabilitatea informaţiilor referitoare la subiectul în cauză de la o perioadă la cealaltă.
Atunci când concluzia cenzorului este exprimată în funcţie de declaraţia părţii responsabile
de informaţia prezentată, acea declaraţie este anexată la raportul de certificare, reprodusă în
raportul de certificare sau menţionată în raportul de certificare pentru o sursă care este disponibilă
pentru grupul-ţintă de utilizatori.
d)Identificarea criteriilor: Raportul de certificare identifică criteriile conform cărora
subiectul în cauză a fost evaluat sau comensurat astfel încât grupul-ţintă de utilizatori să poată
438
înţelege baza pe care a fost trasă concluzia cenzorului. Raportul de certificare poate include
criteriile sau poate face referire la acestea dacă ele sunt conţinute într-o declaraţie întocmită de
către partea responsabilă de informaţia prezentată, care este pusă la dispoziţia grupului-ţintă de
utilizatori, sau dacă sunt disponibile dintr-o sursă publică. Cenzorul ia în considerare dacă este
relevant în situaţiile respective să prezinte:
-sursa criteriilor şi dacă acestea sunt încorporate sau nu în legi sau în reglementări, sau dacă
sunt emise de corpuri autorizate sau recunoscute de experţi care urmează o procedură stabilită
transparentă, adică dacă acestea sunt criterii stabilite în contextul subiectului în cauză (şi, dacă nu
sunt, descrierea motivelor pentru care se consideră a fi adecvate);
-metodele de evaluare utilizate atunci când criteriile permit alegerea dintre mai multe
metode;
-orice interpretări importante făcute atunci când se aplică criteriile în circumstanţele misiunii;
şi
-dacă au fost sau nu efectuate modificări ale metodelor de evaluare folosite.
e)Acolo unde este posibil, o descriere a oricăror limite semnificative inerente asociate
cu evaluarea sau cu măsurarea subiectului în cauză pe baza criteriilor: dacă ne putem aştepta
ca în anumite cazuri să se înţeleagă foarte bine limitele inerente de către cititorii unui raport de
certificare, în alte cazuri o referire explicită în raportul de certificare poate fi adecvată. De exemplu,
într-un raport de certificare referitor la eficacitatea controlului intern, se poate să fie adecvată
observaţia că evaluările istorice ale eficacităţii nu sunt relevante pentru perioadele viitoare din
cauza riscului ca sistemul de control intern să devină inadecvat din cauza modificărilor condiţiilor
sau ca gradul de respectare a politicilor şi procedurilor să scadă.
f)Atunci când criteriile utilizate pentru a evalua sau pentru a comensura subiectul în
cauză sunt disponibile doar pentru un anume grup-ţintă de utilizatori sau sunt relevante
doar pentru un anume scop, o declaraţie care să limiteze utilizarea raportului de certificare
la acel grup-ţintă de utilizatori sau la acel scop; în plus, de fiecare dată când raportul de
certificare este adresat doar unui anumit grup-ţintă de utilizatori sau doar pentru un scop anume,
cenzorul ia în considerare declararea acestui fapt în raportul de certificare. Acest lucru avertizează
cititorii că raportul de certificare este limitat la anumiţi utilizatori sau la anumite scopuri.
g)O declaraţie care să identifice partea responsabilă de informaţia prezentată şi să
descrie atribuţiile părţii responsabile şi ale cenzorului: aceasta informează grupul-ţintă de
utilizatori că partea responsabilă de informaţia prezentată este răspunzătoare pentru subiectul în
cauză în cazul unei misiuni de raportare directă sau pentru informaţiile referitoare la subiectul în
cauză în cazul unei misiuni bazate pe declaraţii, şi că rolul cenzorului este de a exprima în mod
independent o concluzie cu privire la informaţiile referitoare la subiectul în cauză.
h)O declaraţie conform căreia misiunea a fost desfăşurată în conformitate cu
Standardul profesional nr. 23 şi cu ISAE 3000.
i)Un sumar al activităţilor desfăşurate: sumarul va ajuta grupul-ţintă de utilizatori să
înţeleagă natura certificării furnizate de raportul de certificare. Deoarece în misiunea de certificare
limitată o apreciere a naturii, momentului şi amplorii procedurilor prestate de strângere a probelor
este esenţială pentru înţelegerea certificării transmise de o concluzie exprimată în formă negativă,
sumarul muncii prestate:
-este de obicei mai detaliat decât pentru o misiune de certificare rezonabilă şi identifică
limitările naturii, momentului şi amplorii procedurilor de strângere a probelor. S-ar putea să fie
439
oportună indicarea procedurilor care nu au fost prestate şi care în mod normal ar fi desfăşurate
într-o misiune de certificare rezonabilă; şi
-declară că procedurile de strângere a probelor sunt mai limitate decât în cazul unei misiuni
de certificare rezonabilă şi prin urmare se obţine un grad mai mic de certificare decât în cazul unei
misiuni de certificare rezonabilă.
j)Concluzia cenzorului: atunci când informaţiile referitoare la subiectul în cauză sunt
formate din mai multe aspecte, pot fi oferite concluzii separate pe marginea fiecărui aspect. În timp
ce nu toate aceste concluzii trebuie să se refere la acelaşi nivel de proceduri de strângere a probelor,
fiecare concluzie este exprimată în forma care este adecvată fie pentru o misiune de certificare
rezonabilă, fie pentru o misiune de certificare limitată. Acolo unde acest lucru este oportun,
concluzia ar trebui să informeze grupul-ţintă de utilizatori cu privire la contextul în care ar
trebui citită concluzia cenzorului: concluzia cenzorului ar putea, de exemplu, include formulări
cum ar fi: „Această concluzie a fost formată pe baza limitărilor inerente şi este în conformitate cu
aceste limitări, subliniate în altă parte în acest raport independent de certificare". Acest lucru ar
putea să fie oportun, de exemplu, atunci când raportul include o explicaţie a caracteristicilor
specifice ale subiectului în cauză pe care grupul-ţintă de utilizatori ar trebui să le cunoască.
Într-o misiune de certificare rezonabilă, concluzia ar trebui exprimată într-o formă
pozitivă, de exemplu: „După părerea noastră, controlul intern este eficace, din toate punctele de
vedere semnificative, în baza criteriilor XYZ" sau „După părerea noastră, declaraţia părţii
responsabile de informaţia prezentată, conform căreia controlul intern este eficace, din toate
punctele de vedere semnificative, pe baza criteriilor XYZ, este corectă". Într-o misiune de
certificare limitată, concluzia ar trebui exprimată într-o formă negativă, de exemplu: „Pe
baza activităţii noastre descrise în acest raport, nu ne-a atras atenţia niciun fapt care să ne facă să
credem că procesul de control intern nu este eficace, din toate punctele de vedere semnificative,
pe baza criteriilor XYZ " sau „Pe baza activităţii noastre descrise în acest raport, nu ne-a atras
atenţia niciun fapt care să ne facă să credem că declaraţia părţii responsabile de informaţia
prezentată conform căreia controlul intern este eficace, din toate punctele de vedere semnificative,
în baza criteriilor XYZ, nu este corectă".
Atunci când cenzorul exprimă o concluzie care este altfel decât curată, raportul de
certificare ar trebui să conţină o descriere clară a tuturor motivelor.
k)Data raportului de certificare: aceasta informează grupul-ţintă de utilizatori că cenzorul
a luat în considerare efectul evenimentelor care au avut loc până la acea dată asupra informaţiilor
referitoare la subiectul în cauză şi asupra raportului de certificare.
l)Numele firmei sau al cenzorului şi locaţia acesteia/ acestuia, care este, de obicei, oraşul
în care cenzorul are un cabinet care şi-a asumat responsabilitatea misiunii: prin acest lucru,
grupul-ţintă de utilizatori este informat cu privire la persoana sau firma care îşi asumă
responsabilitatea pentru misiune.
Cenzorul ar putea să includă în raportul de certificare şi alte informaţii şi explicaţii care nu
au scopul de a afecta concluzia acestuia. Exemple de acest gen pot fi: detaliile asupra calificărilor
şi experienţei cenzorului şi ale altor persoane implicate în misiune, prezentarea nivelurilor
pragurilor de semnificaţie, concluziile legate de aspecte specifice ale misiunii şi recomandări.
Includerea acestor informaţii depinde de importanţa lor pentru nevoile grupului-ţintă de utilizatori.
Informaţiile suplimentare sunt clar separate de concluzia cenzorului şi exprimate în aşa fel încât
să nu afecteze acea concluzie.
440
Concluzii calificate, concluzii defavorabile şi imposibilitatea de a formula o concluzie
Cenzorul nu ar trebui să exprime o concluzie curată atunci când există următoarele
circumstanţe şi atunci când, după părerea sa, efectul problemei este sau ar putea fi
semnificativ:
a)Există o limită a ariei de aplicabilitate a activităţii cenzorului, adică circumstanţele
împiedică cenzorul să obţină probele necesare pentru a reduce riscul misiunii de certificare
la un nivel adecvat sau cenzorul este împiedicat de partea angajatoare sau de partea
responsabilă de informaţia prezentată, care impune o restricţie în acest sens. Cenzorul ar
trebui să exprime o concluzie calificată sau imposibilitatea de a formula o concluzie;
b)În acele cazuri în care:
(i)concluzia cenzorului este exprimată în funcţie de declaraţia părţii responsabile de
informaţia prezentată, iar acea declaraţie nu este corectă din toate punctele de vedere
semnificative; sau
(ii)concluzia cenzorului este exprimată direct, în funcţie de subiectul în cauză şi de
criterii, iar informaţiile referitoare la subiectul în cauză conţin prezentări eronate
semnificative, cenzorul ar trebui să exprime o concluzie calificată sau defavorabilă;
sau
c)Atunci când se descoperă, după ce a fost acceptată misiunea, că respectivele criterii
nu sunt adecvate sau că subiectul în cauză nu este adecvat misiunii de certificare, cenzorul
ar trebui să exprime:
(i)o concluzie calificată sau o concluzie defavorabilă atunci când criteriile inadecvate
sau subiectul în cauză incorect ar putea să inducă în eroare grupul-ţintă de utilizatori;
sau
(ii)o concluzie calificată sau imposibilitatea de a formula o concluzie în alte cazuri.
Cenzorul ar trebui să exprime o concluzie calificată atunci când efectul problemei nu
este atât de important sau de omniprezent încât să necesite o concluzie defavorabilă sau
exprimarea imposibilităţii de a formula o concluzie. O concluzie calificată este exprimată ca
fiind „cu excepţia" efectelor problemei la care se referă calificarea.
În cazurile în care concluzia curată a cenzorului va fi exprimată în funcţie de declaraţia părţii
responsabile de informaţia prezentată şi acea declaraţie a identificat şi a descris corect faptul că
informaţiile referitoare la subiectul în cauză conţin prezentări eronate semnificative, cenzorul fie:
a)prezintă o concluzie calificată sau defavorabilă exprimată direct faţă de subiectul în cauză
şi de criterii; fie
b)în cazul în care condiţiile misiunii cer în mod expres formularea concluziei în funcţie de
declaraţia părţii responsabile de informaţia prezentată, exprimă o concluzie curată, dar accentuează
problema făcând o referire specială la ea în raportul de certificare.
Alte responsabilităţi de raportare
Cenzorul ar trebui să ia în considerare alte responsabilităţi de raportare, inclusiv
caracterul adecvat al comunicării aspectelor relevante de interes pentru guvernarea
întreprinderilor care apar din misiunea de certificare cu cei însărcinaţi cu guvernarea.
În acest standard, termenul „guvernarea întreprinderilor" descrie rolul persoanelor cărora li
se încredinţează supervizarea, controlul şi coordonarea unei părţi responsabile de informaţia
prezentată. Cei însărcinaţi cu guvernarea sunt de cele mai multe ori responsabili pentru asigurarea
faptului că entitatea îşi atinge obiectivele şi pentru raportarea către părţile interesate. Dacă partea
441
angajatoare este diferită de partea responsabilă, nu este oportună comunicarea directă cu partea
responsabilă sau cu cei însărcinaţi cu guvernarea părţii responsabile.
În acest standard, „problemele relevante de interes pentru guvernarea întreprinderilor" sunt
cele care apar din misiunea de certificare şi, după părerea cenzorului, sunt atât importante, cât şi
relevante pentru cei însărcinaţi cu guvernarea. Problemele relevante de interes pentru guvernarea
întreprinderilor includ doar acele probleme care au intrat în atenţia cenzorului în timp ce desfăşura
misiunea de certificare. În cazul în care condiţiile misiunii nu o cer în mod expres, cenzorului nu i
se cere să elaboreze proceduri cu scopul specific de a identifica problemele de interes pentru
guvernarea întreprinderilor213.
Aceste reguli și proceduri de control cenzorial se aplică și la implementarea proiectelor
POCU, POIM, POC sau POAT de către societăți comerciale și ONG-uri implicate, cu
mențiunea particularizării la specificul unor astfel de proiecte.
10.4.Maniera de verificare și valorificare de către experții Ministerului

Investițiilor și Proiectelor Europene a activității auditorilor interni și cenzorilor și
pe zona implementării proiectelor cu finanțare europeană
În acest scop se poate utiliza o listă de verificare a modului cum s-a efectuat auditul
intern și cenzoratul la nivelul unui proiect cu finanțare europeană (fără a fi neapărat
exhaustive, deci mai poate fi completată și cu alte activități), pentru prevenirea și eliminarea
neregulilor și fraudelor, de genul celei prezentate în continuare.
Lista de verificare la fața locului a activității auditorilor interni și cenzorilor la

beneficiarii care implementează proiecte POCU, POIM, POC sau POAT
Titlu proiect:
Beneficiar
Cod SMIS proiect
213
Aspectele din acest capitol au fost preluate din lucrarea CECCAR STANDARDUL PROFESIONAL
nr. 23 -Activitatea de cenzor în societăţile comerciale - Ediţia a IlI-a, revizuită si adăugită -București, 2008.
442
Ofițer financiar

aplică
Este organizat un compartiment de audit intern sau control cenzorial în
cadrul entității care implementează proiecte europene? Dacă nu, care sunt
cauzele și cum se asigură exercitarea funcției de audit intern sau de control
cenzorial?
Compartimentul de audit intern sau comisia de cenzori face parte dintr-o
structură organizatorică cu atribuții de control intern sau separate de această
structură în entității care implementează proiecte europene?
Numirea/Destituirea conducătorului și membrilor compartimentului de
audit intern sau președintelui și membrilor comisiei de cenzori s-a efectuat
cu avizul prealabil al UCAAPI/organului ierarhic superior sau al organelor
proprii de conducere din entități care implementează proiecte europene ?
Au fost elaborate normele metodologice proprii și Carta auditului intern la
entitățile care dețin structuri de audit intern și implementează proiecte
europene?
S-a elaborat planul strategic de audit intern (pe 3 ani) la entitățile care dețin
structuri de audit intern și implementează proiecte europene?
S-a elaborat planul anual de audit intern la entitățile care dețin structuri de
audit intern și implementează proiecte europene?
Elaborarea planurilor anuale de audit intern la entități care implementează
proiecte europene are la bază o analiză a riscurilor asociate activităților
entității și implementării acestor proiecte?
Selectarea misiunilor cuprinse în planurile anuale de audit intern se face în
funcție de mărimea riscurilor asociate activităților dar și proiectelor cu
finanțare europeană?
În anul de proiect supus verificării au fost efectuate misiuni de audit intern
distincte referitoare la implementarea de proiecte cu finanțare europeană?
Dacă nu, care ar fi cauzele?
Ce aspecte definitorii v-au reținut atenția din rapoartele de audit intern sau
din rapoartele comisiilor de cenzori cu privire la implementarea de proiecte
cu finanțare europeană?
Au existat recomandări neavizate/neînsușite de către conducătorul entității
cu privire la misiuni de audit intern vizând implementarea de proiecte cu
finanțare europeană?
În cazul în care răspunsul este afirmativ, care sunt aceste recomandări
neînsușite cu privire la implementarea de proiecte europene?
În cazul recomandărilor neînsușite de conducerea entităților referitoare la
implementarea de proiecte cu finanțare europeană s-a informat
UCAAPI/organul ierarhic superior sau DLAF?
Există un sistem de urmărire periodică a implementării recomandărilor
formulate prin rapoartele de audit intern cu privire la implementarea de
proiecte europene?
Rapoartele anuale de activitate privind auditul intern (la entitățile care
implementează proiecte europene) au au cuprins referiri și la implementarea
de proiecte europene și au fost transmise la UCAAPI/Ministerul Finanțelor
Publice și CCR? Dar rapoartele comisiilor de cenzori la aceleași entități au
443
cuprins referiri și la implementarea de proiecte cu finanțare europeană și au
fost integrate în setul situațiilor financiare anuale?
Au fost efectuate misiuni de evaluare a gradului de aplicare a sistemului de
control managerial în entitatea care implementează proiecte cu finanțare
europeană?
E tehnici și procedee de audit intern și specifice activității cenzoriale s-au folosit
pentru entitățile care implementează proiecte cu finanțare europeană?
Dacă activitatea de audit intern sau de cenzorat a descoperit nereguli și fraude pe
zona implementării de proiecte cu finanțare europeană și cum au procedat
pentru combaterea lor?
Care a fost folosit, de către structurile de audit intern și cenzorat, sistemul de
depistare și gestionare a riscurilor în entitățile care aplică proiecte cu finanțare
europeană?
Observaţii finale:
………………………………………………………………………………………………………
……
Funcţia Data:
444
Proiectelor Europene a serviciului de audit potrivit procedurilor convenite
prestat de auditorii financiari contractați de beneficiarii în vederea
implementării proiectelor europene pentru evitarea neregulilor și fraudelor în
transpunerea în practică a acestora
11.1.Prevederi din Standardul ISA 240 - Responsabilitățile auditorului privind frauda într-
un audit al situațiilor financiare (care poate fi aplicat și în auditarea cheltuielilor în
proiecte europene)
Caracteristicile fraudei. Denaturările semnificative din cadrul situaţiilor financiare pot fi

cauzate de fraudă sau eroare. Factorul care face distincţia între fraudă şi eroare este măsura în care
acţiunea care a stat la baza denaturării situaţiilor financiare este intenţionată sau neintenţionată.
Deşi frauda este un concept juridic amplu, în contextul ISA-urilor auditorul se concentrează
asupra fraudelor care generează o denaturare semnificativă în situaţiile financiare. Există două
tipuri de denaturări intenţionate care sunt relevante pentru auditor – denaturările care rezultă din
raportarea financiară frauduloasă şi denaturările care rezultă din însuşirea necuvenită a activelor.
Deşi auditorul poate suspecta sau, în cazuri mai rare, poate identifica existenţa unei fraude, acesta
nu stabileşte din punct de vedere juridic dacă într-adevăr a avut loc o fraudă.
Responsabilitatea auditorului de a preveni şi detecta frauda. Responsabilitatea
principală pentru prevenirea şi detectarea fraudei revine atât persoanelor responsabile cu
guvernanţa entităţii, cât şi conducerii. Este important ca membrii conducerii, sub supravegherea
persoanelor responsabile cu guvernanţa, să pună un accent puternic atât pe prevenirea fraudei, care
ar putea conduce la reducerea posibilităţilor ca frauda să aibă loc, cât şi pe descurajarea fraudei,
care ar putea convinge persoanele să nu comită fraude, având în vedere probabilitatea ca acestea
să fie detectate şi pedepsite. Acest lucru presupune un angajament faţă de crearea unei culturi
caracterizate de onestitate şi de conduită etică, care poate fi consolidată printr-o supraveghere
445
activă din partea persoanelor responsabile cu guvernanţa. Supravegherea de către persoanele
responsabile cu guvernanţa presupune analizarea posibilităţilor de evitare a controalelor sau de
influenţare necorespunzătoare a procesului de raportare financiară, cum ar fi eforturile conducerii
de a manipula rezultatele pentru a influenţa percepţia analiştilor asupra performanţei şi
profitabilităţii entităţii.
Un auditor care efectuează un audit în conformitate cu ISA-urile este responsabil pentru
obţinerea unei asigurări rezonabile cu privire la faptul că situaţiile financiare ca întreg nu conţin
denaturări semnificative cauzate fie de fraudă, fie de eroare. Ca urmare a limitărilor inerente ale
unui audit, există un risc inevitabil ca unele denaturări semnificative ale situaţiilor financiare să nu
fie detectate, chiar dacă auditul este planificat şi efectuat în mod adecvat, în conformitate cu ISA-
urile214.
Aşa cum se descrie în ISA 200215 , potenţialele efecte ale limitărilor inerente sunt
importante în special în cazul denaturărilor cauzate de fraudă. Riscul de nedetectare a unei
denaturări semnificative cauzate de fraudă este mai mare decât riscul de nedetectare a unei
denaturări cauzate de erori. Aceasta deoarece ar putea exista strategii sofisticate şi atent organizate
pentru a ascunde o fraudă, precum falsul, neînregistrarea intenţionată a tranzacţiilor sau declaraţii
false intenţionate adresate auditorului. Astfel de încercări de disimulare pot fi şi mai greu de
detectat atunci când există complicitate. Ca urmare a complicităţii, auditorul poate considera că
probele de audit sunt convingătoare, când de fapt acestea sunt false. Capacitatea auditorului de a
detecta o fraudă depinde de factori precum îndemânarea autorului acesteia, frecvenţa şi amploarea
manipulării, gradul de complicitate, importanţa relativă a sumelor individuale manipulate şi nivelul
ierarhic al persoanelor implicate. Deşi este posibil ca auditorul să poată identifica potenţialele
oportunităţi de comitere a fraudei, este dificil de determinat dacă denaturările în cazul situaţiilor
în care se aplică raţionamentul profesional, cum ar fi estimările contabile, sunt cauzate de fraudă
sau de eroare.
Mai mult decât atât, riscul ca auditorul să nu detecteze o denaturare semnificativă cauzată
de o fraudă comisă de conducere este mai mare decât riscul aferent fraudei comise de angajaţi,
deoarece conducerea are adesea posibilitatea de a manipula direct sau indirect înregistrările
contabile, de a prezenta informaţii financiare frauduloase sau de a evita procedurile de control care
au rolul de a preveni comiterea unor fraude similare de către alţi angajaţi.
Pentru a obţine o asigurare rezonabilă, auditorul trebuie să îşi păstreze scepticismul
profesional pe parcursul auditului, să aibă în vedere posibilitatea evitării controalelor de către
conducere şi să recunoască faptul că procedurile de audit care sunt eficiente în detectarea erorilor
ar putea fi ineficiente în detectarea fraudei. Dispoziţiile prezentului ISA au rolul de a sprijini
auditorul în identificarea şi evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă cauzată de fraudă şi în
elaborarea unor proceduri de detectare a unor astfel de denaturări.
Auditorul poate avea responsabilităţi suplimentare impuse de legi, reglementări sau de
dispoziţiile de etică relevante privind neconformitatea unei entități cu legile şi reglementările,
214
ISA 200, Obiective generale ale auditorului independent şi desfăşurarea unui audit în conformitate cu Standardele
Internaţionale de Audit, publicat în IFAC, ASPAAS, CECCAR, Manual de Reglementări Internaţionale de Control al
Calităţii, Audit, Revizuire, Alte Servicii de Asigurare şi Servicii Conexe, Vol. I, Bucureşti, 2018, pp. 101-102,
punctele A53-A54;
215
ISA 200, punctul A53;
446
printre care se numără şi cele legate de fraudă, care pot merge mai departe de cele din prezentul
ISA ori din alte ISA-uri sau pot fi diferite de acestea, cum ar fi:
a)răspunsul la situaţiile identificate sau suspectate de neconformitate cu legile şi
reglementările, inclusiv cu dispoziţiile privind comunicarea specifică cu conducerea şi cu
persoanele responsabile cu guvernanţa, evaluarea caracterului adecvat al răspunsurilor acestora la
situaţiile de neconformitate şi stabilirea măsurii în care sunt necesare acţiuni ulterioare;
b)comunicarea situaţiilor identificate sau suspectate de neconformitate cu legile şi
reglementările către alţi auditori (de exemplu, într-un audit al situaţiilor financiare ale grupului);
c)dispoziţiile privind documentarea situaţiilor identificate sau suspectate de neconformitate
cu legile şi reglementările.
Conformarea cu orice responsabilităţi adiţionale poate furniza informaţii suplimentare
relevante pentru activitatea auditorului în conformitate cu prezentul ISA şi cu alte ISA-uri (de
exemplu, cu privire la integritatea conducerii sau, după caz, a persoanelor responsabile cu
guvernanţa).
Obiectivele auditorilor pentru a identifica denaturări cauzate de fraude. Aceste
obiective sunt următoarele:
a)de a identifica şi evalua riscurile de denaturare semnificativă a situaţiilor financiare
cauzată de fraudă;
b)de a obţine suficiente probe de audit adecvate privind riscurile evaluate de denaturare
semnificativă cauzată de fraudă, prin conceperea şi implementarea unor răspunsuri adecvate;
c)de a răspunde în mod adecvat în cazul fraudelor identificate sau suspectate în timpul
auditului.
Definiții legate de fraudă. În contextul ISA-urilor, următorii termeni au înţelesurile
atribuite mai jos: a)Fraudă – un act intenţionat comis de una sau mai multe persoane din
conducere, din rândul persoanelor responsabile cu guvernanţa, din rândul angajaţilor sau din cadrul
unor terţe părţi, care implică utilizarea înşelăciunii pentru a obţine un avantaj nedrept sau ilegal.
b)Factori de risc de fraudă – evenimente sau condiţii care indică un stimulent sau o
presiune pentru a comite o fraudă sau care oferă o oportunitate pentru a comite o fraudă.
Scepticismul profesional ce trebuie să caracterizeze auditorul în depistarea
denaturărilor din situațiile financiare cauzate de fraude.
În conformitate cu ISA 200216 , auditorul trebuie să îşi păstreze scepticismul profesional pe
tot parcursul auditului, recunoscând posibilitatea existenţei unei denaturări semnificative cauzate
de fraudă, făcând abstracţie de experienţa sa anterioară cu privire la onestitatea şi integritatea
conducerii şi ale persoanelor responsabile cu guvernanţa entităţii.
Cu excepţia cazului în care auditorul are motive să creadă contrariul, acesta poate accepta
documentele şi înregistrările ca fiind autentice. În situaţia în care condiţiile identificate în timpul
auditului îl determină pe auditor să creadă că un document ar putea să nu fie autentic sau că
termenele dintr-un document au fost modificate fără a-i fi prezentate, acesta trebuie să continue
investigaţia.
În cazul în care răspunsurile conducerii sau ale persoanelor responsabile cu guvernanţa în
cadrul intervievărilor sunt inconsecvente, auditorul trebuie să investigheze respectivele
inconsecvenţe.
216
ISA 200, punctul 15;
447
Proceduri de evaluare a riscului şi activităţi conexe în audit. Atunci când efectuează
proceduri de evaluare a riscului şi activităţi conexe în vederea înţelegerii entităţii şi a mediului său,
inclusiv a controlului intern al entităţii, după cum prevede ISA 315 (revizuit)217 , auditorul trebuie
să efectueze procedurile prevăzute la punctele 18-25 pentru a obţine informaţii pe care să le
utilizeze pentru identificarea riscurilor de denaturare semnificativă cauzată de fraudă:
a)Evaluarea de către conducere a riscului ca situaţiile financiare să fie denaturate
semnificativ ca urmare a fraudei, inclusiv natura, amploarea şi frecvenţa acestor evaluări.
b)Procedura prin care conducerea identifică şi răspunde la riscurile de fraudă din cadrul
entităţii, inclusiv la orice riscuri specifice de fraudă pe care aceasta le-a identificat sau care au fost
aduse în atenţia sa, ori clase de tranzacţii, solduri ale conturilor sau prezentări de informaţii pentru
care este foarte probabil să existe un risc de fraudă;
c)Comunicările conducerii, dacă există, către persoanele responsabile cu guvernanţa cu
privire la procesele prin care conducerea identifică şi răspunde la riscurile de fraudă din cadrul
entităţii;
d)Comunicările conducerii, dacă există, către angajaţi cu privire la viziunea sa asupra
practicilor de afaceri şi comportamentului etic.
Auditorul trebuie să intervieveze conducerea şi, după caz, alte persoane din cadrul entităţii
pentru a determina dacă aceste persoane cunosc orice fraude concrete, suspectate sau acuzaţii de
fraudă care afectează entitatea.
Pentru entităţile care au o funcţie de audit intern, auditorul trebuie să efectueze intervievări
ale persoanelor adecvate din cadrul funcţiei pentru a determina dacă acestea cunosc orice fraude
concrete, suspectate sau acuzaţii de fraudă care afectează entitatea şi pentru a obţine opiniile lor
cu privire la riscurile de fraudă.
Persoanele responsabile cu guvernanţa și aspectele legate de fraudă. Cu excepţia
cazului în care toate persoanele responsabile cu guvernanţa sunt implicate în conducerea entităţii218
, auditorul trebuie să obţină o înţelegere a modului în care acestea exercită supravegherea
proceselor prin care conducerea identifică şi răspunde la riscurile de fraudă din cadrul entităţii şi a
controlului intern stabilit de conducere pentru a atenua aceste riscuri.
Cu excepţia cazului în care toate persoanele responsabile cu guvernanţa sunt implicate în
conducerea entităţii, auditorul trebuie să intervieveze persoanele responsabile cu guvernanţa
pentru a determina dacă acestea cunosc orice fraude concrete, suspectate sau acuzaţii de fraudă
care afectează entitatea. Aceste intervievări se efectuează şi pentru a corobora răspunsurile lor cu
cele rezultate din intervievarea conduceri.
Identificarea şi evaluarea de către auditor a riscurilor de denaturare semnificativă
cauzată de fraudă. În conformitate cu ISA 330, auditorul trebuie să stabilească răspunsurile
217
ISA 315 (revizuit) - Identificarea și evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă prin înțelegerea entității și a
mediului său, publicat în IFAC, ASPAAS, CECCAR, Manual de Reglementări Internaţionale de Control al Calităţii,
Audit, Revizuire, Alte Servicii de Asigurare şi Servicii Conexe, Vol. I, Bucureşti, 2018, pp. 290-294, punctele 5-24;
218
ISA 260 (revizuit), Comunicarea cu persoanele responsabile cu guvernanţa, publicat în IFAC, ASPAAS, CECCAR,
Manual de Reglementări Internaţionale de Control al Calităţii, Audit, Revizuire, Alte Servicii de Asigurare şi Servicii
Conexe, Vol. I, Bucureşti, 2018, pag. 237, punctul 13;
448
generale care au rolul de a trata riscurile evaluate de denaturare semnificativă cauzată de fraudă la
nivelul situaţiilor financiare.219
Pentru a stabili răspunsurile generale care au rolul de a trata riscurile evaluate de denaturare
semnificativă cauzată de fraudă la nivelul situaţiilor financiare, auditorul trebuie:
a)să desemneze şi să supravegheze personalul având în vedere cunoştinţele, abilităţile şi
capacitatea persoanelor cărora le vor fi acordate responsabilităţi semnificative în cadrul misiunii,
precum şi riscurile de denaturare semnificativă cauzată de fraudă evaluate de auditor în ceea ce
priveşte misiunea;
b)să evalueze dacă selectarea şi aplicarea politicilor contabile de către entitate, în special
cele privind evaluările subiective şi tranzacţiile complexe, pot indica o raportare financiară
frauduloasă ca urmare a eforturilor conducerii de a manipula veniturile;
c)să încorporeze un element de imprevizibilitate în selectarea naturii, plasării în timp şi
amplorii procedurilor de audit.
Proceduri de audit ca răspuns la riscurile de evitare a controalelor de către
conducere. Conducerea se află într-o poziţie unică pentru a comite fraude, dată fiind capacitatea
acesteia de a manipula înregistrările contabile şi de a întocmi situaţii financiare frauduloase prin
evitarea controalelor care, altfel, par a funcţiona în mod eficace. Deşi nivelul riscului de evitare a
controalelor de către conducere variază de la o entitate la alta, acest risc este totuşi prezent în toate
entităţile. Ca urmare a modului imprevizibil în care controalele pot fi evitate, riscul aferent evitării
controalelor de către conducere reprezintă un risc de denaturare semnificativă cauzată de fraudă şi
este, aşadar, un risc semnificativ.
Indiferent de evaluarea auditorului cu privire la riscurile de evitare a controalelor de către
conducere, auditorul trebuie să elaboreze şi să efectueze proceduri de audit pentru:
a)a testa gradul de adecvare al înregistrărilor contabile din registrul Cartea mare şi al altor
ajustări efectuate în cadrul procesului de întocmire a situaţiilor financiare. Atunci când elaborează
şi efectuează procedurile de audit pentru astfel de teste, auditorul trebuie:
a1)să efectueze intervievări ale persoanelor implicate în procesul de raportare
financiară cu privire la activităţile neadecvate sau neobişnuite în legătură cu procesarea
înregistrărilor contabile şi a altor ajustări;
a2)să selecteze înregistrările contabile şi alte ajustări efectuate la finalul unei
perioade de raportare;
a3)să determine necesitatea testării înregistrărilor contabile şi a altor ajustări pe tot
parcursul perioadei.
b)a revizui estimările contabile pentru a determina gradul de subiectivism al acestora şi a
evalua măsura în care circumstanţele care generează acest subiectivism, dacă există, constituie un
risc de denaturare semnificativă cauzată de fraudă. În efectuarea acestei revizuiri, auditorul trebuie:
b1)să evalueze măsura în care raţionamentele şi deciziile luate de conducere în
realizarea estimărilor contabile incluse în situaţiile financiare, chiar dacă acestea sunt
rezonabile, în mod individual, indică un posibil subiectivism al conducerii entităţii care ar
ISA 330 - Răspunsurile auditorului la riscurile evaluate, publicat în IFAC, ASPAAS, CECCAR, Manual de
219
Reglementări Internaţionale de Control al Calităţii, Audit, Revizuire, Alte Servicii de Asigurare şi Servicii Conexe,
Vol. I, Bucureşti, 2018, pag. 356, punctul 5;
449
putea reprezenta un risc de denaturare semnificativă cauzată de fraudă. Dacă da, auditorul
trebuie să reevalueze estimările contabile în ansamblu;
b2)să efectueze o revizuire retroactivă a raţionamentelor şi a ipotezelor conducerii
cu privire la estimările contabile semnificative reflectate în situaţiile financiare ale anului
anterior.
c)pentru tranzacţiile semnificative care nu ţin de activitatea normală a entităţii sau care par
a fi neobişnuite, având în vedere înţelegerea auditorului asupra entităţii şi a mediului său, precum
şi alte informaţii obţinute în timpul auditului, auditorul trebuie să evalueze dacă motivele
economice (sau lipsa acestora) care stau la baza tranzacţiilor indică faptul că acestea ar fi putut fi
realizate în scopul unei raportări financiare frauduloase sau pentru a disimula însuşirea necuvenită
a activelor.
Evaluarea probelor de audit de către auditor. Auditorul trebuie să evalueze dacă
procedurile analitice efectuate spre finalul auditului, în vederea formării unei concluzii generale
privind măsura în care situaţiile financiare în ansamblu sunt consecvente cu înţelegerea sa asupra
entităţii, indică un risc de denaturare semnificativă cauzată de fraudă nerecunoscut anterior.
Dacă auditorul identifică o denaturare, acesta trebuie să evalueze dacă respectiva
denaturare indică existenţa unei fraude. Dacă denaturarea respectivă indică existenţa unei fraude,
auditorul trebuie să evalueze implicaţiile denaturării în relaţie cu alte aspecte ale auditului, în
special cu credibilitatea declaraţiilor conducerii, recunoscând faptul că este puţin probabil ca un
caz de fraudă să constituie o întâmplare izolată.
Dacă auditorul identifică o denaturare, indiferent dacă este sau nu semnificativă, şi are
motive să creadă că aceasta este sau ar putea fi cauzată de fraudă şi că este implicată conducerea
(în special conducerea superioară), acesta trebuie să reevalueze riscurile de denaturare
semnificativă cauzată de fraudă şi impactul lor asupra naturii, plasării în timp şi amplorii
procedurilor de audit ca răspuns la riscurile evaluate. Auditorul trebuie să determine şi măsura în
care circumstanţele sau condiţiile indică o posibilă complicitate între angajaţi, conducere sau terţe
părţi, atunci când reanalizează credibilitatea probelor obţinute anterior.
Dacă auditorul confirmă că situaţiile financiare sunt denaturate în mod semnificativ ca
urmare a fraudei sau nu este în măsură să formuleze o concluzie în acest sens, el trebuie să evalueze
implicaţiile acestui fapt asupra auditului.
Auditorul trebuie să obţină declaraţii scrise din partea conducerii şi, după caz, din
partea persoanelor responsabile cu guvernanţa, prin care acestea:
a)îşi recunosc responsabilitatea privind elaborarea, implementarea şi menţinerea
controlului intern pentru prevenirea şi detectarea fraudei;
b)atestă că au prezentat auditorului rezultatele evaluării de către conducere a riscului de
denaturare semnificativă a situaţiilor financiare ca urmare a fraudei;
c)atestă că au prezentat auditorului cazurile sau suspiciunile de fraudă cunoscute care
afectează entitatea şi care implică: c1)conducerea; c2)angajaţii cu roluri importante în controlul
intern; c3)alte persoane, în cazul în care frauda ar putea avea un efect semnificativ asupra situaţiilor
financiare;
d)atestă că au prezentat auditorului orice acuzaţii sau suspiciuni de fraudă cunoscute care
afectează situaţiile financiare ale entităţii, comunicate de angajaţi, foşti angajaţi, analişti,
organisme de reglementare sau alte persoane.
450
Comunicarea cu conducerea şi cu persoanele responsabile cu guvernanţa legată de
fraude. Dacă auditorul a identificat o fraudă sau a obţinut informaţii care indică faptul că ar putea
exista o fraudă, el trebuie să comunice aceste aspecte în timp util către nivelul adecvat al
conducerii, pentru a-i informa pe principalii responsabili de prevenirea şi detectarea fraudelor cu
privire la aspectele relevante pentru responsabilităţile lor, cu excepţia cazului în care legile sau
reglementările interzic acest lucru.
Cu excepţia cazului în care toate persoanele responsabile cu guvernanţa sunt implicate în
conducerea entităţii, dacă auditorul a identificat sau suspectează existenţa unei fraude care implică:
a)conducerea;
b)angajaţii cu roluri importante în controlul intern;
c)alte persoane, în situaţia în care frauda ar putea cauza denaturarea semnificativă a
situaţiilor financiare, auditorul trebuie să comunice aceste aspecte în timp util persoanelor
responsabile cu guvernanţa.
Dacă auditorul suspectează că în fraudă este implicată conducerea, acesta trebuie să
comunice respectivele suspiciuni persoanelor responsabile cu guvernanţa şi trebuie să discute cu
acestea natura, plasarea în timp şi amploarea procedurilor de audit necesare pentru finalizarea
auditului. Astfel de comunicări cu persoanele responsabile cu guvernanţa sunt obligatorii, cu
excepţia cazului în care comunicarea este interzisă de lege sau reglementări.
Auditorul trebuie să comunice persoanelor responsabile cu guvernanţa orice alte aspecte
care au legătură cu frauda şi care sunt relevante, conform raţionamentului auditorului, pentru
responsabilităţile lor, cu excepţia cazului în care acest lucru este interzis de lege sau reglementări.
Caracteristicile fraudei. Frauda, indiferent dacă este vorba despre o raportare financiară
frauduloasă sau despre însuşirea necuvenită a activelor, presupune existenţa unui stimulent ori a
unei presiuni de a comite o fraudă, a unei oportunităţi percepute de a proceda astfel şi a unei
anumite autojustificări pentru comiterea acţiunii respective. De exemplu:
•Pot exista stimulente sau poate exista presiune pentru a comite o raportare financiară
frauduloasă în cazul în care conducerea este presată, de surse din afara sau din interiorul entităţii,
să obţină un profit vizat sau un rezultat financiar aşteptat (şi posibil nerealist) – în special deoarece
consecinţele pentru conducere ale incapacităţii sale de a atinge obiectivele financiare pot fi
semnificative. În mod asemănător, anumite persoane pot fi motivate să îşi însuşească necuvenit
active, de exemplu, deoarece persoanele respective duc un stil de viaţă peste posibilităţile lor.
•O oportunitate percepută de a comite o fraudă poate apărea atunci când o persoană
consideră că poate evita controalele interne, de exemplu, deoarece persoana respectivă se află într-
o poziţie de încredere sau cunoaşte anumite deficienţe din controlul intern.
•Unele persoane pot să îşi autojustifice comiterea unei fraude. Anumite persoane au o
atitudine, un caracter sau un set de valori etice care le permite să comită acţiuni necinstite în mod
intenţionat şi cu bună ştiinţă. Totuşi, chiar şi persoanele care în alte condiţii ar fi oneste pot comite
o fraudă dacă mediul în care se află exercită suficientă presiune asupra lor.
Raportarea financiară frauduloasă presupune denaturări intenţionate, inclusiv omiterea
unor valori sau prezentări de informaţii în situaţiile financiare pentru a induce în eroare utilizatorii
situaţiilor financiare. Aceasta poate fi cauzată de eforturile conducerii de a manipula rezultatele
pentru a induce în eroare utilizatorii situaţiilor financiare prin influenţarea percepţiei lor asupra
performanţei şi profitabilităţii entităţii.
451
Manipularea rezultatelor poate începe cu mici acţiuni sau ajustări neadecvate ale ipotezelor
şi modificări în raţionamentele conducerii. Presiunile şi stimulentele pot duce la intensificarea
acestor acţiuni până în punctul în care au ca rezultat o raportare financiară frauduloasă. O astfel de
situaţie poate apărea atunci când, din cauza presiunii de a corespunde aşteptărilor pieţei sau a unei
dorinţe de a maximiza recompensele bazate pe performanţă, conducerea adoptă în mod intenţionat
poziţii care duc la o raportare financiară frauduloasă prin denaturarea semnificativă a situaţiilor
financiare. În unele entităţi, conducerea poate fi motivată să reducă rezultatul în mod semnificativ
pentru a minimiza impozitele sau să crească rezultatul pentru a obţine o finanţare din partea unei
bănci.
Raportarea financiară frauduloasă poate fi realizată prin:
•manipularea, falsificarea (inclusiv documente contrafăcute) sau modificarea
înregistrărilor contabile ori a documentaţiei justificative pe care se bazează situaţiile financiare.
•prezentarea eronată în, sau omiterea intenţionată din, situaţiile financiare a evenimentelor,
a tranzacţiilor sau a altor informaţii semnificative.
•aplicarea greşită în mod intenţionat a principiilor contabile privind valoarea, clasificarea,
modalitatea de prezentare sau descrierea.
Raportarea financiară frauduloasă presupune deseori evitarea de către conducere a unor
controale care, altfel, par a funcţiona în mod eficace.
Frauda poate fi comisă de conducere prin evitarea controalelor utilizând tehnici
precum:
•înregistrări contabile fictive, în special în apropierea finalului unei perioade contabile,
pentru a manipula rezultatele din exploatare sau pentru a îndeplini alte obiective.
•ajustarea inadecvată a ipotezelor şi modificarea raţionamentelor utilizate pentru a estima
soldurile conturilor.
•omiterea, promovarea sau amânarea recunoaşterii în situaţiile financiare a evenimentelor
sau tranzacţiilor care au avut loc în timpul perioadei de raportare.
•omiterea, ascunderea sau denaturarea prezentărilor de informaţii prevăzute de cadrul de
raportare financiară aplicabil sau a prezentărilor care sunt necesare pentru a asigura o prezentare
fidelă.
•tăinuirea faptelor care ar putea afecta valorile înregistrate în situaţiile financiare.
•implicarea în tranzacţii complexe care sunt structurate pentru a prezenta eronat poziţia
financiară sau performanţa financiară a entităţii.
•modificarea înregistrărilor şi termenelor aferente unor tranzacţii semnificative şi
neobişnuite.
Însuşirea necuvenită a activelor presupune furtul activelor unei entităţi şi este deseori
comisă de angajaţi în valori relativ mici şi nesemnificative.
Totuşi, poate implica şi conducerea, care este de obicei mai în măsură să mascheze sau să
disimuleze însuşirea necuvenită a activelor astfel încât să fie greu de detectat.
Însuşirea necuvenită a activelor poate avea loc în mai multe moduri, inclusiv prin:
•delapidarea încasărilor (de exemplu, colectarea necuvenită a creanţelor sau deturnarea
încasărilor aferente conturilor prescrise către conturile bancare personale).
•furtul unor active corporale sau al proprietăţii intelectuale (de exemplu, furtul stocurilor
pentru uz personal sau pentru vânzare, furtul activelor scoase din uz pentru revânzare,
complicitatea cu un concurent prin dezvăluirea contra cost a unor informaţii de natură tehnică).
452
•obligarea unei entităţi să plătească bunuri şi servicii pe care nu le-a primit (de exemplu,
plăţi către vânzători fictivi, mită plătită de vânzători către agenţii de achiziţii ai entităţii în schimbul
creşterii preţurilor, plăţi către angajaţi fictivi).
•utilizarea activelor unei entităţi în folos personal (de exemplu, utilizarea activelor entităţii
drept garanţii reale pentru un împrumut personal sau un împrumut către o parte afiliată). Însuşirea
necuvenită a activelor este deseori însoţită de înregistrări sau documente false sau înşelătoare
pentru a disimula faptul că activele lipsesc sau că au fost depuse drept gaj fără obţinerea unei
autorizări corespunzătoare.
Intervievarea conducerii şi a altor persoane din cadrul entităţii. Intervievarea de către
auditor a conducerii poate furniza informaţii utile cu privire la riscurile de denaturare semnificativă
a situaţiilor financiare ca urmare a fraudei comise de angajaţi. Totuşi, este puţin probabil ca astfel
de intervievări să furnizeze informaţii utile cu privire la riscurile de denaturare semnificativă a
situaţiilor financiare ca urmare a unei fraude comise de conducere. Intervievarea altor persoane
din cadrul entităţii le-ar putea oferi acestora ocazia de a transmite auditorului informaţii pe care
altfel poate nu le-ar fi comunicat.
Exemplele de alte persoane din cadrul entităţii pe care auditorul le-ar putea
intervieva cu privire la existenţa sau suspectarea unei fraude includ:
•Personalul operativ care nu este implicat direct în procesul de raportare financiară;
•Angajaţii cu diferite niveluri de autoritate;
•Angajaţii implicaţi în iniţierea, procesarea şi înregistrarea unor tranzacţii complexe sau
neobişnuite şi persoanele care supraveghează sau monitorizează astfel de angajaţi;
•Consilierii juridici interni;
•Directorul departamentului de etică sau persoana echivalentă;
•Persoana responsabilă sau persoanele responsabile de tratarea acuzaţiilor de fraudă.
Intervievarea auditului intern legat de posibile fraude. ISA 315 (revizuit) şi ISA 610
(revizuit în 2013) stabilesc dispoziţii şi furnizează îndrumări relevante pentru auditurile entităţilor
care dispun de o funcţie de audit intern.220
În vederea aplicării dispoziţiilor acestor ISA-uri în contextul fraudei, auditorul poate
efectua intervievări privind activităţi specifice ale funcţiei de audit intern, incluzând, de exemplu:
•Procedurile, dacă există, efectuate de funcţia de audit intern pe parcursul anului pentru a
detecta frauda.
•Măsura în care conducerea a răspuns în mod satisfăcător la orice constatări care au rezultat
în urma acestor procedure.
Exemple de factori de risc de fraudă. Factorii de risc de fraudă exemplificați mai jos
reprezintă exemple de astfel de factori care pot fi întâlniţi de auditor într-o gamă largă de situaţii.
Sunt prezentate exemple separate privind cele două tipuri de fraudă relevante pentru
auditori – raportarea financiară frauduloasă şi însuşirea necuvenită a activelor. Pentru fiecare dintre
aceste tipuri de fraudă, factorii de risc sunt clasificaţi mai departe pe baza celor trei condiţii
prezente în general atunci când apar denaturări semnificative cauzate de fraudă:
a)stimulente/presiuni; b)oportunităţi; c)atitudini/autojustificări. Deşi factorii de risc acoperă o
gamă largă de situaţii, aceştia nu reprezintă decât exemple şi, în consecinţă, auditorul poate
identifica factori de risc suplimentari sau diferiţi. Nu toate exemplele sunt relevante în toate
220
453
circumstanţele, iar unele pot avea o importanţă mai mare sau mai mică pentru entităţile de
dimensiuni diferite sau cu caracteristici ori structuri de proprietate diferite. De asemenea, ordinea
exemplelor de factori de risc prezentate nu reflectă importanţa lor relativă sau frecvenţa apariţiei
lor. Factori de risc aferenţi denaturărilor generate de raportarea financiară frauduloasă În cele ce
urmează sunt prezentate exemple de factori de risc aferenţi denaturărilor generate de raportarea
financiară frauduloasă.
Stimulente/Presiuni. Stabilitatea financiară sau profitabilitatea este afectată de
condiţiile economice, specifice segmentului de activitate sau operaţionale ale entităţii,
precum (sau indicate de):
•o concurenţă sau o saturaţie ridicată a pieţei, însoţite de marje de profit în scădere.
•o vulnerabilitate ridicată la schimbări rapide, precum schimbările tehnologice, uzura
morală a produselor sau ratele de dobândă.
•scăderea semnificativă a cererii din partea consumatorilor şi creşterea ratei falimentelor,
fie în segmentul de activitate respectiv, fie în întreaga economie.
•pierderile din exploatare care fac iminentă ameninţarea falimentului, executarea silită sau
preluarea ostilă.
•fluxuri de trezorerie negative recurente din exploatare sau incapacitatea de a genera fluxuri
de trezorerie din exploatare, în acelaşi timp raportându-se câştiguri şi creşteri ale câştigurilor.
•creşterea rapidă sau profitabilitatea neobişnuită, în special în comparaţie cu cea a altor
companii din acelaşi sector de activitate.
•noi dispoziţii contabile, statutare sau de reglementare.
Se exercită o presiune excesivă asupra conducerii de a îndeplini cerinţele şi aşteptările
părţilor terţe, ca urmare a:
•aşteptărilor analiştilor de investiţii, ale investitorilor instituţionali, ale creditorilor
importanţi sau ale altor părţi externe privind nivelul de profitabilitate sau al tendinţelor (în special
aşteptările care sunt excesiv de agresive sau nerealiste), inclusiv aşteptările create de conducere,
de exemplu, prin comunicate de presă sau mesaje în raportul anual exagerat de optimiste.
•nevoii de a obţine credite sau capitaluri proprii suplimentare pentru a rămâne competitivi
– inclusiv finanţarea unor cheltuieli majore pentru cercetare şi dezvoltare sau a unor cheltuieli de
capital.
•dificultăţii de a îndeplini cerinţele de listare la bursă sau de rambursare a datoriilor sau a
altor dispoziţii contractuale privind datoriile.
•efectelor negative percepute sau reale ale raportării unor rezultate financiare slabe asupra
tranzacţiilor importante în curs de desfăşurare, precum combinări de întreprinderi sau atribuiri de
contracte.
Informaţiile disponibile indică faptul că situaţia financiară personală a conducerii
sau a persoanelor responsabile cu guvernanţa este afectată de performanţa financiară a
entităţii ca urmare a:
• intereselor financiare semnificative deţinute în entitate.
454
•faptului că părţi semnificative din recompensele lor (de exemplu, prime, opţiuni pe acţiuni
şi angajamente de tip „earn-out”) depind de atingerea unor obiective agresive privind preţul
acţiunilor, rezultatele din exploatare, poziţia financiară sau fluxurile de trezorerie.221
•garantării personale a datoriilor entităţii. Se exercită o presiune excesivă asupra conducerii
sau a personalului operaţional de a atinge obiectivele financiare stabilite de persoanele
responsabile cu guvernanţa, inclusiv ţintele de vânzări sau de profitabilitate.
Oportunităţi. Natura sectorului de activitate sau a operaţiunilor entităţii generează
oportunităţi de a comite o raportare financiară frauduloasă, care pot apărea ca urmare a:
•tranzacţiilor semnificative cu părţi afiliate care nu ţin de activitatea normală a entităţii ori
cu entităţi afiliate care au fost auditate de o altă firmă sau nu au fost auditate.
•prezenţei financiare puternice sau capacităţii de a se impune într-un anumit segment de
activitate, care permite entităţii să dicteze furnizorilor sau clienţilor termenele sau condiţiile şi ar
putea avea ca efect încheierea unor tranzacţii neadecvate sau care nu se desfăşoară în condiţii
obiective.
•Activelor, datoriilor, veniturilor sau cheltuielilor pe baza estimărilor semnificative care
implică raţionamente subiective sau incertitudini dificil de coroborat.
•Tranzacţiilor semnificative, neobişnuite sau deosebit de complexe, în special cele
înregistrate spre finalul perioadei care ridică întrebări privind „prevalarea economicului asupra
juridicului”.
•Operaţiunilor semnificative care au loc sau se desfăşoară peste graniţele internaţionale în
jurisdicţii în care există medii de afaceri şi culturi diferite.
•Utilizării unor intermediari de afaceri pentru care nu pare să existe o justificare clară din
punct de vedere economic.
•Conturilor bancare semnificative sau operaţiunilor cu filiale sau sucursale din paradisuri
fiscale pentru care nu pare să existe o justificare clară din punct de vedere economic.
Monitorizarea conducerii este ineficace ca urmare a:
•Impunerii unei singure persoane sau a unui grup restrâns în cadrul conducerii (într-o
companie care nu este administrată de proprietar) fără controale compensatorii.
•Supravegherii ineficace de către persoanele responsabile cu guvernanţa a procesului de
raportare financiară şi a controlului intern.
Există o structură organizatorică complexă şi instabilă, evidenţiată de următoarele:
•Dificultăţi în determinarea organizaţiei sau a persoanelor care deţin un interes care
controlează în entitate.
•Structura organizaţională excesiv de complexă care implică, de obicei, entităţi cu
personalitate juridică neobişnuite sau linii ierarhice neobişnuite ale conducerii.
•Rata mare de fluctuaţie a personalului din cadrul conducerii superioare, a consilierilor
juridici sau a persoanelor responsabile cu guvernanţa.
Componentele de control intern sunt deficiente ca urmare a:
•Monitorizării inadecvate a controalelor, inclusiv a controalelor automatizate şi a
controalelor asupra raportării financiare interimare (când este prevăzută raportarea externă).
221
Planurile de stimulente pentru conducere pot depinde de atingerea unor obiective legate doar de anumite conturi
sau activităţi selectate ale entităţii, chiar dacă respectivele conturi sau activităţi ar putea să nu fie semnificative pentru
entitate per ansamblu.
455
•Ratelor mari de fluctuaţie a personalului sau angajării de personal ineficace în
departamentul de contabilitate, în cel de tehnologia informaţiei sau în funcţia de audit intern.
•Sistemelor informaţionale şi de contabilitate ineficace, inclusiv a situaţiilor în care există
deficienţe semnificative în controlul intern.
Atitudini/Autojustificări
•Comunicarea, implementarea, sprijinirea sau aplicarea ineficace ale valorilor entităţii şi
ale standardelor de etică de către conducere sau comunicarea unor valori şi standarde de etică
neadecvate.
•Participarea la, sau preocuparea excesivă a conducerii nefinanciare în, selectarea
politicilor contabile sau determinarea estimărilor semnificative.
•Un istoric cunoscut de încălcări ale legislaţiei privind titlurile de valoare sau a altor legi şi
reglementări ori reclamaţii împotriva entităţii, a conducerii superioare sau a persoanelor
responsabile cu guvernanţa privind presupuse fraude sau încălcări ale legilor şi reglementărilor.
•Un interes excesiv manifestat de conducere pentru menţinerea sau creşterea preţului
acţiunilor entităţii sau a evoluţiei câştigurilor.
•O practică a conducerii de a face promisiuni faţă de analişti, creditori şi alte terţe părţi
privind îndeplinirea unor previziuni agresive sau nerealiste.
•Eşecul conducerii de a remedia în timp util deficienţele semnificative cunoscute din
controlul intern.
•Interesul conducerii pentru utilizarea unor mijloace nepotrivite de minimizare a
rezultatelor raportate din motive fiscale.
•Un moral scăzut în rândul conducerii superioare.
•Proprietarul-administrator nu face distincţia între tranzacţiile personale şi cele de afaceri.
•Dispute între acţionarii dintr-o entitate de tip închis.
•Încercări repetate din partea conducerii de a justifica tratamente contabile neadecvate sau
la limită pe baza pragului de semnificaţie.
•Relaţia dintre conducere şi auditorul curent sau precedent este tensionată, fapt ilustrat prin:
a)Dispute frecvente cu auditorul curent sau cu cel precedent privind aspecte care
ţin de contabilitate, audit sau raportare.
b)Solicitări nerezonabile adresate auditorului, precum termene nerealiste pentru
finalizarea auditului sau pentru emiterea raportului auditorului.
c)Restricţii impuse auditorului care limitează în mod neadecvat accesul acestuia la
informaţii sau persoane ori capacitatea de a comunica în mod eficace cu persoanele
responsabile cu guvernanţa.
d)Comportamentul autoritar al conducerii în relaţia cu auditorul, în special în ceea
ce priveşte încercările de a influenţa aria de acoperire a activităţii auditorului sau cu privire
la selectarea sau menţinerea personalului desemnat sau consultat pentru misiunea de audit.
Factori de risc generaţi de denaturările apărute ca urmare a însuşirii
necuvenite a activelor.
Factorii de risc generaţi de denaturările apărute ca urmare a însuşirii necuvenite a
activelor sunt clasificaţi, de asemenea, pe baza a trei condiţii prezente în general atunci
când are loc o fraudă: stimulente/presiuni, oportunităţi şi atitudini/autojustificări.
O parte dintre factorii de risc generaţi de raportarea financiară frauduloasă pot fi
prezenţi şi atunci când apar denaturări ca urmare a însuşirii necuvenite a activelor. De
456
exemplu, monitorizarea ineficace de către conducere şi alte deficienţe în controlul intern
pot fi prezente atunci când apar denaturări cauzate fie de raportarea financiară frauduloasă,
fie de însuşirea necuvenită a activelor.
În continuare prezentăm exemple de factori de risc aferenţi denaturărilor apărute ca
urmare a însuşirii necuvenite a activelor.
Stimulente/Presiuni. Obligaţiile financiare personale pot crea presiuni asupra
conducerii sau a angajaţilor care au acces la numerar sau la alte active care pot face obiectul
unui furt pentru a-şi însuşi necuvenit respectivele active.
Relaţiile nefavorabile dintre entitate şi angajaţii cu acces la numerar sau la alte
active care pot face obiectul unui furt îi pot motiva pe acei angajaţi să îşi însuşească
necuvenit respectivele active.
Exemple de relaţiile nefavorabile pot fi generate de următoarele situaţii:
•Concedieri viitoare cunoscute sau anticipate ale angajaţilor.
•Modificări recente sau anticipate ale planurilor de recompensare sau de beneficii
ale angajaţilor.
•Promovări, recompense sau alte gratificaţii care nu sunt conforme cu aşteptările.
Oportunităţi Anumite caracteristici sau circumstanţe pot creşte susceptibilitatea activelor
de a fi însuşite în mod necuvenit.
Exemple de oportunităţi de însuşire necuvenită a activelor cresc atunci când
există următoarele:
• Sume mari de numerar în casă sau procesat.
•Elemente de dimensiuni reduse, de valoare mare sau cu cerere mare în stoc.
•Active uşor convertibile, precum obligaţiuni la purtător, diamante sau cipuri de
calculator.
•Imobilizări de dimensiuni mici, care pot fi vândute pe piaţă sau care nu au un
însemn observabil de identificare a proprietarului. Controlul intern neadecvat asupra
activelor poate creşte susceptibilitatea activelor respective de a fi însuşite în mod necuvenit.
Exemple de însuşire necuvenită a activelor, care poate avea loc din
următoarele cauze:
•Separarea neadecvată a sarcinilor sau verificări independente neadecvate.
•Supravegherea neadecvată a cheltuielilor conducerii superioare, precum călătorii
şi alte decontări.
•Supravegherea neadecvată de către conducere a angajaţilor responsabili de active,
de exemplu, supravegherea sau monitorizarea neadecvată a locaţiilor aflate la distanţă.
•Selecţia neadecvată a candidaţilor pentru posturile care presupun acces la active.
•Evidenţa neadecvată a activelor.
•Sistemul neadecvat de autorizare şi aprobare a tranzacţiilor (de exemplu, în cazul
achiziţiilor).
•Măsuri de protecţie fizice neadecvate ale numerarului, ale investiţiilor, ale
stocurilor sau ale imobilizărilor.
•Lipsa reconcilierilor complete şi la timp ale activelor.
•Lipsa documentării corespunzătoare şi la timp a tranzacţiilor, de exemplu, a
creditelor pentru retururi de mărfuri.
•Lipsa vacanţelor obligatorii pentru angajaţii care deţin funcţii-cheie de control.
457
•Înţelegerea neadecvată de către conducere a tehnologiei informaţiei, fapt ce le
permite angajaţilor responsabili cu tehnologia informaţiei să îşi însuşească necuvenit
activele entităţii.
•Controale neadecvate ale accesului la înregistrările automatizate, inclusiv
controalele şi revizuirile jurnalelor de evenimente ale sistemelor informatice.
Atitudini/Autojustificări
•Desconsiderarea necesităţii de a monitoriza sau de a reduce riscurile legate de
însuşirea necuvenită a activelor.
•Desconsiderarea controlului intern privind însuşirea necuvenită a activelor prin
evitarea controalelor existente sau prin neluarea unor măsuri de corectare adecvate pentru
deficienţele cunoscute în controlul intern.
•Un comportament care indică nemulţumirea sau insatisfacţia faţă de entitate sau
modul acesteia de a-şi trata angajaţii.
•Modificări ale comportamentului sau ale stilului de viaţă care ar putea indica
însuşirea necuvenită a activelor.
•Toleranţa faţă de furturile de valoare mica.
Exemple de posibile proceduri de audit pentru tratarea riscurilor evaluate de
denaturare semnificativă cauzată de fraudă.
În cele ce urmează sunt prezentate exemple de posibile proceduri de audit pentru
tratarea riscurilor evaluate de denaturare semnificativă cauzată de fraudă care rezultă atât
din raportarea financiară frauduloasă, cât şi din însuşirea necuvenită a activelor.
Deşi aceste proceduri se aplică unei game largi de situaţii, ele reprezintă doar
exemple şi, în consecinţă, este posibil să nu fie cele mai adecvate sau cele necesare în toate
circumstanţele.
De asemenea, ordinea în care sunt prezentate procedurile nu reflectă importanţa lor
relativă.
Considerente la nivelul aserţiunilor. Răspunsurile specifice la evaluarea de către
auditor a riscurilor de denaturare semnificativă cauzată de fraudă variază în funcţie de
tipurile sau combinaţiile de factori de risc de fraudă sau de condiţiile identificate şi de
clasele de tranzacţii, solduri ale conturilor, prezentări şi aserţiuni pe care le-ar putea afecta.
Următoarele sunt exemple de răspunsuri specifice:
•Vizitarea locaţiilor sau efectuarea anumitor teste neaşteptate sau inopinate. De
exemplu, observarea efectuării inventarului în locaţiile în care nu a fost anunţată în
prealabil participarea auditorului sau numărarea banilor lichizi la o anumită dată, în mod
inopinat.
•Solicitarea ca inventarierea stocurilor să fie efectuată la finalul perioadei de
raportare sau la o dată mai apropiată de finalul perioadei pentru a minimiza riscul de
manipulare a soldurilor în perioada dintre data finalizării inventarului şi finalul perioadei
de raportare.
•Modificarea modului de abordare a auditului în anul în curs.
De exemplu, contactarea verbală a clienţilor şi a furnizorilor importanţi, pe
lângă transmiterea confirmărilor scrise, transmiterea solicitărilor de confirmare
către o anumită parte din cadrul unei organizaţii sau căutarea de informaţii
suplimentare sau diferite.
458
•Efectuarea unei revizuiri detaliate a ajustărilor de la închiderea trimestrului sau de
la închiderea exerciţiului financiar şi investigarea celor care par a fi neobişnuite din punctul
de vedere al naturii sau al valorii.
•Pentru tranzacţiile semnificative sau neobişnuite, în special cele care au loc la
închiderea exerciţiului financiar sau în apropierea acesteia, investigarea posibilităţii ca
părţile afiliate şi sursele resurselor financiare să justifice tranzacţiile.
•Efectuarea unor proceduri analitice de fond utilizând date dezagregate. De
exemplu, compararea vânzărilor şi a costurilor vânzărilor, în funcţie de locaţie, de linie de
activitate sau de lună, cu aşteptările auditorului.
•Realizarea unor interviuri cu personalul implicat în situaţiile în care a fost
identificat un risc de denaturare semnificativă cauzată de fraudă, pentru a obţine
perspectivele acestuia asupra riscului şi a măsurii sau a modului în care controalele tratează
acest risc.
•În cazul în care alţi auditori independenţi auditează situaţiile financiare ale uneia
sau ale mai multor filiale, divizii sau sucursale, discutarea cu aceştia cu privire la amploarea
activităţilor necesare pentru tratarea riscurilor de denaturare semnificativă cauzată de
fraudă ce rezultă din tranzacţiile şi activităţile care au loc între aceste componente.
•Dacă activitatea unui expert devine deosebit de semnificativă cu privire la un
element al situaţiilor financiare pentru care riscul evaluat de denaturare semnificativă
cauzată de fraudă este ridicat, efectuarea unor proceduri suplimentare cu privire la o parte
dintre sau la toate ipotezele, metodele sau constatările experţilor pentru a determina dacă
acele constatări nu sunt nerezonabile ori contractarea unui alt expert în acest scop.
•Efectuarea unor proceduri de audit pentru a analiza conturi selectate din bilanţurile
iniţiale aferente situaţiilor financiare auditate anterior pentru a evalua modul în care
anumite aspecte care implică estimări contabile şi raţionamente, de exemplu, un provizion
pentru retururi de marfă, au fost rezolvate pe baza înţelegerii ulterioare.
•Efectuarea unor proceduri asupra reconcilierilor conturilor sau a altor reconcilieri
întocmite de entitate, inclusiv examinarea reconcilierilor efectuate în perioade
intermediare.
•Efectuarea unor tehnici de audit asistate de calculator, precum extragerea datelor
(„data mining”), pentru a testa anomaliile dintr-o populaţie.
•Testarea integrităţii înregistrărilor sau a tranzacţiilor generate de calculator.
•Căutarea de probe de audit suplimentare din surse exterioare entităţii auditate.
Răspunsuri specifice – denaturări care rezultă din raportarea financiară frauduloasă
Următoarele sunt exemple de răspunsuri la evaluarea de către auditor a
riscurilor de denaturare semnificativă ca urmare a raportării financiare frauduloase:
Recunoaşterea veniturilor:
•Aplicarea unor proceduri analitice de fond asupra veniturilor, utilizând date
dezagregate, de exemplu, compararea veniturilor raportate în fiecare lună şi pe fiecare linie
de produse sau segment de activitate în timpul perioadei curente cu perioadele anterioare
comparabile.
Tehnicile de audit asistate de calculator pot fi utile în identificarea relaţiilor
sau tranzacţiilor generatoare de venituri neobişnuite sau neaşteptate.
459
•Confirmarea cu clienţii a anumitor termene contractuale relevante şi absenţa
acordurilor separate, deoarece contabilizarea adecvată este deseori influenţată de astfel de
termene şi acorduri, iar baza de acordare a rabaturilor sau perioada pe care o vizează acestea
este deseori slab documentată.
De exemplu, criteriile de acceptare, termenele de livrare şi de plată, absenţa
obligaţiilor viitoare sau continue ale vânzătorului, dreptul de a returna produsul, valorile
de revânzare garantate sau prevederile de anulare sau de rambursare sunt deseori relevante
în astfel de circumstanţe.
•Intervievarea personalului din cadrul entităţii responsabil de vânzări şi de
marketing sau a consilierilor juridici interni cu privire la vânzările sau expedierile efectuate
aproape de finalul perioadei şi la cunoştinţele acestora despre orice termene sau condiţii
neobişnuite asociate acestor tranzacţii.
•Prezenţa fizică în una sau în mai multe locaţii la finalul perioadei pentru a observa
bunurile care se expediază sau sunt pregătite pentru expediere (sau retururile care urmează
a fi procesate) şi efectuarea altor proceduri adecvate pentru delimitarea în timp a vânzărilor
şi a stocurilor.
•Pentru situaţiile în care tranzacţiile generatoare de venit sunt iniţiate, procesate şi
înregistrate electronic, testarea controalelor pentru a determina dacă acestea oferă o
asigurare a faptului că tranzacţiile generatoare de venit înregistrate au avut loc şi au fost
înregistrate corespunzător.
Cantităţile de stocuri:
•Examinarea listelor de inventar ale entităţii pentru a identifica locaţii sau elemente
care necesită o atenţie specială în timpul sau după inventarierea fizică a stocurilor.
•Observarea inventarierii în anumite locaţii în mod inopinat sau desfăşurarea
inventarului în toate locaţiile la aceeaşi dată.
•Desfăşurarea inventarului la finalul perioadei de raportare sau aproape de acesta
pentru a minimiza riscul de manipulare neadecvată în timpul perioadei dintre data
efectuării inventarului şi finalul perioadei de raportare.
•Efectuarea unor proceduri suplimentare în timpul observării inventarierii, de
exemplu, examinarea mai riguroasă a conţinutului elementelor ambalate în cutii, a modului
în care sunt etichetate sau stivuite bunurile (de exemplu, pătrate goale) şi a calităţii (adică
puritatea, clasa sau concentraţia) substanţelor lichide precum parfumurile sau substanţele
chimice specializate. Utilizarea activităţii unui expert ar putea fi utilă în acest scop.
•Compararea cantităţilor din perioada curentă cu cele din perioadele anterioare,
după clase sau categorii ale stocurilor, locaţie sau alte criterii, sau compararea cantităţilor
inventariate cu înregistrările permanente.
• Utilizarea tehnicilor de audit asistate de calculator pentru a testa mai departe
compilarea inventarierii fizice a stocurilor – de exemplu, sortarea pe baza numerelor de
etichetare pentru a testa controalele etichetărilor sau pe baza numărului curent al
elementelor pentru a testa posibilitatea omiterii sau duplicării unui element.
Estimările conducerii:
•Apelarea la un expert pentru a elabora estimări independente spre a fi comparate
cu estimările conducerii.
460
•Extinderea intervievărilor la persoanele din afara conducerii şi a departamentului
de contabilitate pentru a corobora capacitatea şi intenţia conducerii de a pune în aplicare
planuri relevante pentru elaborarea estimărilor.
Răspunsuri specifice – Denaturări care rezultă din însuşirea necuvenită a
activelor. Circumstanţe diferite ar dicta în mod necesar răspunsuri diferite. În mod
normal, răspunsul de audit la un risc evaluat de denaturare semnificativă cauzată de fraudă
care are legătură cu însuşirea necuvenită a activelor ar fi direcţionat asupra anumitor solduri
ale conturilor şi clase de tranzacţii.
Deşi unele dintre răspunsurile de audit exemplificate în cele două categorii de mai
sus pot fi aplicate în astfel de circumstanţe, aria de acoperire a activităţii trebuie corelată
cu informaţiile specifice privind riscul de însuşire necuvenită a activelor identificat.
În cele ce urmează sunt prezentate exemple de răspunsuri la evaluarea de
către auditor a riscului de denaturare semnificativă ca urmare a însuşirii necuvenite
a activelor:
•Numărarea banilor lichizi sau a titlurilor de valoare la închiderea exerciţiului
financiar sau aproape de aceasta.
•Confirmarea activităţii din cont direct cu clienţii (inclusiv notele de credit şi
returnarea mărfurilor vândute, precum şi datele la care au fost executate plăţile) pentru
perioada auditată.
•Analiza recuperărilor din conturile prescrise.
•Analiza deficitului de stoc după locaţie sau după tipul produsului.
•Compararea indicilor-cheie pentru stocuri cu norma sectorului de activitate.
•Revizuirea documentaţiei justificative pentru reducerile în listele de inventar
permanent.
•Efectuarea unei analize comparative computerizate a listei de vânzători cu o listă
a angajaţilor pentru a identifica similitudini între adrese sau numere de telefon.
•Efectuarea unei căutări computerizate a statelor de plată pentru a identifica dubluri
ale adreselor, ale numerelor de identificare ale angajaţilor sau ale numerelor de identificare
fiscală ori ale conturilor bancare.
•Revizuirea dosarelor angajaţilor pentru a le identifica pe cele care conţin puţine
probe sau care nu conţin nicio probă privind activitatea acestora, de exemplu, lipsa
evaluărilor performanţei.
•Analiza reducerilor aplicate sau a retururilor de mărfuri vândute pentru a identifica
tendinţe sau tipare neobişnuite.
•Confirmarea unor termene specifice ale contractelor cu terţe părţi.
•Obţinerea unor probe privind desfăşurarea contractelor conform termenelor.
•Revizuirea conformităţii cheltuielilor mari şi neobişnuite.
•Revizuirea autorizării şi a valorii contabile a împrumuturilor contractate de
conducerea superioară şi părţile afiliate.
•Revizuirea nivelului şi a conformităţii rapoartelor de cheltuieli transmise de
conducerea superioară.
Exemple de circumstanţe care indică posibilitatea existenţei fraudei În cele ce
urmează sunt prezentate exemple de circumstanţe care indică posibilitatea ca
461
situaţiile financiare să conţină denaturări semnificative cauzate de fraude.
Discrepanţe în înregistrările contabile, inclusiv:
•Tranzacţii care nu sunt înregistrate în mod complet sau la timp ori care sunt
înregistrate necorespunzător din punctul de vedere al valorii, al perioadei contabile, al
clasificării sau al politicii entităţii.
•Solduri sau tranzacţii nejustificate sau neautorizate.
•Ajustări efectuate în ultimul moment care afectează semnificativ rezultatele
financiare.
•Probe privind accesul angajaţilor la sisteme şi înregistrări inconsecvente cu ceea
ce este necesar pentru a-şi îndeplini sarcinile pentru care sunt autorizaţi.
•Informaţii sau reclamaţii comunicate auditorului în legătură cu presupuse fraude.
Probe contradictorii sau lipsă, inclusiv:
•Documente lipsă.
•Documente care par să fi fost modificate.
•Indisponibilitatea altor documente decât cele fotocopiate sau transmise electronic,
atunci când ar trebui să existe documentele în format original.
•Elemente semnificative neexplicate în reconcilieri.
•Modificări neobişnuite în bilanţ sau modificări ale tendinţelor sau ale unor
indicatori sau relaţii importante din situaţiile financiare – de exemplu, creanţe care cresc
mai repede decât veniturile.
•Răspunsuri inconsecvente, vagi sau neplauzibile din partea conducerii sau a
angajaţilor obţinute în urma intervievărilor sau a procedurilor analitice.
•Discrepanţe neobişnuite între înregistrările entităţii şi răspunsurile de confirmare.
•Un număr mare de înregistrări pe credit şi alte ajustări în conturile de creanţe.
•Diferenţe neexplicate sau explicate necorespunzător între subregistrul conturilor
de creanţe şi contul de control sau între declaraţiile clienţilor şi subregistrul conturilor de
creanţe.
•Cecuri anulate care lipsesc sau nu există, în condiţiile în care cecurile anulate sunt
de obicei returnate entităţii cu un extras de cont.
•Lipsa unor stocuri sau active corporale cu importanţă semnificativă.
•Probe electronice indisponibile sau lipsă, inconsecvente cu politicile sau cu
practicile entităţii de păstrare a evidenţelor.
•Mai puţine răspunsuri la confirmări decât s-a preconizat sau un număr mai mare
de răspunsuri decât s-a preconizat.
•Incapacitatea de a produce probe cu privire la activităţile de testare şi punere în
aplicare a dezvoltărilor de sisteme şi a modificărilor de programe importante pentru
modificările şi implementările de sisteme din anul curent.
Relaţii problematice sau neobişnuite între auditor şi conducere, inclusiv:
•Interzicerea accesului la înregistrări, facilităţi, anumiţi angajaţi, clienţi, vânzători
sau alte persoane de la care ar putea fi obţinute probe de audit.
•Presiuni inutile legate de timp impuse de către conducere pentru rezolvarea unor
aspecte complexe sau controversate.
•Reclamaţii din partea conducerii cu privire la modul de desfăşurare al auditului
sau intimidarea de către conducere a membrilor echipei misiunii, în special în legătură cu
462
evaluarea critică a auditorului privind probele de audit sau rezolvarea unor eventuale
neînţelegeri cu conducerea.
•Întârzieri neobişnuite din partea entităţii în ceea ce priveşte furnizarea
informaţiilor solicitate.
•Refuzul de a-i acorda auditorului acces la fişiere electronice cheie pentru a fi
testate prin utilizarea tehnicilor de audit asistate de calculator.
•Interzicerea accesului la angajaţii sau la facilităţile operaţionale IT cheie, inclusiv
la personalul implicat în securitate, operaţiuni şi dezvoltare de sisteme.
•Refuzul de a adăuga sau de a revizui prezentările de informaţi din situaţiile
financiare pentru a le face mai complete şi mai inteligibile.
•Refuzul de a trata la timp deficienţele identificate în controlul intern.
Altele:
•Refuzul conducerii de a-i permite auditorului să se întâlnească în particular cu
persoanele responsabile cu guvernanţa.
•Politici contabile care par a diferi de normele specifice sectorului de activitate.
•Modificări frecvente ale estimărilor contabile care nu par a rezulta din modificarea
circumstanţelor.
•Toleranţă faţă de încălcările codului de conduită al entităţii222.
Toate aceste procedee de detectare a neregulilor cauzate de fraude, cu
implicații asupra situațiilor financiare ale entităților ce sunt supuse auditului
financiar extern sunt pretabile a fi folosite de auditoria financiari și în misiunile
potrivit procedurilor convenite pentru auditarea proiectelor europene din POIM,
POCU, POC sau POAT.
De asemenea multe din situațiile și împrejurările care pot favoriza sau
predispune la fraude în cadrul entităților ce sunt supuse auditului financiar extern se
pot întâlni la aceste entități și atunci când se auditează proiecte europene.
De asemenea aceste procedee, situațiile și împrejurările care se referă la
detectarea fraudelor de către auditoria financiari pot fi folosite și de experții
Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, atunci când efectuează controale la
beneficiari, atât la documentele postate pe aplicația MY SMIS, cât și la cele executate
la fața locului, la sediul acestora.
11.2.Principalele foi de lucru care se întocmesc de către auditorul financiar cu prilejul auditării
unor proiecte de tip POCU, POIM, POC și POAT
Foile de lucru folosite de auditorii financiari atunci când auditează proiecte cu finanțare
europeană sunt următoarele: 1)Foi legate de finalizarea misiunii; 2)Foi legate de informații generale
ISA 240, Responsabilitățile auditorului privind frauda într-un audit al situațiilor financiare, publicat în IFAC,
222
ASPAAS, CECCAR, Manual de Reglementări Internaţionale de Control al Calităţii, Audit, Revizuire, Alte Servicii
de Asigurare şi Servicii Conexe, Vol. I, Bucureşti, 2018, pp.167 - 212;
463
ale misiunii; 3)Foi legate de misiuni de preangajament; 4)Foi legate de planificarea misiunii; 5)Foi
legate de verificarea cererilor de prefinanțare, rambursare și plată. Setul de astfel de instrumente de
lucru ale auditorului financiar sunt prezentate cu titlu informativ mai jos.
1)FOI DE LUCRU LEGATE DE FINALIZAREA MISIUNII
A 100-FINALIZAREA ANGAJAMENTULUI - ASPECTE GENERALE;

A 100.1-LISTĂ DE VERIFICARE PRIVIND FINALIZAREA ANGAJA-MENTULUI;
A100.2.01-CERERE DE RAMBURSARE, PREFINANȚARE SAU DE PLATĂ;
A100.2.02-EVIDENTA CHELTUIELILOR;
A100.3-RAPORTUL DE CONSTATARI FACTUALE;
A 100.4-SUMARUL CHELTUIELILOR NEELIGIBILE;
A 100.5-DECLARAŢIILE CONDUCERII;
A 100.5.1-DECLARAŢIE PE PROPRIE RĂSPUNDERE A BENEFICIARULUI PRIVIND
CONFORMITATEA CU CERINTELE CONTRACTULUI DE FINANTARE;
A 100.5.2-DECLARAŢIE PE PROPRIE RĂSPUNDERE A BENEFICIARULUI
PRIVIND GRUPUL TINTA (PROIECTE POCU);
A 100.6-LISTĂ PRIVIND EVALUAREA ACTIVITĂŢII EXPERTULUI CON-TABIL
(LA PROIECTE POCU);
A 100.6.01-RAPORT ACTIVITATE EXPERT CONTABIL (LA PROIECTE POCU);
A 100.7-LISTĂ DE REVIZUIRE A PARTENERULUI INDEPENDENT;
A 100.8-DISCUTIA FINALA CU MANAGEMENTUL;
A 100.9-LISTA ASPECTELOR DE URMĂRIT ;
2)FOI DE LUCRU LEGATE DE INFORMATII GENERALE ALE MISIUNII
A 200-LISTĂ PRIVIND INFORMAŢIILE GENERALE ALE ANGAJAMENTULUI ;

A 200.0-CERERE DE INFORMAŢII ;
A 200.1-CERINŢELE LEGALE RELEVANTE ;
A 200.2-FIŞA DE IDENTIFICARE A PROIECTULUI ;
A200.3-CONTRACT DE FINANTARE ;
A200.3A-DECLARATIE PE PROPRIE RASPUNDERE ;
A200.3B-GRAFICUL ACTIVITATILOR PROIECTULUI ;
A200.3.01-CONTRACTUL DE FINANTARE ;
464
A200.3.01A-MODEL CONTRACT DE FINANTARE ;
A 200.3.02-PROCEDURI ANALITICE DE VERIFICARE VALOARE TOTALĂ
PROIECT ;
A 200.3.03-GRAFIC CERERI DE PREFINANȚARE, RAMBURSARE SAU PLATĂ ;
A200.3.04-LISTA DOCUMENTELOR ATASATE CERERILOR DE PREFINANȚARE,
RAMBURSARE SAU PLATĂ ;
A200.3.05-NOTA PRIVIND OBIECTIVELE CONTRACTULUI DE FINANTARE ;
A200.4-BUGETUL PROIECTULUI ;
A200.4A-ANALIZA BUGETULUI MODIFICAT ;
A200.5-SISTEMUL CONTABIL ;
A200.5.01-CONTABILITATEA PROIECTULUI ;
A200.5.02-RECONCILIEREA REGISTRULUI JURNAL-BALANTA DE
VERIFICARE ;
A200.5A-PLANURI DE CONTURI PENTRU ENTITĂȚILE IMPLICATE ÎN
PROIECTE ;
A200.6-LISTA DE VERIFICARE CONTRACT DE ACHIZITII PUBLICE ;
A200.6.1A - LISTA DE VERIFICARE CONTRACT DE REALIZARE A UNEI
INVESTIȚII;
A200.6.1B-PROCEDURI DE VERIFICARE ACHIZITIE PUBLICA CONTRACT DE
REALIZARE A UNEI INVESTIȚII ;
A200.6.1C-CONTRACTUL DE DERULARE A INVESTIȚIEI, CU TOATE ETAPELE
ȘI DOCUMENTELE AFERENTE;
A200.6.1D-ANALIZA CONTRACTULUI DE INVESTIȚII;
A200.6.2 - LISTA DE VERIFICARE CONTRACT DE REALIZARE ACHIZIȚII
BUNURI;
A200.6.2A-ANALIZA CONTRACTULUI DE ACHIZITIE BUNURI ;
A200.6.2B-PROCEDURI DE VERIFICARE ACHIZITIE PUBLICA CONTRACT
FURNIZARE DE BUNURI
A200.6.2C-CONTRACTUL DE FURNIZARE BUNURI;
A200.6.2D-ANALIZA CONTRACTULUI DE ACHIZITIE BUNURI ;
465
A200.7-LISTA DE VERIFICARE CONTRACT DE PRESTARI SERVICII ;
A200.7.1A-PROCEDURI DE VERIFICARE ACHIZITIE PUBLICA DE CONTRACT
PRESTARI SERVICII ;
A200.7.1B-CONTRACTUL DE PRESTARI SERVICII ;
A200.7.1C-ANALIZA CONTRACTULUI DE ACHIZITIE SERVICII ;
A200.8-LISTA DE VERIFICARE RESURSE UMANE ;
A200.8.1-LISTA PERSONALULUI ANGAJAT IN CADRUL PROIECTULUI ;
A200.8.2-ANALIZA CONTRACTELOR DE MUNCA ;
A200.8.3- ANALIZA CONTRACTELOR DE PRESTARI SERVICII PERSOANE
FIZICE ;
A200.9-TERMENI DE REFERINTA ;
A200.10-FORMATUL RAPORTULUI ;
A200.10.1-DRAFT RAPORT ;
A200.11-STRATEGIA MISIUNII/ANGAJAMENTULUI ;
3)FOI DE LUCRU LEGATE DE PROCEDURI PREANGAJAMENT
B100-LISTA DE VERIFICARE PROCEDURI PREANGAJAMENT ;

B100.1-EVALUARE CRITERII DE ATRIBUIRE ;
B100.2-ECHIPA MISIUNII ;
B100.3-CERINTELE DE INDEPENDENTA ;
B100.3.01-DECLARATIE DE INDEPENDENTA ;
B100.3.02-DECLARATIA DE ACCEPTARE A MISIUNILOR CA AUDITOR ;
B100.3.03-DECLARATIE PRIVIND EVITAREA CONFLICTULUI DE INTERESE;
B100.4-BUGET ESTIMATIV MISIUNE ;
B100.5-CERERE DE CLARIFICARE ;
4)FOI DE LUCRU LEGATE DE PLANIFICAREA MISIUNII
B200-LISTA DE VERIFICARE PRIVIND PLANIFICAREA MISIUNII ;

466
B200.1-SCRISOAREA DE ANGAJAMENT – ASPECTE GENERALE ;
B200.1.01-SCRISOARE DE ANGAJAMENT SAU CONTRACT DE PRESTĂRI
SERVICII DE AUDIT ;
B200.2-EVALUAREA RISCULUI ;
B200.3-ESANTIONAREA ;
B200.4-BUGETUL MISIUNII ;
B200.5-DISCUTII CU ECHIPA DE AUDIT ;
B200.6-LISTA ASPECTELOR DE URMARIT ;
5)FOI DE LUCRU LEGATE DE VERIFICAREA CERERII DE PREFINANȚARE,

RAMBURSARE SAU PLATĂ
C100.1-LISTA DE VERIFICARE A CERERII DE PREFINANȚARE, RAMBURSARE

SAU PLATĂ ;
C100.1.01-PROCEDURI ANALITICE;
C100.1.02-CERERE DE PREFINANTARE (CPr) CU TOATE DOCUMENTELE
AFERENTE CE O ÎNSOȚESC;
C100.1.03-CERERE DE RAMBURSARE (CRC) CU TOATE DOCUMENTELE
AFERENTE CE O ÎNSOȚESC;
C100.1.04- CERERE DE PLATĂ (CP) CU TOATE DOCUMENTELE AFERENTE CE O
ÎNSOȚESC;
C100.1.05-FORMULAR DE IDENTIFICARE FINANCIARA ;
C100.2.1-LISTA DE VERIFICARE A CHELTUIELILOR PE CATEGORII DE
CHELTUIELI POTRIVIT BUGETULUI PROIECTULUI (INVESTIȚII ; DOTĂRI ;
CONSULTANȚĂ ÎN MANAGEMENT ; RESURSE UMANE ; AUDIT ; PUBLICITATE ; ALTE
CHELTUIELI SPECIFICE PROIECTELOR POCU, POIM, POC SAU POAT) ȘI A
DOCUMENTELOR SUPORT JUSTIFICATIVE AFERENTE LA FIECARE CATEGORIE DE
CHELTUIELI;
C100.2.2-PROCEDURI RECONCILIERE;
C100.2.3-PROCEDURI EVIDENTE CONTABILE;
467
C100.2.4-LISTA CONSTATARILOR;
C100.2.5-RECONCILIERE TOTAL EVIDENTA CHELTUIELI CU BUGETUL;
C100.3-VERIFICAREA RAPOARTELOR TEHNICE, RAPOARTELOR DE PROGRES
ȘI ALTOR TIPURI DE RAPOARTE;
C100.3.01-VERIFICARE INDICATORI DIN PROIECT ȘI STADIUL ÎNDEPLINIRII
LOR;
Modelul de raport de audit pentru perioada 2014-2020 se intitulează tot raport de constatări
factuale și are la bază ISRS 4400. Modelul acestuia este cel prezentat în suportul de curs referitor la
obligațiile beneficiarilor de proiecte de a se supune auditului financiar extern.
11.3.Principalele probleme pe care le urmăresc experții Ministerului Investițiilor și Proiectelor

Europene atunci când verifică activității auditorilor financiari care au efectuat audite de proiecte
europene unde se urmăresc și aspecte de detectare de nereguli și fraude și se impun aplicate corecții
financiare
Experții din Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, atunci când verifică documentele
aferente proiectelor cu finanțare europeană din zona de responsabilitate a acestui minister, atât în
varianta încărcării lor pe aplicația MY SMIS cât și cu prilejul vizitelor la sediul proiectului, au
obligația să examineze și raportul auditorului financiar extern asupra proiectului, pentru a-și forma
o imagine corectă și completă asupra modului cum a fost implementat proiectul și dacă au fost
nereguli sau fraude, pentru care s-ar impune corecții financiare sau alte măsuri legale.
De aceea acești experții ar trebui să utilizeze o listă de verificare a activității acestor profesioniști,
conform modelului de mai jos. Această listă nu este exhaustivă și mai poate fi completă cu noi aspecte
ce pot decurge din alte reglementări de profil ce pot să apară pe parcurs.
Lista de verificare pe platforma MY SMIS și la fața locului a activității auditorilor

financiari la beneficiarii care implementează proiecte POCU, POIM, POC sau POAT
Titlu proiect:
Beneficiar
Cod SMIS proiect
Ofițer financiar
468
aplică sau corecții
aplicate
Este încheiat de către beneficiar cu auditorul un contract de prestări servicii
conform cerințelor proiectului cu finanțare europeană?
Achiziția auditorului s-a realizat conform prevederilor Legii nr. 98/2016
privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare (dacă
beneficiarul proiectului este instituție publică) sau ale OMFE nr. 1284/2016
privind aprobarea Procedurii competitive aplicabile solicitanților/benefici-
arilor privați pentru atribuirea contractelor de furnizare, servicii sau lucrări
finanțate din fonduri europene (dacă beneficiarul este societate comercială
sau ONG)?
Dosarul de achiziții publice corespunde sau nu integral cerințelor privind
procedura de achiziții pentru un astfel de serviciu în proiectul cu finanțare
europeană?
Dacă au fost depistate elemente de nerespectare a regulilor de achiziții
publice pentru acest serviciu, care sunt acestea și ce corecții s-au impus a fi
aplicate?
Dacă au fost depistate elemente de nerespectare a cerințelor de prestare a
activității pentru acest serviciu, care sunt acestea și ce corecții s-au impus a
fi aplicate?
Dacă auditorul a obținut de la managementul proiectului sau
reprezentantului legal al beneficiarului care implementează proiecte
europene, toate declarațiile cerute de standardele de audit și reglementările
autorităților de management, inclusive cele care se referă la nereguli și
fraude din fonduri europene?
Dacă raportul de audit conform procedurilor convenite respectă cerințele
ISRS 4400, ale celorlalte standarde de audit conexe și exigențele stabilite de
Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene prin ghiduri, manuale și alte
reglementări, pentru proiectele cu finanțare europeană din sfera sa directă
de coordonare (POCU, POIM, POC și POAT)?
Dacă auditorul a detectat neconformități și fraude cu prilejul auditării
proiectelor cu finanțare europeană gen POCU, POIM, POC și POAT pe care
le-a consemnat în raport, ce corecții a aplicat și ce alte măsuri legale a
întreprins pentru semnalarea și corectarea acestora?
Ce tehnici de audit a folosit, ce probe și ce raționamente profesionale a avut
la îndemână auditorul financiar pentru a depista și apoi proba
neconformitățile și fraudele legătură cu anumite fonduri din proiectul
auditat?
Dacă pe linia profesiei de auditor financiar a fost verificat din punctul de
vedere al calității serviciilor prestate pe zona serviciilor conexe potrivit
procedurilor convenite (gen de servicii folosite în auditarea de proiecte
europene) de către organismele de profil (ASPAAS sau CAFR), când anume
și ce calificativ a obținut în urma acestor controale?
Dacă a urmat anterioar sau pe perioada auditării proiectelor cu finanțare
europeană cursuri de perfecționare a pregătirii profesionale pe problematica
auditării de proiecte cu finanțare europeană sau de situații financiare anuale,
când anume și ce aspecte au fost relevate legate de prevenirea neregulilor și
fraudelor din fonduri publice?
Dacă auditor are întocmit un dosar permanent și unul al misiunii de audit
pentru fiecare proiect cu finanțare europeană auditat, în care să păstreze
469
toate documentele solicitate beneficiarilor, procedurile și probele de audit,
foile de lucru și alte instrumente de lucru specifice, cu ajutorul cărora să
poată argumenta constatările sale la eventualele solicitări de clarificări din
partea organismelor naționale și europene de control și auditare externă?
În ce măsură auditorul financiar a verificat și valorificat constatările și
concluziile desprinse de acesta din documentele de control
intern/managerial al beneficiarilor, din rapoartele de audit intern sau
cenzorat unde asemenea organisme de control intern funcționează?
Observaţii finale:
………………………………………………………………………………………………………
……
Funcţia Data:

Proiectelor Europene a activității de contabilitate pentru operațiunile derulate
de către beneficiarii de proiecte europene pentru evitarea neregulilor și
fraudelor în transpunerea în practică a acestora
12.1.Erori ce pot în domeniul financiar-contabil pe parcursul implementării proiectelor

POCU, POC, POIM și POAT pentru perioada 2014-2020
Erorile contabile pot avea o serie de cauze, inclusiv greșeli matematice, de aplicare a
politicilor contabile, ignorarea sau interpretarea incorectă a evenimentelor și fraudelor, preluarea
470
bazei de date dintr-un program informatic contabil în altul. Ele pot proveni din exercițiile
financiare precedente sau din exercițiul financiar curent și pot fi semnificative sau nesemnificative.
Principiul intangibilității, unul dintre principiile generale de raportare financiară, prevede ca
bilanțul de deschidere al fiecărui exercițiu financiar să fie oglinda bilanțului de închidere al
exercițiului financiar precedent, așadar soldurile inițiale ale conturilor reflectate în balanța de
verificare a noului exercițiu financiar trebuie să fie identice cu soldurile finale ale conturilor din
balanța de verificare a exercițiului financiar precedent.
Este important de menționat că Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 pentru
aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate, cu modificările și completările ulterioare, specifică faptul că în cazul
în care survin modificarea politicilor contabile și corectarea unor erori ce corespund perioadelor
precedente, bilanțul perioadei precedente nu se modifică, iar corecțiile se prezintă în baza unor
note explicative care trebuie să cuprindă informațiile comparative. Corectarea erorilor
semnificative din exercițiile financiare precedente se realizează pe seama rezultatului reportat,
aceste corecții nefiind considerate o încălcare a principiului intangibilității.
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 543/ 2017 modifică și completează Ordinul
ministrului finanțelor publice nr. 450/2016 pentru aprobarea Procedurii de corectare a erorilor
cuprinse în situațiile financiare anuale și raportările contabile anuale depuse de operatorii
economici și persoanele juridice fără scop patrimonial. Conform noilor proceduri, corectarea
situațiilor financiare se va efectua până la data maximă de depunere a situațiilor financiare
anuale/raportărilor contabile anuale ale exercițiului financiar următor celui la care se referă
situațiile financiare anuale/raportărilor contabile anuale la care s-au constatat erori.
Prin OMFP nr. 450/2016 și OMFP nr. 543/2017 sunt stabilite erorile pentru corectarea
cărora se poate depune un alt set de situații financiare anuale pentru aceeași perioadă de raportare,
și anume cele privind:
1)denumirea entității raportoare;
2)activitatea CAEN (denumire clasă CAEN și/sau cod CAEN);
3)forma de proprietate;
4)numărul de salariați și/sau alți indicatori raportați prin formularul „Date informative”;
5)depunerea de situații financiare anuale care nu cuprind niciun indicator valoric.
Depunerea unui alt set de situații financiare anuale trebuie completată cu declarația pe
propria răspundere a administratorului, care trebuie să specifice că situațiile financiare respective
au fost redepuse ca urmare a faptului că au suferit modificări din cauza erorilor constatate, conform
legislației în vigoare.
Așadar, este important de menționat faptul că în urma corectării erorilor contabile
specificate la art. 66 alin. (2) din OMFP nr. 1.802/2014, care includ efectele greșelilor matematice,
greșelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greșite a evenimentelor și
fraudelor, nu se poate depune un alt set de situații financiare anuale corectate.
Corectarea erorilor conform OMFP nr. 1.802/2014 potrivit OMFP nr. 1.802/2014:
1)Erorile constatate în contabilitate se pot referi la exercițiul financiar curent sau la
exercițiile financiare anterioare datei de raportare;
2)În cazul în care se detectează erori, corectarea acestora se realizează la data constatării
lor;
471
3)Erorile din exercițiile financiare precedente sunt omisiuni și declarații eronate cuprinse
în situațiile financiare ale entității pentru unul sau mai multe exerciții financiare precedente,
rezultate din greșeala de a utiliza sau de a nu utiliza informații fidele care:
-erau disponibile la data aprobării pentru emitere a situațiilor financiare pentru perioadele
respective;
-exista posibilitatea de a fi obținute în mod rezonabil și de a fi luate în considerare la
momentul întocmirii și prezentării situațiilor financiare anuale ale perioadelor respective.
4)Aceste erori sunt rezultatul unor greșeli matematice, greșeli în aplicarea politicilor
contabile, al ignorării sau interpretării greșite a evenimentelor și fraudelor;
5)Erorile din perioadele anterioare se referă inclusiv la prezentarea eronată a informațiilor
din situațiile financiare anuale;
6)Corectarea erorilor aferente exercițiului financiar curent se realizează pe seama contului
de profit și pierdere;
7)Erorile din exercițiile financiare precedente, atât cele semnificative, cât și cele
nesemnificative, se corectează pe seama rezultatului reportat, cu ajutorul contului 1174 „Rezultatul
reportat provenit din corectarea erorilor contabile”. Totuși, pe baza politicilor contabile aprobate,
erorile nesemnificative se pot corecta pe seama contului de profit și pierdere;
8)Prin eroare nesemnificativă se înțelege că aceasta nu influențează informațiile financiar-
contabile, în timp ce eroarea semnificativă este aceea care ar putea să influențeze deciziile
economice ale utilizatorilor luate în urma analizei situațiilor financiare anuale;
9)Pe baza politicilor contabile și a raționamentului profesional trebuie stabilit un prag de
semnificație, care poate reprezenta un procent din cifra de afaceri, din profit, din activul net, din
total active;
10)Aprecierea dacă o eroare este semnificativă sau nesemnificativă se efectuează în funcție
de natura sau valoarea individuală sau cumulată a elementelor;
11)Corectarea erorilor din exercițiile financiare precedente nu determină modificarea
situațiilor financiare aferente acelor exerciții. Ajustarea poziției financiare și a performanței
financiare se realizează prin prezentarea de informații comparative în notele explicative, unde
trebuie prezentate informații cu privire la natura erorilor și perioadele afectate de acestea;
12)Stornarea unei operațiuni contabile aferente exercițiului financiar curent se poate
realiza, în funcție de politicile contabile și de programele informatice utilizate, în roșu (corectarea
cu semnul minus a operațiunii inițiale) sau în negru (înregistrarea inversă a operațiunii inițiale).
La art. 19 alin. (3) din Codul fiscal este stabilită modalitatea prin care se pot corecta erorile
înregistrate în contabilitate pentru determinarea rezultatului fiscal, după cum urmează:
a)erorile care se corectează potrivit reglementărilor contabile pe seama rezultatului
reportat, prin ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă acestea și depunerea unei
declarații rectificative în condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală;
b)erorile care se corectează potrivit reglementărilor contabile pe seama contului de profit
și pierdere sunt luate în calcul pentru determinarea rezultatului fiscal în anul în care se efectuează
corectarea acestora.
Studiu de caz
472
În continuare, pe baza activității desfășurate de societatea Alfa, exemplificăm modul în
care poate fi făcută corectarea erorilor semnificative și nesemnificative, precum și a celor survenite
la preluarea bazei de date dintr-un program informatic în altul.
Erori nesemnificative
Erorile nesemnificative aferente exercițiilor financiare anterioare se pot corecta pe seama
rezultatului reportat (contul 1174) sau a contului de profit și pierdere.
●Corectarea erorilor nesemnificative din exercițiile financiare anterioare pe seama
rezultatului reportat
În iunie 2017, la societatea Alfa SRL se constată că a fost omisă înregistrarea în contabilitate a
facturii de prestări servicii nr. 756, în valoare de 700 lei, emisă unui client în noiembrie 2016.
Potrivit politicilor contabile ale entității, se consideră eroare semnificativă o eroare mai mare de
5% din cifra de afaceri. Cifra de afaceri a societății Alfa este de 300.000 lei.
300.000 lei x 5% = 15.000 lei
Pentru înregistrarea acestei facturi în scopul corectării erorii, Alfa va ține cont de politicile sale
contabile, care prevăd ca operațiunile de corectare a erorilor nesemnificative aferente exercițiilor
financiare precedente să se realizeze pe seama rezultatului reportat.
– Înregistrarea facturii nr. 756/2016:
700 lei 4111 = 1174 700 lei
„Clienți” „Rezultatul reportat
provenit din corectarea
erorilor contabile”
●Corectarea erorilor nesemnificative din exercițiile financiare anterioare pe seama

contului de profit și pierdere
În iunie 2017, la societatea Alfa SRL se constată că a fost omisă înregistrarea în contabilitate a
facturii de prestări servicii nr. 768, în valoare de 1.250 lei, emisă unui client în noiembrie 2016.
Potrivit politicilor contabile ale entității, se consideră eroare semnificativă o eroare mai mare de
1,5% din activul net. Activul net al societății Alfa este de 200.000 lei.
200.000 lei x 1,5% = 3.000 lei
Așadar, orice eroare mai mică decât pragul de semnificație de 3.000 lei este considerată eroare
nesemnificativă. În cazul de față avem 1.250 lei < 3.000 lei, deci este o eroare nesemnificativă.
Pentru înregistrarea acestei facturi în scopul corectării erorii, Alfa va ține cont de politicile sale
contabile, care prevăd ca operațiunile de corectare a erorilor nesemnificative aferente exercițiilor
financiare precedente să se realizeze pe seama contului de profit și pierdere, deci pe seama
veniturilor și cheltuielilor aferente.
1.250 lei 4111 = 704 1.250 lei
„Clienți” „Venituri din
servicii prestate”
Erori semnificative
473
Sunt considerate erori semnificative cele care pot influența deciziile utilizatorilor de informații
financiar-contabile luate pe seama situațiilor financiare anuale. Erorile semnificative aferente
exercițiilor financiare anterioare se corectează pe seama rezultatului reportat.
În iulie 2017, la societatea Alfa SRL se constată că a fost omisă înregistrarea în contabilitate a
facturii de prestări servicii nr. 786, în valoare de 6.500 lei, emisă de un furnizor în decembrie 2016.
Politicile contabile ale entității Alfa stabilesc ca eroare semnificativă orice eroare care depășește
suma de 2.500 lei. Valoarea facturii este mai mare decât valoarea pragului de semnificație stabilit.
Înregistrarea acesteia se va efectua în anul 2017 pe seama rezultatului reportat, conform legislației
în vigoare.
6.500 lei 1174 = 401 6.500 lei
„Rezultatul reportat „Furnizori”
provenit din corectarea
erorilor contabile”
În urma corectării erorii de înregistrare a facturii rezultă 6.500 lei pierdere contabilă reportată.
Pentru exercițiul financiar 2017, entitatea Alfa realizează un profit net de 166.500 lei. Conform
legislației în vigoare, entitatea trebuie să acopere pierderea rezultată din corectarea erorii, în
valoare de 6.500 lei, din rezultatul reportat aferent anului 2017 sau anilor anteriori.
De exemplu, în urma aprobării situațiilor financiare anuale pentru anul 2017 se va repartiza
valoarea de 6.500 lei pentru a acoperi pierderea rezultată din corectarea erorii aferente exercițiului
financiar 2016.
Astfel, în contabilitatea societății Alfa se va înregistra:
6.500 lei 1171 = 1174 6.500 lei
„Rezultatul reportat „Rezultatul reportat
reprezentând profitul provenit din corectarea
nerepartizat sau erorilor contabile”
pierderea neacoperită”
Erori survenite la preluarea bazei de date dintr-un program informatic în altul

Erori pot apărea și la preluarea bazei de date dintr-un program informatic în altul. Pentru o
mai bună gestionare a informațiilor contabile este recomandat ca trecerea de la un program
informatic la altul să fie realizată la sfârșitul exercițiului financiar, respectiv la începutul noului an
financiar. Astfel, în cazul unor erori de transmitere a datelor financiar-contabile, operațiunile de
corecție se vor efectua în general pe seama soldului inițial.
Deoarece exercițiul financiar precedent este închis la 31.12.N, la preluarea bazei de date în
alt program informatic la 01.01.N+1 se va avea în vedere ca soldul final din balanța de verificare
a exercițiului financiar precedent să fie identic cu soldul inițial din balanța de verificare a
exercițiului financiar curent, cont cu cont.
La 15.12.2016, consiliul de administrație al societății Alfa SRL a aprobat propunerea
departamentului economic al acesteia ca operațiunile financiar-contabile să fie înregistrate în
versiunea X+1 a programului informatic contabil X. Pentru exercițiul financiar 2016, entitatea a
înregistrat operațiunile financiar-contabile în programul X, iar începând cu exercițiul financiar
2017 va utiliza versiunea X+1.
474
La 31.12.2016, situația financiar-contabilă a entității Alfa este următoarea:
SC Alfa SRL
Balanță de verificare
01.01.2016-31.12.2016
- lei -
Solduri inițiale Rulaj curent Total sume Solduri finale

Denumirea
Cont
contului
Debit Credit Debit Credit Debit Credit Debit Credit
Capital subscris
1012 0 50.000 0 0 0 50.000 0 50.000
vărsat
1061 Rezerve legale 0 9.000 0 1.192,5 0 10.192,5 0 10.192,5
121 Profit și pierdere 0 0 79.968,5 100.000 79.968,5 100.000 0 20.031,5
Repartizarea
129 0 0 1.192,5 0 1.192,5 0 1.192,5 0
profitului
212 Construcții 10.000 0 0 0 10.000 0 10.000 0
371 Mărfuri 40.000 0 50.000 75.000 90.000 75.000 15.000 0
401 Furnizori 0 2.500 62.000 63.430 62.000 65.930 0 3.930
4111 Clienți 5.000 0 124.000 124.000 129.000 124.000 5.000 0
Impozitul
4411 0 0 0 3.815,5 0 3.815,5 0 3.815,5
pe profit
4423 TVA de plată 0 1.000 1.000 11.723 1.000 12.723 0 11.723
4426 TVA deductibilă 0 0 12.277 12.277 12.277 12.277 0 0
4427 TVA colectată 0 0 24.000 24.000 24.000 24.000 0 0
Conturi la bănci
5121 19.000 0 124.000 1.000 143.000 1.000 142.000 0
în lei
Credite bancare
5191 0 12.500 0 62.000 0 74.500 0 74.500
pe termen scurt
5311 Casa în lei 1.000 0 24.000 24.000 25.000 24.000 1.000 0
Viramente
581 0 0 24.000 24.000 24.000 24.000 0 0
interne
475
Cheltuieli privind
605 0 0 403 403 403 403 0 0
energia și apa
Cheltuieli privind
607 0 0 75.000 75.000 75.000 75.000 0 0
mărfurile
Cheltuieli cu
redevențele,
612 locațiile 0 0 750 750 750 750 0 0
de gestiune
și chiriile
Cheltuieli
691 cu impozitul pe 0 0 3.815,5 3.815,5 3.815,5 3.815,5 0 0
profit
Venituri
707 din vânzarea 0 0 100.000 100.000 100.000 100.000 0 0
mărfurilor
Total 75.000 75.000 706.406,5 706.406,5 781.406,5 781.406,5 174.192,5 174.192,5
La începutul lunii ianuarie 2017, departamentul financiar-contabil efectuează preluarea

bazei de date a societății Alfa din versiunea X în versiunea X+1, iar la finalizarea transferului de
date situația financiar-contabilă se prezintă astfel:
SC Alfa SRL
01.01.2017
- lei -

Denumirea
Cont
contului
Capital
1012 0 50.000 0 0 0 50.000 0 50.000
subscrisvărsat
1061 Rezerve legale 0 10.192,5 0 0 0 10.192,5 0 10.192,5
121 Profit și pierdere 0 20.031,5 0 0 0 20.031,5 0 20.031,5
Repartizarea
129 1.192,5 0 0 0 1.192,5 0 1.192,5 0
profitului
212 Construcții 10.000 0 0 0 10.000 0 10.000 0
371 Mărfuri 15.000 0 0 0 15.000 0 15.000 0
401 Furnizori 0 3.430 0 0 0 3.430 0 3.430

476
4111 Clienți 2.500 0 0 0 2.500 0 2.500 0
Impozitul
4411 0 3.815,5 0 0 0 3.815,5 0 3.815,5
pe profit
4423 TVA de plată 0 11.723 0 0 0 11.723 0 11.723
4426 TVA deductibilă 0 0 0 0 0 0 0 0
4427 TVA colectată 0 0 0 0 0 0 0 0
Conturi la bănci în
5121 142.000 0 0 0 142.000 0 142.000 0
lei
Credite bancare pe
5191 0 74.500 0 0 0 74.500 0 74.500
termen scurt
5311 Casa în lei 1.000 0 0 0 1.000 0 1.000 0
Total 171.692,5 173.692,5 0 0 171.692,5 173.692,5 171.692,5 173.692,5
După finalizarea transferului de date se va efectua verificarea informațiilor financiar-

contabile avându-se în vedere principiul intangibilității, și anume ca soldul final al exercițiului
financiar 2016 să fie identic cu soldul inițial al exercițiului financiar 2017. În urma verificării se
constată că balanța la 01.01.2017 este „șchioapă”, iar transferul a generat următoarele discrepanțe:
1.Furnizori. La 31.12.2016, societatea Alfa avea o datorie față de furnizori de 3.930 lei,
iar la 01.01.2017, are o datorie de 3.430 lei. Rezultă deci o diferență de 500 lei. Pentru a regla
soldul inițial al contului 401, se vor verifica analiticele sale în vederea identificării furnizorului
căruia îi vor fi atribuiți cei 500 lei. În cazul de față, datoria de 500 lei este către furnizorul 401.03,
Beta SRL. Operațiunea de reglare se va efectua cu ajutorul contului 891 „Bilanț de deschidere”,
după cum urmează:
500 lei 891 = 401.03 500 lei
„Bilanț de deschidere” „Furnizori” / Beta
2.Clienți. La 31.12.2016, societatea Alfa avea de încasat de la clienți 5.000 lei, iar la
01.01.2017 are de încasat 2.500 lei. Rezultă deci o diferență de 2.500 lei. Pentru a regla soldul
inițial al contului 4111, se vor verifica analiticele sale în vederea identificării clientului de la care
vor fi încasați cei 2.500 lei. În cazul de față este vorba despre clientul 4111.05, Omega SRL.
Operațiunea de reglare se va efectua cu ajutorul contului 891, după cum urmează:
2.500 lei 4111.05 = 891 2.500 lei
„Clienți” / Omega „Bilanț de deschidere”
La începutul lunii ianuarie 2017, după înregistrarea operațiunilor pentru reglarea soldului
inițial 2017 corespunzător soldului final 2016, situația financiar-contabilă a entității Alfa se
prezintă astfel:
477
SC Alfa SRL
01.01.2017
- lei -

Denumirea
Cont
contului
Capital
1012 0 50.000 0 0 0 50.000 0 50.000
subscrisvărsat
1061 Rezerve legale 0 10.192,5 0 0 0 10.192,5 0 10.192,5
121 Profit și pierdere 0 20.031,5 0 0 0 20.031,5 0 20.031,5
Repartizarea
129 1.192,5 0 0 0 1.192,5 0 1.192,5 0
profitului
212 Construcții 10.000 0 0 0 10.000 0 10.000 0
371 Mărfuri 15.000 0 0 0 15.000 0 15.000 0
401 Furnizori 0 3.930 0 0 0 3.930 0 3.930
4111 Clienți 5.000 0 0 0 5.000 0 5.000 0
Impozit
4411 0 3.815,5 0 0 0 3.815,5 0 3.815,5
pe profit
4423 TVA de plată 0 11.723 0 0 0 11.723 0 11.723
4426 TVA deductibilă 0 0 0 0 0 0 0 0
4427 TVA colectată 0 0 0 0 0 0 0 0
Conturi la bănci
5121 142.000 0 0 0 142.000 0 142.000 0
în lei
Credite bancare
5191 0 74.500 0 0 0 74.500 0 74.500
pe termen scurt
5311 Casa în lei 1.000 0 0 0 1.000 0 1.000 0
Total 174.192,5 174.192,5 0 0 174.192,5 174.192,5 174.192,5 174.192,5
478
După cum se observă, în urma operațiunilor de reglare a soldului inițial, societatea Alfa
respectă principiul intangibilității, deci bilanțul de deschidere al exercițiului financiar 2017 este
identic cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar 2016.
Concluzii
În operațiunile de contabilizare ale entităților economice pot apărea o serie de erori
contabile de natura unor greșeli matematice, greșeli în aplicarea politicilor contabile, ignorării sau
interpretării eronate a evenimentelor și fraudelor, greșeli de natură umană sau informatică, legate
de preluarea bazei de date dintr-un program informatic contabil în altul etc. Aceste neconcordanțe
pot proveni din exerciții financiare anterioare sau din exercițiul financiar curent și pot fi
semnificative sau nesemnificative.
Principiul intangibilității vine în sprijinul entităților și permite individualizarea unor erori
încă din stadiul incipient. Acest principiu, împreună cu legislația în domeniu, ajută la redarea fidelă
a informațiilor financiar-contabile.
În studiul de caz luat în considerare, am analizat erori semnificative și nesemnificative din
exercițiile financiare precedente, dar și erori apărute în urma preluării bazei de date dintr-un
program informatic în altul. Corectarea erorilor semnificative și nesemnificative se efectuează pe
baza atât a legislației în vigoare, cât și a politicilor contabile ale entităților. Aceasta se face pe
seama fie a contului de profit și pierdere (respectiv veniturile și cheltuielile aferente), fie a
rezultatului reportat (contul 1174). Erorile contabile se corectează în momentul descoperirii lor, în
funcție de tipul erorii și de exercițiul financiar.
12.2.Procedură de corectare a erorilor cuprinse în situaţiile financiare anuale şi

raportările contabile anuale depuse de operatorii economici şi persoanele juridice fără scop
patrimonial223 legate de implementarea de proiecte europene tip POCU, POIM, POC si
POIM
Constituie obiectul corectării şi situaţiile determinate de următoarele tipuri de erori:

a)transmiterea electronică de situaţii financiare anuale/raportări contabile anuale în loc de
declaraţie de inactivitate, precum şi transmiterea electronică a declaraţiei de inactivitate în loc de
situaţii financiare anuale/raportări contabile anuale;
b)transmiterea electronică de situaţii financiare anuale/raportări contabile anuale folosind
un format de raportare cuprins în programul de asistenţă, diferit de cel corespunzător tipului de
entitate sau netransmiterea electronică a tuturor documentelor prevăzute de lege (raportul
administratorilor, declaraţia pe propria răspundere, raportul auditorului statutar etc.).
Erorile contabile, aşa cum sunt definite la pct. 66 din Reglementările contabile privind
situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, aprobate prin
Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014, cu modificările şi completările ulterioare,
respectiv la pct. 55 din Reglementările contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial,
aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3103 din 2017 privind aprobarea
Problemele sunt preluate din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 450/2016 pentru aprobarea Procedurii de
223
corectare a erorilor cuprinse în situaţiile financiare anuale şi raportările contabile anuale depuse de operatorii
economici şi persoanele juridice fără scop patrimonial, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274
din 12 aprilie 2016;
479
reglementărilor contabile pentru persoane juridice fără scop patrimonial, se corectează potrivit
reglementărilor respective.
Entităţile care aplică Reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de
raportare financiară, aplicabile societăţilor comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la
tranzacţionare pe o piaţă reglementată, aprobate prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul
finanţelor publice, nr. 1.286/2012, cu modificările şi completările ulterioare, corectează erorile
contabile conform prevederilor pct. 134 din reglementările respective.
Ca urmare, în cazul corectării acestora nu poate fi depus un alt set de situaţii financiare
anuale/raportări contabile anuale corectate.
Procedura de corectare a erorilor constatate

În cazul corectării unor erori, ulterior depunerii situaţiilor financiare anuale/raportărilor
contabile anuale, operatorii economici şi persoanele juridice fără scop patrimonial pot depune
numai la registratura unităţilor teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice un alt set de situaţii
financiare anuale şi documentele cerute de lege, respectiv raportări contabile anuale, după caz,
care vor cuprinde informaţii corectate.
Entităţile depun situaţiile financiare anuale/raportările contabile anuale la registratura
unităţilor teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice în format electronic, împreună cu situaţiile
financiare anuale/raportările contabile anuale listate cu ajutorul programului de asistenţă elaborat
de Ministerul Finanţelor Publice, semnate potrivit legii.
În vederea depunerii situaţiilor financiare anuale/raportărilor contabile anuale în format
hârtie şi în format electronic, entităţile folosesc programul de asistenţă pus la dispoziţie gratuit de
către Ministerul Finanţelor Publice pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, prin care
se generează un fişier de tip PDF, având ataşat un fişier xml, care conţine datele de identificare a
entităţii, precum şi un fişier cu extensia zip.
Pentru situaţiile financiare anuale fişierul cu extensia zip va conţine situaţiile financiare
anuale şi documentele cerute de lege, aşa cum acestea sunt întocmite de entităţi şi scanate,
albnegru, lizibil şi cu o rezoluţie care să permită încadrarea în limita a 9,5 MB a fişierului PDF la
care este ataşat fişierul zip.
Concomitent, administratorul trebuie să depună şi o declaraţie pe propria răspundere din
care să rezulte că documentele respective au fost retransmise ca urmare a corectării erorilor
constatate, precum şi faptul că acestea reflectă realitatea entităţii raportoare. Această declaraţie pe
propria răspundere se va include în fişierul zip ataşat bilanţului PDF. Un exemplar în format tipărit
al acestei declaraţii va fi depus la registratura unităţilor teritoriale ale Ministerului Finanţelor
Publice, împreună cu situaţiile financiare/raportările anuale corectate.
Termenul maxim de depunere a situaţiilor financiare anuale/raportărilor contabile anuale
care cuprind informaţii corectate este sfârşitul exerciţiului financiar/anului următor celui la care se
referă situaţiile financiare anuale/raportările contabile anuale la care s-au constatat erori.
În cazul corectării de erori, indicatorii publicaţi pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice
(MFP) potrivit prevederilor Ordinului ministrului finanţelor nr. 1.485/1999 pentru publicarea pe
serverul Ministerului Finanţelor Publice a informaţiilor privind plătitorii de impozite şi taxe
înregistraţi (agenţi economici şi instituţii publice) au la bază informaţiile retransmise de operatorii
480
economici. În aceste situaţii, pe site-ul MFP apare menţiunea că "indicatorii publicaţi se bazează
pe informaţiile retransmise la data de ...".
Operatorii economici şi persoanele juridice fără scop patrimonial poartă întreaga
răspundere pentru situaţiile financiare anuale/raportările contabile anuale redepuse ca urmare a
corectării erorilor.
Prevederile prezentei proceduri se aplică şi pentru corectarea erorilor prevăzute de
procedură, corespunzătoare raportărilor aferente exerciţiului financiar al anului 2014. Termenul de
depunere a acestor raportări este cel târziu 29 aprilie 2016.
Corectarea de către operatorii economici şi persoanele juridice fără scop patrimonial a
erorilor constatate nu exonerează entităţile respective de sancţiunile contravenţionale prevăzute de
legea contabilităţii.
În cazul în care o entitate depune situaţii financiare anuale/raportări contabile
anuale/declaraţie de inactivitate înscriind codul unic de înregistrare al altei entităţi, se consideră că
aceasta din urmă şi-a îndeplinit obligaţiile de raportare dacă aceasta depune situaţiile financiare
anuale/raportările contabile anuale/declaraţia de inactivitate în termenul prevăzut de legea
contabilităţii. În această situaţie, prima entitate urmează să fie atenţionată în acest sens printr-un
mesaj.
La entităţile care au, potrivit legii, capital, valoarea acestui indicator (capital
social/patrimoniu) înscris în formularul de bilanţ, respectiv Situaţia activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii, şi corespunzător perioadei curente de raportare va fi întotdeauna mai mare de
zero.
12.3.Problemele pe care le urmăresc experții Ministerului Investițiilor și Proiectelor

Europene în verificarea proiectelor europene de tip POCU, POC, POIM și POAT și tipuri
de instrumente și foi de lucru ce pot fi folosite în aceste misiuni pe domeniul financiar-
contabil
Ofițerii de verificare în domeniul financiar-contabil în proiecte POCU, POIM, POC
și POAT este indicat să folosească Liste de verificare pentru a nu omite nici o problemă, de
a constata nereguli în cheltuirea banilor europeni, naționali și chiar proprii și a propune
soluții judicioase de eliminare a neregulilor în viitor în astfel de probleme.
Prezentăm în continuare astfel de liste de verificare, fără a avea pretenția că ele acoperă
toate aspectele din acest domeniu și anume cel financiar-contabil.
Lista de verificare pe platforma MY SMIS și la fața locului a aspectelor financiar-contabile

în proiecte POCU, POIM, POC și POAT
Titlu proiect:
Beneficiar
Cod SMIS proiect
481
Ofițer financiar
Probleme care se verifică (obiectul verificării) DA NU Nu se aplică Observații
REGISTRELE CONTABILE OBLIGATORII ÎN CARE SUNT

REFLECTATE OPERAȚIUNILE DIN PROIECTE EUROPENE
Registru jurnal Utilitate și reguli de completare și păstrare:
1)este documentul contabil obligatoriu în care se
înregistrează cronologic toate operațiunile economico-
financiare efectuate de entitate;
2)se întocmește lunar prin înregistrarea cronologice a
documentelor financiar-contabile în care se reflectă
mișcarea elementelor de natura activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii ale entității;
3)numerotarea paginilor registrului se face în ordine
crescătoare, iar volumele se numerotează în ordinea
completării lor;
4)în condițiile conducerii contabilității cu ajutorul
sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor,
fiecare operațiune economico-financiară se înregistrează
prin articole contabile, în mod cronologic, după data de
întocmire sau de intrare a documentelor în entitate;
5)se editează la cererea organelor de control și pentru
necesitățile entității.
Registru inventar Utilitate și reguli de completare și păstrare:
1)servește ca document contabil obligatoriu de înregistrare
a rezultatelor inventarierii elementelor de natura activelor,
datoriilor și capitalurilor proprii;
2)se întocmește la începutul activității, la sfârșitul
exercițiului financiar sau cu ocazia încetării activității, fără
ștersături și fără spații libere, pe baza datelor cuprinse în
listele de inventariere și, respectiv, în procesele-verbale de
inventariere a elementelor de natura activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii, prin gruparea acestora pe conturi sau
grupe de conturi, după caz;
3)se completează pe baza inventarierii faptice a
elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii grupate după natura lor, conform posturilor din
bilanț;
4)în cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului,
datele rezultate din operațiunea de inventariere se
actualizează cu intrările și ieșirile din perioada cuprinsă
între data inventarierii și data încheierii exercițiului
financiar, datele actualizate fiind apoi cuprinse în
Registrul-inventar;
482
5)operațiunea de actualizare a datelor rezultate din
inventariere se va efectua astfel încât la sfârșitul
exercițiului financiar să fie reflectată situația reală a
elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii;
6)creanțele și obligațiile față de terți sunt supuse
inventarierii pe baza confirmării extraselor soldurilor
conturilor analitice debitoare și creditoare, sau a
punctajelor reciproce, în funcție de necesități;
7)în cazul încetării activității, Registrul-inventar se
completează cu valoarea elementelor de natura activelor,
datoriilor și capitalurilor proprii inventariate faptic la acea
dată;
Registru Carte Utilitate și reguli de completare și păstrare:
mare 1)Cartea mare este documentul contabil care stă la baza:
stabilirii rulajelor lunare și a soldurilor pe conturi sintetice,
la entitățile care aplică forma de înregistrare "pe jurnale";
verificării înregistrărilor contabile efectuate;întocmirii
balanței de verificare;
2)se întocmește lunar, pe măsura înregistrării
operațiunilor, pentru debitul și, respectiv, pentru creditul
fiecărui cont sintetic;
3)se completează pe baza documentelor justificative,
documentelor centralizatoare și jurnalelor, după caz,
astfel: rulajul creditor se reportează din jurnalul contului
respectiv, într-o singură sumă, fără desfășurarea pe conturi
corespondente; sumele cu care a fost debitat contul
respectiv în diverse jurnale se reportează din acele jurnale,
obținându-se defalcarea rulajului debitor pe conturi
corespondente; soldul debitor sau creditor al fiecărui cont
se stabilește în funcție de rulajele debitoare și creditoare
ale contului respectiv, ținându-se seama de soldul de la
începutul exercițiului financiar (care se înscrie pe rândul
destinat în acest scop);
4)poate fi înlocuit cu Fișa de cont pentru operațiuni
diverse.
DOCUMENTE PENTRU EVIDENȚIEREA ȘI UTILIZAREA
MIJLOACELOR FIXE ACHIZIȚIONATE ÎN PROIECTE EUROPENE
Registrul numere- Utilitate și reguli de completare și păstrare:
lor de inventar 1)este utilizat pentru atribuirea numerelor de inventar
mijloacelor fixe (imobilizărilor corporale) existente în
entitate, în vederea identificării lor;
2)în acest registru se înregistrează cronologic mijloacele
fixe intrate în entitate;
3)se poate folosi câte un registru pentru fiecare grupă de
mijloace fixe, sau un registru pentru mai multe grupe, în
funcție de numărul mijloacelor fixe existente și al celor
care urmează a intra în entitate;
4)grupele de mijloace fixe corespund categoriilor
contabile de imobilizări corporale sau grupelor din
Catalogul privind clasificarea și duratele normale de
funcționare a mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărârea
483
Guvernului nr. 2.139/2004, cu modificările și completările
ulterioare;
5)în scopul asigurării controlului asupra existenței
mijloacelor fixe, se atribuie fiecărui mijloc fix, care
constituie obiect de evidență, un număr de inventar în
momentul intrării în entitate (cu excepția celor luate cu
chirie), care se consemnează în Registrul numerelor de
inventar;
6)numerotarea mijloacelor fixe în cadrul registrului se
face, de regulă, în ordinea succesivă a numerelor și/sau pe
grupe de mijloace fixe;
7)numărul de inventar atribuit unui mijloc fix urmează să
fie trecut în toate documentele care privesc mijlocul fix
respectiv;
8)modul de numerotare a mijloacelor fixe precum și modul
de imprimare a numărului de inventar atribuit se stabilesc
prin proceduri proprii ale entității.
Fișa mijlocului fix Utilitate și reguli de completare și păstrare:
1)servește ca document pentru evidența analitică a
mijloacelor fixe;
2)se întocmește pentru fiecare mijloc fix;
3)în cazul mijloacelor fixe de aceeași natură și de aceeași
valoare, care au aceleași cote de amortizare și sunt puse în
funcțiune în aceeași lună, poate fi întocmite o singură fișă
a mijloacelor fixe;
4)se păstrează pe grupe de mijloace fixe, în ordinea
codurilor din clasificarea imobilizărilor corporale conform
legislației în vigoare, iar în cadrul acestora, fișele
mijloacelor fixe se grupează pe locuri de folosință;
5)fișele mijloacelor fixe scoase din funcțiune sau
transferate se arhivează;
6)se completează pe baza documentelor justificative
privind mișcarea mijloacelor fixe sau modificarea valorii
de intrare a acestora, ca urmare a completării,
îmbunătățirii, modernizării sau reevaluării lor;
Bon de mișcare a Utilitate și reguli de completare și păstrare:
mijloacelor fixe 1)servește ca:
-document justificativ de predare-primire a mijloacelor
fixe între două locuri de folosință ale entității;
-document de însoțire a mijloacelor fixe pe timpul
transportului de la secția sau subunitatea predătoare la cea
primitoare;
-document justificativ de înregistrare în evidența
responsabilului cu mijloacele fixe la locurile de folosință
și în contabilitate.
Proces verbal de Utilitate și reguli de completare și păstrare:
recepție, de 1)aceste procese verbale servesc ca:
recepție provizorie -document de înregistrare în evidența operativă și în
și de punere în contabilitate;
funcțiune a -document de consemnare a stadiului în care se află
mijloacelor fixe obiectivul de investiții;
-document de aprobare a recepției;
484
-document de constatare a îndeplinirii condițiilor de
recepție provizorie a obiectivului de investiții;
-document de aprobare a recepției provizorii a obiectivului
de investiții;
-document de punere în funcțiune a obiectivului de
investiții;
2)procesul-verbal de recepție se întocmește pentru
mijloacele fixe independente care nu necesită montaj și
nici probe tehnologice, acestea considerându-se puse în
funcțiune la data achiziționării lor;
3)procesul-verbal de recepție provizorie se întocmește
pentru utilajele care necesită montaj, dar care nu necesită
probe tehnologice, produse cu ciclu lung de fabricație care
depășesc un exercițiu financiar/bugetar, realizate pe faze
de fabricație, precum clădirile și construcțiile speciale care
nu deservesc procese tehnologice, acestea considerându-se
puse în funcțiune la data terminării montajului, respectiv
la data terminării construcției;
4)procesul-verbal de punere în funcțiune (cod 14-2-5/b) se
întocmește pentru utilajele și instalațiile care necesită
montaj și probe tehnologice, precum și clădirile și
construcțiile speciale care deservesc procese tehnologice,
acestea considerându-se puse în funcțiune la terminarea
probelor tehnologice.
DOCUMENTE PENTRU EVIDENȚIEREA ȘI UTILIZAREA
BUNURILOR DE NATURA STOCURILOR ACHIZIȚIONATE ȘI
FOLOSITE ÎN PROIECTE EUROPENE
Notă de recepție și Utilitate și reguli de completare și păstrare:
constatare de 1)servește ca: document pentru recepția bunurilor
diferențe aprovizionate; document justificativ pentru încărcare în
gestiune; document justificativ de înregistrare în
contabilitate;
2) se folosește ca document de recepție obligatoriu numai
în cazul: bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau
aviz de însoțire a mărfii, care fac parte din gestiuni diferite;
bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau
în păstrare; bunurilor materiale procurate de la persoane
fizice; bunurilor materiale care sosesc neînsoțite de
documente de livrare; bunurilor materiale care prezintă
diferențe la recepție; mărfurilor intrate în gestiunile la care
evidența se ține la preț de vânzare;
3)în cazurile în care nu este obligatorie întocmirea NIR-
ului, recepția și încărcarea în gestiune, după caz, și
înregistrarea în contabilitate se fac pe baza documentului
de livrare care însoțește transportul (factura, avizul de
însoțire a mărfii etc.);
4)în cazul în care bunurile materiale sosesc în tranșe, se
întocmește câte un formular pentru fiecare tranșă, care se
anexează apoi la factură sau la avizul de însoțire a mărfii;
5)în condițiile în care nu se înscriu datele valorice în Nota
de recepție și constatare de diferențe, este obligatoriu ca
acestea să se regăsească într-un alt document justificativ
485
care stă la baza înregistrării în contabilitate a valorii
bunurilor;
6)în situația în care se constată diferențe la recepție,
entitățile trebuie să stabilească prin proceduri proprii
informațiile care trebuie să fie înscrise în Nota de recepție
și constatare de diferențe (ex: cantitatea și valoare
constatate plus/minus, persoanele care au făcut recepția și
alte mențiuni, în funcție de necesități).
Bon de predare, Utilitate și reguli de completare și păstrare:
transfer, restituire 1)servește ca: document justificativ pentru
încărcare/descărcare în/din gestiune; document
justificativ de înregistrare în contabilitate;
2)în situația în care se folosește ca bon de predare la
magazie a produselor finite, materialelor refolosibile,
semifabricatelor, materialelor nefolosite se întocmește pe
măsura predării acestora la magazie, de către secție, atelier
etc.;
3)în cazul utilizării ca bon de transfer între două gestiuni
aflate în incinta entității, bonul de predare, transfer,
restituire se întocmește pe măsură ce se efectuează
transferul;
4)transferul se efectuează numai între gestiuni din incinta
aceleiași entități;
5)în cazul gestiunilor dispersate teritorial se întocmește
Aviz de însoțire a mărfii;
6)în cazul utilizării ca bon de restituire se întocmește pe
măsura restituirii la magazie a valorilor materiale.
Bon de consum Utilitate și reguli de completare și păstrare:
1)servește ca: document de eliberare din magazie a
materialelor; document justificativ de scădere din
gestiune; document justificativ de înregistrare în
contabilitate;
2)se întocmește pe măsura eliberării materialelor din
magazie pentru consum.
Aviz de însoțire a Utilitate și reguli de completare și păstrare:
mărfii 1) este formular cu regim intern de tiparire si numerotare;
servește ca: document de însoțire a mărfii pe timpul
transportului, după caz; document ce stă la baza întocmirii
facturii, după caz; dispoziție de transfer al valorilor
materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale
aceleiași entități; document de primire în gestiune, după
caz; document de descărcare din gestiune a bunurilor
cedate cu titlu gratuit;
2)se întocmește de către entitățile care nu au posibilitatea
întocmirii facturii în momentul livrării produselor,
mărfurilor sau altor valori materiale, precum și în alte
situații stabilite prin procedurile proprii ale entității;
3)continutul minimal obligatoriu de informatii al avizului
de insotire a marfii este urmatorul: seria si numarul intern
de identificare a fomularului; data emiterii formularului;
datele de identificare ale furnizorului (denumire, adresa,
cod de identificare fiscala); datele de identificare ale
486
cumparatorului (denumire, adresa, cod de identificare
fiscala); denumirea si cantitatea bunurilor livrate; date
privind expeditia: numele delegatului, buletin/carte
identitate (serie, numar), numarul mijlocului de transport,
ora livrarii, semnatura delegatului; semnatura
expeditorului;
4)se intocmeste, in doua sau mai multe exemplare, de catre
unitatile care nu au posibilitatea intocmirii facturii in
momentul livrarii produselor, marfurilor sau altor valori
materiale, precum si in alte situatii stabilite prin
procedurile proprii ale societatii;
5)în cazul transferului de bunuri intre gestiunile aceleiasi
unitati, dispersate teritorial avizul de insotire a marfii va
purta mentiunea „Fara factura”;
6)pe avizul de insotire a marfii emis pentru valori
materiale trimise pentru prelucrare la terti se face
mentiunea „Pentru prelucrare la terti”;
6)în celelalte situatii decat cele prevazute mai sus se face
mentiunea cauzei pentru care s-a intocmit avizul de
insotire a marfii si nu factura.
Dispoziția de Utilitate și reguli de completare și păstrare:
livrare 1)servește ca: document pentru eliberarea din magazie a
produselor, mărfurilor sau a altor valori materiale destinate
vânzării, a bunurilor cedate cu titlu gratuit sau acordate
pentru stimularea vânzării, după caz; document justificativ
de scădere din gestiunea magaziei predătoare; document
de bază pentru întocmirea avizului de însoțire a mărfii sau
a facturii, după caz; document justificativ de înregistrare
în contabilitate.
Fișa de magazie Utilitate și reguli de completare și păstrare:
1)servește ca document de evidență a intrărilor, ieșirilor și
stocurilor de bunuri materiale;
2)se țin pe fiecare loc de depozitare a valorilor materiale,
pe feluri de materiale, ordonate pe conturi, grupe, eventual
subgrupe, sau în ordine alfabetică;
3)pentru valori materiale primite spre prelucrare de la terți
sau în custodie se întocmesc fișe distincte, care se țin
separat de cele aferente propriilor valori materiale;
4)înregistrările în fișele de magazie se fac document cu
document.
Lista de Utilitate și reguli de completare și păstrare:
inventariere 1)servește ca: document pentru inventarierea bunurilor
aflate în gestiunile entității; document pentru stabilirea
lipsurilor și plusurilor de bunuri (imobilizări, stocuri
materiale) și a altor valori (elemente de trezorerie etc.);
document justificativ de înregistrare în evidența
magaziilor (depozitelor) și în contabilitate a plusurilor și
minusurilor constatate; document pentru întocmirea
Registrului-inventar; document pentru determinarea
ajustărilor pentru depreciere/pierdere de valoare;
document centralizator al operațiunilor de inventariere;
487
2)se întocmește la locurile de depozitare, anual sau în
situațiile prevăzute de dispozițiile legale, de către comisia
de inventariere, pe gestiuni, conturi de valori materiale,
eventual grupe sau subgrupe, separat pentru bunurile
entității și separat pentru cele aparținând altor entități,
aflate asupra personalului entității la data inventarierii,
primite pentru prelucrare etc. și se semnează de către
membrii comisiei de inventariere și de către gestionar;
3)în cazul bunurilor primite în custodie și/sau consignație,
pentru prelucrare etc., o copie a Listei de inventariere se
înaintează entității care deține bunurile respective;
4)listele de inventariere întocmite pentru bunurile
aparținând altor entități trebuie să conțină, pe lângă
elementele comune (felul materialului sau produsului finit,
cantitatea, valoarea etc.), numărul și data actului de
predare-primire.
Factura fiscală Utilitate și reguli de completare și păstrare:
1)este formular cu regim intern de tiparire si numerotare
(persoanele care raspund de organizarea si conducerea
contabilitatii vor desemna, prin decizie interna scrisa, o
persoana sau mai multe, dupa caz, care sa aiba atributii
privind alocarea si gestionarea numerelor aferente
facturilor emise de societate; factura va avea un numar de
ordine, in baza uneia sau mai multor serii, numar ce trebuie
sa fie secvential, stabilit de societate, astfel incat sa se
asigure necesarul in functie de numarul de facturi emis);
2)serveste ca: document pe baza caruia se intocmeste
instrumentul de decontare a bunurilor livrate si a
serviciilor prestate; document de insotire a marfii pe
timpul transportului, dupa caz; document de incarcare in
gestiunea cumparatorului; document justificativ de
inregistrare in contabilitatea furnizorului si a
cumparatorului; alte situatii prevazute expres de lege;
3)se intocmeste in doua sau mai multe exemplare pentru
livrari de bunuri si/sau prestari de servicii; în situatia in
care nu se intocmeste in momentul livrarii, bunurile livrate
sunt insotite pe timpul transportului de avizul de insotire a
marfii.
4)factura circula, dupa caz;
a)la furnizor: la compartimentul desfacere, in vederea
inregistrarii in evidentele operative si pentru eventualele
reclamatii ale clientilor; la compartimentul financiar-
contabil pentru inregistrarea in contabilitate;
b)la cumparator: la compartimentul financiar-contabil,
pentru acceptarea platii, precum si pentru inregistrarea in
contabilitate.
MIJLOACE BÎNEȘTI ȘI DECONTĂRI UTILIZATE ȘI ÎN CADRUL
PROIECTELOR EUROPENE
Chitanța și Utilitate și reguli de completare și păstrare:
chitanța pentru 1)sunt documente justificative de înregistrare în registrul
operațiuni în de casă/registrul de casă în valută și în contabilitate a
valută
488
încasărilor și plăților efectuate în numerar (lei/valută),
precum și a depunerilor de sume la casieria entității;
2)în condițiile în care sumele înscrise în chitanță sunt
aferente livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii
scutite fără drept de deducere conform prevederilor din
Codul fiscal, formularul de chitanță este documentul
justificativ care stă la baza înregistrării veniturilor în
contabilitate;
3)în condițiile utilizării aparatelor de marcat electronice
fiscale, în conformitate cu prevederile legale, documentul
în baza căruia se înregistrează în contabilitate veniturile
aferente încasărilor zilnice este Raportul fiscal de
închidere zilnică, respectiv Registrul special întocmit în
condițiile defectării aparatelor de marcat electronice
fiscale;
4)se întocmește pentru fiecare sumă încasată, de către
casierul entității și se semnează de acesta pentru primirea
sumei;
Dispoziție de Utilitate și reguli de completare și păstrare:
plată/încasare 1)servește ca:
către casierie -dispoziție pentru casierie, în vederea achitării în numerar
a unor sume, potrivit dispozițiilor legale, inclusiv a
avansurilor aprobate pentru cheltuieli de deplasare,
precum și a diferenței de încasat de către titularul de avans
în cazul justificării unor sume mai mari decât avansul
primit, pentru procurare de materiale etc.;
-dispoziție pentru casierie, în vederea încasării în numerar
a unor sume care nu reprezintă venituri din activitatea de
exploatare, potrivit dispozițiilor legale;
-document justificativ de înregistrare în Registrul de casă
și în contabilitate, în cazul plăților în numerar efectuate
fără alt document justificativ;
2)se întocmește:
-în cazul utilizării ca dispoziție de plată, când nu există alte
documente prin care se dispune plata (ex.: stat de salarii
sau lista de avans chenzinal etc.);
-în cazul utilizării ca dispoziție de plată a avansurilor
pentru cheltuielile de deplasare, procurare de materiale
etc.;
-în cazul utilizării ca dispoziție de încasare, când nu există
alte documente prin care se dispune încasarea (avize de
plată, somații de plată etc.).
Registru de casă Utilitate și reguli de completare și păstrare:
1)servește ca:
-document de înregistrare operativă a încasărilor și plăților
în numerar (lei sau valută), efectuate prin casieria entității;
-document de stabilire, la sfârșitul fiecărei zile, a soldului
de casă;
-document de înregistrare în contabilitate a operațiunilor
de casă.
2)se întocmește zilnic, pe baza documentelor justificative
de încasări și plăți;
489
SALARII ȘI ALTE DREPTURI PENTRU PERSONALUL ÎN CADRUL
PROIECTELOR EUROPENE
Stat de salarii Utilitate și reguli de completare și păstrare:
1)servește ca:
-document pentru calculul drepturilor bănești cuvenite
salariaților, precum și al contribuțiilor și al altor sume
datorate;
-document justificativ de înregistrare în contabilitate;
2)se întocmește lunar, pe baza documentelor de evidență a
timpului lucrat efectiv, a evidenței și a documentelor
privind reținerile legale, a listelor de avans chenzinal,
concediilor de odihnă, a certificatelor medicale etc.;
3)se semnează, pentru confirmarea exactității calculelor,
de către persoana care determină salariul cuvenit și
întocmește statul de salarii;
4)plățile făcute în cursul lunii, cum sunt: avansul
chenzinal, lichidările, indemnizațiile
Foaie colectivă de Utilitate și reguli de completare și păstrare:
prezență 1)servește la determinarea salariului, alături de contractul
de muncă și fișa postului, în funcție și de numărul de ore
lucrate de salariat;
Ordin de Utilitate și reguli de completare și păstrare:
deplasare (delega- 1)servește ca:
ție) -dispoziție către persoana delegată să efectueze deplasarea
pe teritoriul țării;
- document pentru decontarea cheltuielilor efectuate;
- document pentru stabilirea diferențelor de primit sau de
restituit de titularul de avans;
-document justificativ de înregistrare în contabilitate;
2)se întocmește pentru fiecare deplasare, de către persoana
care urmează a efectua deplasarea, precum și pentru
justificarea avansurilor acordate în vederea procurării de
valori materiale cu plata în numerar;
3)în cazul în care la decontarea avansului suma
cheltuielilor efectuate este mai mare decât avansul primit,
pentru diferența de primit de către titularul de avans se
întocmește Dispoziție de plată către casierie;
4)în cazul în care, la decontare, sumele privind cheltuielile
efective sunt mai mici decât avansul primit, diferența de
restituit de către titularul de avans se depune la casierie pe
bază de Dispoziție de încasare către casierie;
Ordin de depla- Utilitate și reguli de completare și păstrare:
sare (delegație) în 1)servește ca:
străinătate -dispoziție către conducătorii auto să efectueze
transporturi în străinătate cu autovehiculele entității;
-document de stabilire a avansului în valută, pentru
deplasările conducătorilor auto care urmează să efectueze
transporturi în străinătate, pe baza căruia aceștia ridică
avansul de la casierie;
-document pentru justificarea valutei ridicate de la
casierie, precum și a valutei de restituit la înapoiere în țară;
490
- document justificativ de înregistrare în Registrul de casă
(în valută) și în contabilitate.
Decont de Utilitate și reguli de completare și păstrare:
cheltuieli valutare 1)servește ca:
- documente pentru decontarea cheltuielilor efectuate (în
valută și în lei), cu ocazia deplasării în străinătate;
- documente pentru stabilirea diferențelor de primit de la
titularul de avans sau de achitat acestuia;
-documente justificative de înregistrare în Registrul de
casă (în valută) și în contabilitate.
2)aceste deconturi se întocmesc de către persoana care
urmează a efectua deplasarea în vederea justificării
cheltuielilor efectuate pe întreaga durată a deplasării;
-în cazul în care, la decontare, sumele privind cheltuielile
efective sunt mai mici decât avansul primit, diferența de
restituit de către titularul de avans se depune la casierie pe
bază de Chitanță pentru operațiuni în valută sau Dispoziție
de încasare către casierie, după caz.
DOCUMENTE CONTABILE DE SINTEZĂ ȘI INSTRUMENTE CE
CONTRIBUIE LA FINALIZAREA LOR, UTILIZATE ȘI ÎN PROIECTE
EUROPENE
Balanța de Utilitate și reguli de completare și păstrare:
verificare 1)servește la:
-verificarea înregistrării corecte în contabilitate a
operațiunilor efectuate;
-controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și
analitică;
-întocmirea situațiilor financiare și raportărilor contabile
stabilite potrivit legii;
2)se întocmește cel puțin la încheierea exercițiului
financiar, la termenele de întocmire a situațiilor financiare,
a raportărilor contabile, precum și la finele perioadei
pentru care entitatea trebuie si întocmească declarația
privind impozitul pe profit/venit, potrivit legii;
3)cuprinde următoarele elemente:
-simbolul și denumirea conturilor; soldurile inițiale
debitoare și creditoare;
-totalul sumelor debitoare și creditoare ale lunii
precedente, după caz;
-rulajele curente debitoare și creditoare;
-totalul rulajelor debitoare și creditoare, după caz;
-totalul sumelor debitoare și creditoare;
-soldurile finale debitoare sau creditoare;
4)se completează cu soldurile finale debitoare și creditoare
ale lunii decembrie a anului precedent;
5)pentru conturile analitice se poate întocmi numai situația
soldurilor;
6)la instituțiile publice, balanțele de verificare sintetice se
întocmesc lunar, iar balanțele de verificare analitice, cel
târziu la sfârșitul trimestrului pentru care se întocmesc
situațiile financiare.
491
Notă deUtilitate și reguli de completare și păstrare:
contabilitate 1)servește ca document justificativ de înregistrare în
contabilitatea sintetică și analitică, de regulă pentru
operațiunile care nu au la bază documente justificative
(stornări, repartizare profit, constituire provizioane și
ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare etc.).
Fișă de cont Utilitate și reguli de completare și păstrare:
pentru operațiuni 1)servește:
diverse - la ținerea contabilității analitice a conturilor de clienți,
debitori, furnizori, creditori etc.;
- la ținerea contabilității sintetice a operațiunilor
economico-financiare;
2)în cazul în care se utilizează pentru ținerea contabilității
sintetice a operațiunilor economico-financiare, fișele de
cont se deschid pentru fiecare cont sintetic de gradul I care
nu se desfășoară pe conturi sintetice de gradul II, precum
și pentru conturile de gradul II prevăzute în planul de
conturi aplicabil;
3)se completează la începutul exercițiului financiar, pe
baza soldurilor de la sfârșitul exercițiului financiar
precedent, iar în cursul exercițiului financiar, pe baza
documentelor justificative referitoare la operațiunile
intervenite.
4)La sfârșitul fiecărei perioade, în fișele analitice se
totalizează rulajele pe perioada respectivă și cumulat de la
începutul anului, în vederea întocmirii balanței de
verificare a conturilor analitice sau a situațiilor de solduri,
iar în fișele de cont sintetic se face totalul cumulat al
rulajului pe debit și credit, precum și soldul contului, în
vederea întocmirii balanței de verificare a conturilor
sintetice.
ALTE DOCUMENTE CONTABILE CARE SE ÎNTOCMESC ÎN CAZ DE
NEREGULI ȘI FRAUDE ÎN PROIECTE EUROPENE
Situația activelor Utilitate și reguli de completare și păstrare:
gajate sau ipote- 1)se utilizează ca jurnale auxiliare pentru ținerea
cate sau a bunu- contabilității angajamentelor asumate de către entitate,
rilor sechestrate reflectând eventuala datorie a entității față de terți,
generate de angajamentele asumate;
2)acestea se întocmesc pe măsura încheierii contractelor
care au la bază active gajate sau ipotecate, respectiv după
încheierea procesului-verbal de sechestru de către
executorul fiscal;
Decizie de Utilitate și reguli de completare și păstrare:
imputare 1)servește ca:
- document de imputare a valorii pagubelor produse;
- titlu executoriu din momentul comunicării;
- document de înregistrare în contabilitate;
2)decizia de imputare se întocmește pe baza actelor de
constatare (procese-verbale, referate etc.);
Angajament de Utilitate și reguli de completare și păstrare:
plată 1)servește ca:
- titlu executoriu pentru recuperarea pagubelor;
492
- titlu executoriu pentru executarea silită, în caz de
nerespectare a angajamentului;
- angajament de plată a unei sume ce reprezintă o pagubă
adusă entității;
2)se întocmește de către persoana care își ia angajamentul
de plată, în condițiile în care există documente din care
rezultă pagube sau alte obligații de plată (proces-verbal de
control, proces-verbal al comisiei de inventariere, referat
de rebut sau alte documente).
Observaţii finale:
………………………………………………………………………………………………………
……
Funcţia Data:
Lista de verificare pe platforma MY SMIS și la fața locului a aspectelor financiar-contabile

în proiecte ce au ca obiectiv realizarea unei investiții
Titlu proiect:
Beneficiar
Cod SMIS proiect
Ofițer financiar
Probleme care se verifică (obiectul verificării) DA NU Nu se aplică Observații

A)INFORMAȚII CU PRIVIRE LA SUBIECTUL VERIFICĂRII
CHELTUIELILOR (PROIECTUL)
Numărul de referinţă şi data contractului de finanţare
Titlul contractului de finanţare
Ţara/Regiunea
Beneficiarul
Referinţa Cererii de Propuneri de Proiecte
Baza legală pentru contractul de finanţare
Data de începere a activităţii proiectului
Data de încheiere a activităţii proiectului
Valoarea totală a proiectului
493
Autoritatea de Management/Organism Intermediar
Intermediar
B)PROCEDURI ANALITICE DE VERIFICARE VALOARE
TOTALĂ PROIECT
Recalculări de sume pe surse de finanțare a proiectului potrivit contractului
de finanțare și actelor adiționale ulterioare la contract;
C)VERIFICARE GRAFIC CERERI DE RAMBURSARE (CRC) ȘI
DE PLATĂ (CP)
Reconclierea Graficului estimativ privind depunerea cererilor de rambursare
și de plată cu informaţiile cuprinse în Cererile de Rambursare depuse la AM/OI
D)VERIFICARE LISTE DOCUMENTE ATAŞATE LA CRC ȘI CP

Cererea de rambursare
Verificare cheltuieli eligibile
A)Cheltuieli eligibile realizate în perioada de referinţă, cu documentele
suport aferente
Cap.1 Cheltuieli pentru amenajarea terenului
Cap. 2 Cheltuieli pentru asigurarea utilitatilor necesare obiectivului
Cap. 3 - Cheltuieli pentru proiectare si asistenta tehnica (Studii de teren;
Obţinere avize, acorduri, autorizaţii; Proiectare și inginerie; Consultanță;
Asistență tehnică)
Cap. 4- Cheltuieli pentru investitia de baza (Construcții și instalații; Dotări
- utilaje cu şi fără montaj, dotări; Active necorporale)
Cap. 5- Alte cheltuieli (Organizare de şantier; Cheltuieli pentru lucrări de
construcții și instalații aferente organizării de șantier; Cheltuieli pentru
comisioane, cote, taxe; Cheltuieli diverse si neprevazute;)
Cap. 6- Cheltuieli cu activitățile obligatorii de publicitate și informare
aferente proiectului
Cap. 7- Cheltuieli cu activitatea de audit financiar extern
Venituri nete din proiect
Cheltuieli eligibile platite in conformitate cu NOTIFICAREA transmisa de
AM/OI
B)Situaţia plăţilor
8. Stadiul proiectului: 8.1.Descrierea stadiului de implementare a
proiectului
Facturi
Extrase de cont
Centralizator de lucrări
PV pe faze determinante
Alte documente ce însoțesc cererea de rambursare:
1)Adresa privind deschiderea contului de disponibil la trezorerie;
2)Identificarea financiară în original;
3)Declarația pe propria răspundere a beneficiarului privind
nedeductibilitatea TVA aferentă cheltuielilor eligibile incluse în bugetul
proiectului propus spre finanțare (anexa la cererea de finanțare sau la prima
cerere de rambursare);
4)Declarația pe propria răspundere a beneficiarului privind corectitudinea
sumelor reprezentând TVA înscrise în facturi, precum și cu privire la
respectarea obligațiilor referitoare la TVA prevăzute de legislația în vigoare
(anexă la prima cerere de plată/rambursare);
494
5)Declarația pe propria răspundere a beneficiarului privind
nedeductibilitatea TVA aferentă cheltuielilor cuprinse în cererea de
rambursare, certificată de organul fiscal competent;
6)Declarația privind asumarea răspunderii beneficiarilor cu privire la
lucrările/bunurile/serviciile solicitate la rambursare/plată de către
beneficiari și executate/livrate/prestate de către contractori
7)Copie a certificatului privind nedeductibilitatea TVA aferentă
cheltuielilor cuprinse în cererea de rambursare, emisă de ANAF, conform
procedurii aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice;
8)Documente justificative privind cheltuielile solicitate la decontare:
a)Pentru contractele de lucrări:
-copie după contractul încheiat cu beneficiarul și actele adiționale prin care
se solicită decontarea în cadrul cererii de rambursare curentă;
-copiile facturilor (beneficiarul va solicita la decontare facturi separate
pentru cheltuieli decontate în baza contractului de bază și separat facturi
decontate în baza actelor adiționale);
-copiile documentelor care atestă plata (ordine de plată; extrase de cont);
-documente care atestă înregistrarea în contabilitate a operațiunilor cuprinse
în cererea de rambursare (registre jurnal, fișe de cont; note contabile, balanțe
de verificare-ștampilate și semnate, cu numele menționat în clar, de
persoanele care au responsabilități în structura beneficiarului);
-copii după situațiile de lucrări pentru lucrările executate aferente fiecărei
facturi, semnate de beneficiar, constructor și diriginte de șantier;
-prețurile unitare aferente reperelor din situația de lucrări trebuie să fie mai
mici sau egale cu prețurile unitare din oferta câștigătore care este anexată la
contractul de execuție;
-calculele pentru aceste repere (cantitate, preț unitar și valoare) trebuie să
fie corecte; dacă, din verificările efectuate conform procedurilor în vigoare,
OI/AM constată greșeli în efectuarea calculelor, va returna cererea de
rambursare;
-lucrările din situațiile de lucrări se încadrează în capitolele din bugetul
contractului;
-balanța cantităților decontate pentru fiecare articol de deviz;
-copii după atașamentele de lucrări;
-copie după autorizația de construire (se atașează la prima cerere de
plată/rambursare în care se decontează lucrări);
-copie după autorizația dirigintelui de șantier;
-copie după Garanția de avans (dacă este cazul);
-copie după Garanția de bună execuție pentru lucrări;
-copie după procesul verbal de predare-primire a amplasamentului și a
bornelor de reper (se atasează la prima cerere de plată/rambursare în care se
decontează lucrări);
-copie după ordinul de începere a lucrărilor (se atasează la prima cerere de
plată/rambursare în care se decontează lucrări);
-copie după comunicarea privind începerea execuției lucrărilor (se atasează
la prima cerere de plată/rambursare în care se decontează lucrări);
-copie după Programul de urmărire și control al calității lucrărilor și Avizul
Inspectoratului de Stat în Construcții (ISC);
-copii ale proceselor verbale pe faze determinate;
495
-copii ale proceselor verbale de recepție parțială, care să ateste stadiul fizic
de execuție, la solicitarea investitorului și cu participarea obligatorie a
reprezentanților Inspectoratului de Stat în Construcții (ISC), în cazul
investițiilor finanțate din fonduri publice;
-copii ale proceselor verbale de recepție la terminarea lucrărilor cu
participarea obligatorie a reprezentanților Inspectoratului de Stat în
Construcții (ISC) în cazul investițiilor finanțate din fonduri publice;
-copiile ordinelor de sistare și de vreîncepere a lucrărilor;
-copia centralizatorului financiar al situațiilor de lucrări cu devizele pe
obiect ofertate;
-copiile notelor de constatare emise de dirigintele de șantier/constructor și
dispozițiile de șantier emise de proiectant și semnate de beneficiar și
dirigintele de șantier;
-evidența notelor de comandă suplimentară și a notelor de renunțare;
b)Pentru contractele de furnizare echipamente:
-copii după contractele încheiate cu beneficiarii și actele adiționale;
-copie după Garanția de bună execuție pentru bunuri (dacă este cazul);
-copiile facturilor;
-copii după declarațiile vamale (pentru bunurile din import), din țări altele
decât cele membre UE;
-copii după procesele verbale de recepție a bunurilor achiziționate;
-copii după procesele verbale de punere în funcțiune a bunurilor
achiziționate (se atașează la cererea de rambursare finală);
c)Pentru contractele de servicii:
-copii după contractele încheiate cu beneficiarii și după devizele financiare
pentru servicii (dacă este cazul);
-copie după Garanția de bună execuție pentru bunuri (dacă este cazul);
-copii după procesele verbale de predare a serviciilor;
-copie după rapoartele de activitate/audit;
d)Declarația pe proprie răspundere a beneficiarului în care să fie evidențiate
veniturile nete generate de proiect în implementare;
-Verificarea dacă documentele originale, pe baza cărora se înregistrează în
contabilitatea beneficiarului cheltuielile efectuate în cadrul proiectului au
menționat codul proiectului și mențiunea „Proiect finanțat din PO… 2014-
2020” și suma decontată la plată;
496
-Verificarea dacă pe originalul facturilor incluse în Cererea de rambursare
s-a aplicat mențiunea „Bun de plată” și „Factura a fost inclusă în Cererea de
rambursare nr.../....”;
-Verificarea dacă beneficiarul a aplicat mențiunea Conform cu originalul,
semnătura reprezentantului lega/managerului de proiect/persoanei
desemnate, pe copiile documentelor justificative ce însoțesc Cererea de
rambursare;
Cerere de Rambursare/ Cerere de rambursare aferenta cererii de plata
7. Cheltuieli eligibile
A)Cheltuieli eligibile realizate în perioada de referinţă, cu documentele
suport aferente
Cheltuieli eligibile platite in conformitate cu NOTIFICAREA transmisa de
AM/OI
B)Situaţia plăţilor
8.Stadiul proiectului: 8.1.Descrierea stadiului de implementare a proiectului
Facturi
Extrase de cont
Centralizator de lucrări
PV pe faze determinante
Alte documente ce însoțesc cererea de rambursare:
1)Identificarea financiară în original;
2)Cererea de plată pe baza căreia AM/OI a virat fondurile către Beneficiar
(fără documente justificative/suport);
3)Notificarea aferentă cererii de plată transmisă de AM/OI;
4)Extrasul de cont din care să rezulte data încasării sumelor aferente cererii
de plată de la AM/;
5)Facturi;
6)Ordinele de plată pentru plata integrală a facturilor din Notificare și
extrasele de cont aferente;
7)Documente care atestă înregistrarea în contabilitate a operațiunilor
cuprinse în cererea de rambursare (registre jurnal, fișe de cont; note
contabile, balanțe de verificare-ștampilate și semnate, cu numele menționat
în clar, de persoanele care au responsabilități în structura beneficiarului);
8)Documente justificative anexate la CP scanate pe CD;
-Verificarea dacă beneficiarii au efectuat plata în termen de maxim de 5 zile
lucrătoare de la încasarea sumelor de la AM/OI numai pentru facturile
înscrise în Notificarea transmisă de către AM/OI.
-Verificarea, dacă a fost cazul ca beneficiarii au restituit integral sau parțial
sumele virate în cazul proiectelor pentru care acești nu justifică prin cererile
de rambursare utilizarea acestora;
Cererea de plată
Situația cheltuielilor eligibile reprezentand contravaloarea lucrarilor
efectuate/bunurilor achizitionate/serviciilor prestate
Situatia incadrarii sumelor in liniile de buget
Notificarea aferentă cererii de plată (care conține Cheltuieli eligibile
reprezentand contravaloarea lucrarilor efectuate/bunurilor
achizitionate/serviciilor prestate);
Alte documente ce însoțesc cererea de plată:
1)Adresa privind deschiderea contului de disponibil la Trezorerie, pentru
încasarea sumelor din cererile de plată (la prima cerere de plată);
497
2)Identificarea financiară (în original);
3)Declaraţia pe propria răspundere a beneficiarului privind
nedeductibilitatea TVA aferentă cheltuielilor eligibile incluse ȋn bugetul
proiectului propus spre finanţare (anexă la cererea de finanţare sau la prima
cerere de plată);
4)Declaraţia pe propria răspundere privind corectitudinea sumelor
reprezentând TVA înscrise în facturi, precum şi cu privire la respectarea
obligaţiilor referitoare la TVA prevăzute de legislaţia în vigoare (anexă la
prima cerere de plată/ rambursare);
5)Declaraţia pe propria răspundere a beneficiarului privind
nedeductibilitatea TVA aferentă cheltuielilor cuprinse ȋn cererea de plată,
certificată de organul fiscal competent;
6)Copie a Certificatului privind nedeductibilitatea TVA aferentă
cheltuielilor cuprinse ȋn cererea de plată, emis de ANAF, conform
procedurii aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice;
Documente justificative privind cheltuielile solicitate la decontare:
a)Pentru contractele de lucrări:
-copii după contractul încheiat de beneficiar şi actele adiţionale pentru care
se solicită decontare în cadrul cererii de plată curentă;
-copiile facturilor; (Beneficiarul va solicita la decontare facturi separate
pentru cheltuielile decontate în baza contractului de bază şi separat facturi
decontate în baza actelor adiţionale);
-copii după situaţiile de lucrări pentru lucrările executate aferente fiecărei
facturi, semnate de beneficiar, constructor şi diriginte de şantier;
-preţurile unitare aferente reperelor din situaţiile de lucrări trebuie să fie mai
mici sau egale cu preţurile unitare din oferta câştigătoare care este anexată
la contractul de execuţie;
-calculele pentru aceste repere (cantitate, preţ unitar şi valoare) trebuie să
fie corecte; (dacă, din verificările efectuate conform procedurilor în vigoare,
OI/ AM constată greşeli în efectuarea calculelor, OI/ AM va returna cererea
de plată);
-cantităţile reperelor din situaţiile de lucrări sunt în concordanţă cu cele din
ataşamentele aferente; (dacă, din verificările efectuate conform procedurilor
în vigoare, OI/ AM constată neconcordanţe între cantităţile reperelor din
situaţiile de lucrări şi cele din ataşamentele aferente, OI/ AM va returna
cererea de plată);
-lucrările din situaţiile de lucrări se încadrează în capitolele din bugetul
contractat;
-balanţa cantităţilor decontate pentru fiecare articol de deviz;
-copii după ataşamentele de lucrări;
-copie după autorizaţia de construire (se ataşează la prima cerere de plată/
rambursare în care se decontează lucrări);
-copie după autorizaţia dirigintelui de şantier;
-copie după Garanţia de avans (dacă este cazul);
-copie după Garanţia de bună execuţie pentru lucrări;
-copie după procesul verbal de predare-primire a amplasamentului şi a
bornelor de reper (se ataşează la prima cerere de plată/ rambursare în care
se decontează lucrări);
-copie după Ordinul de ȋncepere a lucrărilor (se ataşează la prima cerere de
plată/ rambursare în care se decontează lucrări);
498
- copie după comunicarea privind începerea execuţiei lucrărilor (se ataşează
la prima cerere de plată/ rambursare în care se decontează lucrări);
-copie după Programul de urmărire şi control al calităţii lucrărilor şi Avizul
ISC;
-copii ale proceselor verbale pe faze determinante;
-copii ale proceselor-verbale de recepţie parţială, care să ateste stadiul fizic
de execuţie, la solicitarea investitorului şi cu participarea obligatorie a
reprezentanţilor Inspectoratului de Stat în Construcţii în cazul investiţiilor
finanţate din fonduri publice (conf. Legii nr.50/1991) (dacă este cazul);
-copii ale procesele verbale de recepţie la terminarea lucrărilor cu
participarea obligatorie a reprezentanţilor Inspectoratului de Stat în
Construcţii în cazul investiţiilor finanţate din fonduri publice (conf. Legii
nr.50/1991);
-copie după certificat de performanţă energetică;
-copiile ordinelor de sistare şi de reîncepere a lucrărilor;
-copia centralizatorului financiar al situaţiilor de lucrări cu devizele pe
obiect ofertate;
-copiile notelor de constatare emise de dirigintele de şantier/ constructor şi
dispoziţiile de şantier emise de proiectant şi semnate de beneficiar şi
dirigintele de şantier;
-evidenţa notelor de comandă suplimentară şi a notelor de renunţare;
b)Pentru contractele de furnizare echipamente:
-copii după contractele încheiate de beneficiar şi actele adiţionale;
-copie după Garanţia de bună execuţie (dacă este cazul);
copii după declaraţiile vamale (pentru bunurile din import), din ţări altele
decât cele membre UE;
-copii după procesele verbale de recepţie a bunurilor achiziţionate (dacă este
cazul);
-copii după procesele verbale de punere în funcţiune a bunurilor
achiziţionate (se ataşează la cererea de plată finală);
c)Pentru contractele de servicii:
-copii după contractele încheiate de beneficiar şi după devizele financiare
pentru servicii (dacă este cazul);
-copie după Garanţia de bună execuţie pentru servicii;
-copii după procesele verbale de predare a serviciilor;
-copii după rapoartele de activitate/ audit;
d) copii după documentele care atestă plata (ex. ordine de plată, extrase
de cont etc.) care dovedesc plata contribuției proprii aferentă
cheltuielilor eligibile incluse în documentele anexate cererii de plată
(dacă este cazul). Beneficiarii/ Liderii de parteneriat/ Partenerii, alţii
decât cei prevăzuţi la art. 6 şi 7 din O.U.G. nr.40/2015, cu modificările
şi completările ulterioare, au obligaţia de a achita integral contribuţia
proprie aferentă cheltuielilor eligibile incluse în documentele anexate
cererii de plată;
499
e)Declaraţia pe propria răspundere a beneficiarului în care să fie evidenţiate
veniturile nete generate de proiect în implementare.
-Verificarea dacă beneficiarul a aplicat menţiunea «Conform cu originalul»,
semnătura reprezentantului legal/ managerului de proiect/ persoana
desemnată pe copiile documentelor justificative ce însoţesc Cererea de
plată;
- Verificarea dacă documentele originale pe baza cărora se înregistrează în
contabilitatea beneficiarului cheltuielile efectuate în cadrul proiectului au
menţionat codul proiectului şi menţiunea «Proiect finanţat din PO..... 2014-
2020» şi suma decontată (dacă este cazul), și dacă pe originalul facturilor
incluse în Cererea de plată este aplicată menţiunea “Bun de plată” şi
“Factura a fost inclusă în Cererea de plată nr. …./………….”.
-Verificarea dacă beneficiarul a aplicat menţiunea «Conform cu originalul»,
semnătura reprezentantului legal/ managerului de proiect/ persoana
desemnată pe copiile documentelor suport/ justificative ce însoţesc Cererea
de plată.
Verificare bugetul proiectului (inițial; modificat; execuție);
Verificare Acte adiționale care au și conținut financiar;
Verificare Notificări care au și conținut financiar;
Verificare Rapoarte de progres;
Observaţii finale:
……………………………………………………………………………………………………………

Funcţia Data:

Proiectelor Europene a activității de achiziții publice derulate de către
beneficiarii de proiecte europene pentru evitarea neregulilor și fraudelor în
transpunerea în practică a acestora
13.1.Elemente de noutate aduse de Legea nr. 98/2016224 privind achizițiile publice și

Legea nr. 99/2016225 privind achizițiile sectoriale, cu modificările și completările ulterioare,
în procesul de achiziţii în proiecte europene
Actele normative care au adus modificări la Legea nr. 98/2016 și Legea nr. 99/2016 sunt
următoarele: 1)Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2020226; 2)Decizia Curţii
224
225
A fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.391/23.05.2016;
226
Se referă la modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul achizițiilor publice și a fost
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614/13.07.2020;
500
Constituţionale nr. 221/2020227; 3)Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2020228;
4)Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2020, declarată neconstituţională prin Decizia Curţii
Constituţionale nr. 221/2020 şi abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
114/2020229; 5)Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 67/2019230; 6)Legea nr. 148/2019231;
7)Decizia Curţii Constituţionale nr. 738/2018232; 8)Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
45/2018233; 9)Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2017234; 10)Legea nr. 111/2017235;
11)Legea nr. 80/2017236; 12)Legea nr. 243/2016237; 13)Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
227
Se referă la admiterea excepției de neconstituționalitate a OUG nr. 23/2020 pentru modificarea și completarea unor
acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 594/07.07.2020;
228
Se referă la reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situației epidemiologice
determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea și
completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a Legii educației naționale nr. 1/2011, precum și a altor acte
normative și a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394/14.05.2020;
229
230
Se referă la modificarea și completarea legii nr. 96/2000 privind organizarea și funcționarea Băncii de Export-
Import a României -EXIMBANK SA, precum și a OG nr. 6/2019 privind instituirea unor facilități fiscal și a fost
231
Se referă la modificarea și completarea unor acte normative în materie electorală și a fost publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 617/25.07.2019;
232
Se referă la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (4) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile
publice și a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260/04.04.2019;
233
Se referă la modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice și a fost
234
235
Se referă la aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea
unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în
cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru
finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea
nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative și a fost publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 399/26.05.2017;
236
Se referă la aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2016 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul
administraţiei publice centrale, pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative și a fost publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 313/02.05.2017;
237
Se referă la aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2016 privind modificarea şi completarea Legii
cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 și a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
975/06.12.2016;
501
80/2016238; 14)HG nr. 394/2016239; 15)HG nr. 395/2016 din 2 iunie 2016240; 16)Ordinul
președintelui Agenției Naționale pentru Achiziții Publice (ANAP) nr. 1170/2021241.
Din multitudinea de prevederi ale acestei legi vom puncta doar procedurile de atribuire,
elaborarea documentației de atribuire, motive de excludere din procedura de atribuire,
dosarul achiziţiei şi raportul procedurii de atribuire.
Procedurile de atribuire reglementate de această lege, aplicabile pentru atribuirea
contractelor de achiziţie publică/acordurilor-cadru sau organizarea concursurilor de soluţii
cu o valoare estimată egală sau mai mare decât valorile prevăzute la art. 7 alin. (5)242, sunt
următoarele: a)licitaţia deschisă; b)licitaţia restrânsă; c)negocierea competitivă; d)dialogul
competitiv; e)parteneriatul pentru inovare; f)negocierea fără publicare prealabilă; g)concursul
de soluţii; h)procedura de atribuire aplicabilă în cazul serviciilor sociale şi al altor servicii
specifice; i)procedura simplificată243.
Licitaţia deschisă se iniţiază prin transmiterea spre publicare a unui anunţ de participare,
în conformitate cu prevederile art. 144 alin. (2) şi (3) din lege, prin care autoritatea contractantă
solicită operatorilor economici depunerea de oferte.
Procedura de licitaţie deschisă se desfăşoară într-o singură etapă obligatorie.
Autoritatea contractantă are dreptul de a decide organizarea unei etape finale de licitaţie
electronică, caz în care are obligaţia de a preciza această decizie în anunţul de participare şi în
documentaţia de atribuire.
Perioada cuprinsă între data transmiterii anunţului de participare spre publicare în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene şi data-limită de depunere a ofertelor este de cel puţin 35 de zile.
Licitaţia restrânsă se iniţiază prin transmiterea spre publicare a unui anunţ de participare,
în conformitate cu prevederile art. 144 alin. (2) şi (3) din lege, prin care autoritatea contractantă
solicită operatorilor economici depunerea de solicitări de participare în vederea furnizării
informaţiilor şi documentelor pentru calificare şi selecţie stabilite de autoritatea contractantă.
Procedura de licitaţie restrânsă se desfăşoară în două etape obligatorii:
a)etapa depunerii solicitărilor de participare şi a selectării candidaţilor, prin aplicarea
criteriilor de calificare şi selecţie;
238
Se referă la stabilirea unor măsuri în domeniul administraţiei publice centrale, pentru prorogarea termenului
prevăzut la art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi pentru modificarea şi completarea unor
acte normative și a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 939/22.11.2016;
239
Se referă la aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului
sectorial/acordului-cadru din Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale și a fost publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 422/06.06.2016;
240
Se referă la aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de
achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice și a fost publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 423/06.06.2016;
241
Se referă la aprobarea formularelor standard ale proceselor-verbale intermediare de evaluare aferente procedurilor
de atribuire a contractelor/acordurilor-cadru de achiziție publică, a contractelor/acordurilor-cadru sectoriale și a
contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii și a fost publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 845/06.09.2021.
242
Acest articol prevede că Autoritatea contractantă are dreptul de a achiziţiona direct produse sau servicii în cazul în
care valoarea estimată a achiziţiei, fără TVA, este mai mică de 135.060 lei, respectiv lucrări, în cazul în care valoarea
estimată a achiziţiei, fără TVA, este mai mică de 450.200 lei.
243
Art.68 din legea nr. 98/2016, cu modificările și completările ulterioare;
502
b)etapa depunerii ofertelor de către candidaţii selectaţi în cadrul primei etape şi a evaluării
acestora, prin aplicarea criteriului de atribuire şi a factorilor de evaluare.
În etapa prevăzută la lit. a), autoritatea contractantă are dreptul de a limita numărul de
candidaţi care îndeplinesc criteriile de calificare şi selecţie şi care vor fi invitaţi să depună oferte
în etapa a doua, cu condiţia să fie asigurat un anumit număr minim de candidaţi.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a indica în anunţul de participare criteriile sau
regulile obiective şi nediscriminatorii pe care intenţionează să le aplice, numărul minim de
candidaţi pe care intenţionează să îi invite să depună oferte în etapa a doua a procedurii şi, dacă
este cazul, numărul maxim.
Numărul minim de candidaţi indicat în anunţul de participare trebuie să fie suficient pentru
a asigura o concurenţă reală şi, în orice situaţie, nu poate fi mai mic de 5.
Negocierea competitivă se iniţiază prin transmiterea spre publicare a unui anunţ de
participare, în conformitate cu prevederile art. 144 alin. (2) şi (3) din lege, prin care autoritatea
contractantă solicită operatorilor economici depunerea de solicitări de participare în vederea
furnizării informaţiilor şi documentelor pentru calificare şi selecţie stabilite de autoritatea
contractantă.
Procedura de negociere competitivă se desfăşoară, de regulă, în două etape obligatorii:
b)etapa depunerii ofertelor iniţiale de către candidaţii selectaţi în cadrul primei etape şi a
evaluării conformităţii acestora cu cerinţele minime stabilite de autoritatea contractantă potrivit
art. 83 alin. (2) din lege şi negocierile în vederea îmbunătăţirii ofertelor iniţiale, a depunerii
ofertelor finale şi a evaluării acestora, prin aplicarea criteriului de atribuire şi a factorilor de
evaluare.
În etapa prevăzută la lit. a) de mai sus, autoritatea contractantă are dreptul de a limita
numărul de candidaţi care îndeplinesc criteriile de calificare şi selecţie şi care vor fi invitaţi să
depună oferte iniţiale, cu condiţia să fie asigurat un număr de minimum 3 candidaţi.
candidaţi pe care intenţionează să îi invite să depună oferte iniţiale în etapa a doua a procedurii şi,
dacă este cazul, numărul maxim.
a asigura o concurenţă reală cu condiţia să fie asigurat un număr de minimum 3 candidaţi.
Procedura de dialog competitiv se iniţiază prin transmiterea spre publicare a unui anunţ
de participare, în conformitate cu prevederile art. 144 alin. (2) şi (3) din lege, prin care autoritatea
contractantă.
Procedura de dialog competitiv se desfăşoară în trei etape:
b)etapa dialogului cu candidaţii selectaţi, în vederea identificării soluţiei/soluţiilor apte să
răspundă necesităţilor autorităţii contractante şi pe baza căreia/cărora se vor depune ofertele finale;
503
c)etapa depunerii ofertelor finale de către candidaţii rămaşi în urma etapei de dialog şi a
evaluării acestora, prin aplicarea criteriului de atribuire şi a factorilor de evaluare.
candidaţi care îndeplinesc criteriile de calificare şi selecţie şi care vor fi invitaţi să participe în
etapa de dialog, cu condiţia să fie asigurat un anumit număr minim de candidaţi.
candidaţi pe care intenţionează să îi invite în etapa a doua a procedurii şi, dacă este cazul, numărul
maxim.
a asigura o concurenţă reală şi, în orice situaţie, nu poate fi mai mic de 3.
Parteneriatul pentru inovare se iniţiază prin transmiterea spre publicare a unui anunţ de
participare, în conformitate cu prevederile art. 144 alin. (2) şi (3) din lege, prin care autoritatea
contractantă.
Parteneriatul pentru inovare se desfăşoară în trei etape:
b)etapa depunerii ofertelor iniţiale de către candidaţii selectaţi în cadrul primei etape şi a
evaluării conformităţii acestora cu cerinţele stabilite de autoritatea contractantă potrivit art. 98 alin.
(3) din lege;
c)etapa negocierilor în vederea îmbunătăţirii ofertelor iniţiale, a depunerii ofertelor finale
şi a evaluării acestora, prin aplicarea criteriului de atribuire şi a factorilor de evaluare.
candidaţi care îndeplinesc criteriile de calificare şi selecţie şi care vor fi invitaţi să depună oferte
iniţiale, cu condiţia să fie asigurat un anumit număr minim de candidaţi.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a indica în anunţul de participare criteriile de
selecţie şi regulile obiective şi nediscriminatorii pe care intenţionează să le aplice pentru selecţia
candidaţilor, numărul minim de candidaţi pe care intenţionează să-i invite în etapa a doua a
procedurii şi, după caz, numărul maxim.
a asigura o concurenţă reală şi, în orice situaţie, nu poate fi mai mic de trei.
Negocierea fără publicare prealabilă. Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica
procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare pentru atribuirea
contractelor de achiziţii publice/acordurilor-cadru de lucrări, de produse sau de servicii într-unul
din următoarele cazuri:
a)dacă în cadrul unei proceduri de licitaţie deschisă, licitaţie restrânsă ori procedură
simplificată organizate pentru achiziţia produselor, serviciilor sau lucrărilor respective nu a fost
depusă nicio ofertă/solicitare de participare sau au fost depuse numai oferte/solicitări de participare
neadecvate, cu condiţia să nu se modifice în mod substanţial condiţiile iniţiale ale achiziţiei şi, la
solicitarea Comisiei Europene, să fie transmis acesteia un raport;
504
b)dacă lucrările, produsele sau serviciile pot fi furnizate numai de către un anumit operator
economic pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. (2)244; c)ca o măsură strict necesară, atunci
când perioadele de aplicare a procedurilor de licitaţie deschisă, licitaţie restrânsă, negociere
competitivă sau procedura simplificată nu pot fi respectate din motive de extremă urgenţă,
determinate de evenimente imprevizibile şi care nu se datorează sub nicio formă unei acţiuni sau
inacţiuni a autorităţii contractante. În situaţii în care se impune intervenţia imediată, autoritatea
contractantă are dreptul de a realiza achiziţia publică în paralel cu aplicarea procedurii de negociere
fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare.
Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără
publicarea prealabilă a unui anunţ de participare pentru atribuirea contractelor de achiziţii
publice de produse într-unul din următoarele cazuri:
a)atunci când produsele care fac obiectul achiziţiei sunt fabricate exclusiv în scop de
cercetare ştiinţifică, experimental, de studiu sau de dezvoltare, iar contractul de achiziţie publică
nu prevede producţia în serie a unor cantităţi ale produsului în vederea stabilirii viabilităţii
comerciale a acestuia sau recuperarea costurilor de cercetare şi dezvoltare;
b)atunci când este necesară achiziţionarea de la contractantul iniţial a unor cantităţi
suplimentare de produse destinate înlocuirii parţiale sau extinderii produselor sau instalaţiilor
existente şi numai dacă schimbarea contractantului iniţial ar pune autoritatea contractantă în
situaţia de a achiziţiona produse cu caracteristici tehnice diferite de cele deja existente care ar
conduce la incompatibilitate sau la dificultăţi tehnice disproporţionate de utilizare şi întreţinere;
c)pentru produsele cotate şi achiziţionate pe o piaţă de mărfuri;
d)pentru cumpărarea de produse sau servicii în condiţii speciale avantajoase de la un
operator economic care încetează definitiv activităţile comerciale sau care se află într-o procedură
de faliment, de concordat preventiv sau într-o procedură similară.
Concursul de soluţii se iniţiază prin publicarea de către autoritatea contractantă a unui
anunţ de concurs prin care solicită operatorilor economici interesaţi depunerea de proiecte.
În cazul în care autoritatea contractantă intenţionează să atribuie un contract subsecvent de
achiziţie publică de servicii ca urmare a unei proceduri de negociere fără publicare prealabilă
potrivit dispoziţiilor art. 104 alin. (7) din lege, autoritatea contractantă indică acest lucru în anunţul
de concurs.
Autoritatea contractantă care a organizat un concurs de soluţii transmite spre publicare un
anunţ cu privire la rezultatele concursului şi trebuie să fie în măsură să facă dovada datei
transmiterii anunţului.
Prin excepţie de la prevederile alin. (3) din lege, în cazul în care comunicarea informaţiilor
privind rezultatul concursului ar împiedica aplicarea unor dispoziţii legale, ar fi contrară interesului
public, ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale unei întreprinderi publice sau private
sau ar putea aduce atingere concurenţei loiale între prestatorii de servicii, publicarea acestor
informaţii nu este obligatorie.
În cazul în care autoritatea contractantă intenţionează să limiteze numărul de participanţi
în cadrul unui concurs de soluţii, autoritatea contractantă stabileşte criterii de calificare şi selecţie
Motivele sunt următoarele: a)scopul achiziţiei este crearea sau achiziţionarea unei opere de artă sau unei
244
reprezentaţii artistice unice; b)concurenţa lipseşte din motive tehnice; c)protecţia unor drepturi exclusive, inclusiv
drepturi de proprietate intelectuală.
505
clare, obiective şi nediscriminatorii, care trebuie să fie precizate în mod explicit în documentele
achiziţiei.
Procedura simplificată se iniţiază prin publicarea în SEAP a unui anunţ de participare
simplificat, însoţit de documentaţia de atribuire aferentă.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a stabili perioada de depunere a ofertelor în funcţie
de complexitatea contractului de achiziţie publică/acorduluicadru şi de cerinţele specifice, astfel
încât operatorii economici interesaţi să beneficieze de un interval de timp adecvat şi suficient
pentru elaborarea ofertelor şi pentru pregătirea documentelor de calificare şi selecţie, dacă sunt
solicitate prin documentele achiziţiei.
Autoritatea contractantă poate decide desfăşurarea procedurii simplificate:
a)fie într-o etapă;
b)fie în mai multe etape care presupun atât selecţia candidaţilor, cât şi negocierea şi
evaluarea ofertelor.
Licitaţia electronica. Autoritatea contractantă poate să utilizeze licitaţia electronică în
următoarele situaţii şi numai dacă conţinutul documentelor achiziţiei, în special specificaţiile
tehnice, poate fi stabilit în mod precis:
a)ca o etapă finală a procedurii de licitaţie deschisă, licitaţie restrânsă, negociere
competitivă sau procedură simplificată;
b)la reluarea competiţiei dintre operatorii economici parte la un acord-cadru, potrivit
dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) şi c) din lege;
c)la depunerea ofertelor în vederea atribuirii unui contract de achiziţie publică în cadrul
unui sistem dinamic de achiziţii.
Licitaţia electronică se bazează pe unul dintre următoarele elemente ale ofertelor:
a)exclusiv pe preţuri, în cazul în care contractul este atribuit pe baza criteriului de atribuire
al preţului cel mai scăzut;
b)pe preţuri şi/sau pe noile valori ale elementelor ofertelor indicate în documentele
achiziţiei, în cazul în care contractul este atribuit pe baza criteriului de atribuire cel mai bun raport
calitate-preţ sau costul cel mai scăzut.
Precizări importante în această lege sunt cu privire la elaborarea documentaţiei de
atribuire.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a elabora documentaţia de atribuire care conţine
toate informaţiile necesare pentru a asigura operatorilor economici o informare completă, corectă
şi precisă cu privire la cerinţele achiziţiei, obiectul contractului şi modul de desfăşurare a
procedurii de atribuire245.
Specificaţiile tehnice sunt stabilite prin documentaţia de atribuire şi definesc
caracteristicile solicitate privind lucrarea, serviciul sau produsele care fac obiectul achiziţiei.
Caracteristicile pot de asemenea să vizeze procesul sau metoda specifică de execuţie a
lucrărilor, fabricaţie a produselor sau prestare a serviciilor solicitate sau un proces specific pentru
un alt stadiu al ciclului de viaţă al acestora, chiar dacă aceste elemente nu fac parte din conţinutul
material al produselor, lucrărilor sau serviciilor care urmează să fie achiziţionate, dar cu condiţia
ca aceste caracteristici să aibă legătură cu obiectul contractului de achiziţie publică/acordului-
cadru şi să fie proporţionale prin raportare la valoarea şi obiectivele acestuia.
245
Art.154 din Legea nr. 98/2016, cu modificările și completările ulterioare;
506
Prin specificaţiile tehnice se poate de asemenea stabili dacă se solicită transferul drepturilor
de proprietate intelectuală.
Pentru toate achiziţiile destinate utilizării de către persoane fizice, indiferent dacă este
vorba de publicul larg sau de personalul autorităţii contractante, specificaţiile tehnice se definesc
astfel încât să ţină seama de cerinţele de accesibilitate ale persoanelor cu dizabilităţi sau de
conceptul de proiectare pentru toate categoriile de utilizatori, cu excepţia cazurilor temeinic
justificate.
În cazul în care printr-un act normativ adoptat la nivelul Uniunii Europene sunt introduse
cerinţe de accesibilitate obligatorii, specificaţiile tehnice se definesc, în ceea ce priveşte cerinţele
de accesibilitate pentru persoanele cu dizabilităţi sau conceptul de proiectare pentru toate
categoriile de utilizatori, prin trimitere la cerinţele obligatorii astfel introduse.
Specificaţiile tehnice trebuie să permită tuturor operatorilor economici accesul egal la
procedura de atribuire şi nu trebuie să aibă ca efect introducerea unor obstacole nejustificate faţă
de asigurarea unei concurenţe efective între operatorii economici246.
Fără a aduce atingere normelor tehnice obligatorii de la nivel naţional, în măsura în care
sunt compatibile cu actele normative adoptate la nivelul Uniunii Europene, specificaţiile tehnice
se stabilesc în una dintre următoarele modalităţi:
a)prin raportare la cerinţe de performanţă sau cerinţe funcţionale, inclusiv caracteristici de
mediu, cu condiţia ca parametrii să fie suficient de precişi pentru a permite ofertanţilor să
determine obiectul contractului şi autorităţile contractante să atribuie contractul;
b)prin trimitere la specificaţii tehnice şi, ca ordine de prioritate, la standarde naţionale care
transpun standarde europene, evaluări tehnice europene, specificaţii tehnice comune, standarde
internaţionale, alte sisteme de referinţă tehnice instituite de către organismele de standardizare
europene sau, în lipsa oricărora dintre acestea, la standarde naţionale, la agremente tehnice
naţionale sau specificaţii tehnice naţionale referitoare la proiectarea, calcularea şi execuţia
lucrărilor şi la utilizarea produselor; fiecare trimitere este însoţită de menţiunea "sau echivalent";
c)prin raportare la cerinţe de performanţă sau cerinţe funcţionale şi la specificaţiile tehnice,
ca modalitate de a prezuma conformitatea cu respectivele cerinţe de performanţă sau cerinţe
funcţionale; d) prin trimitere la specificaţiile tehnice, pentru unele caracteristici şi prin raportare la
cerinţe de performanţă sau cerinţe funcţionale, pentru alte caracteristici247.
În cazul în care autoritatea contractantă intenţionează să achiziţioneze lucrări, produse sau
servicii cu anumite caracteristici de mediu, sociale sau de altă natură, aceasta poate solicita prin
specificaţiile tehnice, factorii de evaluare sau prin condiţiile de executare a contractului o etichetă
specifică drept dovadă că lucrările, serviciile sau produsele corespund cerinţelor solicitate, dacă
următoarele condiţii sunt îndeplinite în mod cumulativ:
a)cerinţele de etichetare se referă numai la criterii care sunt legate de obiectul contractului
şi sunt potrivite pentru a defini caracteristicile lucrărilor, produselor sau serviciilor care constituie
obiectul contractului;
b)cerinţele de etichetare se bazează pe criterii nediscriminatorii şi verificabile în mod
obiectiv;
246
247
507
c)etichetele sunt create printr-o procedură deschisă şi transparentă, în cadrul căreia pot
participa toate entităţile interesate relevante, inclusiv organisme guvernamentale, consumatori,
parteneri sociali, producători, distribuitori şi organizaţii neguvernamentale;
d)etichetele sunt accesibile tuturor entităţilor interesate;
e)cerinţele de etichetare sunt stabilite de o entitate terţă asupra căreia operatorul economic
care solicită acordarea etichetei nu poate exercita o influenţă determinantă248.
Autoritatea contractantă exclude din procedura de atribuire a contractului de
achiziţie publică/acordului-cadru orice operator economic cu privire la care a stabilit, în urma
analizei informaţiilor şi documentelor prezentate de acesta, sau a luat cunoştinţă în orice alt mod
că a fost condamnat prin hotărâre definitivă a unei instanţe judecătoreşti, pentru comiterea uneia
dintre următoarele infracţiuni:
a)constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 din Legea nr.
286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, sau de dispoziţiile
corespunzătoare ale legislaţiei penale a statului în care respectivul operator economic a fost
condamnat;
b) infracţiuni de corupţie, prevăzute de art. 289 - 294 din Legea nr. 286/2009, cu
modificările şi completările ulterioare, şi infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie prevăzute
de art. 10 - 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, sau de dispoziţiile corespunzătoare ale
legislaţiei penale a statului în care respectivul operator economic a fost condamnat;
c)infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prevăzute de art. 18^1
- 18^5 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, sau de dispoziţiile
condamnat;
d)acte de terorism, prevăzute de art. 32 - 35 şi art. 37 - 38 din Legea nr. 535/2004 privind
prevenirea şi combaterea terorismului, cu modificările şi completările ulterioare, sau de dispoziţiile
condamnat;
e)spălarea banilor, prevăzută de art. 29 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi
sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a
finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, sau finanţarea terorismului,
prevăzută de art. 36 din Legea nr. 535/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sau de
dispoziţiile corespunzătoare ale legislaţiei penale a statului în care respectivul operator economic
a fost condamnat;
f)traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile, prevăzute de art. 209 - 217 din Legea nr.
286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, sau de dispoziţiile corespunzătoare ale
legislaţiei penale a statului în care respectivul operator economic a fost condamnat;
g)fraudă, în sensul articolului 1 din Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale
Comunităţilor Europene din 27 noiembrie 1995249.
248
249
508
Un alt aspect pe care îl vom puncta din această lege se referă la dosarul achiziţiei şi
raportul procedurii de atribuire.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a întocmi raportul procedurii de atribuire pentru
fiecare contract de achiziţie publică atribuit sau acord-cadru încheiat, precum şi pentru fiecare
sistem dinamic de achiziţii lansat.
Raportul intermediar şi raportul procedurii se publică în SEAP, semnate cu semnătură
electronică calificată, în aceeaşi zi cu transmiterea comunicării prevăzute la art. 215 alin. (1) din
lege, fără referire la informaţiile pe care operatorul economic le precizează şi probează ca fiind
confidenţiale sau protejate de un drept de proprietate intelectuală.
Raportul procedurii de atribuire trebuie să cuprindă cel puţin următoarele
documente/informaţii:
a)denumirea şi adresa autorităţii contractante, obiectul şi valoarea contractului de achiziţie
publică/acordului-cadru sau a sistemului dinamic de achiziţii;
b)dacă este cazul, rezultatele procesului de calificare şi/sau selecţie a
candidaţilor/ofertanţilor şi/sau reducerea numărului acestora pe parcursul procedurii de atribuire;
c)motivele respingerii unei oferte care are un preţ neobişnuit de scăzut;
d)denumirea ofertantului declarat câştigător şi motivele pentru care oferta acestuia a fost
desemnată câştigătoare;
e)în măsura în care sunt cunoscute, partea/părţile din contractul de achiziţie
publică/acordul-cadru pe care ofertantul declarat câştigător intenţionează să o/le subcontracteze
unor terţi şi denumirea subcontractanţilor;
f)justificarea motivelor privind alegerea procedurii de atribuire, în cazul aplicării
procedurilor de negociere competitivă, dialog competitiv sau negociere fără publicarea prealabilă
a unui anunţ de participare;
g)justificarea motivelor pentru care autoritatea contractantă a decis anularea procedurii de
atribuire;
h)atunci când este cazul, motivele pentru care au fost folosite alte mijloace de comunicare
decât cele electronice pentru depunerea ofertelor; i) atunci când este cazul, conflictele de interese
identificate şi măsurile luate în acest sens250.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a întocmi dosarul achiziţiei publice pentru fiecare
contract de achiziţie publică/acord-cadru încheiat, respectiv pentru fiecare sistem dinamic de
achiziţii lansat.
Dosarul achiziţiei publice se păstrează de către autoritatea contractantă atât timp cât
contractul de achiziţie publică/acordul-cadru produce efecte juridice, dar nu mai puţin de 5 ani de
la data încetării contractului respectiv.
În cazul anulării procedurii de atribuire, dosarul se păstrează cel puţin 5 ani de la data
anulării respectivei proceduri. Ulterior finalizării procedurii de atribuire, dosarul achiziţiei publice
are caracter de document public.
Conţinutul dosarului achiziţiei publice se stabileşte prin normele metodologice de aplicare
a prezentei legi251.Dosarul achiziţiei publice trebuie să cuprindă documentele întocmite/primite
250
251
Este vorba de HG nr. 395/2016 din 2 iunie 2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile
publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423/06.06.2016;
509
de autoritatea contractantă în cadrul procedurii de atribuire, cum ar fi, dar fără a se limita la
următoarele:
a)strategia de contractare;
b)anunţul de intenţie şi dovada transmiterii acestuia spre publicare, dacă este cazul;
c)anunţul de participare şi dovada transmiterii acestuia spre publicare;
d)erata, dacă este cazul;
e)documentaţia de atribuire;
f)documentaţia de concurs, dacă este cazul;
g)decizia/dispoziţia/ordinul de numire a comisiei de evaluare şi, după caz, a experţilor
cooptaţi;
h)declaraţiile de confidenţialitate şi imparţialitate;
i)procesul-verbal al şedinţei de deschidere a ofertelor, dacă este cazul;
j)formularele de ofertă depuse în cadrul procedurii de atribuire;
k)DUAE şi documentele de calificare, atunci când acestea au fost solicitate;
l)solicitările de clarificări, precum şi clarificările transmise/primite de autoritatea
contractantă;
m)raportul intermediar privind selecţia candidaţilor, dacă este cazul;
n)procesele-verbale de evaluare, negociere, dialog, după caz;
o)raportul procedurii de atribuire, precum şi anexele la acesta;
p)dovada comunicărilor privind rezultatul procedurii;
q)contractul de achiziţie publică/acordul-cadru, semnate, şi, după caz, actele adiţionale;
r)dacă este cazul, contractele atribuite în temeiul unui acord-cadru;
s)anunţul de atribuire şi dovada transmiterii acestuia spre publicare;
ş)dacă este cazul, contestaţiile formulate în cadrul procedurii de atribuire, însoţite de
deciziile motivate pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor;
t)hotărâri ale instanţelor de judecată referitoare la procedura de atribuire;
ţ)documentul constatator care conţine informaţii referitoare la îndeplinirea obligaţiilor
contractuale de către contractant;
u)dacă este cazul, decizia de anulare a procedurii de atribuire.
Desigur că în lege sunt inserate prevederi referitoare și la alte aspecte pe care experții
din Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene trebuie să le urmărească când verifică la
beneficiari corectitudinea fiecărei achiziții. Aceste aspecte se referă la: definirea diferiților
termini utilizați în domeniul achizițiilor; autorități contractante; domeniul de aplicare;
situații specifice; activităţi de achiziţie centralizate şi achiziţii comune ocazionale; achiziţii
care implică autorităţi contractante din alte state membre UE; contracte rezervate;
confidenţialitate; reguli de evitare a conflictului de interese; reguli aplicabile comunicărilor;
instrumente şi tehnici specifice de atribuire a contractelor de achiziţie publică; organizarea
şi desfăşurarea procedurii de atribuire; reguli de publicitate şi transparenţă; oferte
alternative; criterii de calificare şi selecţie; documentul unic de achiziţie european. E-Certis;
liste oficiale ale operatorilor economici agreaţi şi certificarea de către organisme de drept
public sau privat; cataloage electronice; finalizarea procedurii de atribuire; informarea
candidaţilor/ofertanţilor; executarea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru;
510
cazuri specifice de încetare a contractului de achiziţie publică; contravenţii şi sancţiuni;
dispoziţii tranzitorii şi finale.
Legea 99/2016 privind achizițiile sectoriale, la rândul ei, este structurată pe
următoarele capitole:1)Dispoziții generale; 2)Exceptări; 3)Reguli generale de participare și
desfășurare a procedurilor de atribuire; 4)Modalitățile de atribuire; 5)Organizarea și
desfășurarea procedurii de atribuire; 6)Executarea contractului sectorial; 7)Contravenții și
sancțiuni; 8)Dispoziții tranzitorii și finale.
13.2.Elemente de noutate aduse de Ordinul ministrului fondurilor europene nr.

1284/2016252 privind aprobarea Procedurii competitive aplicabile solicitanților/benefici-
arilor privați pentru atribuirea contractelor de furnizare, servicii sau lucrări finanțate din
fonduri europene
Încă de la început trebuie menționat că acest act normativ se aplică pentru următoarele
fonduri și programe: a)fondurile europene structurale și de investiții 2014-2020, respectiv Fondul
European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul de coeziune, Fondul
european pentru pescuit și afaceri maritime; b)mecanismele financiare SEE și norvegian;
c)Programul de cooperare elvețiano-român (PCER) vizând reducerea disparităților economice și
sociale în cadrul Uniunii Europene extinse - obiectivul 1 al ariei de concentrare 4 "Îmbunătățirea
mediului înconjurător".
Acest ordin nu se aplică pentru: a)programele de cooperare teritorială europeană 2014-
2020; b)Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020; c)Mecanismul pentru
interconectarea Europei253.
Acest act normative cuprinde Procedura competitivă aplicabilă solicitanților/
beneficiarilor privați pentru atribuirea contractelor de furnizare, servicii sau lucrări finanțate din
fonduri europene.
Din acest act normative am selectat din prevederile referitoare la beneficiari private părțile
care se referă la solicitanți/beneficiari, achiziția direct și procedura competitivă.
Procedură descrie principiile și etapele minime pe care trebuie să le parcurgă:
– solicitanții privați care achiziționează produse, servicii sau lucrări, în vederea depunerii
cererii de finanțare/aplicației din fonduri europene, achiziții aferente unor cheltuieli eligibile ce
pot fi decontate ulterior în cadrul proiectului, în cazul în care pentru acesta se semnează contractul
de finanțare/acordul;
– beneficiarii privați care achiziționează produse, servicii sau lucrări în cadrul proiectelor
finanțate din fondurile europene.
252
A fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618/12.08.2016
253
Art.5 din OMFE nr. 1284/2016;
511
Solicitanții/Beneficiarii privați respectă prevederile legislației în domeniul achizițiilor
publice atunci când atribuie un contract de lucrări, dacă se îndeplinesc în mod cumulativ urmă-
toarele condiții:
a)contractul este finanțat/subvenționat în mod direct, în proporție de mai mult de 50% din
valoarea acestuia, de către o autoritate contractantă;
b)valoarea estimată, fără TVA, a contractului este egală cu sau mai mare decât pragul de
23.227.215 lei;
c)contractul include una dintre următoarele activități:1. lucrări de geniu civil;
2. lucrări de construcție pentru spitale, facilități destinate activităților sportive, recreative și de
agrement, clădiri ale instituțiilor de învățământ preuniversitar și universitar și clădiri de uz
administrativ.
Solicitanții/Beneficiarii privați respectă prevederile legislației în domeniul achizițiilor
publice atunci când atribuie un contract de servicii, dacă se îndeplinesc în mod cumulativ
următoarele condiții:
a)contractul este finanțat/subvenționat în mod direct, în proporție de mai mult de 50% din
valoarea acestuia, de către o autoritate contractantă;
b)valoarea estimată, fără TVA, a contractului este egală cu sau mai mare decât pragul de
600.129 lei;
c)contractul este în legătură cu un contract de lucrări254.
Mai întâi câteva aspecte despre achiziția directă.
Dacă valoarea estimată a achiziției, fără TVA, este mai mică decât pragurile valorice
prevăzute în tabelul de mai jos, solicitantul/beneficiarul privat achiziționează direct produse,
servicii sau lucrări.
ACHIZIȚIA DIRECTĂ
Achiziție de produse valoarea estimată este mai mică decât 132.519 lei, exclusiv TVA
Achiziție de servicii valoarea estimată este mai mică decât 132.519 lei, exclusiv TVA
Achiziție de lucrări valoarea estimată este mai mică decât 441.730 lei, exclusiv TVA
Achiziția se realizează pe bază de documente justificative (de exemplu: contract, dacă este
cazul, comandă, bon fiscal/ factură, ordin de plată, extras de cont, notă de recepție, fișă de cont,
documente de transport sau altele, după caz).
Pentru achiziția directă nu este obligatorie semnarea unui contract. În cazul în care
solicitantul/beneficiarul privat consideră că pentru predictibilitatea relațiilor comerciale are nevoie
de clauze contractuale clare, acesta poate semna un contract în acest sens.
Regulile aplicabile sunt următoarele: 1)Principiile economicității, eficienței și eficacității
trebuie respectate indiferent de valoarea estimată a achiziției. Solicitantul/Beneficiarul privat este
obligat să întreprindă toate măsurile pe care le consideră necesare în vederea respectării acestor
principii, incluse în principiului bunei gestionări financiare, pornind de la premisa că procedează
de o manieră similară și în organizarea activității proprii.
În cazul vizitei la fața locului se verifică existența, funcționalitatea și utilitatea produselor
furnizate/lucrărilor executate (alte aspecte specifice) sau dovada prestării serviciilor (foi de
prezență, procese - verbale, livrabile etc.).
Cap.1-Domenii de aplicare, punctele 1.1 și 1.2 din Procedura competitivă ca parte componentă a OMFE nr.
254
1284/2016;
512
2)Achiziția directă nu trebuie să respecte o procedură și reguli de publicitate, respectiv nu
trebuie să se publice anunț pe pagina web www.fonduri-ue.ro/alte forme de publicitate prevăzute
de prezenta procedură.
3)Solicitantul/Beneficiarul privat, înainte de efectuarea achiziției directe, va întocmi o notă
privind determinarea valorii estimate, care va include informațiile rezultate din cercetarea ofertelor
din piață (oferte de preț solicitate, cataloage de produse etc.).
4)Pentru achizițiile directe efectuate în cadrul unui proiect, beneficiarul privat determină
valoarea estimată pentru fiecare achiziție în parte încă de la momentul depunerii fișei de
proiect/cererii de finanțare/aplicației. În cazul în care există un interval de timp semnificativ între
depunerea cererii de finanțare/aplicației sau aprobarea contractului de finanțare/acordului și
efectuarea achiziției, se pot înregistra modificări (creșteri/diminuări) de prețuri pe piață. Din acest
motiv, se va verifica actualitatea valorii estimate a achiziției și, dacă este cazul, se va actualiza
această valoare, înainte de efectuarea achiziției.
5)Solicitantul/Beneficiarul privat trebuie să facă dovada realității cheltuielii efectuate,
inclusiv prin înregistrări contabile. Realitatea cheltuielilor trebuie dovedită și în cazul vizitelor la
fața locului efectuate de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor
europene/organismele cu competențe în verificarea fondurilor europene.
Dosarul achiziției (pentru solicitantul/beneficiarul privat) cuprinde următoarele piese:
Contract de
Documente care trebuie introduse în dosarul achiziției directe lucrări furnizare servicii
Nota privind determinarea valorii estimate v v v
Documentele justificative ale achiziției (de exemplu: comandă, factură, bon fiscal, contract, documentele de transport
sau altele, după caz) v v v
Documentele care dovedesc realizarea achiziției, respectiv furnizarea produselor/prestarea serviciilor/execuția lucrărilor
(de exemplu: ordinede plată, extrase de cont, procese-verbale de predare-primire, procese-verbale de recepție,
procese-verbale de punere în funcțiune/acceptanță, rapoarte de activitate sau altele, după caz) v v v
Elementele de verificat efectuate de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor
europene sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Nr. crt. Elemente de verificat Instrucțiuni

Se verifică dacă nota privind determinarea valorii estimate include informațiile rezultate
din cercetarea ofertelor din piață. Se verifică dacă a fost necesară actualizarea valorii
estimate. Valoarea estimată trebuie să fie mai mică decât pragurile valorice prevăzute la
art. 7 alin. (5) din lege. Valoarea estimată/Valoarea estimată actualizată, după caz, trebuie
să fie corelată cu valoarea prevăzută în contractul de finanțare/acord, în cazul achizițiilor
efectuate de beneficiarii privați. Sancțiune: În cazul în care se divide achiziția pentru a
Valoarea estimată a achiziției este se evita aplicarea procedurii competitive se aplică o corecție de 25% din valoarea
mai mică decât pragurile valorice achiziției, deoarece în cazul procedurii competitive trebuiau respectate cerințele de
1. prevăzute în lege? publicitate la inițierea procedurii.
Se verifică existența documentelor. Sancțiune:Dacă anumite cheltuieli din cadrul unei
achiziții nu se pot proba cu documente justificative, se aplică sancțiunea prevăzută la partea
a 3-a pct. 3 din anexa la Hotărârea Guvernuluinr. 519/2014255 privind stabilirea ratelor
aferente reducerilor procentuale/corecțiilor financiare aplicabile pentruabaterile prevăzute
în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011privind prevenirea,
Sunt depuse la dosar constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor
documentele europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, denumită în continuare
2. achiziției? H.G. nr. 519/2014.
În cazul în care realizarea obiectului achiziției presupune o serie de aprobări, avize,
autorizații sau alte formalități stabilite de prevederi legale incidente, solicitantul/beneficiarul
255
513
privat trebuie să se asigure că efectuarea cheltuielilor se realizează cu respectarea tuturor
prevederilor legale în vigoare256.
În continuare ne vom referi la Procedura competitivă257 pentru achizițiile efectuate în
proiecte europene de beneficiari privați.
Dacă valoarea estimată a achiziției, fără TVA, este egală cu sau mai mare decât pragurile
valorice prezentate mai sus pentru achiziția directă, atunci solicitanții/beneficiarii privați aplică
procedura competitivă, respectiv:
a)în cazul contractelor de furnizare, aplică procedura competitivă fără să existe o limită
valorică superioară de la care să se aplice dispozițiile legii;
b)în cazul contractelor de servicii și lucrări, aplică procedura competitivă dacă nu
îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute în mod expres în legea nr. 98/2016.
Încadrarea contractelor care au ca obiect cel puțin două tipuri de achiziție, constând în
lucrări, servicii sau produse, se stabilește în funcție de obiectul principal al contractului în cauză.
Obiectul principal se determină în funcție de cea mai mare dintre valorile estimate ale produselor,
serviciilor sau lucrărilor respective.
Pe parcursul întregului proces de achiziție prin procedură competitivă, la adoptarea oricărei
decizii, trebuie avute în vedere următoarele principii: a)principiul transparenței; b)principiul
economicității; c)principiul eficienței; d)principiul eficacității.
Prin transparență se înțelege aducerea la cunoștința publicului a informațiilor referitoare
la procedura competitivă, astfel încât operatorii economici care operează pe piață să poată participa
la competiție, asigurându-se prin aceasta promovarea concurenței. Având în vedere faptul că
respectarea acestui principiu asigură premisele pentru respectarea celorlalte 3 principii, sunt
prevăzute sancțiuni pentru nerespectarea cerințelor de publicitate.
Transparența la inițierea procedurii:a)solicitanții privați trebuie să publice un anunț într-
un cotidian/ziar/publicație/gazetă național(ă) sau regional(ă), format tipărit sau online, ori pe o
pagină web dedicată serviciilor de publicitate, în aceeași zi cu transmiterea de invitații de
participare; b)beneficiarii privați trebuie să publice un anunț însoțit de specificațiile tehnice
aferente pe pagina web https://www.fonduri-ue.ro.Nerespectarea obligațiilor de mai sus atrage
aplicarea unei corecții financiare în conformitate cu partea a 3-a pct. 1 din anexa la H.G. nr.
519/2014.
Transparența la încheierea procedurii: a)solicitanții privați trebuie să comunice în scris
tuturor ofertanților rezultatul procedurii competitive, în termen de 5 zile calendaristice de la
semnarea contractului de achiziție; b)beneficiarii privați trebuie să completeze informațiile
referitoare la câștigătorul contractului pe pagina web https://www.fonduri-ue.ro, în termen de 5
zile calendaristice de la semnarea contractului.Nerespectarea obligațiilor de mai sus atrage după
sine aplicarea unei corecții financiare în conformitate cu partea a 3-a pct. 2 din anexa la H.G. nr.
519/2014.
Principiul economicității prevede minimizarea costului resurselor alocate pentru
atingerea rezultatelor estimate ale unei activități, cu menținerea calității corespunzătoarea acestor
rezultate.
Cap.4-Achiziția directă, punctele 4.1 la 4.6 din Procedura competitivă ca parte componentă a OMFE nr. 1284/2016;
256
Cap.5-Procedura competitivă, Secțiunile 1, 6 și 7 din Procedura competitivă ca parte componentă a OMFE nr.
257
1284/2016;
514
Principiul eficienței presupune asigurarea unui raport optim între resursele utilizate și
rezultatele obținute.
Principiul eficacității vizează gradul de îndeplinire a obiectivelor specifice stabilite pentru
fiecare activitate planificată, în sensul obținerii rezultatelor scontate.
Solicitantul/Beneficiarul privat va întreprinde toate măsurile pe care leconsideră necesare
în vederea asigurării unei bune gestiuni financiare, în conformitate cu principiile economiei,
eficienței și eficacității, pornind de la premisa că procedează într-o manieră similară și în
organizarea activității proprii.
În acest act normativ se mai regăsesc prevederi referitoare la: evitarea conflictului de
interese; elaborarea specificațiilor tehnice și determinarea valorii estimate; derularea procedurii
competitive; contractul de achiziție; dosarul achiziției; lista de verificare; aplicarea principiului
proporționalității.
Din elementele enumerate mai sus am selectat dosarul achiziției și lista de verificare.
La finalul procedurii se va întocmi dosarul de achiziție care va conține următoarele
documente:
Nr. Contract de
crt. Documente care trebuie introduse în dosarul achiziției lucrări furnizare servicii
1. Specificațiile tehnice v v v
2. Nota privind determinarea valorii estimate v v v
3. Dovada anunțului/invitațiilor/clarificărilor/ comunicărilor rezultatului (după caz) v v v
4. Nota justificativă de atribuire v v v
5. Nota justificativă privind decalarea datelor de semnare a contractelor (după caz) - pentru loturi v v v
Declarații pe propria răspundere din care rezultă că ofertantul câștigător/solicitantul/beneficiarul privat nu a
6. încălcat prevederile referitoare la conflictul de interese v v v
7. Ofertele originale și clarificările (după caz) v v v
8. Contractul de achiziție v v v
9. Actele adiționale (după caz) v v v
Alte documente relevante, inclusiv documentelecare dovedesc realizarea achiziției (de exemplu: procese-
10. verbale de recepție servicii și lucrări, livrabile, procese-verbale de predare primire etc.) v v v
11. Contestațiile (după caz) v v v
Pentru procedura competitivă autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene
verifică următoarele elemente:
Nr. crt. Elemente de verificat Instrucțiuni
Elaborarea specificațiilor tehnice și determinarea valorii estimate
În cazul în care nu există o motivare caresă justifice încadrarea în
excepțiile prevăzute, specificațiile trebuie să fie obiective și să
se asigure accesul imediatși neîngrădit la acestea. Se verifică dacă
s-au motivat detaliat specificațiile tehnice particulare (dacă este
cazul) pentru încadrarea în excepțiile prevăzute la nivelul
prezentei proceduri. Se verifică scopul achiziției.
Sancțiune procedură solicitant privat:
-Nepublicarea anunțului într-un cotidian/ziar/publicație/gazetă
național(ă) sau regional(ă), format tipărit sau online, ori pagina
web de publicitate, concomitentcu transmiterea de invitații de
participare - corecție de 25% din valoareacontractului de achiziție
- Specificații tehnice care nu au un caracter obiectiv/renunțarea
pe parcursul evaluării la anumite specificații tehnice comunicate -
corecție proporțional cu prejudiciul
Sancțiune procedură beneficiar privat:
-Nepublicarea anunțului pe pagina web https://www.fonduri-
ue.ro, însoțit de specificațiile tehnice - corecție de 25% din
valoarea contractului de achiziție (partea a 3-a pct. 1 din anexa
Au fost motivate detaliat excepțiile de la la H.G. nr. 519/2014)
publicarea/transmiterea -Publicarea unor specificații tehnice care nu au un caracter
1. specificațiilor? obiectiv/Renunțareape parcursul evaluării la anumite
515
specificații tehnice publicate - corecție proporțională cu
prejudiciul (partea a 3-apct. 3 din anexa la H.G. nr. 519/2014)
1.Se verifică dacă valoarea menționată înnota privind valoarea
estimată este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art.
7 alin. (1) din lege.
a) Valoarea estimată a contractului este mai mică 2.Se verifică dacă valoarea estimată corespunde cu valoarea din
decât pragurile valorice prevăzute în lege? contractul de finanțare/acord, după caz.
b) Contractul nu a fost divizat în mai multe
contractedistincte de valoare mai mică cu scopul Se verifică dacă contractul nu a fost divizat, având în vedere
de a evita aplicareaprevederilor art. 6 și art. 7alin. scopul și/sau obiectul achiziției, prin raportare la planul de
(1) din lege/prevederilor prezentei proceduri? achiziții al proiectului, după caz.
Se verifică dacă s-a ales corect procedurapornind de la valoarea
estimată. Dacă valoarea estimată depășește pragul valoricprevăzut
de art. 7 alin. (5) din lege și nu se încadrează în prevederile art. 6
c) Solicitantul/Beneficiarul privat a ales corect dinlege, solicitantul/beneficiarul privat trebuia să aplice procedura
2. proceduraaplicabilă? competitivă.
Sancțiune pentru lit. a), b) și c):
1.Dacă solicitantul/beneficiarul privat trebuia să aplice prevederile legii și a aplicat prevederile prezentei proceduri,
se vor aplica sancțiunile prevăzute în anexa la H.G.nr.519/2014 (Partea 1- Achizițiipublice).
2.Dacă solicitantul/beneficiarul privat trebuia să aplice procedura competitivă și a ales să achiziționeze direct, fără
publicarea unui anunț, se va aplica o corecție de 25% din valoarea contractului de achiziție, ca urmare a
nepublicării anunțului. La fel se va proceda dacă motivarea încadrării pe excepțiile de la publicare nu este corectă.
Prospectarea pieței
În cazul beneficiarilor privați se verifică dacă anunțul este postat
pe pagina web - https://www.fonduri-ue.ro.
În cazul solicitanților privați se verifică:
-dacă anunțul este publicat într-un
cotidian/ziar/publicație/gazetă național(ă) sau regional(ă),
format tipărit sau online, ori pe pagina web de publicitate;
-dacă anunțul conține elementele obligatorii prevăzute în prezenta
procedură.
Sancțiune- Corecție de 25% din valoarea contractului de achiziție
1. S-a publicat anunțul? (partea a 3-a pct. 1 din anexa la H.G. nr. 519/2014)
Nu trebuie să existe obstacole în vizualizarea/comunicarea
specificațiilor tehnice.
În cazul beneficiarilor privați se verifică dacă anunțul însoțit de
specificațiile tehnice este postat pe pagina web -
https://www.fonduri-ue.ro.
În cazul solicitanților privați, unde publicarea specificațiilor nu
este obligatorie, se verifică:
- dacă s-a menționat în anunț adresa de lacare acestea se pot
obține;
- dacă s-a asigurat, la cerere, accesul imediat și neîngrădit la
aceste informații(se verifică solicitările de clarificare/ eventualele
contestații etc.).
Se verifică dacă pentru contractele de furnizare s-a acordat un
termen pentru elaborarea și prezentarea ofertei de minimum
S-a asigurat accesul neîngrădit la specificațiile 6 zile calendaristice, iar pentru contractele de servicii și lucrări de
2. tehnice? minimum 10 zile calendaristice.
Nota justificativă de atribuire a fost completată corespunzător, în
sensul că au fost prezentate avantajele tehnice și financiare care
motivează alegerea oferteipentru contractare în raport cu celelalte
oferte primite/specificațiile tehnice.
În situațiile de excepție când publicarea anunțului și a
specificațiilor tehnice nu este obligatorie, nota justificativă
trebuie motivată prin raportare la specificațiile tehnice
particulare/scopul achiziției.
Sancțiune:
- În cazul în care sunt identificate specificații tehnice ofertate
care nu corespund specificațiilor tehnice solicitate se aplică
S-a elaborat corespunzător nota justificativă de o corecție conform părții a 3-a pct. 3 din anexa la H.G. nr.
3. atribuire? 519/2014 (proporțional).
Semnarea contractului de achiziție
Contractul a fost semnat cu ofertantul menționat Se compară cele două documente. Sancțiune -
1. în nota justificativă de atribuire? Dacă se schimbă câștigătorul desemnat și, implicit, oferta
516
câștigătoare aferentă, se va aplica sancțiunea prevăzută
în partea a 3-a pct. 3 din anexa la H.G. nr. 519/2014.
În cazul beneficiarilor privați se verifică publicarea anunțului pe
pagina web https://www.fonduri-ue.ro.
În cazul solicitanților privați se verifică dacă s-a transmis
comunicarea. Sancțiune:
-Dacă în termen de 5 zile calendaristice de la semnarea
contractului de achiziție nu s-a asigurat transparența rezultatului
procedurii, se aplică o corecție de 5% dinvaloarea contractului de
achiziție (parteaa 3-a pct. 2 din anexa la H.G. nr. 519/2014).
Nu se aplică corecție financiară în cazul erorilor de
2. S-a comunicat câștigătorul? tehnoredactare justificate.
Contractul este însoțit de declarația pe propria
răspundere din care rezultă cănu s-au încălcat Se verifică existența declarațiilor (declarația beneficiarului privat/
3. prevederile referitoare la conflictul de interese? ofertantului câștigător).
Implementarea contractului de achiziție
Se verifică respectarea regulilor prevăzute. Se verifică, de
asemenea, impactul modificărilor efectuate (valoarea modi-
ficărilor se va determina pe baza valorii cumulate a modifică-
rilor succesive, dacă este cazul).
Sancțiune:
Modificările clauzelor contractuale respectă - Se aplică o corecție conform părții a 3-a pct. 3 din anexa la H.G.
1. prevederile prezentei proceduri? nr. 519/2014(proporțional).
Se verifică respectarea regulilor cu privire la ajustare.
Sancțiune:
- Dacă nu s-au respectat prevederile, se aplică o corecție conform
Ajustarea prețului s-a realizat cu respectarea părții a 3-a pct. 3 din anexa la H.G. nr. 519/2014(proporțional
2. prevederilor prezentei proceduri? cu prejudiciul).
În continuare prezentăm Lista de verificare a procedurii de atribuire a contractelor de

achiziție publică, a contractelor sectoriale, a acordurilor cadru, prevăzute de Legea nr. 98/2016
și Legea nr. 99/2016, cu modificările și completările ulterioare258, listă care servește experților de
la Ministerul Investițiilor și Proiectelor când efectuează controale pe acest domeniu la beneficiarii
de proiecte europene pentru perioada 2014-2020.
258
Lista a fost preluată din OMFE nr.879/14.05.2019, publicat pe www.mfe.gov.ro
517
518
519
520
521
522
523
524
525
526
527
528
529
530
531
532
533
534
535
536
537
538
Noi corecții prevăzute în HG nr. 348 din 30 aprilie 2020259 pentru modificarea şi
completarea Hotărârii Guvernului nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente
reducerilor procentuale/corecţiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în
anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi
sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a
fondurilor publice naţionale aferente acestora
La anexă „Ratele pentru stabilirea reducerilor procentuale/corecţiilor financiare care se

aplică în cazul nerespectării procedurilor de achiziţii", la partea a 3-a „Contracte încheiate de
beneficiarii privaţi de fonduri europene, care nu au calitatea de autoritate contractantă conform
legislaţiei în vigoare, dar care au obligaţia respectării prevederilor Ordinului ministrului fondurilor
europene nr. 1.120/2013", numărul curent 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:
După anexă se introduce o nouă anexă, anexa nr. 2 „Ratele pentru stabilirea reducerilor
procentuale/corecţiilor financiare care se aplică pentru abateri de la respectarea prevederilor legale
în materie de achiziţii publice/achiziţii sectoriale/concesiuni în acord cu Decizia CE C (2019)
3.452 din 14 mai 2019", având conţinutul prevăzut în anexa la HG nr. 519/2014.
259
539
540
541
542
543
544
545
546
547
548
549
550
551
552
553
Selecția ofertanților și evaluarea ofertelor
554
555
556
557
558
559
560
561
562
IMPLEMENTAREA CONTRACTULUI
563
564
565
În partea finală prezentăm niște modele de liste de verificare a contractelor de achiziții
bunuri și respectiv servicii de către experții Ministerului Investițiilor și Proiectelor
Europene pentru proiecte gestionate direct de acest minister (POCU;POIM;POC)
Lista de verificare la fața locului a contractelor de achiziții bunuri în proiecte POCU,

POIM, POC
Titlu proiect:
Beneficiar
Cod SMIS proiect
Ofițer financiar

aplică (corecții ce
se aplică)
Verificarea existenţei numărului de înregistrare a contractului
de achiziții bunuri;
Verificarea existenţei datei de început și de finalizare a contractului de achiziții
bunuri;
566
Verificarea existenței datei de semnare a contractului de achiziții bunuri;
Verificarea dacă contractul este semnat de către persoanele autorizate din partea
ambelor părţi
Verificarea dacă obiectul contractului corespunde cu specificaţiile din contractul de

finanţare
Verificarea valorii contractului de achiziții bunuri
Verificarea modalităţilor de plată şi condiţiilor de efectuare a plăţilor

Identificare detalii referitoare la livrarea produselor
Identificarea condiţiilor referitoare la recepţia bunurilor
achiziţionate
Verificarea documentelor de achiziție, intrarea în entitate,
date în gestiune și consum în cazul bunurilor achiziționate
(PV recepție; NIR, Fișă magazie, Bon de consum) legate de
bunurile achiziționate
Verificare documente și condiții/obligaţii ale părţilor
referitoare la: livrare; garanţii; certificate de conformitate
Identificarea altor condiţii/ obligaţii ale părţilor
Verificarea documentelor de atribuire şi anexelor contractului de achiziții bunuri
Verificarea valorii finale a contractului
Observaţii finale:
………………………………………………………………………………………………………
……
Funcţia Data:
Lista de verificare la fața locului a contractelor de prestări servicii în proiecte europene tip
POCU, POIM, POC
Titlu proiect:
Beneficiar
Cod SMIS proiect
567
Ofițer financiar

aplică (corecții ce
se aplică)
Verificarea existenţei numărului de înregistrare a contractului
de prestări servicii;
Verificarea existenţei datei de început și de finalizare a contractului de prestări
servicii;
Verificarea existenței datei de semnare a contractului de prestări servicii;
Verificarea dacă contractul este semnat de către persoanele autorizate din partea
ambelor părţi
Verificarea dacă obiectul contractului corespunde cu specificaţiile din contractul de
finanţare
Verificarea valorii contractului de prestări servicii
Verificarea modalităţilor de plată şi condiţiilor de efectuare a plăţilor
Identificarea condiţiilor și documentelor referitoare la recepţia serviciilor
Identificarea altor condiţii/ obligaţii ale părţilor
Verificarea documentelor de atribuire şi anexelor contractului de prestări servicii
Verificarea valorii finale a contractului
Observaţii finale:
………………………………………………………………………………………………
Funcţia Data:
Asemenea liste de verificare trebuie completate și adaptate la tipurile de achiziții ce le-au

efectuat beneficiarii, dar și la corecțiile financiare prevăzute în legislația valabilă la momentul
verificării achizițiilor de către experții Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene.
568
14.Metodologia de efectuare de către experții de la Ministerul Investițiilor și
Proiectelor Europene a corecțiilor financiare pentru nereguli constatate și
neremediate de beneficiarii de proiecte europene implementate în perioada
2014-2020
14.1.Principalele prevederi din Hotărârea nr. 399/2015260 privind regulile de eligibilitate a

cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin Fondul european de dezvoltare
regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune 2014-2020
Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele

condiţii cu caracter general:
a)să fie angajată de către beneficiar şi plătită de acesta în condiţiile legii între 1 ianuarie
2014 şi 31 decembrie 2023, respectiv între 1 septembrie 2013 şi 31 decembrie 2023 pentru
cheltuielile efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin Iniţiativa privind ocuparea forţei de
260
Publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 413 din 11.06.2015;
569
muncă în rândul tinerilor, cu respectarea perioadei de implementare stabilită de către autoritatea
de management prin contractul/decizia/ordinul de finanţare;
b)să fie însoţită de facturi emise în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale sau a
statului în care acestea au fost emise ori de alte documente contabile pe baza cărora se înregistrează
obligaţia de plată şi de documente justificative privind efectuarea plăţii şi realitatea cheltuielii
efectuate, pe baza cărora cheltuielile să poată fi verificate/controlate/auditate, cu respectarea
prevederilor art. 131 alin. (2) şi (4) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 de stabilire a unor
dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european,
Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru
pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul
european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european
pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 261 al
Consiliului (Art.131,alin.2 și 4:Cheltuielile eligibile incluse într-o cerere de plată sunt
susținute prin facturi achitate sau documente contabile cu valoare de dovadă echivalentă, cu
excepția formelor de asistență prevăzute la articolul 67 alineatul (1) primul paragraf literele
(b), (c) și (d), articolul 68, articolul 69 alineatul (1) și articolul 109 din prezentul regulament,
precum și la articolul 14 din Regulamentul privind FSE. În cazul acestor forme de asistență,
sumele incluse într-o cerere de plată sunt costurile calculate pe baza aplicabilă; Prin
derogare de la alineatul (1), în cazul ajutorului de stat, cererea de plată poate include
avansuri achitate beneficiarului de către organismul care acordă ajutorul în următoarele
condiții cumulative:
a)avansurile respective să facă obiectul unei garanții oferite de o bancă sau de altă
instituție financiară stabilită în statul membru sau să fie acoperite de o facilitate oferită ca
garanție de o entitate publică sau de statul membru;
b)avansurile respective să nu depășească 40 % din valoarea totală a ajutorului care
trebuie acordat unui beneficiar pentru o anumită operațiune;
c)avansurile respective să fie acoperite de cheltuielile achitate de beneficiari în
procesul de punere în practică a operațiunii și sprijinite prin facturi achitate sau documente
contabile cu valoare justificativă echivalentă în termen de cel mult trei ani de la sfârșitul
anului plății avansului sau cel târziu la 31 decembrie 2023, oricare dintre aceste date este
mai apropiată, în caz contrar următoarea cerere de plată fiind corectată în consecință);
c)să fie în conformitate cu prevederile programului;
d)să fie în conformitate cu contractul/decizia/ordinul de finanţare, încheiat între autoritatea
de management sau organismul intermediar şi beneficiar, cu respectarea art. 65 alin. (11), art. 70,
art. 71, art. 125 alin. (1) şi art. 140 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 (Art. 65 alin. (11), art.
70, art. 71, art. 125 alin. (1) şi art. 140: O operațiune poate beneficia de contribuții din partea
unuia sau mai multor fonduri ESI sau din partea unuia sau mai multor programe și din
partea altor instrumente ale Uniunii cu condiția ca pentru cheltuielile incluse într-o cerere
de rambursare de la unul dintre fondurile ESI să nu se beneficieze de contribuții din partea
altui fond sau instrument al Uniunii și să nu se beneficieze de contribuții din partea aceluiași
fond în cadrul unui alt program; Caracterul durabil al operațiunilor (1) În cazul unei
operațiuni constând în investiții în infrastructură sau producție, contribuția din partea
261
Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L347/321 din 20.12.2013
570
fondurilor ESI se rambursează dacă, în termen de cinci ani de la efectuarea plății finale către
beneficiar sau în termenul prevăzut de normele privind ajutorul de stat, după caz, face
obiectul uneia dintre următoarele:
a)încetarea sau delocalizarea unei activități productive în afara zonei vizate de
program;
b)o modificare a proprietății asupra unui element de infrastructură care dă un
avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unui organism public;
c)o modificare substanțială care afectează natura, obiectivele sau condițiile de
realizare și care ar determina subminarea obiectivelor inițiale ale acesteia.
Sumele plătite în mod necuvenit pentru operațiune sunt recuperate de statul membru
proporțional cu perioada pentru care cerințele nu au fost îndeplinite.
Statele membre pot reduce la trei ani perioada limită stabilită la primul paragraf în
situații care vizează menținerea investițiilor sau a locurilor de muncă create de IMM-uri.
(2)În cazul unei operațiuni constând în investiții în infrastructură sau producție,
contribuția din partea fondurilor ESI se rambursează dacă, în termen de 10 ani de la
efectuarea plății finale către beneficiar, activitatea de producție în cauză este delocalizată în
afara Uniunii, cu excepția situației în care beneficiarul este un IMM. În cazul în care
contribuția din partea fondurilor ESI ia forma unui ajutor de stat, perioada de 10 ani se
înlocuiește cu termenul-limită aplicabil conform normelor privind ajutorul de stat; În cazul
operațiunilor sprijinite de FSE și al operațiunilor sprijinite de alte fonduri ESI care nu
constau în investiții în infrastructură sau producție, contribuția din partea fondului se
rambursează numai dacă operațiunile fac obiectul unei obligații de menținere a investiției în
temeiul normelor aplicabile privind ajutorul de stat și are loc o încetare sau delocalizare a
activității de producție în termenul prevăzut de respectivele norme.
(4)Alineatele (1), (2) și (3) nu sunt aplicabile contribuțiilor către sau din partea
instrumentelor financiare sau oricăror operațiuni a căror activitate de producție încetează
ca urmare a unui faliment nefraudulos.
(5)Alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică persoanelor fizice care beneficiază de sprijin
pentru investiții și, după finalizarea operațiunii de investiții, devin eligibile și beneficiază de
sprijin în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al
Consiliului, dacă investițiile în cauză sunt legate în mod direct de tipul de activitate
identificată ca fiind eligibilă pentru sprijin din partea Fondului european de ajustare la
globalizare; Autoritatea de management este responsabilă de gestionarea programului
operațional în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare; Disponibilitatea
documentelor (1) Fără a aduce atingere normelor aplicabile în materie de ajutoare de stat,
autoritatea de management se asigură că toate documentele justificative privind cheltuielile
sprijinite din fonduri sau privind operațiunile pentru care cheltuielile totale eligibile se
cifrează la mai puțin de 1 000 000 EUR sunt puse la dispoziția Comisiei și a Curții de Conturi
Europene, la cerere, pe o perioadă de trei ani începând cu data de 31 decembrie de după
data depunerii conturilor în care sunt incluse cheltuielile aferente operațiunii respective.
În cazul operațiunilor altele decât cele menționate la primul paragraf, toate
documentele justificative sunt puse la dispoziție pe o perioadă de doi ani începând cu data
de 31 decembrie de după data depunerii conturilor în care sunt incluse cheltuielile finale
aferente operațiunii încheiate.
571
O autoritate de management poate decide să aplice în cazul operațiunilor cu cheltuieli
eligibile totale mai mici de 1 000 000 EUR regula menționată la al doilea paragraf.
Perioada menționată la primul paragraf se întrerupe fie în cazul unor proceduri
judiciare, fie în urma unei cereri motivate temeinic din partea Comisiei.
(2)Autoritatea de management informează beneficiarii cu privire la data la care
începe perioada menționată la alineatul (1).
(3)Documentele se păstrează fie ca originale, fie sub formă de copii conforme cu
originalele, pe suporturi de date acceptate de comun acord, inclusiv versiuni electronice ale
documentelor originale sau documente existente numai în versiune electronică.
(4)Documentele sunt păstrate într-o formă care să permită identificarea datelor
pentru o perioadă de timp care nu depășește durata necesară scopurilor pentru care au fost
colectate datele sau pentru care acestea sunt ulterior prelucrate.
(5)Procedura de certificare a conformității cu documentul original a documentelor
stocate pe suporturi de date comun acceptate este stabilită de autoritățile naționale și
urmărește să garanteze faptul că versiunile deținute respectă cerințele juridice naționale și
sunt fiabile pentru efectuarea controalelor de audit.
(6)Atunci când documentele există exclusiv în formă electronică, sistemele electronice
utilizate îndeplinesc standarde de securitate acceptate care garantează faptul că documentele
deținute respectă cerințele juridice naționale și sunt fiabile pentru efectuarea controalelor
de audit);
e)să fie rezonabilă şi necesară realizării operaţiunii;
f)să respecte prevederile legislaţiei Uniunii Europene şi naţionale aplicabile;
g)să fie înregistrată în contabilitatea beneficiarului, cu respectarea prevederilor art. 67 din
Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 (Art.67:Tipuri de granturi și de asistență rambursabilă
(1)Granturile și asistența rambursabilă pot lua oricare din următoarele forme:
(a)rambursarea costurilor eligibile suportate și plătite efectiv împreună cu, după caz,
contribuții în natură și cheltuieli de amortizare;
(b)bareme standard pentru costurile unitare;
(c)sume forfetare care nu depășesc 100 000 EUR din contribuția publică;
(d)finanțare forfetară, stabilită prin aplicarea unui procentaj la una sau mai multe categorii
definite de costuri.
Normele specifice fondurilor pot limita formele granturilor și metodele de calcul
aplicabile anumitor operațiuni.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), se pot stabili prin Regulamentul privind FEPAM forme
suplimentare de granturi și alte metode de calcul.
(3)Opțiunile menționate la alineatul (1) pot fi combinate doar atunci când fiecare acoperă o
categorie diferită de costuri sau atunci când sunt utilizate pentru proiecte diferite care fac
parte dintr-o operațiune sau în una din etapele succesive ale unei operațiuni).
În cazul operaţiunilor aflate sub incidenţa ajutorului de stat, potrivit prevederilor art. 107
din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, prevederile prezentului act normativ se
completează cu normele ajutorului de stat aplicabile.
În cazul cheltuielilor aferente instrumentelor financiare, normele prevăzute în prezenta
hotărâre se completează cu normele specifice instrumentelor financiare.
572
În cazul cheltuielilor aferente instrumentului strategie de dezvoltare locală plasată sub
responsabilitatea comunităţii, prevederile alin. (1) se completează cu prevederile art. 35 din
Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 (Art.35:Sprijin din partea fondurilor ESI pentru
dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (1) Sprijinul din fondurile ESI
în cauză pentru dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității acoperă:
(a)costurile activităților de sprijin pregătitoare constând din edificarea capacităților,
formare profesională și participare la rețele în vederea elaborării și implementării unei
strategii de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității.
Aceste costuri pot să includă unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
(i)acțiuni de formare pentru părțile interesate locale;
(ii)studii asupra zonei în cauză;
(iii)costuri aferente proiectării strategiei de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea
comunității, inclusiv costuri de consultanță și costuri aferente acțiunilor legate de
consultarea părților interesate în scopul pregătirii strategiei; (iv) costurile administrative (de
funcționare și de personal) ale unei organizații care solicită sprijin pregătitor în cursul etapei
de pregătire;
(v)sprijin pentru proiectele-pilot mici.
Un astfel de sprijin pregătitor este eligibil indiferent dacă strategia de dezvoltare locală
plasată sub responsabilitatea comunității concepută de grupul de acțiune local care
beneficiază de sprijin este sau nu selectată pentru finanțare de către comitetul de selecție
instituit în conformitate cu articolul 33 alineatul (3).
(b)implementarea operațiunilor din cadrul strategiei de dezvoltare locală plasate sub
responsabilitatea comunității;
(c) pregătirea și implementarea activităților de cooperare ale grupului de acțiune locală;
(d)costuri de funcționare legate de gestionarea implementării strategiei de dezvoltare locală
plasate sub responsabilitatea comunității, constând în costuri curente, costuri de personal și
de formare, costuri privind relațiile publice, costuri de natură financiară, precum și costurile
legate de activitățile de monitorizare și de evaluare a strategiei respective, astfel cum sunt
menționate la articolul 34 alineatul (3) litera (g);
(e)animarea strategiei de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității, pentru
a facilita comunicarea între părțile interesate, în vederea furnizării de informații și a
promovării strategiei, precum și pentru a sprijini potențialii beneficiari în vederea
dezvoltării operațiunilor și a pregătirii cererilor.
(2)Sprijinul pentru costurile de funcționare și pentru animarea strategiei, astfel cum sunt
prevăzute la alineatul (1) literele (d) și (e) nu poate depăși 25 % din cheltuielile publice totale
efectuate în cadrul strategiei de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității).
Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. b), cheltuielile efectuate în cadrul operaţiunilor
sunt eligibile cu excepţiile prevăzute la art. 131 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013
(Art.131,alin.2:Cererile de plată (1) Cererile de plată includ, pentru fiecare prioritate:
(a)cuantumul total al cheltuielilor eligibile suportate de beneficiari și plătite în cadrul
implementării operațiunilor, astfel cum este înscris în sistemul contabil al autorității de
certificare; (b) cuantumul total al cheltuielilor publice suportate în implementarea
operațiunilor, astfel cum este înscris în sistemul contabil al autorității de certificare;
573
(2)Cheltuielile eligibile incluse într-o cerere de plată sunt susținute prin facturi
achitate sau documente contabile cu valoare de dovadă echivalentă, cu excepția formelor de
asistență prevăzute la articolul 67 alineatul (1) primul paragraf literele (b), (c) și (d), articolul
68, articolul 69 alineatul (1) și articolul 109 din prezentul regulament, precum și la articolul
14 din Regulamentul privind FSE. În cazul acestor forme de asistență, sumele incluse într-o
cerere de plată sunt costurile calculate pe baza aplicabilă.
(3)În cazul schemelor de ajutor în temeiul articolului 107 din TFUE, contribuția
publică aferentă cheltuielilor incluse într-o cerere de plată va fi fost achitată beneficiarilor
de către organismul care acordă ajutorul.
(4)Prin derogare de la alineatul (1), în cazul ajutorului de stat, cererea de plată poate
include avansuri achitate beneficiarului de către organismul care acordă ajutorul în
următoarele condiții cumulative:
(a)avansurile respective să facă obiectul unei garanții oferite de o bancă sau de altă
(b)avansurile respective să nu depășească 40 % din valoarea totală a ajutorului care
(c)avansurile respective să fie acoperite de cheltuielile achitate de beneficiari în
mai apropiată, în caz contrar următoarea cerere de plată fiind corectată în consecință.
(5)Fiecare cerere de plată care include avansuri de tipul celor menționate la alineatul
(4) prezintă separat suma totală achitată din programul operațional sub formă de avans,
suma care a fost acoperită prin cheltuielile achitate de beneficiari în termen de trei ani de la
plata avansului, în conformitate cu alineatul (4) litera (c), precum și suma care nu a fost
acoperită prin cheltuielile achitate de beneficiari și pentru care nu s-a încheiat încă intervalul
de trei ani.
(6)Pentru a stabili condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului articol,
Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a modelului pentru cererile de plată;
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare
menționată la articolul 150 alineatul (3)).
Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a) şi b), cheltuielile din cadrul schemelor de
ajutor de stat sunt eligibile în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (4) din Regulamentul (UE)
nr. 1.303/2013 (Art.131, alin.4:Prin derogare de la alineatul (1), în cazul ajutorului de stat,
cererea de plată poate include avansuri achitate beneficiarului de către organismul care
acordă ajutorul în următoarele condiții cumulative:
(a)avansurile respective să facă obiectul unei garanții oferite de o bancă sau de altă
(b)avansurile respective să nu depășească 40 % din valoarea totală a ajutorului care
(c)avansurile respective să fie acoperite de cheltuielile achitate de beneficiari în
574
mai apropiată, în caz contrar următoarea cerere de plată fiind corectată în consecință).
Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. d), cheltuielile realizate în cadrul proiectelor
majore, aşa cum sunt definite la art. 100 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 (Art.100: Proiecte
majore Articolul 100 Conținut FEDR și Fondul de coeziune pot să finanțeze, în cadrul unui
program operațional sau al unor programe operaționale care au făcut obiectul unei decizii a
Comisiei în temeiul articolului 96 alineatul (10) din prezentul regulament sau in temeiul
articolului 8 alineatul (12) din regulamentul privind CTE, o operațiune care include un
ansamblu de lucrări, activități sau servicii, destinate să îndeplinească prin ele însele o funcție
indivizibilă cu caracter economic sau tehnic precis, care urmărește obiective clar identificate
și al cărei cost total eligibil depășește 50 000 000 EUR și, în cazul operațiunilor care
contribuie la obiectivul tematic prevăzut la articolul 9 primul paragraf punctul 7, al cărei
cost total eligibil depășește 75 000 000 EUR (denumită în continuare „proiect major”).
Instrumentele financiare nu sunt considerate a fi proiecte majore), pentru care sa transmis o
notificare către Comisia Europeană, cu respectarea prevederi lor art. 102 alin. (1) din
Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 (Art.102 alin.1:Decizia privind un proiect major (1) În
cazul în care un proiect major a fost evaluat pozitiv într-o analiză a calității de către experți
independenți, pe baza evaluării lor a informațiilor menționate la articolul 101 primul
paragraf, autoritatea de management poate continua cu selecția proiectului major în
conformitate cu articolul 125 alineatul (3); Autoritatea de management notifică Comisiei
proiectul major selecționat. Notificarea respectivă cuprinde următoarele elemente:
(a)documentul menționat la articolul 125 alineatul (3) litera (c), care prevede:
(i)organismul care urmează să fie responsabil de implementarea proiectului major;
(ii)o descriere privind investiția și locul de plasare a investiției, calendarul și
contribuția preconizată a proiectului major la realizarea obiectivelor specifice din cadrul
axei sau axelor prioritare relevante;
(iii)costul total și costul eligibil total, luând în considerare cerințele stabilite la
articolul 61;
(iv)planul de finanțare și indicatorii fizici și financiari pentru monitorizarea evoluției,
ținând seama de riscurile identificate;
(b)analiza calității efectuată de experți independenți, cuprinzând indicații clare
privind fezabilitatea și viabilitatea economică a proiectului major.
Contribuția financiară la proiectul major selecționat de statul membru este
considerată ca fiind aprobată de către Comisie în lipsa unei decizii, prin intermediul unui
act de implementare, de refuzare a contribuției financiare în termen de trei luni de la data
notificării menționate în primul paragraf. Comisia refuză contribuția financiară numai pe
motiv că a constatat o deficiență semnificativă la nivelul analizei independente a calității.
Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește formatul în care trebuie
transmisă notificarea menționată în primul paragraf. Actele de punere în aplicare respective
se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 150 alineatul
(3), sau s-a stabilit admisibilitatea de către Comisia Europeană, cu respectarea prevederilor art. 1
alin. (4) lit. c), dar care nu au fost aprobate corespunzător prevederilor art. 102 din Regulamentul
(UE) nr. 1.303/2013, sunt eligibile în conformitate cu prevederile art. 65 din acelaşi regulament
575
(Articolul 65: Eligibilitatea (1) Eligibilitatea cheltuielilor se stabilește pe baza normelor
naționale, cu excepția cazului în care există norme specifice în cadrul sau în temeiul
prezentului regulament sau în normele specifice fondurilor.
(2)Cheltuielile sunt eligibile pentru o contribuție din partea fondurilor ESI dacă au
fost suportate de un beneficiar și plătite între data transmiterii programului către Comisie
sau data de 1 ianuarie 2014, oricare dintre aceste date este mai apropiată, și 31 decembrie
2023. În plus, cheltuielile sunt eligibile pentru contribuții din FEADR numai dacă ajutorul
relevant este plătit efectiv de către agenția de plăți în perioada 1 ianuarie 2014 - 31 decembrie
2023.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), cheltuielile din cadrul YEI sunt eligibile de la 1
septembrie 2013.
(4)În cazul costurilor rambursate în temeiul articolului 67 alineatul (1) primul
paragraf literele (b) și (c), acțiunile care constituie baza de rambursare se desfășoară între 1
ianuarie 2014 și 31 decembrie 2023.
(5)Prin derogare de la alineatul (4), data inițială pentru costurile rambursate în
temeiul articolului 67 alineatul (1) primul paragraf literele (b) și (c) pentru acțiuni din cadrul
YEI este 1 septembrie 2013.
(6)Operațiunile nu sunt selectate pentru sprijin din partea fondurilor ESI dacă au
fost încheiate în mod fizic sau implementate integral înainte de depunerea de către beneficiar
a cererii de finanțare în cadrul programului la autoritatea de management, indiferent dacă
toate plățile aferente au fost efectuate de către beneficiar.
(7)Prezentul articol nu aduce atingere normelor privind eligibilitatea asistenței
tehnice la inițiativa Comisiei, astfel cum sunt stabilite la articolul 58.
(8)Prezentul alineat se aplică operațiunilor care generează venituri nete în cursul
implementării lor și cărora nu li se aplică dispozițiile articolului 61 alineatele (1) - (6);
Cheltuielile eligibile ale operațiunii care urmează s ă fie cofinanțată din fondurile ESI se
reduc cu veniturile nete care nu sunt luate în calcul în momentul aprobării operațiunii și
care sunt generate în mod direct numai în cursul implementării acesteia, cel târziu în
momentul prezentării de către beneficiar a cererii finale de plată. În cazul în care nu toate
costurile sunt eligibile pentru cofinanțare, veniturile nete sunt alocate în mod proporțional
părților eligibile și celor neeligibile din costul respectiv.
Prezentul alineat nu se aplică:
(a)asistenței tehnice;
(b)instrumentelor financiare;
(c)asistenței rambursabile care face obiectul obligației de rambursare integrală;
(d)premiilor;
(e)operațiunilor care fac obiectul normelor privind ajutorul de stat;
(f)operațiunilor în cazul cărora finanțarea publică ia forma unor sume forfetare sau
a unor costuri unitare standard, cu condiția ca veniturile nete să fie luate în considerare ex
ante;
(g)operațiunilor implementate în cadrul unui plan de acțiune comun, cu condiția ca
veniturile nete să fie luate în considerare ex ante;
(h)operațiunilor în cazul cărora sumele sau ratele finanțării sunt definite în anexa 1
la Regulamentul privind FEADR, sau
576
(i)operațiunilor în cazul cărora costul total eligibil nu depășește 50 000 EUR.
În sensul prezentului articol și al articolului 61, eventualele plăți primite de beneficiar
în baza unor penalități contractuale ca urmare a unei încălcări a contractului încheiat între
beneficiar și o parte terță sau ca urmare a retragerii ofertei unei părți terțe selectate în cadrul
unei proceduri de achiziții publice („depozit”) nu sunt considerate venituri și nu sunt deduse
din cheltuielile eligibile ale operațiunii.
(9)Cheltuielile care devin eligibile în urma modificării programului sunt eligibile
numai de la data transmiterii către Comisie a cererii de modificare sau, în cazul aplicării
articolului 96 alineatul (11), de la data intrării în vigoare a deciziei de modificare a
programului.
Normele specifice fondurilor pentru FEPAM pot deroga de la primul paragraf; (10)
Prin derogare de la alineatul (9), se pot stabili prin Regulamentul privind FEPAM proceduri
specifice privind data începerii perioadei de eligibilitate.
(11)O operațiune poate beneficia de contribuții din partea unuia sau mai multor
fonduri ESI sau din partea unuia sau mai multor programe și din partea altor instrumente
ale Uniunii cu condiția ca pentru cheltuielile incluse într-o cerere de rambursare de la unul
dintre fondurile ESI să nu se beneficieze de contribuții din partea altui fond sau instrument
al Uniunii și să nu se beneficieze de contribuții din partea aceluiași fond în cadrul unui alt
program), dar numai dacă a fost emis ordinul de aprobare a depunerii cererilor de rambursare de
către beneficiari.
Cheltuielile efectuate în cadrul unui proiect major pot fi incluse într-o aplicaţie de plată
potrivit prevederilor art. 102 alin. (6) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013. În cazul în care, în
aplicarea art. 102 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013, Comisia Europeană refuză să contribuie
integral sau parţial la finanţarea proiectului major, cheltuielile rambursate beneficiarilor până la
data aducerii la cunoştinţă a deciziei vor fi recuperate în conformitate cu legislaţia în vigoare, iar
declaraţia de cheltuieli transmisă Comisiei Europene după adoptarea acestei decizii este rectificată
corespunzător.
În conformitate cu prevederile art. 65 alin. (6) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013,
cheltuielile realizate în cadrul operaţiunilor care au fost încheiate în mod fizic sau implementate
integral înainte de depunerea de către beneficiar a cererii de finanţare în cadrul programului nu
sunt eligibile indiferent dacă toate plăţile aferente au fost efectuate de către beneficiar.
Prin excepţie de la prevederile art. 2 alin. (1) lit. a), contribuţia în natură este
considerată eligibilă, în conformitate cu prevederile art. 2, dacă îndeplineşte prevederile art.
69 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 (Art.69,alin.1: Norme specifice de
eligibilitate pentru granturi și pentru asistența rambursabilă (1) Contribuțiile în natură sub
forma prestării de lucrări, furnizării de bunuri, servicii, terenuri și imobile pentru care nu
au fost efectuate plăți în numerar justificate de facturi sau documente cu valoare justificativă
echivalentă pot constitui cheltuieli eligibile cu condiția ca astfel să prevadă normele de
eligibilitate ale fondurilor ESI și ale programului și să fie îndeplinite următoarele criterii:
(a)contribuția publică destinată unei operațiuni care include contribuții în natură nu
depășește valoarea totală a cheltuielilor eligibile, cu excepția contribuțiilor în natură, la
încheierea operațiunii;
(b)valoarea atribuită contribuțiilor în natură nu depășește costurile în general
acceptate pe piața în cauză;
577
(c)valoarea și aplicarea contribuției poate face obiectul unei evaluări și al unei
verificări independente;
(d)în cazul furnizării de terenuri sau imobile, se poate face o plată în numerar în
vederea unui contract de închiriere la o valoare nominală pe an care să nu depășească o
unitate monetară a statului membru respectiv;
(e)în cazul contribuțiilor în natură sub formă de muncă neremunerată, valoarea
muncii este determinată luând în considerare timpul consacrat verificat și rata remunerației
pentru o muncă echivalentă.
Valoarea terenului sau a bunului imobiliar menționate la prezentul alineat primul
paragraf litera (d) se certifică de un expert independent calificat sau de un organism oficial
autorizat în mod corespunzător și nu depășește limita prevăzută la alineatul (3) litera (b);),
precum şi următoarele condiţii specifice:
a)obiectul contribuţiei în natură a fost achiziţionat sau construit din alte surse de finanţare
decât cele nerambursabile publice;
b)imobilele definite conform prevederilor legale în vigoare trebuie să fie libere de orice
sarcini sau interdicţii ce afectează implementarea operaţiunii şi să nu facă obiectul unor litigii
având ca obiect dreptul invocat de către potenţialul beneficiar, aflate în curs de soluţionare la
instanţele judecătoreşti, la momentul depunerii cererii de finanţare.
Prin excepţie de la prevederile art. 2 alin. (1) lit. a), amortizarea este considerată cheltuială
eligibilă dacă respectă celelalte prevederi aplicabile de la art. 2 (diferite definiții) şi pe cele ale
art. 69 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 (Art.69, alin.2:Costurile de amortizare
pot fi considerate eligibile dacă următoarele condiții sunt îndeplinite:
(a)normele de eligibilitate ale programului permit acest lucru;
(b)valoarea cheltuielilor este dovedită corespunzător prin documente justificative cu
valoare probatorie echivalentă facturilor în cazul rambursării sub forma menționată la
articolul 67 alineatul (1) primul paragraf litera (a);
(c)costurile se raportează exclusiv la perioada de sprijin pentru operațiune;
(d)granturile publice nu au contribuit la achiziționarea activelor amortizate).
Costurile determinate în formele prevăzute la art. 67 alin. (1) lit. b) -d) din Regulamentul
(UE) nr. 1.303/2013 sunt eligibile în condiţiile prevăzute la art. 67 alin. (3) şi (4) din acelaşi
regulament, conform metodei de calcul şi condiţiilor stabilite prin ordin comun al ministrului
fondurilor europene şi, după caz, al ministrului coordonator al autorităţii de management, cu avizul
ministrului finanţelor publice, respectând prevederile art. 67 alin. (5) din Regulamentul (UE) nr.
1.303/2013 (Art.67, alin.5: Sumele menționate la alineatul (1) primul paragraf literele (b), (c)
și (d) se stabilesc într-unul din următoarele moduri:
(a)o metodă de calcul justă, echitabilă și verificabilă, bazată pe:
(i)date statistice sau alte informații obiective; sau
(ii)date istorice verificate privind beneficiarii individuali; sau
(iii)aplicarea practicilor uzuale ale beneficiarilor individuali de contabilizare a
costurilor;
(b)în conformitate cu normele de aplicare a baremelor corespunzătoare de costuri
unitare, sume forfetare și rate fixe aplicabile în cadrul politicilor Uniunii pentru un tip
similar de operațiune și beneficiari;
578
(c)în conformitate cu normele de aplicare a baremelor corespunzătoare de costuri
unitare, sume forfetare și rate fixe aplicate în cadrul sistemelor de granturi finanțate integral
de statul membru în cauză pentru un tip similar de operațiune și de beneficiar;
(d)rate stabilite prin prezentul regulament sau de normele specifice fondurilor;
(e)metode specifice de determinare a sumelor stabilite în conformitate cu normele
specifice fondurilor).
În aplicarea art. 67 alin. (1) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013, ordinul comun
prevăzut la alin. (1) detaliază şi lista cheltuielilor care intră în componenţa costurilor directe,
respectiv a costurilor directe de personal, după caz, aşa cum sunt acestea definite la art. 1 alin. (4)
lit. e) şi f).
Costul achiziţiei de teren cu sau fără construcţii este eligibil în limita a 10%, respectiv 15%
în cazul siturilor abandonate şi al siturilor utilizate anterior pentru activităţi industriale care conţin
clădiri, din totalul cheltuielilor eligibile ale operaţiunii, potrivit art. 69 alin. (3) lit. b) din
Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 (Art.69,alin.3 lit.b: achiziționarea de terenuri neconstruite
și de terenuri construite cu o sumă mai mare de 10 % din cheltuielile totale eligibile ale
operațiunii în cauză. În cazul siturilor abandonate și al siturilor utilizate anterior pentru
activități industriale care conțin clădiri, această limită se majorează la 15 %. În cazuri
excepționale și justificate corespunzător, această limită poate fi majorată peste procentajele
respective indicate mai sus pentru operațiunile privind protecția mediului;).
În aplicarea alin. (1), procentul de eligibilitate poate fi mai mare, în cazuri
excepţionale şi justificate, numai pentru operaţiunile privind conservarea mediului, iar
condiţiile specifice fiecărei situaţii şi limitele acestora vor fi stabilite prin ghidurile
solicitantului şi cu respectarea următoarelor condiţii:
a)achiziţia de teren a fost făcută în conformitate cu prevederile contractului
/deciziei/ordinului de finanţare;
b)achiziţia este făcută de către sau în numele unei instituţii publice; c) terenul este utilizat
pentru destinaţia stabilită, cu respectarea clauzelor/condiţiilor din contractul/decizia/ ordinul de
finanţare şi pe perioada stabilită.
(3) În cazul în care se achiziţionează o clădire în vederea demolării şi utilizării ulterioare a
terenului în scopul atingerii obiectivelor operaţiunii, este eligibil numai costul achiziţiei terenului,
dacă respectă prevederile alin. (1) şi, după caz, prevederile alin. (2).
Costul de achiziţie al imobilelor deja construite, cu excepţia cazului prevăzut la art. 6
alin. (3), inclusiv terenul pe care se află construcţia, este eligibil dacă sunt îndeplinite
prevederile art. 2, precum şi următoarele condiţii specifice:
a)operaţiunea nu beneficiază de finanţare din Fondul social european în aplicarea art. 13
alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 1.304/2013, cu excepţia cazurilor în care se aplică prevederile
art. 98 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 (Art.98,alin.2: Un program operațional
contribuie la strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii
și la realizarea coeziunii economice, sociale și teritoriale și stabilește:
(a)o justificare pentru alegerea obiectivelor tematice, a priorităților de investiții
aferente și a alocărilor financiare, ținând seama de acordul de parteneriat, pe baza
identificării necesităților regionale și, după caz, naționale, inclusiv necesitatea de abordare a
dificultăților identificate în recomandările; specifice corespunzătoare adresate fiecărei țări,
adoptate în conformitate cu articolul 121 alineatul (2) din TFUE, precum și recomandările
579
corespunzătoare ale Consiliului adoptate în conformitate cu articolul 148 alineatul (4) din
TFUE, ținând seama de evaluarea ex ante în conformitate cu articolul 55;
(b)pentru fiecare axă prioritară în afară de asistența tehnică:
(i)prioritățile de investiții și obiectivele specifice aferente;
(ii)pentru a consolida orientarea către rezultate a programării, rezultatele
preconizate pentru fiecare obiectiv specific și indicatorii de rezultat asociați, cu o valoare de
bază și o valoare-țintă, cuantificată dacă este cazul, în conformitate cu normele specifice
fondurilor;
(iii)o descriere a tipurilor și a exemplelor de acțiuni care urmează a fi sprijinite în
cadrul fiecărei priorități de investiții și contribuția lor preconizată la obiectivele specifice
menționate la punctul (i), inclusiv principiile directoare pentru selectarea operațiunilor și,
după caz, identificarea principalelor grupuri-țintă, a teritoriilor specifice vizate, a tipurilor
de beneficiari, utilizarea planificată a instrumentelor financiare, și a proiectelor majore;
(iv)indicatorii de realizare, inclusiv valoarea-țintă cuantificată, care trebuie să
contribuie la rezultate, în conformitate cu normele specifice fondurilor, pentru fiecare
prioritate de investiții;
(v)identificarea etapelor de implementare, a indicatorilor financiari și de realizare,
precum și, unde este cazul, a indicatorilor de rezultat, care urmează să fie folosiți ca etape și
obiective pentru cadrul de performanță în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) și cu
anexa II;
(vi)categoriile aferente de intervenții bazate pe o nomenclatură adoptată de Comisie,
precum și o defalcare orientativă a resurselor planificate;
(vii)după caz, un rezumat al folosirii planificate a asistenței tehnice, inclusiv, atunci
când este necesar, măsuri de consolidare a capacității administrative a autorităților care
participă la gestionarea și controlul programelor și a beneficiarilor,
(c)pentru fiecare axă prioritară privind asistența tehnică:
(i)obiectivele specifice;
(ii)rezultatele preconizate pentru fiecare obiectiv specific și, atunci când conținutul
acțiunilor justifică acest lucru în mod obiectiv, indicatorii de rezultat asociați, cu o valoare
de bază și o valoare țintă, în conformitate cu normele specifice fondurilor; (iii) o descriere a
acțiunilor care urmează să fie sprijinite și contribuția lor preconizată la obiectivele specifice
menționate la punctul (i);
(iv)indicatorii de realizare cu privire la care se preconizează că contribuie la
rezultate;
(v)categoriile aferente de intervenții bazate pe o nomenclatură adoptată de Comisie,
precum și o defalcare orientativă a resurselor planificate.
Punctul (ii) nu se aplică în cazurile în care contribuția Uniunii la axa prioritară sau
la axele prioritare privind asistența tehnică în cadrul unui program operațional nu depășește
15 000 000 EUR.
(d)un plan de finanțare care cuprinde următoarele tabele:
(i)tabele care să specifice, pentru fiecare an, în conformitate cu articolele 60, 120 și
121, suma pachetului financiar total prevăzut pentru contribuția din fiecare fond,
identificând sumele legate de rezerva pentru performanță;
580
(ii)tabele care să specifice, pentru întreaga perioadă de programare, pentru
programul operațional respectiv și pentru fiecare axă prioritară, suma alocării financiare
totale a contribuției din partea fiecărui fond, precum și suma aferentă cofinanțării naționale,
care să identifice sumele legate de rezerva de performanță. Pentru axele prioritare care
vizează mai multe categorii de regiuni, tabelele specifică suma alocării financiare totale din
fonduri și cofinanțarea națională pentru fiecare categorie de regiuni.
Pentru axele prioritare care combină priorități de investiții din diferite obiective
tematice, tabelul specifică suma alocării financiare totale din fiecare fond și cofinanțarea
națională pentru fiecare dintre obiectivele tematice corespunzătoare.
Atunci când cofinanțarea națională este constituită din cofinanțări publice și private,
tabelul prezintă defalcarea indicativă între componentele publice și private. Acesta prezintă,
în scop informativ, participarea preconizată din partea BEI;
(e)o listă a proiectelor principale a căror implementare este planificată în timpul
perioadei de programare.
Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind nomenclatura menționată la
primul paragraf litera (b) punctul (vi) si litera (c) punctul (v). Respectivele acte de punere în
aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 150
alineatul (3) şi art. 2 alin. (2);
b)imobilul nu a fost achiziţionat/construit prin intermediul unei finanţări nerambursabile
publice în ultimii 10 ani;
c)imobilul este strict necesar implementării operaţiunii;
d)costul de achiziţie al imobilului este certificat de un evaluator, independent de
beneficiarul operaţiunii şi autorizat, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 24/2011
privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr.
99/2013, cu modificările şi completările ulterioare, care să confirme că preţul acestuia nu excede
valoarea de piaţă, luând în calcul caracteristicile tehnice ale imobilului.
În cazul operaţiunilor generatoare de venituri nete, cheltuielile sunt eligibile dacă respectă
prevederile art. 61 şi art. 65 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 (Art.61: Operațiuni
generatoare de venituri nete ulterior finalizării lor (1) Prezentul articol se aplică
operațiunilor care generează venituri nete ulterior finalizării lor. În sensul prezentului
articol, „venituri nete” înseamnă intrările de numerar plătite direct de utilizatori pentru
bunurile sau serviciile din cadrul operațiunii, cum ar fi taxele suportate direct de utilizatori
pentru utilizarea infrastructurii, vânzarea sau închirierea de terenuri sau clădiri ori plățile
pentru servicii, minus eventualele costuri de funcționare și de înlocuire a echipamentelor cu
durată scurtă de viață, suportate pe parcursul perioadei corespunzătoare. Economiile la
costurile de funcționare generate de operațiunea în cauză se tratează drept venituri nete cu
excepția cazului în care sunt compensate de o reducere egală a subvențiilor de funcționare;
În cazul în care o rată forfetară pentru un nou sector sau subsector a fost stabilită prin
adoptarea unui act delegat în conformitate cu al treilea și al patrulea paragraf, o autoritate
de management poate alege să aplice metoda prevăzută la primul paragraf litera (a) pentru
noile operațiuni legate de sectorul sau subsectorul în cauză.
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 149,
de stabilire a metodelor menționate la primul paragraf litera (b). Atunci când se aplică
această metodă, veniturile nete generate în cursul implementării operațiunii, rezultate din
581
surse de venituri care nu au fost luate în considerare în momentul determinării veniturilor
nete potențiale ale operațiunii, sunt deduse din cheltuielile eligibile ale operațiunii cel târziu
în momentul prezentării de către beneficiar a cererii finale de plată.
(4)Metoda prin care se deduc veniturile nete din cheltuielile operațiunii incluse în
cererea de plată depusă la Comisie se stabilește în conformitate cu normele naționale.
(5)Ca alternativă la aplicarea metodelor prevăzute la alineatul (3), rata maximă de
cofinanțare menționată la articolul 60 alineatul (1) poate fi redusă, la cererea unui stat
membru, în momentul adoptării unui program corespunzător unei priorități sau măsuri în
cadrul căreia toate operațiunile care urmează s ă fie sprijinite în temeiul respectivei priorități
sau măsuri ar putea aplica o rată forfetară uniformă, în conformitate cu alineatul (3) primul
paragraf litera (a). Reducerea nu este mai mică decât suma calculată prin înmulțirea ratei
maxime de cofinanțare a Uniunii, aplicabilă în temeiul normelor specifice fondurilor, cu rata
forfetară corespunzătoare prevăzută la alineatul (3) primul paragraf litera (a).
Atunci când se aplică metoda menționată la primul paragraf, se consideră c ă toate
veniturile nete generate în cursul implementării operațiunii și după finalizarea acesteia sunt
luate în calcul prin aplicarea ratei de cofinanțare reduse și, prin urmare, nu sunt deduse
ulterior din cheltuielile eligibile ale operațiunilor.
(6)Dacă nu este posibil din punct de vedere obiectiv să se stabilească în prealabil
veniturile pe baza oricăreia dintre metodele prevăzute la alineatul (3) sau (5), veniturile nete
generate în termen de trei ani de la finalizarea unei operațiuni sau până la termenul de
trimitere a documentelor pentru închiderea programului stabilita in normele specifice
fondului, oricare dintre aceste date este mai apropiată, se deduc din cheltuielile declarate
Comisiei.
(7)Alineatele (1) - (6) nu se aplică:
(a)operațiunilor sau părților de operațiuni finanțate exclusiv din FSE;
(b)operațiunilor al căror cost total eligibil înainte de aplicarea alineatelor (1) - (6) nu
depășește 1 000 000 EUR; (c) asistenței rambursabile care face obiectul obligației de
rambursare integrală și premiilor;
(d)asistenței tehnice;
(e)finanțării pentru instrumente financiare sau din partea lor;
(f)operațiunilor în cazul cărora finanțarea publică ia forma sumelor forfetare sau a
costurilor unitare conform baremului standard;
(g)operațiunilor implementate în cadrul unui plan de acțiune comun;
(h)operațiunilor în cazul cărora sumele sau ratele finanțării sunt definite în anexa II
la Regulamentul privind FEADR.
Fără a aduce atingere prezentului alineat primul paragraf litera (b), în cazul în care
un stat membru aplică alineatul (5), el poate include în prioritatea sau măsura
corespunzătoare operațiunile ale căror costuri totale eligibile înainte de aplicarea alineatelor
(1) - (6) nu depășesc 1 000 000 EUR.
(8)În plus, alineatele (1) - (6) nu se aplică operațiunilor pentru care finanțarea
acordată prin program constituie:
(a)ajutor de minimis;
(b)ajutor de stat compatibil acordat IMM-urilor, în cazul în care este limitată
intensitatea sau cuantumul ajutorului de stat;
582
(c)ajutor de stat compatibil, în cazul în care a fost efectuată o verificare individuală a
necesităților de finanțare în conformitate cu normele aplicabile ajutorului de stat.
Fără a aduce atingere primului paragraf, o autoritate de management poate aplica
alineatele (1) - (6) operațiunilor care se află sub incidența prezentului alineat primul
paragraf literele (a) - (c), în cazul în care normele de la nivel național prevăd acest lucru;
Art.65, alin.8: (8) Prezentul alineat se aplică operațiunilor care generează venituri nete în
cursul implementării lor și cărora nu li se aplică dispozițiile articolului 61 alineatele (1) - (6);
Cheltuielile eligibile ale operațiunii care urmează s ă fie cofinanțată din fondurile ESI se
reduc cu veniturile nete care nu sunt luate în calcul în momentul aprobării operațiunii și
care sunt generate în mod direct numai în cursul implementării acesteia, cel târziu în
momentul prezentării de către beneficiar a cererii finale de plată. În cazul în care nu toate
costurile sunt eligibile pentru cofinanțare, veniturile nete sunt alocate în mod proporțional
părților eligibile și celor neeligibile din costul respectiv.
Prezentul alineat nu se aplică:
(a)asistenței tehnice;
(b)instrumentelor financiare;
(c)asistenței rambursabile care face obiectul obligației de rambursare integrală;
(d)premiilor;
(e)operațiunilor care fac obiectul normelor privind ajutorul de stat;
(f)operațiunilor în cazul cărora finanțarea publică ia forma unor sume forfetare sau
a unor costuri unitare standard, cu condiția ca veniturile nete să fie luate în considerare ex
ante;
(g)operațiunilor implementate în cadrul unui plan de acțiune comun, cu condiția ca
veniturile nete să fie luate în considerare ex ante;
(h)operațiunilor în cazul cărora sumele sau ratele finanțării sunt definite în anexa 1
la Regulamentul privind FEADR, sau
(i)operațiunilor în cazul cărora costul total eligibil nu depășește 50 000 EUR.
În sensul prezentului articol și al articolului 61, eventualele plăți primite de beneficiar
în baza unor penalități contractuale ca urmare a unei încălcări a contractului încheiat între
beneficiar și o parte terță sau ca urmare a retragerii ofertei unei părți terțe selectate în cadrul
unei proceduri de achiziții publice („depozit”) nu sunt considerate venituri și nu sunt deduse
din cheltuielile eligibile ale operațiunii).
În cazul operaţiunilor generatoare de venituri nete pentru care cheltuielile eligibile nu au
putut fi calculate conform prevederilor alin. (1), beneficiarul are obligaţia returnării sumelor
calculate de autoritatea de management conform prevederilor art. 61 alin. (6) şi (7) din
Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 (Art.61,alin.6 și 7: Dacă nu este posibil din punct de vedere
obiectiv să se stabilească în prealabil veniturile pe baza oricăreia dintre metodele prevăzute
la alineatul (3) sau (5), veniturile nete generate în termen de trei ani de la finalizarea unei
operațiuni sau până la termenul de trimitere a documentelor pentru închiderea programului
stabilita in normele specifice fondului, oricare dintre aceste date este mai apropiată, se deduc
din cheltuielile declarate Comisiei; Alineatele (1) - (6) nu se aplică:
(a)operațiunilor sau părților de operațiuni finanțate exclusiv din FSE;
583
(b)operațiunilor al căror cost total eligibil înainte de aplicarea alineatelor (1) - (6) nu
depășește 1 000 000 EUR; (c) asistenței rambursabile care face obiectul obligației de
rambursare integrală și premiilor;
(d)asistenței tehnice;
(e)finanțării pentru instrumente financiare sau din partea lor;
(f)operațiunilor în cazul cărora finanțarea publică ia forma sumelor forfetare sau a
costurilor unitare conform baremului standard;
(g)operațiunilor implementate în cadrul unui plan de acțiune comun;
(h)operațiunilor în cazul cărora sumele sau ratele finanțării sunt definite în anexa II
la Regulamentul privind FEADR.
Fără a aduce atingere prezentului alineat primul paragraf litera (b), în cazul în care
un stat membru aplică alineatul (5), el poate include în prioritatea sau măsura
corespunzătoare operațiunile ale căror costuri totale eligibile înainte de aplicarea alineatelor
(1) - (6) nu depășesc 1 000 000 EUR), urmând ca Autoritatea de certificare să deducă sumele
corespunzătoare din cheltuielile declarate Comisiei.
În cazul în care beneficiarul nu îşi îndeplineşte obligaţia prevăzută la alin. (2), Autoritatea
de management recuperează sumele cu aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi
utilizarea fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare.
În cazul leasingului, cheltuielile sunt eligibile dacă respectă cumulativ prevederile art.
2 şi următoarele condiţii specifice:
a)beneficiarul operaţiunii este utilizatorul bunurilor care fac obiectul contractului de
leasing;
b)ratele de leasing plătite de utilizator sunt aferente contractului de leasing;
c)ratele de leasing sunt eligibile exclusiv pentru perioada de implementare a
contractului/deciziei/ordinului de finanţare;
d)în cazul achiziţionării bunului, valoarea cumulată a ratelor de leasing rambursată nu
depăşeşte valoarea de intrare a bunului în contabilitatea proiectului;
e)sunt respectate prevederile art. 11.
Cheltuielile pentru achiziţia de autovehicule sau alte mijloace de transport, achiziţionate
inclusiv în modalitatea prevăzută la art. 9, sunt eligibile dacă sunt indispensabile activităţilor
prevăzute la art. 59 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 (Art.59: Asistența tehnică la inițiativa
statelor membre (1) La inițiativa unui stat membru, fondurile ESI pot să sprijine acțiuni de
pregătire, gestionare, monitorizare, evaluare, informare și comunicare, colaborare în rețea,
soluționare a reclamațiilor, control și audit. Fondurile ESI pot fi utilizate de statul membru
pentru a sprijini acțiuni de reducere a sarcinii administrative pentru beneficiari, inclusiv
sisteme de schimb electronic de date și acțiuni de consolidare a capacității autorităților și
beneficiarilor din statele membre de a administra și utiliza aceste fonduri. Fondurile ESI pot
fi de asemenea utilizate pentru a susține acțiuni pentru consolidarea capacității partenerilor
corespunzători, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) litera (e), și pentru a susține
schimburi de bune practici între acești parteneri. Acțiunile menționate în prezentul paragraf
se pot referi la perioadele de programare precedente și ulterioare.
584
(2)Normele specifice fondurilor pot adăuga sau exclude acțiuni care pot fi finanțate
prin asistența tehnică din fiecare fond ESI) sau managementului operaţiunii. Valoarea
cheltuielilor eligibile nu depăşeşte echivalentul a 15.000 euro, fără TVA, pentru fiecare
autovehicul sau alte mijloc de transport achiziţionat.
Prin excepţie de la prevederile art. 10, cheltuielile pentru achiziţia de autovehicule sau alte
mijloace de transport, achiziţionate inclusiv în modalitatea prevăzută la art. 9, sunt eligibile peste
plafonul echivalentului a 15.000 euro, fără TVA, dacă autovehiculele sau mijloacele de transport,
inclusiv mijloace destinate transportului public de călători, sunt indispensabile şi sunt destinate
exclusiv atingerii obiectivului operaţiunii. Caracteristicile tehnice ale autovehiculelor şi
mijloacelor de transport trebuie să fie adecvate în raport cu activităţile operaţiunii.
Cu respectarea prevederilor art. 69 alin. (3) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013
(Art.69,alin.3 lit.c: taxa pe valoarea adăugată, cu excepția cazului în care aceasta nu se poate
recupera în temeiul legislației naționale privind TVA-ul), cheltuiala cu taxa pe valoarea
adăugată este eligibilă dacă este nerecuperabilă, potrivit legii.
Pentru a fi eligibilă, cheltuiala prevăzută la alin. (1) trebuie să fie aferentă unor cheltuieli
eligibile efectuate în cadrul proiectelor finanţate din fonduri.
Instrucţiunile de aplicare a prevederilor alin. (1) se aprobă prin ordin comun al ministrului
fondurilor europene şi al ministrului finanţelor publice în termen de 30 zile de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei hotărâri.
Următoarele categorii de cheltuieli nu sunt eligibile:
a)cheltuielile cu achiziţia de terenuri cu sau fără construcţii, care depăşesc limitele
prevăzute la art. 69 alin. (3) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 (Art.69,alin.3, lit.b:
achiziționarea de terenuri neconstruite și de terenuri construite cu o sumă mai mare de 10
% din cheltuielile totale eligibile ale operațiunii în cauză. În cazul siturilor abandonate și al
siturilor utilizate anterior pentru activități industriale care conțin clădiri, această limită se
majorează la 15 %. În cazuri excepționale și justificate corespunzător, această limită poate
fi majorată peste procentajele respective indicate mai sus pentru operațiunile privind
protecția mediului;), şi cheltuielile prevăzute la art. 69 alin. (3) lit. a) şi c) (Art.69,alin.3, lit.a și
c: dobânzi debitoare, cu excepția celor referitoare la granturi acordate sub forma unei
subvenții pentru dobândă sau a unei subvenții pentru comisioanele de garantare; taxa pe
valoarea adăugată, cu excepția cazului în care aceasta nu se poate recupera în temeiul
legislației naționale privind TVA-ul);
b)pentru Fondul european de dezvoltare regională, cheltuielile aferente activităţilor
prevăzute la art. 3 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 1.301/2013 (Art.3,alin.3: Calcularea
termenelor pentru deciziile Comisiei Atunci când, în conformitate cu articolul 16 alineatele
(2) și (3), articolul 29 alineatul (3), articolul 30 alineatele (2) și (3), articolul 102 alineatul (2),
articolul 107 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (3), se stabilește un termen pentru
adoptarea sau modificarea de către Comisie a unei decizii, prin intermediul unui act de
punere în aplicare, termenul respectiv nu include perioada care începe în ziua următoare
datei la care Comisia transmite observațiile sale către statul membru și se încheie la data la
care statul membru a răspunde la observații);
c)pentru Fondul de coeziune, cheltuielile aferente activităţilor prevăzute la art. 2 alin. (2)
din Regulamentul (UE) nr. 1.300/2013 (Art.2, lin.2: „un cadru politic strategic” înseamnă un
document sau un set de documente stabilite la nivel național sau regional care definesc un
585
număr limitat de priorități coerente stabilite pe bază de dovezi și un termen de implementare
a priorităților respective și care pot include un mecanism de monitorizare;);
d)pentru Fondul social european, cheltuielile prevăzute la art. 13 alin. (4) din Regulamentul
(UE) nr. 1.304/2013 (Art.13,alin.4:Nu există un asemenea alineat);
e)achiziţia de echipamente şi autovehicule sau mijloace de transport second-hand;
f)amenzi, penalităţi, cheltuieli de judecată şi cheltuieli de arbitraj;
g)cheltuielile efectuate peste plafoanele specifice stabilite de autorităţile de management
prin ghidul solicitantului, în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. e);
h)cheltuielile excluse de la finanţare de autorităţile de management prin ghidul
solicitantului, în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. e), corespunzător specificului
programului şi particularităţilor operaţiunilor.
Autorităţile de management au obligaţia să asigure verificarea respectării condiţiilor
aplicabile, prevăzute în prezenta hotărâre, în procesul de evaluare a cererilor de finanţare, în
procesul de contractare aferent încheierii contractului/deciziei/ordinului de finanţare, precum şi
procesul de verificare a cererilor de rambursare.
Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de coordonator, potrivit prevederilor art. 11
alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de
reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările şi completările
ulterioare, poate emite ordine şi instrucţiuni în aplicarea prezentei hotărâri, după consultarea
prealabilă a autorităţilor de management.
14.2.Principalele prevederi din HG nr. 348 din 30 aprilie 2020262 pentru modificarea
şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente
reducerilor procentuale/corecţiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în
anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi
fondurilor publice naţionale aferente acestora
SISTEME ȘI INDICATORI DE FRAUDĂ
Prevederi din OUG nr. 66 din 29 iunie 2011263 privind prevenirea, constatarea şi
fondurilor publice naţionale aferente acestora referitoare la sisteme și indicatori de fraudă.
Tipuri de fraudă264
1.Manipularea intenţionată a declaraţiilor financiare (de exemplu, raportarea incorectă a

veniturilor);
262
A fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.363 din 6 mai 2020;
263
A fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.461 din 30 iunie 2011;
264
Conform clasificării utilizate de Asociaţia Experţilor Autorizaţi în Investigarea Fraudelor (ACFE).
586
2.Orice tip de deturnare de bunuri tangibile sau intangibile (de exemplu, rambursări
frauduloase de cheltuieli);
3.Corupţie (de exemplu, mită, manipularea procedurilor de cerere de oferte, nedeclararea
conflictelor de interese, deturnare de fonduri);
Motivele care stau la baza fraudelor. Există 3 elemente care stau la baza comiterii
fraudelor, care pot fi rezumate sub forma unui "triunghi al fraudei"
Triunghiul fraudei este compus din 3 elemente: 1)portunitate; 2)justificare; 3)presiune

financiară. Oportunitatea: Chiar dacă o persoană are un motiv, trebuie să existe şi o oportunitate.
Sistemele deficiente de control intern pot genera o oportunitate (presupusa probabilitate ca frauda
să nu fie detectată reprezintă un considerent esenţial pentru autorul fraudei).
Exemple de puncte slabe ale sistemelor de control intern sunt deficienţele referitoare la:
- supraveghere şi revizuire;
- separarea funcţiilor;
- aprobarea de către organele de conducere;
- controlul sistemelor.
Frauda poate apărea, de asemenea, în cazul în care nu sunt efectuate controale sau
persoanele cu funcţii de autoritate creează şansele ca aceste controale existente să nu fie luate în
considerare.
Justificare: O persoană poate formula o justificare prin explicarea rezonabilă a actelor
sale, de exemplu "este corect să procedez astfel - merit aceşti bani" sau "au o datorie faţă de mine",
"iau banii doar cu împrumut - îi voi restitui".
Presiune financiară, stimulent sau motivaţie: Factorul "nevoie sau aviditate". Simpla
aviditate poate reprezenta de multe ori un motiv puternic. Alte presiuni pot apărea din problemele
financiare personale sau din vicii personale precum jocurile de noroc, dependenţa de droguri etc.
Spargerea triunghiului fraudei"265 reprezintă cheia prevenirii fraudelor. Dintre cele 3
elemente, oportunitatea este cel mai direct afectată de sistemele solide de control intern şi, prin
urmare, este elementul cel mai uşor de gestionat.
Fraude în cadrul contractelor şi achiziţiilor publice Sisteme de fraudare comune şi

recurente şi indicatorii de fraudă relevanţi (semnale de avertizare)
Există 16 sisteme de fraudare comune şi recurente la care facem referire în continuare

și o descriere a sistemului şi indicatorii de fraudă relevanţi în domeniul contractelor şi achiziţiilor
publice. Aceste 16 sisteme sunt următoarele: 1)Corupţie - mită şi comisioanele ilegale;
2)Nedeclararea conflictelor de interes; 3)Practici de cooperare secretă; 4)Oferte discrepante;
5)Manipularea specificaţiilor; 6)Divulgarea datelor referitoare la licitaţii; 7)Manipularea
ofertelor; 8)Atribuiri nejustificate unui singur ofertant; 9)Fragmentarea achiziţiilor;
10)Combinarea contractelor; 11)Stabilirea incorectă a costurilor; 12)Manipularea
265
A se vedea "The Handbook of Fraud Deterrence" de Harry Cendrowski, James P. Martin şi Louis W. Petro, 2007,
p. 41.
587
preţurilor; 13)Neîndeplinirea specificaţiilor contractului; 14)Facturi false, duble sau cu
preţuri excesive; 15)Furnizori de servicii fictive; 16)Substituţia produsului.
1)Corupţie - mită şi comisioanele ilegale
1.Descrierea sistemului. Mita şi comisioanele ilegale semnifică darea sau primirea de

"obiecte de valoare" în vederea influenţării unui act oficial sau a unei decizii de natură comercială.
1.1.Oferirea de mită. Obiectele de valoare" nu trebuie să fie şi, adesea, nu sunt bani
(ambiguitatea se menţine, ceea ce permite autorului să invoce diferite scuze, dacă este necesar).
Orice beneficiu tangibil oferit sau primit în vederea coruperii primitorului poate constitui
mită. Obiecte de valoare" specifice care au fost date sau primite ca mită includ, între altele: cadouri
a căror valoare depăşeşte pragurile stabilite de către organizaţii/societăţi, "împrumuturi"
(indiferent dacă au fost sau nu rambursate), utilizarea unor cârduri de credit, plata în exces a
achiziţiilor (de exemplu, o plată de 500.000 EUR pentru un apartament în valoare de 200.000
EUR), utilizarea gratuită sau în schimbul unei chirii preferenţiale a unui apartament, utilizarea
gratuită a unui autoturism închiriat, plăţile în numerar, plata prin cecuri sau transfer bancar a unor
"taxe sau onorarii" fictive, reprezentând adesea un procent stabilit în prealabil din contractul
obţinut şi plătite printr-un intermediar sau societate-paravan) înfiinţată de către destinatar, precum
şi deţinerea de participaţii secrete în cadrul societăţii contractante sau vânzătoare corupte).
De obicei, obiectele de valoare sunt acordate în ordinea prezentată mai sus. Această ierarhie
apare deoarece, iniţial, părţile îşi studiază reciproc intenţiile şi este posibil ca plătitorul mitei să nu
poată oferi plăţi mai substanţiale decât după atribuirea contractului. După atribuirea unui contract,
darea de mită are loc în special sub forma acordării de comisioane ilegale, ceea ce înseamnă că,
după ce primeşte o plată, contractantul plăteşte sau returnează un procent stabilit în prealabil din
fiecare sumă încasată. Indiferent de maniera de plată a mitei, preţurile sunt de obicei majorate
artificial sau calitatea mărfurilor şi serviciilor este redusă, în vederea recuperării sumelor plătite.
Darea de mită facilitează mai multe alte tipuri de fraudă, cum ar fi falsificarea de facturi,
înregistrarea de cheltuieli fictive sau neîndeplinirea specificaţiilor contractuale.
1.2.Traficul de influenţă. Traficul de influenţă în domeniul contractelor şi achiziţiilor
publice se reflectă adesea în: selecţia părtinitoare, de exemplu achiziţiile nejustificate dintr-o
singură sursă (pot exista mai multe contracte atribuite sub plafonul pentru achiziţii publice),
preţurile excesive nejustificate, produsele achiziţionate în număr excesiv, acceptarea calităţii
scăzute şi întârzierea sau inexistenţa livrărilor).
a)Asociaţia Experţilor Autorizaţi în Investigarea Fraudelor (Association of Certified Fraud
Examiners) www.acfe.com. Mai exact, structura şi conţinutul se inspiră din instructajul privind
"Fraudele în domeniul contractelor şi achiziţiilor" furnizat investigatorilor de fraude.
b)O societate-paravan este o companie reală, dar cu operaţiuni şi active inexistente.
c)Aceştia sunt rezumaţi adesea ca factori PCCL: selecţie părtinitoare, preţ excesiv, cantitate
excesivă, calitate scăzută, livrare întârziată sau inexistentă.
2.Indicatori de fraudă. Cel mai frecvent indicator al oferirii de mită şi comisioane ilegale
este tratamentul favorabil nejustificat acordat unui i contractant de către un responsabil pentru
contractare într-o perioadă de timp.
588
3.Alte semnale de avertizare: - legături strânse între un responsabil pentru contractare şi
un furnizor de produse sau servicii;
- creşterea inexplicabilă sau bruscă a averii responsabilului i pentru contractare;
- responsabilul pentru contractare efectuează o activitate economică nedeclarată;
- contractantul este cunoscut în domeniul său de activitate pentru acordarea de comisioane
ilegale;
- modificări nedocumentate sau frecvente ale contractelor, care conduc la majorarea valorii
acestora;
- responsabilul pentru contractare refuză predarea responsabilităţilor legate de contractul
în cauză şi preluarea altor atribuţii similare (acceptarea/refuzul unor sarcini care nu au legătură cu
experienţa nu este relevantă);
- responsabilul pentru contractare nu depune sau nu completează declaraţia privind
conflictele de interese.
2)Nedeclararea conflictelor de interes
1.Descrierea sistemului. O situaţie de conflict de interese poate apărea atunci când un

angajat al organizaţiei contractante are un interes financiar ascuns în ceea ce priveşte un contract
sau un contractant. Un potenţial conflict de interese nu poate fi urmărit în instanţă dacă) este
dezvăluit în întregime şi aprobat cu promptitudine de către i angajator. De exemplu, un angajat
poate deţine în secret un i furnizor sau un contractant, poate înfiinţa o societate-paravan i prin
intermediul căreia achiziţionează produse la un preţ majorat artificial sau are un interes ascuns în
vânzarea sau închirierea i de proprietăţi.
2.Indicatori de fraudă:
- favorizarea inexplicabilă sau în mod excepţional a unui anumit contractant sau vânzător;
- acceptarea continuă a unor lucrări la preţuri ridicate şi de calitate scăzută etc.;
- responsabilul pentru contractare nu depune sau nu j completează declaraţia privind
conflictele de interese;
- responsabilul pentru contractare refuză predarea responsabilităţilor legate de contractul
în cauză şi preluarea altor atribuţii similare (acceptarea/refuzul unor sarcini care nu au legătură cu
experienţa nu este relevantă);
- există indicii potrivit cărora responsabilul pentru contractare efectuează o activitate
paralelă.
3)Practici de cooperare secretă
1.Descrierea sistemului. Contractanţii dintr-o anumită zonă sau regiune geografică 1 sau
dintr-o anumită industrie pot încheia acorduri în vederea 1 înlăturării concurenţei şi majorării
preţurilor prin diferite sisteme de cooperare secretă.
1.1.Depunerea de oferte de curtoazie. Ofertele de curtoazie, cunoscute şi ca "oferte
fantomă", au scopul de a asigura aparenţa unei licitaţii concurenţiale, fără a se urmări câştigarea
acesteia. Mai mulţi ofertanţi care cooperează convin să depună oferte la preţuri excesive sau
conţinând condiţii inacceptabile, pentru i a favoriza selectarea unui contractant preferat la un preţ
majorat artificial (în aceste situaţii ar trebui să se verifice atent valoarea estimată a contractului).
589
Câştigătorul împarte o cotă din profituri cu ofertanţii respinşi, îi angajează ca subcontractanţi sau
le permite să câştige alte contracte la preţuri avantajoase. Ofertele de curtoazie pot fi depuse
inclusiv de societăţi-paravan sau firme afiliate.
1.2.Abţinerea de la participare. Pentru ca manipularea procedurilor de cerere de oferte
să reuşească, numărul ofertanţilor trebuie să fie limitat şi toţi trebuie să participe la conspiraţie.
Dacă la licitaţie se alătură un ofertant nou sau necooperant (un aşa-numit "sabotor"), majorarea
artificială a preţului devine evidentă. Pentru a preveni o astfel de posibilitate, conspiratorii pot
oferi mită societăţilor străine pentru ca acestea să nu îşi depună ofertele sau pot utiliza mijloace
mai agresive pentru a le împiedica să participe la licitaţie. De asemenea, în încercarea de a-şi
proteja monopolul, conspiratorii pot constrânge furnizorii şi subcontractanţii pentru ca aceştia să
evite relaţiile comerciale cu societăţile necooperante.
1.3.Rotaţia ofertelor. Conspiratorii depun oferte de curtoazie sau se abţin să liciteze pentru
a permite fiecărui ofertant sa depună, prin rotaţie, oferta cea mai ieftină. Rotaţia poate avea loc în
funcţie de zona geografică - un contractant în domeniul construcţiilor de drumuri primeşte toate
lucrările dintr-o regiune, altă societate primeşte lucrări în regiunea învecinată - sau în funcţie de
tipul de activitate, perioadă etc.
1.4. Împărţirea pieţelor Întreprinderile participante la înţelegere pot împărţi pieţe sau linii
de producţie sau pot conveni fie să nu concureze în propriile zone de influenţă, fie să o facă prin
măsuri de cooperare secretă, precum depunerea de oferte de curtoazie exclusiv. Uneori, la
sistemele de cooperare secretă participă angajaţi - având uneori interese financiare în
întreprinderea "concurentă" - care primesc o cotă din preţurile majorate artificial.
- oferta câştigătoare are un preţ prea mare în raport cu estimările de costuri, listele de preţuri
publicate, lucrările sau serviciile similare sau mediile la nivel de industrie şi preţurile de piaţă
corecte;
- toţi ofertanţii menţin preţuri ridicate;
- preţul ofertelor scade atunci când la licitaţie se alătură un ofertant nou;
- rotaţia ofertanţilor câştigători în funcţie de regiune, tip de activitate, tip de lucrări;
- ofertanţii respinşi sunt angajaţi ca subcontractanţi;
- configuraţie anormală a ofertelor (de exemplu, ofertele sunt separate de procentaje exacte,
oferta câştigătoare este cu puţin sub pragul de preţ acceptat, se încadrează exact în bugetul alocat,
este prea mare, prea apropiată, diferenţa este excesivă, sumele sunt rotunjite, incomplete etc);
- legături aparente între ofertanţi, cum ar fi adrese, angajaţi sau numere de telefon comune
etc;
- în oferta contractantului sunt incluşi subcontractanţi aflaţi în competiţie pentru contractul
principal;
- contractanţii calificaţi se abţin de la depunerea unei oferte şi devin subcontractanţi, sau
ofertantul cu cel mai scăzut preţ se retrage şi devine subcontractant;
- unele societăţi licitează întotdeauna una împotriva celeilalte, în timp ce altele nu o fac
niciodată;
- ofertanţii respinşi nu pot fi localizaţi pe internet sau în nomenclatoarele de societăţi, nu
au adrese etc. (cu alte cuvinte, sunt societăţi fictive);
- există corespondenţă sau alte indicii potrivit cărora contractanţii efectuează schimburi de
informaţii privind preţurile, îşi alocă teritorii sau încheie alte tipuri de acorduri neoficiale;
590
- practicile de ofertare prin cooperare secretă au fost constatate în următoarele sectoare şi
sunt relevante şi pentru fondurile structurale: asfaltări, construcţii de clădiri, activităţi de dragare,
echipamente electrice, construcţii de acoperişuri, eliminarea deşeurilor.
4)Oferte discrepante
1.Descrierea sistemului. În acest sistem de fraudare, personalul responsabil pentru

contractare furnizează unui ofertant favorit informaţii confidenţiale indisponibile celorlalţi
ofertanţi, potrivit cărora, de exemplu, una sau mai multe activităţi prevăzute într-o cerere de oferte
nu vor fi realizate în cadrul contractului (unele activităţi pot fi formulate în termeni vagi sau pot fi
prea dificile, iar ofertantul favorit este instruit cum să liciteze).
Astfel de informaţii permit firmei favorizate să depună o ofertă având un preţ mult mai
redus faţă de cel al celorlalţi participanţi, oferind un preţ foarte scăzut pentru activitatea care nu va
fi inclusă în contractul final. în cazul acordurilor-cadru, acest aspect trebuie analizat în corelare cu
contractele subsecvente.
Depunerea de oferte discrepante este unul dintre cele mai eficiente sisteme de trucare a
licitaţiilor, manipularea nefiind atât de evidentă precum în alte sisteme utilizate frecvent, cum ar
fi achiziţiile nejustificate dintr-o sursă unică.
- oferta pentru anumite activităţi pare a fi nejustificat de scăzută;
- după atribuirea contractului au loc modificări sau eliminări ale cerinţelor privind
activităţile;
- activităţile pentru care se primesc oferte sunt diferite faţă de contractul propriu-zis;
- ofertantul are legături apropiate cu personalul responsabil cu achiziţiile sau a participat la
redactarea specificaţiilor.
5)Manipularea specificaţiilor
1.Descrierea sistemului. Cererile de oferte sau propuneri pot conţine specificaţii adaptate
pentru a corespunde calificărilor sau competenţelor unui anumit ofertant. Această situaţie este
frecventă în special în cazul contractelor din domeniul IT şi al altor contracte tehnice. Specificaţiile
care sunt prea restrictive pot fi utilizate pentru a exclude alţi ofertanţi calificaţi sau pentru a justifica
achiziţii dintr-o singură sursă şi pentru a evita orice concurenţă. Un ansamblu de specificaţii
manipulate care favorizează un anumit contractant sugerează corupţie.
- doar un singur ofertant sau foarte puţini ofertanţi răspund la cererile de oferte;
- există similitudini între specificaţii şi produsele sau serviciile contractantului câştigător;
- se primesc reclamaţii din partea celorlalţi ofertanţi;
- specificaţiile sunt semnificativ mai restrânse sau acoperă o sferă mai largă decât în cazul
cererilor de oferte anterioare;
- specificaţii neobişnuite sau nerezonabile;
- acordarea unui număr ridicat de contracte avantajoase unui singur furnizor;
591
- socializare sau contacte personale între personalul responsabil cu contractarea şi ofertanţi
pe durata procedurii de atribuire;
- cumpărătorul defineşte un articol folosind denumirea unei mărci comerciale în locul unei
descrieri generice fără să folosească sintagma "sau echivalent" sau fără să justifice necesitatea prin
prisma unei incompatibilităţi tehnice.
6)Divulgarea datelor referitoare la licitaţii
1.Descrierea sistemului. Personalul însărcinat cu contractarea, redactarea proiectului sau

evaluarea ofertelor poate divulga unui ofertant favorit informaţii confidenţiale, precum bugete
estimate, soluţii preferate sau date privind ofertele concurente, permiţându-i astfel să formuleze o
propunere tehnică sau financiară.
- metode ineficiente de control al procedurilor de atribuire, reducerea nejustificată a
termenelor legale;
- oferta câştigătoare are un preţ cu foarte puţin mai scăzut decât următoarea ofertă cu preţ
scăzut;
- unele oferte sunt deschise în avans;
- sunt acceptate oferte care depăşesc termenul-limită;
- ofertantul care depune oferta după expirarea termenului este câştigător;
- toate ofertele sunt respinse, iar contractul este relicitat;
- ofertantul câştigător comunică în privat cu personalul însărcinat cu contractarea, prin e-
mail sau alte mijloace, în timpul perioadei de atribuire.
7)Manipularea ofertelor
1.Descrierea sistemului.Într-o procedură de atribuire controlată insuficient, personalul

însărcinat cu contractarea poate manipula ofertele după depunere, în vederea selectării unui
contractant favorit (modificarea ofertelor, "pierderea" unor oferte, anularea unor oferte pe motivul
unor presupuse erori conţinute în specificaţii etc).
- reclamaţii din partea ofertanţilor;
- metode de control deficiente şi proceduri de licitaţie inadecvate;
- indicii privind modificarea ofertelor după recepţie (pot proveni şi din observarea recepţiei
unor produse inferioare din punct de vedere calitativ prin raportare la oferta depusă în cadrul
procedurii şi în lipsa unui act adiţional);
- anularea unor oferte pe motivul unor erori - un ofertant calificat este descalificat din
motive suspecte;
- activitatea nu este relicitată, deşi numărul ofertelor primite a fost inferior minimului
necesar.
8)Atribuiri nejustificate unui singur ofertant
592
1.Descrierea sistemului. Acest sistem este adesea rezultatul corupţiei, în special dacă
metoda este repetată şi suspectă. Aceste atribuiri pot avea loc prin fragmentarea achiziţiilor, în
scopul evitării plafoanelor de ofertare concurenţială, falsificarea justificărilor achiziţiilor din sursă
unică, redactarea unor specificaţii foarte restrictive, prelungirea contractelor atribuite anterior în
locul relicitării acestora.
- atribuiri în favoarea unui singur ofertant la preţuri superioare sau puţin inferioare
plafoanelor de atribuire concurenţială;
- achiziţii publice desfăşurate anterior în condiţii concurenţiale au devenit neconcurenţiale;
- fragmentarea achiziţiilor, pentru a evita plafonul de ofertare concurenţială;
- cererea de ofertă este transmisă unui singur furnizor de servicii.
9)Fragmentarea achiziţiilor
1.Descrierea sistemului. Personalul însărcinat cu contractarea poate fragmenta o achiziţie

în două sau mai multe comenzi ori contracte de achiziţie în scopul evitării concurenţei sau a unei
investigaţii efectuate de o autoritate de management de nivel superior.
De exemplu, dacă plafonul este de 125.000 euro, o achiziţie pentru atribuirea unui contract
de bunuri şi servicii în valoare estimată de 245.000 euro poate fi fragmentată în două achiziţii
pentru atribuirea a două contracte - unul pentru bunuri, în valoare de 121.000 euro, iar altul pentru
servicii, în valoare de 124.000 euro - în scopul evitării unei proceduri concurenţiale.
Fragmentarea achiziţiilor (denumită de multe ori salami slicing) poate indica un caz de
corupţie sau alte sisteme de fraudare la nivelul unei organizaţii contractante.
- două sau mai multe achiziţii consecutive şi asemănătoare de la acelaşi contractant, situate
imediat sub plafoanele de acordare concurenţială sau sub limita de la care se efectuează investigaţii
de către cadrele de conducere;
- separarea nejustificată a achiziţiilor, de exemplu contracte separate pentru manoperă şi
materiale, fiecare având o valoare inferioară plafoanelor de ofertare;
- achiziţii consecutive la valori situate imediat sub plafoane.
10)Combinarea contractelor
1.Descrierea sistemului. Un contractant având mai multe comenzi similare poate percepe
aceleaşi costuri de personal, onorarii sau cheltuieli similare pentru mai multe comenzi care ar putea
avea de fapt volume de activitate diferite, ceea ce determină suprafacturarea.
- facturi similare prezentate pentru activităţi sau contracte diferite;
- contractantul facturează mai mult de o activitate pentru aceeaşi perioadă de timp.
11)Stabilirea incorectă a costurilor
593
1.Descrierea sistemului. Un contractant poate comite o fraudă prin facturarea cu intenţie
a unor costuri care nu sunt permise sau rezonabile sau care nu pot fi alocate în mod direct sau
indirect unui contract.
Costurile de manoperă sunt mai susceptibile să fie utilizate abuziv decât costurile
materialelor deoarece, în teorie, costurile cu forţa de muncă pot fi percepute pentru orice contract.
Costurile cu forţa de muncă pot fi manipulate prin crearea de fişe de pontaj fictive, modificarea
fişelor de pontaj sau a documentaţiei aferente ori simpla facturare a unor costuri majorate artificial
pentru forţa de muncă, fără documente justificative.
- sume excesive sau neobişnuite percepute pentru forţa de muncă;
- sumele percepute pentru forţa de muncă nu sunt reflectate de evoluţia lucrărilor prevăzute
de contract;
- modificări evidente ale fişelor de pontaj;
- nu se găsesc fişele de pontaj;
- pentru aceleaşi costuri ale materialelor se percep sume în mai multe contracte;
- costurile indirecte sunt facturate drept costuri directe.
12)Manipularea preţurilor
1.Descrierea sistemului. Manipularea preţurilor în cadrul contractelor are loc atunci când
contractanţii nu pun la dispoziţie date curente, complete şi exacte privind costurile sau preţurile în
propunerile de preţuri, ceea ce are ca rezultat creşterea preţului contractului.
- contractantul refuză, amână sau nu poate furniza documente justificative privind costurile;
- contractantul furnizează documente incorecte sau incomplete;
- informaţiile privind preţul nu mai sunt valabile;
- preţuri ridicate comparativ cu contracte similare, liste de preţuri sau medii la nivel de industrie.
13)Neîndeplinirea specificaţiilor contractului
1.Descrierea sistemului.Contractanţii care nu îndeplinesc specificaţiile contractului şi

apoi declară în mod fals şi cu bună ştiinţă că le-au îndeplinit comit o fraudă. Exemple de astfel de
sisteme includ utilizarea de materiale de construcţie care nu respectă standardele, componente de
calitate inferioară, fundaţii necorespunzătoare în cazul lucrărilor de construcţie a drumurilor etc.
Motivul este, în mod evident, creşterea profiturilor prin reducerea costurilor, evitarea penalizărilor
pentru nerespectarea termenelor-limită etc.
Multe astfel de sisteme sunt dificil de detectat în absenţa unor inspecţii sau teste amănunţite
efectuate de experţi independenţi în domeniu. Există totuşi posibilitatea ca autorii fraudelor să
încerce să mituiască inspectorii.
- discrepanţe între rezultatele testelor şi inspecţiilor, pe de o parte, şi clauzele şi
specificaţiile contractului, pe de altă parte;
- absenţa certificatelor sau a documentelor de testare ori inspecţie; - calitate inferioară,
activitate nesatisfăcătoare şi număr mare de reclamaţii;
594
- în documentele contabile ale contractantului există indicii potrivit cărora contractantul nu
a achiziţionat materialele necesare lucrărilor, nu deţine sau nu a închiriat echipamentul necesar
pentru efectuarea lucrărilor ori nu dispune de suficienţi lucrători pe şantier. (Această verificare
încrucişată se poate dovedi utilă.)
14)Facturi false, duble sau cu preţuri excesive
1.Descrierea sistemului. Un contractant poate prezenta cu bună ştiinţă facturi false, duble
sau cu preţuri excesive, acţionând pe cont propriu sau în cooperare cu angajaţi responsabili cu
procesul de contractare, în urma coruperii acestora.
- mărfuri sau servicii facturate nu se află în inventar sau nu pot fi localizate;
-nu există confirmări de primire a unor bunuri sau servicii facturate;
- comenzile de achiziţie pentru unele bunuri sau servicii facturate sunt inexistente sau
suspecte;
- registrele contractantului nu indică finalizarea lucrărilor sau efectuarea cheltuielilor
necesare;
- preţurile de facturare, sumele, descrierile sau datele privind articolele depăşesc sau nu
corespund cu prevederile contractuale, comanda de achiziţie, fişele de magazie, inventarul sau
rapoartele de producţie;
- facturi multiple cu sumă, număr, dată etc. identice;
- subcontracte în cascadă;
- plăţi în numerar;
- plăţi către societăţi off-shore.
15)Furnizori de servicii fictive
1.Descrierea sistemului. a)Un angajat poate autoriza plăţi către un vânzător fictiv,
urmărind în acest fel să deturneze fonduri. Sistemul este utilizat frecvent în situaţiile în care nu
există o separare a atribuţiilor de întocmire a cererii, recepţie şi plată. b)Contractanţii pot înfiinţa
societăţi fictive pentru a depune oferte de curtoazie în cadrul unor sisteme de cooperare secretă, în
vederea majorării artificiale a costurilor sau, pur şi simplu, a emiterii de facturi false. Experienţa a
arătat că autorii fraudelor au tendinţa de a utiliza denumiri de societăţi similare denumirilor unor
societăţi reale.
- furnizorul de servicii nu poate fi găsit în nomenclatoarele de societăţi, pe internet, cu
ajutorul motorului de căutare Google sau al altor motoare de căutare etc;
- adresa furnizorului de servicii nu poate fi găsită;
- adresa sau numărul de telefon ale furnizorului servicii sunt incorecte;
- este folosită o societate off-shore.
16)Substituţia produsului
595
1.Descrierea sistemului. Substituţia produsului se referă la înlocuirea, fără ştiinţa
cumpărătorului, a produselor prevăzute în contract cu unele de calitate inferioară. în cel mai rău
caz, substituţia produselor poate pune în pericol viaţa, de exemplu deficienţe ale infrastructurii sau
clădirilor.
Substituţia este o opţiune atractivă în special în cazul contractelor care prevăd utilizarea de
materiale costisitoare, de calitate superioară, care pot fi înlocuite cu produse mult mai ieftine, cu
aspect similar. Substituţia implică de multe ori componente care nu pot fi detectate cu uşurinţă. De
asemenea, atunci când au loc inspecţii pot fi prezentate eşantioane special create, pentru a induce
în eroare.
- ambalaje neobişnuite sau generice: ambalajul, culorile sau forma diferă de norme;
- discrepanţe între aspectul aşteptat şi cel real;
- numerele de identificare a produsului diferă de numerele publicate sau cele de catalog ori
de sistemul de numerotare;
- număr de defecţiuni înregistrat în cadrul testelor sau în utilizare peste medie, înlocuiri
anticipate ori costuri ridicate de întreţinere şi de reparaţie;
- certificatele de conformitate sunt semnate de persoane necalificate sau neautorizate;
- diferenţe semnificative între costurile estimate şi cele reale ale materialelor;
- contractantul nu a respectat graficul lucrărilor, dar recuperează întârzierile cu rapiditate;
- numere de serie atipice sau şterse; numerele de serie nu corespund sistemului de
numerotare al producătorului autentic;
- numerele sau descrierile facturii sau ale obiectelor de inventar nu corespund datelor din
ordinul de achiziţie.
Frauda în domeniul sumelor percepute pentru forţa de muncă şi al serviciilor de

consultanţă
Sisteme de fraudare comune şi recurente şi indicatorii de fraudă relevanţi (semnale de

avertizare) Acest capitol prezintă sisteme de fraudare comune şi recurente, împreună cu o descriere
a sistemului şi indicatorii de fraudă relevanţi în domeniul serviciilor de consultanţă. Cel mai
important mijloc de control din sistemul de contabilitate a costurilor pentru forţa de muncă este
angajatul individual şi acceptarea de către acesta a responsabilităţii de a înregistra cu exactitate
timpul de lucru efectuat.
Aceasta este o listă neexhaustivă a unor sisteme general recunoscute și pe care le
enumerăm în continuare: 1)Costurile suportate cu forţa de muncă; 2)Neplata orelor
suplimentare; 3)Servicii de consultanţă/profesionale; 4)Categorii de forţă de muncă.
1)Costurile suportate cu forţa de muncă
596
1.Descrierea sistemului. Fără o verificare externă independentă şi la faţa locului, costurile
cu forţa de muncă sunt foarte uşor de manipulat. Un angajator poate pretinde, cu bună ştiinţă,
perioade de lucru fictive, directe sau indirecte.
Aspectul esenţial de urmărit este dacă sumele pentru timpul de lucru al angajatului sunt
percepute în mod adecvat pentru proiectul la care s-a lucrat efectiv. (Nu pot exista documente ale
unor părţi terţe care să ateste costurile cu forţa de muncă, cum ar fi facturi, comenzi de achiziţie
etc.).
- moduri diferite de percepere a sumelor;
- modificări neaşteptate şi semnificative ale modului de percepere a sumelor;
- scăderea sumelor percepute pentru proiecte/contracte cu plafoane depăşite sau urmând a
fi depăşite;
- procentajul angajaţilor pentru care se înregistrează costuri indirecte este disproporţionat;
- un număr mare de angajaţi sunt transferaţi de la costuri directe la costuri indirecte sau viceversa;
- aceiaşi angajaţi sunt transferaţi în mod constant de la costuri directe la costuri indirecte
sau viceversa;
- sisteme deficitare de control intern al sumelor percepute pentru timpul de lucru, precum
semnarea în avans a fişelor de pontaj ale angajaţilor, completarea fişelor de pontaj ale angajaţilor
de către supraveghetor, completarea fişelor de pontaj cu creionul sau la finalul perioadei de plată;
- orele de lucru şi sumele reale se află constant la limita bugetului sau imediat sub aceasta;
- utilizarea unor intrări în registrele zilnice prin care se efectuează modificări, în vederea
transferării costurilor între contracte, cercetare şi dezvoltare, activităţi comerciale;
- creşteri şi descreşteri semnificative ale sumelor percepute unor conturi sensibile;
- sumele pentru timpul de lucru al angajaţilor sunt percepute diferit în raport cu costurile
de călătorie asociate.
2)Neplata orelor suplimentare
1.Descrierea sistemului. Un angajator poate pretinde, cu bună ştiinţă, efectuarea de ore

suplimentare false atunci când acestea nu sunt compensate în mod neoficial prin, de exemplu,
acordarea de concedii suplimentare. Aspectul esenţial de urmărit este dacă sumele pentru timpul
de lucru al angajatului sunt percepute în mod adecvat pentru proiectul la care s-a lucrat efectiv. Nu
există documente ale unor părţi terţe.
- personalul este obligat să desfăşoare activităţi suplimentare neplătite în cadrul mai multor
proiecte - directe şi indirecte;
- angajaţii salariaţi înregistrează doar orele de lucru normale efectuate în fiecare zi, pentru
o perioadă mai lungă de timp;
- neplata orelor suplimentare şi acordarea de bonusuri pe baza orelor suplimentare lucrate,
potrivit indicaţiilor conducerii;
- lucrările pentru contractele/proiectele al căror plafon de cheltuieli a fost depăşit se
desfăşoară doar în timpul suplimentar neplătit.
597
3)Servicii de consultanţă/profesionale
1.Descrierea sistemului (pe baza unui caz real). Serviciile erau însoţite de contracte de
consultanţă detaliate, cu facturile şi rapoartele aferente. Aspectele acoperite erau relevante pentru
operaţiunile contractantului şi ofereau recomandări adecvate privind eficientizarea anumitor
activităţi.
Contractantul a pus în aplicare majoritatea recomandărilor. Contractele aplicabile
conţineau toate explicaţiile necesare, iar onorariile au fost considerate rezonabile. Cu toate acestea,
serviciile unora dintre societăţile contractate nu fuseseră utilizate anterior. Contractele nu descriau
serviciile care urmau a fi furnizate de către societăţi, dar prezentau în detaliu persoanele care urmau
să ofere serviciile şi onorariile pe oră percepute.
CV-urile persoanelor nu erau disponibile. Onorariile societăţilor noi erau mai ridicate.
Reprezentanţii societăţii nu au putut explica onorariile mai mari sau natura serviciilor care urmau
să fie oferite. În plus, facturile emise de aceste societăţi pentru serviciile suplimentare prestate nu
descriau caracteristicile acestora, menţionând doar numărul contractului.
Costurile erau reprezentate sub formă de sumă forfetară, fără o defalcare în funcţie de orele
lucrate, tariful orar, cheltuielile de călătorie sau alte cheltuieli. Nu existau rapoarte de călătorie sau
rapoarte de sinteză. Nu existau informaţii suplimentare privind aceste societăţi; angajatorul nu a
putut oferi decât asigurări verbale privind serviciile furnizate. În sfârşit, adresa de corespondenţă
de pe facturi era o căsuţă poştală, iar societăţile nu apăreau în lista abonaţilor telefonici.
- nu există acorduri sau contracte încheiate oficial; cu toate acestea, se plătesc sume mari
pentru "servicii prestate", pe baza unor facturi conţinând date insuficiente;
- există acorduri sau contracte oficiale, dar acestea sunt vagi în ceea ce priveşte serviciile
care urmează a fi prestate, şi nu există facturi detaliate, rapoarte de călătorie sau studii care să
justifice cheltuielile;
- serviciile plătite au fost utilizate pentru obţinerea, distribuirea sau utilizarea unor
informaţii ori date protejate prin legi sau regulamente;
- serviciile plătite aveau scopul de a influenţa în mod ilegal conţinutul unei cereri, evaluarea
unei propuneri sau estimări de preţ, selecţia de surse pentru atribuirea de contracte ori negocierea
unui contract, a unei modificări sau a unei revendicări.
Nu este important dacă atribuirea se face de către contractantul principal ori un
subcontractant de la orice nivel; - serviciile plătite au fost obţinute sau efectuate prin încălcarea
unui statut ori a unui regulament care interzice practicile antreprenoriale neloiale sau conflictele
de interese.
4)Categorii de forţă de muncă
1.Descrierea sistemului (pe baza unui caz real). Propunerea unui contractant privind
reînnoirea unui contract de tip "timp şi materiale" (T&M), care fusese atribuit anual în ultimii 2
ani, arăta că tarifele orare suportate erau semnificativ mai reduse decât tarifele propuse, cu excepţia
celor administrative.
La momentul depunerii ofertelor, propunerea iniţială prevedea un număr complet de
angajaţi. După atribuirea contractului, contractantul a angajat/utilizat personal remunerat la un
598
nivel inferior celui propus. Calificările unora dintre noii angajaţi nu îndeplineau cerinţele din
cererea de ofertă. Contractantul plasase mai mulţi dintre noii angajaţi în categorii de forţă de muncă
pentru care nu erau calificaţi.
- diferenţe semnificative între costurile sau cantităţile unitare propuse şi cele reale, fără
modificarea corespunzătoare a sferei lucrărilor sau a descrierii posturilor;
- facturarea fiecărui serviciu se făcea constant la nivelul maxim stabilit în contract.
Specificarea în contract/comandă a numărului de ore care trebuie facturate reprezintă o excepţie;
- anumite persoane propuse ca "angajaţi-cheie" nu lucrează în cadrul contractului;
- personalul propus nu corespunde forţei de muncă existente. Este necesară angajarea unui
număr considerabil de persoane. Numărul persoanelor nou-angajate este semnificativ mai redus
decât în propunerile iniţiale;
- competenţele angajaţilor nu satisfac cerinţele specifice pentru categoria de forţă de muncă
sau cerinţele contractuale;
- timpul de lucru al angajaţilor este înregistrat ca indirect de către societate, dar este
înregistrat ca direct în scopul contractului;
- sumele percepute pentru timpul de lucru al partenerilor, funcţionarilor, supraveghetorilor
şi al altor angajaţi nu respectă termenii contractuali sau politicile şi procedurile contabile ale
societăţii.
Corecţiile/Reducerile financiare aplicabile cheltuielilor aferente proiectelor finanţate

din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora în caz de
nerespectare a reglementărilor privind achiziţiile, cu excepţia achiziţiilor derulate de
beneficiarii Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 ((la data 23-iul-2012
anexa 1 modificat de Art. 1, punctul 22. din Legea 142/2012266).
Abaterile de la respectarea normelor în materie de achiziţii pentru care se aplică reduceri
procentuale/corecţii financiare sunt cele prezentate în continuare.
PARTEA 1: Achiziţii publice

A)Contracte a căror valoare este egală sau mai mare decât plafonul/pragul stabilit în
legislaţia naţională privind achiziţiile publice pentru care există obligaţia publicării în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene.
1.ANUNŢUL DE PARTICIPARE ŞI DOCUMENTAŢIA DE ATRIBUIRE
Nr.crt. Tipul de abatere/neregulă constatată
1 Nepublicarea unui anunţ de participare
2 Divizarea artificială a contractelor de lucrări/produse/servicii
3 Nerespectarea (de către autoritatea contractantă) a termenului-limită de depunere a ofertelor sau a datei
de primire a candidaturilor (din partea potenţialilor ofertanţi)
Se referă la aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi
266
sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale
aferente acestora și a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.501 din 20 iulie 2012;
599
4 Potenţialii ofertanţi/candidaţi au la dispoziţie un termen prea scurt pentru obţinerea documentaţiei de
atribuire
5 Nepublicarea prin erată a prelungirii termenelor de depunere a ofertelor sau a prelungirii termenului de
primire a candidaturilor
6 Cazul în care nu se justifică atribuirea unui contract prin procedura de negociere cu publicarea prealabilă
a unui anunţ de participare
7 anunţ de participare. În cazul în care se organizează o procedură de atribuire în domeniul apărării sau al
securităţii naţionale pentru care se aplică prevederile Directivei 2009/81/CE/legislaţiei naţionale şi nu
este elaborată o justificare adecvată pentru nepublicarea unui anunţ de participare
8 În anunţul de participare şi/sau în documentaţia de atribuire nu sunt menţionate criteriile de selecţie
şi/sau criteriile de atribuire, după caz
9 Prin anunţul de participare sau prin documentaţia de atribuire sunt stabilite criterii de selecţie/atribuire
ilegale şi/sau discriminatorii
10 Criteriile de selecţie nu sunt nici în legătură şi/sau nu sunt proporţionale cu obiectul contractului
11 Specificaţii tehnice discriminatorii
12 Definirea insuficientă a obiectului contractului
2.EVALUAREA OFERTELOR
2 Modificarea criteriilor de selecţie după deschiderea ofertelor, determinând selectarea incorectă a unui
participant
3 Modificarea criteriilor de selecţie după deschiderea ofertelor, determinând respingerea incorectă a unui
participant
4 Evaluarea ofertelor pe baza unor criterii de selecţie sau atribuire ilegale
5 În timpul evaluării nu sunt respectate principiile transparenţei şi al tratamentului egal
6 Modificarea unei oferte în cursul evaluării
7 Negocierea în cursul procedurii de atribuire
8 Procedură de negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, în urma căreia condiţiile
enunţate în anunţul de participare sau în documentaţia de atribuire au fost modificate substanţial
9 Respingerea unei oferte cu preţ neobişnuit de scăzut
10 Conflictul de interese
3.IMPLEMENTAREA CONTRACTULUI
1 Modificarea substanţială a contractului în raport cu anunţul de participare sau cu documentaţia de
atribuire
2 Reducerea obiectului contractului
3 Atribuirea de contracte de lucrări/servicii/bunuri suplimentare (dacă o astfel de atribuire constituie o
modificare substanţială a condiţiilor iniţiale ale contractului, fără o procedură competitivă în cazul în
care nu au fost respectate următoarele condiţii):
- o situaţie de urgenţă care rezultă dintr-un eveniment imprevizibil;
- o circumstanţă neprevăzută în cazul lucrărilor, serviciilor sau bunurilor suplimentare.
4 Lucrări sau servicii suplimentare a căror valoare depăşeşte limita fixată de dispoziţiile legale aplicabile
PARTEA 2: Contracte încheiate de beneficiarii privaţi de fonduri europene, care nu

au calitatea de autoritate contractantă conform legislaţiei în vigoare, dar care au obligaţia
respectării prevederilor unor ghiduri/instrucţiuni privind achiziţiile, în situaţia în care
acestea sunt parte integrantă din contractul/acordul/ordinul/decizia de finanţare sau a
Ordinului ministrului afacerilor europene nr. 1.050/2012.
600
1 Nerespectarea cerinţelor privind asigurarea unui grad adecvat de publicitate şi transparenţă
2 Contracte de achiziţii (acte adiţionale) pentru bunuri, lucrări sau servicii suplimentare, atribuite fără
competiţie adecvată, în absenţa unei urgenţe imperative rezultate din evenimente imprevizibile sau în
absenţa unor circumstanţe neprevăzute
3 Aplicarea unor criterii de calificare şi selecţie şi/sau a unor criterii de atribuire (factori de evaluare)
nelegale
4 Încălcarea principiului tratamentului egal
PARTEA 3: Contracte încheiate de beneficiarii privaţi de fonduri europene, care nu

au calitatea de autoritate contractantă conform legislaţiei în vigoare, dar care au obligaţia
respectării prevederilor Ordinului ministrului fondurilor europene nr. 1.120/2013
1 Tipul de abatere/neregulă constatată 1. Nerespectarea cerinţelor privind asigurarea unui grad adecvat de
publicitate şi transparenţă la publicarea procedurii simplificate
2 Nerespectarea cerinţelor privind asigurarea unui grad adecvat de publicitate şi transparenţă la
desemnarea câştigătorului
3 Nerespectarea cerinţelor privind asigurarea unei bune gestiuni financiare cu aplicarea principiilor
economicităţii, eficacităţii şi eficienţei
Corecții financiare ce se aplică abaterilor prevăzute în anexa la OUG nr. 66/2011

privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi
utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora și
completate cu noi prevederi din HG nr. 348/30.04.2020267
Corecții prevăzute în OUG nr. 66/2011
Corecţiile/Reducerile financiare aplicabile cheltuielilor aferente proiectelor finanţate

din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora în caz de
nerespectare a reglementărilor privind achiziţiile
1.Contracte a căror valoare este egală sau mai mare decât plafonul/pragul stabilit în
legislaţia naţională privind achiziţiile publice pentru care există obligaţia publicării în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
267
A fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.363 din 6 mai 2020;
601
602
2.Contracte a căror valoare este sub plafonul/pragul stabilit de legislaţia naţională
privind achiziţiile publice pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene*)
603
Corecții noi prevăzute în HG nr. 348/30.04.2020
La anexă „Ratele pentru stabilirea reducerilor procentuale/corecţiilor financiare care se

aplică în cazul nerespectării procedurilor de achiziţii", la partea a 3-a „Contracte încheiate de
beneficiarii privaţi de fonduri europene, care nu au calitatea de autoritate contractantă conform
legislaţiei în vigoare, dar care au obligaţia respectării prevederilor Ordinului ministrului fondurilor
europene nr. 1.120/2013", numărul curent 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:
604
După anexă se introduce o nouă anexă, anexa nr. 2 „Ratele pentru stabilirea reducerilor
procentuale/corecţiilor financiare care se aplică pentru abateri de la respectarea prevederilor legale
în materie de achiziţii publice/achiziţii sectoriale/concesiuni în acord cu Decizia CE C (2019)
3.452 din 14 mai 2019", având conţinutul prevăzut în anexa la HG nr. 519/2014.
605
606
607
608
609
610
611
612
613
614
615
616
617
618
Selecția ofertanților și evaluarea ofertelor
619
620
621
622
623
624
625
626
627
IMPLEMENTAREA CONTRACTULUI
628
629
630
14.3.Modele de liste de verificare pentru aplicare coecții financioare la cheltuielile din
proiecte POCU, POC, POIM și POAT
Pentru a fi eligibilă, o cheltuială în proiecte cu finanțare europeană (POCU, POC,

POIM și POAT) trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter
general:
1)să fie angajată şi plătită de către Beneficiar în condiţiile legii între 1 ianuarie 2014 şi 31
decembrie 2023, respectiv între 1 septembrie 2013 şi 31 decembrie 2023 pentru cheltuielile
efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin Iniţiativa locuri de muncă pentru tineri (ILMT), cu
respectarea perioadei de implementare stabilită de către AM prin contractul de finanţare;
2)să fie însoţită de facturi emise în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale sau a
statului în care acestea au fost emise ori de alte documente contabile pe baza cărora se
înregistrează obligaţia de plată şi de documente justificative privind efectuarea plăţii şi realitatea
cheltuielii efectuate, pe baza cărora cheltuielile să poată fi verificate/controlate/auditate, cu
respectarea prevederilor art. 131 alin. (2) şi (4) din Regulamentul UE nr. 1303/2013;
3)să fie în conformitate cu prevederile programului;
4)să fie în conformitate cu contractul de finanţare, încheiat între AM/OI Responsabil şi
Beneficiar, cu respectarea art. 65 alin. (11), art. 70, art. 71, art. 125 alin. (1) şi art. 140 din
Regulamentul UE nr. 1303/2013;
5)să fie rezonabilă şi necesară realizării operaţiunii;
6)să respecte prevederile legislaţiei Uniunii Europene şi naţionale aplicabile;
7)să fie înregistrată în contabilitatea Beneficiarului, cu respectarea prevederilor art. 67 din
Regulamentul UE nr. 1303/2013.
Pentru a efectua corecțiile financiare pentru diferite abateri și nereguli în gestionarea fondurilor
europene în proiecte cu o asemenea finanțare trebuie avute în vedere și prevederile OUG nr.
66/2011, ale HG nr. 519/2014 și ale HG nr. 348 din 30 aprilie 2020, care încorporează soluții
de aplicare a unor astfel de corecții.
631
Lista de verificare prezentată mai jos nu este una exhaustive, ci una orientativă, care
poate fi completată și adaptată cerințelor ce apar și care cunosc o dinamică continua.
Lista de verificare pe platforma MY SMIS și la fața locului a activității de ansamblu la

beneficiarii care implementează proiecte POCU, POIM, POC sau POAT pentru efectuarea
de corecții
Titlu proiect:
Beneficiar
Cod SMIS proiect
Ofițer financiar
Probleme care se verifică (obiectul verificării) DA NU Nu se Observații sau

aplică corecții aplicate
CONTRACTUL DE FINANȚARE, ANEXE LA CONTRACT ȘI
NOTIFICĂRI LEGATE DE CONTRACT
În legătură cu contractul de finanțare se vor urmări următoarele
aspecte:1)verificarea respectării clauzelor contractuale din contract și din
anexele acestuia; 2)modul de realizare a deducerii prefinanţării din
CRC; 3)verificarea modificărilor asupra Graficul activităţilor;
4)verificarea actelor adiţionale şi notificărilor întocmite; 5)verificarea
dacă documentele justificative aferente proiectului sunt ulterioare
datei de semnare a Contractului de Finanţare;
Dacă documentele aferente cheltuielilor legate de operațiunile de mai sus
răspund celor 7 cerințe de eligibilitate potrivit Hotărârea Guvernului nr.
399/2015: 1)să fie angajată şi plătită de către Beneficiar în condiţiile legii
între 1 ianuarie 2014 şi 31 decembrie 2023; 2)să fie însoţită de facturi emise
în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale sau a statului în care
acestea au fost emise ori de alte documente contabile; 3)să fie în
conformitate cu prevederile programului; 4)să fie în conformitate cu
contractul de finanţare;5)să fie rezonabilă şi necesară realizării
operaţiunii; 6)să respecte prevederile legislaţiei Uniunii Europene şi
naţionale aplicabile;7)să fie înregistrată în contabilitatea Beneficiarului.
Care sunt cerințele ce nu sunt respectate în aceste documente și ce corecturi
se impun a fi aplicate potrivit OUG nr. 66/2011, HG nr. 519/2014 și HG nr.
348/30.04.2020?
CERERE DE PREFINANȚARE (CPr), DE RAMBURSARE A
CHELTUIELILOR (CRC) SAU CERERE DE PLATĂ (CP)
632
Analiza continutului CPr, CRC, CP (Categorii de cheltuieli eligible;
Descriere activităţi/achiziţii; Factura/Alte documente justificative – număr,
data, valoare; Număr și data contract; Furnizor; număr și data document de
plată; Extrase de cont sau alte documente care reflectă plățile efectuate;
Valoarea cheltuielilor eligibile solicitate de beneficiar din prezenta factura )
Analiza documentelor ce însoțesc CPr., CRC sau CP: a)Raportul de
progres; b)Raportul tehnic; c)Evidența cheltuielilor; d)Declarațiile
obligatorii solicitate conducerii; e)documentele justificative aferente
acesteia; f)documentele justificative cheltuieli generale: dosare
achiziții, contracte comerciale încheiate, facturi, documentele de
plată aferente: extrase de cont, ordine de plată, bonuri fiscale,
dispoziţii de plată/încasare etc.; g)documente justificative cheltuieli
resurse umane: contracte de muncă (acte adiţionale), fișe de post;
state de plată, pontaje, rapoarte de activitate, documentele de plată
aferente: extrase de cont, ordine de plată, bonuri fiscale, dispoziţii de
plată/încasare etc.
se impun a fi aplicate?
ACHIZIȚII BUNURI ȘI SERVICII PENTRU PROIECT
Lista achizițiilor de bunuri sau de servicii în proiect (număr contract;
obiect contract; valoare; data finalizării; procedura de achiziții)
La contractele de achiziţie de bunuri se vor verifica următoarele
aspecte: 1)fiecare livrare să corespundă cu graficul de livrare; 2)fiecare
factură să fie însoţită de procesul verbal de recepţie cantitativă şi calitativă
a produselor şi să corespundă cu oferta/contract/caietul de sarcini;
3)produsele livrate să fie însoţite de certificat de garanţie şi certificat de
conformitate; 4)plăţile să fie efectuate în conformitate cu clauzele
contractuale (momentul plăţii şi condiţiile efectuării acesteia); 5)dacă
garanţiile premergătoare contractului au fost întocmite în conformitate cu
termenii acestuia. (atenţie la valoarea şi condiţiile de livrare, montare şi
punere în funcţiune/ recepţie); 6)dacă pe fiecare factură emisă este
specificat preţul bunului livrat, care trebuie să coincidă cu cel din
centralizatorul de preţuri; 7)existența garanţiilor contractuale; 8)dacă sunt
respectate caracteristicile tehnice menţionate în fişa de achiziţie;
9)identificarea fizică a bunurilor achiziţionate.
La contractele de achiziții de prestări servicii se vor verifica
următoarele aspecte: 1)plăţile să fie efectuate în conformitate cu
clauzele contractuale (momentul plăţii şi condiţiile efectuării
acesteia); 2)fiecare factură să fie însoţită de procesul verbal de
recepţie a serviciilor şi să corespundă cu oferta/contract/caietul de
sarcini; 3)pe fiecare factură emisă este specificat numărul de pagini
633
traduse, precum şi preţul unitar al acestora, care trebuie să coincidă
cu cel din centralizatorul de preţuri;
La Dosarele de achiziții pentru fiecare bun sau serviciu din proiect se
vor verifica următoarele aspecte: a)Decizia privind numirea comisiei
de evaluare; b)Proces verbal al şedinţei de deschidere a ofertelor;
c)Proces verbal al şedinţei de evaluare a documentelor de calificare;
d)Raportul procedurii; e)Comunicare privind atribuirea; f)Anunţ de
atribuire; g)Contract de achiziţie bunuri/prestări servicii/execuţie
lucrări etc; h)Adresă returnare garanţie participare, (acolo unde este
cazul).
Ce corecții au rezultat la achiziții în urma verificărilor efectuate cu ajutorul
aplicației speciale introdusă în acest scop în sistemul MY SMIS?
Care sunt cerințele ce nu sunt respectate în aceste documente și ce alte
corecturi se impun a fi aplicate potrivit OUG nr. 66/2011, HG nr. 519/2014
și HG nr. 348/30.04.2020?
GRAFICUL CERERILOR DE PREFINANȚARE/RAMBURSARE/
PLATĂ
Verificarea următoarelor informații cuprinse în aceste grafice:1)Tipul
cererii; 2)Data estimativă de transmitere a cererii catre OI (zz/ll/an);
3)Valoare estimată aferentă a cererii, din care (lei):3.1) Valoarea eligibilă;
3.2)Valoarea finanțării nerambursabile solicitate;
EXECUȚIA BUGETULUI PROIECTULUI
Stadiul execuției bugetului potrivit următoarelor informații: 1)Valoare
totală inclusiv TVA (lei); 2)Valoarea eligibilă inclusiv TVA (lei);
3)Asistenţă nerambursabilă exclusiv TVA (lei); 4)Contribuţie proprie
exclusiv TVA (lei); 5)Valoare neeligibila inclusiv TVA (lei); 6)Total
realizare buget din fonduri nerambursabile exclusiv TVA; 7) Sold
nerealizare buget din fonduri nerambursabile exclusiv TVA; 8)Total realizat
contribuție proprie; 9)Total realizat fonduri nerambursabile si contribuție
634
proprie; 10)Procent realizare buget din fonduri nerambursabile si contribuție
proprie;
348/30.04.2020?
DECLARAȚII PE PROPRIE RĂSPUNDERE ALE BENEFI-
CIARULUI
Reprezentantul legal al beneficiarului trebuie să declare și să confirme
următoarele: a)Cererile de Rambursare se bazează pe cheltuieli efectuate
şi efectiv plătite; b)Cheltuielile solicitate sunt eligibile şi au survenit în
perioada de eligibilitate; c)Contribuţia pentru co-finanţare este
determinată în conformitate cu prevederile Contractului de Finanţare;
d)Proiectul nu este finanţat prin alte instrumente ale CE şi nici prin alte
instrumente naţionale de co-finanţare decât cele precizate în Contractul de
Finanţare; e)Toate cheltuielile angajate au fost realizate pentru obiectivul
Proiectului şi pentru atingerea scopului acestuia; f)Toate bunurile
achiziţionate respectă regula ţării de provenienţă; g)Toate tranzacţiile sunt
înregistrate în sistemul contabil distinct, deci suma cerută corespunde cu
datele din documentele contabile; h)Cerinţele în ceea ce priveşte
publicitatea au fost îndeplinite în conformitate cu prevederile Contractului
de Finanţare; i)Regulile privind Ajutorul de Stat, achiziţiile publice,
protecţia mediului şi egalităţii de şanse au fost respectate; j)Suma solicitată
este conformă cu prevederile Contractului de Finanţare şi a contractelor de
achiziţie publică; k)Toate documentele suport sunt înregistrate în evidenţa
contabilă în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale; l)toate
documentele originale sunt păstrate de entitate, ştampilate, semnate şi au
fost puse la dispoziţia organelor de control;
Reprezentantul legal al beneficiarului trebuie să declare pe proprie
răspundere că înregistrarea contabilă a operațiunilor financiare aferente
proiectului sunt în conformitate cu prevederile contractului de finanțare și
respectă condițiile de legalitate, regularitate și corectitudine stabilite prin
prevederile legislației în vigoare;
635
348/30.04.2020?
SUMARUL CHELTUIELILOR NEELIGIBILE
Se consemnează despre cheltuielile neeligibile, în formă tabelară
următoarele informații: 1)nr.crt.; 2)tip cheltuială neeligibilă constatată;
3)valoarea cheltuielii neeligibile; 4)explicații date de beneficiar;
5)observații;
RESURSE UMANE
În legătură cu contractile cu resursele umane din proiect se vor urmări
următoarele aspecte: 1)obţinerea şi verificarea contractele de muncă
aferente personalului din proiect și a actelor adiționale aferente
acestora; 2)verificare dacă peronalul a fost angajat în conformitate
cu prevederile contractului de finanțare; 3)verificarea dacă angajatul
deţine toate calificările necesare postului pentru care a fost
desemnat în cadrul proiectului; 4) verificarea corespondenței tarifului
salarial al angajatului cu prevederile din reglementările tipului de
proiect; 5)verificarea fișei postului fiecărui angajat din proiect;
6)urmărirea ca plăţile către personalul din proiect și către bugetele
statului pentru salariați să fie efectuate în conformitate cu clauzele
contractuale; 7)urmărirea dacă a fost actualizată în permanență
arhiva REVISAL și dacă declarațiile către fisc au cuprins și informații
despre personalul din proiect; 8)verificarea ca fiecare stat de plată să
fie însoţit de pontajul aferent; 9)verificarea ca fiecare membru al
echipei proiectului să prezinte un raport de activitate aferent lunii
pentru care este întocmit statul de plată și livrabilele
prevăzute;10)solicitarea controalelor efectuate de ANAF sau
Ministerul Muncii pe domeniul resurselor umane;
636
348/30.04.2020?
DOCUMENTE CONTABILE
Se vor verifica pentru fiecare lună de derulare a proiectului (și pentru
cea de final de an calendaristic), doar pentru partea ce se referă la
acesta, următoarele documente: a)Balanţele de verificare aferente
perioadei de implementare a Proiectului; b)Registrul Jurnal (sau
după posibilitatea de exportare: fişe de cont, note contabile, etc);
c)Registru inventar; d)Registru Carte Mare; e)Registrul de bancă,
registrul de casă, jurnale de bancă – casă; f)Documentele de
inventariere de final de an (decizie inventariere; comisie de
inventariere; liste de inventariere referitoare la active și datorii doar
legate de proiect);g)documente contabile specifice fiecărui tip de
cheltuieli efectuate în proiect:investiții; achiziții și dare în folosință a
activelor imobilizate; achiziții și dare în consum a elementelor de
stocuri; salariale cu personalul și deplasări; servicii externalizate
(consultanță; publicitate; audit; etc.); h)solicitarea controalelor
efectuate de ANAF sau de Ministerul Finațelor Publice pe domeniul
contabilității;
348/30.04.2020?
ACTE NORMATIVE RELEVANTE LEGATE DE PROIECT
Se enumeră toate actele normative și reglementările emise de MIPE care au
legătură cu proiectul verificat. Se extrage din fiecare act normative
prevederile care se referă în mod direct la proiectul verificat. Cu titlu de
exemplu prezentăm actele normative care perlementează un proiect
POC:
1)REGULAMENTUL (UE) NR. 1301/2013 AL PARLAMENTULUI
EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 17 decembrie 2013 privind Fondul
european de dezvoltare regional și dispozițiile specifice aplicabile
obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de
muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006, Ministerul
Fondurilor Europene, 2014, www.fonduri-ue.ro;
2)REGULAMENTUL (UE) NR. 1300/2013 AL PARLAMENTULUI
EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 17 decembrie 2013 privind Fondul
de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2006, Ministerul
Fondurilor Europene, 2014, www.fonduri-ue.ro; Programul Operațional
Competitivitate, 2014 – 2020, Ministerul Fondurilor Europene, 2014,
www.fonduri-ue.ro;
637
3)Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr.390 din 23.05.2016;
4)Hotârârea Guvernului nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului
de achiziţie publică/acordului cadru, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.423 din 06.06.2016;
5)Hotărârea Guvernului nr. 399/2015 privind regulile de eligibilitate a
cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin Fondul european
de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune
2014-2020, publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 413 din
11.06.2015;
6)OUG 40/2015 privind gestionarea financiara a fondurilor europene pentru
perioada de programare 2014-2020, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 746 din 6 octombrie 2015;
7)OMFE nr. 1284/2016 privind aprobarea procedurii competitive aplicabile
solicitanților/beneficiarilor privați pentru atribuirea contractelor de
furnizare, servicii sau lucrări finanțate din fonduri europene, publicat in
Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 618 din 12.08.2016;
8)OMFE nr. 6712/890/2017 din 7 noiembrie 2017 privind aprobarea
modului de efectuare a achiziţiilor în cadrul proiectelor cu finanţare
europeană implementate în parteneriat, publicat in Monitorul Oficial al
României, Partea I nr. 933 din 27 noiembrie 2017;
9)Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2020 referitoare la
modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul
achizițiilor publice și a fost publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 614/13.07.2020;
ALTE DOCUMENTE SPECIFICE DIFERITELOR PROIECTE
CARE APAR DATORITĂ UNOR MODIFICĂRI LEGISLATIVE
Se vor consemna distinct asemenea documente, cu atașarea și verificarea
suporturilor justificative de cheltuieli aferente acestor noi documente;
Observaţii finale:………………………..
Funcţia Data:
15.Particularități și dificultăți întâmpinate în activitatea de control de către

experții de la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene la beneficiarii de
proiecte cu finanțare europeană ca urmare a Pandemiei de CORONAVIRUS
638
15.1.Studiu privind efectele pandemiei COVID-19 asupra activității de audit public intern
din România
Nimeni nu a fost pregătit pentru pandemie. Activitatea de audit intern in instituțiile publice
în timpul unei pandemii nu se poate opri sau suspenda. Auditul public intern trebuie să se adapteze
la noua situație, să își asume un rol proactiv. Astfel, auditul public intern trebuie să se concentreze
asupra rolului său de bază, acela de a oferi servicii de asigurare și mai ales de consiliere conducerii,
care acum lucrează în regim de criză. Auditul public intern trebuie să fie vizibil și implicat. În
contextul pandemiei, activitatea structurilor de audit public intern este influențată de măsurile luate
de autoritățile publice: distanțare socială, limitarea deplasărilor, telemunca268 capătă noi valențe,
tot mai multe persoane apelează la concediul de odihnă în contextul pandemiei (evitând astfel un
eventual șomaj tehnic), limitarea întâlnirilor și a accesului în diverse instituții publice, etc.
Structura de audit intern trebuie să se adapteze acestor realități și să își planifice și să își
execute activitatea de audit intern (misiuni de asigurare și de consiliere formală și informală,
precum și alte activități solicitate de management). Cu atât mai mult, în această perioadă auditorul
nu trebuie să fie perceput ca un „controlor” iar prin acțiunile lui va trebui să fie alături de
management și de auditați și să îi ajute. Pandemia ar trebui sa fie ocazia excelentă pentru un auditor
de a-și pune în slujba managementului toate cunosțintele și toată experiența pe care o are. Cum a
afectat pandemia activitatea de audit public intern din România? În contextul prezentat, UCAAPI
și-a propus să evalueze impactul stării de urgență, declarată ca urmare a pandemiei de COVID-19,
asupra funcționării auditului public intern. Pentru acest lucru s-a elaborat un sondaj care cuprinde
10 întrebări și care vizează colectarea de informații. UCAAPI a ales în mod aleator un număr de
100 de conducători ai structurilor de audit public intern funcționale, care să aibă calitatea de
respondenți în cadrul sondajului. Eșantionul ales aleatoriu are o componență care respectă structura
entităților publice la nivelul cărora funcționează structuri de audit public intern, așa cum se poate
observa din tabelul de mai jos.
Sursa: UCAAPI, Auditul public intern din România în contextul pandemiei COVID-19, pag.2, www.ucaapi.ro, accesat la data
de 2 august 2021
Sondajul a fost lansat în data de 30.04.2020 iar respondenții au avut la dispoziție o
săptămână pentru a transmite răspunsurile, sondajul încheindu-se vineri, 08.05.2020 ora 23:00.
Răspunsurile au fost colectate prin instrumente specifice pentru efectuarea de sondaje
268
Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 296 din 02.04.2018
639
(www.surveymonkey.com) (pe bază de invitație pentru cei 100 de respondenți din eșantion), cât
și pe bază de voluntariat, UCAAPI publicând sondajul pe pagina sa de internet. Până a închiderea
sondajului au fost colectate un număr total de 109 răspunsuri: 77 de răspunsuri în eșantion și 32
de răspunsuri pe bază de voluntariat. Rezultatele sondajului sunt prezentate mai jos.
de 2 august 2021
Peste 84% dintre răspunsuri au venit din partea administrației publice locale.
de 2 august 2021
Circa 58% dintre structurile de audit intern au realizat misiunile de audit din planul de audit
intern deja aprobat pentru anul 2020. O treime din respondenți au realizat mai puține misiuni. Doar
1% dintre structurile de audit intern au realizat mai multe misiuni pe perioada stării de urgență.
de 2 august 2021
640
Peste 74% dintre structurile de audit intern au derulat misiunile de audit intern în mod
normal sau cu vizite scurte la fața locului. De asemenea, circa 16% dintre structurile de audit au
realizat misiunile fără vizită la fața locului.
de 2 august 2021
Auditorii s-au concentrat pe realizarea planului aprobat, dar au apărut probleme: termene
de finalizare prelungite, disponibilitate limitată a auditaților. Din aceste motive mulți respondenți
au menționat că va fi necesară o ajustare a planului anual.
de 2 august 2021
Telemunca a fost utilizată în cadrul structurilor de audit intern, dar, în marea majoritate a
cazurilor a fost combinată cu munca la birou, auditorii asigurând prin rotație continuitatea
activității. Doar 9% dintre structurile de audit au lucrat exclusiv prin telemuncă, iar în circa 3%
dintre cazuri s-au aplicat prevederile șomajului tehnic sau ale Legii 19/2020.
de 2 august 2021
641
Părerile sunt împărțite cu privire la acest subiect. 44% spun cu a existat nicio diferență față
de o perioadă normală, dar 45% spun că au avut o colaborare mai dificilă, mai ales din cauza
faptului că s-au aplicat măsurile de distanțare socială, inclusiv telemunca, fapt care a creat
dificultăți în colectarea informațiilor și derularea misiunilor.
de 2 august 2021
Pe perioada stării de urgență, activitatea marii majorități a structurilor de auit intern s-a
bazat pe misiuni de audit intern. Au mai fost desfășurate activități metodologice, administrative și
pregătire profesională.
de 2 august 2021
Majoritatea activităților au fost bazate pe misiuni de asigurare și consiliere informală. De

asemenea, auditorii s-au implicat și în alte activități specifice situației excepționale (ex: membru
în grupul local de sprijin comunitar persoane varstnice).
642
de 2 august 2021
Cea mai mare problemă percepută de auditorii interni, pe perioada stării de urgență, o
constituie derularea misiunilor de audit intern. De asemenea, o mare parte a respondenților au
menționat că nu s-au confruntat cu probleme generat de starea de urgență. Doar 13% au avut
probleme în organizarea telemuncii.
de 2 august 2021
Marea majoritate a conducătorilor de instituții publice nu au folosit auditul intern, pe

perioada stării de urgență, mai mult decât de obicei.
Telemunca Conform Legii nr. 81/2018, telemunca reprezintă forma de organizare a muncii
prin care salariatul, în mod regulat şi voluntar, îşi îndeplineşte atribuţiile specifice funcţiei,
ocupaţiei sau meseriei pe care o deţine, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, cel
puţin o zi pe lună, folosind tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.
În conformitate cu prevederile art. 48 din Anexa 1 la Decretul nr. 240/2020 privind
prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, „Instituţiile şi autorităţile publice centrale şi
locale, autorităţile administrative autonome, regiile autonome, societățile şi companiile naţionale
şi societăţile la care statul ori o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic sau majoritar,
societăţile cu capital privat introduc, acolo unde este posibil, pe durata stării de urgenţă, munca la
domiciliu sau în regim de telemuncă, prin act unilateral al angajatorului.
Pe perioada desfăşurării activităţii prin muncă la domiciliu sau telemuncă, salariaţii îşi
îndeplinesc atribuţiile specifice funcţiei sau ocupaţiei pe care o deţin, în conformitate cu legislaţia
care reglementează munca la domiciliu şi telemunca.” Necesitatea reducerii interacțiunii sociale
643
schimbă felul în care funcționează sectorul public, punând un accent mult mai mare pe lucrul la
distanță (telemuncă).
Telemunca crește riscurile de securitate cibernetică și poate necesita, de asemenea,
infrastructură suplimentară din partea auditorilor, cum ar fi laptopuri și capacitatea adecvată de
gestionare a datelor pentru comunicații eficiente. În unele instituții pot exista dificultăți în
accesarea sistemelor de date de la distanță. Pandemia a forțat auditorii interni să acționeze în
moduri diferite (lucrând de la distanță și cu mai multă dependență de tehnologie).
Acest lucru poate duce la oportunități de a schimba modul în care funcționează auditul
intern în viitor, cu soluții mai inteligente și mai bune pentru oameni și, de asemenea, pentru mediu.
Șefii de audit intern trebuie să se asigure că nu trec cu vederea niciun impact pozitiv al
modificărilor aduse de pandemie269. În funcție de complexitatea activității de audit intern, precum
și de dimensiunea structurii de audit public intern, pentru telemuncă (munca la domiciliu) pot fi
necesare următoarele echipamente (la domiciliu): laptop sau desktop, acces la poștă electronică,
imprimantă, scanner sau aplicații dedicate, acces internet, acces telefon, aplicații videoconferință.
Desigur este necesar ca auditorii interni să dețină cunoștințele necesare pentru utilizarea
acestor echipamente și instrumente. Bineînțeles, și în activitatea de rutină zilnică, auditorul trebuie
să aibă acces la infrastructură și să nu depindă de cea a auditaților.
În activitatea de telemuncă e bine de ținut cont de următoarele270:
- amenajați un birou în locuință: încercați să aveți la dispoziție facilitățile pe care le aveți
de obicei la birou;
- păstrați-vă comportamentul de la locul de muncă: mențineți rutina de dimineață de la
birou, cea de la prânz, precum și cea dinaintea plecării; stabiliți un program de lucru și respectați-
l;
- profitați de tehnologiile cloud: sunt funcționale în timpul pandemiei și nu necesită
instalări speciale sau descărcare de soft;
- păstrați confidențialitatea informațiilor cu care lucrați: dacă nu este posibil sau dacă aveți
îndoieli cu privire la eficacitatea măsurilor de păstrare a confidențialității, discutați cu șefii
dumneavoastră. De preferat confirmați cu angajatorul echipamentele și software-ul utilizat, sau
folosiți-le pe cele pe care vi le pune la dispoziție;
- planificați și comunicați cu mult în avans: lucrările, dar și activitățile din cadrul misiunilor
de audit intern vor necesita discuții și colectări de documente și informații; trebuie să țineți cont
că este posibil ca și alții să lucreze prin telemuncă și poate documentele sau persoanele nu pot fi
disponibile așa cum ar fi fost la birou. Planificarea anuală Trebuie să existe o abordare flexibilă a
planificării activității de audit public intern în perioada următoare; trebuie să existe disponibilitatea
de a utiliza resursele activității de audit intern pentru a reflecta schimbările survenite asupra
riscurilor și priorităților instituțiilor publice. De asemenea, în contextul planificării trebuie luată în
calcul și decizia de a reduce efectuarea misiunilor de audit în domeniile care nu mai sunt prioritare,
în sensul că, misiunile de audit intern care nu mai sunt relevante în contextul actual trebuie
replanificate, astfel încât acestea să rămână în atenția structurii de audit intern (cu acordul
conducerii instituției).
269
”The impact of COVID-19 on the role and activities of internal audit” – PEMPAL, Internal Audit Community of
Practice (IACoP);
270
Adaptare după ”Six Tips for Auditing From Home”, autor: Ankit Garg, vice president–Risk Internal Audit at JP
Morgan Chase in Jersey City, N.J., publicat în revista IIA The Internal Auditor, ediția aprilie 2020
644
Pe parcursul pandemiei se poate realiza o actualizare a planului anual de audit public intern,
având în vedere schimbările semnificative privind expunerea la riscuri în contextul pandemiei.
Sunt două argumente în sprijinul acestei abordări271:
În primul rând, planul anual de audit intern a fost emis și aprobat cu mult înainte de apariția
pandemiei COVID-19 și este foarte probabil ca managementul entității să nu mai considere
prioritare activitățile din plan, prin prisma situației generate de pandemie.
În al doilea rând, structura de audit intern va ajuta instituția publică dacă ”face un pas
înapoi” și oferă structurilor acesteia o ”gură de oxigen” pentru a putea continua cu gestionarea
crizei.
Actualizarea planului anual de audit intern se face cu aprobarea conducătorului instituției
(cel care a aprobat inițial planul). De asemenea, acest plan va ajuta, după atenuarea crizei, la
revenirea la normal atât a instituției publice, cât și a activității structurii de audit intern. În acest
plan se va include, printre altele, și o reevaluare a riscurilor post-pandemie, precum și a lecțiilor
învățate pe parcursul pandemiei.
În cadrul planului actualizat este recomandat ca șeful structurii de audit public intern
să vină în întâmpinarea nevoilor conducătorilor de instituții publice prin realizarea
activităților următoare272:
a)Informați managementul că sunteți acolo pentru a îi ajuta. b)Alegeți o abordare proactivă
și mergeți să discutați cu managementul superior, aducându-i la cunoștință faptul că sunteți
disponibili pentru a îi ajuta în rezolvarea problemelor generate de contextul pandemiei.
c)Specificați clar că nu aveți în vedere derularea de misiuni de audit intern clasice, care necesită o
anumită procedură și un anumit buget de timp, ci că veți derula misiuni de consiliere formală și
informală prin care să ajutați managementul instituției publice sau chiar misiuni de consiliere
pentru situații excepționale. d)Discutați cu managementul pentru a actualiza zonele cu risc ridicat.
e)Abordați managementul pentru a discuta care sunt problemele presante generate de pandemie și
cu a căror rezolvare puteți ajuta. f)Utilizați consilierea formală, informală sau consilierea pentru
situații excepționale.
Punerea în aplicare de măsuri care să asigure continuitatea activității este o provocare
pentru orice manager, în condițiile unor resurse limitate. Activitățile care nu sunt critice pentru
instituția publică, așa cum este și auditul intern, pot ajuta la asigurarea continuității sau la revenirea
activității la normal.
Renunțați la ”pălăria” de auditor intern.
Ajutați instituția publică cu orice este nevoie, chiar dacă acest lucru ar duce la afectarea
temporară a independenței funcției de audit intern. Indiferent de sarcină, ar trebui ca auditorii
interni să poată ajuta. Odată cu trecerea pandemiei, zona în care un auditor a exercitat temporar
activități non-audit, va fi auditată de un alt auditor din cadrul structurii de audit intern, asigurându-
se astfel independența și obiectivitatea.
De cele mai multe ori, auditorii se prevalează de independența funcției și refuză să se
implice direct în diverse activități la care în mod normal ar putea participa, cu limitările de rigoare.
Realizați consiliere formală, informală sau pentru situații excepționale.
271
”Factsheet: Internal Audit and Pandemics” – ©2020 Institute of Internal Auditors Australia, www.iia.org.au;
272
”Factsheet: Internal Audit and Pandemics” – ©2020 Institute of Internal Auditors Australia, www.iia.org.au;
645
În condițiile planului de audit intern actualizat, structura de audit intern va asigura activități
de consiliere care vor sprijini activitatea instituției publice sau vor ajuta la revenirea activității în
parametrii normali, după caz. Facem mențiunea că abordarea proactivă pe care trebuie să o aibă
auditorul în această perioadă (stare de urgență, stare de alertă sau post-stare de urgență, etc) nu
înseamnă că auditorul se implică în activitatea de management, ci doar asigură un suport acestuia
prin experiența și abilitățile pe care le posedă.
Realizarea misiunilor de audit public intern
Prezentăm mai jos modalități de derulare a misiunilor de audit intern exercitate cu
respectarea restricțiilor impuse, restricții care pot avea următoarele urmări: atât auditorii
interni, cât și o parte a personalului structurilor auditate lucrează prin telemuncă, sunt limitate
întâlnirile și ședințele, personalul structurilor auditate intră în concediu de odihnă prin rotație,
există documente care nu sunt disponibile în format electronic, există limitări ale auditorilor, dar
și ale personalului structurilor auditate în ceea ce privește utilizarea tehnologiei necesare pentru
telemuncă.
Deși starea de urgență are o durată limitată, unele restricții s-ar putea menține o bună
perioadă de timp, ceea ce ar putea schimba temporar modul de derulare a misiunilor de audit public
intern (ex: stare de alertă). Pe de altă parte, aceasta poate reprezenta o oportunitate de a familiariza
unii auditori cu tehnologiile pentru lucrul la distanță și cu utilizarea instrumentelor moderne le
comunicare: videoconferințe, cloud, etc.
Dacă auditorii lucrează prin telemuncă trebuie ținut cont de faptul că multe instituții publice
din România nu au implementat semnătura electronică, astfel semnarea documentelor pe suport de
hârtie se menține inclusiv în cazul telemuncii. În aceste condiții, pentru a asigura o bună circulație
a documentelor în cadrul misiunii de audit intern între auditori dar și între aceștia și supervizor, în
cazul telemuncii, este necesar ca fiecare auditor care lucrează de acasă să posede, pe lângă laptop
sau desktop, o imprimantă și un scanner.
Asumarea faptului că activitatea de audit se desfășoară în telemuncă înseamnă și că
auditorul are instrumentele necesare să facă acest lucru în cele mai bune condiții. Astfel,
documentele transmise pentru supervizare pot fi semnate și apoi scanate și trimise. De asemenea,
în cazul supervizorului, documentele primite pot fi verificate apoi printate, semnate, scanate și
returnate auditorilor.
Pentru ușurința exprimării vom denumi acest sistem de semnare a documentelor TSST
(tipărire – semnare – scanare – trimitere). Pentru cei care nu posedă un scanner, există aplicația
”Adobe Scan” care scanează documente cu succes prin utilizarea telefonului mobil. Pentru
comunicarea internă, între auditori sau între auditori și supervizor, se pot utiliza documentele în
format Word în cadrul cărora se specifică în locul semnăturii ”asumat de auditor în telemuncă”.
Pentru ușurința exprimării vom denumi acest sistem de semnare a documentelor AAT.
Menționăm în mod expres faptul că acest sistem se poate aplica doar în cadrul echipei de audit
intern, nu și în comunicarea cu auditații. Pregătirea misiunii Inițierea auditului intern (emitere
ordin de serviciu, a declarațiilor de independență și a notificării). Dacă auditorii interni lucrează
de la birou, nu sunt cerințe speciale.
În cazul telemuncii, în cazul lipsei semnăturii electronice, se aplică semnarea documentelor
prin sistemul TSST sau AAT, după caz. Nu sunt cerințe speciale referitoare al interacțiunea cu
structura auditată. Comunicarea cu aceasta se poate face telefonic sau prin email. Ședința de
deschidere. Indiferent dacă auditorii lucrează de la birou sau de acasă, pentru a se limita
646
deplasările, și pentru a se respecta măsurile de distanțare socială, ședința de deschidere se poate
ține prin videoconferință (vezi anexa 1 pentru soluții de videoconferință).
Măsurile necesare care trebuie luate este planificarea în avans a datei și orei ședinței de
deschidere, anunțarea participanților. De asemenea este necesar ca participanții să posede
cunoștințe de operare a soluțiilor de videoconferință. Dacă aceste soluții nu sunt acceptate ședința
de deschidere se poate ține și în sistem de conferință telefonică, acolo unde este posibil. Ulterior
întocmirea minutei circulația și semnarea acesteia de către participanți se poate face în sistem
TSST, dacă se aplică măsurile de distanțare socială.
Colectarea informațiilor.
Chestionarul de luare la cunoștință se va emite ținând cont de faptul că auditorul nu va fi
la fața locului pentru a putea completa cu întrebări suplimentare acolo unde este cazul. Oricum, cu
toate acestea, este dificil de a avea o formă comprehensivă a acestui chestionar. Personalul
structurii auditate va fi contactat telefonic în avans, i se va explica detaliat ce este acest chestionar,
de ce sunt necesare informațiile solicitate și se va stabili gradul de detaliu de care are nevoie
auditorul. De asemenea, se va menționa faptul că auditorul va putea reveni la respondent după
primirea chestionarului, dacă sunt necesare lămuriri suplimentare. Comunicarea chestionarului
între auditor și supervizor se va face în sistem AAT (pentru telemuncă).
Studiul preliminar.
În cazul lucrului de la birou, nu sunt cerințe speciale pentru emiterea și supervizarea
studiului preliminar. În cazul telemuncii, emiterea și supervizarea documentului se va realiza în
sistem AAT. Analiza riscurilor și evaluarea controlului intern. În cazul lucrului de la birou, nu sunt
cerințe speciale. În cazul telemuncii, emiterea și supervizarea documentelor se va realiza în sistem
AAT.
Programul misiunii de audit intern.
În cazul lucrului de la birou, nu sunt cerințe speciale. În cazul telemuncii, emiterea și
supervizarea documentelor se va realiza în sistem AAT.
Intervenția la fața locului
Intervenția la fața locului reprezintă etapa misiunii de audit intern în cadrul căreia se
efectuează colectarea informațiilor, fundamentarea și formularea constatărilor și elaborarea
recomandărilor. Această etapă este una în care auditorii au cel mai mult nevoie de a interacționa
cu personalul structurii auditate prin discuții, interviuri, solicitarea de completări la documentele
deja prezentate, solicitarea de lămuriri suplimentare, discuția constatărilor și validarea acestora,
identificarea cauzelor deficiențelor, etc. Denumirea etapei de ”Intervenție la fața locului” este
sugestivă din acest punct de vedere inducând ideea că munca auditorului în această etapă trebuie
să se desfășoare la nivelul structurii auditate, dar atunci când condițiile o cer, auditorul trebuie să
dea dovadă de flexibilitate și să se conformeze situațiilor existente, bineînțeles explicând în foile
de lucru și în raportul de audit intern care sunt aceste situații și care a fost decizia auditorului. Asta
înseamnă că dacă auditorul posedă toate informațiile în format electronic/are acces la baze de date
și nu are nevoie de informații suplimentare, testările, foile de lucru, etc pot fi elaborate fără a se
mai deplasa la sediul auditatului.
Prin prisma celor menționate și ținând cont de restricțiile impuse de autorități pe perioada
pandemiei, etapa de intervenție la fața locului se poate derula, în plus față de maniera ”clasică”,
prin alte două modalități:
647
- Fără vizită la structura auditată. În aceste condiții colectarea informațiilor, testarea
precum și formularea constatărilor și recomandărilor se vor realiza prin mijloace electronice;
- Cu vizită scurtă la fața loculuiși colectarea unui set preliminar de documente; restul
intervenției la fața locului se va desfășura prin mijloace electronice. Pe parcursul efectuării
intervenției la fața locului, analiza documentelor se va face la fel ca în condiții normale de derulare
a misiunii. Cu privire la modul de obținere a documentelor și la modul de intervievare a
personalului structurii auditate, se pot folosi facilitățile de video-conferință (conform anexei nr.
1273) precum și facilitățile de stocare sau transfer fișiere (conform anexei nr. 2 274). O atenție
deosebită trebuie acordată asigurării confidențialității informațiilor, în condițiile utilizării acestor
platforme. Încărcarea documentelor pe platformele de stocare/transfer poate dura mai mult față de
procedura obișnuită. Posibile cauze: documentele trebuie întâi scanate, nu toate persoanele știu să
lucreze cu aceste platforme, accesul la internet de viteză mică în cadrul structurii auditate, etc.275
De obicei, în condiții normale, când auditorii analizau documentele puse la dispoziție,
purtau discuții cu personalul structurii auditate pentru a obține lămuriri sau informații
suplimentare. În acest caz, nu va fi posibilă această abordare; de aceea auditorii trebuie să analizeze
documentele, să stabilească lista de întrebări și subiecte de discuție, programând ulterior o
videoconferință cu structura auditată.
În cadrul interviurilor trebuie respectate câteva reguli simple, de bază: se respectă
vorbitorul, nu este întrerupt, nu se vorbește peste persoana deja angajată în discuție. Auditorii
trebuie să înțeleagă faptul că unii oameni nu se simt confortabil în fata unei camere de filmat (fie
ea și web).
Efectuarea testărilor.
Pe parcursul testărilor este necesară discuția cu personalul structurii auditate, dar
formalizarea testelor se face doar cu semnătura auditorilor și a supervizorului. Dacă se lucrează de
la birou nu sunt necesare instrucțiuni speciale. Dacă se lucrează prin telemuncă, circulația și
semnarea documentelor se va face în sistem TSST sau AAT, după caz.
Analiza problemelor și formularea recomandărilor.
Emiterea FIAP-ului pentru constatările efectuate pe parcursul testărilor este un element
esențial, care ajută la validarea constatărilor și la construirea raportului de audit intern. De aceea,
intervenția personalului structurii auditate este esențială în această fază, documentându-se prin
semnătură în cadrul FIAP-ului. Prin urmare, auditorii pot folosi instrumentele de videoconferință
pentru a discuta FIAP-urile cu auditații, apoi acestea sunt semnate de auditori și supervizori și
ulterior comunicate pentru semnare auditaților.
Circulația și comunicarea FIAP-urilor se va face în sistem TSST sau AAT, după caz.
Analiza și raportarea iregularităților.
273
UCAAPI, Auditul public intern din România în contextul pandemiei COVID-19, pag. 13, www.ucaapi.ro, accesat
la data de 2 august 2021;
274
UCAAPI, Auditul public intern din România în contextul pandemiei COVID-19, pag. 13, www.ucaapi.ro, accesat
la data de 2 august 2021;
275
”REMOTE AUDITING FOR COVID-19 AND BEYOND - Short-term and long-term implications”, By Roy
Litzenberg, CPEA, and Carrie F. Ramirez, CIA, CHMM, CDGP, publicat de IIA ENVIRONMENTAL, HEALTH &
SAFETY AUDIT CENTER, aprilie 2020;
648
Activitatea este similară cu cea de emitere și semnare a FIAP-urilor, cu diferența că
structura auditată nu semnează FCRI-ul. Semnarea se face în cadrul structurii de audit intern
(auditori și supervizor) în mod normal sau prin sistemul TSST ori AAT, după caz.
Revizuirea documentelor și constituirea dosarului de audit intern.
Aceasta este o activitate care nu necesită intervenția auditaților. Semnarea notei
centralizatoare se face în cadrul structurii de audit intern (auditori și supervizor) în mod normal
sau prin sistemul AAT, după caz. Dosarul de audit intern poate fi constituit electronic, pe format
de hârtie sau mixt.
Ședința de închidere.
Aceasta se va programa în avans, asigurându-se disponibilitatea participanților. Totodată
se vor testa în avans sistemele de videoconferință pentru a se verifica buna lor funcționare.
Subiectele abordate în cadrul ședinței de închidere vor viza constatările preliminare, dar vor viza
și rezolvarea oricăror întrebări sau îngrijorări ale auditaților precum și de a discuta procedura de
finalizare a misiunii (proiect de raport și raport final). Documentarea ședinței se va face în minuta
ședinței de închidere care va fi semnată în sistem TSST. Raportarea Elaborarea proiectului
raportului de audit public intern. Elaborarea și transmiterea proiectului raportului de audit public
intern poate urma procedura obișnuită. Raportul poate fi printat, semnat și ulterior scanat și
comunicat structurii auditate. Reuniunea de conciliere. Pentru organizarea acesteia se vor avea în
vedere aspectele menționate la organizarea ședinței de închidere. Documentarea ședinței se va face
în minuta ședinței de conciliere care va fi semnată în sistem TSST. Elaborarea raportului de audit
public intern. Elaborarea și transmiterea raportului de audit public intern poate urma procedura
obișnuită. Raportul poate fi printat, semnat și ulterior scanat și comunicat structurii auditate.
Avantajele vs. Dezavantajele auditării ”la distanță”
Printre avantaje se regăsesc: Reducerea costurilor și a timpului alocat deplasării la și de
la birou. Este un factor consumator de resurse care este eliminat. În acest fel auditorul are mai
mult timp la dispoziție.
Familiarizarea forțată a unor auditori dar și a unor auditați cu ”avansul tehnologic”. Este
posibil ca unele persoane să nu fie familiarizate cu utilizarea tehnologiilor moderne. Situația
generată de pandemie poate fi un factor stimulant pentru aceștia de a își îmbunătății abilitățile
învățând să utilizeze instrumentele de comunicare la distanță.
Reducerea costurilor cu consumabilele. Este o posibilă economie realizată de către
angajator. Utilizarea cu preponderență a poștei electronice poate reduce costurile cu birotica.
Atrage personal competent. Telemunca contribuie la un mai bun echilibru între viața
personală și cea profesională, lucru apreciat de angajați. Prin urmare, aplicarea telemuncii poate
atrage personal competent.
Posibila creștere a performanței. Persoanele cu o conștiință profesională corespunzătoare
vor lucra minim 8 ore zilnic. Poate nu exact în intervalul stabilit la birou. O vor face în ritmul lor
și la orele care le convin, dar în acest fel vor fi mai productivi.
Printre dezavantaje se regăsesc:
Posibile distrageri (familie, animale de companie, etc). pentru a evita aceste distrageri este
bine să avem un spațiu desemnat ca birou pentru lucrul de acasă.
Posibila scădere a performanței. Este inversul creșterii performanței, menționat ca un
avantaj. Persoanele cu o conștiință profesională scăzută nu vor ezita să profite de munca la
domiciliu pentru a considera acea zi ca fiind o zi de ”concediu”.
649
Izolarea socială aduce sentimentul de excludere. Acesta este un efect al utilizării
telemuncii pe perioade mari de timp. Aplicarea pe perioade limitate (1-2 zile pe săptămână) va
elimina această problemă.
Posibile riscuri de securitate a informațiilor. Este necesar ca auditorii să asigure securitatea
informațiilor care sunt scoase din cadrul organizat al biroului sau al sediului structurii auditate.
Trebuie căutat și obținut acceptul șefului structurii de audit și al structurii auditate cu privire la
instrumentele de comunicare utilizate.
Necesitatea de a demonstra munca realizată. Persoanele care lucrează de acasă pot fi
percepute de ceilalți angajați ca lucrând mai puțin sau deloc. De aceea raportarea muncii efectuate
trebuie realizată276.
15.2.Măsuri întreprinse la nivel UE, național și de către Ministerul Investițiilor și

Proiectelor Europene pentru combaterea efectelor pandemiei de COVID-19
Măsuri adoptate de Comisia Europeană
În vederea asigurării unui răspuns prompt la criza generată de COVID-19, Comisia

Europeană a inițiat o serie de măsuri prin care statelor membre li se pun la dispoziție facilități
menite să sprijine acțiunile la nivel național pentru combaterea efectelor pandemiei. Măsurile
adoptate până în prezent includ: modificările Regulamentelor aplicabile în cadrul Inițiativei de
investiții pentru răspunsul la Coronavirus, aprobarea cadrului temporar privind măsurile de ajutor
de stat pentru sprijirea economiei, modificarea Regulamentului nr. 223/2014 privind Fondul de
ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane, Orientările Comisiei Europene pentru
utilizarea cadrului privind achizițiile publice în situația de urgență legată de criza COVID-19.
Un prim set de facilități introduse, prin modificarea regulamentelor europene, au
vizat:
1)Sprijinirea capitalului de lucru al IMM-urilor ca măsură temporară pentru reacție eficace
la o criză de sănătate publică;
2)Prioritatea de investiții a FEDR destinată să consolideze cercetarea, dezvoltarea
tehnologică și inovarea acoperă și investițiile în produse și servicii necesare pentru sprijinirea
capacităților de reacție în situații de criză în serviciile de sănătate;
3)Posibilitatea transferului în sumă de până la 8% din alocarea aferentă unei priorități și nu
mai mult de 4% din bugetul programului către o altă prioritate a aceluiași fond și a aceluiași
program pentru FEDR, FC și FSE;
4)Sprijinirea capitalului de lucru al IMM-urilor prin instrumente financiare, ca măsură
temporară pentru reacție eficace la o criză de sănătate publică;
5)Eligibilitatea cheltuielilor pentru operațiunile de sprijinire a capacităților de reacție în
situații de criză în contextul epidemiei de COVID-19 începând cu data de 1 februarie 2020;
276
UCAAPI, Auditul public intern din România în contextul pandemiei COVID-19, pp. 1-13, www.ucaapi.ro,
accesat la data de 2 august 2021;
650
6)Introducerea unei proceduri simplificate de aprobare a modificărilor aduse programelor
operaționale pentru acele elemente necesar a fi modificate în contextul crizei COVID-19;
7)Nerecuperarea de către Comisia Europeană a sumelor recuperabile de la statul membru
pentru conturile transmise în 2020, în scopul utilizării acestora pentru investițiile legate de
combaterea crizei COVID-19, urmând ca aceste sume să fie recuperate la închiderea programelor;
8)Introducerea posibilității de finanțare pentru crize de sănătate publică prin FEPAM,
inclusiv acordarea de compensații financiare pentru pierderile economice cauzate de crize de
sănătate publică.
Ulterior, la începutul lunii aprilie, Comisia Europeană a înaintat o nouă propunere de
modificare a Regulamentului privind Dispozițiile Comune pentru toate fondurile nr. 1303/2013 și
a Regulamentului nr. 1301/2013 privind Fondul european de dezvoltare regional, în scopul
aprobării unei flexibilități excepționale, astfel încât sprijinul oferit prin intermediul fondurilor să
poată fi mobilizat pentru combaterea efectelor negative ale crizei.
Facilitățile nou introduse vizează:
1)Posibilitatea aplicării unei rate de cofinanțare de 100% cheltuielilor declarate în cererile
de plată transmise Comisiei Europene pe parcursul anului contabil care începe la 1 iulie 2020 și se
încheie la 30 iunie 2021 pentru una sau mai multe axe prioritare într-un program susținut de FEDR,
FSE sau FC, pentru măsuri privind efectele crizei;
2)Resursele disponibile pentru programare pentru anul 2020 pentru obiectivul „Investiții
pentru creștere și locuri de muncă” pot fi transferate, la cererea statelor membre, între FEDR, FSE
și FC;
3)Resursele disponibile pentru programare pentru anul 2020 pot fi transferate, la cererea
statelor membre, între categoriile de regiuni ca răspuns la epidemia COVID-19;
4)Exceptarea statelor membre de a respecta regulile concentrării tematice pentru a permite
redirecționarea resurselor către regiunile cele mai afectate de această criză;
5)Exceptarea de la regula de eligibilitate potrivit căreia o operațiune nu este eligibilă dacă
este finalizată din punct de vedere tehnic anterior depunerii ei spre finanțare.
Pentru a valorifica la maximum facilitățile puse la dispoziție de Comisia Europeană, la
nivelul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene au fost identificate/inițiate/aplicate o serie
de măsuri care să genereze un răspuns prompt din partea autorităților de management în
combaterea efectelor negative ale crizei asupra mediului economic și social, respectiv a
beneficiarilor de asistența financiară nerambursabilă.
Astfel, ca răspuns la criza actuală, la nivelul Ministerului a fost inițiată elaborarea
Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin
decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe
perioada stării de urgență, care instituie următoarele măsuri:
1)Distribuirea produselor achiziționate de către Minister, în calitate de beneficiar al
Programului operațional Ajutorarea persoanelor defavorizate, în cadrul măsurii – precaritate
materială, nedistribuite destinatarilor finali către:
a)persoanele aflate în carantină, izolare, autoizolare ca urmare a aplicării măsurilor dispuse
prin ordonanțele militare emise în temeiul Decretului nr. 195/2020 privind instituirea stării de
urgență pe teritoriul României;
b)persoanele vârstnice din cămine pentru persoane vârstnice;
c)copiii și persoanele adulte cu dizabilități instituționalizate în centre rezidențiale;
651
d)alte persoane aflate în situații vulnerabile, la solicitarea autorităților administrației
publice locale.
2)Decontarea din fonduri europene aferente Programului operațional Infrastructură Mare a
cheltuielilor cu echipamente medicale, dispozitive medicale și de protecție medicală, echipamente
pentru transport specializat, echipamente pentru decontaminare și suport triaj, containere de
logistică medicală, capabilități/formațiuni medicale mobile de diagnostic și tratament utilizate în
combaterea răspândirii coronavirusului COVID-19.
3)Decontarea din fonduri europene aferente Programului operațional Capital Uman a
cheltuielilor salariale, transportului, echipamentelor de protecție medicală, precum și altor
categorii de cheltuieli cu personalul în domeniul asistenței sociale și comunitare implicat în
sprijinirea persoanelor în vârstă aflate în izolare la domiciliu sau cu restricții de deplasare, a
persoanelor cu dizabilități și a familiilor care au în îngrijire persoane cu dizabilități, pe perioada
de epidemie cu COVID-19, și a altor grupuri vulnerabile identificate;
4)Decontarea din fonduri europene aferente Programului operațional Capital Uman a unui
stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut pe lună pentru medici, personalul medico-sanitar,
personalul paramedical, inclusiv personalul auxiliar, implicat direct în transportul, echiparea,
evaluarea, diagnosticarea și tratamentul pacienților infectați cu COVID-19, pe perioada stării de
urgență;
5)Decontarea din fonduri europene aferente Programului Operațional Capital Uman a
indemnizațiilor acordate în baza art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020,
companiilor a căror activitate a fost afectată în mod direct de epidemie și care au dispus măsura
întreruperii temporare a activității, ca urmare a intrării în șomaj tehnic a angajaților.
În plus, măsurile implementate și în curs de implementare la nivelul autorităților de
management în vederea asigurării unei flexibilități sporite și implementării unor soluții
adaptate pentru combaterea efectelor economice, în condițiile răspândirii progresive a
pandemiei și în scopul evitării riscului de dezangajare pentru anul 2020 au fost următoarele:
1)Lansarea de către autoritățile de management a unor apeluri pentru Răspunsul la
Coronavirus și/sau de aprobare a unor măsuri de ajutor de stat/de minimis pentru sprijinirea
beneficiarilor afectați de criza COVID-19 conform Regulamentului de exceptare pe categorii
(Regulamentul UE nr. 651/2014);
2)Suspendarea executării titlurilor de creanță pentru beneficiarii a căror activitate a fost
întreruptă sau afectată;
3)Suspendarea termenelor de depunere a cererilor de finanțare / prelungirea apelului pentru
apelurile de proiecte în curs la solicitarea potențialilor beneficiari, dacă este cazul;
4)Suspendarea termenelor de depunere a contestațiilor în procedură administrativă la
solicitarea beneficiarilor, dacă este cazul;
5)Suspendarea contractelor de finanțare/modificarea/amânarea unor activități, cu
prelungirea corespunzătoare a duratei contractelor de finanțare;
6)Suspendarea contractelor individuale de muncă, reducerea normelor de muncă fără
afectarea valorii granturilor acordate și cu menținerea indicatorilor de rezultat ai proiectelor;
7)Prelungirea duratelor de execuție a contractelor lucrări pe perioada declarării stării de
urgență, modificarea activităților și a graficelor de execuție a lucrărilor sau, după caz, suspendarea
contractelor de execuție lucrări;
652
8)Creșterea prefinanțării la contractele de finanțare de la maxim 10% la maxim 30% din
valoarea eligibilă a proiectului, până la 31 decembrie 2020, pentru unele categorii de beneficiari;
9)Majorarea termenului de justificare a minim 50% din tranșa de prefinanțare acordată, de
la 90 zile calendaristice în prezent, la 180 de zile calendaristice și prelungirea termenului de
îndeplinire a obligației de a achita integral contribuția proprie aferentă cheltuielilor eligibile
incluse în documentele anexate cererii de plată, cel mai târziu până la data depunerii cererii de
rambursare aferentă cererii de plată;
10)Extinderea termenului în care beneficiarii au obligația de a depune cererea de
rambursare aferentă cererii de plată de la maximum 10 zile lucrătoare la maximum 20 de zile
lucrătoare de la data încasării sumelor virate de către autoritatea de management;
11)Extinderea termenului în care beneficiarii au obligația de a depune la autoritățile de
management/organismele intermediare cereri de rambursare pentru cheltuielile efectuate de la
maximum 3 luni la maximum 6 luni;
12)Suspendarea vizitelor de monitorizare în perioada declarării stării de urgență precum și
a vizitelor aferente cererilor de rambursare, cu replanificarea ulterioară a acestora;
13)Înregistrarea documentelor primite pe email, aplicația electronică pentru corespondența
cu beneficiarii „Aplicații 2014”, servicii poștale sau curierat.
Decizia privind continuarea sau suspendarea implementării proiectelor pe perioada stării
de urgență aparține beneficiarilor și se realizează la inițiativa acestora. A fost simplificată
procedura de suspendare a proiectelor și a fost reglementată procedura de recuperare a întârzierilor
acumulate.
De asemenea, având în vedere aprobarea de către Comisia Europeană a cadrului temporar
privind măsurile de ajutor de stat pentru sprijinirea economiei, în contextul crizei COVID-19
(Comunicarea Comisiei C(2020) 1863 final), la nivelul autorităților de management se întocmesc
situații financiare detaliate, în scopul cuantificării alocărilor ce pot fi redirecționate în cadrul
programelor/între programe, inclusiv a deciziei privind aprobarea de scheme de ajutor care se
instituie cu finanțare prin programele operaționale și finanțează măsuri de tipul celor instituite prin
cadrul temporar.
Autoritățile de management la proiectele din responsabilitatea Ministerului
Investițiilor și Proiectelor Europene, prin directorii lor, au adoptat în cursul anului 2020 și
2021 diferite instrucțiuni pentru combaterea efectelor pandemiei de CORONAVIRUS
asupra derulării proiectelor POIM, POCU, POC și POAT.
653
654
Instrucțiunea nr.7/15.05.2020
655
656
657
658
659
Instrucțiunea nr.14/19.03.2020
660
661
662
663
MĂSURI DE PREVENIRE ȘI CONTROL A RĂSPÂNDIRII CORONAVIRUSULUI
SARS-CoV-2, PROPUSE PENTRU A INTRA ÎN VIGOARE ÎNCEPÂND CU STAREA
DE ALERTĂ, DIN DATA DE 15 MAI 2020
664
665
666
667
668
669
670
671
15.3.Planulul Național de Redresare și Reziliență – instrument de sprijin european
pentru depășirea crizei economice generată de pandemia de Coronavirus în noua perioada
de programare 2021-2027
Planul Național de Redresare și Reziliență este rezultatul deciziei Uniunii Europene de
a iniția măsuri de combatere a efectelor economice negative ale pandemiei de Coronavirus,
concretizată în actul normativ reprezentat de Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului
European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și
reziliență277.
Potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 155/3 septembrie 2020278 privind
unele măsuri pentru elaborarea Planului Naţional de Relansare şi Rezilienţă necesar României
pentru accesarea de fonduri externe rambursabile şi nerambursabile în cadrul Mecanismului de
redresare şi rezilienţă, țara noastră are un buget din fonduri externe rambursabile și nerambursabile
estimat la 79,9 miliarde euro obținut în urma negocierilor care au avut loc la nivelul Consiliului
European în perioada 17-21 iulie 2020, buget care urmează să fie supus procedurilor de aprobare
ale Parlamentului European din care 30,4 miliarde euro sunt destinați instrumentului de finanțare
„Mecanismul de redresare și reziliență” structurați sub formă de granturi 13,7 miliarde euro și sub
formă de împrumuturi 16,6 miliarde euro.
277
Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 57/18.02.2021;
278
A fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 7 septembrie 2020;
672
Potrivit art.3 din acest regulamentul Uniunii Europene menționat mai sus, domeniul de
aplicare al mecanismului vizează domenii de politică de importanță europeană structurate pe șase
piloni: a)tranziția verde; b)transformarea digitală; c)creștere inteligentă, durabilă și favorabilă
incluziunii, inclusiv coeziune economică, locuri de muncă, productivitate, competitivitate,
cercetare, dezvoltare și inovare, precum și o piață internă funcțională, cu IMM-uri puternice;
d)coeziune socială și teritorială; e)sănătate și reziliență economică, socială și instituțională,
având drept scop, printre altele, creșterea nivelului de pregătire pentru situații de criză și a
capacității de reacție la criză; f)politici pentru generația următoare, copii și tineret, cum ar fi
educația și competențele.
În conformitate cu cei șase piloni menționați la articolul 3 din prezentul regulament, cu
coerența și sinergiile pe care le generează și în contextul crizei provocate de COVID-19, obiectivul
general al mecanismului este să promoveze coeziunea economică, socială și teritorială a Uniunii
prin îmbunătățirea rezilienței, a nivelului de pregătire pentru situații de criză, a capacității de
adaptare și a potențialului de creștere ale statelor membre, prin atenuarea impactului social și
economic al crizei în cauză, în special asupra femeilor, prin contribuția la punerea în aplicare a
pilonului european al drepturilor sociale, prin sprijinirea tranziției verzi, prin contribuția la
realizarea obiectivelor privind clima ale Uniunii pentru 2030 stabilite la articolul 2 punctul 11
din Regulamentul (UE) 2018/1999 și prin respectarea obiectivului UE de realizare a neutralității
climatice până în 2050, precum și a tranziției digitale, contribuind astfel la convergența economică
și socială ascendentă, restabilind și promovând creșterea durabilă și integrarea economiilor
Uniunii, încurajând crearea de locuri de muncă de înaltă calitate, contribuind la autonomia
strategică a Uniunii alături de o economie deschisă și creând valoare adăugată europeană.
Este bine cunoscut faptul că, procesul de elaborare a PNRR s-a realizat
prin Memorandumul cu tema „Mecanismul pentru elaborarea poziției Guvernului României cu
privire la Planul Național de Relansare și Reziliență”279aprobat în ședința de guvern din 20
ianuarie 2021.
Ținând cont de faptul că Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) este
coordonatorul național al procesului de elaborare și negociere a PNRR cu Comisia Europeană,
MIPE a lucrat activ cu ministerele de linie desemnate, în funcție de specificul investițiilor și
reformelor.
PNRR trebuie să conțină o explicație, prin care se asigură că nicio măsură de implementare
a reformelor și a investițiilor, incluse în plan, nu prejudiciază în mod semnificativ obiectivele de
mediu, în conformitate cu art. 17 din Regulamentul (UE) 2020/852 (principiul „de a nu prejudicia
în mod semnificativ”). Mai mult decât atât, planul trebuie să prevadă egalitatea de gen și egalitatea
de șanse, precum și o prezentare succintă a rezultatelor consultărilor care au avut loc cu părțile
interesate.
279
Guvernul României, https://sgg.gov.ro/new/wp-content/uploads/2021/01/MEMO-7.pdf, 2021,
accesat 18.04.2021
673
PNRR are la bază 6 piloni principali: Tranziția verde; Transformarea digitală; Creșterea
economică inteligentă, sustenabilă și incluzivă; Coeziunea socială și teritorială; Sănătate și
reziliență instituțională; Copii, tineri, educație și competențe.280
Tabel nr. 1. Analiză piloni, componente și sume PNRR
PILON COMPONENTA
Buget inițial de negociere: TOTAL PNRR: 41.461 (mil.EURO)
TRANZIȚIA VERDE PILON I=15.300 (mil.EURO)
Total (mil.Euro) 4.000 I.1 .Sistemul național de gestionare a apei: apă și canalizare, irigații,
desecări-drenaje, lucrări de combatere a eroziunii solului și intervenții
active în atmosferă;
Total (mil.Euro) 1.500 I.2 Împădurim România și protejăm biodiversitatea;
Total (mil.Euro) 1.300 I.3 Managementul deșeurilor și economie circulară;
Total (mil.Euro) 5.000 I.4 Transport feroviar și mobilitate urbană;
Total (mil.Euro) 2.200 I.5 Valul renovării – Fondul pentru reabilitarea verde și seismică.
Total (mil.Euro) 1.300 I.6 Energie regenerabilă și eficiență energetică
II. TRANSFORMAREA PILON II= 3.542 (mil.EURO)

DIGITALĂ
Total (mil.Euro) 2.112 II.1 Cloud guvernamental și sisteme digitale interconectate în

administrația publică, semnătură și identitate electronică, promovarea
investițiilor cu valoare adăugată mare în TIC;
Total (mil.Euro) 780 II.2 România Educată – Digitalizarea educației;
Total (mil.Euro) 650 II.3 Broadband și 5G.
280
Ministerul Investițiilor și Fondurilor Europene, http://mfe.gov.ro/pnrr/#90, accesat 18.04.2021;
674
III. CREȘTERE INTELIGENTĂ, PILON III= 9.548 (mil.EURO)
DURABILĂ ȘI FAVORABILĂ
INCLUZIUNII
Total (mil.Euro) 100 III.1 Reforma sistemului de pensii;
Total (mil.Euro) 856 II.2 Modernizarea și consolidarea sistemului financiar-fiscal;
Total(mil.Euro) 2.275 III.3 Investiții și instrumente financiare pentru sectorul privat și reforma
companiilor de stat;
Total (mil.Euro) 630 III.4 România Educată – Învățământ dual, tehnic și profesional;
Total (mil.Euro) 510 III.5 Cercetare, Dezvoltare și Inovare;
Total (mil.Euro) 600 III.6 Dezvoltarea infrastructurii de gaz natural în amestec cu hidrogen și
alte gaze verzi;
Total (mil.Euro) 77 III.7 România Creativă (industrii creative);
Total (mil.Euro) 4.500 III.8 Transport rutier și autostrăzi.
IV. COEZIUNE SOCIALĂ ȘI PILON IV= 5.170 (mil.EURO)

TERITORIALĂ
Total (mil.Euro) 4.000 IV.1 Fondul de reziliență pentru localități;
Total (mil.Euro) 400 IV.2 Fondul pentru dezvoltare comunitară în rural și zone urbane sărace;
Total (mil.Euro) 250 IV.3 Infrastructură socială si cămine de bătrâni;
Total (mil.Euro) 120 IV.4 România Velo – Încurajarea transportului și turismului pe bicicletă,
pedestru și alte forme nemotorizate;
Total (mil.Euro) 400 IV.5 România Atractivă.
V. SĂNĂTATE ȘI REZILIENȚĂ PILON V= 6.595 (mil.EURO)

ECONOMICĂ, SOCIALĂ ȘI
INSTITUȚIONALĂ
675
Total (mil.Euro) 3.000 V.1 Fondul pentru Spitale. Creșterea accesului la Sănătate
Total (mil.Euro) 700 V.2. Reziliență în situații de criză
Total (mil.Euro) 2.000 V.3 România Educată – infrastructură școlară și universitară
Total (mil.Euro) 647 V.4 Încurajarea formalizării muncii, economie socială și introducerea
Venitului Minim de Incluziune
Total (mil.Euro) 148 V.5 Reforma administrației publice, salarizarea unitară, dialog social și
creșterea eficienței justiției
Total (mil.Euro) 100 V.6 Fondul de reziliență a societății civile
VI. POLITICI PENTRU PILON VI= 1.306 (mil.EURO)

GENERAȚIA URMĂTOARE,
COPII ȘI TINERI
Total (mil.Euro) 636 VI.1 România Educată – Programul național de reducere a abandonului
școlar
Total (mil.Euro) 300 VI.2 Granturi pentru tineret și sport
Total (mil.Euro) 370 VI.3 România Educată – Programul Național pentru Creșe
Sursa: Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, Planul Național de Redresare și Reziliență

(București: https://mfe.gov.ro/pnrr/, 2021
Ca urmare a acestor informații, bugetul inițial pentru negociere reprezintă o valoare

de 41.461 milioane EURO aferentă lunii aprilie 2021 (mai precis 41,5 miliarde euro, reprezentând
142% din alocarea României atât din granturi cât și împrumuturi pentru reforme care să producă
schimbări structurale, precum reforma sistemului de pensii, reforme fiscale, reforma funcției
publice, reforma salarizării în sector public, reforma companiilor de stat și introducerea venitului
minim de incluziune281).
În cadrul ședinței de guvern a fost adoptat și Memorandumul care a mandatat MIPE pentru
a efectua negocierile cu Comisia Europeană.
Se alocă Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, prin Planul național de
redresare și reziliență, un procent din bugetul PNRR, în limita negociată cu Comisia Europeană,
corespunzător alocărilor aprobate pentru granturi pentru fiecare componentă în parte, pentru
Potrivit prevederii de la pagina 7 din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), elaborat de Ministerul
281
Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE), versiunea din Aprilie 2021;

676
acoperirea cheltuielilor legate de activitățile de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare,
inclusiv cheltuieli de salarizare, care sunt necesare pentru gestionarea PNRR și îndeplinirea
obiectivelor acestuia, în special cele legate de studii, reuniunile experților, consultarea părților
interesate, acțiunile de informare și comunicare, inclusiv acțiunile incluzive de sensibilizare, și
comunicarea instituțională a priorităților politice ale Uniunii, în măsura în care acestea au
legătură cu obiectivele PNRR, cheltuielile cu rețelele informatice care se concentrează pe
prelucrarea și schimbul de informații, instrumentele corporative de tehnologie a informației și
toate celelalte cheltuieli cu asistența tehnică și administrativă suportate de Comisie pentru
gestionarea mecanismului. Cheltuielile acoperă, de asemenea, costurile altor activități de sprijin,
de natura controlului calității și monitorizării proiectelor pe teren, costurile aferente consilierilor
la nivelul tehnic, precum și pe cele ale experților pentru evaluarea și implementarea reformelor
și a investițiilor.282
Potrivit declarației ministrului Ghinea Cristian283, prin Planul Național de Redresare și
Reziliență (PNRR), România va putea beneficia de aproape 30 de miliarde de euro din cele 672,5
miliarde de euro ale Mecanismului de redresare și reziliență, este grupat pe 30 de componente care
acoperă toți cei 6 piloni ai acestui mecanism, așa cum a fost el adoptat de instituțiile europene:
1)Tranziţie verde; 2)Transformare digitală; 3)Creştere inteligentă, sustenabilă şi favorabilă
incluziunii, inclusiv coeziune economică, locuri de muncă, productivitate, competitivitate,
cercetare, dezvoltare şi inovare, precum şi o piaţă internă funcţională, cu întreprinderi mici şi
mijlocii (IMM-uri) puternice; 4)Coeziune socială şi teritorială; 5)Sănătate, precum şi rezilienţă
economică, socială şi instituţională, în scopul, printre altele, al creşterii nivelului de pregătire
pentru situaţii de criză şi a capacităţii de reacţie la criză; 6)Politici pentru generaţia următoare,
copii şi tineret, cum ar fi educaţia şi competenţele.
Desigur că negocierile reprezentanților României cu Uniunea Europeană vor continua până
la obținerea formei definitive a planului și resurselor pe care țara noastră le va primi prin acest
mecanism instituit.
Cu siguranță derularea acțiunilor din cadrul acestui plan va avea prioritate în raport cu
acțiunile ce vor avea loc și în cadrul Programului Operațional Educație și Ocupare (POEO) dar și
a altor programe operaționale care sunt prevăzute a se desfășura în noua perioadă de programare
2021 – 2027.
282
Guvernul României, ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 24 din 31 martie 2021pentru
modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2020 privind unele măsuri
pentru elaborarea Planului național de relansare și reziliență necesar României pentru accesarea
de fonduri externe rambursabile și nerambursabile în cadrul Mecanismului de redresare și
reziliență, Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 339 din 2 aprilie 2021;
283
Publicată pe site-ul www.caleaeuropeana.ro în 21.aprilie 2021;
677
16.Metode moderne de control pe care experții de la Ministerul Investițiilor și
Proiectelor Europene le pot utiliza la beneficiarii de proiecte cu finanțare
europeană pentru prevenirea neregulilor și fraudelor și efectuarea de corecții
financiare în situațiile care impun aceste acțiuni
16.1.Aspecte de fond asupra conceptului de Automatizare a unor Procese prin

Robotizare (RPA) şi impactul său în contabilitate şi audit
Automatizarea reprezintă una dintre etapele cele mai importante în procesul de

transformare digitală a business-urilor. Automatizarea sarcinilor angajaţilor depinde de capacitatea
de percepţie şi analiză a oamenilor, iar automatizarea proceselor depinde de roboţi, respectiv de
tehnologia RPA (Colesca şi Dobrin284). Astfel, RPA poate fi implementat şi folosit cu succes în
orice tip de companie sau departament, iar în contextul acestei lucrări chiar în cazul firmelor ce
oferă servicii profesionale de contabilitate şi audit.
RPA se referă la automatizarea sarcinilor repetitive, structurate, bazate pe reguli şi poate fi
considerat un tip de software care imită activitatea unei fiinţe umane în realizarea unei sarcini din
cadrul unui proces (Cohen285 şi alţii).
284
Colesca, S., Dobrin, C. (2006), Rolul Tehnologiei Informatiei în Reproiectarea Proceselor de Afaceri, Rev.
Tinerilor Economişti, Univ. din Craiova, FEAA, vol. 1(6), April, http://feaa.ucv.ro/RTE/006- 20.pdf;
285
Cohen, M., Rozario, AM, Zhang,CA. (2019), Exploring the Use of Robotic Process Automation (RPA) in
Substantive Audit Procedures. A Case Study, CPA Journal, July;
678
Poate face operaţiile repetitive mai rapid, mai precis şi „nu oboseşte”, reuşind să elibereze
oamenii de volumul mare de muncă (Vasarhelyi şi Rozario286). Altfel spus, RPA contribuie la
creşterea eficienţei procesului de afaceri şi la reducerea erorilor umane şi a costurilor (Osman287).
Mai mult, poate interacţiona cu alte aplicaţii software la nivelul interfeţei cu utilizatorul, dar nu
este inteligent, în sensul că nu se poate adapta la schimbări, nu poate lua decizii complicate
(Zhang288).
RPA este o aplicaţie informatică care permite angajaţilor unei companii să configureze un
software pe un calculator sau un „robot” pentru a rula aplicaţiile existente ce privesc procesarea
unei tranzacţii, manipularea datelor, declanşarea de răspunsuri şi comunicarea cu alte sisteme
digitale (Kaya şi alţii289). RPA se referă cel mai frecvent la configurarea software-ului pentru
transferul de date de la surse cu intrări multiple, precum e-mail şi foi de calcul către sisteme de
înregistrare, precum ERP şi sisteme de relaţii cu clienţii, CRM (Cohen şi alţii290). Într-o viziune
mai largă, RPA este o combinaţie de tehnologii conexe precum sisteme autonome, învăţare
automată, inteligenţă artificială şi robotică (Anagnoste291).
Mai concret, folosind aplicaţiile de bază existente în firmă, RPA le accesează şi
manipulează foile de calcul, documentele şi e-mailurile pentru a finaliza sarcinile. În opinia lui
Kaya şi alţii292 RPA poate automatiza cu uşurinţă activităţile curente, procese din departamente
diferite, precum producţie, finanţe şi contabilitate, vânzări, achiziţii, gestionarea lanţului de
aprovizionare, servicii pentru clienţi şi resurse umane. Spre deosebire de macro comenzi (Kokina
şi Blanchette293) roboţii RPA pot interacţiona cu mai multe sisteme, lucrează autonom şi execută
sarcini de rutină constând chiar şi în decizii binare care nu necesită inteligenţă.
Un RPA mai sofisticat evoluează spre o automatizare cognitivă sau inteligentă (IA), adică
devine capabil să îndeplinească sarcini non-rutină care implică judecată pe bază de reguli
profesionale, aplicate chiar pe date nestructurate. Software-ul RPA poate rula fie pe o maşină
286
Vasarhelyi, MA., Rozario, AM. (2018), How Robotic Process Automation Is Transforming Accounting and
Auditing, The CPA Journal; New York, Vol. 88 33. Zhang CA., Dai J., Vasarhelyi, MA. (2018), The Impact of
Disruptive Technologies on Accounting and Auditing Education How Should the Profession Adapt? CPA Journal,
Vol. September;
287
Osman, CM. (2019), Robotic Process Automation: Lessons Learned from Case Studies, Rev. Informatica
Economică, vol. 23, no. 4;
288
Zhang, CA. (2019), Intelligent Process Automation in Audit, Research Institute of Economics and Management,
Journal of Emerging Technologies in Accounting, Vol. 16, nr. 2;
289
Kaya, CT, Turkyilmaz, M, Birol, B. (2019), Impact of RPA Technologies on Accounting Systems, Muhasebe ve
Finansman Dergisi Journal, vol.82, Issue April, Istanbul, DOI: 10.25095/mufad.536083 https://mufad.org.tr/journal-
/attachments/ article/997/14.pdf;
290
291
Anagnoste, S. (2017), Robotic Automation Process, The next major revolution in terms of back office operations
improvement, Proceedings of the International Conference on Business Excellence, Volume 11: Issue 1, pp 677-686,
DOI: 10.1515/picbe-2017-0072;
292
293
Kokina,J, Blanchette, S. (2019), Early evidence of digital labor in accounting: Innovation with Robotic Process
Automation, International Journal of Accounting Information Systems, Volume 35, December, 100431,
https://doi.org/10.1016/ j.accinf.2019.100431;
679
fizică, fie pe o maşină virtuală, cu sincronizare cu toate sistemele moştenite de la client: ERP,
aplicaţii web, cloud, Citrix, Java şi mainframe sau alte tipuri de aplicaţii (Anagnoste294).
Deoarece multe domenii din audit şi contabilitate implică sarcini care interacţionează cu
mai multe sisteme, conţin niveluri ridicate de procesare a tranzacţiilor şi necesită luarea de decizii
în timp real, potenţialul de utilizare al RPA este ridicat (Kokina şi Blanchette295). În domeniul
serviciilor contabile, RPA reprezintă oportunitatea de a îmbunătăţi calitatea serviciilor oferite, deşi
există o serie de temeri cu privire la faptul că utilizarea RPA va duce la înlocuirea persoanelor cu
roboţi. În realitate, Cooper şi alţii296 apreciază că va genera o modificare a rolului profesionistului
contabil spre alocarea unui timp mai mare activităţilor de analiză, de previzionare, în detrimentul
celor de rutină. Istoric, procesul de audit, dar şi de contabilitate a încorporat de-a lungul evoluţiei
sale o serie de instrumente şi procese realizate cu ajutorul computerelor, care au fost adesea
interconectate de mai mulţi paşi manuali şi „click-uri” de verificare. RPA au capacitatea de a prelua
şi efectua o întreagă succesiune predefinită de operaţii repetabile prin automatizare.
Anumite părţi ale procesului de audit pot fi automatizate cu ajutorul RPA, în particular cele
predispuse la utilizarea fluxurilor de lucru şi cele care presupun decizii repetabile (Moffitt şi
alţii297). RPA reprezintă o schimbare dramatică şi perturbatoare a practicii actuale de audit, care în
mare parte sunt încă şi azi manuale, dar promite să permită auditorilor să funcţioneze la un nivel
mult mai ridicat (Vasarhelyi şi Rozario298). Cu toate acestea, RPA pentru serviciile de audit rămâne
în stadiu incipient, din cauza naturii extrem de reglementate a serviciilor de audit şi contabilitate
(Cooper şi alţii299). Principalele avantaje ale RPA pentru firmele care prestează servicii
profesionale de audit şi contabilitate (Appelbaum şi Nehmer300; Tucker301; Devarajan302; Cohen şi
294
DOI: 10.1515/picbe-2017-0072;
295
296
Cooper, LA, Holderness, DK, Sorensen, TL, Wood, DA. (2019). Robotic Process Automation in Public Accounting,
Accounting Horizons, 33, https://doi.org/10.2308/acch-52466;
297
Moffitt K., Rozario A. M., Vasarhelyi M. A. (2018), Robotic Process Automation for Auditing, Journal of
Emerging Technologies in Accounting, vol 15, no 1, https://doi.org/10.2308/jeta-10589;
298
Vol. September;
299
Cooper, LA, Holderness, DK, Sorensen, TL, Wood, DA. (2019). Robotic Process Automation in Public
Accounting, Accounting Horizons, 33, https://doi.org/10.2308/acch-52466;
300
Appelbaum, D., Nehmer R. (2017), The Coming Disruption of Drones, Robots, and Bots How Will It Affect CPAs
and Accounting Practice?, CPA Journal, https://www.cpajournal.com/ 2017/07/03/coming-disruption-drones-robots-
bots/;
301
Tucker, I, (2017), Are you ready for your robots?, Strategic Finance, Vol. Nov., https://sfmagazine.com/post-
entry/nov..2017-are-you-ready-for-your-robots/?.... campaign=buffer;
302
Devarajan, Y. (2018), A Study of Robotic Process Automation Use Cases Today for Tomorrow's Business,
International Journal of Computer Techniques, Volume 5 Issue 6, http://www.ijctjournal.org/Volume5/Issue6/IJCT-
V5I6P3.pdf;
680
alţii303; Ansari şi alţii304; Huang şi Vasarhelyi305; Gotthardt şi alţii306) ar fi următoarele: 1.
Înlocuiesc resursa umană, ceea ce conduce la:
a)evitarea posibilelor conflicte între angajat şi client datorită lipsei laturii emoţionale a
robotului (spre exemplu, în cazul unui angajat uman care poate are o zi mai proastă există riscul
ca acesta să îşi descarce nervii pe clienţi, provocând astfel o stare de disconfort);
b)evitarea preocupării de a căuta un personal specializat în domeniu (ştim cu toţii cât de
greu este să găseşti pe cineva care să fie devotat unui job, mai ales care să vină la pachet cu
experienţa necesară; astfel introducerea roboţilor ar duce şi la inutilitatea proceselor de recrutare);
c)rezistenţa la lucru sub presiune (comparativ cu un om, robotul este programat astfel încât
să suporte sarcinile în orice condiţii).
2.Reduc costurile salariale pe termen lung; costurile imediate cresc la achiziţia softului
3.Efectuează sarcini indiferent de dificultatea acestora, deoarece roboţii sunt specializaţi
astfel încât să facă faţă unui grad ridicat de muncă, având în spate un întreg sistem de programare.
Pentru ei ideea de multitasking nu reprezintă o provocare, ci pur şi simplu face parte din rutina lor
zilnică; iar în ceea ce priveşte monotonia, sarcinile repetitive nu afectează randamentul acestora la
serviciu, astfel se consideră robotul capabil de a satisface orice nevoie a clientului, nevoie care
intră în raza sa de acţiune.
4.Nu necesită factori motivaţionali: spre deosebire de fiinţa umană, care este dependentă
de o sursă de motivaţie (bonusuri, vouchere, concedii) pentru a-şi depăşi standardele şi a îndeplini
cu succes atribuţiile, robotul funcţionează pe baza unui mecanism care nu necesită motivare, fapt
pentru care achiziţionarea acestuia este favorabilă angajatorului.
Pe de altă parte, literatura de specialitate atrage atenţia şi asupra unor dezavantaje generate
de introducerea RPA în activităţile contabile şi de auditare. Aceeaşi autori (Appelbaum şi
303
304
Ansari, WA, Diya, P., Patil, S., Patil, S. (2019), A Review on Robotic Process Automation – The Future of Business
Organizations, 2nd International Conference on Advances in Science & Technology (ICAST) 2019 on 8th, 9th April
2019,by K J Somaiya Institute of Engineering & Information Technology, Mumbai, India,
http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.3372171;
305
Huang F, Vasarhelyi, M. A. (2019), Applying robotic process automation (RPA) in auditing: A framework,
International Journal of Accounting Information Systems, vol. 35, no.100433,
https://doi.org/10.1016/j.accinf.2019.100433;
306
Gotthardt, M., Koivulaakso, D., Paksoy, O., Saramo, C., Martikainen, M., Lehner,O. (2020), Current State and
Challenges in the Implementation of Smart Robotic Process Automation in Accounting and Auditing, ACRN Journal
of Finance and Risk Perspectives, vol 9, https://doi.org/10.35944/jofrp.2020.9.1.007;
681
Nehmer307; Tucker308; Devarajan309; Cohen şi alţii310; Ansari şi alţii311; Huang şi Vasarhelyi312;
Gotthardt şi alţii313) atrag atenţia asupra acestora:
1.Înlocuiesc resursa umană. Principalul dezavantaj al achiziţionării unui robot (pentru
personalul angajat) este dat de înlocuirea acestuia în favoarea unui sistem tehnologizat, ce conduce
la pierderea locurilor de muncă ale indivizilor.
2.Incapacitatea de a se adapta incertitudinii. Funcţionând după un sistem de programare
bine definit, roboţii sunt incapabili de a face faţă incertitudinii. Acest lucru reprezintă un punct
slab în situaţia în care ei sunt nevoiţi să reacţioneze în anumite cazuri care nu sunt prestabilite de
om, deoarece şansa de a rezolva situaţia este imposibilă; spre exemplu, scepticismul în profesia de
audit.
3.Risc ridicat de posibile erori şi defecţiuni. Oricât de inteligent şi funcţional este un robot,
asemenea unui om care se îmbolnăveşte, acesta poate suferi la rândul lui anumite erori; implicit şi
dependenţa de un personal calificat. Indiferent de cât de independent ni s-ar părea un robot, acesta
este inexistent fără forţa umană în spate datorită faptului că robotul depinde de ceea ce îşi doreşte
omul, la fel cum omul este cel care intervine în modificările, actualizările şi reparaţiile sale.
4.Reducerea numărului de clienţi potenţiali. Firmele de contabilitate şi audit independente
care aleg să introducă în interiorul lor roboţi care să administreze diferite sarcini se pot confrunta
cu o reacţie negativă din partea clienţilor din cauza conceptului, robotul de servicii fiind o inovaţie
recentă. Această reacţie duce implicit la reducerea numărului de potenţiali clienţi din cauza lipsei
de interes faţă de noua invenţie. Scopul oricărui RPA (Gotthardt şi alţii314) este să-şi îndeplinească
sarcina prevăzută mai bine decât metodele manuale sau tehnologice folosite anterior. Prin
integrarea componentei de IA, un RPA are acţiuni ce-l apropie de modelele comportamentului
uman. Prin urmare, în luarea deciziei de implementare a unui RPA, în general, dar şi în particular,
în cazul serviciilor profesionale de audit şi contabilitate este necesară evaluarea atât a beneficiilor,
cât şi a riscurilor potenţiale. RPA suscită interes atât pentru practicieni, cât şi pentru mediul
307
Appelbaum, D., Nehmer R. (2017), The Coming Disruption of Drones, Robots, and Bots How Will It Affect CPAs
and Accounting Practice?, CPA Journal, https://www.cpajournal.com/ 2017/07/03/coming-disruption-drones-robots-
bots/;
308
309
V5I6P3.pdf;
310
311
Ansari, WA, Diya, P., Patil, S., Patil, S. (2019), A Review on Robotic Process Automation – The Future of Business
Organizations, 2nd International Conference on Advances in Science & Technology (ICAST) 2019 on 8th, 9th April
2019,by K J Somaiya Institute of Engineering & Information Technology, Mumbai, India,
http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.3372171;
312
313
314
Gotthardt, M., Koivulaakso, D., Paksoy, O., Saramo, C., Martikainen, M., Lehner,O. (2020), Op.cit.;
682
academic. Din punct de vedere practic, există încă destul de multe necunoscute în ceea ce priveşte
implementarea RPA la nivelul organizaţiilor, proceselor şi sarcinilor, fără riscul apariţiei unor
erori, păstrând un echilibru la nivel de organizaţie între procesele automatizate şi cele manuale,
umane (Kokina şi Blanchette315).
În acest sens, studiul nostru doreşte să contribuie la dezvoltarea cunoaşterii prin formularea
de răspunsuri la următoarele întrebări: 1.În ce procese de contabilitate şi audit este implementat un
RPA? 2.Care sunt tiparele de implementare a RPA în contabilitate şi audit? 3.Care sunt viitoarele
dezvoltări?
Din punct de vedere metodologic, am dorit să realizăm o revizuire a literaturii de
specialitate pornind de la analiza exhaustivă a lucrărilor care tratează subiectul RPA în
contabilitate şi audit. În acest sens, a fost utilizată baza de date Google Scholar, pe care s-a efectuat
o căutare după cuvintele cheie care conţin expresia „RPA in accounting and audit” şi separat după
şirul de căutare („Robotic process automation” sau „RPA”) AND („accounting” sau „audit”), fără
a predefini o perioadă de timp în căutare.
Prima rundă de căutare a generat un număr de 40 de articole care cuprindeau cuvintele
cheie menţionate în titlu, rezumat sau cuvintele cheie ale lucrărilor. După eliminarea duplicatelor
s-a trecut în etapa a doua, la descărcarea şi citirea rapidă a articolelor prin căutarea pe cuvintele
audit şi contabilitate şi RPA, în urma căreia au fost eliminate articolele care tratau tangenţial una
dintre cele 3 întrebări de cercetare formulate, adică fie au menţionat RPA doar în câteva propoziţii,
fie au folosit doar termenul robot, automatisation, fără a dezvolta ideea RPA, astfel că eşantionul
final cuprinde 19 articole. În etapa a treia, articolele au fost sortate şi grupate după criterii cum ar
fi anul publicării, număr de autori pe articol, ţara de origine a autorilor, metodologia utilizată
(Murcia şi alţii316).
Articolele ce compun eşantionul final au fost citite integral de către autori şi analizate în
vederea formulării răspunsurilor la cele trei întrebări de cercetare. Lucrările cuprinse în studiu sunt
cele mai semnificative, luând în considerare relevanţa şi numărul de citări prin utilizarea Google
Scholar, accesat la data de 15 iunie 2020, fiind cuprinse în primele 3 pagini de căutare. Articolele
analizate tratează integral sau în combinaţie una sau mai multe din întrebările stabilite, după cum
rezultă din Tabelul nr. 1.
Tabelul nr. 1.Articolele analizate din punct de vedere al temelor abordate
315
316
Murcia, FDR., Murcia, FCS., Borba, JA. (2008), Continuous Auditing: A Literature Review, Revista Organizações
em contexto, vol 4, issue June;
683
Sursa:Prelucrare realizată de Conf. univ. dr. Ramona LACUREZEANU, Prof. univ. dr.
Adriana TIRON-TUDOR, Lect. univ. dr. Vasile Paul BRESFELEAN, FSEGA,
Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj -Napoca, 2020
În partea de rezultate, după descrierea eşantionului de articole sunt prezentate cele trei
elemente: RPA în contabilitate şi gestiune, RPA în audit, Implementarea RPA, urmate de viitoare
dezvoltări ale subiectului din punct de vedere teoretic şi practic.
Dezbaterile ştiinţifice privind RPA în contabilitate şi audit sunt relativ recente, fiind
publicate mai serios începând cu anul 2017. Din totalul eşantionului de articole analizate, 3 au fost
publicate în 2017, 7 – în 2018, 8 – în anul 2019 şi unul în 2020. Astfel, constatăm o evoluţie
crescătoare a numărul de articole referitoare la RPA în contabilitate şi audit.
În ceea ce priveşte autorii, există o preferinţă care creşte pe perioada analizată pentru
munca în echipă, pe acest subiect; numai 6 articole au unic autor, câte două în fiecare din anii
2017, 2018, 2019. O posibilă explicaţie a acestei evoluţii ar putea fi complexitatea temei şi
necesitatea abordării sale în echipe de lucru.
Numărul de autori variază între 1 autor unic şi echipe care ajung chiar până la 6 autori,
pentru două din articolele analizate, formate dintr-un grup de cercetători de la Hanken School of
Economics, Helsinki, Finlanda (Kruskopf şi alţii317; Gottardt şi alţii318). Analizând afilierea
autorilor, cele mai multe articole (10) sunt scrise de autori cu afiliere exclusivă la universităţi din
SUA, urmate la o distanţă destul de mare de universităţi din China, Finlanda, Turcia şi universităţi
din alte zone ale lumii sau colaborări între ele. Universităţile din SUA deţin supremaţia în privinţa
numărului de publicaţii pe această temă, ceea ce denotă interesul lor major pentru subiect.
O posibilă explicaţie a acestei situaţii ar putea fi faptul că SUA este ţara care investeşte cel
mai mult în tehnologizare şi în care îşi au sediul atât cele mai mari firme de contabilitate şi audit,
317
Kruskopf, S., Lobbas, C., Meinander, H., Söderling, K., Martikainen M., Lehner OM. (2019), Digital Accounting:
Opportunities, Threats and the Human Factor, ACRN Oxford Journal of Finance and Risk Perspectives, Vol 8, Special
Issue Digital Accounting;
318
684
cât şi cele mai mari firme de IT din lume (Murcia şi alţii319; Zhang320). Din analiza afilierii autorilor
articolelor analizate, reiese că Universitatea Rutgers, Newark, New Jersey (SUA) este principalul
centru de cercetare în domeniul RPA în audit. În topul autorilor, cu patru articole în calitate de
autor principal sau coautor, se află unul dintre profesorii renumiţi ai acestei universităţi, Miklos
Vasarhelyi, care împreună cu echipa sa de cercetare, formată din colegi şi doctoranzi cu care
colaborează şi pe articolele din eşantion (ex: Rozario şi Zhang) reprezintă un pionier al
implementării şi impactului tehnologiilor informaţionale în domeniul auditului şi contabilităţii,
dintre care menţionăm numai câteva, cum ar fi standardul XBRL, IA în audit şi contabilitate şi
auditul continuu (Murcia şi alţii321, 2008; Zhang322).
În privinţa metodologiei utilizate în articolele analizate vorbim în unanimitate despre
cercetarea calitativă pe bază de studii de caz cu una sau mai multe entităţi, interviuri individuale
şi semi structurate, revizuiri ale literaturii sau o combinaţie a acestora. La acestea se adaugă
editoriale şi articole profesionale care descriu impactul RPA asupra contabilităţii, auditului,
profesiei în general şi educaţiei în domeniu, publicate în jurnale ştiinţifice sau profesionale.
Studiile de caz bazate pe câte un singur caz permit cercetătorilor o înţelegere în detaliu a influenţei
RPA la fiecare nivel al managementului firmei de prestări servicii financiare, contabile şi audit.
Datorită acestui considerent regăsim în eşantion şase studii: exemplu al uneia dintre cele
mai mari firme internaţionale ce oferă servicii de contabilitate inclusiv facturare, salarii, elaborarea
situaţiilor financiare şi a altor categorii de rapoarte şi declaraţii, precum şi elemente necesare luării
deciziei la nivelul entităţii cum ar fi previzionarea fluxurilor de numerar, investiţii şi planificare
financiară (Fernandez şi Aman, 2018), cazul unei firme finlandeze din domeniul producţiei de
automobile (Gotthardt323), o companie din domeniul energiei electrice din China care doreşte
automatizarea prin robotizare a întregii activităţi financiar contabile (Zheng324), cazul unei
companii din domeniul vânzării de combustibil prin staţii cu pompe pentru activitatea de decontări
prin bancă (Anagnoste325) şi cazul unei firme de contabilitate şi audit în care s-a testat un
framework propus de către Huang şi Vasarhelyi326 sau Zhang327 de implementare a RPA care să
automatizeze părţi din activitatea de audit. Articolele care au la bază studiul de cazuri multiple
319
Murcia, FDR., Murcia, FCS., Borba, JA. (2008), Continuous Auditing: A Literature Review, Revista Organizações
em contexto, vol 4, issue June;
320
321
Murcia, FDR., Murcia, FCS., Borba, JA. (2008), Op.cit.
322
Zhang, CA. (2019), Op.cit.
323
324
325
DOI: 10.1515/picbe-2017-0072;
326
327
685
(Kokina şi Blanchette328) iau în considerare mai multe entităţi din domeniul serviciilor financiar
contabile care sunt fie într-o faza incipientă a implementării RPA, fie în faza de intenţie şi din care
selectează respondenţii interviurilor semi structurate pentru a afla experienţa şi opinia lor cu privire
la efectul implementării RPA, a anumitor funcţii şi permit stabilirea unor tipologii similare,
regăsite în diferite organizaţii.
Articolele care se bazează pe interviuri iau în considerare între 10 şi 20 de respondenţi şi
includ persoane de la diferite nivele de management din cadrul organizaţiilor, cum ar fi
vicepreşedinte, director resurse umane, director operaţional, manager de echipă, managerul
responsabil cu calitatea şi specialişti din zona operaţională (Fernandez şi Aman329), din cadrul
firmelor furnizoare de RPA şi al organizaţiilor care au implementat RPA (Kokina şi Blanchette330)
sau intenţionează să adopte RPA (Cooper şi alţii331), cu diferite profile de activitate de prestări
servicii, producţie sau comerţ. Analizând jurnalele în care sunt publicate articolele, remarcăm
interesul crescut pentru subiectul RPA al publicaţiilor din SUA atât la nivelul organismelor din
mediul academic („Journal of Emerging Technologies in Accounting” şi „Accounting Horizons”
ale American Accounting Association), cât şi al mediului profesional („CPA Journal”).
În ceea ce priveşte domeniul jurnalului, majoritatea sunt publicate în jurnale din domeniul
contabilităţii ale unor editori prestigioşi sau proceedinguri ale unor conferinţe internaţionale
indexate, urmate de jurnale cu profil preponderent tehnic.
16.2.Modele de RPA care pot fi folosite în activitatea de contabilitate
Contabilitatea presupune înregistrarea cronologică şi sistematică a tranzacţiilor şi

operaţiilor economice aferente unei perioade de gestiune. Având în vedere caracterul repetitiv în
cadrul unei perioade şi de la perioadă la perioadă al unor operaţii cu volum mare de tranzacţii, cum
ar fi facturări, salarii, decontări etc, prin automatizarea acestor procese se poate eficientiza întreaga
activitate prin reducerea costurilor şi diminuarea riscurilor de eroare (Tucker332). Mai mult, având
în vedere că întreaga activitate contabilă presupune parcurgerea unor paşi bine definiţi prin
proceduri de lucru, firmele care oferă servicii de contabilitate ar putea beneficia din plin de
avantajele oferite de RPA. Un RPA face faţă modificărilor de legislaţie, de obicei destul de
frecvente în domeniul fiscal, deoarece actualizările softului se pot face foarte uşor (Jędrzejka 333).
Literatura de specialitate menţionează o serie de procese şi task-uri de rutină, repetitive care pot fi
automatizate cu ajutorul RPA. Dintre acestea, cel mai uşor de robotizat sunt cele care vizează
328
329
Fernandez D., Aman, A. (2018), Impacts of Robotic Process Automation on Global Accounting Services, Asian
Journal of Accounting and Governance, vol 9, http://dx.doi.org/10.17576/AJAG-2018-09-11;
330
Kokina,J, Blanchette, S. (2019), Op.cit.
331
Cooper, LA, Holderness, DK, Sorensen, TL, Wood, DA. (2019). Robotic Process Automation in Public
Accounting, Accounting Horizons, 33, https://doi.org/10.2308/acch-52466;
332
333
Jędrzejka, D. (2019), Robotic process automation and its impact on accounting, „Zeszyty Teoretyczne
Rachunkowości” Stowarzyszenie Księgowych tom 105 (161), Polsc;
686
intrări de bunuri şi servicii prin achiziţie urmate de plata lor, închiderile periodice şi raportările
lunare interne sau externe deoarece sunt bazate pe rutină şi nu necesită raţionament profesional
complex sau luarea de decizii cu impact mare (Jędrzejka334; Kaya şi alţii335; Kokina şi
Blanchette336).
Această primă categorie de operaţii ar putea fi automatizate cu ajutorul unor roboţi
„orientaţi spre sarcini” care vor efectua doar calcule şi se vor baza pe oameni doar pentru a gestiona
excepţiile. Altfel spus, se va automatiza munca manuală de „extragere de date dintr-un sistem,
realizare de prelucrări asupra datelor şi mutarea datelor ajustate într-un alt sistem” (Tucker337). Un
astfel de exemplu ar fi operaţia de „reconcilieri bancare”. Înainte de RPA contabilii trebuiau să
analizeze şi cupleze tranzacţiile manual, să noteze discrepanţele şi să creeze înregistrări în registrul
jurnal. Cu RPA contabilii identifică, analizează şi soluţionează cauzele care au dus la apariţia
discrepanţelor. Concret, dacă ne referim la automatizarea procesului de plată a furnizorilor şi
încasare a clienţilor în numerar sau prin virament bancar, acesta presupune următoarele: roboţii se
autentifică cu propriile lor credenţiale, găsesc facturi noi, le „cuplează” cu comenzile aferente,
solicită şi aşteaptă aprobări, execută înregistrări de contabilitate şi alte operaţii interne, iar în final
efectuează plata împreună cu transmiterea unui mesaj de avertizare, anunţare privind efectuarea
operaţiei. Procesul se repetă atât timp cât sunt facturi în aşteptare, respectiv neachitate. Extragerea,
validarea şi introducerea datelor de tranzacţie din/ în numeroase sisteme informatice este mai
rapidă şi mai precisă decât în cazul în care operaţia ar fi efectuată manual.
Un angajat cu calificare contabilă poate controla mai mulţi roboţi şi intervine doar atunci
când apar excepţii. Acestea se referă, de exemplu, la date care nu sunt conforme cu formatul
acceptat, probleme de reţea sau funcţionare defectuoasă a altor sisteme (Jędrzejka338).
RPA poate fi extrem de eficient în gestionarea situaţiei creanţelor şi datoriilor cu
actualizarea bazelor de date privind clienţi, furnizori, debitori, creditori, emiterea/primirea,
procesarea facturilor, aprobarea, validarea şi efectuarea plăţilor la scadenţă sau emiterea
înştiinţărilor de plată pentru sume de încasat, verificarea corelaţiilor dintre facturile emise şi
descărcările din gestiune şi respectiv între facturile privind bunurile sau serviciile achiziţionate şi
elementele specificate în contracte, comenzi şi note sau procese verbale de recepţie. Un exemplu
practic privind automatizarea procesării facturilor de la furnizori (cu soluţia RPA UiPath Studio)
este furnizat de către Gotthardt şi alţii339 în cazul unei firme finlandeze din domeniul producţiei de
automobile.
Firma avea de procesat cam 2.000 de facturi/zi, viza intervenţii manuale pentru citirea,
validarea, înregistrarea şi postarea facturilor. Procesul automatizat implementat poate fi descris
astfel: robotul va deschide dosarul facturii în e-mail, documentul PDF va fi deschis în fundal pentru
a extrage informaţiile relevante, cum ar fi numele companiei, data facturii, numărul de referinţă al
334
Jędrzejka, D. (2019), Op.cit.
335
336
337
Tucker, I, (2017), Op.cit.
338
Jędrzejka, D. (2019), Op.cit.
339
687
facturii, descrierea, suma totală, procent TVA şi alte taxe, suma totală şi informaţiile de contact.
După citirea textului din PDF, informaţiile sunt extrase din fişier. De asemenea, robotul efectuează
conversii de date şi modificări de format pentru a valida intrarea în sistemul de contabilitate al
firmei (de exemplu, sistemul SAP). După această extragere, robotul se conectează la SAP cu date
de conectare criptate. Apoi, se efectuează o căutare prin care se verifică dacă există intrări de
facturi pentru furnizor. În acest caz, anumite informaţii pot fi adaptate/preluate din datele interne
anterioare. Ulterior, facturile sunt introduse cu date extrase din fişiere.
La final informaţiile despre TVA şi alte taxe sunt verificate cu factura şi baza de date. Apoi
fişierul original este mutat în folderul facturilor procesate din sistemul de poştă. Un alt exemplu,
de data aceasta privind încasările de la clienţi în numerar şi prin virament bancar este prezentat de
Anagnoste340. În cazul companiei analizate, de vânzare combustibil în staţii cu pompe, activitatea
de decontări cu banca este gestionată de un grup format din 7 angajaţi cu pregătire contabilă,
fiecare dintre aceştia gestionând câte 13 staţii de livrare combustibil, iar munca lor însumând în
medie 11 ore de lucru pe zi.
Prin introducerea RPA, robotul reconciliază decontarea gestionarului staţiei cu banca, cu
numerarul încasat la staţii în ziua precedentă, iar angajaţii de specialitate au doar de investigat
diferenţele care pot apărea la reconciliere şi rezolvarea acestora. După ce s-a folosit un RPA care
a preluat sarcina de reconciliere, timpul de lucru destinat acestei activităţi la nivel de firmă a scăzut
la o oră pe zi. Alte zone în care se poate aplica RPA menţionate în literatură (Cooper şi alţii341;
Kaya şi alţii342) sunt: managementul trezoreriei, tranzacţii între firmele ce aparţin unui grup,
gestiunea stocurilor, evidenţa angajaţilor, calcularea salariilor şi decontarea lor şi a contribuţiilor
sociale aferente, evidenţa imobilizărilor şi a cheltuielilor cu amortizarea şi stabilirea plătiţilor
impozitelor şi taxelor.
De asemenea, cheltuielile cu deplasările şi decontarea lor pot fi supuse automatizării
începând cu etapa de planificare a cheltuielilor pentru perioada următoare şi continuând cu
rezervarea transportului, cazării, înscrierilor la evenimente şi în final decontarea lor. În categoria
cheltuielilor de deplasare se includ: cheltuieli de transport cu diferite mijloace de transport, cazare,
taxe de participare la conferinţe, târguri, expoziţii pentru care un RPA poate seta perioada
deplasării, locaţia şi bugetul aprobat. De exemplu, pentru următorul an sau perioadă poate efectua
o serie de căutări în vederea optimizării costurilor totale (Cooper şi alţii343).
Cu ajutorul RPA se pot monitoriza aceste cheltuieli şi, în funcţie de setarea sa, se pot
solicita automat rezervări privind transportul, cazarea şi celelalte cheltuieli prevăzute pentru
deplasarea respectivă, iar persoana responsabilă va lua decizia pe baza variantelor propuse de RPA
sau RPA va efectua automat rezervările (dacă este setat pentru această decizie). În plus faţă de
aceste operaţii, un RPA poate fi util şi în exercitarea unor operaţii mai complexe. Pentru astfel de
operaţii se pot folosi roboţi orientaţi spre „eficientizarea şi automatizarea proceselor” (Tucker344).
340
DOI: 10.1515/picbe-2017-0072;
341
Cooper, LA, Holderness, DK, Sorensen, TL, Wood, DA. (2019), Op.cit.;
342
Kaya, CT, Turkyilmaz, M, Birol, B. (2019),Op.cit.;
343
344
Tucker, I, (2017), Op.cit.
688
Un RPA ce va avea ataşat modul IA poate gestiona procese întregi, cum ar fi închiderea
balanţei lunare, de la prima operaţie până la ultima, fără intervenţia omului. În cazul unor excepţii
(anomalii) RPA poate trimite mesaje robotului contabil „orientat spre sarcini” (robot de nivel
inferior doar cu sarcini executive) cu care este în legătură pentru investigaţii suplimentare. Un alt
exemplu de proces care poate fi automatizat se referă la închiderea şi raportarea periodică (Kaya
şi alţii345). Acesta include coordonarea colectării şi verificării unor cantităţi vaste de date de la mai
multe entităţi, care se realizează cu ajutorul unor foi de calcul, tabele, liste de evidenţe separate.
Problemele de „concatenare, conectare sau actualizare a datelor din diferite surse care necesită
transfer manual de date” plus curăţarea datelor duc la erori, dar sunt şi mari consumatoare de timp.
Cerinţele actuale de reglementare şi raportare legală devin, în cazul firmelor mari, din ce în ce mai
solicitante pentru departamentul de contabilitate. Închiderea balanţelor, consolidarea situaţiilor la
nivel de grup şi publicarea de rapoarte financiare în termenele stricte precizate de legislaţie sau la
nivelul grupului necesită o coordonare adecvată, o echipă competentă şi o bună guvernanţă
corporativă. În plus, procesul de închidere la sfârşitul perioadei are un impact direct asupra
rezultatului raportării, întrucât caracterul complet al utilizării raportului este un derivat al
exactităţii, exhaustivităţii şi actualităţii informaţiilor. Spunem că un RPA poate fi încorporat pe:
• Operaţiile de închidere lunare, trimestriale şi anuale cu emiterea registrului jurnal, a
registrelor pe diferite categorii de operaţii, verificări specifice jurnalelor de achiziţii şi vânzări,
reconcilieri de conturi, solduri şi chiar consolidări
• Raportări lunare, trimestriale, anuale atât interne către management – ce cuprind
informaţii financiare şi operaţionale privind performanţa, cât şi externe obligatorii şi reglementate
sau voluntare la latitudinea entităţii. RPA poate fi utilizat şi în exercitarea funcţiei de control şi
previzionare a contabilităţii prin planificarea şi bugetarea pe termen scurt, mediu şi lung a
diferitelor activităţi sau procese, prin luarea în considerare a mai multor scenarii într-o perioadă
scurtă de timp, ceea ce face procesul de decizie mai eficient (Kaya şi alţii 346). Cooper şi alţii347
extind aria aplicabilităţii RPA prin luarea în considerare a automatizării unei analize workin-
process (WIP) din cadrul operaţiunilor unui client. În prezent marea majoritate a firmelor au câte
un ERP, un software ca un set de aplicaţii integrate folosit la colectarea, stocarea, administrarea şi
interpretarea datelor din activităţile lor de afaceri. Exemplul autorilor citaţi face trimitere la
procesul manual pentru implementarea şi testarea unui WIP, proces care durează aproximativ patru
săptămâni (în prezent). Astfel, 10 angajaţi pot prelucra cam 2.000 de cazuri de analiză WIP pe
lună, petrecând aproximativ 10-15 minute pentru fiecare caz. Un RPA ar completa fiecare caz, în
medie, în patru minute, iar operaţiile pe care le efectuează ar putea fi următoarele: monitorizează
constant o căsuţă poştală şi verifică dacă sistemul ERP este actualizat; când RPA primeşte o
solicitare de analiză WIP prin e-mail, se conectează la sistemul ERP şi execută un raport ERP pe
WIP; apoi „decupează şi lipeşte datele” într-un fişier şablon (de tip Excel) şi rulează o macro
comandă pentru a crea tabelele pivot necesare finalizării analizei WIP. RPA trimite apoi prin email
automat această analiză WIP finalizată părţii care a solicitat-o.
345
Kaya, CT, Turkyilmaz, M, Birol, B. (2019),Op.cit.;
346
347
689
Analizând în parte fiecare dintre componentele sistemului contabil, Kokina şi Blanchette348
propun o sintetizare a modalităţilor prin care sarcinile contabile obişnuite pot fi automatizate cu
ajutorul RPA pentru fluxuri de operaţii, cum ar fi: vânzări de bunuri şi prestări servicii către clienţi,
de la primirea unei comenzi până la încasarea contravalorii prestării sau bunului livrat sau achiziţia
de bunuri şi servicii de la furnizori, de la contractare furnizor până la plata sa sau înregistrarea unei
tranzacţii până la raportarea sa. Fiecare flux de operaţii este detaliat în secvenţe de operaţii care la
rândul lor sunt detaliate în taskuri simple şi pentru fiecare task este descrisă procedura.
De exemplu, procedura aferentă vânzărilor/ prestărilor cuprinde următoarele secvenţe:
•baza de date clienţi ce include crearea clientului, întreţinerea informaţiilor privind acel
client, stabilirea unor plafoane de livrări pentru client, verificări privind solvabilitatea clientului,
validarea ca plătitor TVA;
•plasarea comenzii de bunuri sau servicii de la client;
•facturarea, cu emiterea facturii, stabilirea scadenţei conform politicilor de vânzare şi
încadrării clientului în diferite categorii de risc, cu volume de vânzări, servicii adiţionale facturării
dacă este cazul, identificarea excepţiilor privind facturări, refacturări dacă este cazul;
•încasarea contravalorii facturii cu identificarea duplicatelor, încasări automate;
•urmărirea încasării, cu emitere de atenţionări privind termenele de plată la intervale
prestabilite către clienţi, analiza altor dispute cu clientul în cauză, a litigiilor în care este implicat
clientul, menţinerea comunicării cu clientul. Într-o abordare holistică, Zheng349 tratează RPA la
nivelul întregii activităţi financiar-contabile, pe cazul unei companii din domeniul energetic luând
în considerare toate componentele acesteia: contabilitatea primară, contabilitate de gestiune,
precum şi contabilitatea financiară cu setul său de raportări către terţii companiei. Aceasta viziune
de automatizare a contabilităţii are ca punct de pornire definirea unor caracteristici ale sarcinilor
şi proceselor contabile: operaţia/procesul trebuie sa fie repetitivă; datele trebuie să fie standardizate
(să se supună aceluiaşi tip de şablon); să existe un set de reguli standard care permit decizia de
rezolvare a operaţiei/procesului contabil.
16.3.Modele de RPA care pot fi folosite în audit
RPA încep să devină tot mai utilizate de către marile cabinete de audit şi înlocuiesc o serie
de activităţi umane din cadrul derulării misiunii de auditare financiară a setului de situaţii
financiare anuale, care într-o abordare algoritmică ar putea fi prezentat ca o succesiune a
următoarelor patru etape (Cohen şi alţii350):
1.definirea rolului auditorului şi a termenilor de angajare;
348
349
Zheng, S. (2019), Financial Management Innovation of Electric Power Enterprises Based on Robotic Process
Automation, Advances in Social Science, Education and Humanities Research, Proceedings of the 3rd International
Seminar on Education Innovation and Economic Management, Atlantis Press, https://doi.org/10.2991/seiem-
18.2019.53.
350
690
2.planificarea auditului, care ar include detalii privind termenele şi departamentele pe care
auditorul le va acoperi;
3.compilarea informaţiilor din audit, mai exact, colectarea şi curăţarea informaţiilor din
conturi şi situaţii financiare;
4.întocmirea raportului auditorului. Cabinetele de audit, în special cele mari, au început de-
a lungul timpului să încorporeze în activitatea lor o serie de softuri şi tools-uri informatice menite
să le îmbunătăţească rigoarea şi eficienţa. Cu toate acestea şi în prezent o cantitate mare de sarcini
manuale, repetitive, simple, bazate pe proceduri clare de urmat ocupă mare parte din timpul
auditorilor. Concret, auditorul, pe parcursul misiunii de auditare a situaţiilor financiare efectuează
o serie de operaţii, unele dintre ele putând fi automatizate cu succes: pregătirea datelor în vederea
auditării, organizarea fişierelor, integrarea datelor din mai multe fişiere, efectuarea testelor de audit
de bază, copierea şi lipirea datelor şi adnotările manuale. Automatizarea lor, pe de o parte, este
realizabilă deoarece procedurile de audit sunt bine definite, pe baza standardelor şi reglementărilor
profesionale, sunt supuse controlului de calitate al organismelor profesionale şi de supraveghere
şi au mize cu risc ridicat iar, pe de altă parte, ar determina economii de timp şi cost, ar putea evita
erorile umane (Cohen şi alţii351; Cooper şi alţii352). Pentru a îmbunătăţi eficienţa şi eficacitatea
practicilor de audit, marile cabinete de audit au început să-şi regândească întregul proces de afaceri
prin integrarea noilor tehnologii în activitatea curentă (Cohen şi alţii353). Domeniile care se
pretează şi în care se regăsesc exemple de utilizare a RPA, menţionate de către literatura de
specialitate, sunt următoarele (Cohen şi alţii354; Cooper şi alţii355; Huang şi Vasarhelyi356): testele
de audit, auditarea veniturilor, auditarea stocurilor, auditarea planurilor de pensii, auditarea
împrumuturilor, auditarea documentelor, auditarea activităţii unui site de comerţ şi auditul
continuu.
Cooper şi alţii357, analizând practicile de implementare a RPA în firmele din cadrul BIG 4
din SUA, fac referire la utilizarea RPA pentru automatizarea testelor de audit privind
confirmarea creanţelor, datoriilor şi încasării, plăţii lor. În faza de implementare RPA-ul este rulat
în paralel cu munca desfăşurată de auditori, iar rezultatele se compară pentru a se asigura
îndeplinirea corectă a sarcinii atribuite. Realizarea mai multor astfel de teste creşte încrederea în
acţiunile unui RPA. Pentru realizarea automată a acestor tipuri de teste de audit, în SUA s-a
dezvoltat o soluţie software Confirmation.com, care poate efectua peste 40 de tipuri de astfel de
teste şi a început să fie folosit pe scară largă în diferite ţări de tot mai multe firme de contabilitate
şi audit (Huang şi Vasarhelyi358).
Pe baza planului de audit o procedură de confirmare robotizată cu ajutorul acestui
software ar presupune parcurgerea a patru paşi:
351
Cohen, M., Rozario, AM, Zhang,CA. (2019), Op.cit.
352
353
354
355
356
357
358
Huang F, Vasarhelyi, M. A. (2019), Op.cit.;
691
•pregătire formular de solicitare, •iniţiere cereri de confirmare prin site-ul
Confirmation.com pe baza informaţiilor furnizate de formularul de solicitare, • acceptarea
confirmării, •descărcare documente şi extragerea soldului contului pentru teste de audit
suplimentare.
O altă firmă, de data aceasta românească, UiPath oferă şi ea o soluţie de robotizare a
confirmărilor care se bazează pe reproiectarea procesului confirmării sub forma unei diagrame de
flux cu opt sub diagrame (Huang şi Vasarhelyi359): 1)conectare la site-ul confirmare.com,
2)extragere informaţii din formularul de solicitare pregătit în prealabil, 3)selectare companie client
(dacă clientul nu există se generează pe loc) 4)selectare cont bancar (dacă acesta nu există se
adaugă ca şi cont nou) 5)verificare autorizare din partea clientului(dacă nu a fost acordată, se poate
solicita pe loc) 6)se iniţiază solicitarea de confirmare 7)se monitorizează cererile 8)se descarcă
confirmările completate şi se extrag soldurile conturilor necesare.
În plus, pe lângă automatizarea testelor de audit privind confirmările de la terţi, softul celor
de la UiPath poate fi folosit in gestiunea financiară a unei firme pentru automatizarea confirmărilor
cu terţii pe anumite perioade sau chiar continuu (Huang şi Vasarhelyi360).
Veniturile sunt, în general, un domeniu cu risc ridicat în angajamentele de audit, iar
automatizarea sarcinilor care nu necesită un raţionament profesional complex al auditorului are
potenţialul de a îmbunătăţi calitatea auditului, prin realocarea activităţii auditorilor pentru
analizarea diferenţelor constate (Moffitt şi alţii361; Vasarhelyi şi Rozario362). Auditarea
veniturilor poate fi automatizată de către roboţi software deoarece este, în sine, un proces bazat
pe reguli şi cuprinde faze structurate de genul reconcilierilor, procedurilor analitice şi procedurilor
cu scop dublu (teste de control intern şi teste analitice). Reconcilierile reprezintă o parte
semnificativă din întreaga activitate de audit în care RPA poate deveni util, întrucât este vorba
despre un volum mare de date colectate din diverse surse care trebuie să fie conforme cu o serie
de reguli pre configurabile (Devarajan363). În auditarea veniturilor, reconcilierea şi procedurile
analitice prin RPA presupun: conectarea auditorilor prin protocolul de transfer de fişiere securizat
(FTP) pe siteul clientului pentru a prelua probele de audit aferente, inclusiv listările pentru
vânzările din anul curent şi anterior şi soldurile. RPA poate apoi să calculeze vânzările totale şi să
le compare cu totalul din balanţa de verificare. Poate genera o alertă dacă diferenţa totală a
veniturilor din listările din anul curent şi anterior depăşeşte pragul de semnificaţie prestabilit.
Astfel, RPA poate asista auditorii şi în etapa efectuării testelor de audit cu scop dublu astfel: (1)
permite o conectare prin FTP la client, (2) introduce o interogare pentru a căuta cele trei documente
digitale necesare (facturile de vânzare, comenzile de vânzare şi documentele de expediere), (3)
359
360
361
Moffitt K., Rozario A. M., Vasarhelyi M. A. (2018), Robotic Process Automation for Auditing, Journal of
Emerging Technologies in Accounting, vol 15, no 1, https://doi.org/10.2308/jeta-10589;
362
Vol. September;
363
V5I6P3.pdf;
692
extrage datele din cele trei documente, (4) importă datele din documentele amintite (5) verifică
concordanţele dintre datele existente în aceste trei documente şi (6) generează alerte pentru
tranzacţiile de vânzare care conţin diferenţe de preţ sau de cantităţi. Un RPA pentru auditarea
veniturilor asigură o acoperire extinsă a operaţiilor înregistrate în conturile de venituri, reduce
timpul petrecut pentru îndeplinirea sarcinilor de audit şi îndrumă auditorii să se concentreze pe
sarcini cu prioritate mai mare, cum ar fi evaluarea elementelor care nu sunt conforme sau care
reprezintă excepţii neconforme (Moffitt şi alţii364).
Zhang365 (2019) aduce în dezbatere RPA în auditarea stocurilor şi în acest sens propune
utilizarea dronelor pentru a scana etichetele de identificare prin undele cu frecvenţă radio
(RFID) ataşate stocurilor. Modulul RPA combinat cu IA poate trimite imagini cu produsul supus
inventarierii unui tool IA ce are şi funcţii de procesare a imaginilor. Apoi, RPA poate instrui tool-
ul IA să numere produsele din imagine. RPA va notifica atunci auditorul să examineze şi să
ajusteze rezultatele conform cu ce a obţinut. Când verificarea inventarierii stocului este gata, RPA
trimite rezultatul auditorului.
Mai mult, RPA poate fi util gestionării stocurilor, presupunând automatizarea prin
următoarele operaţii: •extrage data de primire a fiecărui articol din sistemul de inventar al
clientului, •preia data livrării, căutând numărul de urmărire de pe site-ul transportatorului
•compară cele două date între sisteme pentru a determina exactitatea datei de primire.
Un exemplu complex de utilizare RPA îl prezintă cazul auditării planurilor de pensii,
respectiv a planurilor de beneficii ale angajaţilor (EBP). Datorită particularităţilor planurilor
de pensii, numărul firmelor de audit specializate în aceste tipuri de audit este redus şi în acelaşi
timp aceste firme de audit au un volum ridicat de lucru. Analizând cazul unei astfel de firme din
SUA, firmă ce auditează anual mai mult de 800 EBP, cu dimensiuni cuprinse între 100 şi 90.000
de participanţi, Cohen şi alţii (2019) arată beneficiile automatizării prin RPA. Auditurile EBP sunt
mari consumatoare de timp, în special în faza procedurilor de fond, când auditorii importă manual
datele de audit în Excel (sau alt format digital) şi efectuează diverse aspecte ale testării EBP
(inclusiv scrierea şi executarea funcţiilor Excel, precum şi copierea/lipirea datelor din/în diferite
tabele).
Auditurile planului cu contribuţie definită (DC) reprezintă 88% din totalul angajamentelor
de audit EBP ale firmei, iar auditurile cu scop limitat reprezintă 93% din totalul angajamentelor
planului DC. Într-un audit cu domeniu limitat, un auditor exclude procedurile care altfel ar fi
efectuate pentru investiţii, considerate cele mai semnificative active ale planului.
Unele dintre conturile semnificative pentru testare sunt: 1)contribuţii (angajat,
angajator şi rollover), 2)beneficii plătite şi 3)note încasate de la participanţi (împrumuturi)
(Cohen366 şi alţii).
În plus, tot pentru automatizarea auditării planurilor de pensii, Gotthardt şi alţii (2020)
analizează posibilitatea robotizării şi a operaţiilor de citire prin scanare a planurilor de pensii şi
extragerea elementelor cheie din aceste planuri. Pe baza termenilor cheie extraşi, auditorii
364
Moffitt K., Rozario A. M., Vasarhelyi M. A. (2018), Op.cit.
365
366
693
efectuează proceduri de fond pe eşantioane selectate, investighează excepţiile şi finalizează auditul
prin raportul de audit. În acest mod RPA poate colecta şi organiza planurile de pensii digitale şi le
poate trimite unui aşa numit modul „viziune computer”, care poate extrage automat termenii cheie.
RPA poate apoi să introducă termenii cheie extraşi într-o bază de date care este pregătită pentru
testarea de fond.
Dacă nu poate prelucra planul de pensii, dacă planul digital este neclar, RPA anunţă
auditorii să se ocupe de această sarcină. La efectuarea procedurilor de fond, RPA poate executa
interogări de testare şi testa complet toate planurile de pensii, nu doar o parte. Dacă totul decurge
fără excepţii RPA poate finaliza auditul şi permite auditorului să formeze concluzia de audit pe
baza informaţiilor furnizate (Gotthardt şi alţii, 2020).
În cadrul auditării împrumuturilor, creditele acordate clienţilor băncii şi dobânzile
aferente sunt testate cu ajutorul RPA pentru a determina dacă sumele datorate conform planului
au fost identificate, evaluate, înregistrate şi regăsite în situaţiile financiare. Testele aferente
auditului împrumuturilor conţin activităţi precum colectarea şi pregătirea probelor de audit şi
efectuarea testelor de audit bazate pe reguli; la acestea se mai adaugă verificarea reconcilierii
soldurilor sumelor împrumutului şi a ratelor dobânzii între surse diferite (Cohen şi alţii, 2019).
O parte semnificativă a documentelor de audit poate şi ea să fie automatizată (Cohen
şi alţii, 2019), folosind o combinaţie de instrumente cum ar fi: Microsoft Access în testele de
audit automatizate (mai exact, prin interogări de tip SQL) şi RPA pentru colectarea probelor
de audit şi pentru a executa testele automatizate în Access. În esenţă, RPA a fost utilizat pentru
a automatiza etapele pe care le efectuează un auditor pentru a importa date de la Excel la Access.
În cele din urmă, RPA execută testele de audit preprogramate; în consecinţă, timpul auditorului
este limitat până când rezultatele testelor sunt disponibile. În plus, jurnalele de evenimente ale
softului RPA sunt disponibile pentru a verifica dacă procesul funcţionează aşa cum este de aşteptat.
Din punctul nostru de vedere exemplul descris este cel mai clar, precis şi detaliat exemplu de
utilizare a automatizării muncii auditorilor, prin prisma identificării instrumentelor digitale, chiar
dacă soluţia nu este implementată «definitiv». Printr-un studiu de caz, Kruskopf şi alţii (2019)
prezintă auditarea documentelor în cadrul firmei PwC cu soluţia ABBYY FlexiCapture (SUA).
Un RPA inteligent determină creşterea eficienţei transferului de date în colectarea datelor
şi procesarea documentelor. ABBYY foloseşte inteligenţa artificială pentru a oferi soluţii rapide
legate de conţinut (prin transferul de date din facturi), contracte şi alte documente, structurate şi
nestructurate. Referitor la operaţia de încărcare document de către auditor pe serverul ABBYY,
RPA poate: identifica automat tipurile de documente, îmbunătăţi imaginile, identifica ce
documente ar trebui tratate, extrage datele necesare şi transferă mai departe datele într-o foaie de
calcul sau altă sursă digitală agreată. g) Auditul site-ului de comerţ electronic În categoria auditului
operaţional, care este de obicei realizat de echipa de audit intern pentru a evalua şi îmbunătăţi
operaţiunile de comerţ electronic, se înscrie auditul unui site de comerţ (Zhang, 2019). Unul din
aspectele auditului site-ului de comerţ electronic se referă la verificarea poziţiei unui produs pe o
anumită platformă, în urma regăsirii lui după un cuvânt cheie. Clasamentul reflectă eficacitatea
promovării produselor companiei şi poate fi folosit de auditorul intern pentru a evalua performanţa
şi pentru a da recomandări de îmbunătăţire, dacă este nevoie. În prezent, verificarea clasamentului
unui produs se face de obicei manual. Pentru a audita şi monitoriza clasamentul produselor pe
cuvinte cheie, pe diferite platforme de E-commerce, auditorii interni caută manual fiecare cuvânt
cheie în fiecare platformă şi observă cum este clasat produsul. Auditorii interni au o listă de cuvinte
694
cheie după care realizează căutarea. Când lista de cuvinte cheie este lungă şi în plus există şi
categorii de produse pe mai multe platforme, procedura manuală prevede ca auditorii să aleagă un
eşantion de cuvinte cheie aleatoriu sau pe baza cunoştinţelor lor despre client/industrie. Cu toate
acestea, chiar şi un eşantion bine definit poate să nu fie reprezentativ (Zhang, 2019). Software-ul
UiPath a fost folosit pentru a construi prototipul şi a fost configurat pentru a imita acţiunile
auditorului de a deschide browserul web, accesând Amazon.com, tastând cuvântul cheie. Funcţia
de recunoaştere a modelului în software-ul UiPath, numită „Image Exist” verifică dacă o imagine
se găseşte în elementul de interfaţă grafică specificat pentru utilizator.
În configuraţie, un utilizator trebuie să furnizeze o imagine de probă pentru căutare, să
regleze precizia dorită pe o scală de la 0 la 1 care exprimă asemănarea minimă necesară între
imaginea căutată şi cea găsită şi să aleagă algoritmii de recunoaştere a imaginii dorite. Algoritmul
implicit este „De bază”, care are o viteză medie şi un cost redus. O altă opţiune este „Îmbunătăţit”,
care oferă rezultate mai precise, dar foloseşte mai multe resurse. Detectarea imaginilor este bazată
pe învăţare automată şi a fost utilizată pentru a permite RPA-ului să observe dacă şi de câte ori
apare pe prima pagină a căutării din cuvintele cheie. Dacă există erori de configurare, UiPath va
anunţa utilizatorul arătând un triunghi albastru lângă eroare. Experimentele descrise de Zhang
(2019) au fost realizate pe serverul laboratorului de la Rutgers, CARLab. h) Auditul continuu
Auditul continuu constituie la rândul lui o activitate ce poate fi automatizată. Fluxul de lucru de
audit bazat pe IPA (RPA şi IA) poate ajuta la coordonarea şi controlul proceselor de audit,
potenţând eficienţa şi eficacitatea fiecărei misiuni de audit. Noutatea constă în posibilitatea RPA
de a accesa sistemul clientului de data aceasta din ’stratul’ de interfaţă utilizator, fără a invada
‘straturile’ de aplicaţie şi de bază de date ale clientului; astfel, achiziţia de date în timp (aproape)
real este de aşteptat să fie mai accesibilă, rezultând audituri mai oportune şi mai frecvente (Zhang,
2019). Alte procese de audit care ar putea intra în sfera automatizării cu ajutorul RPA sunt
(Devarajan, 2018): • Colectarea şi curăţarea datelor. Auditul implică colectarea de date din diverse
surse şi validarea datelor pentru finalizare rapoartelor de audit.
RPA poate automatiza colectările de date cu nivel ridicat de precizie şi reduce durata de
timp a proceselor de manipulare/curăţare; •Testarea controalelor. Ar putea fi utilizat un RPA în
automatizarea auditului segregării îndatoririlor, raportărilor de excepţii, controalelor de gestionare;
•Evaluarea riscurilor. RPA poate automatiza colectarea datelor, clasificarea datelor şi identifica
tendinţele de bază ca parte a procesului anual de evaluare a riscurilor. RPA este o formă de
îmbunătăţire a proceselor folosind tehnologie; atunci când este aplicat la audit, RPA este de
aşteptat să nu înlocuiască numai sarcinile de audit manuale şi banale, ci şi să motiveze re-ingineria
proceselor de audit. Un RPA încorporează obligatoriu şi un tablou de bord performant. Prin
intermediul acestuia auditorii pot obţine informaţii cu privire la exactitatea (ratele de eroare,
excepţiile identificate) şi eficienţa (timpul de procesare, perioada de timp în care nu este utilizat şi
timpul de întreţinere) cu care lucrează RPA-ul.
16.4.Probleme pe care le ridică implementarea RPA într-o firmă de servicii

contabile şi de audit
Introducerea RPA presupune, la fel ca orice nouă tehnologie, reproiectarea integrală şi

integrată a proceselor şi sistemelor informaţionale, reorganizarea întregului flux de activităţi şi de
asemenea o resetare a elementelor ce ţin de cultura organizaţională din cadrul firmelor (Colesca şi
695
Dobrin, 2006; Fotache şi Păvăloaia, 2015). Procesul de implementare a RPA include definirea şi
analiza caracteristicilor activităţilor care vor fi automatizate, analiza riscurilor inerente unui
asemenea proces, precum şi alegerea unui software licenţiat pentru RPA.
Implementare RPA poate dura câteva luni sau câţiva ani, în funcţie de complexitatea
operaţiilor şi activităţilor pentru care se doreşte automatizarea (Huang şi Vasarhelyi, 2019).
Nefiind o simplă implementare a unei tehnologii (Devarajan, 2018; Kokina şi Blanchette, 2019)
sau o automatizare disparată a unor operaţii sau activităţi, implementarea RPA prin viziunea sa de
ansamblu asupra întregului flux de activităţi din cadrul companiei, îi permite acesteia să identifice
blocajele existente în anumite procese, să simplifice/standardizeze şi fluidizeze întregul ansamblu
al proceselor din cadrul companiei. Chiar dacă literatura prezintă cazuri reuşite de implementare
RPA în firme prestatoare de servicii de contabilitate şi audit, Gotthardt şi alţii (2020) consideră că
nu există încă un consens cu privire la cerinţele pentru securitate, scalabilitate, uzabilitate şi
gestionare a schimbărilor dintr-un astfel de software (Jędrzejka, 2019).
În sinteză, pot influenţa critic implementarea cu succes a RPA: caracteristicile generale ale
procesului de implementare a RPA, achiziţia licenţelor RPA şi gestionarea riscurilor aferente
întregului proces de implementare. a) Caracteristicile generale ale procesului de implementare
RPA O planificare proactivă este crucială pentru a implementa orice nou sistem într-o organizaţie.
Împreună cu o bună gestionare a întregului proces cresc şansele unei finalizări cu succes,
cu încadrarea în condiţiile prestabilite din punct de vedere al perioadei şi bugetului alocat
(Fernandez şi Aman, 2018). Proiectarea întregului proces, cu toate componentele, care se doreşte
a fi automatizat trebuie să aibă în vedere înlănţuirea componentelor, dar şi interacţiunea cu
angajaţii şi poate contribui de asemenea la implementarea reuşită a unui RPA. Automatizarea nu
îmbunătăţeşte procesele ca atare, deoarece automatizarea funcţionează la nivelul sarcinilor care
creează procesele.
Procesele prost proiectate, cu activităţi inutile, nu vor fi îmbunătăţite implicit prin
automatizare (Jędrzejka, 2019). Fără o analiză şi revizuire a lor prealabilă, automatizarea poate
duce la eşecuri ale implementării sau la randamente de implementare foarte scăzute. Toate
sarcinile şi activităţile procesului destinate automatizării trebuie identificate şi documentate.
Primul obiectiv al unei implementări RPA este obţinerea unei liste extrem de detaliate a tuturor
acţiunilor pe care un angajat le realizează pentru a finaliza o anumită sarcină. Toate fluxurile de
lucru şi căile de decizie ar trebui să fie cunoscute cât mai clar şi explicit. Metodele de extragere a
proceselor se pot dovedi foarte avantajoase aici, deoarece permit descoperirea fluxului real al
proceselor (şi nu al celor asumate) prin explorarea jurnalelor din sistemele informaţionale
disponibile (Jędrzejka, 2019).
Colaborarea între departamentele firmei ce doreşte implementarea RPA este vitală şi poate
motiva angajaţii să gândească într-un mod mai integrat, să-şi formeze o viziune de ansamblu
asupra întregului flux operaţional de activităţi la nivel de entitate. Indiferent dacă se va finaliza sau
nu implementarea RPA, analiza şi revizuirea întregului flux operaţional de activităţi de la nivelul
entităţii este un câştig major, ce va contribui la o mai bună optimizare a activităţii (Jędrzejka,
2019). Cele patru elemente menţionate mai sus reprezintă tot atâţia factori cheie în succesul
implementării RPA. Pornind de la aceste caracteristici, literatura de specialitate propune o serie de
scheme generale de implementare RPA, dar care pot fi particularizate la firmele de contabilitate şi
audit (Vasarhelyi şi Rozario, 2018; Moffitt şi alţii, 2018; Huang şi Vasarhelyi, 2019; Zhang, 2019
696
şi Devarajan, 2018). Procesele considerate potrivite pentru automatizare sunt identificate pornind
de la caracteristicile prezentate în Tabelul nr. 2.
Tabelul nr. 2. Caracteristicile proceselor ce pot fi automatizat
Sursa:Prelucrare realizată de Conf. univ. dr. Ramona LACUREZEANU, Prof. univ. dr.
Adriana TIRON-TUDOR, Lect. univ. dr. Vasile Paul BRESFELEAN, FSEGA,
Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj -Napoca, 2020
La modul general, implementarea unui software presupune un proces complex care

afectează angajaţii, modul de lucru, dar şi procesele interne. Implementarea reuşită a unui software
implică procese de afaceri, cerinţe stricte, prestabilite şi instrucţiuni de ghidare strategice, clar
definite. Pentru a trece cu bine peste provocările procesului de implementare, dar şi pentru ca
implementarea să aibă un impact de durată asupra productivităţii şi performanţei firmei trebuie
respectată parcurgerea succesivă a etapelor aferente fiecăreia dintre întrebările de mai jos (Moffitt
şi alţii, 2018; Vasarhelyi şi Rozario, 2018): 1. Ce proces trebuie să fie vizat pentru automatizare?
2. Cum pot fi distilate procedurile în paşi mici, potriviţi pentru automatizare? 3. Ce proceduri pot
duce la automatizare? 4. Datele sunt într-un format care poate fi citit de maşină? 5. Pe baza
evaluărilor efectuate în etapele anterioare, ce proceduri trebuie să fie vizate pentru automatizarea
propriu-zisă? 6. Funcţionează RPA aşa cum este prevăzut în etapa de prototipizare? 7. Prin
evaluare şi feedback, pot fi identificate domenii de îmbunătăţire? Pentru monitorizarea procesului
de implementare RPA se poate utiliza o «foaie de parcurs» care ia în considerare etapa de
înţelegere a proceselor ce vor fi automatizate, etapa de standardizare a datelor şi etapa de testare a
funcţionării pe baza unor date reale (Moffitt şi alţii, 2018; Vasarhelyi şi Rozario, 2018). Zhang
(2019) atrage atenţia asupra faptului că în implementarea RPA trebuie să fie implicaţi pe lângă
departamentul de IT şi specialişti, profesionişti contabili care gestionează activităţile respective în
mod curent la nivelul entităţii, deoarece ei vor fi beneficiarii direcţi ai procesului de automatizare
(Kokina şi Blanchette, 2019). Sigur, această implementare va implica pe viitor şi necesitatea
dobândirii de noi abilităţi digitale (Kokina şi Blanchette, 2019). b) Achiziţia licenţelor RPA Există
deja instrumente software RPA puse la dispoziţie firmelor de către diverşi furnizori, care pot fi
697
folosite la implementarea parţială sau totală. Până în prezent nu există niciun furnizor de servicii
RPA care să poată oferi soluţii personalizate pe fiecare tip de firmă (în funcţie de mărime sau
domeniu de activitate) şi pe fiecare mod de organizare a compartimentelor. Fiecare software are
atuurile şi punctele lui slabe. Cei mai importanţi furnizori de soluţii de implementare RPA de pe
piaţă sunt (Cohen şi alţii, 2019; Vasarhelyi şi Rozario, 2018): • Automation Anywhere (SUA) •
BluePrim (Marea Britanie) • UiPatch (România) • RedWood (Olanda) • Workfusion (SUA) •
Openspan (SUA). În opinia noastră, softurile de RPA existente până în prezent pe piaţă sunt într-
o continuă adaptare la particularităţile firmelor care le vor implementa. Mai mult, firmele
furnizoare de software vor colabora cu clienţii lor pentru a-şi dezvolta şi îmbunătăţi portofoliul.
Pe măsură ce vor creşte implementările, iar cazurile de succes se vor dovedi covârşitoare vom
asista şi la soluţii dezvoltate în house de către marile firme de contabilitate şi audit. c) Gestionarea
riscurilor de implementare Implementarea RPA necesită o abordare nouă, total diferită, de
înţelegere a riscurilor şi de gestionare a lor printr-un sistem de controale interne şi monitorizare a
activităţilor de către părţile implicate. Implementarea RPA nu creşte riscul general în cadrul unei
organizaţii atâta timp cât sunt stabilite controale interne adecvate. Mai mult, elaborarea nivelurilor
de risc şi stabilirea controalelor preventive sunt esenţiale, fiind parte a cadrului de control RPA
(Kokina şi Blanchette, 2019). Controalele interne se referă la capacitatea de-a implementa
mecanisme care asigură raportarea fiabilă, respectarea reglementărilor relevante şi reducerea
riscurilor în mediul automatizat. În lipsa unor controale interne adecvate, utilizatorii nu se vor
putea baza pe informaţiile oferite prin utilizarea softului de automatizare (mai mult sau mai puţin
autonom faţă de factorul uman) şi astfel performanţele implementării unui RPA vor scădea şi vor
influenţa în mod negativ procesul (Kokina şi Blanchette, 2019). Mai mult, Gotthardt şi alţii (2020)
identifică patru riscuri cibernetice diferite care sunt legate de implementarea şi utilizarea RPA:
abuz de acces privilegiat, dezvăluire de date sensibile, vulnerabilităţi de securitate şi refuz de
serviciu. Aceste riscuri sunt factori care pot fi exploataţi de utilizatorii nocivi pentru a accesa date
sensibile care sunt procesate într-un sistem RPA (Jędrzejka, 2019). În concluzie, implementarea
RPA în firmele de contabilitate şi audit se poate realiza cu succes după o pregătire corespunzătoare
a infrastructurii, a proceselor şi mecanismelor de guvernare. Greşelile sau deciziile luate fără
viziune înainte/în etapa de implementare RPA au ca rezultat nerespectarea planului preconizat al
automatizării. Desigur, această dependenţă de decizia umană demonstrează că omul va rămâne de
neînlocuit, întrucât responsabilitatea pentru organizarea proceselor (automatizate sau nu) îi revine
(Jędrzejka, 2019). La finalizarea cu succes a implementării RPA, trebuie luată în considerare şi
resursa umană a entităţii. Profesioniştii contabili angajaţi trebuie să fie implicaţi încă din faza de
identificare a activităţilor care pot fi automatizate şi de asemenea să beneficieze de o instruire
adecvată în domeniul RPA pentru a înţelege modul în care funcţionează aceşti roboţi şi modul în
care vor interacţiona în activitatea lor curentă cu ei (Cooper şi alţii, 2019). Putem conchide că
automatizarea anumitor procese prin utilizarea robotizării reprezintă un pas semnificativ înspre
digitalizarea mediului de afaceri. Acest lucru este influenţat şi de capacitatea de percepţie şi
adaptare a oamenilor, pe de o parte, şi pe de altă parte, de tehnologia RPA ce va fi utilizată. 3.5.
Viitoare direcţii de cercetare Domeniu RPA fiind la început de drum necesită o dezvoltare a
cunoaşterii prin viitoare studii care să permită o conturare cât mai fidelă a imaginii de ansamblu,
dar şi în detaliu a fenomenului RPA cu aplicabilitate pe contabilitate şi audit (Vasarhelyi şi
Rozario, 2018; Cohen şi alţii, 2019; Ansari şi alţii, 2019; Jędrzejka, 2019). Cea mai mare provocare
a implementării RPA în general şi în speţă în studiul nostru o reprezintă modul în care angajaţii
698
vor reuşi să interacţioneze cu RPA şi cu tot setul de tehnologii emergente care vin la pachet.
Tehnologia, în general, a avut de-a lungul timpului un impact semnificativ asupra profesiei
contabile, iar în prezent cu atât mai mult tehnologiile disruptive vor conduce la schimbări majore
în profesia contabilă şi de audit atât în ceea ce priveşte activitatea practică, cât şi educaţia viitorilor
specialişti (Zhang şi alţii, 2018). Potenţialul de automatizare a proceselor de contabilitate cu RPA
este ridicat şi roboţii vor înlocui profesioniştii contabili pentru o parte considerabilă a sarcinilor
lor, mai ales pe cele repetitive şi de rutină. Acest lucru ar putea duce la dispariţia unor poziţii din
cadrul firmelor de contabilitate şi audit la nivel de începător sau în cele cu experienţă redusă, iar
simultan să apară noi poziţii pe piaţa muncii în cadrul lor (Kruskopf şi alţii, 2019).
Responsabilităţile viitorilor contabili vor depăşi sfera curentă a contabilităţii şi raportării financiare
mergând spre analize complexe de date, previzionări şi consultanţă. Această schimbare atrage după
sine necesitatea îmbunătăţirii abilităţilor şi competenţelor privind noile tehnologii şi manipularea
volumelor mari de date, precum şi integrarea lor eficientă (Jędrzejka, 2019); pe de altă parte, a
competenţelor de analiză şi sinteză, gândire critică şi comunicare (Zhang şi alţii, 2018). Abilităţile
de comunicare şi colaborare, inteligenţa emoţională, împreună cu gândirea critică şi rezolvarea
complexă a problemelor vor fi foarte importante, coroborate cu gândirea creativă, adaptabilitate şi
răbdare în a învăţa continuu (Fernandez şi alţii, 2018; Cooper şi alţii, 2019; Jędrzejka, 2019).
Apariţia de noi abilităţi va impune şi apariţia de joburi noi, ale căror denumiri ar putea fi de genul
profesionist contabil specializat în analiza datelor de volume mari (data scientist), în Blockchain
sau cloud accounting sau analist de baze de date sau specialist în criminalitate informatică sau
integrator de sisteme sau specialist în securitatea datelor (Zhang şi alţii, 2018; Kruskopf şi alţii,
2019; Jędrzejka, 2019). Prin urmare, cercetări suplimentare sunt necesare pentru a examina şi
efectul negativ al implementării RPA asupra comportamentului angajaţilor profesionişti contabili,
asupra culturii organizaţionale a firmelor, a costurilor şi beneficiilor pe termen scurt şi mediu la
nivel de companie (Fernandez şi Aman, 2018). De asemenea, RPA implică o modificare în
educaţia viitorilor profesionişti contabili, aspecte care implică o aprofundare. Educaţia contabilă,
pentru a face faţă provocărilor tehnologice actuale şi a reuşi să pregătească viitori specialişti în
domeniu, este obligată să includă în curriculă cursuri privind cybersecuritatea, RPA, blockchain,
cloud accounting şi analiza seturilor mari de date (Kruskopf şi alţii, 2019), dar chiar şi minime
competenţe de programare (Cooper şi alţii, 2019), cursuri care oferă competenţe tehnologice
adecvate cerinţelor viitoarei pieţe a muncii. Calitatea educaţiei contabile este un factor care
influenţează în mod direct succesul angajaţilor şi organizaţiilor, deci restructurarea conţinutului
educaţiei contabile, luând în considerare modificările tehnologice de astăzi, este necesară. Sigur,
cunoştinţele de bază cuprinse în actuala curriculă de studii de contabilitate şi audit vor fi
întotdeauna necesare, ele formând nucleul de bază al profesiei. În plus, noile cursuri impuse de
progresul tehnologic trebuie să-şi facă loc în curriculele de studii (Zhang şi alţii, 2018; Kruskopf
şi alţii, 2019). Acestea vor dezvolta abilităţile tehnice şi sociale ale viitorilor profesionişti menite
să-i ajute să se angajeze şi integreze pe piaţa muncii. Abilităţile tehnice includ analiza, înţelegerea
software-ului şi a capacităţilor lui, dar şi cunoştinţe de securitate a datelor. Se poate spune că sunt
abilităţi care îl pot ajuta pe angajat să interacţioneze cu programe, cu IA, cu roboţi, la modul
general. Multe sarcini vor deveni sarcini hibrid om-robot. Deşi abilităţile tehnice au fost
întotdeauna considerate importante, în prezent tind să devină chiar de bază, deoarece le vor permite
angajaţilor să elimine decalajul dintre maşini şi oameni (Kaya şi alţii, 2019). La nivel de firme,
implementarea RPA suscită o serie de întrebări ce merită a fi analizate în viitoare cercetări
699
referitoare la eficienţa şi eficacitatea adoptării unui RPA, precum şi probleme legate de securitatea
unui robot în munca lui de ‘contabil/auditor’ (Zhang, 2019), calcularea riscurilor implementării
(Kaya şi alţii, 2019; Gotthardt şi alţii, 2020). În plus, erorile intenţionate sau neintenţionate,
încorporate în robot, ar putea împiedica eficacitatea auditului şi ar provoca chiar greşeli grave. În
ceea ce priveşte securitatea, dacă roboţii nu sunt bine gestionaţi sau manipulaţi (de utilizatori rău
intenţionaţi) pot provoca serioase scurgeri de informaţii (Huang şi Vasarhelyi, 2019). Mai mult,
încorporarea de module specifice IA în RPA ar putea determina angajaţii să se bazeze excesiv pe
roboţi în detrimentul propriilor judecăţi. Pentru a consolida calităţile gen ‘scepticism profesional
şi judecată’ ar trebui promovate formări profesionale variate şi analizate în articole viitoare. La
nivel macroeconomic, Cooper şi alţii (2019) identifică problema reglementării drept principalul
factor al întârzierii aplicării şi adoptării RPA în audit. Legat de acest aspect, studii viitoare ar putea
analiza modificările necesare din reglementările utilizării RPA la nivelul organismelor
internaţionale/naţionale ale profesiei contabile şi de audit, la nivelul reglementărilor de
supraveghere în ceea ce priveşte efectele şi implicaţiile RPA în contabilitate şi audit. Concluzii În
contextul dezvoltării continue şi dinamice a tehnologiei, suntem martori la o acaparare a tuturor
domeniilor de către un fenomen ce pare să reprezinte, fără doar şi poate, viitorul nostru: robotizarea
serviciilor. Integrarea graduală a roboţilor în viaţa noastră de zi cu zi şi în activităţile profesionale
conduce la o serie de întrebări inevitabile, dintre care la o mică parte, respectiv cele privind RPA,
ne-am străduit să oferim câteva posibile răspunsuri pe baza consultării literaturii de specialitate.
RPA devine tot mai prezent în activităţile financiar contabile ale firmelor mari şi de asemenea ale
firmelor specializate în prestarea de servicii de contabilitate şi audit datorită volumului mare de
date necesare a fi prelucrate şi datorită reducerilor de costuri, a timpilor de procesare şi a erorilor
pe care le aduc cu sine. În prezent organizaţiile care au început implementarea RPA beneficiază
de automatizarea anumitor activităţi şi procese din cadrul contabilităţii şi auditului, în special cele
care sunt structurate, repetabile, procedurale şi simple. Cele care doresc să implementeze RPA în
activităţile lor contabile şi de audit trebuie să pornească acest demers printr-o clasificare a
sarcinilor în funcţie de complexitate, urmate de o standardizare şi ulterior, o optimizare a
proceselor, o ajustare a structurilor din fluxul de activităţi şi procese. În continuare, după
includerea „angajaţilor digitali”, respectiv automatizarea cu ajutorul RPA a unor activităţi va fi
necesară şi o redefinire a controalelor interne. Profesia contabilă poate avea un rol şi mai important
în viitor prin adaptarea la cerinţele noilor tehnologii emergente şi stăpânirea lor. Viitoarele
generaţii de profesionişti contabili, de succes, vor avea nevoie în plus, faţă de cunoştinţele
tradiţionale, de cunoştinţe din zona numită IT, IA şi RPA, dar şi de abilităţi sociale dezvoltate.
RPA fiind un domeniu relativ nou, studiul nostru s-a bazat pe un număr relativ redus de articole,
dar de dată recentă, ultimii 3 ani, care prezintă dezbateri şi demersuri realizate la nivel
internaţional. Fiind un domeniu în plină expansiune ca dezvoltări ulterioare, dorim să luăm în
considerare şi alte baze de date. În plus, dorim să abordăm şi alte metodologii de cercetare,
respectiv realizarea de interviuri ale specialiştilor care au participat deja în România, dar nu numai,
la implementări de RPA, în firme de contabilitate şi audit, şi de asemenea prin studii de caz la nivel
de firme. O altă dezvoltare vizează domeniul educaţiei în care, pe baza studiilor efectuate, vom
veni cu propuneri de modele curriculare concrete prin care să facilităm introducerea cunoştinţelor
privind RPA, la început în programe de masterat aferente domeniului contabilităţii şi apoi în
700
programele de pregătire continuă organizate pentru profesioniştii din domeniul contabilităţii şi
auditului de către organismele de reprezentare, reglementare şi supraveghere367.
16.5.Probleme pe care le ridică implementarea RPA în activitatea de control

efectuate la beneficiarii care implementează proiecte europene de către experții
Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene
Automatizare a unor Procese prin Robotizare (RPA) se pretează a fi examinate în viitor și

pentru activitatea experților Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene atunci când verifică
modul de implementare a proiectelor europene de către beneficiari.
Acești experți trebuie să verifice modul de implementare a acestor proiecte în două
variante: 1)verificarea documentelor postate de beneficiari pe platforma My SMIS, potrivit
regulilor instituite în acest sens și purtând semnăturile electronice ale persoanelor autorizate în
acest sens; 2)verificarea documentelor reale la sediul beneficiarilor, cu ocazia vizitelor pe care
aceștia trebuie să le realizeze pe parcursul implementării proiectelor, la finalul transpunerii lor
în practică sau într-o anumită perioadă, după finalizarea implementării proiectelor.
Mai trebuie menționat faptul că varietatea documentelor de verificat este destul de
mare, începând de la cele de natură juridică (cum ar fi:cererea de finanțare, contractual de
finanțare, acte adiționale sau notificări), continuând cu cele de achiziții (dosarele de achiziții cu
toate piesele componente), apoi cu cele financiar-contabile (cereri de rambursare, de pre-
finanțare, de plată, cu tot setul de documente justificative adiacente tuturor cheltuielilor efectuate
în proiecte), cu cele de natură tehnică (rapoarte de progres) și nu în ultimul rând cele ce țin de
manual, reguli și proceduri folosite pe durata implementării proiectelor (manuale de
management al proiectelor, de management financiar, control intern/managerial și financiar
preventive, inventariere, prevenire nereguli și fraude și multe alte astfel de instrumente).
După cum am sesizat din materialele prezentate în prima parte a suportului de curs RPA
este o aplicaţie informatică care permite angajaţilor unei companii sau structuri din entități publice
să configureze un software pe un calculator sau un „robot” pentru a rula aplicaţiile existente ce
privesc procesarea unei tranzacţii, manipularea datelor, declanşarea de răspunsuri şi comunicarea
cu alte sisteme digitale.
RPA ce poate fi utilizat în structurile Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene se
poate referi cel mai frecvent la configurarea software-ului pentru transferul de date de la surse cu
intrări multiple (cum este cazul la autoritățile de management sau organismele intermediare, care
primesc informații de la diferiți beneficiari), sau cum sunt e-mail-urilor şi foilor de calcul către
sisteme de înregistrare, precum ERP şi sisteme de relaţii cu diferiți beneficiari, dar și alți parteneri
din sistem (Autoritatea de Audit, Ministerul Finanțelor Publice, DLAF, OLAF, etc.).
RPA poate automatiza cu uşurinţă activităţile curente, procese din departamente diferite
din Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, precum management, finanţe şi contabilitate,
achiziţii, investiții sau resurse umane.
367
Conf. univ. dr. Ramona LACUREZEANU, Prof. univ. dr. Adriana TIRON-TUDOR, Lect. univ. dr. Vasile Paul
BRESFELEAN, FSEGA, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj -Napoca, articolul “Automatizarea proceselor prin
robotizare în audit şi contabilitate”, publicat în revista “Audit financiar”, nr. 4 (160)/2020, pp.622-640;
701
Deoarece multe domenii din structurile Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene,
asemeni domeniilor de audit şi contabilitate, implică sarcini care interacţionează cu mai multe
sisteme, conţin niveluri ridicate de procesare a tranzacţiilor şi necesită luarea de decizii în timp
real și de aceea potenţialul de utilizare al RPA este ridicat.
Se apreciază că RPA se poate utiliza cu succes în activitatea experților din Ministerul
Investițiilor și Proiectelor Europene, deoarece multe domenii din acest minister, ca și în audit şi
contabilitate, implică sarcini care interacţionează cu mai multe sisteme, conţin niveluri ridicate de
procesare a tranzacţiilor şi necesită luarea de decizii în timp real și de aceea, potenţialul de utilizare
al RPA este ridicat.
Principalele avantaje ale RPA și pentru structurile Ministerului Investițiilor și
Proiectelor Europene ar putea fi următoarele:
1)Înlocuiesc resursa umană, ceea ce conduce la:
a)evitarea posibilelor conflicte între angajat şi beneficiarii de proiecte europene datorită
lipsei laturii emoţionale a robotului (spre exemplu, în cazul unui angajat uman care poate are o zi
mai proastă există riscul ca acesta să îşi descarce nervii pe unii beneficiari, provocând astfel o stare
de disconfort);
b)evitarea preocupării de a căuta un personal specializat cum este cel al experților din
acest minister (se știe cât de greu este să găseşti pe cineva care să fie devotat unui job pretențios
ca acesta, mai ales care să vină la pachet cu experienţa necesară; astfel introducerea roboţilor ar
duce şi la inutilitatea proceselor de recrutare);
c)rezistenţa la lucru sub presiune (comparativ cu un om, robotul este programat astfel încât
să suporte sarcinile în orice condiţii);
2)Reduc costurile salariale pe termen lung; costurile imediate cresc la achiziţia softurilor
specific unui asemenea sistem;
3)Efectuează sarcini indiferent de dificultatea acestora, deoarece roboţii sunt
specializaţi astfel încât să facă faţă unui grad ridicat de muncă, având în spate un întreg sistem de
programare;
4)Nu necesită factori motivaţionali: spre deosebire de fiinţa umană, care este dependentă
de o sursă de motivaţie (bonusuri, vouchere, concedii, alte avantaje) pentru a-şi depăşi standardele
şi a îndeplini cu succes atribuţiile, robotul funcţionează pe baza unui mecanism care nu necesită
motivare, fapt pentru care achiziţionarea acestuia este favorabilă angajatorului.
Literatura de specialitate atrage atenţia şi asupra unor dezavantaje generate de
introducerea RPA, inclusiv în activităţile experților din Ministerul Investițiilor și Proiectelor
Europene, asemeni profesioniștilor din contabile şi de auditare:
1)Înlocuiesc resursa umană: principalul dezavantaj al achiziţionării unui robot (pentru
personalul angajat în acest minister) este dat de înlocuirea acestuia în favoarea unui sistem
tehnologizat, ce conduce la pierderea locurilor de muncă ale experților.
2)Incapacitatea RPA de a se adapta incertitudinii: funcţionând după un sistem de
programare bine definit, roboţii sunt incapabili de a face faţă incertitudinii; acest aspect reprezintă
un punct slab în situaţia în care ei sunt nevoiţi să reacţioneze în anumite cazuri care nu sunt
prestabilite de om, deoarece şansa de a rezolva situaţia este imposibilă; spre exemplu, scepticismul
702
în profesia de expert care trebuie să aibă anumite îndoieli față de anumite situații întâlnite cu ocazia
verificărilor efectuate;
3)Risc ridicat de posibile erori şi defecţiuni: oricât de inteligent şi funcţional este un
robot, asemenea unui om care se îmbolnăveşte, acesta poate suferi la rândul lui anumite erori;
implicit şi dependenţa de un personal calificat; indiferent de cât de independent ni s-ar părea un
robot, acesta este inexistent fără forţa umană în spate datorită faptului că robotul depinde de ceea
ce îşi doreşte omul, la fel cum omul este cel care intervine în modificările, actualizările şi
reparaţiile sale.
Introducerea RPA presupune, la fel ca orice nouă tehnologie, reproiectarea integrală şi
integrată a proceselor şi sistemelor informaţionale, reorganizarea întregului flux de activităţi şi de
asemenea o resetare a elementelor ce ţin de cultura organizaţională din cadrul structurilor
Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene.
Având în vedere caracterul repetitiv în cadrul unei perioade şi de la o perioadă la alta al
unor operaţii cu volum mare de mișcări de documente și resurse, cum ar fi cereri de rambursare și
plăți, dosare de achiziții, facturi, salarii, decontări de diverse tipuri, etc., prin automatizarea acestor
procese se poate eficientiza întreaga activitate prin reducerea costurilor şi diminuarea riscurilor de
eroare. Având în vedere că întreaga activitate a experților presupune parcurgerea unor paşi bine
definiţi prin proceduri de lucru, aceștia ar putea beneficia din plin de avantajele oferite de RPA.
Un RPA face faţă modificărilor de legislaţie, de obicei destul de frecvente în domeniul
fiscal, deoarece actualizările softului se pot face foarte uşor. Literatura de specialitate menţionează
o serie de procese şi task-uri de rutină, repetitive care pot fi automatizate cu ajutorul RPA. Dintre
acestea, cel mai uşor de robotizat sunt cele care vizează intrări de bunuri şi servicii prin achiziţie
urmate de plata lor, închiderile periodice şi raportările lunare sau la alte intervale de timp, interne
sau externe, deoarece sunt bazate pe rutină şi nu necesită raţionament profesional complex sau
luarea de decizii cu impact mare. Asemenea operațiuni trebuie să le verifice și experții din acest
minister.
Un angajat cu calificare de expert în acest minister poate controla mai mulţi roboţi şi
intervine doar atunci când apar excepţii. Acestea se referă, de exemplu, la date care nu sunt
conforme cu formatul acceptat, probleme de reţea sau funcţionare defectuoasă a altor sisteme.
În proiectele cu finanțare europeană, cheltuielile cu deplasările şi decontarea lor pot fi
supuse automatizării începând cu etapa de planificare a cheltuielilor pentru perioada următoare şi
continuând cu rezervarea transportului, cazării, înscrierilor la evenimente şi în final decontarea lor.
În categoria cheltuielilor de deplasare se includ: cheltuieli de transport cu diferite mijloace de
transport, cazare, taxe de participare la conferinţe, târguri, expoziţii pentru care un RPA poate seta
perioada deplasării, locaţia şi bugetul aprobat. De exemplu, pentru următorul an sau perioadă poate
efectua o serie de căutări în vederea optimizării costurilor totale.
RPA pot fi experimentate și în structurile entităților care verifică sau implementează
proiecte europene şi pot înlocui o serie de activităţi umane proprii experților din ministerul
fondurilor europene, care trebuie să verifice fiecare cerere de rambursare sau de plată dar și alte
documente specifice, care într-o abordare algoritmică ar putea fi prezentat ca o succesiune a
următoarelor patru etape: 1)definirea rolului expertului şi a termenilor de angajare;
2)planificarea controalelor, care ar include detalii privind termenele diferitelor controale şi
beneficiarii pe care experții trebuie să îi verifice; 3)compilarea informaţiilor furnizate de
beneficiari, cu prilejul diferitelor raportări; 4)întocmirea raportului în urma activității de control.
703
În luarea deciziei de implementare a unui RPA, în general, dar şi în particular, în cazul
serviciilor profesionale de experți în acest minister este necesară evaluarea atât a beneficiilor, cât
şi a riscurilor potenţiale. Există încă destul de multe necunoscute în ceea ce priveşte implementarea
RPA la nivelul organizaţiilor, proceselor şi sarcinilor (cum este cazul și în Ministerul Investițiilor
și Proiectelor Europene), fără riscul apariţiei unor erori, păstrând un echilibru la nivel de
organizaţie între procesele automatizate şi cele manuale, umane.
704
17.Concluzii desprinse de Autoritatea de Audit din România în urma
activității de control și deficiențele constatate la autoritățile de management,
organismele intermediare și beneficiarii care au implementat proiecte cu
finanțare europeană aflate în responsabilitatea Ministerului Investițiilor și
Proiectelor Europene în perioada 2014 – 2020
17.1.Principalele aspecte organizatorice și atribuții ale Autorității de Audit din cadrul
Curții de Conturi a României
Conducerea Autorității de Audit
Autoritatea de Audit din cadrul Curții de Conturi a României este condusă de un preşedinte şi 2
vicepreşedinţi numiţi de Parlament dintre consilierii de conturi, pentru perioada mandatului de
consilier de conturi pentru care aceştia au fost numiţi. Mandatul nu poate fi reînnoit. Pentru
organizarea şi funcţionarea structurilor centrale şi regionale pe care le coordonează, preşedintele
Autorităţii de Audit emite decizii şi instrucţiuni.
Structura Organizatorică
Autoritatea de Audit este condusă de un preşedinte şi 2 vicepreşedinţi numiţi de Parlament

dintre consilierii de conturi, pentru perioada mandatului de consilier de conturi pentru care aceştia
au fost numiţi. Mandatul nu poate fi reînnoit. Pentru organizarea şi funcţionarea structurilor
centrale şi regionale pe care le coordonează, preşedintele Autorităţii de Audit emite decizii şi
instrucţiuni.
Fondurile necesare pentru desfăşurarea activităţii Autorităţii de Audit se asigură de la bugetul de
stat şi vor fi incluse în bugetul de cheltuieli al Curţii de Conturi.
Organigrama Autorității de Audit
705
Organizare
Servicii și direcții în subordinea directă a Preşedintelui :

• Biroul de comunicare şi relaţii externe
• Direcţia de coordonare, metodologie, sinteză, evaluarea calităţii auditului şi pregătirea
profesională a personalului
Direcții Regionale de Audit : Alba; Bucureşti-Ilfov; Călăraşi; Cluj; Dolj; Galaţi; Neamţ; Timiş.
706
Misiunea Autorității de Audit
În vederea îndeplinirii unor obligaţii în domeniul auditului extern, ce revin României în

calitate de stat membru al Uniunii Europene, este organizată şi funcţionează Autoritatea
de Audit pentru fondurile nerambursabile de preaderare acordate României de Uniunea
Europeană prin programele PHARE, ISPA şi SAPARD, pentru fondurile structurale şi de
coeziune, pentru Fondul European de Garantare în Agricultură, pentru Fondul European pentru
Agricultură şi Dezvoltare Rurală, pentru Fondul European pentru Pescuit, precum şi pentru
fondurile ce vor fi acordate în perioada postaderare, denumită în continuare Autoritatea de Audit,
care are atribuţii şi proceduri de lucru proprii.
Autoritatea de Audit este un organism independent din punct de vedere operaţional faţă
de Curtea de Conturi şi faţă de celelalte autorităţi responsabile cu gestionarea şi implementarea
fondurilor comunitare nerambursabile, având sediul în municipiul Bucureşti. În teritoriu,
Autoritatea de Audit are structuri regionale organizate în judeţele în care îşi desfăşoară
activitatea agenţii, autorităţi de management şi/sau organismele intermediare care gestionează
fondurile comunitare.
Autoritatea de Audit este singura autoritate naţională competentă să efectueze
audit public extern, în conformitate cu legislaţia comunitară şi naţională, asupra fondurilor
menționate; poate efectua audit public extern şi asupra altor categorii de fonduri, urmând ca
reglementările care vizează fondurile respective să prevadă şi asigurarea resurselor necesare.
În conformitate cu prevederile legislaţiei comunitare şi naţionale, cu standardele de audit
acceptate pe plan internaţional, Autoritatea de Audit efectuează audit de sistem şi audit al
operaţiunilor.
Atribuțiile Autorității de Audit
Principalele atribuţii ale Autorităţii de Audit sunt următoarele:

Ø evaluarea conformităţii sistemelor de management şi control pentru programele
operaţionale cofinanţate prin instrumentele structurale şi prin Fondul European pentru Pescuit,
cu prevederile legale comunitare;
707
Ø verificarea, pe bază de eşantion reprezentativ, a cheltuielilor declarate de autorităţile
responsabile cu gestionarea şi implementarea fondurilor menționate;
Ø raportarea anuală privind compatibilitatea sistemelor de management şi control ale
autorităţilor responsabile cu gestionarea şi implementarea fondurilor menționate, referitor la
capacitatea acestora de a asigura conformitatea operaţiunilor cu reglementările
comunitare;
Ø verificarea existenţei şi corectitudinii elementului de cofinanţare naţional;
Ø eliberarea certificatelor de audit privind conturile anuale ale agenţiilor de plăţi, precum şi
pentru contul Euro SAPARD (în perioada de pre-aderare), în ceea ce priveşte integralitatea,
acurateţea şi veridicitatea acestor conturi;
Ø emiterea opiniei asupra declaraţiei de asigurare, emise de agenţiile de plăţi pentru agricultură
şi dezvoltare rurală;
Ø emiterea declaraţiilor de închidere , însoţite de rapoarte de audit, pentru fiecare program
sau măsură, finanţate din fondurile menționate, după caz;
Ø urmărirea respectării criteriilor de acreditare a autorităţilor responsabile cu gestionarea şi
implementarea fondurilor comunitare nerambursabile, destinate agriculturii şi dezvoltării
rurale, pe toată perioada de implementare tehnică şi financiară a acestora;
Ø urmărirea modului de implementare, de către entităţile auditate, a
recomandărilor formulate ca urmare a acţiunilor de audit efectuate de către Autoritatea
de Audit.
Funcțiile Autorității de Audit
(1)Autoritatea de audit a unui program operaţional este însărcinată, în special:

a)să se asigure că se efectuează audituri în vederea verificării funcţionării eficiente a
sistemului de gestiune şi a controlului programului operaţional;
b)să se asigure că se efectuează controale ale operaţiunilor pe baza unui eşantion adecvat
pentru a se verifica cheltuielile declarate;
c)să prezinte Comisiei, în cele nouă luni care urmează aprobării programului operaţional, o
strategie de audit care să includă organismele care procedează la auditurile şi controalele
menţionate la literele (a) şi (b), metodologia care trebuie utilizată, metoda de eşantionare
pentru controalele operaţiunilor şi planificarea indicativă a auditurilor şi controalelor pentru
garantarea faptului că principalele organisme sunt controlate şi că auditurile şi controalele se
repartizează în mod regulat pe parcursul întregii perioade de programare. În cazul în care se
aplică un sistem comun mai multor programe operaţionale, se poate prezenta o strategie
unică de audit;
d) până la 31 decembrie a fiecărui an din 2008 până în 2020 și în continuare:
(i)să prezinte Comisiei un raport anual de control care să prezinte rezultatele auditurilor şi
controalelor realizate pe parcursul perioadei precedente de doisprezece luni care se încheie
la data de 30 iunie a anului în cauză în conformitate cu strategia de audit a programului
operaţional şi care să indice eventualele lacune constatate în sistemele de gestionare şi de
708
control ale programului. Primul raport trebuie prezentat până la 31 decembrie 2008 şi
cuprinde perioada de la 1 ianuarie 2007 până la 30 iunie 2008.
Informaţiile privind auditurile şi controalele realizate după data de 1 iulie 2015 se includ în
raportul de control final, susţinute de declaraţia de încheiere menţionată la litera (e);
(ii) să formuleze un aviz, pe baza controalelor şi a auditurilor care au fost efectuate sub
supravegherea sa, indicând dacă sistemul de gestionare şi de control funcţionează eficient,
astfel încât să confirme în mod satisfăcător că declaraţiile de cheltuieli prezentate Comisiei
sunt corecte şi, prin urmare, că tranzacţiile adiacente sunt legale şi reglementare;
(iii) să prezinte, după caz, în temeiul articolului 88, o declaraţie de încheiere parţială care să
evalueze legalitatea şi regularitatea respectivelor cheltuieli.
În cazul în care se aplică un sistem comun mai multor programe operaţionale, informaţiile
menţionate la punctul (i) pot fi reluate într-un raport unic, iar avizul şi declaraţia menţionate
la punctele (ii) şi (iii) pot include toate programele operaţionale în cauză;
(e)să prezinte Comisiei, până la 31 martie 2017, o declaraţie de încheiere care să evalueze
valabilitatea cererii de plată a soldului, precum şi legalitatea şi regularitatea tranzacţiilor
adiacente reglementate de declaraţia finală de cheltuieli, precum şi un raport de control final.
(1)Autoritatea de audit se asigură că lucrările de audit şi control respectă standardele de audit
recunoscute la nivel internaţional.
(2) În cazul în care auditurile şi controalele menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (b) sunt
efectuate de un alt organism decât autoritatea de audit, aceasta din urmă se asigură că
organismul respectiv dispune de independenţa funcţională necesară.
(3)Comisia îşi transmite observaţiile privind strategia de audit prezentată în temeiul
alineatului (1) litera (c) în termen de cel mult trei luni de la primire. În absenţa observaţiilor
în acest termen, strategia se consideră acceptată368.
17.2)Misiunile de auditare ale Autorității de audit
Autoritatea de Audit (AA) din cadrul Curții de Conturi a României (CCR) este
singura autoritate națională competentă să efectueze audit public extern în conformitate cu
legislația europeană și națională asupra fondurilor nerambursabile puse la dispoziția României
de către Uniunea Europeană (UE).
AA este organizată și funcționează în cadrul CCR potrivit Legii nr. 94/1992 privind
organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu completările și modificările
ulterioare.
Ulterior aderării la UE, România are obligația și responsabilitatea implementării la nivel
național a obiectivelor Uniunii stabilite în cadrul Strategiei Lisabona revizuite, Politicii
Prezentarea a fost preluată de pe site-ul Curții de Conturi a României, partea referitoare la Autoritatea de Audit,
368
www.curteadeconturi.ro
709
Agricole Comune (PAC) și a Politicii de Coeziune (PC), altor strategii și politici stabilite la
nivelul Uniunii, beneficiind în acest sens de fonduri europene nerambursabile alocate în
principal pentru: 1)reducerea diferențelor economice, sociale și teritoriale dintre nivelurile de
dezvoltare ale diferitelor regiuni; 2)consolidarea creșterii, concurenței și ocupării forței de
muncă; 3)creșterea productivității agricole pentru a garanta siguranța aprovizionării cu hrană
la prețuri rezonabile pentru consumatori și stabilizarea piețelor, precum și asigurarea unui nivel
de trai echitabil pentru agricultorii UE.
În cadru bugetar 2014-2020, România a avut la dispoziție 43,45 miliarde de euro alocate
din bugetul UE, acestea fiind destinate în principal dezvoltării economice, creării de locuri de
muncă și condiții mai bune de viață, în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020 și a
obiectivelor specifice ale politicilor derulate la nivelul UE. AA este responsabilă de auditarea
modului în care fondurile puse la dispoziția României au fost utilizate în conformitate cu
obiectivele și condițiile pentru care au fost acordate.
Fondurile nerambursabile puse la dispoziția statelor membre din bugetul Uniunii în
conformitate cu Cadrul Financiar Multianual 2014-2020 au fost gestionate în cea mai mare
parte în regim partajat de către administrațiile naționale ale statelor membre și serviciile
Comisiei Europene (CE). Gestiunea partajată se derulează în conformitate cu cerințele cuprinse
în cadrul regulamentelor europene și al altor norme specifice emise la nivel european sau
național. Astfel, asigurarea unei gestiuni partajate viabile impune instituirea și funcționarea la
nivelul statelor membre a unor sisteme de management și control (SMC) care trebuie să
respecte un set strict de reguli specifice gestionării și controlului fondurilor alocate. CE se
asigură că SMC instituite la nivelul statelor membre respectă reglementările aplicabile și
funcționează în mod eficace pe durata utilizării fondurilor.
Un sistem de management și control (SMC) implică 3 actori principali:
1)autoritatea de management (AM) responsabilă de gestionarea programelor, identificarea
obiectivelor de finanțat, lansarea apelurilor de proiecte, evaluarea și selecția proiectelor ce
beneficiază de finanțare nerambursabilă, autorizarea și plata cheltuielilor efectuate în cadrul
acestor proiecte, atingerea indicatorilor de program și a obiectivelor din strategii;
2)o autoritate de certificare (AC) responsabilă de întocmirea și transmiterea aplicațiilor de plată
către CE în vederea rambursării acestora din Bugetul Uniunii, întocmirea conturilor anuale ale
programului care reflectă situația anuală a cheltuielilor efectuate în cadrul
programului/fondului;
3)o autoritate de audit (AA), care asigură efectuarea auditului public extern al fondurilor în
conformitate cu standardele internaționale de audit și transmiterea în fiecare an, către Comisie,
a unei opinii de audit asupra modului de gestionare a asistenței financiare nerambursabile
primită de România din partea UE, denumită organism de certificare pentru fondurile care
asigură finanțarea obiectivelor din cadrul PAC.
La nivelul României, AA a fost poziționată în cadrul CCR – Instituția Supremă de
Audit, fiind astfel asigurată o independență instituțională deplină în raport cu autoritățile
naționale implicate în managementul asistenței financiare nerambursabile alocate României,
aflate în subordinea Guvernului (AM și AC). Independența deplină a CCR este statuată și
garantată de art. 140 din Constituția României, iar modul de poziționare a AA în cadrul CCR a
fost apreciată de CE ca un exemplu de bună practică, încrederea în independența muncii de
audit fiind astfel foarte bine asigurată.
710
AA îndeplinește rolul de auditor extern pentru fondurile europene nerambursabile
alocate României și își desfășoară activitatea potrivit standardelor internaționale de audit, în
baza atribuțiilor și competențelor stabilite prin prevederile regulamentelor europene și ale Legii
nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată.
În aceste condiții, activitatea AA vizează anual, în principal: 1)obținerea unei
asigurări rezonabile că SMC instituite la nivel național pentru gestionarea asistenței
nerambursabile funcționează eficace pentru a preveni erorile și neregulile și că, în cazul
apariției acestora, sistemul este capabil în detectarea și corectarea lor (auditul sistemului);
2)obținerea unei asigurări rezonabile privind corectitudinea, legalitatea și regularitatea
cheltuielilor declarate CE (auditul operațiunilor); 3)obținerea unei asigurări rezonabile cu
privire la integralitatea, exactitatea și veridicitatea sumelor declarate în conturi (auditul
conturilor).
Concluziile verificărilor efectuate sunt reflectate în conținutul opiniei de audit, emisă
anual în baza rezultatelor tuturor activităților de audit și a evaluării caracterului generalizat al
erorii prin compararea acestuia cu pragul de semnificație stabilit în planificarea auditului și al
cărui nivel acceptat de către CE este de 2% din valoarea cheltuielilor declarate. Dincolo de
acest prag, rata de eroare este considerată semnificativă. La emiterea opiniei de audit auditorul
are în vedere rata de eroare totală reziduală stabilită după considerarea și cuantificarea
măsurilor corective instituite de autoritățile responsabile pentru remedierea deficiențelor
semnalate în cadrul rapoartelor de audit.
Opinia de audit emisă de AA reprezintă o asigurare rezonabilă comunicată CE cu
privire la funcționarea SMC, legalitatea și regularitatea operațiunilor, precum și cu privire la
integralitatea, acuratețea și veridicitatea informațiilor prezentate în conturi. Pentru fondurile
destinate agriculturii, AA îndeplinește rolul de organism de certificare și emite anual un
certificat privind integralitatea, acuratețea și veridicitatea conturilor agențiilor de plăți (audit
de certificare). AA este o punte de legătură între instituțiile naționale și cele europene,
rapoartele sale de audit fiind destinate atât autorităților naționale auditate cât și CE.
Constatările AA nu reprezintă doar un mijloc prin care sunt prezentate deficiențele
rezultate în urma verificărilor de audit, deficiențe care impun măsuri de remediere punctuale,
ci și un instrument de ghidare/orientare și prevenție cuprinzător, obiectiv și necesar entităților
auditate în a lua măsurile adecvate pentru a evita în viitor recurența unor deficiențe de natura
celor menționate în conținutul rapoartelor de audit, pentru creșterea eficienței sistemelor de
control intern ale entităților auditate în protejarea intereselor financiare ale UE și ale statelor
membre, îmbunătățirea cadrului procedural și întărirea disciplinei financiare la nivelul
entităților implicate în gestionarea și implementarea fondurilor europene.
Respectarea termenelor de implementare stabilite pentru recomandările formulate
contribuie la dezideratul diminuării pe termen lung a erorilor ce pot apărea în utilizarea
fondurilor puse la dispoziție de UE și, în egală măsură, la îmbunătățirea performanței generale
a sistemului național de management și control al fondurilor europene nerambursabile alocate
României și la creșterea încrederii cetățenilor în instituțiile publice.
În cursul perioadei de raportare pentru raport public prezentat la finele anului 2018, au
fost întocmite 75 de rapoarte de audit, din care 73 de rapoarte sunt aferente perioadei 2014-
2020, iar 2 rapoarte se referă la activitatea din perioada de programare 2007-2013.
Activitatea specifică de audit derulată de AA s-a concretizat în:
711
A)elaborarea a 57 de rapoarte de audit ca urmare a misiunilor de audit derulate pentru
perioada de programare 2014-2020 și a 16 rapoarte anuale de control (RAC), după cum
urmează:
-15 rapoarte de audit de sistem la nivelul programelor finanțate din Fondurile Europene
Structurale și de Investiții (FESI), a programelor de cooperare transfrontalieră și teritorială
europeană (CTE), a Programului Operațional Ajutorarea Persoanelor Defavorizate (POAD) și
la nivelul programelor naționale privind Fondul pentru Azil, Migrație și Integrare (PN FAMI)
și Fondul pentru Securitate Internă (PN FSI);
-15 rapoarte de audit de operațiuni în cazul programelor FESI, CTE, POAD, și a
programelor PN FAMI și PN FSI;
-15 rapoarte de audit al conturilor pentru programele FESI, CTE, POAD și a
programelor PN FAMI și PN FSI;
-2 rapoarte de audit de certificare pentru finanțările nerambursabile din Fondul
European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și Fondul European de Garantare
Agricolă (FEGA);
-8 rapoarte de audit de follow-up la nivelul programelor finanțate din FESI, POAD și
a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE);
-2 rapoarte de audit încheiate în urma auditurilor demarate la solicitarea Comisiei - la
nivelul POCU și POCA;
-16 rapoarte anuale de control (RAC) însoțite de opiniile de audit pentru cele 7
programe operaționale finanțate din FESI, pentru cele 6 programe CTE, un raport pentru PN
FAMI-FSI și unul pentru POAD;
-elaborarea a 2 rapoarte de audit ca urmare a misiunilor de audit derulate pentru
perioada de programare 2007-2013, respectiv:
-1 raport de audit de închidere în cazul Programului Operațional Comun România-
Ucraina-Republica Moldova 2007-2013;
-1 raport de audit de follow-up, în cazul programului PHARE 2005, 2006. Sintetic,
tipologia și numărul rapoartelor de audit încheiate pentru anul 2018 sunt evidențiate în graficul
următor:
Așa cum rezultă din graficul prezentat mai sus, misiunile care au vizat auditul de
sistem, de operațiuni și al conturilor reprezintă fiecare câte un procent de 20% din numărul
total al misiunilor de audit, urmate de misiunile de audit de follow-up cu un procent de 12%,
misiunile de audit la solicitarea Comisiei și auditurile de certificare cu un procent de 3% fiecare
și auditul de închidere cu 1%.
În cadrul acestor acțiuni au fost auditate aproximativ 800 de entități (publice și private)
și au fost verificate peste 1.300 de cereri de rambursare/plată din fondurile europene. Valoarea
totală a cheltuielilor auditate a fost de 8.319.257 mii lei, fiind identificate nereguli cu impact
financiar în sumă de 54.157 mii lei.
712
Așa cum rezultă din graficul prezentat mai sus, misiunile care au vizat auditul de sistem,
de operațiuni și al conturilor reprezintă fiecare câte un procent de 20% din numărul total al
misiunilor de audit, urmate de misiunile de audit de follow-up cu un procent de 12%, misiunile de
audit la solicitarea Comisiei și auditurile de certificare cu un procent de 3% fiecare și auditul de
închidere cu 1%. În cadrul acestor acțiuni au fost auditate aproximativ 800 de entități (publice și
private) și au fost verificate peste 1.300 de cereri de rambursare/plată din fondurile europene.
Valoarea totală a cheltuielilor auditate a fost de 8.319.257 mii lei, fiind identificate nereguli cu
impact financiar în sumă de 54.157 mii lei.
Situația cheltuielilor declarate, a cheltuielilor auditate și a impactului financiar al

neregulilor în cheltuielile auditate, prezentate detaliat pe programele operaționale aferente
perioadei de programare 2014-2020, gestionate la nivelul României, pentru perioada de raportare
analizată, se prezintă astfel:
713
17.3)Acțiuni de audit efectuate de autoritatea de audit pentr perioada 2014-2020
Pentru perioada de programare 2014-2020, România a avut la dispoziție fonduri europene

nerambursabile în valoare de 43.450.208 mii euro, a căror alocare pe politici ale UE este
reprezentată în graficul următor:
714
Politica de Coeziune (PC) este una dintre cele mai importante și mai complexe politici
ale UE, statut care decurge din obiectivul de reducere a decalajelor economice, sociale și teritoriale
între diverse regiuni și state membre ale UE. Pentru perioada 2014-2020, PC a avut două obiective
prioritare: 1)investiții pentru creștere și locuri de muncă în statele membre și în regiuni;
2)cooperare teritorială europeană.
Pentru îndeplinirea obiectivelor PC, principalele programe operaționale implementate în
România sunt: Programul Operațional Regional (POR), Programul Operațional Infrastructură
Mare (POIM), Programul Operațional Competitivitate (POC), Programul Operațional Capital
Uman (POCU), Programul Operațional Capacitate Administrativă (POCA) și Programul
Operațional Asistență Tehnică (POAT).
În cadrul celui de-al doilea obiectiv al PC – Obiectivul cooperare teritorială europeană –
având finanțare din FEDR, la nivelul României se implementează două programe de cooperare
transfrontalieră: Programul Interreg V-A România-Bulgaria (Interreg V-A Ro-Bg), Programul
Interreg V-A România-Ungaria (Interreg V-A Ro-Hu).
Principalele obiective de program și entitățile care fac parte din Sistemul de Management
și Control pentru Programele Operaționale finanțate din Fondurile Europene Structurale
și de Investiții.
În conformitate cu prevederile art. 123 alin. (4) din Reg. nr.1303/2013 al Parlamentului
European și al Consiliului din 17 decembrie 2013, pentru toate programele operaționale finanțate
din FESI și prezentate în tabelul de mai jos a fost stabilită ca autoritate responsabilă cu auditarea
fondurilor UE – Autoritatea de Audit (AA) din cadrul Curții de Conturi a României (CCR).
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 124 ale aceluiași regulament, pentru programele
menționate a fost desemnată ca autoritate de certificare (AC) – Direcția Generală Autoritatea de
Certificare și Plată din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
715
În continuare este reprezentată grafic alocarea pe programe finanțate în cadrul PC,
Obiectivul investiții pentru creștere și locuri de muncă în statele membre și în regiuni, în mii euro,
la data de 31.12.2018:
Potrivit informațiilor publicate de Ministerul Fondurilor Europene (MFE), cumulat

până la data de 31.12.2018, stadiul implementării programelor operaționale din cadrul PC –
Obiectivul investiții pentru creștere și locuri de muncă este cel prezentat în tabelul următor:
716
Activități de audit aferente perioadei de programare 2014-2020 Pentru perioada de
programare 2014-2020, AA a efectuat un număr de 57 de misiuni de audit conform graficului de
mai jos:
Auditul cheltuielilor declarate CE pentru perioada de programare 2014-2020 În ceea ce

privește FESI, anul contabil stabilit prin regulamentele europene începe la data de 1 iulie și se
încheie la data de 30 iunie în anul următor, statul membru având obligația de a transmite până la
data de 15 februarie, ulterioară datei de 30 iunie, „Pachetul de asigurare” care cuprinde:
-declarația de gestiune și rezumatul anual furnizate de către AM;
-conturile anuale furnizate de AC;
-raportul anual de control(RAC) și opinia de audit, furnizate de către AA.
În cadrul raportului public la care ne referim a fost reflectată activitatea de audit efectuată
pentru anul contabil 2018 (de la 1.07.2017 la 30.06.2018), fiind auditate cheltuieli certificate și
declarate CE în sumă de 7.348.479 mii lei, reprezentând 84,64% din totalul cheltuielilor declarate
CE, în valoare de 8.682.245 mii lei, conform graficului de mai jos:
717
Cazuri transmise la Departamentul pentru Lupta Antifraudă În urma verificărilor
efectuate asupra programelor finanțate din fonduri structurale și de investiții, în cadrul PC, la
nivelul a trei programe operaționale (POR, POIM și POC) au fost identificate aspecte care pot fi
încadrate ca indicatori de fraudă, astfel:
- în cazul POR, verificările efectuate au evidențiat în cadrul unui proiect având ca obiectiv
„Creșterea eficienței energetice a blocurilor de locuințe din sectorul 3” următorii indicatori de
fraudă: manipularea prețurilor, facturi false, duble sau cu prețuri excesive;
- în cazul POIM, din verificarea modului de atribuire a unui contract având ca obiectiv
„Consultanță, asistență juridică și reprezentare în vederea dobândirii prin expropriere a imobilelor
necesare construcției autostrăzii Lugoj-Deva teritoriul administrativ al județelor Timiș și
Hunedoara-Lotul 9” din cadrul proiectului „Construcția autostrăzii Lugoj-Deva Lot 2,3,4 (Sector
Dumbrava-Deva) Faza II”, au rezultat suspiciuni cu privire la modul de îndeplinire a unui criteriu
de calificare – Capacitate tehnică și/sau profesională din fișa de date a achiziției de către ofertantul
declarat câștigător;
- în cazul POC, în urma verificărilor la un proiect având drept obiectiv crearea de laboratoare și
cercetarea datelor în vederea dezvoltării unor aplicații IT inovative, au fost identificați mai mulți
indicatori de fraudă, după cum urmează:
• manipularea declarațiilor financiare (exemplu: raportarea incorectă a veniturilor și compensarea
acestora, raportarea unei cifre de afaceri de 526,93%, cu mult peste valoarea indicatorului specific
(min. 10%);
• omisiunea raportării unor date referitoare la progresul proiectului;
• pistă de audit inadecvată – lipsa înregistrării în SMIS a unor indicatori de realizare;
• lipsa prezentării unor probe cum ar fi extrasele bancare care să ateste tranzacțiile financiare
efectuate (deși au fost solicitate, beneficiarul nu le-a prezentat drept probă);
718
• lipsa unor confirmări de primire a imobilizărilor necorporale facturate;
• beneficiarul nu a putut face dovada faptului că rezultatele cercetării (respectiv aplicațiile care au
fost dezvoltate până la sfârșitul perioadei de implementare cu contribuție FEDR) au fost utilizate
în scopul și destinația prevăzută inițial în cererea de finanțare. Aspectele prezentate anterior au
fost transmise de către AA spre investigare Departamentului pentru Lupta Antifraudă (DLAF).
În cazul indiciilor de fraudă pentru proiectul finanțat prin POIM, DLAF a confirmat
suspiciunea de fraudă urmând a fi efectuate investigații ulterioare de către structurile judiciare
competente iar în cazul proiectului finanțat din POC, DLAF a solicitat AM efectuarea unor
verificări suplimentare a căror efectuare a fost dispusă prin structura de control din cadrul
ministerului coordonator, fiind totodată sesizată și Direcția Națională Anticorupție (DNA).
17.4)Auditul de sistem
În conformitate cu prevederile art. 127 alin. (1) din Reg. (UE) nr.1303/2013 al
Parlamentului European și al Consiliului, în perioada care face obiectul analizei prezentului raport,
au fost realizate 6 misiuni de audit de sistem la nivelul programelor finanțate din FESI.
Principalele constatări rezultate din auditul de sistem pe programe
Programul Operațional Regional (POR) – Finanțat din Fondul European de Dezvoltare

Regională (FEDR)
În urma verificărilor efectuate cu ocazia misiunii de audit de sistem, la nivelul AM

și/sau OI au fost identificate, în principal, următoarele deficiențe:
1)măsuri insuficiente/necorespunzătoare de monitorizare a atribuțiilor delegate pentru care AM
POR deține responsabilitatea finală în fața CE, care au condus la prelungirea în mod nejustificat a
etapei de contractare a proiectelor;
2)continuarea procesului de evaluare chiar și în situația neîndeplinirii criteriilor de eligibilitate de
către solicitantul de finanțare;
3)solicitarea în etapa de evaluare, selecție și contractare a unor documente, care nu sunt verificate
de către evaluatori și al căror conținut nu are impact în procesul de evaluare;
4)abordarea diferențiată de către AM POR a procesului de evaluare pe diferite priorități de
investiție, conducând la un tratament neunitar a evaluării cererilor de finanțare ale solicitanților,
deși aceștia aplică în cadrul aceluiași program, în sensul că au fost utilizate rate de schimb diferite
la nivelul proiectelor de investiții pentru verificarea încadrării solicitanților în plafoanele de
minimis;
5)introducerea incompletă a documentelor aferente etapelor de evaluare, contractare,
implementare în SMIS, precum și neasigurarea unui schimb electronic complet de date între
beneficiar și AM/OI prin SMIS;
6)neintroducerea în SMIS a proiectelor respinse, în special în cazul apelurilor istorice pentru care
evaluarea proiectelor sa realizat în afara sistemului informatic;  verificarea dublei finanțări la
nivelul OI se realizează în mod formal și nu poate fi asimilată cu un mecanism de control (ex. la
nivelul OI Sud-Vest Oltenia) deoarece, în etapa de evaluare, verificarea dublei finanțări se
limitează la existența declarației de eligibilitate dată de solicitant, iar în etapa de autorizare a
719
cheltuielilor verificarea constă doar în verificarea înscrierii codului proiectului și a mențiunii
„Proiect finanțat din POR 2014-2020” pe documentele originale de plată. Aceste verificări sunt
insuficiente pentru a demonstra îndeplinirea condiției, deoarece există mai multe fonduri de
finanțare, unele guvernamentale, pentru care nu există prevederi și sistem de codificare electronic;
7)întârzieri în dezvoltarea de către MFE a modulului de implementare în cadrul sistemului
informatic SMIS 2014+ care au determinat întârzieri la introducerea de către beneficiari a cererilor
de rambursare sub formă de date structurate;
8)nu a fost reglementată modalitatea de soluționare a situației în care există opinii diferite între
experți în etapa precontractuală de completare a grilei de verificare a documentației de contractare
(la nivelul OI Nord Est);
9)deși instrumentul ARACHNE este disponibil pentru AM și OI din sistemul FESI, s-a constatat
că la nivelul OI nu a avut loc nicio instruire privind modul de utilizare a softului ARACHNE și
nici nu au fost solicitate drepturi de acces;
10)lipsa asigurării transparenței privind informațiile aferente procesului de evaluare, selecție și
contractare (la nivelul OI București-Ilfov);
11)cooptarea de experți evaluatori externi fără respectarea prevederilor legale (la nivelul OI
București-Ilfov);
12)verificări insuficiente în etapa de soluționare a contestațiilor, care au condus la întârzieri în
procesul de evaluare și selecție realizat la nivel de OI;
13)lipsa unei metodologii de verificare a cerințelor de durabilitate/sustenabilitate după finalizarea
proiectelor (la nivelul OI București-Ilfov);
14)unele cazuri de nerespectare a termenului de efectuare a plății aferentă cheltuielilor autorizate
din cererea de rambursare (la nivelul OI București-Ilfov);
15)unele situații în care persoanele implicate în verificarea cererilor de rambursare nu au semnat
Declarația de imparțialitate, confidențialitate și conflict de interese (la nivelul OI București-Ilfov).
Programul Operațional Infrastructură Mare (POIM) – Finanțat din Fondul de Coeziune

(FC) și din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

1)procedurile de lucru ale OIT nu conțin prevederi referitoare la tratarea cazurilor de
neregulă/fraudă ce pot fi identificate în cazul proiectelor fazate din perioada anterioară de
programare;
2)procesul de verificare a dublei finanțări nu este suficient de analitic și documentat;
monitorizarea, verificarea și raportarea indicatorilor de fazare, de realizare și de rezultat sunt
neadecvat efectuate;
3)fluxurile procedurale aferente activității de monitorizare a implementării proiectelor finanțate
din cadrul axelor prioritare 1 și 2 la nivelul AM POIM și OIT sunt necorelate;
4)activitățile de notificare a beneficiarilor privind sumele autorizate și plătite, precum și a
modalităților de contestare nu sunt procedurate;
5)întârzieri în dezvoltarea de către MFE a modulului de implementare în cadrul sistemului
informatic SMIS 2014+ care au determinat întârzieri la introducerea de către beneficiari a cererilor
de rambursare sub formă de date structurate;
720
6)gestionarea deficitară de către structura din cadrul MFE, dedicată dezvoltării și mentenanței
sistemelor informatice Aplicații 2014, a riscurilor specifice și a planului de recuperare în caz de
dezastru;
7)utilizarea neunitară a aplicației informatice ARACHNE destinată identificării și fundamentării
potențialelor cazuri de fraudă;
8)nu a fost asigurat un spațiu adecvat destinat arhivării documentațiilor de proiect aferente
proiectelor noi și fazate.
Programul Operațional Competitivitate (POC) – Finanțat din Fondul European de

Dezvoltare Regională (FEDR)
În cazul POC, în cadrul misiunii de audit de sistem, au fost stabilite obiective suplimentare
de audit pentru a evalua măsurile întreprinse la nivelul POC ca urmare a observațiilor formulate
de serviciile CE în urma desemnării autorităților responsabile pentru implementarea POC,
solicitările CE vizând aspecte precum:
1)monitorizarea de către AA a măsurilor întreprinse de SM cu privire la aspecte legate de:
organizarea de workshop-uri pe achiziții publice pentru beneficiari, dezvoltarea unui Ghid pentru
achiziția de software prin proceduri de achiziții publice, îmbunătățirea listelor de verificare pentru
achizițiile publice, utilizarea ARACHNE și a altor software naționale pentru identificarea
situațiilor privind potențiale conflicte de interese;
2)includerea în registrul riscurilor al AM POC a riscurilor identificate în perioada de programare
2007-2013;
3)actualizarea procedurilor AM POC privind instrumentele financiare după semnarea acordului
financiar între managerul de fond și intermediarii financiari selectați;
4)actualizarea/îmbunătățirea procedurilor de lucru și a instrumentelor de verificare la nivelul
tuturor organismelor implicate în efectuarea verificărilor de management;
5)verificarea în totalitate a sistemului IT în cadrul misiunii de audit de sistem și monitorizarea cu
prioritate a finalizării modulului conturilor anuale, precum și a migrării în totalitate a datelor în
sistem.
și/sau OI au fost identificate, în principal, următoarele deficiențe: a)lipsa de personal pentru
funcții cheie la nivelul OI Cercetare: management financiar și control, monitorizare și
implementare proiecte, unde, în anumite perioade de timp, încărcarea cu sarcini este de peste
200%, existând riscul ca principalele funcții delegate să nu fie îndeplinite conform prevederilor
legale; b)monitorizarea insuficientă a funcțiilor delegate (rapoarte de verificare neclare, lipsa unor
termene pentru implementarea recomandărilor și neefectuarea în cazurile necesare a follow-up-
ului); c)monitorizarea insuficientă a două proiecte majore la care există riscuri ce pot conduce la
blocaje în implementare și la neîndeplinirea indicatorilor asumați; d)în legătură cu managementul
riscurilor care vizează aspectele care au prezentat deficiențe în perioada de programare 2007-2013,
AM POC a realizat actualizarea machetei riscurilor identificate, dar nu a efectuat o analiză
riguroasă și nu a ținut seama de neregulile constatate de către organismele de audit (AA/CE/ECA)
în perioada de programare anterioară (2007-2013), deși, în mod firesc acestea puteau fi considerate
„lecții învățate”. Drept urmare, nu au fost instituite nici măsuri preventive în vederea diminuării
sau stopării acestora; e)nerespectarea termenelor legale și procedurale în procesarea cererilor de
721
rambursare. Verificările de management efectuate de AM/OI POC nu au respectat termenele
prevăzute de art. 21 alin. (3) din OUG nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor
europene pentru perioada de programare 2014-2020, modificată și actualizată, termene de altfel
transpuse în procedurile operaționale de lucru, astfel încât în procesarea cererilor de rambursare s-
au înregistrat întârzieri semnificative (2-8 luni); f)introducerea incompletă a unor date din
rapoartele de progres, notificările beneficiarilor privind modificările aferente contractului de
finanțare și, de asemenea, a datelor privind evoluția indicatorilor, stadiul rezultatelor, progresul
activităților la nivel de proiect în modulul de implementare (SMIS 2014+); g)la data auditului,
sistemul informatic SMIS 2014+ nu conținea câmpuri pentru toate datele prevăzute în Anexa II la
Regulamentul delegat (UE) nr. 480/2014 al Comisiei, inclusiv date privind indicatorii, etapele și
progresul programului operațional în procesul de atingere a obiectivelor sale; h)lipsa unor
proceduri adecvate pentru a asigura o evidență detaliată a ajutoarelor de stat și de minimis, pe o
perioadă de minim 10 ani fiscali de la data acordării ultimului ajutor individual, în situația în care
în SMIS 2014+ nu sunt introduse toate informațiile în acest sens, iar sistemul informatic REGAS
dedicat ajutoarelor de stat nu permite introducerea tuturor datelor referitoare la categoriile de
cheltuieli din bugetul contractelor de finanțare nerambursabilă UE aferente apelurilor încheiate;
totodată, AM nu a întreprins nicio măsură care să permită monitorizarea în completitudine a tuturor
beneficiarilor de ajutoare de stat/minimis aferente schemelor aprobate prin ordine de ministru.
Cu privire la aspectele semnalate de CE, AA a efectuat verificări constatând
următoarele deficiențe: a)până la data auditului nu a fost asigurată o pregătire profesională
suficientă a personalului pentru utilizarea ARACHNE și nu au fost organizate seminarii practice
(workshopuri) pe achiziții publice pentru beneficiari, conducând astfel la o pregătire insuficientă
a beneficiarilor în domeniul achizițiilor publice; 2)în ceea ce privește selecția operațiunilor, la data
auditului, Comitetul de monitorizare al POC aprobase metodologia de evaluare și selecție, în
cadrul acesteia fiind incluse atât criterii generale, cât și criterii specifice de selecție; 3)în ceea ce
privește verificările de management AM POC nu a efectuat în totalitate verificările de regularitate
asupra procedurilor de atribuire incluse în cererile de rambursare; 4)în ceea ce privește sistemul
IT, la data auditului, s-a constatat o operabilitate parțială a modulului conturilor anuale ale
sistemului IT și faptul că în sistem nu sunt introduse la zi datele proiectelor finanțate.
Programul Operațional Capital Uman (POCU) – Finanțat din Fondul Social European
(FSE)

1)derularea etapei de evaluare și selecție a proiectelor fără să asigure evaluarea funcționării acestui
proces la nivelul organismelor intermediare regionale; 2)în cazul unui proiect gestionat de OI MEN
nu au fost efectuate verificări privind dubla finanțare și utilizarea eficientă a fondurilor; 3)în
situația în care un beneficiar depune mai multe proiecte (proiecte multiple) și acestea se află
concomitent în procesul de evaluare și selecție sau contractare, nu sunt efectuate verificările
privind capacitatea financiară sau verificările privind dubla finanțare; 4)în cazul a trei proiecte nu
au fost solicitate clarificări sau nu au fost operate reduceri ale bugetelor proiectelor ca urmare a
observațiilor formulate în grilele de evaluare cu privire la rezonabilitate sau nefundamentarea
suficientă a costurilor, fiind astfel încălcate reglementările aplicabile procesului de evaluare și
722
selecție; 5)în procesul de supervizare și monitorizare a sarcinilor delegate OI, AM nu a asigurat
documentarea modalității de eșantionare a cererilor de rambursare ce urmau a fi reverificate de
către AM și nici documentarea rezultatelor acestor verificări; 6)autoevaluarea riscurilor de fraudă
nu a fost documentată corespunzător și nu asigură instituirea unor măsuri antifraudă eficace și
proporționale; 7)în cazul apelurilor lansate prin sistemul informatic, informațiile introduse în
sistem nu permit cunoașterea entității responsabile cu evaluarea, respectiv gestionarea unui
proiect; 8)în modulul „Comunicare” din aplicația SMIS 2014+ nu se regăsesc informațiile aferente
cererilor de rambursare pentru proiectele finanțate din POCU; 9)termenele procedurale privind
evaluarea, selecția și contractarea nu au fost respectate în cazul proiectelor aferente apelului
„Școală pentru toți”; 10)„Ghidul Solicitantului – condiții generale și specifice” nu conține
informații pentru potențialii beneficiari privind documentele ce trebuie transmise în vederea
contractării unui proiect; 11)autoevaluarea riscurilor de fraudă nu a fost documentată
corespunzător și nu asigură instituirea unor măsuri antifraudă eficace și proporționale;
12)depășirea termenului prevăzut în cadrul procedurilor operaționale pentru verificarea cererilor
de rambursare și a rapoartelor tehnice în cazul unor proiecte gestionate de OIR Centru; 13)planurile
vizitelor de monitorizare pentru proiectele aflate în gestiunea OIR Centru nu au fost elaborate;
14)la nivelul OIR Vest și OIR București-Ilfov nu au fost acordate drepturi de utilizare pentru
aplicația ARACHNE personalului care verifică achizițiile publice și conflictul de interese.
Programul Operațional Capacitatea Administrativă (POCA) – Finanțat din Fondul Social

European (FSE)
Misiunea de audit de sistem la nivelul POCA a avut ca obiectiv secundar și urmărirea

modului de implementare a recomandărilor formulate în raportul de audit privind desemnarea
autorităților, fiind evaluate, totodată, și măsurile luate pentru implementarea acțiunilor incluse în
Planul de introducere a datelor din sistemul SMIS-CSNR2 în sistemul MySMIS2014/SMIS2014+,
asumat la nivelul AM POCA, respectiv a măsurilor din Planul de acțiune pentru dezvoltarea
aplicațiilor informatice 2014, asumat la nivelul MFE.
În urma verificărilor efectuate cu ocazia misiunii de audit de sistem, la nivelul AM au
fost identificate, în principal, următoarele deficiențe:
1)verificarea necorespunzătoare a unor propuneri de modificare a unui contract de finanțare. Din
analiza unei cereri de finanțare depuse de un beneficiar public în parteneriat cu beneficiari privați,
în cadrul căreia beneficiarul public avea conform ordinului de finanțare responsabilitatea de a
implementa și de a realiza o platformă IT și un index al integrității în cadrul administrației publice
locale, s-a constatat că beneficiarul public a solicitat modificarea Ordinului de finanțare și
schimbarea modului de alocare a responsabilităților și activităților între partenerii implicați în
implementarea proiectului, în sensul că cele două activități au fost alocate partenerului privat, cu
modificarea în consecință a bugetului proiectului și a acordului de parteneriat. Prin modificările
aduse ordinului de finanțare și acordului de parteneriat s-a evitat aplicarea prevederilor legale în
domeniul achizițiilor publice, prin transferarea activităților către partenerul privat. De asemenea,
s-a constatat faptul că beneficiarul poate modifica Planul de achiziții fără acordul AM în cazul în
care se dorește modificarea tipului de procedură; 2)nu a fost finalizată implementarea Planului de
introducere a datelor din sistemul SMIS-CSNR2 în sistemul MYSMIS2014/SMIS2014+, asumat
la nivelul AM POCA în contextul misiunii de desemnare. Deși AM a continuat activitatea de
723
introducere în SMIS 2014+ a datelor istorice, la data misiunii de audit, această activitate nu era
finalizată. De asemenea, AM nu a întreprins demersurile pentru asigurarea drepturilor de acces
pentru toate categoriile de utilizatori și nu au fost prevăzute măsuri pentru introducerea proiectelor
respinse. Din analiza Ghidului beneficiarului a rezultat faptul că AM menține, ca unică opțiune
temporară pentru asigurarea schimbului electronic de date cu beneficiarii, utilizarea unei adrese de
e-mail. De asemenea, contractele de finanțare nu conțin clauze cu privire la termenii și condițiile
efectuării schimbului electronic de date; 3)verificări insuficiente în etapa de evaluare a cererilor
de finanțare cu privire la respectarea principiului evitării dublei finanțări. Din auditarea
eșantionului de proiecte a rezultat că, în ceea ce privește evitarea dublei finanțări, verificările AM
se limitează la analizarea conținutului Declarației de eligibilitate și a informațiilor furnizate de
solicitant în cererea de finanțare. Această verificare nu este în măsură să asigure un mecanism
adecvat de evitare a dublei finanțări, fiind necesară utilizarea în această etapă a tuturor
instrumentelor/surselor de informație aflate la dispoziția AM, în special cele furnizate de
ARACHNE și sistemele informatice SMIS pentru verificarea proiectelor depuse și finanțate din
alte programe operaționale, atât în perioada de programare 2014-2020, cât și în perioada 2007-
2013; 4)nu este asigurată expertiza IT necesară în cadrul verificărilor de management pentru
proiectele cu componente IT. Deși s-a prevăzut achiziția de servicii de expertiză IT din proiectele
de Asistență Tehnică, această achiziție nu era demarată la data auditului, astfel că AM POCA nu
dispunea de personal dedicat, specializat în desfășurarea de verificări de management pentru
proiectele cu componente IT; 5)nu au fost finalizate toate acțiunile pentru dezvoltarea aplicațiilor
informatice 2014, în ceea ce privește: a)testarea tuturor funcționalităților aflate în dezvoltare, în
special: Modulul „Declarații de cheltuieli”, secțiunea „Conturi anuale” și Modulele
„Implementare”, „Nereguli”, „Recuperări” din MySMIS2014; b)asigurarea schimbului electronic
de date și documente între beneficiari și autorități; c)implementarea MySMIS BackOffice –
Modulul Implementare și Modulul Conturi; d)actualizarea manualelor aferente aplicațiilor
informatice și instruirea utilizatorilor pe măsura dezvoltării sistemului informatic.
Programul Operațional Asistență Tehnică (POAT) – Finanțat din Fondul European de

Dezvoltare Regională (FEDR)
In urma verificărilor efectuate cu ocazia misiunii de audit de sistem, la nivelul AM au

fost identificate, în principal, următoarele deficiențe:
1)întârzieri în procesul de evaluare și contractare a proiectelor și în realizarea verificărilor de
management, cauzate de insuficiența personalului din funcții cheie la nivelul AM POAT, cum este
cea de evaluare-contractare proiecte și verificare Achiziții Publice;
2)participarea insuficientă a personalului AM POAT la programe de formare profesională
relevante;
3)neorganizarea unor sesiuni de informare/pregătire privind cerințele de etică și integritate
specifice AM;
4)neintroducerea în SMIS a proiectelor respinse, în special în cazul apelurilor istorice pentru care
evaluarea proiectelor s-a realizat prin intermediului documentelor suport hârtie;
724
5)abordări neunitare în ceea ce privește tratamentul contabil al sumelor returnate de către AC în
urma verificării declarațiilor de cheltuieli ale AM.
Principalele constatări rezultate din auditul de sistem la nivelul AC, comune tuturor
programelor operaționale finanțate din FESI
Având în vedere faptul că pentru toate programele operaționale finanțate din FESI a
fost desemnată o singură autoritate de certificare, așa cum rezultă din descrierea SMC,
principalele constatări și deficiențele aferente, identificate în urma misiunilor de audit de
sistem, sunt:
1)abordarea neunitară în ceea ce privește tratamentul contabil al sumelor returnate de AC la AM
în urma verificărilor efectuate la nivelul AC, reconcilierea incompletă a tuturor categoriilor de
înregistrări contabile aferente declarațiilor de cheltuieli transmise de AM la AC. Concret, dacă la
nivelul AC sumele returnate sunt înregistrate în contul „Operațiuni în curs de clarificare”, la nivelul
AM sunt fie stornate, fie reglate la nivel de Declarație de cheltuieli, fără a fi reflectate în
contabilitate în mod unitar;
2)necorelarea între descrierea de sistem, procedurile operaționale ale AM și AC și cadrul legal
național/european în vigoare, în ceea ce privește aplicarea mecanismului retragerilor și
recuperărilor. Astfel, pentru cheltuielile declarate în anii contabili anteriori identificării neregulii,
sistemul informatic aplică mecanismul de retragere, iar procedura AC prevede mecanismul de
recuperări. În plus, cadrul legal național în vigoare, nu prevede aceste mecanisme în contextul
închiderii anuale a exercițiului contabil pentru perioada de programare 2014-2020, pentru a asigura
îndeplinirea atribuțiilor/sarcinilor AM și ale AC;  lipsa unor reconcilieri periodice între Registrul
debitorilor de la nivelul AC și Registrul debitorilor de la nivelul AM;
3)fișele de post aferente personalului responsabil cu gestionarea neregulilor nu conțin atribuții
referitoare la vizualizarea, verificarea și validarea datelor în cadrul sistemului informatic SMIS
2014+, precum și atribuții referitoare la generarea situațiilor financiar-contabile necesare elaborării
conturilor anuale.
17.5)Auditul de operațiuni
În conformitate cu prevederile art. 127 alin. (1) din Reg. (UE) nr. 1303/2013 al
Parlamentului European și al Consiliului, auditul de operațiuni a avut ca obiectiv obținerea unei
asigurări rezonabile privind corectitudinea, legalitatea și regularitatea cheltuielilor incluse în
aplicațiile de plată transmise Comisiei pentru exercițiul contabil 2018.
În perioada care face obiectul analizei prezentului raport au fost realizate 6 misiuni de
audit de operațiuni la nivelul programelor finanțate din Fondurile Europene Structurale și de
Investiții (FESI), fiind auditate cheltuieli certificate și declarate CE în sumă de 7.348.479 mii lei,
reprezentând 84,64% din totalul cheltuielilor declarate CE, în valoare de 8.682.245 mii lei.
725
Principalele constatări rezultate din auditul de operațiuni pe programe
Programul Operațional Regional (POR)
În cadrul misiunii de audit de operațiuni au fost auditate cheltuieli în sumă de 369.391 mii
lei, respectiv 79,12% din totalul de 466.847 mii lei, cheltuieli declarate CE în anul contabil 2018,
impactul financiar al neregulilor identificate fiind de 30.483 mii lei.
În ceea ce privește respectarea cerințelor de eligibilitate a cheltuielilor, în urma
verificărilor au fost identificate nereguli din care exemplificăm:
1)în cadrul proiectului „Creșterea eficienței energetice a blocurilor de locuințe din sectorul 3”: a)au
fost constatate cheltuieli neeligibile declarate CE în valoare de 11.546 mii lei, rezultate din calculul
eronat în cadrul situațiilor de lucrării a cantității pentru articolul CI83, schela tubulară fiind mărită
în mod eronat, iar valoarea totală, decontată contractorilor; b)în cadrul situațiilor de lucrări au fost
incluse și decontate unele materiale care nu se regăsesc în lucrările realizate. Pentru activitatea
„Demontare, remontare aparate exterioare de climatizare” au fost solicitate și decontate cantități
de materiale egale cu greutatea stabilită pentru fiecare aparat demontat/remontat. Valoarea totală
a cheltuielilor neeligibile identificate pentru proiectele aflate în eșantion fiind de 2.778 mii lei; 2)în
cadrul proiectului „Sprijin pentru ADR Sud Muntenia/Direcția Organism Intermediar pentru
realizarea activităților specifice atribuțiilor delegate prin Acordul-cadru de delegare a atribuțiilor
privind implementarea POR 2014-2020, în perioada 2014-2017”, în urma verificărilor realizate s-
a constatat că, prin cumularea valorii achizițiilor directe la nivelul aceluiași operator economic
pentru servicii de întreținere și revizie, consumabile și piese de schimb, pentru copiatoare și
imprimante, a fost depășit pragul prevăzut în legislație națională pentru achiziția directă. Valoarea
cheltuielilor neeligibile, a fost de 15 mii lei;
3)în cadrul proiectului „Sprijin acordat în perioada 01.06.2015-31.12.2017 pentru OI din cadrul
ADR Centru în implementarea, monitorizarea, informarea și comunicarea la nivel regional a POR
2014-2020, respectiv pentru închiderea POR 2007-2013” au fost identificate cheltuieli neeligibile
în valoare de 15 mii lei, reprezentând cheltuieli cu servicii de asigurare RCA aferente
autoturismelor aflate în proprietatea ADR Centru, achiziționate din alte surse și utilizate în diverse
activități ale ADR Centru, nu exclusiv în cadrul proiectului.
Programul Operațional Infrastructură Mare (POIM)
726
În timpul misiunii de audit de operațiuni a fost verificat un eșantion de proiecte care a
cuprins un număr de 155 cereri de rambursare cu o valoare a cheltuielilor verificate de 6.057.392
mii lei, reprezentând 88,71% din totalul cheltuielilor declarate CE în sumă de 6.828.203 mii lei.
În urma verificărilor efectuate, s-au constatat deficiențe cu un impact financiar total de 7.221 mii
lei, sumă formată din 1.991 mii lei cheltuieli neeligibile și 5.230 mii lei corecții financiare aplicate
procedurilor de achiziții publice neconforme.
Deficiențele constatate în domeniul achizițiilor publice vizează, în principal, neîndeplinirea
de către oferta câștigătoare a tuturor cerințelor de calificare sau a tuturor cerințelor prevăzute în
caietul de sarcini.
În acest sens exemplificăm: 1)în cadrul proiectului „Fazarea proiectului Sistem de
management integrat al deșeurilor solide în județul Vâlcea”, în cadrul unui contract de lucrări s-a
constatat faptul că oferta câștigătoare a fost neconformă deoarece propunerea tehnică nu a
îndeplinit în totalitate cerințele minime stabilite prin caietul de sarcini, fiind încălcate prevederile
art. 36 alin. (2) lit. a, din HG nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor
referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea
contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor
de concesiune de servicii. A fost propusă aplicarea unei corecții de 5% din valoarea contractului,
respectiv suma de 1.128 mii lei. Impactul asupra cheltuielilor incluse în eșantionul verificat este
în sumă de 567 mii lei; 2)în cadrul proiectului „Fazarea proiectului Reabilitarea Sitului poluat
istoric Iaz Batal 30 ha – Târgu Mureș", în urma verificării procedurii de atribuire în cadrul unui
contract de lucrări, s-a constatat neîndeplinirea de către oferta câștigătoare a tuturor criteriilor de
calificare și selecție publicate de autoritatea contractantă în anunțul de participare, respectiv
criteriul referitor la experiența similară, fiind încălcate astfel prevederile art. 2 alin. (2) și art. 200
din OUG nr. 34/2006; art. 81 și art. 82 din HG nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare
a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din OUG nr. 34/2006 și art.
6 din Ordinul ANRMAP nr. 509/2011 privind formularea criteriilor de calificare și selecție. A fost
propusă aplicarea unei corecții de 10% din valoarea contractului, însă având în vedere că AM POS
Mediu a aplicat deja o corecție financiară de 5% pentru o altă deficiența aferentă acestui contract,
neregulile identificate de AA au un impact financiar suplimentar de 5% din valoarea contractului.
Astfel, în cazul POIM, diferența de corecție suplimentară față de cea de 5% deja aplicată de către
AM este de 290 mii lei, întreaga sumă fiind aferentă eșantionului verificat. În ceea ce privește
respectarea cerințelor de eligibilitate a cheltuielilor au fost identificate nereguli ce au fost generate
de lucrări introduse printr-un ordin de modificare, neaprobat de OI, lucrări excluse din obiectul
contractului, piese de schimb și consumabile nepredate de furnizor și materiale care nu au fost
stipulate în anexa la ofertă.
În acest sens, exemplificăm:
a)în cadrul proiectului „Autostrada Sebeș-Turda”, în cazul unui contract de lucrări, s-a constatat
decontarea eronată a sumei de 650 mii lei aferentă unor materiale, în condițiile în care acestea nu
erau prevăzute în anexa la ofertă; b)în cadrul proiectului „Fazarea proiectului Extinderea și
reabilitarea infrastructurii de apă și apă uzată în Județul Mureș” s-au constatat cheltuieli neeligibile
în sumă de 108 mii lei, rezultate din neaplicarea corecției financiare de 25% la contravaloarea
serviciilor aferente unui act adițional încheiat pe baza procedurii de negociere fără publicarea unui
anunț de participare, prin care a fost extinsă durata de execuție și majorată valoarea contractului.
Conform verificărilor efectuate de către AM, s-a stabilit aplicarea unei corecții financiare de 25%
727
din valoarea actului adițional, deoarece s-a considerat că nu au existat circumstanțe imprevizibile
care să permită aplicarea procedurii de negociere fără publicarea unui anunț de participare. Cu
toate acestea, AM a omis să deducă din suma autorizată la plată valoarea corecției financiare de
25% aplicabilă serviciilor aferente actului adițional, respectiv suma de 108 mii lei. Impactul acestei
nereguli asupra eșantionului auditat fiind în sumă de 108 mii lei; c)în cadrul proiectului fazat
„Reabilitarea liniei de cale ferată Brașov-Simeria, parte componentă a coridorului IV paneuropean
pentru circulația trenurilor cu viteză maximă de 160 km/h, tronsonul Coșlariu – Sighișoara – Faza
II”, au fost identificate cheltuieli neeligibile declarate CE în valoare de 323 mii lei, rezultate din
autorizarea la plată în mod eronat de către OIT a unor cheltuieli introduse printr-un ordin de
variație, neaprobat de către OIT. Impactul acestei nereguli în eșantionul auditat este de 243 mii lei.
De asemenea, au fost constatate cheltuieli neeligibile rezultate din calcularea eronată a sumei
aferente unor articole respinse la rambursare de către OIT. Impactul acestei nereguli asupra
eșantionului auditat este de 98 mii lei; d)în cadrul proiectului „Fazarea proiectului Sistem de
management integrat al deșeurilor în județul Vrancea”, în cazul unui contract de furnizare
echipamente, au fost constatate cheltuieli neeligibile în sumă totală de 247 mii lei, reprezentând
contravaloarea unor piese de schimb și consumabile nepredate de către furnizor și implicit
neutilizate de către autoritatea contractantă în perioada de garanție, conform cerințelor din oferta
tehnică. Impactul acestei nereguli în eșantionul de cheltuieli auditat s-a ridicat la suma de 47 mii
lei.
Programul Operațional Competitivitate (POC)
În cadrul misiunii de audit de operațiuni a fost verificat un eșantion de proiecte care a

cuprins un număr de 75 de cereri de rambursare ale beneficiarilor, cu o valoare a cheltuielilor
declarate de 496.464 mii lei, ceea ce reprezintă 66,05% din totalul cheltuielilor declarate CE în
anul contabil 2018, în sumă de 751.690 mii lei. În urma verificărilor efectuate s-au constatat
deficiențe cu impact financiar în cheltuielile auditate în sumă totală de 15 mii lei care vizează
abateri privind efectuarea de către beneficiari a unor cheltuieli apreciate ca fiind neeligibile.
În ceea ce privește respectarea de către beneficiarii de fonduri a cerințelor de eligibilitate
a cheltuielilor, din verificările efectuate au fost identificate nereguli în sumă de 10 mii lei,
reprezentând decontarea contravalorii unor servicii de traducere aferente documentelor financiar-
contabile ale fazei I a unui proiect fazat, desfășurate în perioada anterioară de programare, ce nu
pot fi eligibile pentru finanțarea din cadrul POC în cea de-a doua fază a proiectului.
Programul Operațional Capital Uman (POCU)
În cadrul auditului de operațiuni a fost verificat un eșantion de proiecte care a cuprins un

număr de 59 de cereri de rambursare ale beneficiarilor, cu o valoare a cheltuielilor declarate de
54.823 mii lei, ceea ce reprezintă 49,83 % din totalul cheltuielilor declarate CE în anul contabil
2018, în sumă de 110.020 mii lei. În urma verificărilor efectuate s-au constatat deficiențe cu impact
financiar în cheltuielile auditate în sumă totală de 558 mii lei, din care 528 mii lei au reprezentat
abateri de la cerințele de eligibilitate a cheltuielilor și 30 mii lei au reprezentat corecții financiare
aferente procedurilor de achiziție publică incorect desfășurate.
Principalele constatări identificate în urma auditului de operațiuni sunt:
728
- în ceea ce privește respectarea de către beneficiarii de fonduri a prevederilor legislației privind
regulile de eligibilitate, din verificările efectuate s-au constatat deficiențe în cazul a 26 de proiecte,
dintre care se menționează: a)decontarea unor cheltuieli neeligibile în sumă de 491 mii lei,
reprezentând cheltuieli cu salarii și contribuții aferente, care nu respectă prevederile legale
naționale, regulile de eligibilitate sau cerințele stabilite în cererea de finanțare, cheltuieli care nu
sunt susținute de documentele suport prezentate (cheltuieli pentru servicii de catering decontate
fără existența unor documente care să ateste realitatea serviciilor prestate) sau care reprezintă
contravaloarea unor echipamente care nu au fost regăsite la fața locului și nu au fost utilizate în
cadrul proiectului, cheltuieli neeligibile rezultate din neconcordanțe între numărul de ore raportate
pe proiect și numărul de ore care rezultă din documentele justificative atașate rapoartelor de
activitate, cheltuieli de deplasare nejustificate sau necuprinse în bugetul proiectului; b)decontarea
unor cheltuieli neeligibile în sumă de 26 mii lei, reprezentând cheltuieli pentru servicii prestate
aferente unor evenimente decontate pentru un număr de participanți mult mai mic decât cel
prevăzut în contract;
- în ceea ce privește respectarea de către beneficiarii de fonduri a prevederilor legislației aplicabile
în domeniul achizițiilor publice sau prevederile instrucțiunilor AM privind achizițiile:
a)în cazul unui proiect, beneficiarul nu a respectat prevederile legale în domeniul achizițiilor
publice prin achiziția directă de produse care au același scop și necesitate, în condițiile în care
valoarea cumulată a acestora pe proiect depășește pragul prevăzut la art. 7 alin. (5) din Legea nr.
98/2016 privind achizițiile publice, fiind recomandate corecții financiare în valoare totală de 76
mii lei, din care suma de 30 mii lei reprezintă impactul aferent cheltuielilor din cererea de
rambursare auditată.
Programul Operațional Capacitatea Administrativă (POCA)
În cursul misiunii de audit de operațiuni au fost verificate 75 de cereri de rambursare, ceea

ce reprezintă un eșantion în sumă de 114.611 mii lei, respectiv 66,87% din totalul cheltuielilor
declarate de 171.394 mii lei, fiind detectate nereguli financiare în valoare de 91 mii lei, din care
40 mii lei au reprezentat abateri de la cerințele de eligibilitate a cheltuielilor și 51 mii lei au
reprezentat corecții financiare aferente procedurilor de achiziție publică incorect desfășurate.
În urma verificării procedurilor de achiziție efectuate de beneficiari, s-au constatat
deficiențe datorate încălcării principiilor transparenței, proporționalității și a tratamentului egal în
cazul atribuirii a două contracte de achiziții publice pentru care s-a recomandat aplicarea unor
corecții financiare în valoare totală de 51 mii lei, din care exemplificăm:
1)în cazul proiectului „Dezvoltarea capacității administrative a Ministerului Mediului de a
implementa politica în domeniul biodiversității”, beneficiar Ministerul Mediului, partenerul
Institutul Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” (INCE) a desfășurat procedura
simplificată pentru achiziționarea de echipamente de transmisie/prelucrare date și accesorii, fiind
constatate următoarele: a)autoritatea contractantă nu a asigurat o informare completă, corectă și
precisă a potențialilor operatori economici interesați cu privire la obiectul contractului în
integralitatea lui; b)procedura nu a fost lansată pe loturi, în condițiile în care echipamentele
achiziționate au destinații/scopuri diferite și nu se adresează neapărat aceleiași piețe de profil;
c)documentele achiziției, respectiv caietul de sarcini, nu reflectă necesitatea reală și corectă a
autorității contractante în condițiile în care au fost incluse specificații tehnice care nu prezintă
729
relevanță raportat la nevoia stabilită prin cererea de finanțare; d)în locul echipamentului ofertat
inițial a fost furnizat un alt tip de echipament pentru care nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor
minime din caietul de sarcini. Au fost încălcate prevederile art. 2, art. 7 alin. (2), art. 49, art. 50,
art. 141 și art. 154 din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, pentru deficiențele constatate
fiind stabilită o corecție financiară de 25% din valoarea contractului. Impactul total asupra
cheltuielilor auditate a fost stabilit la valoarea de 49 mii lei; e)în cazul proiectului „Sprijin pentru
activitățile de publicitate, informare și comunicare ale AM POCA”, beneficiar AM POCA, din
verificările efectuate asupra modului de derulare a procedurii de atribuire a unui contract vizând
organizarea unor campanii de informare, s-a constatat încălcarea principiului tratamentului egal și
transparenței prin solicitarea de clarificări/completări, care au determinat apariția unui avantaj
evident în favoarea ofertantului declarat câștigător. Deși în cadrul procedurii, doi dintre ofertanți
au inclus în oferta lor același expert, pe parcursul evaluării tehnice, comisia de evaluare, deși era
în posesia acelorași documente doveditoare, a evaluat în mod diferit și discrepant numărul de
proiecte/contracte prezentate pentru expertul comun. Au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (2)
și art. 209 din Legea nr.98/2016 privind achizițiile publice. Pentru deficiențele constatate a fost
stabilită o corecție financiară de 5%, corecția financiară totală fiind în sumă de 2 mii lei.
De asemenea, s-a constatat decontarea unor cheltuieli neeligibile în sumă totală de
40 mii lei reprezentând în principal: a)efectuarea unor cheltuieli de personal neeligibile. În cazul
proiectului „Evaluarea riscurilor de dezastre la nivel național (RORISK)”, beneficiar fiind
Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, au fost identificate cheltuieli neeligibile în sumă
de 19 mii lei, reprezentând cheltuieli de personal ale unuia dintre parteneri, efectuate ca urmare a
decontării salariilor pe baza unui tarif orar fix, utilizat pe întreaga perioadă de desfășurare a
proiectului, fără a se ține cont de numărul zilelor lucrătoare din lună, precum și cheltuieli cu salarii
și contribuțiile aferente, decontate pentru un număr mai mare de ore prestate în cadrul proiectului
decât cel justificat prin raportul de activitate, fiind încălcate prevederile art. 2 din HG nr. 399/2015
privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin FEDR,
FSE, FC 2014-2020; b)decontarea unor cheltuieli pentru achiziționarea de echipamente fără
respectarea principiului unui management financiar riguros. Institutul Național de Cercetări
Economice „Costin C. Kirițescu” (INCE), care a avut calitatea de partener în două proiecte
distincte, nu a respectat principiul unui management financiar riguros în ceea ce privește achiziția
de echipamente. Astfel, pentru trei persoane care făceau parte din ambele echipe de proiect, au fost
achiziționate câte două echipamente de tip laptop, câte unul în cadrul fiecărui proiect. Au fost
încălcate prevederile art. 4 alin. (8) și art. 98 alin. (2) din Reg. (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului
European și al Consiliului, precum și prevederile art. 2 alin. (1) din HG nr. 399/2015 privind
regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin FEDR, FSE
și FC 2014-2020, impactul financiar stabilit fiind de 14 mii lei.
Programul Operațional Asistență Tehnică (POAT)
În auditul de operațiuni a fost verificat un eșantion de cheltuieli care a cuprins un număr

de 14 cereri de rambursare, cu o valoare a cheltuielilor declarate de 255.798 mii lei, reprezentând
72,24 % din cheltuielile declarate în anul contabil 2018, în sumă de 354.091 mii lei. În urma
verificărilor efectuate, s-au constatat deficiențe cu impact financiar în cheltuielile declarate CE
730
aferente anului contabil 2018, în sumă totală de 12 mii lei, care au vizat abateri privind efectuarea
de către beneficiari a unor cheltuieli apreciate ca fiind neeligibile.
Ca urmare a verificărilor de audit a rezultat că, în cazul a două proiecte de asistență tehnică
destinate AM POIM, s-au constatat cheltuieli neeligibile în sumă de 12 mii lei reprezentând
diferențe de curs valutar rezultate din utilizarea unui curs valutar la o dată anterioară întocmirii
documentelor de plată, contrar prevederilor pct. 21 de la cap. b) – Condiții de rambursare a
cheltuielilor prevăzute în Anexa „Condiții specifice”, din Deciziile de Finanțare ale proiectelor369.
17.6)Aprecieri despre stadiul absorbției de fonduri europene de către România din

Raportul de țară al Comisiei Europene pe 2020 privind țara noastră370
România este una dintre țările care beneficiază cel mai mult de sprijinul UE. Alocarea
financiară de care beneficiază România din fondurile politicii de coeziune a UE (371) se ridică la
26,8 miliarde EUR în actualul cadru financiar multianual (2014-2020), ceea ce reprezintă
aproximativ 2 % din PIB-ul anual. Până la sfârșitul anului 2019, s-au alocat aproximativ 28,5
miliarde EUR (mai mult decât suma totală planificată) pentru proiecte specifice și s-a raportat că
s-au cheltuit 7,2 miliarde EUR de către proiectele selectate ( 372), ceea ce indică un nivel de
implementare mult sub media UE.
Dat fiind că favorizează o dezvoltare mai armonioasă prin reducerea disparităților
economice, sociale și teritoriale, fondurile politicii de coeziune a UE sprijină deja în mod
semnificativ rezolvarea problemelor structurale cu care se confruntă România. Programele din
cadrul politicii de coeziune destinate României au permis alocarea de fonduri UE în valoare de 2,7
miliarde EUR pentru creșterea inteligentă, 13 miliarde EUR pentru creșterea durabilă și transportul
durabil și 6,2 miliarde EUR pentru creșterea favorabilă incluziunii. În 2019, în urma unei evaluări
a performanței (373), au fost puse la dispoziția României 888 de milioane EUR pentru îndeplinirea
obiectivelor prioritare.
Finanțarea acordată în temeiul politicii de coeziune a UE contribuie la transformări majore
ale economiei românești prin promovarea creșterii economice și a ocupării forței de muncă prin
investiții, printre altele, în cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare, competitivitatea
întreprinderilor, transport durabil, ocuparea forței de muncă și mobilitatea lucrătorilor. Până în
2019, investițiile realizate cu ajutorul fondurilor UE au dus la reconstrucția a 318 km de linii de
cale ferată TEN-T, la demararea lucrărilor la 4 364 km de drumuri noi sau reconstruite, dintre care
692 km în rețeaua TEN-T, și la reconstrucția și modernizarea a patru aeroporturi.
În plus, trebuie să se acorde sprijin pentru 2.708 microîntreprinderi și întreprinderi mici și
mijlocii, precum și pentru 178 de întreprinderi sociale. Finanțarea acordată în temeiul politicii de
coeziune va contribui la mărirea capacității suplimentare de reciclare a deșeurilor cu 1.308.262
369
Curtea de Conturi a României, Raportul Public pe 2018, București, Decembrie 2019, pp.407-456;
370
Comisia Europeană, Raport de țară din 2020 privind România, Bruxelles, 26.02.2020, pp.21-22;
371
Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune, Fondul social european, Inițiativa privind ocuparea
forței de muncă în rândul tinerilor.
372
)https://cohesiondata.ec.europa.eu/countries/RO;
373
Evaluarea performanței este reglementată de articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013;
731
tone/an și la asigurarea unei stări de conservare mai bune pentru 41.416 hectare de habitate. În
plus, se preconizează că 4.207.040 de persoane vor beneficia de măsuri de protecție împotriva
inundațiilor.
Aproximativ 350.000 de persoane au beneficiat de măsuri active pe piața forței de muncă
și au avut acces la servicii integrate educaționale. Aproximativ 6,34 milioane de persoane au primit
sprijin alimentar și au fost distribuite aproximativ 15 milioane de pachete de alimente. Fondurile
pentru agricultură și pescuit și alte programe ale UE contribuie, de asemenea, la acoperirea
nevoilor de investiții. Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală pune la dispoziție 9,6
miliarde EUR, iar Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime - 223 de milioane EUR
(incluzând cofinanțarea națională pentru ambele fonduri).
România beneficiază, de asemenea, de alte programe ale UE, cum ar fi Mecanismul pentru
interconectarea Europei, prin care au fost alocate fonduri UE în valoare de 1,2 miliarde EUR pentru
proiecte specifice privind rețelele strategice de transport, Orizont 2020, prin care au fost alocate
fonduri UE în valoare de 196 de milioane EUR (inclusiv aproximativ 21,2 milioane EUR pentru
90 de IMM-uri) și Erasmus+, prin care au fost alocate 413 milioane EUR până în prezent.
Fondurile UE contribuie la mobilizarea unui volum important de investiții private.
Dacă am considera numai programele susținute din fondurile structurale și de investiții
europene (374), acestea au mobilizat capital suplimentar prin angajamente în valoare de aproximativ
457,8 milioane EUR efectuate prin instrumente financiare care au luat forma împrumuturilor, a
garanțiilor și a capitalurilor proprii. Fondurile UE permit deja investirea unor sume substanțiale în
acțiuni care urmăresc îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD). În România,
fondurile structurale și de investiții europene contribuie la îndeplinirea a 13 din cele 17 ODD-uri,
până la 95 % din totalul cheltuielilor fiind destinate realizării acestor obiective.
10.7.Tipuri de misiuni efectuate de Autoritatea de Audit în cursul anului 2021375
În cursul anului 2021, la nivelul Autorității de Audit au fost realizate 61 de misiuni de audit
și au fost finalizate 77 de rapoarte de audit, care au vizat perioada de programare 2014-2020. Dintre
cele 77 de rapoarte de audit, 16 au fost reprezentate de rapoartele anuale de control (RAC), însoțite
de opiniile de audit aferente, întocmite în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (5) lit. a) și b)
din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, coroborat cu
art. 63 alin. (7) din Regulamentul (UE) nr. 1046/2018 al Parlamentului European și al Consiliului.
Tipologia și numărul rapoartelor de audit încheiate în cursul anului 2021
374
Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune, Fondul social european, Fondul european agricol
pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime.
375
Au fost preluate din Raportul de activitate al Curții de Conturi pe anul 2021, pp.70-79, www.curteade conturi.ro;
732
În cadrul misiunilor de audit de operațiuni, Autoritatea de Audit a verificat cheltuieli în
sumă de 6.489.532 mii lei, reprezentând 18,03% din totalul cheltuielilor declarate, respectiv suma
de 35.985.613 mii lei. Au fost identificate nereguli în valoare de 99.956 mii lei, din care 25.780
mii lei reprezintă nereguli rezultate din nerespectarea regulilor de eligibilitate a cheltuielilor, iar
74.176 mii lei reprezintă valoarea corecțiilor financiare aplicate ca urmare a nerespectării
legislației din domeniul achizițiilor publice.
Principalele tipuri de deficiențe identificate
A)Funcționarea corespunzătoare a sistemelor de management și control instituite pentru

gestionarea asistenței nerambursabile UE 2014 -2020
Cu privire la mediul de control intern al AM/OI:

• lipsa unor verificări adecvate asupra sarcinilor delegate de autoritatea de management
(AM) către organismele intermediare (OI), cu implicații asupra rezultatului verificărilor de
management (POR);
733
• existența unei capacități administrative insuficiente la nivelul autorităților responsabile
de programe, precum și lipsa personalului cu expertiză pentru procesele cheie, fapt care poate
conduce la afectarea modului în care se asigură o bună gestiune a programului (POC, FAMI, FSI).
Cu privire la procesele de evaluare și selecție a proiectelor:
• lipsa corelării verificărilor din etapa de evaluare și selecție asupra activităților propuse
spre finanțare prin intermediul ajutorului regional pentru investiții, cu prevederile din Ghidul
solicitantului, în sensul absenței din cadrul grilei de verificare administrativă și a eligibilității a
condiției ca investiția propusă să fie o investiție inițială, conform Regulamentului (UE) nr.
651/2014 (POC);
• nerespectarea principiului transparenței prin neinformarea celor interesați cu privire la
modul prin care entitățile private pot face dovada încadrării în categoria eligibilă a furnizorilor de
servicii de orientare, consiliere, mediere școlară și servicii alternative, prevăzută de Ghidul
solicitantului pentru două apeluri de proiecte, noțiune nedefinită prin legislația națională (POCU);
• lipsa unor informații clare în Ghidul solicitantului pentru unele apeluri de proiecte (ex.:
perioada de timp pentru care copiii din grupul-țintă ar fi trebuit să beneficieze de servicii de
educație antepreșcolară, numărul de unități de creșă care pot primi finanțare printr-un proiect,
condițiile pe care ar fi trebuit să le îndeplinească aceste creșe din punct de vedere al suprafeței,
cerințe legate de regimul juridic al imobilelor etc.), aspect care a avut drept consecință interpretări
diferite la nivelul beneficiarilor (POCU);
• absența în cadrul grilelor de evaluare tehnico-economică a proiectelor a unor verificări
obligatorii privind sustenabilitatea financiară și eficiența proiectelor finanțate, în vederea asigurării
unei bune gestiuni financiare, cu aplicarea principiilor economicității, eficacității și eficienței,
asigurând astfel premisele necesare pentru minimizarea riscului ca beneficiarii să nu implementeze
proiectele în condiții de sustenabilitate și eficiență, în conformitate cu prevederile din Ghidul
solicitantului (POC).
Cu privire la calitatea verificărilor de management efectuate de autoritățile
responsabile de programe:
• restricționarea accesului operatorilor economici la procedura de atribuire în cazul unor
contracte de furnizare, prin definirea în caietul de sarcini a unor specificații tehnice discriminatorii
care indică anumite standarde de producție/fabricație, fără să fie însoțite de mențiunea „și/sau
echivalent” (POR);
• limitarea accesului potențialilor ofertanți la procedura de achiziție publică prin publicarea
unor cerințe restrictive (solicitarea unor autorizări), precum și modificarea cerințelor tehnice în
urma solicitărilor de clarificări, fără prelungirea termenului de depunere a ofertelor (RO-BG);
• definirea de către autoritatea contractantă în cadrul documentației de atribuire a unor
cerințe restrictive, care puteau conduce la excluderea unor potențiali ofertanți sau la reducerea
concurenței, prin solicitarea îndeplinirii de către ofertanți a unor condiții încă de la momentul
depunerii ofertelor (prezentarea dovezii deținerii unui service autorizat în România pentru
realizarea reparațiilor, a mentenanței și instalării echipamentelor achiziționate) (RO-HU);
• lipsa fundamentării unei proceduri de lucru la nivelul unor organisme intermediare
referitoare la evaluarea capacității operaționale a prestatorilor cărora le-a fost externalizată
activitatea de evaluare tehnică și financiară a proiectelor, lipsa activității preventive având
repercusiuni asupra calității serviciului prestat (POR);
734
• existența unor verificări de management insuficiente, referitoare la estimarea valorii
achizițiil publice în cazul unor achiziții directe, aferente activităților care au avut loc până la
momentul depunerii cererii de finanțare a proiectului, în sensul neluării în considerare la estimarea
valorii unei achiziții publice a tuturor achizițiilor publice similare realizate de aceeași autoritate
contractantă, în același an, indiferent de sursa de finanțare (POR);
• completarea necorespunzătoare de către unele autorități delegate a listelor de verificare
aferente procedurilor de achiziție derulate de beneficiarii proiectelor de grant, în sensul că acestea
nu conțineau justificarea răspunsurilor (FAMI);
• lipsa unor întrebări cu privire la eșantionul verificat de către autoritatea responsabilă,
precum și la rezultatul verificării achizițiilor din cadrul listelor de verificare administrativă și de
eligibilitate a proiectelor (FAMI, FSI).
Cu privire la ajutorul de stat/de minimis:
• verificări insuficiente prevăzute de AM cu privire la respectarea regulilor privind cumulul
ajutorului de stat, precum și referitor la procedurile aplicabile în situația în care un beneficiar final
implementează proiecte multiple (POC);
• verificări insuficiente realizate la nivelul unor organisme intermediare în cazul proiectelor
care presupun implementarea unei scheme de ajutor de stat, astfel încât să se obțină o asigurare
adecvată cu privire la eligibilitatea solicitanților și încadrarea corectă a acestora în categoria IMM,
în conformitate cu prevederile Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării
întreprinderilor mici și mijlocii (POR);
• lipsa unor precizări distincte în cadrul procedurilor de la nivelul AM și OI referitoare la
verificările administrative ale cererilor de rambursare care conțin cheltuieli ce intră sub incidența
schemelor de ajutor de stat, instrucțiunile emise de AM pentru verificarea acestor cheltuieli nefiind
integrate în cadrul procedurilor operaționale, obiectivele de verificare nefiind adaptate specificului
și particularităților schemelor de minimis (POCU);
• lipsa unei secțiuni distincte în procedurile operaționale ale AM și OI, referitoare la
verificările efectuate la nivelul entităților care au primit ajutoarele de minimis acordate de
beneficiarii proiectelor de grant și obiectivele de verificat în cadrul vizitelor la fața locului, inclusiv
cu privire la documentele justificative aferente cheltuielilor efectuate de întreprinderile nou
înființate, astfel încât să se obțină asigurarea îndeplinirii de către acestea a condițiilor prevăzute în
Ghidul solicitantului și în cadrul schemelor de minimis aferente (POCU);
• existența unor verificări insuficiente realizate de către furnizorul de ajutor de minimis
(AM) în ceea ce privește modul în care sunt îndeplinite obligațiile ce revin administratorului de
schemă și beneficiarilor ajutoarelor de minimis, potrivit Ghidului solicitantului, schemei de ajutor
de minimis şi contractelor de subvenție (POCU).
Cu privire la instrumentele financiare:
• lipsa planificării de către AM a vizitelor de monitorizare la nivelul intermediarilor
financiari care implementează instrumentele financiare din cadrul programului, conform
prevederilor acordului de finanțare încheiat cu Fondul European de Investiții (POC);
• aplicarea unei metode de eșantionare neadecvate de către AM pentru realizarea
verificărilor la fața locului asupra cheltuielilor corespunzătoare instrumentelor financiare (POC).
Cu privire la procesul de monitorizare a proiectelor:
• neîndeplinirea de către unele OI a planului de verificări la fața locului pentru anul 2020,
respectiv monitorizarea insuficientă în ceea ce privește realizarea acestuia (POC);
735
• neefectuarea de către unele OI a tuturor vizitelor la fața locului în vederea autorizării
cheltuielilor solicitate la rambursare în cadrul cererilor de rambursare finale (POR);
• monitorizarea insuficientă de către AM a unor proiecte aferente Axei prioritare 2 –
„Îmbunătățirea competitivității întreprinderilor mici și mijlocii”, Prioritatea de investiții 2.1. –
„Promovarea spiritului antreprenorial în special prin facilitarea exploatării economice a ideilor noi
și prin încurajarea creării de noi întreprinderi, inclusiv prin incubatoare de afaceri”, apelurile de
proiecte 2.1.A și 2.1.B, apeluri dedicate zonei de investiție teritorială integrate ITI Delta Dunării,
în sensul în care nu rezultă în mod clar modul în care respectivele proiecte contribuie la dezvoltarea
regiunii ITI Delta Dunării (POR);
• funcționarea deficitară a unor controale instituite prin procedurile operaționale de
monitorizare cu privire la verificarea finalizării proiectelor (POC);
• existența unor deficiențe privind completarea și actualizarea Registrului debitorilor
(ROBG);
• existența unor întârzieri majore în implementarea Programului RO-HU, care au drept
consecință creșterea riscului de dezangajare la nivel de program (RO-HU).
Cu privire la calitatea măsurilor antifraudă instituite și a măsurilor pentru evitarea
conflictului de interese:
• lipsa unor măsuri asiguratorii suficiente aplicate de AM pentru a preveni apariția
neregulilor și fraudelor în cadrul Axei Prioritare 3 – Sprijinirea IMM-urilor ca reacție la pandemia
de COVID-19 (POC);
• absența declarațiilor de avere și de interese depuse de către personalul de conducere al
Agențiilor de Dezvoltare Regională, în conformitate cu principiul evitării conflictului de interese
(POR);
• existența unor deficiențe la nivelul AM în legătură cu unele apeluri de proiecte, privind
modul de declarare a conflictului de interese de către experții evaluatori, respectiv utilizarea unor
modele de declarații de conflict de interese care nu includeau și situațiile prevăzute la art. 11 din
OUG nr. 66/2011 (POCU);
• verificări insuficiente la nivelul unor OI în ceea privește situațiile de natură să determine
apariția unui conflict de interese în cazul derulării unor proceduri de atribuire a unui contract de
lucrări (POR);
• absența la nivelul AM a unor cerințe directe, referitoare la necesitatea semnării
declarațiilor de independență de către persoanele care asigură controlul de prim nivel din toate
țările participante la program, înainte de îndeplinirea atribuțiilor aferente acestora (POC BMN);
• existența unor deficiențe privind prevenirea, detectarea, corectarea și urmărirea fraudei
(lipsa unor proceduri clare privind identificarea fraudei și determinarea măsurilor antifraudă la
nivel național) în cadrul Autorității Naționale din Ucraina pentru Programul Operațional Comun
Bazinul Mării Negre (POC BMN).
Cu privire la funcționarea sistemelor informatice:
• existența unor deficiențe în cadrul sistemului informatic SMIS 2014+, în sensul că acesta
nu permite redeclararea către CE a cheltuielilor devenite eligibile ca urmare a unor hotărâri
judecătorești definitive, pronunțate pe fond în favoarea beneficiarilor și nici păstrarea unei evidențe
adecvate a cheltuielilor aferente operațiunilor suspendate ca urmare a unei proceduri judiciare sau
a unui recurs în contencios cu efecte suspensive;
736
• necesitatea dezvoltării unor rapoarte/facilități de raportare în aplicația Art4SMIS 2014 în
vederea asigurării agregării datelor privind participanții individuali la acțiunile finanțate din FSE.
Cu privire la pista de audit:
• lipsa unei piste de audit adecvate la nivelul AM în ceea ce privește procesul de elaborare
și de lansare a Ghidului solicitantului pentru două apeluri de proiecte, nefiind obținută o asigurare
adecvată cu privire la respectarea procedurilor operaționale și asupra modului în care s-a asigurat
transparența decizională a proiectelor de acte normative în procesul de elaborare și lansare a
Ghidului (POCU).
Cu privire la monitorizarea sarcinilor delegate:
• lipsa misiunilor de monitorizare din partea autorității responsabile a autorităților delegate,
nefiind solicitate și întocmite de către autoritatea responsabilă documentele prevăzute în
procedurile operaționale referitoare la monitorizarea periodică a sarcinilor delegate (FAMI, FSI).
B)Legalitatea și regularitatea cheltuielilor declarate CE
Abateri de la cerințele aplicabile achizițiilor efectuate de beneficiarii de fonduri
• utilizarea în anunțurile de participare a unor cerințe de calificare discriminatorii, cu privire

la constituirea garanțiilor de participare și de bună execuție, care conduc la restricționarea
accesului operatorilor economici la procedurile de atribuire derulate (POIM);
• existența unor deficiențe în ceea ce privește alegerea criteriului de atribuire, în sensul
restricționării participării potențialilor ofertanți prin folosirea necorespunzătoare a criteriului de
atribuire „prețul cel mai scăzut” în condițiile în care legislația europeană și cea națională prevăd
ca pentru procedurile de achiziție care sunt publicate în JOUE să fie utilizat criteriul „oferta cea
mai avantajoasă din punct de vedere economic” (ROBG);
• restricționarea de către autoritatea contractantă a accesului operatorilor economici la
procedura de atribuire a contractului de lucrări prin solicitarea în caietul de sarcini a deținerii de
către operatorii economici a unor atestări eliberate de autoritățile române la data depunerii ofertelor
(POIM);
• restricționarea de către autoritatea contractantă a accesului operatorilor economici la
procedura de atribuire a contractului de furnizare bunuri, prin solicitarea în caietul de sarcini a
unor condiții restrictive la data depunerii ofertelor, cum ar fi: prezentarea unor precontracte
semnate, prezentarea unor acreditări specifice (POR);
• neîndeplinirea de către propunerea tehnică a ofertantului desemnat câștigător a cerințelor
eliminatorii impuse prin caietul de sarcini în cadrul procedurii de achiziție, precum fișe tehnice,
certificate de conformitate echipamente și contracte de service echipamente (POIM).
Abateri de la regulile de eligibilitate a cheltuielilor
• decontarea unor cheltuieli aferente achiziției unor echipamente a căror finanțare nu a fost
prevăzută în Ghidul solicitantului (POIM);
• decontarea de cheltuieli neeligibile, reprezentând drepturi salariale plătite eronat (POAT);
737
• decontarea unor cheltuieli de personal neeligibile, aferente unor experți care activau în
echipa de implementare a unor parteneri din cadrul unor proiecte implementate în parteneriat
(POCU);
• decontarea unor cheltuieli neeligibile, reprezentând costuri aferente exproprierii unor
imobile proprietate privată, care erau situate pe coridorul de expropriere al unei lucrări de utilitate
publică de interes național. În realitate, aceste sume nu au fost utilizate pentru plata despăgubirilor
legate de exproprierea imobilelor respectivelor, deoarece au intervenit modificării ulterioare la
nivelul sumelor individuale estimate inițial de expropriator (POIM) Pentru toate deficiențele
identificate, Autoritatea de Audit a formulat recomandări pentru corectarea lor, inclusiv pentru
recuperarea sumelor plătite necorespunzător, fiind stabilite, totodată, și termene pentru
implementarea recomandărilor.
Modul de implementare al recomandărilor este monitorizat la nivelul Autorității de Audit
conform procedurilor de lucru aprobate și urmărit cu ocazia misiunilor de audit de follow-up.
Prezentarea detaliată a rezultatelor activității de audit, respective concluziile stabilite în legătură
cu modul de funcționare a sistemelor de management și control, precum și valorile ratelor de eroare
stabilite pentru fiecare program în parte în decursul unui an contabil este realizată în cadrul
Raportului public al Autorității de Audit.
Cazuri reprezentând indicia de fraudă identificate de Autoritatea de Audit în 2021
În cursul anului 2021, Autoritatea de Audit a identificat, ca urmare a verificărilor sale, 11

proiecte în cadrul cărora au fost sesizate indicii de fraudă (două proiecte în cadrul POC, patru
proiecte în cadrul POR, un proiect în cadrul POPAM, patru proiecte în cadrul POCU). Acestea au
fost transmise spre analiză autorităților responsabile.
Alte activități ale Autorității de Audit identificate în perioada 2021
În cursul anului 2021, pe lângă activitatea specifică de audit, la nivelul Autorității de Audit
au fost realizate o serie de alte activități în conformitate cu prevederile sale legale, activități menite
să-i consolideze poziția de instituție responsabilă și competentă pentru realizarea auditului public
extern asupra asistenței financiare nerambursabile acordate României de către Comisia Europeană,
după cum urmează:
Îndeplinirea obligațiilor de raportare
În cursul anului 2021, Autoritatea de Audit și-a îndeplinit toate obligațiile de raportare către
CE, obligații care îi revin conform prevederilor regulamentelor europene, precum și către Plenul
Curții de Conturi a României, în temeiul legislației naționale. În ceea ce privește obligațiile de
raportare către CE, în temeiul art. 63 alin. (7) din Regulamentul (UE) nr. 1046/2018 al
Parlamentului European și al Consiliului, au fost transmise CE rapoartele anuale de
738
control/rapoartele anuale de audit și opiniile aferente anului contabil 2019-2020. Totodată,
referitor la obligațiile de raportare la nivel național, pe parcursul anului 2021 au fost elaborate și
transmise Plenului Curții de Conturi, în conformitate cu art. 15 alin. (3) lit. (q) din Legea nr.
94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, informările semestriale
cu privire la activitatea desfășurată de Autoritatea de Audit pe parcursul semestrului II 2020 și al
semestrului I 2021.
Sprijinirea cadrului general de reglementare a fondurilor europene
În perioada 1.01.2021–15.11.2021, Autoritatea de Audit a dat curs solicitărilor

Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene de a transmite observații/clarificări și propuneri
pe marginea unor proiecte de acte normative, fiind formulate în acest sens un număr de 25 de
răspunsuri la diverse proiecte de acte normative inițiate de acesta, care au vizat domeniul
fondurilor europene nerambursabile acordate României din bugetul UE, măsuri de finanțare ca
răspuns în contextul pandemiei de COVID-19, PNRR, precum și aspecte legate de noua perioadă
de programare 2021 – 2027.
Reuniuni și întâlniri de lucru desfășurate în cursul anului 2021
Pe parcursul anului 2021, reprezentanții Autorității de Audit au participat la reuniuni și

întâlniri de lucru, organizate atât în afara țării sub coordonarea directă a Comisiei Europene, cât și
în țară, organizate de către Autoritatea de Audit și/sau de alte instituții naționale. Având în vedere
contextul epidemiologic și restricțiile impuse pentru prevenirea răspândirii SARS-CoV2,
reuniunile/întâlnirile/grupurile de lucru s-au desfășurat în mare parte în format online, dar au fost
și evenimente la care participarea a fost în format clasic. În formatul clasic au fost desfășurate o
întâlnire internă și cinci reuniuni externe. Reuniunile externe s-au desfășurat, în principal, cu
reprezentanții Serviciilor CE, dar și cu reprezentanții Rețelei Transnaționale a practicienilor în
domeniul opțiunilor de costuri simplificate. Totodată, reprezentanții Autorității de Audit au
participat în cursul perioadei de referință la un număr de 14 întâlniri online, în cursul cărora au fost
abordate, în principal, aspecte relevante pentru desfășurarea activității de audit aferente perioadelor
de programare 2014 – 2020 și 2021 – 2027.
Perfecționarea pregătirii profesionale a personalului Autorității de Audit în cursul anului

2021
În cursul anului 2021, sesiunile de instruire s-au desfășurat sub forma

cursurilor/seminariilor interne și externe, atât în format online, cât și în format clasic, și s-au
adresat atât personalului de conducere, cât și celui de execuție din cadrul structurii centrale și al
structurilor teritoriale ale Autorității de Audit. Au fost realizate 1084 de zile-instruire, din care:
969 de zile-instruire în cadrul cursurilor/seminariilor interne, 115 zile-instruire în cadrul
cursurilor/seminariilor externe.
În cursul anului 2021 au participat la sesiunile de instruire 197 de auditori publici externi
de la nivelul Autorității de Audit. Dintre temele abordate în cadrul sesiunilor de instruire amintim:
costuri simplificate pentru noua perioadă de programare 2021-2027, gestiunea financiară,
739
controlul și auditul fondurilor ESI-tranziția spre perioada de programare 2021-2027,
managementul financiar și auditul fondurilor structurale și de coeziune-lecții din perioada de
programare 2014-2020, monitorizare și evaluare în Fondurile ESI și FAMI/ FSI și aspecte cheie
pentru perioada de programare 2021-2027, închiderea programelor finanțate din fondurile ESI și
FAMI/FSI/ BMVI, evaluarea proiectelor în cadrul Politicii de coeziune 2021- 2027, modul de
gestionare a fondurilor UE – dimensiuni noi pentru perioada 2021-2027, analiza cost-beneficiu,
instrumentul de conectare a Europei, indicatori, Fondul de Redresare și Reziliență: noi resurse
pentru fondurile structurale, auditul și controlul instrumentelor financiare în perioada 2021-2027,
prelucrarea și protecția datelor cu caracter personal, precum și cursuri de limba engleză.
Consolidarea capacității administrative a Autorității de Audit
Creșterea capacității administrative a Autorității de Audit prin intermediul

proiectelor de asistență tehnică cu finanțare nerambursabilă europeană
În cursul anului 2021 a continuat implementarea celor două proiecte de asistență tehnică,
respectiv:
-„Sprijin pentru funcționarea Autorității de Audit la standarde europene”, cofinanțat din
FEDR prin POAT 2014-2020, aprobat în anul 2020, prin care se asigură condiții adecvate
desfășurării activității de audit;
- „Sprijin pentru Autoritatea de Audit pentru derularea de activități de formare”, cofinanțat
din FEDR prin POAT 2014-2020, aprobat în anul 2019, prin care se asigură perfecționarea
pregătirii profesionale a personalului din cadrul Autorității de Audit.
Rotația personalului Autorității de Audit
În cursul lunii noiembrie 2021, la nivelul personalului Autorității de Audit s-a finalizat o
primă etapă a unui proces de rotație a personalului de specialitate. Acest proces a fost inițiat cu
respectarea prevederilor standardelor internaționale de audit ISSAI 130 și ISSAI 140, cu
informarea și consultarea serviciilor CE. Rotația personalului reprezintă un proces practicat în
permanență la nivelul instituțiilor europene, fiind inițiat și la nivelul Autorității de Audit. Scopul
acestuia îl reprezintă îmbunătățirea performanțelor la nivelul fiecărui auditor public extern, la
nivelul instituției și, totodată, la nivelul întregului sistem de management și control al fondurilor
europene nerambursabile.
Creșterea capacității administrative a Autorității de Audit prin angajarea de personal

suplimentar
În vederea creșterii capacității administrative a Autorității de Audit, în cursul anului 2021

au fost organizate două concursuri pentru ocuparea unor posturi de execuție vacante în cadrul
instituției. Posturile scoase la concurs au vizat angajarea de personal cu studii în domeniul IT,
precum și de personal cu studii în domeniul economic, iar concursurile s-au derulat în perioadele
iulie-septembrie 2021 și august-noiembrie 2021. Două persoane au fost angajate începând cu luna
octombrie 2021, iar trei persoane au fost angajate începând cu luna decembrie 2021.
740
Alte activități desfășurate în cadrul Autorității de Audit
Realizarea unor misiuni de evaluare a calității activității de audit
În cursul anului 2021, Direcția coordonare, eșantionare, sinteză, evaluarea calității

auditului și pregătirea profesională a personalului, prin Serviciul sinteză, metodologie și evaluarea
calității auditului, a finalizat două misiuni de evaluare a calității activității de audit, derulate pentru
elaborarea Raportului anual de control și a Raportului anual de audit aferent anului contabil 2018-
2019 la nivelul POCU și la nivelul programelor de cooperare teritorială europeană Interreg VA
RO-BG, POC RO-MD, POC RO-UA și POC BMN.
Scopul misiunilor de evaluare a calității a fost acela de a obține probe de audit privind
calitatea activităților de audit desfășurate, la nivel central și teritorial, în cadrul misiunilor de audit
de sistem, de operațiuni și de audit al conturilor, aferente exercițiului contabil 2018-2019, și
reflectarea corectă a rezultatelor acestor misiuni în Raportul anual de control și în Raportul anual
de audit elaborate pentru POCU, respectiv pentru programele de cooperare teritorială menționate
mai sus. În urma verificărilor efectuate s-a obținut o asigurare rezonabilă cu privire la faptul că
activitatea și lucrările care au stat la baza elaborării RAC/RAA, respectiv modul în care au fost
reflectate în RAC/RAA rezultatele misiunilor de audit de sistem, operațiuni și conturi derulate în
legătură cu anul contabil 2018-2019, precum și a rapoartelor de audit aferente acestor misiuni s-
au desfășurat în baza ISA, cu respectarea Manualului de audit, și în conformitate cu cerințele
regulamentelor Uniunii Europene aplicabile și ale legislației naționale, cu excepția unor aspecte
pentru care au fost formulate recomandări de îmbunătățire.
Demararea procesului de dezvoltare a unei aplicații informatice care să gestioneze

activitatea de audit
În vederea digitalizării activităților derulate de către Autoritatea de Audit au fost demarate

activități pentru conceperea, dezvoltarea și implementarea unui sistem informatic pentru
gestionarea misiunilor de audit (ΣIGMA). Această aplicație informatică va deveni un instrument
de lucru automatizat, capabil să asigure un mod de lucru unitar, prelucrarea și stocarea unui volum
mare de date precum și generarea rapidă a unui număr important de rapoarte și situații în legătură
cu activitatea desfășurată. De asemenea, va asigura o îmbunătățire semnificativă a
managementului misiunilor de audit, permițând o comunicare și o monitorizare în timp real a
activității auditorilor. Aplicația ΣIGMA a fost înregistrată la OSIM, fiind în prezent marcă
înregistrată pentru Curtea de Conturi a României – Autoritatea de Audit. Inițierea activității de
actualizare a procedurilor de audit pentru verificarea Fondurilor ESI În vederea îmbunătățirii
activității Autorității de Audit, în cursul perioadei de raportare a fost demarat procesul de
actualizare a Manualului de audit pentru fondurile FEDR, FSE, FC și FEPAM 2014-2020 și a
listelor de verificare aferente acestuia. Elaborarea unei metodologii de evaluare ex-ante a
opțiunilor de costuri simplificate În luna octombrie 2021, Direcția de coordonare, eșantionare,
sinteză, evaluarea calității auditului și pregătirea profesională a personalului, în colaborare cu
direcțiile de specialitate ale Autorității de Audit, a elaborat „Metodologia privind evaluarea ex-
ante a opțiunilor de costuri simplificate în raport cu Comisia Europeană”.
741
În cursul anului 2021, Direcția coordonare-metodologie din cadrul Autorității de Audit:
• a realizat două misiuni de evaluare a calității auditului la nivelul a cinci programe,
• a demarat dezvoltarea unei aplicații informatice pentru realizarea managementului
activității de audit,
• a elaborat Metodologia de evaluare ex-ante a OCS aplicabile programelor aferente
perioadei de programare 2021-2027,
• a actualizat unele liste de verificare aplicabile Fondurilor ESI.
Aceasta a fost dezvoltată pe baza reglementărilor și cerințelor Regulamentului UE nr.
1060/2021 precum și a altor orientări elaborate de către CE în domeniul opțiunilor de costuri
simplificate (OCS), urmând a fi aplicată în cadrul programelor aferente perioadei de programare
2021-2027.
Pregătirea noii perioade de programare 2021-2027 – modificarea corespunzătoare a
structurii organizatorice a Autorității de Audit Pentru perioada de programare 2021-2027, în cadrul
politicii de coeziune, România beneficiază de 16 programe operaționale (în condițiile în care vor
fi opt programe operaționale regionale) a căror alocare este mai mare față de perioada de
programare 2014-2020 cu 8,5 mld euro, alocarea totală fiind de 31 mld euro. În prezent,
programele perioadei de programare 2021-2027 sunt în proces de negociere cu reprezentanții CE.
În timp ce unele programe operaționale ale perioadei de programare 2021-2027 reprezintă,
sub o formă sau alta, continuarea unor programe operaționale aferente perioadei de programare
2014- 2020, totuși, pentru perioada de programare 2021-2027 vor fi și două programe operaționale
noi (POS–Programul Operațional Sănătate și POTJ– Programul Operațional Tranziție Justă).
Aceste două programe operaționale reprezintă o noutate, tipurile de finanțări pe care le prevăd
neavând corespondență în perioadele de programare anterioare (2007-2013 și 2014-2020).
POTJ sprijină investițiile în teritoriile afectate de efectele negative ale tranziției, cu accent
pe regiunile carbonifere, dar și pe alte regiuni intens industrializate, iar POS finanțează, în
principal, creșterea eficienței sectorului medical prin investiții în infrastructură și servicii, abordări
inovative în cercetarea din domeniul medical și digitalizarea sistemului medical. Dacă în cadrul
perioadei de programare 2014-2020 se derulează un singur program regional cu acoperire
națională, în perioada 2021-2027 vor fi opt programe operaționale regionale care vor fi gestionate
de opt autorități de management regionale în conformitate cu prevederile OUG nr. 122/2020
privind unele măsuri pentru asigurarea eficientizării procesului decizional al fondurilor externe
nerambursabile destinate dezvoltării regionale în România.
Astfel, dacă pentru perioada de programare 2014-2020, Autoritatea de Audit efectuează
activități de audit aferente unui singur sistem de management și control pentru POR, pentru
perioada de programare 2021-2027, auditul va viza opt sisteme de management și control diferite,
aferente celor opt programe operaționale regionale.
Un program nou, complementar perioadei 2021-2027 este și PNRR. Acesta reprezintă
rezultatul demersului prin care Uniunea Europeană a decis să creeze un instrument financiar –
NextGenerationEU, separat de bugetul pe termen lung al UE pentru perioada 2021-2027.
Scopul principal al acestui instrument este să ofere sprijin statelor membre pentru a face
față provocărilor generate de criza de COVID-19 și consecințelor sale economice. Pilonul principal
al NextGenerationEU îl reprezintă Mecanismul de redresare și reziliență (MRR). Scopul MRR este
de a oferi sprijin pentru investiții și reforme esențiale în vederea redresării sustenabile și pentru
ameliorarea rezilienței economice și sociale a statelor membre UE. Pentru utilizarea instrumentului
742
de finanțare MRR, fiecare stat membru al UE trebuie să elaboreze propriul Plan de Redresare și
Reziliență (PNRR), prin care își stabilește domeniile prioritare de investiții în scopul ieșirii din
criză, al relansării economice și creșterii capacității de reziliență. În calitate de stat membru UE,
România a transmis propriul său Plan de Redresare și Reziliență.
Prin PNRR, România are alocate sumele de 14,25 miliarde euro sub formă de grant și
aproximativ 14,94 miliarde euro sub formă de împrumuturi, respectiv un total de 29,19 miliarde
euro. Banii se vor acorda în tranșe, în funcție de îndeplinirea unor obiective. În total, sunt 507
jaloane și ținte de realizat până la 31 decembrie 2026, obiectivul PNRR fiind acela de a stimula
tranziția către o economie verde și digitală, cu transport curat, cu școli moderne și cu medicină
performantă.
Conform celor stabilite cu reprezentanții CE și ai autorităților naționale, Autoritatea de
Audit va exercita activități de audit privind PNRR în temeiul reglementărilor europene și naționale
aplicabile. În principiu, acestea se referă la auditul de sistem, precum și la misiuni de audit prin
care se validează indicatorii (milestones) de etapă în funcție de care România va solicita sumele
aferente acestora. În acest context, în cursul anului 2021, la nivelul Autorității de Audit s-a realizat
modificarea structurii organizatorice a instituției, aspect care a vizat crearea structurilor necesare
în vederea asigurării auditului la nivelul tuturor fondurilor și programelor care vor funcționa în
următoarea perioadă de programare 2021-2027. Această măsură va asigura suportul și premisele
unei bune organizări a activității de audit asupra fondurilor pe care România le va primi de la CE
prin intermediul noilor programe.
743

Curs Management Nereguli

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Management Nereguli

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS

"Managementul neregulilor, corecţii

Formator: Nica Dumitru

1.1.Rolul și atribuțiile Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, cu punctarea

1.2.Prezentarea programelor desfășurate și a modului de raportare a acestora la obiectivele

Direcția Generală Programe Europene Competitivitate

Direcția Generală Programe Europene Capital Uman

În anul 2020 au fost realizate următoarele tipuri de operațiuni:

Directia Generală Programe Europene Infrastructură Mare

-Gestionarea corespunzătoare a informațiilor în contextul închiderii POST;

2.Nereguli și fraude ce pot să apară în procesul de accesare și implementare a

2.2.Cadrul legislativ național și european care reglementează protejarea intereselor

Se referă la investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a

2.3.Nereguli și suspiciuni de fraude: concepte, motivații, detectare și raportare

Sursa: Suportul de curs MANAGEMENTULUI FRAUDELOR ȘI NEREGULILOR ÎN CONTRACTELE

Oportunitatea: Chiar dacă o persoană are un motiv, trebuie să existe şi o oportunitate.

Sursa: Suportul de curs MANAGEMENTULUI FRAUDELOR ȘI NEREGULILOR ÎN CONTRACTELE

Sursa: Suportul de curs MANAGEMENTULUI FRAUDELOR ȘI NEREGULILOR ÎN CONTRACTELE

2.4.Gestionarea neregulilor/cazurilor de fraudă studiu comparativ43: nivel național și nivel

În conformitate cu Ghidul Solicitantului POSDRU 2007 – 2013 disponibil la http://www.fonduri-ue.ro/posdru/

2.5.Conflictul de interese în implementarea contractelor cu finanțare europeană

Conflictul de interese – cadrul legal. Reglementările penale și administrative în domeniul

Fig. Caracterul/tipologia conflictului de interese55

În situația în care un ofertant aflat în conflict de interese câștigă o procedură56 de achiziție

publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, art. 71;

modificări frecvente în componența comisiei de contestații din partea ofertanților declarați

Sursa: Suportul de curs MANAGEMENTULUI FRAUDELOR ȘI NEREGULILOR ÎN CONTRACTELE

Personalul autorității contractante poate influența în mod fraudulos (cu probabilitatea

3.2.Situații specific ce pot apare în achiziții publice pentru prevenirea corupției

A.NEDECLARAREA CONFLICTULUI DE INTERESE

Sursa: Suportul de curs MANAGEMENTULUI FRAUDELOR ȘI NEREGULILOR ÎN CONTRACTELE

B.PREGĂTIREA LICITAȚIEI (STRATEGIE)

Manipularea specificațiilor/criteriilor este adesea rezultatul corupției, prin adaptarea

E.EVALUAREA OFERTELOR ȘI ATRIBUIREA CONTRACTULUI

Sursa: Suportul de curs MANAGEMENTULUI FRAUDELOR ȘI NEREGULILOR ÎN CONTRACTELE

Manipularea selecției/evaluării este adesea rezultatul corupției, prin manipularea întregii

Sursa: Suportul de curs MANAGEMENTULUI FRAUDELOR ȘI NEREGULILOR ÎN CONTRACTELE

D.IMPLEMENTAREA CONTRACTULUI (AUTORITATE CONTRACTANTĂ)

Sursa: Suportul de curs MANAGEMENTULUI FRAUDELOR ȘI NEREGULILOR ÎN CONTRACTELE

Corupție – mita și comisioanele ilegale - darea sau primirea de „obiecte de valoare‖ în

Sursa: Suportul de curs MANAGEMENTULUI FRAUDELOR ȘI NEREGULILOR ÎN CONTRACTELE

Practici de cooperare secretă - ofertanții dintr-o anumită zonă/regiune geografică sau

F.IMPLEMENTAREA CONTRACTULUI (CONTRACTANT)

Sursa: Suportul de curs MANAGEMENTULUI FRAUDELOR ȘI NEREGULILOR ÎN CONTRACTELE

G.ALTE PARTICULARITĂȚI ÎN IMPLEMENTAREA CONTRACTULUI

Incapacitate de implementare a contractului - contractantul nu are capacitate

3.3.Sisteme şi indicatori de fraudă specifici în implementarea contractului de finanțare

Surse fictive de finanțare - beneficiarul susține/reclamă că proiectul este finanțat și din

Implementare neadecvată/slabă - implementare cu sincope, inconsistențe și/sau erori

3.4.Anticorupție/etică/integritate în contextul FESI

Modalități de identificare, prevenire şi soluționare a situațiilor de conflict de

4.1.Repere de ordin istoric al sistemului de control intern/managerial în România

Sectorul public trebuie să asigure integritate, transparență și responsabilitate. Solicitările

4.2.Principalele prevederi legislative privind aplicarea controlului intern/managerial în

Actele normative care au reglementat și reglementează în România controlul

Standardul 14 - Raportarea contabila si financiara

Descrierea standardului: Conducatorul entitatii publice asigura buna desfasurare a proceselor si

Cerinte generale ale acestui standard:

Sursa: Cosmin ŞERBĂNESCU, Adrian VINTILESCU BELCIUG, Analiza implementării

Sursa : ANALIZĂ COMPARATIVĂ PRIVIND SISTEMUL DE CONTROL

Extrem de important în demersul nostru științific este controlul financiar de gestiune

5.3.Aspecte actuale privind organizarea controlului financiar-contabil la firme private din

Controlul financiar-contabil la firme este de asemenea o activitate obligatorie și la

Prin inventariere se confirmă realitatea activelor patrimoniale şi a datoriilor, asigurându-se