ST.

NICOLAESCU

801[111101

AIM REM THE

CE ESTE *1 CE AR TREBU1 SA FIE

-
CERCETAR1 SI DISCUTH ISTORICO ARHEOLOGICE

BUCURE$T1
www.dacoromanica.ro
1933
 ST.NICOLAESCU

11011111101

(01151111111 110/11111[111[1011 MORE

CE ESTE SI CE AR TREBUI SA FIE

CERCETAR1 SI DISCUTII 1STORICO-ARHEOLOGICE

BUCLI RE$T1
1933
www.dacoromanica.ro
 BULET1NUL COMISIUNI1
MONUMENTELOR 1STORICE .

CE ESTE SI CE AR TREBUI SA FIE.

Tot observand starea din ce in ce mai lamentabila in care

apare dupa razboiu Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice,
am stat mult pe ganduri, daca trebue sa scriu i sa atrag aten-
tiunea publicului cititor i btnevoitor asupra acestui fapt sau nu?
O fac astazi pentru respectul stiintei i adevarului.
Am inaintea mea, fascicola 70, anul XXIV, pe Octombrie-
Decembrie 1931, aparuta in realitate pe Februarie 1933, contrar
uzantelor, cu data falsa de mai sus 1931". Ministerul Instruc-
tiunii Publice st al Cultelor. Ministru : N. Iorga."
Pe cat slim acest fapt nu e permis si se pedepseste aspru
de lege, ca un fals in acte publice.
Se stie: Ministru al Instructiunii Publice nu mai e d-1 N.
Iorga i nici fascicola 70 n'a aparut in 1931, ci, scum, in Feb-
ruarie 1933.
Din punct de vedere stiintific iaräsi este de notat faptul ca
un cercetator de buna credinta, care ar fi studiat si publicat
studii in acest interval de limp (Octombrie-Decembrie 1931
Februarie 1933) in legatura cu cuprinsul acestei fascicole, pe
care blneinteles n'a putut s'o foloseasca, va fi expus crittcilor,
ca a trecut cu vederea acest buletin, nestiind cum stau lucrurile
in realitate in ce priveste aparitia lui,, adevarul fiind denaturat.
Trebuia pusa data exacta a aparittei, cad, precum zice
cronicarul Gr. Ureche : ,,Nimeni nu s'a ruinat,spuneind adevärul"
Vazand aceasta sfidare a adevarului, neingaduita niel in
pamflete, tinand searna de marile greselt, foarte suparatoare, in
redarea, citirea si traducerea textelor de documente, a inscrip-
tiilor slovenesti, grecesti i romanesti, am gasit ca este prea
mare batjocura cu aparitia buletinului in felul acesta sub uspi-
elite Ministerului Instructiunii Publice si ai Cultelor , n face
de ocara in tara si strainatate, ca pretinsi oameni de sin*.
www.dacoromanica.ro
 4

Se publica in acest buletin, f5I.6 de nici un discernämant,

fära de nici un control, tot felul de pretinse noutclli, de mult in-
vechile aruncandu-se praf in ochii publicului indelung rabdator.
$i cel ce savarseste aceastä fapta urata este d-1 Virgiliu
Dragniceanu, care a binemeritat sa fie ales Secretar-Director al
Onor. Comisiuni a Monumentelor Istorice si membru corespondent
al Academiei Romane.
D-sa este factotum la Comista Monumentelor /storice, pretin-
-Land cà are un strasnic monopol pe stiinta. Dar stiinta nu poseda
si nici intelepciunea dorita, ca, acolo unde nu se pricepe,
intrebe pe altii.
Are specialitatea de a desgropa mortii din biserici, altil i-ar
zice un profanator de morminte ; de a trambita noui si mad
descoperiri arheologice fäcute si publicate de altii cu mutt mai
inainte. D-sa ignora totul. Dacä cineva ii atrage atentiunea este
numai decal atacat cu esiri lipsite de urbanitate. Astfel a fäcut,
mai deunazi, cu d-1 Hagi Moscu pentru ea d-sa a avut parerea
cea buna asupra osemintelor Brancovenesti. D-1 V. D. are iscu-
sinta in a-si bate joc de Onorata Comisiune a Monumentelor
lstorice prin siudfia falsä in care il incadreaza pe unii dintre
membrii ei marcanti. In deosebi nu-1 slabeste cu dragostea pe
d-1 Presedinte al ei N. lorga pe care II induce in eroare, pu-
nand sa semneze inscriptii grecesti in loe de inscriptii romanesti
5i ca farsa sa fie si mai vadita si mai bine controlata, da si
facsimilul fotografic al acestor inscriptii. Pentru convingere cer-
cetali, va rog Buletinul Comisiunii Monumentelor lstorice, anul
XXIV. Fase, 67, lanuarieMartie", pag. 46. Acolo yeti citi
exemplul tiple, repel& de mai multe ori : »Piatra cu inscriplie
greceasca din biserica Piva Petrei". Adevarul e, ca aceasta
inscriptie nu e greceasca ci curat romaneasca, scrisa cu hiere
cirilice si se citeste asile!: liE us Hristos Nica. In anul 7196 (1688)
luna Martie 10 zile. Aceasta sifinta peatra au facut-o jupan Arion,
sin Enole".
Mai departe d-1 Virgil Dräghiceanu, lucrand cu veghiata-i
pornire de ponegrire a sefului d-sale, in cursul acestui an 1933,
a alarmat presa, luand in desert numele d-lui N. lorga. D-sa 11
pune din nou intr'o lumina si mai urata de data aceasta, spunand
ca d-1 profesor N. Iorga a descoperit in 1922 prin citirea unei
inscriptii de pe o candela in biserica sfanlul Gheorghe Nou din
Bucuresti, mormantul lui Constantin Voda Brancoveanu, despre care
nimeni pana la dansul nu stiuse nimic. Astfel in ziarul Dimi-
neala" din 12 Decembrie 1932, se povesteste: In definitiv,
nimeni n'ar fi stiut-o niel pana astazi daca pe la sfarsitul lui
1922, d. N. Iorga, cercetand biserica si mormintele din sfantul
lacas, n'ar fi descoperit, in stanga altarului, aproape de strana
regalä, deasupra unui mormant despre care nu se stiuse de cat
doar ea e al unui boer necunoscut o candela* mare de argint".
»Candela a fost pentru eateva momente coboatta dela lo-
cul ei, si cereetatä in amänunt. Uimire : aproape ascunsa sub
www.dacoromanica.ro
 5

bordura, o inscriptie discreta in hiere cirilice. D. N. Jorge a

descifrat repede inscriptia. Era a doamnei Maria, solia lui Bran-
coveanu, si glasuia". (Se reproduce inscriptia stiuth).
D-1 V. Draghiceanu desävärseste apoi prin sapaturi marea
descoperire arheologica la sfarsitul anului 1932, anuntand-o cu
mult brio in presa colidiana.
Nu stiu ce sa credem. A vrut sa prosteasca lumea, sau
pasamite a uitat cà aceeasi mare descoperire arheologica o
Meuse d-sa in vara anului 1914, dupä ce-i ar5tase si-i citise
inscriptia mai sus citata depe candela, fostul cantaret al bi-
sericii d-1 Ion Ungureanu.
D. V. D. a publicat aceast5 importanta descoperire in Bu-
letinul Comisiunii Monumentelor Istorice pe 1914, (land in facsi-
mile fotografice candela, inscriptia de pe ea si lespedea de pe
pe mormantul lui Constantin Brancoveanu, cu mare lux.
Aceasta isprava destul de neat& usor controlabila, vorbeste
de la sine si lasam s'o judece si so catigoriseasca altii.
In ziarul Dimineala" de Joi 5 Decembrie 1932, fostui dascal
d-1 I. Ungureanu, vazandu-se lezat in drepturile sale de desco-
peritor, protesteaza in potriva d-lui V. Draghiceanu si aduce do-
vezi zdrobitoare cum, ca d-sa este adevaratul descoperitor.
In ziarul Universal" Nr. 354 de S'ambata 24 Decembrie
1932, am dat noui contributii si làmuriri cu privire la osemintele
lui Constantin Brancoveanu, aratând ca se stia de malt despre
existenta mormantului lui Constantin Brancoveanu in biserica
Sfantul Oheorghe Nou din Bucuresti, din iucrarea lui Constantin
St. Bilciurescu: Monasiirile si bisericile din Romdnia, aparuta
in 1890 (vezi pag. 144) i chiar cu mutt mai inainte din cuvan-
tarea rosin de episcopal Ilarion al Argesului la inmormantarea
marelui ban Origore Brancoveanul, in 30 Aprilie 1832, relevatä
la radio de d-1. G. T. Kirileanu, si din manuscrisul 2409 dela
Academia Romana, daruit de Episcopal Ohenadie Enaceanul
In 1880.
La aceste 15muriri d-1 V. Draghiceanu, drept multumire, in
ziarul Universul" Nr. 357 de Jot 29 Decembrie 1932, ma tra-
teaza Cu insulte grosolane.
Neavand stiinta trebuitoare, patimas färä de seaman pre-
cum cu tofu il lim din inaltimile sale turri eburnea
arunc5 ca un Jupiter tonans cu plesnitorile sale, in top cei cari,
se pare ca-i stau in cale.
S'a Meat cu dela sine putere stapan deplin pe monumen-
tele istorice, le considera ca o proprietate a d-sale incontesta-
bila. Sa nu te imping5 cumva pacatul sa patrunzi in ele sä afli
vre-o lumina, cad ti-ai gäsit beleaua. D-1 Sever Bocu, vrând sä
ia unele fotografii de sfinti din Biserica Domneascd delaC.urfea
de Arges, a fost oprit s'o faca. Tot astfef a pätit-o si distinsul
nostru Arheolog d-1 profesor O. Tafrali, caruia i-a fost inchisa
sfanta biseric5. In anul trecut subsemnatul vrand sä fotografiez
www.dacoromanica.ro
 6

inscriptia slava de deasupra usei dela intrare din mai sus nu-
mita blserica, am fost oprit de catre custodele bisericii, cerarr-
du-mi-se sa aduc ordin pentru aceasta dela d-1 Secretar-Director
V. Dräghiceanu. Tot din ordinul d-sale am fost oprit mai tarziu
fotografiez niste inscriptii de la Muzeul arheologic bisericesc,
cu toala permisiunea data' verbal de d-1. director L Andriesescu.
si atunci se pune intrebarea cine e mal mare acolo ? Mi s'a
cerut mie, fost functionar al Muzeului National de Antichttäti,
care am adus servicii reale acestei institutii pe timpul raposa-
tului profesor Or. Tocilescu, sä fac cerere timbrata $i sa arat
inteinsa scopul pentru care vreau sä le fotografiez.
Fireste am fost viu afectat de aceste necuvinte, de aceste
dificultati nejustificate, ce mi s'au adus si drept aceea le po-
vest c aci spre liinja i altor cercetätori, ca sa nu fie expusi
la a .eleasi nepläceri.
Am calatorit mult in cercetari stiintifice si in multe täri
sträine si pretutindeni mi s'a &Mat multa bunevointii, punandu-
mi-se cu placere la dispozifie tot ce am certif. Chiar la vecinii
nostri de peste Dunäre, la Sarbi, Oreci i Bulgari, am avut bunä
primire si nictieri nu mi s'a cerut sä fac, desi eram strein pentru
el, petitii timbrate.
Mi s'au dat cu placere multe art' rare $i fotografii ire-
prosabile dupä monumente si inscriptii in mod absolut gratuit.
Onorata Comisiune a Monumentelor Istorice are cuvantul
Se stie i merita sä fie din nou relevat a in organul sau
oficial de publicitate, reapar in mod gresit, tot felul de inscrip-
tiuni, fàrà niel o lamurire, del aceste inscriptiuni au fost citite,
traduse $i publicale foarte bine, de aire euh i ca mull
mal inainte. De pilda : in fascicola 69 pe 1931, ca sa vorbim nu-
mai de numerile cele mai recente, d. V. D. da gresit, fara tra-
ducere, inscriptia sloveneascä dula biserica din Hieresti, publicata
Cu mull mai inainte si foarte bine de raposatul general P. V.
Nästurel in facsimil folografic, copie si traducere, in revista
,,A1bIna' i in »Revista pentru istorie, arheologie si filologie".
In fascicola 70 a buletinului de acum, cu data falsä de
1931, care abia a apärut in Februarie 1933 d-1 Virgiliu De&
ghiceanu, publica' inscriptiile slovene$ti de pe mormintele aflate
in biserica Doamnei Neaga dela Buda, Lapos i Tisau-Buzaua
de niste autatori de comori, cum si cele de pe inelele gäsite
acolo, prost fotografiate, fau chite, gresit traduse, Para sa tina
seamä cà ele fusesera bine publicate dé subsemnatul cu mult mai
Inainte in ziarul Llniversul" Nr. 52 din 23 Februarie 1932.
D-1 I. C. Filittl in Adev6rul" Nr. 15078 din 28 Februarie 1933
sub fitful : Discufiuni lstorice. Doamna Neaga, pune la punct,
chestiunea, arattind adevärul i greselile mari ce le savarseste
d-1 V. Draghiceanu.
Pentru acest fapt, d-1 I. C. Filitti a fost improscat, in lipsä
de argumente, Cu aprecien i necuviincioase.
www.dacoromanica.ro
 7

Inscripiiile de mai sus au fost publicate si de d-1 profesor

N. lorga in Analele Academiei Romdne, cu multe greseli de ci-
tire si traducere. D-1 N. lorga are insä scuza, cä nu cunoaste lim-
bile slave.
Pe mine d-1 Virgiliu Dräghiceanu putea sá má treacä cu
vedere a, dar in nici un caz nu-i era permis sä-1 nesocoteasca pe
d-1 profesor N. lorga, seful d-sale, Presedintele Comisiunii Mo-
numentelor Istorice.
Ar trebui sä se stie ch. Buletinul Comisiunii Monumentelor
Istorice, este un organ oficial al unei inalte institulluni stiinjif ice
si culturale din jard, iar nu un pamflet ordinar.
In aceastä privinjä mi-am permis sä atrag atenfiunea celor
in drept.
Nu-i ingaduit nici ciracului d-lui Virgiliu Dräghiceanu, un
oarecare V. Brätulescu, care e si mai agramat ca d-sa, sä-si
bard joc de aceastä inaltä institutie si de organul sä'u de publi-
citate, publictind anapoda i cu totul gresit lucruri stiute, cu in-
calificabila sfidare a crudului adevär.
In fascicola 67 (anul XXIV, lanuarie-Martie 1931. p. 11-19)
d-sa crede di a aflat o ctitorie necunoscutä a lui Radu Vodä
Paisie. Este vorba de mrinastirea Valea din Muscel. Necunoscutà
ce e dreptul doar de d-sa, dar prea binecunoscutä de marele
public prin Mamie Diclionar geografic al ROmdnier, p. 703. pe
care mai sus numitul li ignorfi cu totul.
Cliseele fotografice de pe pietrele de mormant lasä foarte
mult de dorit, inscriptiunile sunt prost citite si gresit traduse.
Neat de banii scumpi ce s'au cheltuit cu aceastä lucrare !!!
In acelas numitir (fase. 67, p. 34) d. V. Bratulescu furios
pe mine fiindeä s'a intamplat de-am citit inaintea d-sale o in-
scriplie romäneascri cu hiere cirilice de pe mormäntul lui loan
Oligorascu Ohica Voevod din Biserica Mihai Vodä din Capitalli,
räspunzänd astfel invitajiei serse a preotului paroh Päsculescu
Orlea, inscripfie pe care d-sa n'a putut-o citi ; de necaz se nä-
pusteste asuprä-mi din chiar senin, acoperindu-mii cu insulte si
grosolänii obtsnuite i cari ii sunt proprii.
Curioasä mentalitate mai au acesti doi domni dela Onorata
Comisiune a Monumentelor Istorice, dar si mai curios este mo-
nopolul pe care 1-au pus d-lor pe stiinja istorica I
Oare dela cine or fi ciipritat d-lor acest monopol ? Cu ce
drept si cu dela cine putere ?
Slim ca odinioarà pe monumente, mai ales pe sfintele
nristiri ca intinse proprietäji si mart venituri, aveau monopol ex-
clusiv cdlugärii fanariott ; nu cumva cei dela Onorata Comisiune
a Monumentelor Istorice sunt descendenji de al lor si au primit
aceste monumente ca mostenire ? A tunci ce ispravä a facut
Alexandru loan Cuza Vodä ?

www.dacoromanica.ro
 8

D. VICTOR BR ATULES CU
A paratorul Buletinului Comisiunii Monumentelor istorice
§i calomniatorul meu.

Ludnd cuno§tiintä, vdzand §i citind cele mai sus

ardtate de noi in ziarul Epoca No. 1241 din 12 Martie
1933, d. Victor BrAtulescu, functionar la Comisia Monu-
mentelor Istorice, s'a erijat deodard in paladin al virtu-
tilor §i apdrator al §tiintei! ?... E§ind pe campul de luptd
§i vrAnd sä rupd o lance pentru Buletinul oficial al
Comisiunii!?, d-sa, bucurdndu-se de o largd §i neprecu-
petitä ospitalitate in coloanele ziarului Neamul Romanesc,
a inseilat un lung §i plictisitor pamflet in nurnärul aces-
tui ziar dela 19 Martie 1933, scriindu-i titlul cu litere
mari de afi§ : Monumentele Istorice si d. Stoica Ni-
colaescu.
Un sac plin cu minciuni, un näprasnic vifor de injurii, in-
sinudri câte vreti, un puhoi de calomnii, le-a revärsat asu-
prd-mi, gAndind sd md striveascd cu o u§urintd, care dd
dovadd de multd incon§tientd §i de perfectd rea credintd.
Inteo prozd detestabild §i incoherentä, toatd aceastä
sordidä logomahie a fost trasd §i scoasd in bro§urd, afi-
§atd la chio§cari, cu toatd largheta la toate
impArtitd
rdspdntiile, distribuità la institutii, pe sträzi §i in cafenele
ca vechile capo d'opere ale celebrului :
«Nicu Me(
Cdlare pe mageiret».
Pentru respectul cititorilor no§tri nu putem repro-
duce acest sordid pamflet pe aceastd nevinovaLd §i ima-
culatd hartie albd.
Pentru Iiimurirea opiniei publice voiu räspunde, in cele ce
urmeazii, numai afirmatiilor siiinlifice pe cari d-sa le aduce in
discutie ca raspuns la articolul meu, publicat in Epoca No. 1241
din 12 Martie 1933.
In ce priveste parlea calomnioasa de care pamfletul d-lui
Victor Bratulescu e plin pan6 la saturatie, räspunsul meu va face
obiectul procesului pe care il V3ill intenta in justitiel), unde d.
Victor Br6tulescu si tovar5sul d-sale d. Virgiliu Dr5ghiceanu vor
fi obligati sit' dea socotealli.
1) Pe ziva de 8 Aprilie 1933, 1-am dat in judecatA pe d-I Victor BrA-
tulescu. Vezi dosarul No. 2515/1933 la Trib. Ilfov. Sectia IV-a C. C. Proce-
sul a fost sorocit pe ziva de 18 Octomvrie a. c.
www.dacoromanica.ro
 9

In ariicolul meu din Epoca, mai sus citat, persoanele care

I-au citit, au observat, färä îndoialá, cä eu n'am fdcut chestie
personalä din criticile pe cari le-am adus Buletinului Comistunii
Monumentelor Istorice, ci numai interesul stiintific $1 metoda au
fost temeiul articolului mai sus citat.
Arätând stared lamentabilä in care apare dupä rdzboiu
Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, am spus numai ade-
vdrul. El se poate usor controla, cereeténd si comparand nume-
rile apärute inainte de rdzboiu cu cele apdrute dupd rdzboiu. Ce
e drept pe atunci nu se introdusese moda d-lor ca
arhicunoscute" sil nu se citeze (?)
D. Victor Brätulescu, neavAnd chemarea, s'a erijat in
apdrdtor al acestui buletin, färä a räspunde acuzatiunilor docu-
mentate, ocoleste adevdrul i impodobeste räspunsul d-sale cu
tot felul de munciuni $i calomnii la adresa mea.
Cu minciuni si calomnii, nu se serveste sill* si nu se
apard adevärul, iar insolentele nu tin loc de ergument.
Apoi d. V. Brätulescu, inainte de a-si märturisi origina
d-sale $i a tovardsului d-sale V. Dräghiceanu, carele a binevoit
sd lipseascä dela implinirea datoriei pe front, cautä acum im-
preund, sà stabileascä pe cuvént viclean origina altora, ca si cum
aceasta ar fi in discufiune. Rdspund : originea mea e doveditd cu
acte publice $i mai ales cu fapte patriotice, sdvdr$ite pe Campul
de onoare, ca ofiter de rezervd $i distinse cu inalte decorafiuni
de rdzboiu romdne i straine.
Dar bate acestea n'au nicio legäturd cu chestiunea in sine
si cu Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice.
Buletinul Comisiunii Monumentelur Istorice asa cum apare
astdzi, repet, ne face de rés in jard $i strdinatate. E plin de gre-
sell supärdloare $i pot sd dovedesc faptul acesta, precum am
dovedit in articolul citat, cu dovezi documentare, aproape paginä
ca paginé. El nu se poate bucura de o adeväratä valoare
fiind degradat de cei ce falsified datele $i nu citeazd
arhicunoscute. Execufia lui tehnicd lasä $i ea mult de
dorit, cad se reproduc in mod neglijent fotografii cu ins-
cripfii prost Mettle, $terse $i necitefe.
That is the question", aceastd-i chestiunea, cum zice
Hamlet.
N'am incercat $i nu incerc niel o intrigä intre d. profesor
N. Iorga, presedintele Comisiunii Monumentelor Istorice si d.
V. Draghiceanu, secretarul Comisiunii": ci, am crezut de a mea
datorie, sä atrag atenliunea ca, numele marelui invdjat d. N.
Iorga sd nu mai fie pus intr'o falsd lumina de minusculul d.
Virgiliu Drdghiceanu. Cred cä n'am pdcdtuit.
D. V. Brdtulescu imi face cinstea de a ma prezenta pub-
licului ca $tiutor al limbii bulgare inch' de cAnd eram prune.
Iatd un lucru pe care eu if aflu abia acum spre bdtrdnete $i-i
foarte multumese. Adaog insa cd nu din pruncie, ci, din invälä-
www.dacoromanica.ro
 10

turä cunosc i toate celelalle limbi slave si regret cä nu $tiu

si limba tigäneasa ca she pot räspunde pe ligäneste in limbajul
obisnuit al d-sale si al sillasului din care face parte, Mi-ar
face pläcere I Dacä cumva d-sa 5i d. V. Dräghiceanu sunt
gelosi pentru 5tiinta aceastor limbi, ii rog, sä nu mä mai insulte,
si-i poftesc sa le 'Inv* si d-lor mäcar la batranete, cäci
cunostiinta lor le va fi de mare folos si nu vor mai face grese-
lile neertate ce le siivärsesc cu citirea inscriptiilor slovenesti.
Ba, it poftesc sä invete i limba greacä, pentrucä tot asa de
folositoare le va fi si aceastä ltmbä. Cunoscänd-o, d-nii de mai
sus, ne-ar descifra si cele cilleva name grecesti" pe cari le-au
observat d-lor pe piatra cu inscriptie româneascä dela Piva
Petrel, rämase nedescifrate 1!
Afirmarea d-lui Victor Bratulescu cä ream rilspuns la ata-
curile din ziarele, ce le citeazä : Neamul Romdnesc" No. 22
din 31 lanuarie 1923, si Lupta" No. 482 din 24 Iulie nu este
adeväratiä, cäci, chiar prin aceste organe, s'a raspuns la timp
impotriva injuriilor i calomniilor debitate de d. Virgiliu Drä-
ghiceanu.
In afar rs. de acestea, pentru opinia publicd, am scos si o
brosurä specialä cu titlul :
Discutii stiintifice : Adearul asupra imporlantelor desco-
periri arheologice dela Curtea-de-Arges. Cu moto : Frumos
e omul, Doamne, and mm/ea e regind I".
Aceastä brosurà, d. V. Brätulescu, coada de topor (D. V.
B., nu brosura) a d-lui V. Dräghiceanu, sä n'o ignoreze, ci, s'o
cileasca ; va prinde bine.
Ocolind chestiunile in discutiune, necunoscand cazurile
din limba romilna, tinändu-se doar de ghidusii, d. V. B., nu
observä greselile de tipar si mä sileste sA invät limba românä.
N'am ce zice ! este adorabil acest adolescent. ll rog insä
sä fie bun si sä mA scuteascil de a-I urma pe acest ieren.
Da, afirrn, este corectä adresa, precum am scris : Onorata
Comisiune a Monumentelor Istorice, si tot astfel e si repetarea in
text a cuväntului onor., scris prescurtat, citindu-se la locul cu-
venit : Onorata Comisiune a Monumentelor Istorice. Cititi vA rog
stilul epistolar.
La zetuire, vezi bine, sunetul a in loe sä fie despartit de
coväntul comisiune s'a coles la un loc.
Acest lapsus calami I-a fäcut pe d. V. B. sä fie cinic si
sä mä atace. Cei de bunä credintä vhd greseala.
Tot pentru lämurirea opiniei publice, ta afirmatia, inexactä,
pe care d. Victor Bratulescu o face in articolul din Neamul
Romdnesc" No. 62 din 19 Martie 1933, privind onestitatea mea
In legiitura cu publicarea lucrärii mele: Documente
slavo-romdne cu privire la relatiile Tânil Românesti si Moldovei
cu Ardealul tn sec. XV si XVI. Bucuresti 1905, premiatä de A-
cademia Românii in 1906, mai am de räspuns desi am raspuns
www.dacoromanica.ro
 11

in mai sus citata lucrare : Discutii qtiintifice: Acleveirul asupra

importantelor descoperiri arheologice dela Curtea-de-Arges
1923, urmdtoarele :
Aghiutä, cel ce nu vrea binele oamenilor, l-a inspirat pe
d. Virgiliu Dräghiceanu $i pe alti tovaräsi ai d-sale, de au nit's-
cocit in imaginatia lor fecundd o legendä, o calomnie, cu care
vor sd infrangd pärerea publicului cea bund fald de mine st po-
negresc dupd moarte cu aceastä infamie memoria räposatului
profesor Ion Bogdan, care in lucrdrile sale ma citeazd la loc
de cinste, folosind cunostintele mele. Tot astfel procedeazd st
fatil de memoria räposatului D. Onciul, fost Director General
la Arhivele Statului, uncle am functionat i eu un sir de ani,
fiind apreciat de marele rdposat, precum se dovedeste aceasta
din rapoartele elogioase la adresa mea pe call le voiu repro-
duce la timp.
Repet, au näscocit legenda ea: as fi fost trimis la Brasov
de regretatul Ion Bogdan, pe cheltuiala acestuia, pentru a co-
lationa niste còpii descoperite de Bogdan in Arhivele Braso-
vului si ca mi-asi fi permis sd public aceste documente.
Ce temeiu si ce seriozitate se poate pune pe aceastä infamd
calomnie se ponte vedea din räspunsul meu dal la 1923 in
brosura: Adeueirul asupra importantelor descoperiri arheolugice
dela Curtea-de-Arges, chard mai sus, si pe care o repet si aci.
Documentele in discutie, dela Brasov, au fost publicate de
mine in volumul Documente slavo-romeine privire la relatiile
Teirii Românesti si Moldovei cu Ardealul in sec. XV si XVI
Bucuresti 1905.
Volumul acesta, depus la Academia Romând pentru pre-
miere, a fost cdlduros sustinut acum 27 ani de membrii sectiunii
istorice, i Mili ales de B. P. Hasdeu, Grigore Tocilescu si Al.
D. Xenopol.
E adevärat ch. Ion Bogdan a fost in contra premierii, dar
iaräsi e adevarat cd tot Ion Bogdan avea incredere in cunos-
tiintele mele slavistice si in lucrdrile publicate de mine.
Ion Bogdan, care a murit dupd rdzboiul de intregire,
citeazd in lucrdrile sale si niciodatä n'a pomenit nimic de ca-
lomnia ce mi se aruncd dunä moartea sa. Si acum ei ponegresc
memoria si a rdposatului D. Onciul cu aceeas infamie, de care
acesta nu e vinovat cu nimic.
laid ce am rdspuns in 1923 in mai sus citata brosurd :
Ce-i drepiul, in mäsura cunostintelor mele de slavisticd,
am dat concursul meu fdposatului profesor de limbile slave,
Ion Bogdan, atunci cdnd mi s'a cerut".
C'and nu gilsea explicalia cuvintelor slave, rare, din do-
cumente, in dictionar, rdposatul profesor universitar o afta la
mine. Vezi de pild5 Documente si regeste privitoare la rela-
fide Teirii Romeinesti cu Brasovul si llagaría, (1902), p. 273,
300, 327 si 328".
www.dacoromanica.ro
 12

N'am fost platit pentru munca mea niciodata de Ion Bogdan".

Resping cu toata indignarea ce-mi cuprinde sufletul invenlia
incalificabila, ea eu asi fi folosit unele copii de documente
de ale raposatului profesor si-1 desfid pe d. Draghiceanu, sa
dovedeasca contrariul".
Cand am fost premiat de Academie, am fost premiat de
intreg plenul Academiei Romane. Profesorul Ion Bogdan era
atunci vice-presedintele sediunii istorice la care pusesem cartea
pentru premiere. Daca faptul ar fi fost asa, precum II spune
calomniatorul (V. Draghiceanu), numai Ion Bogdan era in drept
sa-I marturiseasca. Era, fireste, un document peremptoriu i lu-
crarea mea desigur ar fi cazut dela premiu".
D. Victor Bratulescu, scriind asa cum serie isi bate joc,
nu face decal 85 minta si sa induca in eroare opinia publica'.
D-sa si tovarasul d-sale nu cunosc
Felul elegant si plin de maestrie cum d. Victor Bratulescu
incearca sa apere Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice
este iar un model de incoherenfa si trivialitate.
Atitudinea sa in aparare seamana de minune cu un anume
ziar, o reptila subterana, care nu cuteaza sa van' lumina soa-
relui si care la un colt are tricolorul românesc, lar la celalalt
col( sterna Romaniei, pentru a dovedi cà cei antiregalisti sunt
pedepsiti de Dumnezeu, afirma: un lost ministru si prim-minisiru
al Tarii Romanesti a murit de Old, pentruca era antiregalist ;
un alt fost ministru, a fost lovit de dambla in bae ; si, in fine,
un alt fost ministru, tocmai cand vroia sa vorbeasca in Senat
in contra regalitalii, iarasi torta divinä si-a aratat puterea, pentru
un foarte scurt limp, insa, facandu-1 sa cada pe tribuna'.
Este de dorit si nadajduesc mult ea d. profesor N. lorga,
presedintele Comisiunii Monumentelor Istorice, va lua masurile
de rigoare si-i va pune la locul ion pe acesti fal§i reprezentanti
ai stiinlei, ce-i iau in desert numele d-sale si terfelesc organul
oficial al Comisiunii.
Am convingerea ca si pamfletul publicat in Neamul Ro-
mânesc de acum, a fost strecurat prin surprindere fara sti-
rea d-sale.
D. N. lorga ii va cherna la realitate $1 le va ridica mono-
polul pus pe still-4a, &and deplina libertate pentru cercetari
tuturor oamenilor priceputi si dornici de sill*" pentru *Uinta ;
iubitori de lumina st adevar.
Cu inep(ii, insinuari, minciuni si calomnii, oamenii, cari le
practica se degradeaza ei insist, sill* nu profita si nici nu
pägubeste, decal ogorul cercelarilor stiintifice, tnieleneste.
D. Victor Bratulescu vrea sa stie si ce am facut eu cat
limp am fundionat ca cercetator pentru documente si inscripjii
la Ministerul Cultelor.
Raspund pentru opinia publica: am facut cu mult mai mull,
atat cat am stat acolo, decal au facut d-lor, adica d. V. B. si
www.dacoromanica.ro
 15

d. V. D. laolalta de cand sunt la Comisiunea Monumentelor

lstorice, fara ca. eu sa fi avut pe Iiinga leaf& diurnele st toate
inlesnirile din care d-lor se infrupta Cu prisosinta, i lasa mo-
numentele sa se name, &and in buletin din cand in cand cate
o inscriptie prost reprodusa, prost citita i prost tradusa sau
transcrisa, precum am dovedit i sunt gata sä dovedesc ori
cand ; sa reproducä inscriptii ce au fost foarte bine publicate
de altit, fall a cita, pe principiul nou i practic d-lor, ca lu-
crarile arhicunoscute nu trebuesc sa fie citate, fiind o axiotner',
un adevar cunoscut" ?
D-lor au o calitate ; ignora totul si se opun strasnic in
calea celor ce 5tiu i vor sa marturiseasca adevarul. Stiinta
Watt, dar ei sunt Tabu.
Am publicat inscriptia dela biserica Mihai Von', citita de
mine, precum am aratat si arät, rugat fiind in scris la aceasta
de preotul paroh Pasculescu Orlea.
O inscriptie, ca si o carte sau un manuscris din once bib-
lioteca, fiind un izvor istoric, este, si trebue sä fie, pus la dis-
pozitia cercetatorilor. Institutia care posedä asemenea inscriplii
(o biserica, o manastire sau un muzeu) are dreptul numai a lua
masurile ca cet care intrebuinteaza inscriptiile, sa fie persoane
care prin activitatea lor stiintifica sit fi dat dovada cà sunt per-
soane demne de incredere si ca li se pot pune la dispozitie
aceste inscrintii.
Tot in ce priveste inscriptia dela Mihat Voda ea a fost publi-
cata de mine (cliseu transcriere in ziarul Universul" No. 209
de Marti 6 Octombrie 1931) cu un studiu amanuntit despre dom-
nia lui Oligorascu Ohica Voevod si a imprejurarilor in care a
murit nevarstnicul sau fiu loan.
D. Victor Bratulescu a publicat aceeasi inscriptie in Bule-
tinul Comisiunii Monumentelor Istorice, anul XXIV. Fase. 67,
Ianuar-Mart 1931, p. 43, cu un facsimil fotografic prost si necitet,
punancl dedesubt o notita neadevaratä st necuviincioasa la adresa
mea.
Potrivit sistemului brevetat de domnii V. D. si V. B. de a
antidata, data 1931", nu este cea adevarata, cad buletinul mai
sus dial a apärut tarziu, in 1932.
De cand am publicat eu inscriptia si pana la aparitia Bu-
letinului Comistunii Monumentelor Istorice au trecut luni de zile.
D. Victor Bratulescu n'a putut descifra inscriptia. A citit
pe piatra, Ilinca in loe de Maria si a indreptat si publicat in-
scriptia dupa mine. Dovada intru aceasta, este insusi buletinul
si erata din acest buletin.
Piatra de mormant se afla in biserica si inscriptia o ponte
citi ori si cine site sä citeascä. Nu e vinä vegheatä pentru
aceasta.
Apoi d. Victor Bratulescu sa nu mistifice adevarul, cad eu
in Epoca" din 12 Martie 1933, n'am vorbit de intarzierea cu
www.dacoromanica.ro
 14

care apare Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, ceeace

se poate petrece, fireste, si in alte tad, ci de faptul nepermis
si pedepstt de lege al falsificarii adevarului. E drept cà sunt si
reviste straine care apar cu intarziere, dar ele nu falsifica ade-
varul, ci pun data exacta a aparitiei ton $i-1 desfid pe d-nul
V. Bratulescu, la oameni cinstiti, sa-mi dovedeasca contrariul.
Caci, talk am dinaintea mea intamplator chiar Bulle/in de
L'Institut archeologique bulgare", care il desminte intru apara-
rea d-sale. Acest buletin, tomul VI, cuprinde in adevar materia
pe 1930-1931, dar da data exacta a aparitiei sale : Sofia, 1932.
Tot astfel Byzantion", tome IV (1927-1928), dä data exacta a
a aparitiei : Paris 1929.
In acelas ziar Epoca", mai sus citat, am scris i repet
d. Victor Bratulescu, a aflat o ctitorie necunoscuta a lui Radu
Voda Paisie, in care este vorba de manastirea Valea din Mus-
cel. Necunoscuiä, ce e dreptul, doar de d-sa, dar prea bine
cunoscuta de marele public prin Alarele Dictionar Geografic
al Rome:inlet", p. 703, pe care mai sus numitul II ignora cu totul.
Zic, II ignora cu totul, pentruca d-sa dà la inceput pretentiosul
tillu: Masn'dstirea Va/ea din judeful Muscel. O cititorie necu-
noscutei a lui Rack Paisie" (vezi, Buletinul Comisiunii Monumen-
telor Istorice, anul XXIV, fasc. 67, lanuarMart. 1931, p. 10-18).
La p. 14, nota 3, ascunzand adevarul, citeaza astfel: tot
cu numele Valea este insemnat ei si ta Diclionar Geoqrafic".
Ori iata adevarul din Dictionarul geografic mai sus citat
fata de o ctitorie necunoscutei a lui Radu Paisie": Valea,
fosta manastire, in judetul Muscel, pl. Raul-Doamnei, com. Titesti.
catunul Dezrobiti, zidita de Ion Radu Voevod Paisie la 7042
(1534) si zugravita la 7056 (1548) de Mircea Voevod (Calugarul)".
In mijlocul manastirei sunt 7 pisanii, din cari 4 cu litere
foarte vechi, iar 3 sterse. Biserica este construita de zid masiv,
avand doua turnuri".
Intrebilm serios pe d. Victor Bratulescu: este aceasta o
ctitorte cunoscuta sau necunoscuta ?
D. Victor Bratulescu a publicat gresit si anapoda inscrip-
tiile slovenesti dela Manastirea Valea in facsimile fotografice,
prost facute, prost reproduse, precum se poate vedea de ori si
cine va 1.'64 oi buletinul ; gresit citite si traduse.
5i, flindca doreste ca sa-i aratam si unde sunt greselile
comise, iata cá ne executarn cu placere si in aceasta privinta.
La p. 12 inscriptia zugravita in naos, care vorbeste de a
doua zugravire a bisericii, desi in limba romana si-i usoara, a
fost gresit citita, astfel
.... Prea Inaltatul Domn lo. Alexandru Muruz V. v., fiind
Mitropolit a toata Ungrovlahia chiriu chir D (o) siteu, 1797".
lar citirea cea buna este
Prea Inältatului Domn lo. Alexandru Constandin Muruz
Voevod, fiind Mitropolit a toata Ungrovlahia chiriu chir D (o)
siteu 1796, Mai 29".
www.dacoromanica.ro
 15

Cum' vedeti a omis numele Constandin $i a citit gre$it

data anului, nepomenind nimica de data lunei,
Inscriplia dela p. 13 e gre$it citità :
Zugrävitu-s'au acest sfänt amvon de m (ä) na robului
D(um)nezeu Radul i Constandin, brat ego, sin Särban diacon (n)
ot Dolg (o) poi, la leat 1797".
In loc de :
74 Zugrävitu-s'au acest slant amvon de mäna robului lui
Dumnezeu Radul i Constantin, brat ego, sin Sat-ban, diacon zu-
grav ot Dolg (o) pol, la leat 1796".
La p. 15, a citit $i a tradus gresit inscriplia sloveneasch
astfel :
(A räposat robul lui Dumnezeu) lane vistieriul din Tara
Oreceascä, in Pogoniani, din satul Ostanila), in zilele binecinsti-
torului $i de Hristos iubitorului nostru Domn lo. Matei Voevod".
Traducerea complectä $i exacta a textului slovenesc este :
f A räposat robul lui Dumnezeu jupan) lane vistierul din
Tara Oreceasa, din Pogoniani din satul Ostanila, $i sa mula!
la Domnul sdu, fn impcIreitia cereascel, unde cei drepti se o-
dihnesc, ;--;i s'a scris in zilele binecinstitorului $i de Hristos iu-
bitorului nostru Domn lo. Matei Voevod, in luna...".
Mai observ cà aceastä lespeda de mormänt, pe campul
dela mijloc, poartä $i o inscriplie greceasa, pe care d. V. B.
n'a putut-o citi $i o trece sub tacere. Ea grae$te : Aci zace
robul lui Dumnezeu räposatul lani vistier din Pogoniani
Inscrtplia sloveneasa 3, p. 16 este gresit cititä $1. prost
tradusä de d-sa :
t A räposat robul lui Dumnezeu jupan Vlaicul logofát, in
zilele blagocestivului Domn lo. Mihnea Voevod, la lea! 7220,
luna Maiu 29. Ve$nica pomenire".
In notä dä anul dela facerea lumii 7220 $i in anii dela
Hristos 1712. Necunosand istoria, in mod firesc, nu $tie cine e
Mihnea Voevod $i and a domnit acesta. Drept aceea ne $i dä
data de an absolut gresità, ridiculä.
D. I. C. Filitti, in lucrarea d-sale Biserici clitori (1932),
p. 48, vorbind de mänästirea Valea (Muscel), arata documentat
a d. V. B. a gre$it in ce prive$te data de zidire a acestei mil-
nästiri $i tot acolo d. I. C. Filitti dä $tiri nou5 cu privire la
Vlaicu logofätul, al lui Mihnea Vodli Turcul.
MI5 citirea $i traducerea acestei inscriplif dupä noi :
st A räposat robul lui Dumnezeu jupan Vlaicul logofätul in
zilele binecinstitorului Domn Ion Mihnea Voevod, fn anul 7090,
luna Mai 29, vesnica lui pomenire."
Se $tie de toll, afarà doar de d. Victor Brätulescu, a in
1712 era domnitor Constantin Beancoveanu Basarab Voevod $i
nu Mihnea Vodä, cum cu tärie afirmä d. Bratulescu.
Mihnea Vodä de care vorbeste inscriplia de mai sus este
Mihnea Vodil Turcul sau Turcitul. El a domnit intre : 1577-1583;
www.dacoromanica.ro
 16

1585-1591. Daca d. Victor Bratulescu citea 5i folosea lucrdrile

arhicunoscute, evident, nii. facea greselile pe cari le-a comis ;
greseli nepermise nici arad elev de clasele primare, necum unui
profesor secundar ; caci d-sa sa se stie, este profesor secun-
dar si arhivar la Comisia Monumentelor Istorice.
litscriplia 4 p. 16, e prost citita si tradusa de d-sa :
I A raposat roaba lui Dumenezeu jupanija Visa, in zilele
blagocestivului si de Hristos iubitorului Domn lo. Radul Voe-
vod, in anul 7034 luna.... zile".
In loc de :
I. A raposat roaba lui Dumnezeu jupanija Visa in zilele
binecinstitorului si de Hristos iubitorului nostru domn Io. Radul
Voevod, in anul 7034, luna Noembrie a 3-a zi".
Inscripjia 5, pe aceasi pagina, d-sa o citeste si o traduce
astfel :
f A raposat robul lui Dumnezeu Manahie MalQi (?). in
zilele binecinstitorului si de Hristos iubitorului nostru domn lo.
Radul Voevod, luna
15 zile, leat 7124 (1616)".
ln loc de :
t A iaposat roaba lui Dumnezeu Monahia Maria, in zi-
tele binecinstitorulni si de Hristos iubitorului nostru domn lo.
Radul Voevod, luna August 15 zile, in anul 7124 (1616)".
La p. 17 pe peretele de sud al pridvorului zice d-sa
stau zugraviji urmätorii slujitori ai bisericii manastirii Valea
cu inscriptille respective : Popa Stan, preot al milnastirii, $tefan
monah, Filea chielariu, mos Ionija rálariul (?)".
Adevarul cu privire la aceasta e ce! urmator : In registru
de jos sunt 4 figuri, la mijloc crucea cu inscriplia lisus Hristos
Mea. Figurile dela stanga spre dreapta: 1) Popa Stan, preotul
sfintei manastiri; o figura de preot lanar, linand crucea in mana;
2) Un calugar jinand cada inainte rezemat drept pe 'Amara,
$tefan monah ; 3) 0 figura' cu gugiuman, linand mana stanga
intinsa, iar in mana un urcior, in dreapta Une un inel metalic
de care afama 5 chei: Filea Chielariul ; 4) Un taran bätran, cu
&adula mare in cap, in mana dreapta un toiag, in stanga chela
cea mare a porjii: Mosul lonica portarul, iar nu Ionija _rata-
riul", cum descifreaza d. V. B.
Pe aceeasi pagina d-sa scrie: »In acelas rand, intriun alt
medalion este zugravita pilda pelicanului care-si desface paute-
cele pentru a-si hran1 puii. In faja pelicanului stau sumedenie
de pub, iar in josul lor un sarpe; inteo margine un copac ; sus
o inscripjie: Acesta este de pustie".
Intrebam nedumerili : care de pustie, inscripjla sau pe-
licanul ?
lata citirea noastra : mire doua dealuri cu arbori se afla
pelicanul de pustie cu o muljime de pui la ciocul lui, stand pe
un mal, unde se afta mancare; jos de tot e un sarpe. Inscripjia
spune : Acesta este pelicanu de pustie".
www.dacoromanica.ro
 17

D. Victor Bratulescu trece cu vederea peste medalionul 3.

Noi atragem atentiunea asupra acestui medalion $i reproducem
inscriptia ce-i va fi de mult folos d-lui Victor Bratulescu in ra-
tacirea -i de acum.
lata ce cuprinde medalionul : O roata pe care se afla doi
baieti ; roata se invarteste, sprijinindu-se mire doi stalpi. Insert).
tia push', sunä
Aceasta lume ca o roata sa invarteste : unul se inalta, altul
sa smereste".
Sa nadajduim ca si d. Victor Brätulescu, care e cu mult
mai tiinär ca mine, se va smeri si nu ma va mai injura pe ne-
drept pentru stiinta ce-i dau, poväluindu-se de maxima latina:
Ne, sutor, ultra crepidam".
Pe aceasi pagina, mai departe, d. V. Bratulescu nu poate
citi de cat : Nebune . . . sufletul tau". In loc de : Nebune,
.

mdine voi sò iau sufletul (du". La p. 18 in al doilea meda-

lion" d. V. B. citeste gresit : Vei faceri de bine ea nu intrece
neresplätite, ca in furnica izbavirea porumbita din moarte" (sic).
In loc de :
Ve:!, facerea de bine cd nu-i trece rdsplätirea, cd si
furnica izbdvi pre porumbifd din moarte".
Avand la indemana Buletinul Comisiunii Monumentelor Is-
torice, mai sus citat, anul XXIV. fasc. 67 p. 46, am descifre!
(WO clieuL fotografic, asa prost reprodus cum este, urmatoarea
inscriptie romaneasca cu Mere cirilice :
t lisus Hristos Nica. In anul 7196 (1688) luna Martie 10
zile. Aceastä sfanta petra au facut-o jupan Arion, sin Enole".
In loc de multumire, ca am descifrat aceasta grea si enigma-
tica inscriptie, data drept inscriptie greacift, d. Victor Brätulescu,
aparatorul Buletinului, ca si aparatorul regalitatii, dupa ce ma
umple de insulte si calomnii, scrie :
Legenda era : Inscriptia cu nume greceti dela Piva Pe-
trei. Pierzand textul, corectorul dela tipografie, a omis tran-
scrierea inscriptiei $i a modificat legenda. Fiind trimis in ulti-
mul moment, s'a strecurat asa ca sä aibe ce serie d. Nicolaescu".
Imam act cu placere de aceasta marturisire, probabil, sin-
cera si-I credem chiar de blind credinta pe d. Victor Bratulescu,
mai ales ca in ,pasajul acesta, desigur, din gresealä, ne zice
domnul Nicolaescu. Ne permitem insa a-1 intreba, dacä d. co-
rector dela tipografie are dreptul, evident, dupa ritmul nou al
vremii, sa omita transcrierea inscriptiei si sa modifice legenda ?
*1 cum se face atunci ca la erata, unde face indreptärile, dupa
mine, la citirea inscriptiei dela Mihai Von', nu face $i indrep-
tarea cuvenita la omiterea transcrierii inscriptiei grecesti si la
modificarea legendei ? Pentruca nu era citita de mine. Acolo
era locul sa ne citeze descifrand si numele grecesti.
De altä parte, suntem datori a-i multumi d-lui Victor Bra-
tulescu pentru lamurirea nouä ce ne-o aduce, vazand acum
www.dacoromanica.ro
 18

rtumele Arion este de origina greceasca. Descifrand apoi si ce-

lelalle nume grece,sti vom avea desigur intregul sir de nume
grecesti de pe piatra buclucase dela Piva Petrei, pe care se
ponte citi si alifel decum scrie.
Apot II rugarn pe d. V. Bratulescu sa binevoiasca a rasfoi
din nou Buletinul : va afla l alte pietre buclucase. Cad, de,
asa e: cine cauta, afla si n'are nume ran. Nu e suparare.
M'am plans si deplang starea de lucruri in care 5tiinta
arheologica a ajuns sä fie discutata in tare noastra, pentru a
ne face de ocarä in strainatate, de oameni ca domnii Virgiliu
Draghiceanu î subalternul d-sale Victor Bratulesca, absolut ne-
pregatiti i lipsiti complect de urbanitate in discutitle stiinttfice,
precum se dovedesc din cele ce scriu dansii.
Obiectele istorice aflate in cuprinsul tarii, cari sunt pro-
prietatea statului st pe care vor sä le vaza cetatenii, le ascund
bine, le ferecä, sa nu vaza lumina zilei. Astfel este cazul cu o-
biectele gasite in Biserica Domneasca din Curtea de Arges.
Cine mai stie de ele si cine le-a mai väzut ?
D-Ior au pus stapanire pe monumentele istorice, le con-
sidera drept proprietatea lor necontestata si terorizeaza lumen.
Cercetatorilor seriosi, dornici de lumina', le inchid calea ; lor
nu li-i permis sa citeasca cum trebue, ci, sa citeasca, sa vada
si sa creadä ass cum au citit d-lor.
D-ion sunt Tabu.
. a

In urma lamuridlor date pentru opinia publica, tanarul domn

V. B., in loe ca sa ia aminte si sa se smereasca, vazand ca rau
a facut ce a fact'', cade inteo ratacire si mai mare. D-sa, avand
larg deschise coloanele ziarului Neamul Romeinesc, se ridica
st mai d'arz de asta data', i neputand räspunde la chestiunile
stiintific tratate, ese in drum, pune mainile in solduri, lasa vadra
cu läturi jos si isbucneste in ocäri ca o lelita suburbana. In tot ce
proferä si scrie: minte de inghiata apele, insinutaza i inventeaza la
lucran de-ti stà mintea in loe, repetand inteuna acelas cantec,
aceleast injurii, insinuari si calomnii. Prin proza-i delestabila,
care nu se ponte reproduce, publicata in coloanele ziarului Neamul
Romanesc (No. 85 din 20 Aprilie, No. 86 din 21 Aprilie, si
No. 87 din 22 Aprilie 1933), d-sa si-a aratat intreaga $1 ciará
oglinda firei si a sufletului d-sale. Fapta savarsitä dezono-
reaza malta institutie $i mai ales corpul profesoral din care face
parte. Totusi Neamul Romeinesc, §i a facut o deosebita cinste
in a-i da larga ospitalitate si a-i publica pamfletul. Fiind de absoluta
rea credit*, d. V. B. observa in noi defectele sale si ne acuza, ca
noi am fi de rea credinta si lipsiti de urbanitate. Insa, oricine
a citit si va citi cele demonstrate de noi va vedea de parten
cui stau stiinta si adevarul si de partea cui lipsa de bun&
cuviinta si reaua credinta. Reproducand aceleasi calomnii,
imbogatindu-le cu noi invective, d. V. B. se plange publicului,

www.dacoromanica.ro
 19

ca, in dauna d-sale si a tovaräsului d-sale drag V. D., ne-am fi imbo-

gájil sOrac" cu dotiO cuvinte ale d-lor de mare pre( :
ineptie si tabu", la cari tin foarte mult.
Primul zice d-sa e luat din articolul meu, al doilea
dintr'un articol al d-lui Dräghiceanu. SO nu fie mähniti ;
consol6m, ne ferim de bunurile d-lor. Cuvtintul : ineptie"
lOsärn in necontestatii $i deplinä stäpOnire a d-lui V. B.,
dar, cu pOrere de räu, nu putem satisface pretentiunea to-
varasului d-sale a d-lui V. D., cad cuvántul Tabu" nu e al
d-sale, ci un cuvânt exotic, venit de peste märi si tárl. D-sa
se multumeascd cu celelalte 5trasuri ce-I impodobesc : ignoranta,
insinuarea, ponegrirea, minciuna, calomnta etc, etc..., di Ii sunt
de ajuns.
D-I V. B. prin scrisul d-sale probeaza pänii la perfectie maxima
marelui critic francez Buffon : le sty! c'est l'homme méme",
stilul este omul insusi.
Dotat cu o fecundh imaginatie in rele, catä a ma zugravi, nea-
vänd ce mai spune, in culorile cele mai bizare, dându-rnii : ad i lute
de picior ca vestitul Achile din Iliad& sOltand si duduind pe schrile
Ministerului Cultelor si mirtindu-i pe functionari si oamenii de
serviciu ; ad t pe nasdrävanul din povesti, ce sare peste inOltimi
ne mai väzute, de cart se uimesc pärfá si istetii dela Muzeul
bisericesc, strigánd : Tiii asta e Ala!"
Spune si vrea sä fie crezut pe cuvânt : 016 prind
n'a iesit din Peninsula Balcanica" 5i uita se vede povestea, cá: 5i cel
ce a fost o singura data la moat's& tot stie mai mult dead cel ce
n'a esit din bárlogul lui, cum e cazul d-sale. Mä compara cu
comitagii 5i ma arata ca om foarte periculos inaltelor institutii
pe längO care m'as indesa pentru scopuri slavistice". $i totusi ire-
bue sä stie ponegritorul cá attit in cursul fázboiului, pe arnpul
de onoare, ca si dupä aceea, am avut dese insärcinOri de in-
credere 5i inalte misiuni de impltnit In sträinatate la Pesta, Viena,
Praga, Paris si Sofia, de cari m'am achitat cu deplin succes.
Pentru lucrärile mete i activitatea mea in învàtàmânt vorbesc
distinctiunile capätate si cele 25 de promotiuni de elevi alesi.
Peste tot, in serviciu, incept:1nd cu Academia Romána, am con-
stiinta datoriei implinite si mángtderea celor mai bune referinte.
N'am fost dat afarà din niel un loc, nitrite. Se sbate
de moarte si spumeazä, nestiind ce sa mai näscoceascO in po-
triva mea, in credinta vklit5 : doar, doar o p5c511 pe cineva si m'o
discredita. D-sale totul ii e permis, fära teamä de pOcat $1 farä
fricii de Dumnezeu. Onorata Directiune a ziarului Neamul Ro-
mcInesc, se simte fericitä $1 se mándreste cu achlzitia unui atát de
elegant 1On-dr si strälucit colaborator, cOruia ii dä tot concursul.
Chestiunea cu Ion Bogdan $1 D. Onciul, pe care o aduce
mereu inainte, este o grosolanO plasmuire a d-lui V. Draght-
ceanu ; nu este nimic adevärat. Infama calomnie cu Ion Bogdan
d-1 V. Draghiceanu a publicat-o in pamfletul : Un delicvent",
www.dacoromanica.ro
 20

anul 1923, p. 7. si n'a pomenit nimic despre arnestecul lui D. Onciul.

Minciuna este deci evidenta, patenta. Raportul lui Ion Bogdan din
1906, in potriva lucrarii mete pusa la premiu, s'a dovedit de
membrii Academiei ca extrem de patimas si a fost aruncat la
cos. Marele B. P. Hasdeu, parintele slavisticei, indignat de acel
raport, a spus-o ritos in plenul inaltei institutii : »Este o
cinste pentru Academia Romana, ca sa premieze lucrarea lui St.
Nicolaescu", si lucrarea a fost premiata dupa multe discutii.
Hipercritica facuta de Ion Bogdan a fost magistral combatuta
de Ortgore Tocilescu cu dovezi documentare, zdrobitoare, pe aratari
de texte fotografice, ea cele afirmate de Ion Bogdan, sunt neadevara-
te, sau greseli de interpretare din necunoasterea a fond a limbi-
lor slave. Se stie : lucrarile lui Ion Bogdan au cazut dela pre-
miile Academiei Române, lar lucrarea mea a fost premiata de
intreg plenul Academiei. Acest premiu este raspunsul cel mal
bun ce se poate da tuturor colportatorilor si mincinosilor.
Insa d-1 V. B. poarta grije si nu utta nimic din tot ce i-ar putea
servi de arma, ca sa micsoreze valoarea lucrarilor mete. Drept recu-
nostiinta si multumire, pentru ospitalitatea ce i s'a dat in coloanele
ziarului Neamul Romeinesc, d-sa, aduce in discutie si numele
d-lut profesor N. Iorga pentru o afirmatie, publicata in Revista
Istoricei" a. XIX, Nr. 1-3, p. 85, referitoare la studiul meu despre:
storirea Mitropolitului Primat al Ungrovlahiei Harilon 1373- 1381.
Raspundem, ca afirmatia d-lui Iorga nu este dreapta. D-1 N. Iorga rf a
citit brosura, caci altfel nu se exprima asa cum s'a exprimat. Brosura
aduce multe, multe lucruri noua, precum va veden si marele nostru
carturar in raspunsul nostru amanuntit ce-1 vom da in alta parte.
Nu slim insa ce vrea sa zica d-sa cu afirmatia : .Fi mai ales nici-
un lucru de bun simf." Pretiosul act sinodal este reprodus in facsimil
fotografic, precum observa insusi d-1 N. Iorga. D-sa greseste mult
spunand, ca : actul este scris de Hariton, dar n'are semn6tura lui.
Actul nu e scris de Hariton, ci de gramatic i numai semnatura
In greceste, push' dupa apostila slava, este a inaltului ierarh. Avênd di-
natnte fotografia actului, faptul este usor de controlat. D-1 N. lorga
se leagä de indiction si, mirabile dictu, dovedeste prin aceasta ca
nu stie socott indictionul, dandu-ne o datare falsa a pretiosulut
act prin indictionul 3 aratat de d-sa, care da anul 1380, sfarsitul
pastorirei lui Hariton, lar nu al urcarii sale la scaun.
Lisa d. V. B., care nu pricepe ce este onestitatea, ii da inainte
cu injuriile $1 minciunile, reproducand lucruri de mult invechite
si aruncate la gunoiu. Sa ja aminte : cavalerii lupta cu arme loiale
si proprii, cei josnici se preteaza la toate miseliile si cad prin ele.
Insfarsit d. V. B. se simte fericit de isprava sa i scrie : Am ras-
puns d-lui Stoica Nicolaescu la unele insinuari lipsite de urba-
nitate, publicate in ziarul Epoca", din 12 Martie 1933." E cazul
fetei chioare din poveste, care spunea mâsel chioare zim, mama',
chioara, sa nu-ti tau eu inainte.
Raspund, probabil ca la d. V. B. simtul de pudoare si ur-
banitate este complect atrofiat.
www.dacoromanica.ro
 21

Readucc in discutie citirea inscriptiei dela Biserica

Mihai Vodd din Capitald si addoga o alta inscriptie, gre-
ceasca de astadata, fäcând pe siretul si crezand ca m'a poate
amagi iar : doar, doar, ma voiu indura sd i-o citesc si pe asta;
d-sa nepurand-o citi. Starue ca inscrtptia romaneasca dela Pilla
Petrel cuprinde nume grecesti, dar nu le spune. Observara ca in
afard de termenul Nica din inscriplia : lisus Hristos Nica, nu ve-
dem alt termen grecesc. Numele Arion nu este de origine grea-
ca. in aceasta privinta 1-am rugat pe d-1 profesor Dinu C. Arion,
inscriptia depe pia Ira de mormant dela Piva Petrei, vorbind de un
stramos al d-sale sd-mi dea oarecari larnuriri asupra originei
numelui Arion.
lata raspunsul primit :

Stimate Domnule Stoica Nicolaescu,

»La scrisodrea d-tale, prin care rn5 intrebi, daca stiu eeva
despre origina, presupusä areceascä, a numelui patronomic
familiei mele Arion -- ce dansa si / a tras dela acel jupan
Arion, sin Enole, stramosul meu, acel care a fdcut" piatra
mormantala intru amintirea probabila a tatälui s'AL', din biserica
din Plua Petrii, in ziva de 10 Mdrtie 1688, iti pot raspunde urma-
toarele
Origina acestui nume Arion nu e debe greceasca,
ci neaos romaneasa. Numele acesta de Arion apare, in ceeace
priveste spila documentará a neamului nostru, pentru prima oara,
la finele secolului al 17 -lea (vezi Stefan Orecianu, Genealogiile
Familiilor Boeresti, km., I pag. 45). [Mella act din 1689, publica!
de Grecianu, acest Arion, care nu poate fi altul decdt jupan
Arion din celelalte acte ale inceputului secolului al 18-lea, pu-
blicate tot de dansul, este aratat ca fiul lui lane. Trebue sa fie
act o eroare a scribului, in ceeace priveste numele de lane.
Caci acest juptIn Arion este acelas personagiu ca jupan Arion sin
Enole al pietrei din 1688 din biserica din Piva Petrii si doar
fiul trebue sa fi stiut mai bine, decat oricare altul, numele
parintelui sau.
°data cu aparitia numelui sàu, i in aceeasi epoca, gasim
alte numiri de Arion, date ca nume de botez, unor contimporani
ai acestui jupdon Arion. Astfel in condica Manastirei Sf. Ion
Prediteci" pag. 103 (Acad. Rom.), se mentioneaza un act din 10
Martie 1682, prin care Matei vinde impreuna cu fratii säi Mur-
gul, Arion si Petre din Obiditi, Paunei, vaduva raposatului spatar Can-
tacuzino si fiilor ei satul Maciucesti. Citez alt act din aceeasi con-
dica, pag. 105, din 5 Noembrie 1684, prin care Patru impreuna
Cu nepotii lui Udrea, Albul sin Matei si Patru sin Arion din
Obiditi, vand Paunei spatäresei, si coconilor sài, toatd partea lor
din Obiditii din Sud Slam -
www.dacoromanica.ro
 22

In aceasta condica un jupan Ariort foarte probabil

acela al bisericei din Piva-Petrii este aratat in 3 acte (din
anul 1691, Sept 5, Ji pag. 92, verso din anul 1692, Martie
14, la pag.-94 verso cu data anului gresita Sept. 10 la pag.
93 verso) ca cumpärator impreuna cu Cap. Cazan al unei mosii
in Vladreani.
Dar gasim numele acesta de Arlon nu numai in reglunea
jud. lalomita si a jud. Ramnic; in secolul 17-lea II gasim si
aiurea. Exista acel popa Arlon din Putantai, care are un loe de
moara pe Buzau la 1661. (N. lorga, Cantacu7ine1ii p. 29). Exista
un Arion, ruman, oomenit in 1680, la vanzarea satului Slavilesti
din Romanati (N. lorga. Acte i Documente V. pag. 188.) In
prezent exista o familie de Ward chiaburi, neaos romaneasca
In comuna Bobda, jud Timis Torontal. Sunt trecuti in arhiva
Primei Societal! de Credit Fundar si eu insusi am cunoscut la
o adunare a numitei societati pe d. Ion Arion, membru al a-
cestei familii. $tiu asemenea din erori ale serviciului postal, ca.
exista o familie Arion in Craiova, precum si un cleric, parintele
Arlon in com. Sinaia, din Jud. Buzau (langa com. Fulga). Cu
toti acesti Arioni in afara de cei mentionati mai sus la fi-
nele secolului 17-lea din trecut $1 din prezent familia mea
nu are niel o inrudire ; cu exceptie poate cu popa Arion din
1661, fiind dal vecinätatea Jud. Buzau cu regiunea din lalomila
si Ramnic, unde gasesc la acea fine a veacului 17-lea pe as-
cendentii mei.
In Basarabia gasim o comuna insemnata, Arionesti, in Jud.
Soroca lar in jud. Prahova, un catun Arionesti, langa Urlati.
Toate aceste stiri dovedesc indeajuns romanismul acestui nu-
me, Arion.
Lucrul aceasta este insa interesant in ceeace priveste fa-
milia mea, cad astfel dispare o prezumptie, bazata pe origina
numelui, a une origine grecesti a sa pe cat ar putea originea
unui nume implica originea reala, de fapt a unui neam.
Nu ca ar fi un neajuns moral oaresicare, care ar decurge din-
tr'o origina greceasca. Romanismul, in istoria lui, oare nu are
aiati mari patrioti, avand in vinele Ion sange autentic grecesc ?
Dar nefiind cazul, in ceeace priveste familia mea si pe mine,
se cuvine a inlätura aceasta prezumplie legata de o origina gre-
ceasca a numelui nostru ; faptele stabilite dovedind origina ro-
maneasca a numelui de Arion.
Dar dece oare se presupune origina greceasci a acestui
nume ? In ceeace mit priveste .nu vad, decal amintirca poetului
mitic Arion, ce aruncat in Mare de marinan i in cursul unei
furtune, spre a calma pe zei, a ajuns Corinthut, calare pe del-
finul, ce-1 salvase de inec, fermecat de cantecul sau. Dar cred,
ca in afana de coincidenta identitatii numelui, cit nu avem nimic
a face cu acest personagiu, nici cu o fabuloasa genealogie, de
la dansul purceasa. Insa asemeni origine straine n-ar trebui
www.dacoromanica.ro
 23

mitate ad, caci exista si a existat numele aceasia de Arion si

in alte tari. Astfel exista in Spania o familie ducala Arlon. Rd-
posatul meu v4r, lonel, fiul generalului Eraclie Arlon, a cunos-
cut membrii din aceasta famine la Biarritz, prin 1900. Exista o
familie nobil Arion in secolul 18-lea, alta in timput imperiutui
11-lea, in Franja, cad la finele secolului 18-lea traeste un nobil,
marchiz, ori conte, nu-mi aduc aminte, care adreseaza prin anii
1770-80, o suplica catre Delfinul Frantei, si asa prin anti 1860
un colonel Ferdinand Arion la Metz, precum dovedeste catalo-
gul imprimatelor bibliotecei Facultatii de Drept din Paris. Cu
toil acesti Arioni neamul nostru nu are nimic a-face. Si am ga-
sit asemenea in Bretania langa Brest, in interiorul peninsulei, in
cursul unei calatorii, un catun Ty-Arion.
lata, Stimate Domnule Nicolaescu, ce stiu, despre numele
meu patronomic Arion, si despre origina lui. Ea este romaneasca,
precum am vazut-o, iar nu straina, greceasca. Si daca ar fi
straina ar trebui cautatä aiurea decal in Grecia, unde ar fi de
vazut daca a existat, ca nume, inteo epoca istoria in afar& de
fiinta lui fabuloasa, din infatisarile mitologiei.
Autorizandu-te a face de prezenta scrisoare uzul, ce-ti va
conveni, te rog sà primesti asigurarea prea distinsei mele con-
sideratiuni."
22 Maiu 1933, Bucure0i. Dinu C. Arion

Care va se zica numele Arion nu este grecesc.

Golind sacul cu minciuni, varsand galeata cu laturi, pune

mana pe orisice arma, numai numai sa-si ajunga scopul. In
mod nepermis d-sa face uz de »un raport de ancheta.", facut
in 1923 la Ministerul Cultelor si Artelor, mintind, dupa obiceiu,
In tot ce spune si &and data de inregistrare din 12 Martie in
toe de 26 Martie 1923. Ancheta aceasta a fost ceruta de mine
in contra necuviintelor d-lui Virgiliu Draghiceanu, care a si
fost aspru mustrat verbal si in scris de catre D-1 Consilier
General de atunci Gh. Arghirescu.
De ce d-1 V. B. nu spune nimic de aceasta ?
Trecand sub tacere cele ce scrisese mai inainte despre
inscriptiile dela manastirea Valea, si, la aratarea din parte-mi
a greselelor ce le-a savtirsit in citirea si publicarea lor, d-sa
schimba tonul si spune, ocolind raspunsul, ca Buletinul Comi-
siunii Monumentelor Istorice este o publicatie, care, prin tot ce
da la iveala, face ciaste tarii, atât ca valoare stiintifica cat si
ca executie technica". Dupa cele aratate si dovedite mai sus,
putem cu drept cuvant exclama: asa cinste si execulie technica
mai rarl
Privitor la inscriptiite dela manastirea Vales, zice d.
V. B., sutil unele intregiri nascocite de fantezia d-lui Nicolaescu,
www.dacoromanica.ro
 24

pentruca : 1. n'a fost la fata locului, 2. dupa Buletinul Comisi-

unit, precum singur marturisesie, nu le-a putut citi".
Socotili, va rog, daca acesta este 5i poate fi un raspuns.
Dar de unde stie d-sa c5 n'arn fost la manastirea Valea
Cu ce o poate dovedi ?
Am vizitat manastirea Valea din Muscel de mai multe ori :
intaia ()era in 1900, apoi in 1906. In 1914 am fost lar la aceastä
sfânia manästire, insotit de Al. T. Dumitrescu, fost functionar la
Academia Romana, rugat fiind de presedintele Societätii Istorice
Romane d-1 Em. E. Kretzulescu, ca sa cercetarn mai cu dea-
mânuntul aceasta interesanta stray eche manastire. IntorcAndu-mä
din R5sboiu, am vizitat-o in 1920 st in vara anului 'recut 1932,
insotit de astadatä de d-I inginer Gr. Balotä si de d-I D. Panaitescu
dela Siguranta G-15 a Statului.
Manastirea Valea din Muscel face parte dintre cele mai
vechi manastiri din tara aläturea de Govora, Snagovul, Struga-
lea, Dealul, Bolintirtul, Tanganul i Glavaciocul, precum am ara-
tat in lucrarea mea : Pästorirea Mitropolitulai Primal al Lln-
grovlahiei Hariton 1373-1381, p. 6-7 nota si prezinta o osebitä
importantä pentru trecutul indepartat.
Manastirea Valea din Muscel a fost mAnastire de calugä
rite, lar nu de Calugäri, cum pretinde d-sa.
Cautand sä raspunda macar la una din chestiuni, dezarmat
complect, in ce priveste stiinta citirei inscriptillor, insira
minciuni i calomnii, zictind :
Complectarea Inscripliei jupanesei Visa, a lui Matei Mo-
nahul, pe care Il face Maria Monahia, la miinästire de ailugäri
si allele, au aceiasi valoare ca si cele afirmate despre inscrip-
Vile dela bisericile Doamnei Neaga pe care le-a interpretat si
le-a citit rau." si adaoga :
Pentru a nu micsora efectul umoristic al articolului d-lui
Stoica rog pe cititor sä-i controleze spusele, citind Buletinul Co-
misiunii Monumentelor Istorice, fasc. 67, caci nu se pot lua in
serios chestiuni de inscriptii pentru care se cere altà inteligentä
decat a d-lui Nicolaescu".
Sunt de perfect acord Cu mintuosul domn V. B., sa ne
controleze scrisele, citind Buletinul Comisiunii Monumentelor
Istorice, fiindca este singurul punct pe care 1-a nemerit din gre-
sealä d-sa cel meter in trivialitati, crezandu-se plin de stiinta
si intelepciune, facand dovadä deplina ea e inconstient si nu
stie ce vorbeste. Sri controleze pentru a nu micsora efectul
umoristic" al citirii i traducerii inscriptiilor slovenesti i gre-
cesti de marii invatati domnii V. B. si V. D. dela Comisiunea
Monumentelor Istorice, publicate in Buletinul sari No. 67, cu cele
publicate de mine mai nainte de dansii, in text si traducere, in
ziarul Universal No. 52, din 23 Februaria 1932, sub titlul :
Importan/(' descoperirilor arheologice dela «Castelul Doamnei
Neaga» din Buda-Cisläu cu cele publicate de d-I N. lorga in
www.dacoromanica.ro
 25

Ana/ele Academiei Romeine, Memoriile Sectiunii Istorice. Seria

III, tomul XII, si cu cele publicate de d-1 Virgiliu Dräghiceanu
in Buletinul Comisiunii Monumentelor fsforice, anul XXIV,
Fase. 70, sub titlul: Seipcnurile din Buda, Lapo i Tisdu-Buzilu
No. 159-176.
Pentru un mal bun control, dm aci, fajé in fatà, citirile
inscriptiilor dela Buda, Lapos si Tisäu-Buzäu" :

St. Nicolaescu : N. Iorga : V. DrAghiceanu :

t AceastA piaträ de mor-
mAn au impodobit-o pan
Aceastd piatrd de mor-
mfmt a impodobit-o Vlaico
AceastA piatrA de mor-
m'Ala a infrumusetat. o pan
Vlaicu clucerul si sotia sa Clucer si sotia Anca fiului Vla,cu Clucer .si sotia /ni
Anca fiului lor Neigoe. A säu Neagoe .; aici a rä- Anca fiului lor Neagoe.
räposat aci spre vesnicile posat la vesnicile lAcasuri ; Acesta a räposat aire ves-
Idease. Vesnica lui ponte- vesnica lui pomenire ; anul nicele Idcasuri. Vesnica lui
nire ! In anul 7031 (=1523) 7201, lunie 20. pomenire. Anui 1583 lunie.
lu nie.
t Rdposat-au tobul lui A rdposat robul lui Dum-
Dumnezeu jupan Vlalcul nezeu jupAn Vlaicul Clucer
A räposat robul lui Dum,
nezeu ju pan Vlaicul Clucer-
clucerul Cu patru fii, in cu patru fii ai lui, in zi- cu patru copii al s4 i, in
zilele binecinstitorului si lele bine-cinstitorului si de zilele blogocestivultn si de
de Hristos iubitorului lo. Hristos iubitorului lo. Mih- Hristos iubitorului Miltnr a
Milinea Voevod i a D-nei nea Voevod, $1 Doatnna Vodd si ale Doanmei e
sale Neaga, fiica iui Vlaicu. tul Neam, lata lui Vlaicu... Neaga, f.ta lui Vlawu ;
Drept aceea Doamna Neaga Intru o mintirea fui a faca t pentru aceia, faltara din
cu osärdie a zidit aceastA aceastd biserick iar mama, in ind, ridica aceastd blse-
bisericA, iar mama ei ju- jupanita Anca, a impoclobit rick iar mama ei jupdnea-
panita Anca a impodobit-o aceastd piatrA, Dutnnezeu sa Anca, Infrizmuseld lor
en aceastd piatrà, sil le fie sti ¡Idea vesnlca pometzire aceastd piatrd pentruca sd
lor spre vesnicä pomenire in anul 7096. le fie lor vecinicä, pome-
In anul 7096 (=-1588). nire. Anul 1588.
t Räposat-au robul lui A rAposat robul lui Dum- A rAposat robul fui um-
Dumnezeu jupan Radul neze u ¡upan Radul Ciasni- nezeu jupan Radul Cías-
paharnicul, luna Septem- cul, luna lanuar 7, in zi- nicul, luna liti Sept. 7. In
vrie 7, in zilele binecins- lele bine cinstitorului si de zilele blagocestivului si de
titorului si de Hristos iubi- Hristos iubitorului lo. Mih- Hristos fubitorului lo. Mih-
torului lo. Milmea Voevod, nea Voevod in anul 7090 nea Voevod. Anul 1581.
in anul 7090 (=1581). (1581-2).
t Rdposat-au robul lui
Dumneren jupan Tudor vel
A rdposat robul luí Dum- A rdposat robla lui Drun-
nezeu jupAn T u dor logofat, nezeu j upan Tudor logolät,
logofät, luna lunie, in zi- In luna lui lunie, in zilele luna lonie, in 7ilele Mago-
lele si de bine-cinstitorului si de cestivultii si de Hrisios
I frisios iubitorului lo. Mili- Hristos iubitorului lo. Mih- iubitorului lo. Mihnea Voe-
nea Voevod, in antil 7090 nea Voevod, in anul 7090. vod. Anul 1582.
(=1582).
t Räposat-au robul lui A räposat robul lui Dum- A rdposat robul lui Dutn-
Dumnezeu jupan Radul nezeu jupAn Radul Postel- nezeu jupan Raclul Postel-
postelnicul, in zilele bine- nicul, in zilele bine-cinsti- nic in zilele blagocestivu-
cinstitorului si de Hristos torului si de Hristos lui si de Hristos itibitoru-
iubitorului lo. Mihinea lo. Mihnea Voevod, lui lo. Mihnea Voevod.
Voevod, in anul 7090 = in anul 7090. Anul 1581.
(1582).

www.dacoromanica.ro
 26

St. Nicolaescu N. lorga : V. DrAghiceanu :

t Ritposat-au robul lui A rAposat robul lui Dum- A rAposat robul lui Dum-
Dumnezeu jupan Oprea nezeu jupan Oprea Aga, in nezeu jupan Oprea Aga,
AO, luna Decembrie 22, in luna lui Decemvre, in zi- luna Decembre 22, in zi-
zitele binecinstitorului si lele bine-cinstitorului si de lele blagocestivului si de
de Hristos iubitorului lo. Hristos iubitorului lo. Milt- Hristos iubitorului lo.Mih-
Mihnea Voevod, in anul nea Voevod, in anul 7093. nea Voevod Anal 1585.
7093 (=1585).
t Räposat-att robul lui A rAposat robullui Dum- A räposat robul lui Dum-
Dumnezeu jupan Ivan oos- nezeu jupAn loan Pustel- nezeu j u pa n Ivan Postelnic.
telnicul, luna Martie -8, In nicul in zilele bine-cinsti- A murit in zilele blagoces-
zilele binecinstitorului si torului si de Hristos iubi- tivultti lo Stefan Voevod
de Hristos iubitorului Io. torului lo Stefan Voevod. (1592-93).
Stefan Voevod, in anul
Citirea datei de an depe piatra de mormânta lui Neagoe,
fiul Vlaicu clucerul, a starnit aprinse discutii. Eu am citit
lui
anal 7032 (-1523) 'ante i mentin aceasta data Ond la o do-
vadd contrarie documentard. D-I profesor N. Iorga a citit : afluí
7201 (-1693) lunie 20. D-sa, cum vedeti, a complicat chesti-
unea aceasta mai adaogAnd la lunie si cifra 20, care nu exista pe
piatra. D-1 Dfaghiceanu a citit si sustine : anul 1583 Thule. Vezi
in aceastä privinta SI. Nicolaescu, Inscriptil Discutii
In jurul si traducerii unor inscriplii slovenesti.(Epoca"
No. 1245 de Vineri 17 Martie 1933) si 1. C. Filitti (Adevelrul din
24 Martie 1933). La acesta d-1 V. Draghiceanu a raspuns gro-
solan d-lui I. C. Filitti in ziarul Neamul Romanesc No. 178 din
8 Aprilie 1933, spunând, mire altele : Mai fac cunoscut d-lui
Filitti cì literile alfabetului cirilic sunt nascute din alfabetul gre-
cesc pentru ca .nu-mi replice ca erau in discutie numai lite-
rile alfabetului slavonesc". D-1 V. D., scriind astfel, se intrece
cu gluma, Cad in discutie sunt numai literile slovenesti si nu
altele. D-1 I. C. Filitti n'are nevoe de lectille d-lui V. D., lar
noutatea siiintifica ce i-o transmite este de mult invechifa pentru
d-sa. D-1 I. C. Filitti cunoaste mai dinainte de d-1 V. D. origina
alfabetului slovenesc. Insa nu acesta era in discutie, ci, care
este data cea adevaratà de pe piatra de mormant ? Inscripfia
fiind in limba slava, evident, ea nu poate cuprinde dealt hiere
si cifre slave.
Pentru cifra 90, precum am aratat in mai sus citatul meu
articol din Epoca, Slavii au litera cifra cert (90). D-1 V. D. e
bine sa nu denatureze adevärul, fiindca, sutele de documente
românesti in limba slavonä", de care face caz si asupra carora
atrage atentia pentru cititori, poarra toate cifra slava cerf, adica
90, iar nu Coppaa d sale. Se pächleste singur, drat-id in spri-
jinul literei cifre grecesti coppa lucrarile lui Ion Bogdan : Ve-
chile cronici Moldovenesti i Documentele lui Stefan ce! Mare
vol. 1, si caut4 a Ocali si pe altii, spuniind, ca Ion Bogdan vor-
beste in aceste lucfari despre litera coppa. Puteli sa le intoar-
cell si pe WA si pe dos si nu veti afta acolo niel o iota. des-
www.dacoromanica.ro
 27

pre ceea ce spune d-1 V. D Tot asile! cautand $1 in lucrarea d-lui

G. Bal$ : Bisericele lui $tefan eel Alare,nu veti afla !Arnie, vor-
bindu-se de coppa. D-1 V. D. insa are dreptate intr'o privinta,
calauza d-sale fiind peste tot Diclionarul francez- Larousse
(p. 497) d-sa a aflat intr'nsul vorbindu-se despre coppa. lata in-
treg textul de acolo, infra cat d-sa /-a dat fragmentar: Koppa
n. rn.Ancienne lettre de l'aphabet grec, derivée du qof ou qouj
phénicien (On ne la rencontre, employée comme consonne, que
dans les inscriptions arhaïques, devant une voyelle vélaire. Le
Koppa correspondait à peu près au c dur français devant o, ou.
Remplacé par le kappa, il ne subsista que comme signe de nu-
mération valant 90).
Kappa n. m. Dixiène lettre de l'alphabet grec, corres-
pondant au k français, à c dur ou à qu dans qui, quantiéme,
etc. (Le kappa est le kaj de l'alpha bet sémitique. V. les artic-
les k (pal6g-r.) et koppa K" (p. 463).
Numér. Comme lettre numérale, k represente le nom-
bre cent cinquante, d'où le vers :
K. quoque centenos et quinquaginta tenebit ;
Ou, selon d'autres, deux cent cinquante, d'où le vers :
K. quoque ducentos et quinquaginta tenebit.
Surmonté d'un trait (k), il signifie cent cinquante mille ou deux
cent cinquante mille. En grec, le k sert à designer le nombre
vingt; avec un accent aigu placé a gouche et au dessous (K-
il designe vingt mil/e. Comma signe d'ordre, k indique le on-
ziéme objet d'une serie, le onzième rang: Le Casier k. Le rayon k.
Numism. Sur les monnaies françaises, k était la mar-
que de l'Hôtel des monnaies de Bordeaux".
Aceasta-i $tirea 5i povestea cu coppa $i nu alta.
Pe piatra de mormant a lui Ivan postelnicul se citeste,
al doilea cap bine, destul de clar : luna Martie 8. La ob-
servatia facuta asupra acestei citiri d-1 V. Draghiceanu, serie:
Ca am skit cuvintele : luna Martie" depe lespedea lui Ivan
postelnicul, raspund c lucratorii s'au distrat sgariind pe lespede
unele litere", lar tovarasul d-sale d-1 V. B. ji line hangul cu a-
pararea, invinuindu-m5 pe mine : Uncle nu poate citi complec-
teaza din imaginatie (citeste Martie, acolo uncle nu este)". Pen-
tru convingerea cititorilor, se poate lua Universal No. 52 din
23 Febr. 1932 5i compara fase. 70 din Buletinul Com. Mon. 1st.,
unde s'au publicat aceste inscriptii", $i a$d lucrand, din nepricepere,
cad amandoi in propria lor cursa. Admirabil I pentru convingere
ciliti, và rog, acel Buletin No. 70, p. 68, $i comparati textul
nostru din Universul No. 52 din 23 Eebr. 1932, cu ceea ce ara-
là pietrei. Observati bine ceea ce afirma mai sus
zisii tovarasi, incepand citirea inscriptiei dela un cap la altul,
yeti vedea, trecand de latura intilla la capul opus, $i acolo, veti citi
adevarul spus de mine : luna Martie 8, scris cu acelea$i fru-
moase litere cirilice ca si restul inscriptiei, care continua $i pe
cealalta latura a pietrei. Fotografia vorbe$te ciar, ea nu ascun-
www.dacoromanica.ro
 28

de adevarul, ci, dinpotrivä, il märturiseste asa cum este. Sunt

litere de toata frumuselea si nu simple sgarieturi, cum afirma
d-1 V. D., cu cari s'ar fi distrat lucratorii, neavand ce lace; sau
niste gogosi de tufa, cum nascoceste d-1 V. B., care n'are nimic
de pierdut in tot ce spune. Ca si lucratorii, cari S'irill distrat,
sgariind pe piatra unele hiere, tot astfel si d-1 V. B., se distreaza
mai departe, fredonand un cantec drag d-sale :
Rap, rap, rap si zdng, zdng, zeing".
Caruia eeoul ii räspunde :
Te pleing, pldny, mare n 'dieing.
N'am complectat, cum zice d-se, din imaginatie data de 8
Martie de pe piatra de morn-Cant a lui Ivan postelnicul, cad ea
exista pentru oricine are ochi si vadä si pentru oricine are
sill* si pode s'o citeasca. Ivan postelnicul are de sotie pe
Marga (Arh. Stat. M-rea Glavacioc, pach. 34, doc. 10).
D-1 V. B. sa nu se compare cu taranu francez dele Sabe
de care vorbeste, fara sa-1 cunoasca ; caci e departe griva de
iepure. Taranul dela Saba n'o fi filolog, dar stie sa serie si mal
ales sa vorbeasca .si nu e tot una cu d-sa.
Plebiscitul eititorilor sä nu-1 despretuiasca, ci sa-1 stimeze.
D-sa serie: chestinnfie sfiinlifice nu se rezo/va prin plebisci-
ful cifitorifor" i in felul aceasta nu-si da seama ce insulta
grava aduce acestui plebiscit. Plebiscitul cititorilor, da, este
cel mai cu greutate si cel mai in masura indreptätit a se pronunta
In discutiunea unor asemenea chestiuni. Sunt multi cititori, nu
unu, nu sunt doi, mai ales din cei adanc cunoscatori in mate-
rie si pasionati de stiintfi. Acestia urmärese cu mult interes tot
ce se serie si publica si pot sa dea dreapta masura prin stiinta
lor, cu eugetul lor curat, cu sufletul lor neintinat, in deplinä cu-
nostiinta de cauza, urmarind nurnai noutatea in stiinta si adevärul.
Ei sunt cei mai cinstiti, cei mat aspri 5i mai drepli jude-
catori. Ad i judecata dreapta birueste, sentinta lor este hotäratoare
si definitiva'. Sentintei acestui plebiscit eu ma inchin cu drag.
D-1 V. B. inteun loe ma ponegrestP, a m'asi impäuna, fara
sa fiu, cu titlul de profesor. E bine sa afle tinerelul, ea nu m'am
impaunat, ci sunt profesor Inca depe cand d-sa era sugaciu sau
se juca in taranä.
Intealta parte se plange in potriva meo, spunand : Pentru Vlaicu,
logofätul lui Mihnea, mai este o nota pe care susnumitul d-n
Stoica o ignora eu totul. Imi indreaptä in 7090 data de 7220,
de care eu insu-mi am spus ea nu e cea adevaratä, dar, cu rea
credintä, d-sa ascunde". Ailia pace, nu ascund nimic 5i nu-i
raman datpr cu nimic. Cu pläcere reproduc aci cele ce spune
d-sa in note, pentruca sa nu se mai planga, ci sa vada de partea
cui sta. reaua credinta si cine ascunde adevarul. lata ce zice
d-sa : Anul aflat pe mormantul lui Vlaicu Piscanu, precum se
vede este 7220. Este desigur o eroare de scriere, in loc de
7070 5i ceva, cela ce ar corespunde cu realitatea, 'Mini cat la

www.dacoromanica.ro
 29

1544 Vlaicu Piscanu este ardtat ca ispravnic al milnästirii Va-

lea. Urmeazä deci cä Vlaicu Piscanu a murit dupd anal 1570
(Nota autorului)".
D-1 V. B., mesterul calomniator, vrea sà se indrepte, dar
cade lar in cursd, cdci nu stie cAnd d murit Vlaicu Piscanu si
mai ales cine-i Mihnea Vodä. De ar fi stint acest lucru ne de-
dea data exacta de 1583, aind domnea Mihnea Vodä, precum
am ardtat mai sus si cAnd a murit Vlaicu logpfdtul. Se vede
bine unde-i nestiinla si reaua credintd, nu ? In 1570 domnea
dela 1568 Alexandra Vodd Mircea si a domnit pand in 1577,
când, murind in vara acestui an, i-a urinal la dornnie fiul sdu
Mihnea Vodd. A domnit acest Vodd Mihnea, in dottä rAnduri:
1577-1583 si 1585-1591.
Cât despre celelalte dela Sfänta MAndsfire
inscriptii
Valea, adaog cd d-1 V. B., in rätdcirea-i
ce i-a cuprins
sulletul, e foarte grdbit si s'a inselat amar, cu toatd de-
steptaciunea de care pretinde cä dispune. Cfici citirea mea
este cea corectä si nu a d-sale, dupd cum se ponte veden si
controla faptul acesta foarte usor de cei stiutori a Citi, i tot
astfel este si cu citirea inscripliei depe lespedea de mormânt, gre-
sit cititä si tradusä de d-sa, a jupdnesei Visa, a lui Matei
Monahul" Mai intdiu aci sävdrseste un sacrilegiu, cdsätorind
pe monahul Matei cu jupdneasa Visa. Se stie : cdlugdrii n'au
voie sä se insoare. Apoi le amestecä, nu observä cd sunt douä
pietre de mormânt deosebite : una a jupânesei Visa si alta a
monahei Maria, iar nu a lui Manahie Motel, cunt a citit d-sa la
inceput, sau Matei monahul, precum indreaptii acum. DI. V. B.,
evident, s'a grdbit cu räspunsul inteligent dat, cäci Valea n'a
fost mandstire de cdlugäri, dupd cum afirmä cu tdrie d-sa, ci de
ciilugärite. lard si documental:
La 8 lanuarie 1564, Petru Vodei, fiul lui Mircea Vodd Cio-
banul, intdreste sfinlei meTheistiri Va/ea, steipdnire peste mai
figant, däruili de Creijeonoae, care s'a cdlugeirit la Md-
ndstirea Va/ea, fi a luat in allugdrie numele de monahia Mag-
dalina. La märturii printre ceilalji boieri figureazd lane vistierul
si !attache stolnicul. Cartea este scrisii de Dragomir, fiul lui Vi-
san logofdlul, in cetatea Bucuresti (Arh. Stat., Valea, pach.
18, doc. 3).
Pe acest lane vistiera!, mintosul domn Victor Brätulescu,
umbländ dupd semeni, it face fericitul" si presupune a fi Ivan
Magaristul," iar pe mine in ciuda ce I-a cuprins, nestiind citi,
md socoate drept Stoica Täbäcescu. Fie in' pace d-1 V. B., fiind
vorba de sine, n'arn ce 'abaci, eel mutt o sdpuneald.
In concluzie, ca mai batran, un sfat sunt dator a da
d-lui V. B., ca de aici inainte sa nu se mai facd coadd de
topor la cei orbi, cdci orb ea orb nu se pot conduce; amandoi
cad in groaod. Asa spune o frumoasii maxima de pe peretii
Mânästirii Valea, pe care d-sa n'a putut-o citi si de aceea nu
www.dacoromanica.ro
 30

o reproduce. Vezi medalionul 3, acolo serie: povcIluindu-se

orb cu orb, arniindoi cad in groapd". Sä mai invete ceva carte,
cäci nu-i
Nu prettnd sä stea cu codul manierelor elegante in buzunar, insä
sä nu-i lipseasca buna cuviintä in discutii. Sà meargä mai des
la bisericä, cäci väd c5-i place, färä s'o priceapä, dar perse-
verand intro zi o va pricepe si-st va schimba cu totul pärerile
de p"Ona acum. Islet, d-sa, care din päcate, e si profesor de
rometnä, sa-si cumpere si un biltran, ca sä-1 invete sä serie $1
sä vorbeascä. Sä se fereascä, ciAnd are nevoe de certificate,
sa le dea altora si in nici un caz mai marilor sat. Cilnd vrea
a stabili origina cuiva, sä inceapa.intaiu cu a d-sale, care cel
putin dupà rädäcina numelui Brat sau Bratev, dei i s'a adäogat
cu timpul un escu in coadä, este strigilioare si dä mult de
gândit: Tirmi Badea Radu, tirmi Rada Badea", se zice prin
Muscel. Sä-st cerceteze intâiu situatia si titlurile d-sale inainte
de a le eäuta pe ale altora ; sä nu vorbeascii de funie in casa
spAnzuratului. Limba tigäneascä pe care o posedä la perfectie,
sä n'o intrebuinteze decat in partea ei cea bunfi. Sä nu uite cä
d-sa a cälcat $1 calcä legea cumulului, care, in cazul d-sale,
este asa de evidentä. D-sa este profesor la Scoala Normalä
a Asociatiet, la cursul seral dela liceul Sf. Saya si functionar
la Comistunea Monumentelor Istorice. Si cazul devine $1 mai
bätätor la ochi, cilnd se stie, cà i sotia d-sale este profesoarä
de muzicä la liceul Aurel Vlatcu, la cursul seral al aceluias
liceu, si totdeodatä functionara ca si d-sa la aceasi Comiste a
Monumentelor Istorice. Cu alte cuvinte fiecare cu ctite trei
slujbulite.
Iatii dar atatea si atiitea povete bune si de mult folos unui
rem& ca d-sa, ce nu stie vorbi.
51 acum, intrAnd in propria mea constiintä, imi re-
vine in minte, intelepciunea vorbei franceze : à quelque chose
malheur est bon". Si 8$8 este. Färä incidentala, brutala si tri-
viala interventie a d-lui V. B. in aceast5 discutie tiinjifieà, asa
de gingase, atatea chestiuni de mare interes stiintific ar fi ra-
mas poate nerelevate.
Recunosc c6 este singurul si marele d-sale merit de a mil fi
provocat sA luminez odata pentru totdeauna chestiuni la cart
niel nu m'asi fi gAndit vreodatä sa le aduc in discutte, fiind
atAt de elementare.

www.dacoromanica.ro
 51

Inscriptia de pe piatra de mormânt a lui

Ion Oligorwu Ghica Voevod
1664
www.dacoromanica.ro
 32

Candela de argint a lui Gligorcwu Ghica Voevod,

luminfind deasupra morrnfintului fiului s5u
IOAN VOEVOD
1664
(in Biserica Mihai Vod5 din Capitalà).

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro