Cine beneficiaza in urma hartuirii sexuale la locul de munca?

Aceasta nu este o cercetare sociologica cu cadru teoretic si

metodologie. Este un articol de opinie, scris ad-hoc, generat de revolta
mea fata de informatiile pe care le-am gasit in presa si pe Internet de-a
lungul unei perioade de 13 ani in Romania si 3 ani in Olanda,
incepand cu anul 2002, cand am constientizat cat de toxica este
intimidarea sexuala din punct de vedere psihologic pentru angajati.
Concluzia mea este ca hartuirea sexuala este un subiect "tabu" la
interviul de angajare. Daca esti intrebat de ce ai parasit ultimul loc de
munca, prietenii te avertizeaza ca nu ai voie sa spui ca ai fost
hartuita/hartuit sexual la fostul loc de munca deoarece potentialul
angajator se va uita contrariat la tine si probabil ca te va sfatui sa te
duci la un psiholog sa-ti rezolvi problema. Chiar este hartuirea sexuala
numai problema victimei sau este si problema unor firme, a unui grup
social, a unei familii, a comunitatii profesionale sau a organizatiilor si
institutiilor specializate?

Nu detaliez, dar trebuie sa spun la ce ma gandesc cand definesc

hartuirea sexuala. Ma refer la toata gama de comportamente nedorite,
traumatizante, atat verbale cat si nonverbale, de la atingeri nedorite si
propuneri indecente, pana la amenintari cu concedierea daca victima
nu cedeaza. Aproximativ 25% dintre femei declara ca au avut cel
putin o astfel de experienta nefericita la serviciu si ele simt ca aceasta
experienta este exact opusul unui flirt!

Desigur va asteptati sa aduc solutii si sfaturi in acest articol pentru cei

care se confrunta cu astfel de situatii. Internetul este plin de rapoarte si
ghiduri de bune practici realizate de catre psihologi, sociologi si
avocati angajati de ONG-uri pentru specialistii in Human Resources si
nu numai. Ma voi referi la ceva mult mai grav, la faptul ca aceste
situatii sunt frecvent regizate de catre persoane care profita serios in
urma hartuirii sexuale. Acest articol reflecta strict opinia mea
personala. Eu nu imi doresc sa ma angajez intr-un post in care sa ma
trezesc ca trebuie sa fac si alte servicii (de natura sexuala) care nu sunt
prevazute in scris, prin Fisa postului. Stiu sigur ca foarte multe femei
sunt de acord cu mine.

Primul profitor este chiar hartuitorul, care in multe cazuri nici nu este
interesat sexual de victima, dar doreste ca dupa demisia victimei sa isi
angajeze pe post o nepoata, un prieten, un protejat platitor de mita sau
o amanta in cautare de job. Daca colega de serviciu hartuita sexual
este cu mult mai competenta profesional decat hartuitorul, acesta
scapa de competitie fara nici un efort intelectual. Nici barbatii nu sunt
scutiti de hartuire la locul de munca. De cele mai multe ori hartuirea
sexuala se amplifica prin hartuirea muncii si discriminarea in grup a
victimei prin discreditare sistematica. Daca hartuitorul se afla intr-un
post de conducere puteti fi siguri ca va avea mai multi complici care il
vor spijini in "efortul" de stigmatizare colectiva a victimei cu scopul
de a distruge credibilitatea acesteia.

Victimele hartuirii vor trebui sa apeleze la psihologi, avocati, colegi

de serviciu, ziaristi (daca au curajul sa faca incidentul public), oameni
politici, coach, preoti sau vrajitoare, in functie de gravitatea
incidentului, averea hartuitorului si de personalitatea fiecarei victime.
Toti acesti profesionisti probabil vor taia chitanta pentru serviciile lor,
fara a garanta victimei eliminarea traumei afective si reintegrarea
profesionala intr-un job similar celui pierdut. Desigur in randul
specialistilor la care se poate apela putem include si Politia, Inspectia
Muncii, ONG-rile care ofera asistenta de o calitate indoielnica si
"servicii de consiliere" persoanelor hartuite pentru care au obtinut
fonduri europene necesare derularii acestor "proiecte", realizatorii de
filme aflati in cautare de situatii reale, medicii de familie si nu in
ultima instanta, psihiatrii, care in loc sa consilieze agresorul imbraca
tot victima in camasa de forta, pentru ca aceasta nu a fost in stare sa se
apare. Va imaginati ce de bani ies din industria hartuirii sexuale?
Vedetele de film care isi acuza de hartuire producatorii si colegii
actori de platou sunt doar varful iceberg-ului, doar partea care se vede
in mass-media.

Iata o situatie dramatica si ipotetica. In cazul in care victima este

mama a doi copii si ramane fara serviciu in urma hartuirii, numarul de
victime nu mai este unu ci patru, daca ne gandim ca si sotul persoanei
in cauza este afectat emotional. Viata profesionala nu este singurul
domeniu amenintat de hartuitor, viata de familie a victimei va fi serios
afectata de asemenea. In cele mai multe cazuri hartuitorii nu isi vor
cere nici macar scuze pentru distrugerea victimei, ba dimpotriva, vor
savura disparitia acesteia din societate. Am vazut cu uimire si revolta
ca unele institutii si organizatii "anti-trafic" intreaba publicul angajator
in campanii de sensibilizare "Ati angaja o victima a hartuirii sexuale?"
Ce fel de intrebare este aceasta, daca nu una menita sa distruga
imaginea victimelor hartuirii sexuale, stigmatizandu-le si mai mult,
asociind fortat imaginea victimei hartuite sexual cu imaginea victimei
traficate sexual? Ce sa mai spun despre campania Andreei Marin care
si-a luat in brate un carton pe care scria "Ridica-te si fugi!" si a facut
un video-clip cu cateva vedete care mimau, nu cantau niste versuri
jalnice pe bani seriosi. „RDK-te si fugi” este totodata imnul unei
campanii penibile initiata de Roton si sustinuta de Politia Romana si
Asociatia “Necuvinte”, obiectivul principal fiind cresterea
constientizarii publice asupra problemei hartuirii sexuale. Rezultatul
campaniei este inducerea unei confuzii in masa intre violenta
impotriva femeii, prostitutie si hartuirea sexuala. Trei probleme
diferite care au in comun doar violenta si abuzul. Lipsa de
profesionalism este evidenta, iar Andreea Marin a jignit demnitatea
victimelor hartuirii sexuale, deci eu cred ca ar trebui sa-si ceara scuze.

Victimele hartuirii sexuale sunt angajati si angajate in sectorul de stat

sau privat, oameni obisnuiti care de cele mai multe ori nu au nimic in
comun cu prostituatele. Totusi- UNDE sa fugi?- la un nou loc de
munca unde la interviu te trezesti cu intrebarea "De ce ati parasit
ultimul loc de munca?" Aici victima isi aminteste ca nu trebuie sa
minta si ar dori sa spuna ca a fost hartuit sau hartuita sexual. Deja pare
ca s-a format un cerc vicios, singura solutie este o "minciuna
nevinovata" si pare mai simplu sa declari ca au fost unele probleme de
management sau au aparut unele disfunctionalitati in coordonarea
programelor la firma in care ai lucrat, eventual spui ca erai nemultumit
ca parerea ta nu a fost luata in considerare. Daca il minti pe potentialul
angajator, la interviul de angajare, cine garanteaza ca nu ai mintit si
atunci cand ai spus ca ai fost hartuita/hartuit sexual? O minciuna
nevinovata ramane o minciuna si cine o spune ramane un mincinos.
Cine ar angaja un mincinos? Partidele politice au mare nevoie de
mincinosi, la fel si cei care vand produse de slaba calitate, deci nu
disperati!

Mai bine stati acasa, dar riscati sa va falimentati aruncandu-va cariera

distrusa la gunoi si incercand o afacere pe cont propriu. Iata cum
credibilitatea victimei este redusa cu ajutorul unui program
comportamental bine pus la punct, dezvoltat in detaliu, gandit aproape
paranoic. Prin urmare, in locul reactiei de fuga eu as recomada o
pozitie de lupta. Utilizati toate mijloacele: confruntarea directa cu
agresorul si avertizarea lui ca hartuirea nu este un comportament pe
care sa-l acceptati, depunerea de plangeri, contactarea sindicatului,
strangerea de probe de tot felul, vorbiti cu cat mai multi colegi despre
incident si in nici un caz nu ascundeti situatia partenerului de viata. Nu
vreau sa ma substitui psihologului sau avocatului pentru ca ei trateaza
problema la nivel individual in timp ce sociologul vede legaturile cu
grupul si societatea. Eu cred ca cel mai bine este sa va aparati cariera
chiar daca asta inseamna sa ajungeti in instanta.

Nu stiu la ce ne putem astepta in viitor, dar daca problema hartuirii

sexuale va fi lasata pe mana unor "specialisti" ca Andreea Marin,
probabil ca nicio femeie nu va mai depune plangere in instanta
deoarece nu-si va dori sa fie asociata cu imaginea dezgustatoare a
"femeii de toti uitata", blamata si incriminata de vedetele scarbite din
video-clipul ei penibil. Politia Romana si ONG-urile ar trebuie sa
inceteze sa arunce cu banii publici pe asemenea campanii denigratoare
la adresa unor persoane nevinovate de ceea ce li se poate intampla la
facultate sau la serviciu.

Un scurt articol despre acest subiect dificil nu poate decat sa adreseze

cateva intrebari. Nu ma astept sa primesc niciun like pentru acest
articol. Cui i-ar place sa scrie sau sa citeasca despre un asemenea
subiect? Ceea ce stiu sigur este ca scrisul poate ajuta alti oameni sa
inteleaga suferinta celor care au fost hartuiti sexual. Instalarea
camerelor de luat vederi la locurile de munca ne-ar oferi mai multe
raspunsuri, iar cercetatorii acestei probleme ar fi avantajati daca li s-ar
permite accesul la inregistrarile audio-video. Abia acum incep sa
inteleg eu controversa privind valabilitatea probelor video in instanta.

Ana Maria Dima, dr. in sociologie

https://playtech.ro/2017/politia-romana-clip-hartuire-sexuala/

https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/mesajul-polic-iei-romane-pentru-
victimele-harc-uirii-sexuale-ridica-te-c-i-fugi.html