de Preot Sorin Croitoru E ca și cum pe negustate, De care mult mă veselesc, Tu ai putea să zici cândva: Și-începe mintea mea să cânte Un singur gând de judecată “Ce bună e mâncarea, frate!”, “Iisuse, Bunul meu Păstor.. “, Alungă harul de la noi. Deși nu ai mâncat din ea.. Și inima să se-înfierbânte Un singur gând de pocăință E ca și cum ți-aș spune ție De focul unui mare dor, Îl poate-aduce înapoi. Cât e Parisul de frumos, Abia atunci cutez a spune Gustați puțin din har și spuneți: Văzând doar o fotografie, Că m-am hrănit cu har divin Așa-i că este minunat?.. Iar nu umblând prin el pe jos.. În clipa mea de rugăciune Așa-i că-n har simțim cu toții Cum poți să crezi doar prin citire În care m-am smerit puțin. Că morți eram și-am înviat?.. Că înțelegi desăvârșit Simțit-am harul, nu ca sfinții, Căci harul este coborârea Această mistică unire Ci ca un simplu păcătos. În noi a Duhului Cel blând, Cu Dumnezeu Cel infinit?.. "Gustat-am", după Sfântul Pavel, “Mângâietorul” despre Care Deci a vorbi de har nu poate Dulceața Domnului Hristos. Hristos ne spuse oarecând, Un om ce nu a fost în har. Și pentru că prin har deodată Și El aduce mângâierea De n-ai gustat o clipă harul Hristos la viață m-a trezit, Și dragostea lui Dumnezeu, Să nu vorbești, căci e bizar. Și pentru că de-atunci, prieteni, Iar cel ce l-a gustat o dată Eu numai când îmi plec genunchii Zâmbesc și-s pururi fericit O să îl caute mereu! Și-mi sprijin fruntea pe pământ, Și-n sănătate și în boală, Sunt mulți acei ce studiază Apoi suspin din toți rărunchii, Și de am mult sau am puțin, Și știu să-l definească clar, Căci mă smerește Duhul Sfânt, Eu spun la toți în gura mare: Dar dacă nu-l experiază, Și-începe lacrima să-mi vină E MINUNAT A FI CREȘTIN! Și-încep în suflet să primesc