Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1 Concepte Fundamentale ... Curs 2014
1 Concepte Fundamentale ... Curs 2014
Tabelul 1
5
Companii de Bulgării de cărbune, care nu sunt
generare a explozivi în amestec cu aerul, pot
energiei fi transformaţi în timpul proceselor
electrice de transport, mărunţire sau
uscare, într-un cărbune capabil să
formeze amestecuri explozive
praf/aer.
6
Industria Pot apărea prafuri explozive în
alimentară timpul transportului şi depozitării
cerealelor, zahărului etc. Dacă
acestea sunt ehaustate şi
colectate prin filtrare, pot apărea
atmosfere explozive în filtru.
Directive
Directive94/9/EC
94/9/EC HG 752 /2004 privind
concerning
concerningequipment
equipment transpusa
in legisatia stabilirea condiţiilor pentru
and
andprotective
protectivesystems
systems nationala introducerea pe piaţă a
intended
intendedfor
foruse
useinin echipamentelor si
potentially
potentiallyexplosive
explosive sistemelor protectoare
atmospheres.
atmospheres.OJ OJNo.No.LL destinate utilizării în
100,
100,1994-04-19
1994-04-19 atmosfere potenţial
(Directiva
(DirectivaATEX
ATEX95;95; explozive + HG461/2006
ATEX
ATEX100a)
100a) pentru modificarea HG
şi 752/2004
8
explosive limit) si limita superioara de explozivitate (UEL - upper explosive
limit). Limitele de explozivitate depind de presiune si de procentul de oxigen
din aer.
Mecanismul producerii exploziilor de gaze, vapori sau ceţuri
inflamabile /aer poate fi simbolizat prin binecunoscutul triunghi al exploziei
din care se observa ca explozia poate surveni ori de câte ori sunt îndeplinite
simultan trei condiţii:
prezenţa carburantului (gaze, vapori, prafuri /pulberi, ceţuri
combustibile);
prezenţa comburantului (oxigen, substanţe oxidante);
sursa de iniţiere eficientă pentru asigurarea activării moleculelor în
vederea iniţierii şi propagării reacţiei de ardere rapidă.
Substanţă
inflamabila
oxidant
Sursa de aprindere
Figura 2
9
combustibile si oxidantului, precum şi cele referitoare la închiderea
amestecului.
Formarea Structuri
amestecului închise
Oxidant Substanţă
combustibila
Sursă de aprindere
Figura 3
Principii fundamentale
Necesitatea coincidenţei atmosferei explozive şi a unei surse de
aprindere eficiente şi efectele anticipate ale unei explozii, conduc imediat la
principiile de bază ale prevenirii şi protecţiei împotriva exploziei, în
următoarea ordine:
a) Prevenirea:
- evitarea sau reducerea atmosferelor explozive; acest obiectiv
poate fi atins, în principal, prin modificarea, fie a concentraţiei
substanţei inflamabile, la o valoare care să se afle în afara
domeniului de explozie, fie a concentraţiei de oxigen, la o valoare
sub concentraţia limită de oxigen (LOC);
- evitarea tuturor surselor de aprindere eficiente posibile;
b) Protecţia: oprirea exploziei şi/sau limitarea domeniului de explozie
la o extindere acceptabilă, prin măsuri de protecţie, de exemplu, prin
izolare, suprimare şi limitare constructivă. Spre deosebire de cele două
măsuri descrise mai sus, aici se acceptă apariţia unei explozii.
10
Reducerea riscului poate fi realizată prin aplicarea numai a unuia din
principiile de prevenire şi de protecţie de mai sus. De asemenea, se poate
aplica şi o combinaţie între aceste principii.
Întotdeauna prima opţiune ar fi evitarea unei atmosfere explozive.
În practică, în majoritatea cazurilor în care se utilizează materiale
inflamabile, este dificil să se garanteze că nu va apărea niciodată o
atmosferă explozivă gazoasă. De asemenea, poate fi dificil să se garanteze
că echipamentul nu va genera niciodată o sursă de aprindere. De aceea,
când prezenţa unei atmosfere explozive gazoase este foarte probabilă, se
va recurge la utilizarea unor echipamente cu o probabilitate scăzută de a
genera o sursă de aprindere. Dimpotrivă, dacă probabilitatea prezenţei unei
atmosfere gazoase este scăzută, se vor putea utiliza echipamente
construite după standarde mai puţin riguroase.
Deci cerinţa de prevenire a exploziilor poate fi exprimata astfel :
probabilitatea ca o sursa de aprindere să apară in acelaşi timp cu o
atmosfera explozivă să fie minima. Rezulta ca se stabilesc cerinţe specifice
pentru echipamente si sisteme protectoare pentru domenii de utilizare
specifice.
Pentru aplicarea acestui principiu, ariile periculoase Ex neminiere
sunt clasificate în zone in funcţie de probabilitatea si durata apariţiei
atmosferei explozive ( zonele 0, 1 şi 2 pentru gaze si 20, 21, 22 pentru
prafuri combustibile in aer), iar echipamentele sunt împărţite in categorii in
funcţie de nivelul de protecţie asigurat prin evitarea surselor de iniţiere in
timpul operării normale, in timpul defecţiunilor previzibile sau in timpul
rarelor defecţiuni.
Clasificarea ariilor periculoase Ex in zone se face de care
angajatori/utilizatori / proprietari după metode recunoscute, fiind
recomandată utilizarea cerinţelor SR EN 60079-10-1:2009 pentru
atmosfere explozive gazoase si SR EN 60079-10-2:2010 pentru atmosfere
explozive de praf combustibil
Cum nu exista o regula exacta referitoare la prezenta atmosferei
explozive (durata si probabilitate ) in raport cu zonele clasificate Ex (0,1,2),
pot fi luate in considerare datele din tabelul de mai jos.
11
NOTA : Cantitatea de atmosferă explozivă este importanta pentru a se stabili
daca este pericol de explozie sau nu. Evaluarea prezenţei unei atmosfere
explozive într-o cantitate periculoasă depinde de efectele posibile ale exploziei.
Experienţa a demonstrat că un volum de 10 dm 3 atmosferă explozivă conectată
este întotdeauna periculoasă.
Evaporarea unor cantităţi chiar mici de lichide inflamabile (cum este
propanul lichefiat) poate da naştere unor mari cantităţi de vapori inflamabili.
Figura 4
Tabelul 3
strat de 1 mm de
praf cu greutatea
100 g/m3
volumetrică 100 g/m3
500 kg/m3 1m
unde:
C concentraţia prafului în nor, Pbulk greutatea volumetrică a prafului
h grosimea stratului de praf, H înălţimea norului de praf din încăpere
4
Din broşura ISSA "Explozii de gaze", Secţiunea Internaţională pentru Prevenirea
Pericolelor Profesionale în Industria Chimică, Asociaţia Internaţională de Securitate
Socială (ISSA), Heidelberg, Germania
12
Echipamentele din domeniul ATEx sunt clasificate pe grupe si
categorii astfel:
Tabelul 4
Infrecvenţa In timpul
2 sau numai operării NORMAL 3 Gc
pe o normale
perioada
scurta de
timp
De asemenea,
1 Probabil sa in timpul ÎNALT 2 Gb
apară defecţiunilor
previzibile
(un singur
defect)
13
ZON Prezenta Evitarea Nivel de Grupa II EPL
A atmosferei surselor de protecţie CATEGORI
explozive iniţiere cerut A
Continuu, De
0 pentru asemenea , FOARTE 1 Ga
perioade in timpul ÎNALT
lungi, rarelor
sau frecvent defecţiuni
(doua defecte
independente)
UTILIZATORI PRODUCĂTORI
Directiva 1999/92/EC Directiva 94/9/EC
(HG 1058/2006) (HG 752/2004, HG 461/2006).
Tabelul 6
14
EVITAREA SURSELOR DE APRINDERE
o suprafeţe fierbinţi
o flăcări şi gaze fierbinţi
o scântei generate mecanic
o cureţi electrici vagabonzi, protecţie catodică la coroziune
o electricitate statică
o descărcări atmosferice (trăsnete)
o câmpuri electromagnetice în domeniul frecvenţelor între 9 kHz şi
300 GHz
o radiaţie electromagnetică în domeniul frecvenţelor între 300 GHz şi
3106GHz sau lungimi de undă de la 1000 µm până la 0,1 µm
(spectrul optic)
o radiaţie de ionizare
o ultrasunete
o compresiune adiabatică, unde de şoc, curgeri de gaze
o reacţii chimice
Figura 5
15
Pericolul de explozie este legat de materialele şi substanţele
prelucrate, utilizate sau degajate de echipamente, sisteme de protecţie şi
componente şi de materialele utilizate pentru construcţia echipamentelor,
sistemelor de protecţie şi componentelor.
Pentru identificarea pericolului de explozie trebuie cunoscute
proprietăţile de material şi caracteristicile de securitate.
Caracteristicile de securitate care descriu proprietăţile de securitate
relevante ale substanţelor inflamabile sunt:
16
Presiunea maximă de explozie , viteza de creştere maximă a
presiunii de explozie si interstiţiul experimental maxim de securitate
definesc comportarea la explozie.
Pentru identificarea pericolelor de aprindere trebuie să se determine
proprietăţile de aprindere ale unei atmosfere explozive si anume : energia
minimă de aprindere, temperatura minimă de aprindere a unei atmosfere
explozive si temperatura minimă de aprindere a unui strat de praf .
Limitele de explozie
Tabelul 7
17
Etan 3 1,4
Ahidrogen 4 75
Metan 5 15
Propan 2,1 10,1
toluen 1,27 6,75
Tabelul 8
T1 T2 T3 T4 T5 T6
I metan
IIA acetonă etanol gazolină acetil
etan i-amil motorină aldehidă
etil acetat acetat comb.aeronave eter etilic
amoniac n-butan uleiuri
benzen n-butil carburante/
(pur) alcool uleiuri de
acid acetic încălzire
monoxid de n-hexan
carbon
metan
metanol
propan
toluen
IIB gaz de etilenă
cărbune
(gaze de
oraş)
IIC hidrogen acetilenă acetilină
hidrogen
bisulfura de
carbon
20
În funcţie de valoarea determinata praful poate fi clasificat în
următoarele clase:
Tabelul 11
Tabelul 12
21
Tabelul 13
Tabelul 14
Inflamabilitate Combustibilitate
BZ
Neinflamabil BZ 1
Flacără localizată, stinsă rapid BZ 2
Ardere sau mocnire localizată, fără extindere BZ 3
Extinderea flăcărilor mocnite BZ 4
Extinderea flăcărilor deschise BZ 5
Aprindere în întregime BZ 6
Bibliografie:
22
1. Directiva1999/92/CE a Parlamentului European şi Consiliului din 16 Dec
1999 privind cerinţele minime de îmbunătăţire a protecţiei sănătăţii şi
securităţii muncitorilor aflaţi în potenţial risc de atmosferă explozivă
2. Non-binding Guide of Good Practice for implementing of the European
Parliament and Council Directive 1999/92/EC on minimum requirements for
improving the safety and health protection of workers potentially at risk from
explosive atmospheres, European Commission, DG Employment and Social
Affairs, Brussels, April 2003
23