Cheltuielile de judecată

1. Noţiunea şi felurile cheltuielii de judecată.

2. Scutirea de plata cheltuielilor de judecată. Repartizarea cheltuielilor de
judecată.

1. Noţiunea şi felurile cheltuielii de judecată

Cheltuielile de judecată se compun din:

a) Taxa de stat;
b) Cheltuielile legate de judecarea pricinii.
Adică, acestea sunt sumele care urmează să fie plătite următoarelor persoane:

1. Martorului;
2. Interpretului;
3. Experţilor;
4. Specialiştilor;
5. Cheltuielile de examinare la faţa locului;
6. De căutare a pîrîtului;
7. De înştiinţare şi chemare a părţilor în instanţa de judecată;
8. De transport;
9. De cazare care sunt suportate de părţi şi intervenienţi cu privire la
prezentarea lor în instanţă;
10. Cheltuieli suportate de cetăţeni străini şi apatrizi privind interpretul, dac ă
tratatele la care RM este parte, nu prevede altfel;
11. Cheltuielile de efectuare a expertizei;
12. Compensaţiile pentru timpul de muncă pierdut;
13. Cheltuielile pentru declarare a insolvabilităţi;
14. Cheltuieli de asistenţă juridică;
15. Alte cheltuieli necesare suportate de instanţă, de participan ţii la proces şi
auxiliarii justiţiei.

Nu se referă la cheltuieli de judecată achitarea sumelor de c ătre b ănuit

experţilor, specialiştilor, translatorilor, pentru executarea muncii prev ăzute de
atribuţiile lor de serviciu. Martorului, experţilor, specialiştilor, interpre ţilor, li se
compensează cheltuielile suportate în legătură cu prezentarea lor în judecat ă,
cheltuieli de judecare, cazare, diurnele şi salariul mediu pe economie. Sumele
care urmează a fi plătite acestor persoane se depun anticipat pe contul depozitar
al instanţei judecătoreşti. Neplata acestor sume în termenul stabilit de instan ţă
are ca efect decăderea din dreptul de a cita în judecată martorul, specialistul,
interpretul sau de a efectua expertiză. Instanţa plăteşte din contul ei de depozit
sumele cuvenite îndată ce aceştia îşi îndeplinesc obligaţiile. Plata cheltuielilor
de judecată este pusă direct pe seama reclamantului şi pîrîtului.
Taxa de stat este cuantumul bănesc stabilit de lege care se încaseaz ă în bugetul
statului pentru judecare cauzelor civile de la persoane fizice şi juridice în
cererile de chemare în judecată, pentru cererile intervenientului principal, pentru
cererile cu o procedură specială, pentru eliberarea ordonanţei judec ătoreşti,
pentru cererea de declarare a insolvabilităţii, pentru cererea de eliberare a
titlului executoriu în baza hotărîrii arbitrale, pentru cererile de apel şi recurs,
precum şi pentru eliberarea de către instanţa de judecată a copiilor şi
duplicatelor actelor judecătoreşti. Nu se plăteşte taxă de stat pentru revizuire.
Cuantumul taxei de stat depinde de caracterul acţiunii procesuale şi este
reglementat la art. 3 al legii cu privire la taxa de stat. Pentru cererile cu un
caracter nepatrimonial, mărimea taxei de stat se determină în raport procentual
faţă de unitatea convenţională, iar pentru cererile cu caracter patrimonial, taxa
de stat se determină în raport de valoarea acţiunii.
Valoarea acţiunii se determină conform art. 87 CPC, şi se indic ă de reclamant.
Dacă reclamantul îşi măreşte cuantumul pretenţiilor, el va plăti o taxă
suplimentară proporţional valorii cu care s-a mărit acţiunea. Micşorarea
cuantumului pretenţiilor din acţiune nu duce la restituirea taxei de stat. Taxa de
stat se restituie parţial sau integral în cazurile prevăzute la art. 89 CPC:
 depunerii într-o sumă mai mare decît cea prevăzută de legislația în vigoare
(se restituie suma plătită în plus);
 refuzului de a primi cererea de eliberare a ordonanţei judec ătoreşti în
temeiul art. 348;
 refuzului de a primi cererea spre examinare în temeiul art.169 alin.(1);
Art. 169, alin. 1: Judecătorul refuză să primească cererea de chemare în judecat ă
dacă:
a) cererea nu urmează a fi judecată în instanţa judecătorească în procedura
civilă;
b) exista o hotărîre judecătorească irevocabilă cu privire la un litigiu între
aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri sau o încheiere
judecătorească prin care se admite încetarea procesului în legătură cu faptul ca
reclamantul a renunţat la acţiune sau că între părţi s-a încheiat o tranzac ţie;
c) aceasta este depusă de un organ, organizaţie sau o persoan ă în ap ărarea
drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale unei alte persoane f ăr ă ca
prezentul cod (CPC) sau o altă lege să le delege dreptul adres ării în judecat ă în
acest scop;
d) exista o hotărîre irevocabila, obligatorie pentru părţi, a judecaţii arbitrale
cu privire la litigiul dintre aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi
temeiuri, cu excepţia cazurilor cînd judecata a respins cererea de eliberare a
titlului de executare silită a hotarîrii judecăţii arbitrale sau a remis pricina spre
reexaminare judecăţii arbitrale care a pronunţat hotarîrea, îns ă judecarea pricinii
în aceeaşi judecată arbitrală este imposibilă;
e) acţiunea este intentată împotriva unui agent economic lichidat deja.
 restituirii cererii în baza CPC;
– adică atunci cînd reclamantul nu a respectat ordinea stabilit ă de lege în
soluţionarea litigiului. Ex:nu a respectat procedura prealabilă.
– Instanţa nu e competentă de a soluţiona pricina dată.
– Cînd cererea a fost depusă de o persoană incapabilă.
– Soţul cere desfacerea căsătoriei în timpul sarcinii soţiei sau în timp de un an
de la naşterea copilului.
 încetării procesului din următoarele motive:
– Pricina nu urmează a fi judecată în procedură civilă.
– În legatură cu acelaşi litigiu există o hotărîre judecătorească irevocabil ă, s-a
încheiat tranzacţie de împăcare sau reclamantul arenunţat la ac ţiune etc.
 scoaterii cererii de pe rol pentru motivele:
– Reclamantul nu a respectat procedura prealabilă extrajudiciar ă prev ăzut ă
de lege sau prin acordul părţilor sau cererea a fost depusă de o persoan ă
incapabilă.
 restituirii cererii de apel şi cererii de recurs pentru motivele
– Apelul a fost depus în afara termenului legal.
– Cererea a fost depusă de o persoană care nu dispune de acest drept.
– Hotărîrea nu poate fi atacată prin apel.
– Nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege.
 refuzului persoanei care a plătit taxa pentru întocmirea sau primirea
documentelor pînă la adresare în instanţa judecătorească.
Taxa se restituie de organele fiscale prin trezoreria de stat în temeiul unei
hotărîri judecătoreşti, în cel mult un an de la emiterea încheierii.

2. Scutirea de plata cheltuielilor de judecată. Repartizarea cheltuielilor de

judecată.

De taxa de stat pentru judecarea pricinilor civile se scutesc:

 Reclamanţii în acţiunea de:
 de reintegrare în serviciu, de revendicare a sumelor de retribuire a muncii
şi în alte revendicări legate de raporturile de muncă;
 ce decurg din dreptul de autor şi din drepturile conexe, din dreptul asupra
invenţiilor, desenelor şi modelelor industriale, soiurilor de plante, topografiilor
circuitelor integrate, precum şi din alte drepturi asupra propriet ăţi intelectuale;
etc.
 cetăţenii Republicii Moldova pentru cererile de înfiere;
 minorii pentru cererile de apărare a drepturilor lor;
 victimele violenţei în familie
 persoanele supuse represiunilor politice
 avocaţii parlamentari
 procurorul, autorităţile publice, organizaţiile şi persoanele fizice
 organele afacerilor interne şi CNA
 instituţiile de asistenţă socială
 autorităţile publice centrale, organele centrale de specialitate ale
administraţiei publice, Curtea de Conturi şi organele subordonate lor, finan ţate
de la bugetul de stat, precum şi autorităţile administraţiei publice locale.
 Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuala.
 organizaţiile obşteşti ale invalizilor, instituţiile, întreprinderile şi asocia ţiile
de instruire şi de producţie ale invalizilor.
 părţile.
 participanţii la proces.
 Compania Naţională de Asigurări în Medicină şi agenţiile ei teritoriale.
Dacă pîrîtul a cîştigat procesul, reclamantului îi restituie cheltuielile în
dependenţă de cuantumul cîştigului. Dacă reclamantul este sctutit de tax ă,
cheltuielile pîrîtului vor fi restituite de stat. Dacă reclamantul cîştig ă procesul,
pîrîtul va fi ţinut să-i plătească toate cheltuielile. Instanţa de judecat ă oblig ă
partea care a pierdut procesul să plătească la cerere, părţii cîştig ătoare toate
cheltuielile suportate în legătură cu judecarea pricinii. În cazul coparticip ării,
cheltuielile de judecată, fie sunt repartizate în mod egal, propor ţional fie solidar.
Instanţa de judecată obligă partea ale cărei pretenţii au fost respinse, s ă
plătească părţii cîştigătoare cheltuielile de asistenţă juridică în conformitate cu
prevederile contractului de mandat.
Judecătorul, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest
proces, poate scuti persoana fizică sau juridică de plata taxei de stat sau a unei
părţi din ea. De asemenea, judecătorul poate să decidă amînarea sau eşalonarea
taxei de stat pentru sau pentru ambele părţi, ţinînd cont de situa ţia lor material ă.
În acest sens, instanţa de judecată, ia în considerare existen ţa conturilor pe
numele lor la bănci, preţul şi mărimea bunurilor aflate în proprietatea lor,
valoarea acţiunilor.
Cheltuielile legate de judecarea pricinii suportate de instan ţă, precum şi taxa de
care a fost scutit reclamantul, îi revine pîrîtului, proporţional părţii admise din
acţiune, dacă şi pîrîtul nu este scutit de plata cheltuielilor de judecat ă. Dac ă
acţiunea a fost admisă parţial, iar pîrîtul e scutit de plată, cheltuielile suportate
de instanţă, se încasează la buget de la reclamant, proporţional părţii respinse din
acţiune, dacă reclamantul nu este scutit şi el de plata taxei. În caz de respingere
a acţiunii, cheltuielile suportate de instanţă, în legătură cu judecarea pricinii şi
taxa de stat, se încasează de la reclamant dacă acesta nu este scutit de plata
cheltuielilor. Dacă ambele părţi au fost scutite de plata cheltuielilor, cheltuielile
suportate de instanţă cad în sarcina statului.
Sunt scutiţi ambii de taxa de stat, dacă:
a) Au fost condamnaţi ilegal;
b) S-au aplicat măsuri preventive ilegale în cadrul urmării penale.