COMPUNEREA CU AFIXOIDE

(abreviat în continuare CA)

Numită în bibliografia de specialitate și compunere "savantă", compunere tematică,

alogenă sau neoconfixare, compunerea cu afixoide (prefixoide și sufixoide) este specifică pentru
limbajul tehnico-științific. După 1990, prin intermediul mass media și al publicității, multe
compuse cu afixoide au intrat în lexicul curent, devenind cunoscute unui public larg, de
nespecialiști.
Aspectele definitorii pentru afixoide, care le deosebesc de afixe, sunt: autonomia
semantică (deoarece provin din cuvinte cu sens lexical deplin), proveniența, în majoritate, din
greaca veche sau latină, tendința de a câștiga autonomie sintactică (fiind folosite ca adjective
invariabile sau adverbe).
În română, afixoidele de origine greacă (bio-, filo-, foto-, hidro-, micro-, macro-, mega-,
tele, cripto-, xeno-, pseudo-; -fob, -fag, - log/-logie, -scopie, -gramă) sau latină (audio-, video-,
multi-, trans-, intra-, multi-, neo-, semi-; -cid, -fug, - vor) au intrat prin intermediul
neologismelor specializate împrumutate din limbi moderne (în principal romanice). Ulterior,
unele afixoide, frecvent întâlnite în uz, au fost decupate din respectivele împrumuturi și
refolosite în noi creații lexicale, atașate unor cuvinte-bază românești.
Pe lângă afixoidele cu etimologie greacă și latină, există și afixoide recente, latino-
romanice (euro-, mini-, maxi-) din engleză (cyber-; -gate, -land).

Sub aspect morfologic, CA este productivă îndeosebi în clasa substantivului și a

adjectivului și, mai rar, în clasa verbelor (a se victimiza, a se autotrata, a se polispecializa).

Extinderea CA în direcția limbajului uzual a avut drept urmare evoluții semantice în

raport cu sensul etimologic consacrat în terminologii. Procesul determinologizării a avut drept
principală consecință dezvoltarea polisemiei afixoidelor prin lărgirea sensului sau prin devieri
semantice. Este cazul sensurilor noi, "moderne", ale prefixoidelor bio- cu sensul "natural, fără
conservanți, fără chimicale" (alimente bio, cosmetice bio, a mânca bio), tele- cu sensurile din
telespectator și telescaun, foto- cu sensul referitor la fotografie, euro- cu sensul politic referitor
la UE (euroalegeri, europarlamentar, eurosceptic), mega- cu sens generic de superlativ, în
contexte variate (megasurpriză, megareduceri, megafraudă, megascandal, megaafiș,
megaproiect), metro- în (bărbat) metrosexual.

Sub aspect funcțional, compusele cu afixoide din mass media sunt motivate de funcția
referențial-informativă (în cazul celor utilizate cu sens denotativ: telemuncă, teledivertisment,
videoconferință, paramedic, microîntreprindere, europarlamentar, bioterorism,
criptocomunism, ecoturism, geostrategic, microclimat, multiculturalism, narcodolari,
neocomunism; bactericid, meritocrație, francofonie, numerolog, brâncușolog, ozenologie,
heroinoman, alcoolmetru, discotecă, cyberterorism) sau de funcțiile conativă/persuasivă și
expresivă, realizate prin compuse "gazetărești", conotate ironic sau peiorativ (megagașcă,
megațoapă, megașpagă, gigademagogie, telejustitie, maxipomeni electorale; tiranozaur,
bugetofag, hârtiofag, circotecă, habarnaut, spionomanie, sexgate, pornocrație, șmenocrație,
Ceaushima).

O tendință recentă, atestată atât în mass media, cât și în lexicul uzual, constă în utilizarea
unor prefixoide (prin conversiune) ca adjective invariabile (fustă mini, rochie maxi, comuniști
cripto și neo, piața auto, muzică retro, energie hidro), ca adverbe (a mânca/a se îmbrăca bio)
sau ca substantive (un/o mini, inițiere în foto, vicele partidului).