Limba ca sistem de semne

- limba este un sistem

- „semn lingvistic” = unu sau mai multe cuvinte cu sens unitar
- structuralism in lingvistica Ferdinand de Saussure (1916)
- introduce lingvistica  parte a semioticii (stiinta generala a semnelor)
- semiotica in acceptia ei clasica are 3 ramuri:
- a. Semantica – relatia dintre semn si referentul sau (obiect, persoana)
- b. Sintaxa – relatia intre semnele lingvistice
- c. Pragmatica – trateaza adaptarea semnelor si mesajelor la Emitator si Receptor intr-un anumit
context sau situatie de comunicare

CARACTERUL ISTORIC SI SOCIAL AL LIMBII

- caracterul istoric presupune imbogatirea limbilor: calitativ / cantitativ – prin procedee interne si
imprumut
- de asemenea evolutia in diacronie (in evolutie) presupune diversificarea limbii sub aspectul stilurilor
functionale: tehnico-stiintific, publicistic, juridico-administrativ, beletristic, varianta standard
- dinamica limbii romane presupune atat iesirea din uz sau trecerea in fondul pasiv al unor elemente
lingvistice, dar mai ales imbogatirea limbii si acceptarea in limba literara a unor inovatii lingvistice
aparute in limba vorbita
- caracterul social
- o limba isi evidentiaza caracterul social prin impunerea sa ca instrument de comunicare
institutionalizat intr-o comunitate etnica si posibil statala prin functiile sale in comunitatea respectiva si
prin evolutia sa
- graiuri: muntenesc, moldovenesc, banatean, crisan, maramuresan
- dialecte: daco-roman, medlenoroman, istroroman, aroman

FUNCTIILE LIMBII

- conditia comunicarii intre indivizii care compun comunitatea

Context (extralingvistic) functie informativa (comunicativa)

Mesaj
functia emotiva E Receptor functie conotativa / persuasiva (presa, mass-media)
Cod prezenta in discursul politic si reclame
canal – scris
– oral
– electronic

1. Functia informativa (context) (comunicativa) – apare in toate stilurile limbii

2. Functia poetica (mesaj)
3. Functia metalingvistica (cod) – stilul tehnico-stiintific, juridic-administrativ
4. Functia fantica (canal) – verificarea, pastrarea contactului cu Receptorul
5. Functia emotiva (Emitator)
6. Functia persuasiva (Receptor)

STRUCTURA STILISTICA A LIMBII

- diversificarea unei limbi se realizeaza in functie de criteriul:

- a. geografic in dialecte / graiuri
- b. sociocultural in limbaje / stiluri functionale
- limba nationala – limbaj popular – uzual
- – artistic
- – argou
- – limbaj literar – limbaj literar standard
- – tehnico-stiintific
- – juridico-adminsitrativ
- – publicistic
- – beletristic
- limba limba literara este varianta normata, unitara, supradialectala si cultivata a limbii nationale
- normele cu caracter oficializat, valori pentru toata lumea
- de regula nu au variante si sunt prezentate in lucrari cu caracter normativ, academic (dictionare si
gramatici) = normat
- normele reglementeaza fiecare nivel al limbii de ortopedie, ortografie, morofologice, sintactice,
lexico-semantice, stilistico-functionale
- adecvarea modului de formare a mesajului la situatia de comunicare

Dinamica = imbogatiri, intrari, iesiri = mobilitate

- se realizeaza in ritmuri diferite la diverse nivele ale limbii
- cele mai mobil vocabular datorita multiplelor sale determinari extra-lingvistice ( de natura politica,
sociala, culturala, tehnico-stiintifica, mode, etc)
- morfologia si sintaxa sunt mai putin dinamice deoarece, privind morfologia, se recunoaste
stabilitatea sistemului flexionar mostenit din latina si capacitatea lui de asimilare a imprumuturilor de
diverse origini (mai putini din japoneza, araba)
- sintaxa evolueaza sub influenta unor constructii sau tipare sintactice din limbi moderne (mai ales
engleza, franceza)
- ex: engleza sexually abused  romana abuzat sexual
- franceza habiter une mison  romana a locui o casa
- cel mai stabil nivel al limbii este cel fonetic, deoarece sistemul fonetic al romanei (7 vocale / 22
consoane) odata constituit in jurul sec IV-V d.Hr. nu s-a mai modificat, chiar daca romana a asimilat
cuvintele straine continand sunete inexistente in sistemul ei fonetic (acestea au fost substituite prin sunete
romane apropiate in cazul cuvintelor pe deplin asimiltate sau sunt in curs de asimilare la imprumuturile
recente)
- romana recordman = engleza record holder
- romana tenisman = engleza tenis player
- modificarea reg normelor literare se realizeaza in functie de dinamica fiecarui nivel
- de regula normele se modifica in momentul in care o inovatie fonetica, lexicala sau gramaticala este
acceptata de comunitatea de vorbitori si de lucrarile normative de tip academic (DOOM2), Dictionar
General sau de Neologisme si Gramatici Academice

DICTIONARE

- dictionarele sunt cele mai cunoscute si folosite lucrari lexico-grafice (lexico-grafia = stiinta si
tehnica alcatuirii dictionarelor / lexicologia = stiinta despre lexic)
- predecesorul dictionarului este glosarul, o lucrare lexico-grafica, functia simpla sub forma unor liste
bilingve sau monolingve de cuvinte fara definitii sau indicatii de uz
- pt limba romana primele glosare au aparut in sec 15-16, insotind traducerile de texte relatie din
slavona si dand echivalentul roman al cuvantului slavon
- astazi glosarele sunt utilizate numai in dialectologie
- lucrari lexicologice mai complexe decat Enciclopediile care cuprind 2 mari sectiuni
1. dictionar de cuvinte comune
2. nume proprii (toponime, antroponime) +bogat material ilustrativ
- dictionarele lingvistice moderne sunt de mai multe tipuri:
1. dupa numarul de limbi folosite
- primul dictionar romanesc modern stiintific: 1825 „Lexiconul de la BUDA” = primul dictionar roman-
latin-maghiar-german, realizat sub coordonarea lui Petru Maior  scris cu litere latine  lingvistii straini
puteau sa-l consulte
2. dupa tipul de dictionar, cele monlingve sunt:
a. dictionare generale – care cuprind cat mai mult posibil din lexicul unei limbi – explicative, care cuprind
definitii fara etimologie
– etimologice (sau istorice),
care prezinta istoria fiecarui cuvant de la etimon pana in prezent evidentiind atat modificarea de forma sau
fonetica, cat si pe cele de sens
– mixte (explicative +
etimologii) - DEX
b. dictionare speciale: neologisme, sinonime, antonime, paronime, pleonasme, arhaisme

- dictionarele de terminologii (biologice, informatice) reprezinta un tip aparte care combina aspectele
lingvistice cu cele enciclopedice, deoarece cuprind atat definitii, cat si informatii de specialitate si istorice
- dictionarele mixte sunt cele mai folosite si importante intr-o limba deoarece cuprind 2 categorii de
informatii:
- a. explicative – sub forma definitiilor de tip gen proxim, diferenta specifica sau alte modalitati
explicative (sinonimia sau parafraza)
- – unele dictionare cuprind si exemplificari sub forma de citate sau mici contexte
ilustrative realizate de lexicologii
- b. normativa – cuprinzand toate indicatiile de uz, in raport cu limba literara norme grafice, norme
ortopedice (pronuntare si accentuare) – de regula prezentate pentru cuvinte straine si inca neasimilate,
indicatii morfologice privind genul substantivului si uneori forma de plural; conjugarea verbelor,
caracterul tanzitiv, reflexiv, de asemenea se indica partea / partile de vorbire sub care circula cuvintele
respectivele, normele sintactice care privesc sensurile corecte ale cuvintelor, norme stilistico-functionale
care se exprima prin indicatii gen: popular, familiar, argotic, peiorativ, figurat, invechit, regional, livresc,
specializat
 VOCABULARUL
(Lexicul)

- vocabularul reprezinta totalitatea cuvintelor, locutiunilor, expresiilor si formantilor lexicali (afixe,

prefixoide, sufixoide) aflate in uz intr-o anumita perioada din istoria limbii

Lingvistica Structuralista

- Ferdinand de Saussure, intemeietorul structuralismului abordeaza vocabularul ca sistem sau ansamblu

organizat in functie de diverse criterii sub forma unor subansambluri – 5 criterii:

1. Criteriul frecventei imparte vocabularul in doua subansambluri:

A. fondul principal lexical
- 1500 de cuvinte fundamentale pentru comunicare denumind concepte de baza (nume de rudenie,
alimente, actiuni fundamentale) + prepozitii, conjunctii, numeral, pronume, adverbe, auxiliarul
- majoritatea (60%) sunt mostenite din latina
- majpritatea sunt polisemantice
- au familii lexicale bogate real prin derivare si compunere
- are un numar relativ constant de termeni si, desi se caracterizeaza prin stabilitate are si o anumita
dinamica prin care termenii iesiti din uz trec in masa vocabularului ca arhaism (termeni administrativi,
transport, vestimentatie si, in paralel, prin intrarea unor neologisme care devin larg cunoscute din masa
vocabolarului in fondul principal
B. masa vocabularului (55.000 cuvinte)
- neologisme, arhaisme, termeni specializati, elemente de argou si jargon
- este zona cea mai dinamica a lexicului atat sub aspectul imprumuturilor si ale creatiei interne

2. Criteriul stilistico-functional
A. lexic comun (general) – popular (inclusiv familiar si argotic)
– uzul literar
B. vocabulare specializate sau terminologii

3. Criteriul semantic
- se refera la gruparea cuvintelor dupa sens in sinonime, antonime, omonime, paronime si in campuri
lexico-semantice

4. Criteriul psihologic
- imparte in - vocabularul activ
- - vocabularul pasiv (inteles, dar nu e folosit in mod efectiv, ex: regionalisme, arhaisme,
termeni)

5. Criteriul etimologic
- imparte in – cuvinte cu etimologie externa
- – cuvinte u etimologie interne (derivate si compuse pe teren romanesc)
Tendinte Actuale in Formarea Cuvintelor

- cat mai multe cuvinte noi se formeaza printr-un procedeu numit productivitate

Tendinte actuale in derivarea progresiva sau propriu-zisa

- continuand traditia latinei si la fel cu celelalte limbi romanice, romana e o limba derivativa de tip
sufixal
- romana poseda circa 600 de sufixe (incluzanddu-le si pe cele regionale, populare, arhaice), dar in
limba actuala numarul celor productive este de circa 30-40
- acestea apartin fondului vechi, popular, mostenit din latina ex: sufixele pentru numele de agent: -tor,
-ar
- dar si numeroase sufixe latino-romanice, desemneaza cuvinte pentru care nu putem spune ca sunt
latina savanta, franceza, italiana
- sufixul romanesc – itate
- cele neologice latino-romanice au de regula circulatie internationala
- au patruns in romana prin intermediul unor imprumuturi care le contineau
- procedeul lingvistic prin care asemenea sufixe (sau alti formanti) produc un numar nelimitat de
cuvinte noi se numeste analogie
- in romana actuala cele mai numeroase derivate sufixale noi apar in limbajul familiar, colocvial, in
argou si in stilul publicistic din doua motive:
- 1. nevoia de a denumi noi referenti pentru care romana nu are nici o denumire sau pentru care exista
denumiri mai putin convenabil (termeni sau expresii prea lungi) sau echivalentul din limba e polisemantic
sau nu are caracterul specializat cerut (ex. „a sponsoriza” are un sens mai tehnic decat „a finanta”)
- 2. nevoia de expresivitate si originalitate propice limbii vorbite si stilului publicistic
- dintre noile creatii lexicale o parte relativ insemnata reprezinta formatii cu caracter ocazional
(„efemeride lexicale”), dar nu putine raman in vocabularul limbii romane, patrunzand chiar in dictionar
daca sunt considerate necesare si daca sunt adoptae de comunitatea lingvistica (barbier, bisnitar)
- expresivitatea derivatelor se poate datora radicalului (smenar, tepar), sufixului (gazetagiu),
contrastului stilistic dintre radical si sufix (popular/argotic si cult/livresc)
- cele mai productive sufixe neologice in stilul publicistic sunt:
- 1. sufixe pentru nume de agent:
- a. sufixele vechi, populare: -tor, -ar care formeaza de regula derivate cu caracter denotativ
- b. sufixele neologice internationale –ist, se ataseaza la bazele cuvintelor simple, nume proprii (CFR-
isti)
- derivatele sunt substantive si/sau adjective, formeaza profesii noi:
- de la radacini straine (lobbyist)
- cu valoare exclusiv peiorativa apare sufixul vechi –giu
- sufixul vechi –ac: aplaudac, zvonac
- sufixe pentru nume abstracte: -ism (sufix neologic international) denumeste curente, scoli, doctrine:
socialism, liberalism, dar formeaza si cuvinte cu valoare talibanism (oameni politici radicali), navetism,
mitigism
- „-itate” (sufix substantival) se ataseaza unor adjective neologice formand derivate cu caracter
specializat: criminalitate, fiscalitate

Abrevierile = scurtarea unui cuvant

Tipuri
- in limba vorbita (indeosebi in argoul tinerilor) – cea mai des intalnita dorma de abreviere este:

1. Trunchierea = scurtarea fara a tine seama de formare ex. mate, prof, cas, net
- procedeul imprumutat din franceza atestat din perioada interbelica prin cuvinte ca: taxi (taximetrie),
cinema (cinematograf), metrou (metropolitan), meteo (meteorologic)
- procedeul e - productiv si in limbajul publicistic actual: promo, foto, disco, secu
- - frecvent in argou: smen, stouri
-
- in limba vorbita pe langa tunchiere functioneaza si:
2. Elipsa = procedeu prin care se omite un element al unui cuvant compus
- living (room), dressing (room), exchange (office)

- limbajul scris si de regula in terminologii, principalele tipuri de abreviere:

3. Acronimele
- sunt compuse din silabe initiale sau fragmentate ale unor cuvinte care compun o sintagma (imbinari
stabile)
- majoritatea sunt nume proprii de institutii, asociatii
- frecvente in limbajul administrativ, comercial => creatii de tip cult, dupa modele straineL rusesti,
germane, engleze
- ex: colhoz, solhoz
- Tarom (Transporturi aeriene romane), Asirom, Romavia, Romtelecom
- slab reprezentat la numel comune: Dero, salvamont, salvamari, frucada, simtonic textil

4. Siglare
- siglele sunt formate din initialelor cuvintelor care formeaza o sintagma
- siglografie = stiinta despre sigle
- in Romania primele sigle atestate spre sfarsitul sec XIX CFR, CEC, PNL
- siglarea a inceput sa se impuna in romana din perioada interbelica cand era cinsiderata un proces
livresc
- s-a dezvoltat dupa al II-lea razmoi mondial sub influenta rusa, franceza, azi in deosebi engleza
- principalul avantaj siglarii e economia lingvistica, precizia, circulatia internationala a unor sigle
imprumutate si posibilitatea de a forma derivate de la sigle
- in functie de structura lor fonetica unele sigle se pot oraliza, adica se pot trece in comunicare orala:
ex SMS, SOS
- sub aspectul originii in romana actuala se intalnesc sigle:
- a. imprumutate: majoritatea din engleza: SOS, KO, OK, WC, DJ
- b. calchiate OZN (UFO), TVA (TVA), SUA (USA), ONU, UE
- c. create in romana: denumind organizatii, partide, societati, au de regula o stabilitate redusa in timp
deoarece apar si dispar odata cu referentul sau, sau referentul isi modifica denumirea: GAC  CAP, PCR-
PRMPCR, UTM-UTC
- siglele create in romana apartin categoriei substantivelor comune desemnand referenti din domenii
ca:
- a. administrativ-juridic: ONG, SUP, NUO, AN
- b. financiar si economicL AGA, BIP (produsu intern brut), SRL, IMM, SIF, ONG
- c. medical: ORL, TI, TBC
- d. sport: FRF, FC
- e invatamant: ID, CRP, RISE
- f. transport: TIR, DN, DE

Asimilarea siglelor
- majoritatea au un comportament morfologic specific substantivele fiind asimilate unui gen si putand
primi desinente de plural (sigle comune) precum si articol hotarat / nehotarat
- unele pot avea si valoare adjectivala in functie de context
- genul siglelor imprumutate din engleza e neutrul cu plural in „uri”
- pentru siglele create in romana pot exista variante paralele de ex un TVA de 16%, dupa cum
vorbitorul are in vedere substantivul pivot al siglei sau desinenta
- numele comune formeaza pluralul dupa reguli substantive romanesti: SRL-uri, IMM-uri

Comportamentul lingvistic al siglelor

1. Grafia siglelor
- initial se impunea prezenta punctului intre initiale
- DOOM 2 accepta omiterea punctului in interiorul siglelor conferind astfel tendinta in limbajul presei
- de asemenea se manifesta tendinta omiterii diacriticelor la majusculele din sigla
- trecerea de la grafia cu majuscule la cea cu minuscule demonstreaza impunerea siglei in uz ca
substantiv comun
- acestea e evidentiata si de unde sigla cu dubla valoare de substantiv si adjectiv

2. Rostirea siglelor (oralizarea lor)

- se petrece sub forma specifica variantei populare a limbii in cazul siglelor de larga circulatie
- in uzul literar se intalnesc mai multe modalitati de oralizare
- imprumuturile din engleza se pronunta ca in limba sursa OK, PR, CD
- se pronunta conform regulilor romanesti dupa forma scrisa siglele englezesti cu o oarecare vechime sau
larg cunoscute: KO, UNESCO, VIP, NATO, SUV, ATV
- siglele formate in romana sau calchiate (OZN, ONG) exista 3 situatii:
a. lectura cursiva legata atunci cand structura siglei permite lectura ca un cuvant obisnuit (PIB, RADET)
b. lectura pe litere cu introducerea unei vocale (e) de sprijin (lectura alfabetica) PeNeLe, PeSeDe
- intotdeauna e-ul final e accentuat in rostire
c. rostire mixta CSAT, UDMR

3. Morfologia
- asimilate flexiunii nominale prin atribuirea categorii si marcilor de gen, numar, caz si determinare
- in etapa actuala coexista tendinta de utilizare invariabila a siglelor si tendinta de modificare formala in
context
- in cazul utilizarii invariabile
5. Compunerea Tematica (“savanta”) cu Prefixoide si Sufixoide
- prefixoidele ( -false prefixe) si sufixoidele ( false sufixe) sunt elemente de compunere de origine in
majoritate greaca / latina, unde reprezentau cuvinte autonome sintactic si semantic
- in romana, aceste elemente nu provin din limbi clasice, ci reprezinta imprumuturi savante din limbi
moderne
- de regula franceza, engleza, italiana, uneori germana, ceea ce denota etimologia lor multipla si
circulatia internationala
- ele au devenit productive in romana prin detasarea din compuse imprumutate si ulterior aplicarea la
cuvintele baza romanesti
- acest tip de compunere era specific pana in 1990 terminologiilor tenhico-stiintifice
- astazi, prin intermediul mass-media si al publicitatii, majoritatea acestor elemente circula in limbajul
literar standard
- majoritatea se folosesc cu sens denotativ, dar unele au dobandit valori expresive, de regula ironice
sau peiorative
- unele dintre aceste elemente si-au diferentiat sensul pastrandu-i si nucleul semantic:
- - tele 1 – pastreaza sensul etimologic, primat, de distanta ex: telecomanda
- - tele 2 – din „teleschi”, „telescaun” = transport pe cablu
- - tele 3 – din „televiziune”, „telespectator” = imagini transmise la distanta
- modificari semanticede acest gen (prin dezvoltarea unor sensuri moderne) au suferit si prefixoidele
„audio” si „video” de origine latina
- la fel si „foto” (foto1- sinteza luminii, ex: fotosinteza; foto2 – din fotografie) si „radio” (radio1 – raza;
radio2 – aparatura)
- in alte cazuri sensul stiintific specializat trece in plan secund, iar prefixoidul circula cu un sens
generic ex: mega1 – unitate de masura; mega2 – din limba uzual e sinonim cu superlativul „foarte mare”
- prin analogie, si prefixoidul „giga”, consacrat pentru unitati de masura (109) se foloseste cu sens
superlativ (gigapreturi)
- in romana actuala sunt productive si prefixoide moderne decupate din imprumuturi de origine
franceza, engleza, italiana ex: mini, maxi (eng: miniskirt, fr. Minijupe) prefixoid – adjectiv –substantiv
- din punct de vedere functional al modului lingvistic exista: a. compuse strict specializate
- b. compuse „gazetaresti” cau valori
denotative sau expresiva
- compusele gazetaresti pot avea valori denotative, dar si expresiva ex. magaspectacol – denotativ,
megatoapa – expresiv
- multe dintre ceatiile gazetaresti sunt calcuri de structura (taduceri) dintr-o limba straina:
- megapetrecere < megaparty
- megaspectacol < megashow
- megapersonalitati < megaVIP-uri
- au valori denotative prefixoidele ca: afroamerican, biodiversitate, fotoancheta, megawatt, megaziar,
microregiuni, euro  nu reprezinta un prefixoid propriu-zis ci o trunchiere din numele propriu Europa
- circula ca sumstantiv (moneda), dar e foarte productiv in limba gazetareasca cu 2 sensuri:
- a. geografic: euromditeraneean, Eurosport
- b. referitor la UE: eurofunctionar, europarlamentar, europartid
- c. atitudine fata de UE: europtimism, eurosceptic
- d. apare in nume proprii de societati, emisiuni, pt a sugera ideea de calitate de nivel european: clinica
Euroestet, Euromedia
- compusele gazetaresti expresive, incluzand uneori creatii ocazionale (Academia Catavencu)
- valorifica contrastul dintre prefixoidele savante si cuvintele baza, de obicei populare, familiare,
argotice: vicebulibasa rromilor, miniaurolac, a se automilui, megamanelist, autoscarpinare, sentimente
multitrandafirii, megabuticuri, suspiciometru, rockozauri, megateapa, macrospaga, pornoprocurori,
teleperchezitia
- dintre sufixoidele: - crat, - cratie ex: meritocrat, meritocratie
- - gate – sensul de scandal de mare amploare, in spatiul politic (Watergate) ex:
Sexgate, Irakgate
- - land ex: Euroland

6. Conversia si antonomaza
DLRA-Cursurile 8-13

Cursul 8-Conversiunea şi antonomaza

1) Conversiunea(schimbarea categoriei gramaticale)-utilizat şi ăn limbajul presei, cât şi în cel
uzual, pentru că este un procedeu tradiţional
2) Antonomaza –trecerea unui cuvânt propriu în categoria numelor comune (cu sesn generic)-
limitat la discurul publicitis şi la limbajul literar
Schimbarea categoriei gramaticale-este predominant un procedeu gramatical(morfo-sintactic)
Substantivizarea
  Se realizează prin preluarea mărcilor flexionare dacă este vorba despre o parte de
vorbire flexibilă ex. Binele făcut aproapelui(binele şi aproapelui sunt substantivizate
prin articulare)
 Cel mai frecvent, substantivizarea diverselor părţi de vorbire se realizează prin
articulare hotărâtă sau nehotărâtă
 Exemple: o anonimă(prin elipsă, de la o scrisoare anonimă), o roşie, o vânătă, un
oarecare, intrare (infinitiv lung), binele, răul, nu-ul, un da, dedesubturile(afacerii), un
of, oful ei, ok-ul
Adjectivizarea
 Se realizează prin prezenţa mărcilor de gen, număr, caz şi eventual, de comparaţie
 Cel mai frecvent se adjectivizează participiile verbale
 Exemplu: tânăr operat(operat=participiu verbal)
 Mai rar astăzi-adjectivizarea gerunziului-rana sângerândă, coş fumegând
 Un procedeu productiv astăzi după modelul francez este utilizarea cu valoare
adjevtivală(epitet) a unor substantive invariabile ataşate prin cratimă:candidat-
surpriză, şedinţă-maraton, magazin-etalon, clădire mamut, roman-fluviu(din francezul
roman-fleuve) şi în construcţiile idiomatice: minte-brici, beat-turtă, beat-cui
Adeverbalizarea
 Se realizează fără mărci flexionare prin utilizarea în poziţii sintactice specifice
adverbului-cel mai frecvent lângă verb
 Adjective care devin adverbe: vorbeşte frumos, clar, corect, urât
 Subtsantive care devin adverbe: doarme tun, gol puşcă
 Verbe care devin adverbe: vine, poate, mâine.
 Pronume care devin adverbe: Ce frumoasă e!
 Numerale care devin adverbe: Întâi ascultă!
Conversiunea
Numele „epitet” –valori superlative. Exemple din argou: „marfă”, „crimă”, e clei la matematică
Procedeul a fost semnalat iniţial în anii 60. cele mai frecvente nume „epitet”, fiind cheie, şcoală,
anchetă, pirat, fulger, gigant, monstru. Conversiunile de acest tip pot avea sens denotativ(obiectiv, lipsit de
expresivitate, folosit într-o exprimare succintă)
Econima limbajului poate duce la clişeizare:
Plan, experienţă, sat pilot
Oraş-simbol,
Oraş-monument
Minister-problemă
Peliculă-şablon
Creaţii cu valoare expresivă sunt cele care conţin substantive invariabile cu valoare
metaforică:coasta dealului, gâtul sticlei, concert-maraton, spectaco-maraton, un maraton jurnalistic sau
construcţii calchiate din engleză: având sensuri puţin diferite, cu nuanţe: guvern-fantomă(shadow
government), firmă-fantomă
Principalele nume-epitet cu valoare de superlativ clişeizate sunt:
 Cheie(foarte important)-frază, meci, rol, replică, funcţie
 Maraton
 Fluviu
 Record(foarte mare ca volum sau preţ)-absenteism, număr, mită, temperaturi
 Fulger(foarte rapid)-interviu, spălătorie
 Şoc, bombă(cu impact foarte puternic)-afirmaţie, propunere
 Mamut, gigant(foarte mare)-facturi, instituţie
 Fenomen(surprinzător, popular)-telenovelă
 Rege-sport
 Monstru-scandal
Unele sunt polisemantice:
 Capcană-maşină-capcană(cu explozibil-sens nou!); întrebare-capcană(sesn uzual, figurat)
 Limită:experiment-limită(sensul de extrem); termen-limită(valoare temporală)
 Minune: copil-minune(precoce), loţiune-minune, utilaje-minune(miraculos)
 Jucător-preşedinte
 Mamă-cu sens uman(animat şi inanimat): ţara-mamă, latina-mamă
 Pirat: radio
 Gazdaă: ţară
 Alte exemple: ministru-trompetă, premier-frână, casă-chilipir, proiect-vampir(proiectul Dracula), omul-
păianjen, ministru-savarină, procurori-şpagă, bătrâne-rucsac
Schimbarea categoriei gramaticale funcţionează şi cu diferite pronume: un altceva, ceva-ul, nimicul,
vinde 307-le şi cu diferite interjecţii:tamt-tam-ul, bau-bau-ul, bla-bla-ul.

Cursul 9-Dinamica sensului

Cuvintele existente în limbă îşi schimbă sensul. Schimbarea sensului reprezintă o modalitate
economică de îmbogăţire şi diversificare a lexicului realiyată de cele mai multe ori fără a afecta corpul
fonetic al cuvintelor (forma)
Noile semnificaţii pot fi :-conotative
-denotative (încărcate cu valoare expresivă ex. „baron local”)
Dinamica sensului este foarte evidentă după 1920 în stilul publicitsic, în limba vorbită şi în argou
În limbajul publicistic cea mai productivă schimbare semantică se realizează prin transferul unor
termeni specializaţi care intră în uzul comun cu valori figurate sau conotative
Exemple:
o Injecţie de capital (refinanţare)
o Miopie politică
o Schizofrenie politică (atitudine duplicitară)
o Encefalită politică
o Hemoragie de creiere
o Factură socială
o Puseu inflaţionist
o Colaps economic
o Epidemie de viruşi informatici
o Metastatza corupţiei
o Radiografia unei escrocherii
o Domeniul seismologic (epicentru, falie, seism)-seism social
o Domeniul biologiei(dinozaur, mastodont, mamut)-dinozaur politic; rechin, şacal(sfera
corupţiei), viperă, gâscă, migraţie parlamentară
o Domeniul tehnic-barometru social, alchimia banilor murdari, derapaj social,
reabilitarea bunurilor
o Domeniul militar-inamici, aliaţi, bombă socială, dinamită stradală, gherilă politică,
fumigenă, perdea de fum (mascarea unor aspecte negative), diversiune, torpişă,
dezamorsare
o Sport-a faulta democraţia, a da un cartonş roşu (a avertiza, a elimina), a fenta legea,
meci politic, mingea e în terenul sindicatelor, lanterna roşie(a fi pe ultimul loc), a ţine
în şah, a face knock-out, a umbla cu alba-neagra(argou), barbut politic, ruletă, joker
politic (partid care se poate alia cu oricare altul)
 o Terminologia spectacolului: circ, carnaval, bâlci politic, french can-can-ul politic,
scenariu plitic, show politic
o Căpuşă-societăţi căpuşă, a căpuşa
o Ciolan-aalerga după ciolan. A fost alcătuită şi familia lexical: ciolănar, ciolanist,
ciolănială
o În campania electorală, sunt folosite- cumetrie electorală, gogoaşă electorală
Există schimb de sens ale unro termeni sau expresii livreşti. Exemplu: gehtou. Ghetto este o insulă
lângă Veneţia, unde au fost izolaţi evreii. Mai târziu, a avut sensul de cartier evreiesc, iar acum e folosit
pentru cartierele sărace –ghetourile Bucureştiului
Alte exemple:
o Fundamentalism politic(rigiditate)
o Taliban (student la şcoală religioasă islamică)-folosit cus ensul de fundamentalist
o Harakiri politic
o Kamikaze-atentator kamikaze
o Holocaust-holocaustul culturii
o Telenovela remanierii
Sensurile conotazive apar când este folosit procedeul emtaforei.

Antomaza
Este trecerea unui nume propriu în categoria numelor comune
Este un procedeu internaţional
Cele mai recente îşi păstrează majuscula, în timp ce acelea consacrate se scriu cu literă mică.
Exemple: diesel, joben, savarină, curacao, bermude, bikini, colt, kalaşnikov, paparazzo(este numele unui
fost coleg al regizorului Federico Fellini pe care el l-a folosit pentru a-i denumi pe jurnaliştii
indiscreţi,coelgul având acelaşi tip de comportament), odisee, adidas/adidaşi, converşi, xerox (şi familia lui
lexicală- a xeroxa, xeroxat)
Exemple de cuvinte ce îşi păstrează majuscula: Parkinson, Alzheimer, Nobel, Armani, Gucci (şi-a
luat un Armani), numele geografice sau al clădirii importante pentru ce adăpostesc ele: Casa Albă şi
Kremlinul au căzut de acord; Bucureştiul şi Sofia au reuşit la proba integrării
Astfel de cuvinte pot avea şi sensuri conotative :
o Numele unor grupări(la plural) Caţavencii, Irişii
o Argou- Gică-contra, Gigi Muşchea, Julietă, Lady Mary(prostituată)
o Siberia –Basarabia era un fel de Siberia românească (îngheţ al culturii, zonă de exil),
Siberia României (referitoare la frig)
o Nume geografice cu referinţă culturală (livrescă) Un Waterloo politic (pentru
opoziţie); Nurenbergul comunismului, o nouă Yalta(o nouă împărţire a sferelor de
influenţă), Watergate (scandal politic)
o Mărci textuale (atrag atenţia asupra unui sesn modificat)-un mic, un nou; un mic
Stalin, România-noul El Dorado
o Nume de persoane un Iuda, un Ilici (Iliescu), un Stalin arab(Saddam), un Ceauşescu
în miniatură, casanova , Mozart(copil-minune), invazie de Miţe Baston, Sherlock
Holmşi, J.R.-ul de la Slobozia, jamesbonzii noştri, Popeye marinarul (Băsescu), o
Joan Baez(folkistă), Gâgă
Uneori, pot avea loc modificări de conotaţii în sensul înnobilării sau deprecierii semnificaţiei. În anii
90, semnificaţia de anticomunist a cuvântului golan (conotţie asociată unui moment socil-politic). Alte
exemple sunt ţărănist, liberal, disident(au căpătat conotaţii peiorative), Cântarea României (eveniment de
prost-gust), tovaărş(în sesn comunist)
Sensuri denotative-necesare pentru a denumi noi relităţi, fără pretenţii expresive
1. extinderea/lărgirea sensului-cel mai frecvent
 -se realizează cu precădere la cuvinte specializate, reprezentând
împrumuturi neologice-a debuta (iniţial în artă cu apropiere de uman. Acum este
nediferenţiat(fără apropiere de uman)-congresul a debutat)
-a demara(împrumut din franceză)-iniţial pentru motor
-a stopa (era termen din croitorie şi însemna a repara un tricotaj);
acum înseamnă a opri
-a implementa (=a aplica), a reabilita (=a repara), a obtura (=a
închide), altgoritm poilitic (împăriţirea posturilor proporţional), asanarea corupţiei, a coabita în
politică, segment de piaţă, de ştiri
2. îngustarea sensului/restângerea- exemple: Puterea(partied aflate la guvern) şi Opoziţia
(partied aflate în opoziţie); nostalgici ai regimului communist; cooperativă (în sport, se referă
la blaturi), investitor strategic, a cotiza(a da şpagă), recuperator
3. împrumut semantic(calc semantic)

Cursul 10-Calcul lingvistic

Este procesul mixt de îmbogăţire a lexicului deoarece se realizează prin „copierea” unui model străin
şi redarea lui cu mijloace intense aparţinând limbii primitoare/receptoare. În unele cazuri, este o „traducere”
Procesul de calchiere se realizează sub 2 forme principale:
1. traducere integrală sau partţială a unui cuvânt străin analizabil (compus sau derivat) sau a
unei unităţi frazeologice. Mult mai rar se traduce o construcţie morfosintactică
2. împrumut de sens (calc semantic), prin preluarea sensului unui cuvânt străin şi ataşarea lui la
cuvântul românesc corespunzător care îşi îmbogăţeşte astfel polisemia. Acest tip de calc are
avantajul economiei şi asimilării facile de către vorbitori, dar prezintp, ăn unele cazuri,
risculd e confuzie sau amiguitate prin omonimie cu termeni româneşti mai vechi sau cu alte
sensuri ale acestora. Exemplu: a aplica, aplicaţie (i s-a adăgat un sesn administrativ, luat din
englezul „to apply”)
Procesul calchierii este vechi în română, fiind prezent în diferite epoci:
 în perioada medievală, modelul calcurilor a fost slava veche/slavona. Exemple: a
binecuvânta, echivalent cu împrumutirle din slavonă „a blagoslovi”; fărădelege
[bezaconie]-bazaconie (limbaj colocvial). De asemenea, s-au realizat calcuri
semantice. Un exemplu ar fi cuvântul „carte” (sens iniţial-„scrisoare”) şi-a adăugat
sensul de operă literară scrisă după cuvântul slav „kuiga”(avea ambele sensuri)
 în secolul 18 s-au realizat numeroase calcuri după limba franceză, italiană şi germană
pentru a forma terminologii ştiinţifice de care româna nu dispunea. Exemplu:
anotimp>jahnezeit(germană)[jahne=anu, zeit=timp]
 în perioada modernă (sec 20) modelele calchiate sunt mai numeroase, în multe cazuri
fiind vorba de etimologie multipă. Există şi calcuri internaţionale. Exemplu este self-
service>auto-servire
 în epoca actuală(după 90) este preferat împrumutul deoarece oferă mai multă precizie,
concizie şi introduce în lexicul românesc, termeni internaţionali. Multe dintre calcuri
au fost satirizate:
 naufragiat>furtunat
 perceptor>birar
 extraordinară > afară din rând
 bombardare > puşcărire
 conciliant>împăcăcios
 testament>carte cu limbă de moarte
 unele existente în paralel: sentiment/simţământ si fraternitate/frăţietate
Tipologia calcurilor în funcţie de model
 1. Calcul structural-reproduce total sau parţial structura unui cuvânt analizabil sau a unei expresii.
Exemplu: calc total->nou-născut (fr. Nouveau-ne)
mini-fustă(engl. Mini-skirt
fr. Mini-jupe)
*Calcul parţial-traduce numai o parte a modelului străin, iar restul se păstrează ca atare
exemple: concetăţean>fr. Concitoyen
nou look>engl. New look
interfaţă>engl.interface
maltratat>maltraiter
A.Calcul lexical =calcul structural prin care se obţine un cuvânt nou. El traduce:
 Derivate cu prefix -supradoză>engl. Overdose
-a întrevedea>fr.entrevoir
-a dispărea, a reapărea>vb. Apparaitre
 Derivate cu sufixe-dezvoltător>engl.developper
-citibil>fr.lisible
-sustenabil>engl. Sustainable
 Compune calchiate din cuvinte întregi:-clarvăazător>fr.clairvoyant
-cal putere>engl. Horse power
-supraom>engl. Superman
 Compuse cu prefixoide:autorcontrol>egnl. Self-control
 Calcuri de la abrevieri:OZN>UFO(engl)
ONG>NGO(engl)
B. calcurile frazeologice traduc unităţi frazeologice. Exemple:
o Exodul creierelor>engl. Brain drain
o Strict secret>engl. Top secret
o A da undă verde>fr. Donner feu vert, engl, gren light
o Hărţuire sexuală>enlg. Sexual harasemtn
o Lider de piaţă>engl. Market leader
o A spăla rufele în familie>fr. Laver son lenge sal en famille
o Clasa de mijloc>engl. Middle class
o Spălare de bani>engl. Money laundry
2.Calcul semantic (împrumutul de sens) este în prezent mult mai productiv decât calculul structural,
îndeosebi după modelul englzesc sau franţuzesc ca şi după modele multiple (italiană, germană)
o Franceză: actor politic, grilă de programe, test-grilă, a reabilita drumurile(a repara), a
îngheţa salariile, dop rutier(ambuteiaj), capital politic (voturi), linie de farduri,
injecţie de capital
o Engleză: a agrea, atelier (seminar>workshop), a aopera (a a cţiona, a presta),
pachet(ansamblu), a promova(sens publicitar-a promova un produs), provocarem
agresiv(hotărât, decis), suport(sens de finanţare), cârtiţă (spion), din domniul PC-ului
(troieni, virus, vierme, a descărca-a downloada, fereastră, a virusa-a infecta, a naviga,
a salva, echpament smart/inteligent)
A. Ichim-„Aspecte ale infleunţei engleze în limba actuală”
o Au etimologie multiplă (engleză şi franceză) calli precum: imagine(notorietate),
determinat(decis, hotărât), a nominaliza(a pune într-o funcţie)

Cursul 11-Influenţa engleză în româna actuală

 Este aspectul cel mai frapant în dinamica limbii actuale, atât sub aspect cantitativ, cât şi ca impact în
rândul vorbitorilor, ceea ce explică atitudinile puriste de respingere în bloc nediferenţiat şi adesea nemotivat
a anglicismelor şi anglicanismelor
Nu se poate face o diferenţă clară între angicanism şi americanism şi nu contează aâat de mutl pentru
limba română. Spre exemplu, este evident că congresman este un americanism, în timp ce kilt este un
anglicanism. Sufixul –ism se ataşează unor cuvinte ce desemnează un împrumut relativ recent din
engleză/italiană/franceză etc asimilate partţial sai în curs de asimilare.
Purismul denumeşte în general atitudine de respingere lingvistică, a cuvintelor împrumutate. Este un
fel de naţionalism lingvistic, iar motivul e alterarea purităţii limbii.
Anglicanismele pot fi: creaţie internă(nasuflete(=batistă); gâtlegat(=cravată)) sau pot intra în limba
română prin calchiere.
Atitudinile puriste faţă de anglicisme s-au manifestat încă din anii 60 ai secolului trecut în Franţa
pentru apărarea limbii franceze. În 1964, apare cartea Parlez-vous franglais? Scrisă de Renne Etiemble.
Franglais este un termen ce a apărut la începutul anilor 50 într-un jurnla în Buenos Aires. Cartea este, de
fapt, un pamflet. În viziunea lui Etiemble, limba franceză este un „salir atlantique”. Efectele cărţii:
atitudinile puriste au condus, în anii 70-80 luări de poziţie oficiale(decrete, hotărâri ale guvernului) care
impuneau echivalente franţuzeşti ale cuvintelor şi expresiilor englezeşti consemnate în glosare special
alcătuite pentru diverse terminologii.
În românia, după 1989, atitudinile puriste au aparţinut mai puţin lingviştilor, ci oamenilor de cultură,
scriitorilor. Lingviştii au fost mai preocupaţi de asimilarea corectă a anglicismelor şi de inserarea lor în
dicţionare de neologisme. După 1990, dinamica lexicului a înregistrat 2 fenomene:
1) Numeroase anglicisme înregistrate în dicţionarele de neologisme au intrat în uzul comun al limbii
literare prin intermediul mass-media: best-seller, breakfast, week-end, supermarket, campus,
musical, outsider, top, blus, western, marketing, feedback.
2) După 1990, româna a adoptat, în contextul globalizării lingvistice(engleza a fost denumită „vehiulul
globalizării”), un mare număr de anglicisme în domenii inexistente anterior, dar şi în unele care au
cunoscut înnoiri:
o Domeniul comunicării, publicităţii şi relaţiilor publice:advertising, outdoor, copywriter,
target, PR, brand, job, print, talk-show, briefing, mass-media, statement, advergaming.
o Domeniul Internetului:blogger, blogosfera, bloggărie, bloggăreală, chat, e-mail, e-learning,
print, download
o Domeniul presei: breaking news, follow-up, freelance, feature, rating
o Domeniul artei:showbiz, ever-green, blockbuster, best of, soap opera, reality show
o Domeniul sportului: skateboard, snowboard, snooker, rafting
o Domeniul afacerilor/profesiilor:manager, hostess, publisher, make-up artist, officer, fashion,
top, body-painting, business
o Civilizaţia coca-colizată: hot dog, juice, ice tea, chips, body-building
Asmiliarea anglicismelor depinde de mai mulţi factori de natură socio-culturală şi pragmatică, pe de
o parte, iar pe de altă parte, de factori lingvistici care pot pune dificultăţi în calea asimilării datorită
apartenenţei limbii engleze la altă familie de limbi decât româna (probleme grafice, fonetice, de declinare)
sau d efactori pragmatici(ce ţin de emiţător, receptor şi situaţia de comunicare). Sub aspect pragmatic, sunt
asimilate rapid şi mai uşor anglicismele nespecializate care intră în uzul larg, fiin folosite şi de vorbitori
neanglofoni: blugi, bişniţă, ciungă, şprai, bodiguard. Asimilarea este frânată în cazul vorbitorilor instruiţi
(mai ales al specialiştilor) deoarece aceştia au nevoie de precizieîn comunicare, iar termenii respectivi au
circulaţie internaţională.
Românizarea este mai lentă sau absentă în cazul termenilor foarte recenţi şi a celor cu circulaţie
restrânsă(exemple: outfit, curling). Din punct de vedere pragmatic, se poate face o distincţie de ordin
funcţional între aşa-numitele anglicisme necesare, motivate obiectiv şi cele de lux (motivate subiectiv şi
având, de regulă, echivalente româneşti). Motivarea subiectivă include dorinţa publiciştilor de exprimare
originală şi expresivă, dar şi snobismul sau spiritul mimetic din unele publicaţii adresate tinerilor, ca şi în
domenii unde termenul străin este exploatat pentru conotaţiide prestigiu. Exemple: în domeniile publicitate,
comertţ, cosmetică.

Cursul 12-Asimilarea anglicismelor

Reprezintă un proces mult mai lent după 1990 decât în perioada anterioară deoarece a crescut
numărul vorbitorilor de engleză, iar mijloacele de comunicare scrise şi audio-vizuale preferă forme identice
sau apropiate cu cele din engleză în primul rând sub aspect grafic şi fonetic. Spre deosebirile de
împrumuturile din engleză integrate asimilate în cursul secolului trecut: lider, miting, dispecer, vagon,
fotbal, henţ, aut, gol, cele actuale tind să îşi păstreze grafia şi pronunţarea în urma unei opţiuni conţtiente a
vorbitorilor din anumite categorii socio-culturale
 Din punct de veder grafic:
o Specialiştii din diverse domenii(de la cel informatic până la modă ) au ca motivaţie carcaterul
internaţional al termenilor şi nevoia de precizie a acestora. Publiciştii păstrează forme din
engleză din raţiuni de originalitate, de expresivitate (ortografia engleză trimite la realităţi
anglo-americane)-exemplu: speaker=funcţie din Parlamentul englez; spicher-radio-sau din
tendinţa de a difuza noutăţi lexicale (wedding planner)
o Generaţia tânără adoptă grafia şi pronunţia originală din dorinţa de modernizare a exprimării
şi dintr-un spirit atât inovativ, cât şi mimetic dat fiind că există în momentul de faţă o modă
anglofilă.
o Persoanele implicate în publicitate, comerţ, afaceri adoptă anglicismele în forma originală
pentru conotaţiile de prestigiu pe care acestea le sugerează şi din spirit mimetic-exemplu-
numele puburilor, numele revistelor(conţin termeni ca girl, business)
o Grafia anglicismelor poate înregistra următoarele modificări: înlocuirea unor litere
nespecifice limbii române(ex sexi), reducerea consoanelor duble(ex stres), reanglicizarea
unor împrumuturi deja asimilate prin revenirea la ortografia etimologică -ex. cocktail/cocteil,
leader/lider, ski/schi, bungalow/bungalou-(este o formă de „cultism”, snobism, paradă, ca şi
tendinţa neacceptată de a folosi majuscule la toate cuvintele din titlu), grafia fonetică poate
avea funcţie stilistică (conotaţii ironice peiorative ex. spici, tocşou, racheţi, badigard, blogăr)
 Pronunţia
o De regulă, este păstrată, dar se elimină particularităţile fonetice nespecifice limbii române
o Se elimină diferenţele între vocala închisă şi deschisă(ex. congresman, şort)
o Se reduc unii diftongi dificl de pronunţat(ex. interview-interviu, goal-gol, musical-muzical)
 Din punct de vedere morfologic
o Asimilarea morfologică este cvasi-generală şi relativ rapidă deoarece se realizează sub
presiunea sistemului morfologic românesc în care este obligatorie modificarea formei
cuvântului în enunţ(ex. fitnessul, glossurile)
o Prima etapă, pentru substantive este încadrarea într-un gen românesc, realizată după sex
pentru animate(un designer-o designără), iar pentru inanimate, predomină pluralul în ul/uri
sau mai rar în e (computerem talk-show-uri, slogane, bannere)
o Există şi oscilaţii d egen la acelşi cuvânt(ex un sau o love-sory)
o Numărul pluralului se realizează prin desinenţele româneşti ataşate fără cratimă, după litere
ale alfabetului românesc(trenduri) sau cu cratimă în alte cazuri (cow-boy-ii/site-uri)
o !!!!!!DOOM2 acceptă pluralul englezesc în „s” pentru substantivele nenumărabile(ex.
cornflakes)şi pentru situaţii de plural tautologice, dublumarcate în cazurile sticksuri, chipsuri,
snacksuri, jeanşi. Conform DOOM2 au formă unică(forma de singular e identică cu cea de
plural) pentru anglicismele terminate în „y”-cowboy, playboy şi pentru substantivele call-
girl, kiwi, euro
o DOOM2 a stabilit pentru anglicismul mass-media şi forma abreviată de feminin singular,
media, deja impusă în uz (ex. media străină), deşi ăn engleză este un plural latinesc
 o Declinarea se realizează, de regulă, după tiparele româneşti în cazul siglelor. Există frecvent
tendinţa de utilizare invariabilă(ex doi DJ)
o Adjectivele împrumutate sunt invariabile –trendy, sexi
o Verbele din engleză împrumutate se încadrează de regulă în prima conjugarea românească,
primind la persoana I prezent sufixul „ez”. În limbajul familiar, se pot încadra şi la
conjugarea a IV-a în „i” sau „ui” ex. a blogui, a chatui, a drincui
 Din punct de vedere semantic
o Poate înregistra modificări: se observă extinderea sensului (ex. accesorii hiot, rochie d
eblugi) sau restrângerea acestuia prin specializarea într-un anumit domeniu (ex. stand-by,
by-pass, peeling) sau deprecierea sensului prin dezvoltarea unor conotaţii negative, ironice,
peiorative
o Unele anglicisme, capătă, în română, valoare eufemistică sau conotaţii favorabile ex. gay
sau asistent manager

Cursul 13- Tendinţe actuale în ortografie şi ortoepie conform DOOM2

Conform DOOM2, principalele modificări ale normelor existente se datorează acceptării unor
aspecte impuse în uz în cele 2 decenii de la publicarea primei ediţii. S-a urmărit, de asemenea, tratatrea
unitară a unor aspecte normate inconsecvent. S-au inclus, în DOOM2, modificări ortografice impuse în
1993 de Academia Româna(scrierea cu „â” în interiorul cuvintelor şi grafia „sunt”)
În domeniul grafiei au intervenit următoarele modificări:
 S-a lărgit domeniul scrierii cu majuscule la: toate cuvintele (cu excepţia elemnetelor
de relaţie) din denumirea unor evenimente istorice, culturale, precum şi scrierea unor
cuvinte ce desemnează evenimentul.
 Se scriu cu majuscule componentele unor denumiri de instituţii, societăţi considerate
de rang supeior (Facultatea de Litere); în cazul compartimentelor acestora se scrie
numai prima componentă
 S-a generalizat scrierea cu litere mari la toate cuvintele din componenţa formelor de
politeţe (Excelenţa Sa, Majestatea Sa, Domnia Voastră)
 În scrierea cuvintelor compuse se generalizează utilizarea cratimei în toate cuvintele
ce denumesc specii de plante şi animae(gândacul-de-Colorado, viţa-de-vie-pentru că
au un singur referent)
 Se scriu întotdeauna cu cratimă cuvinte compuse în care elementele nu-şi mai
păstrează integral sensul deoarece compusul are un sesn-propriu(bine-crescut, prost-
crescut, bun-rămas, bună-credinţă, bine-venit)
 Se scriu cu cratimă toate componentele care conţin elementul „prim”(prim-ministru,
prima-balerină)
 Se scriu cu cratimă cuvânt-înainte, mai-mult-ca-.perfectul
 Se scriu împreună pronumele nicunul, niciuna, şi adjectivele nicio, niciun
 Se preferă grafia etimologică la scrierea unor împrumuturi recente din engleză şi se
revine la aceeaşi grfaie în cazul unor cuvinte precum: cocktail, knock-out
 La cuvintele noi se pastrează grafia, se face o concesie rostirii în cazul anglicismelor
sau pseudoanglicismelor(termen folosit pentru cuvintele compuse cu sufixul men care
nu există în limba engleză) care conţin la final sufixoidul „man”: congresman (plural
în i), pseudoanglicisme tenismen (plural în i), recordmen (plural în i)
În domeniul accentuării
 S-a admis dubla accentuare în cazul cuvintelor: antic, penurie (accent se poate pune şi
pe u, şi pe ultimul e), trafic, gingaş
  Nu se admit accentuările de tip popular butelie accentuat pe i-este corect accentuat pe
u
 Se recomandă pronunţările: avarie (accent pe primul a), crater(accent pe a), neutru cu
hiat, euro cu hiat
În domeniul morfologic
 S-au adăugat forme noi de singular impuse în uz şi neacceptate în ediţia anterioară
(sanda, nu sandală, bretea, nu bretela, cârnat, nu cârnaţ, s-a acceptat cariocă)
 Se acceptă formele de plural cireşi. Căpşuni, în paralel cu cireşe şi căpşune
 Se admit ţărănci, ţigănci, remarci, corzi/coardem coperţi/coperte, găluşte/găluşti,
nivele/niveluri
 S-u normat formele de singurla cleşte şi foarfecă, iar anglicismul mass-media şi
forma prescurtată media au formă unică de singurla feminin
 Se accepta forme paralel de plural masculin neutru pentru cuvintele cu sens
tehnic/uzual ex: elemenţi/elemente, robineţi/robinete, subiecţi/subiecte
 Forme duble sau triple de genitiv-dativ: sorei(medicale)-surorii mele; pielii(omului)-
pieii(animalelor)
 Se admite pentru cuvântul „cotidian”(ziar) numai pluralul cotidiane, iar adjectivul are
alternanţe
 Nu se admit alternanţe la unele adjective din limbajul cultivat şi la numele de profesii
feminine
 Pentru numeral: se admite în indicarea datei forma „doi”, dars e păstrează
„întâi”(decembrie). Nu se admite dezacordul în exprimarea orei(pra douăsprezece).
Nu se admite pleonasmul „procent de 2 la sută”
 Articol: în limba vorbită curentă se admite nerostirea articolului hotărât „l”. Nu se
admite genitivul „lui mama”. Se admite utilizarea siglelor fără articol şi fărăr
desinenţe cazuale
 Verbul: se precizează accentuarea „sunt”, „suntem (în ambele cazuri pe u)”. Se
precuzează că forma de imperativ negativ include infinitivul verbului –nu duce, nu
face. Se menţine utilizarea verbului a plăcea şi a apărea cu derivatele lor la
conjugarea a II-a. La verbul a continua s-a admis pentru persoana I forma eu continui.
Alte forme acceptate pentru persoana I-eu absolv, decernez
 Adverbul: se indică evitarea în orice situaţi a structurii ca şii. Are decât este forma
greşită. Se recomandă evitarea unor clişee: vizavi, deci. Nu se acceptă acordul
adverbelor în construcţii de tipul destui de mulţi, noi născuţi
În domeniul stilistic
 Tendinţele actuale (norma stilistico funcţională se referă la adecvarea mesajului sub
toate aspectele sale la situaţia de comunicare şi la subiect)-în uzul limbii literare
actuale se înregistrează 2 tendinţe contradictorii evidenţiate de discursul mass-media:
1) Tendinţa de intelectualizare a exprimării manifestată prin utilizarea impresionantă a
neologismelor şi a termenilor specializaţi din engleză(aceştia apar atât cu sens denotativ în
articole de specialitate, dar şi cu funcţie expresivă în articole cu alte tematici-colaps
economic), prin utilizarea prefixoidelor şi sufixoidelor (cripto, mega, micro, macro, mini)
într-un număr important de compuse. În cazul anglicismelor fie ele necesare, fie de lux se
observă tendinţa păstrării într-o formă identică cu cea din limba sursă. Se remarcă de
asemenea preferinţa pentru anglicisme chiar ăn cazul unor sinonime româneşti
perfecte(team , trend, shop)
2) Tendinţa de utilizare a unui stil relaxat manifestat prin patrunderea unor elemente de limbaj
popular, familiar sau argotic în discursul publicistic. Aceasta se justifică prin nevoia de
 originalitate şi expresivitate îndeosebi în articole cu tematică critică sau în reportaje din
anumite medii sociale. Trebuie aevitat abuzul, utilizarea nejustificată.

POSIBILE SUBIECTE:
1. Dinamica limbii în epoca actuală(ierarhia stilistică a limbii, popular vs. Literar, limba
literară, cauze ale dinamicii, norma stilistico-funcţională)
2. Tendinţe actuale în ortoepie şi ortografie (inclusiv DOOM2 şi asimilarea
anglicismelor)
3. Dinamica lexicului în domeniul formării cuvintelor(derivare, compunere)
4. Influenţa engleză în limba română actuală (inclusiv ortografia şi ortoepia)
5. Tendinţe actuale în dinamica sensului
6. Tendinţe actuale în domeniul morfologiei (DOOM2 şi morfologia anglicismelor)