Sfânta Tain a Mrturisirii

Deoarece nu exist nici un om care s vieuiasc i sµ nu påctu:asc,

Mântuitorul Hristos, în vederea iertrii pcatelor svâr_ite de la oameni dup
botez, a instituit Taina Pocinei sau a mrtutirisirii sau a spovedaniei. Aceastä
tain a instituit-o _i pentru faptul c El însu_i a acordat adeseori unot
iertare pentru pãcate (Marcu 2,5; Luca 5,20; 7,47 _.a.), iar puterea de
pcatele a dat-o mai târziu i ucenicilor Sái i urma_ilor acestora (Ioan 20,23).
Pocina în Taina prin care cre_tinul cindu-se de pãcatele svâr_ite i
mrturisindu-le înaintea preotului duhovnicesc o prime_te de ia Dumnezeu,
prin dezlegareapreotului, iertarea pcatelor, fiind re_ezat în starea haric din
care czuse datorit lor. Momentele eseniale ale acestei Taine sunt urmtoarele:
1. Luândhotrârea de a se îndrepta, penitentul se apropie de Dumnezeu
înscaunul mturisirii cu umilin i çu inima înfrânt, mturisind duhovnicului
toate pcatele svâr_ite de la ultima sa mrturisire.
2. Manifestând prere de ru i cin pentru pcatele fcute, penitentul
fgãduie_te c în viitor se va strdui s nu mai fac astfel de pcate.
3.Duhovnicul d dezlegare de pcate celui ce s-a mrturisit.
4. In sfär_it, dup poveele necesare, duhovnicul d penitentului canonu!
sau epitimia, caprintr-o anumit trud personal s-i aminteasc de greutatea
pcatuluí _i de çondiia lui muritoare.
Instituirea Tainei. Aceast Tain necesar pentru iertarea pcatelor 1
pentru redobândirea sntii suflete_ti _i rea_ezarea cré_tinului în starea haric
din care czuse, a fost nai întâi fgduit de Mântuitorul Apostolilor Si: Anmin
310
griesc vou: Oricâte vei lega pe pmânt, vor fi legate i încer, i oricáte ve!
dezlega pe pmânt, vor fi dezlegate i în cer" (Matei 18,18), iar dup Invierea
Sa, afost insituit ca Tain, când s-a artat Apostolilor _i a suflat asupra lor,
zícând:"Luai Duh Sfânt, crora le veti ierta påcatele, se vor ierta lor; i c£rora
levei ine, vor fi inute" (loan 20,22-23).
Taina Pocinei are numeroase temeiuri în Sfånta Scriptur i ir S1anta
Trädiie,din care rezult practicarea ei continu înc din epoca apostolic£ (Fapte
19,18; loan 1.9; comp. I Cor. 5,1-7; I1Cor. 2,5,11 _la.). Sublinind imporatna
deosebit aacestei Taine,sfântul loan Gur de Aur zice: "Preoii locuiesc pe
pmânt, dar dispun de cer, cci au primit o putere pe careDumnezeu 1-à d¡t
Q niciîngerilor, niciarhanghelilor, c·ci n-azis acestora: Oricate vei dezBegai
legá p pmânt 'vor fi dezBegate sau vor fi tinute în cer. Aceastä legtur a
sufletuluui se înal pân ia cer. Cci oricè hotrsc preoii jos, confirm
Dumnezeu sus...Ace_tia au primit puterea nu asupra necuriei trupe_ti ci asupra
celei a sufletului_i nu de a fi martori ai cur·irii, ci a curi radical de påcate"
(Despre Preoie, IIl, 5-6).
In privina moduluiîn care se fåcea mrturisirea, istoria Bisericii ne
arat c înc din epoca apostolic ca se fcea at¥t în secret, c¥t i înpublic, dar
totdeauna înaintea episcopului_au preotulsi, care, ca. martor al lui Dùmnezeu,
este singurul în msur i în drept s exercite puterea de a lega i dezlega
pcatele. gamenilor (Origen, Omil. 2-la Ps, 37 _i sfântul Ioan Gur de Aur,
Despre Preoie, L|l, 3-6). Dar pentru necesiti de ordin practic, la sfår_itul
veacului IV, patriarhul Constantinopoulsi, Nectarie a interzis mrturjisirea
public, astfel c rând pe rând m£turisirea privatá s-a generalizat în întreaga
Biseric rrsritean, practic mult mai potrivit sub a_pect psihologic imoral
decât cea a mrturisirii pubiice. Rezult deci c forma mrturisiri: public _i
privat(secret) nutine de esena Tainei, Biserica fiind în drept s fac unele
concesii în aceast privin, fr caprin aceasta s£se ating e'senta Tainei.
Formula de dezlegare, rostit de preotul duhovnicesc dupce penitentul
_i-a mrturisit pcatele, este urmtoarea: "Domnul i Dumnezeul nostru lisus
Hristos, cu darul i cu îndurrile iubirii Sale de oameni, s te ierte pe tine fiule
(fic) ..._i s-í lase toate p·catele. ^i eu, nevrednicul preot i duhovnic, cu
puterea ce-mieste dat, te iert i te. dezleg de.toate pcatele ta<e, în numele
Tatluii al Fiului i al Sfntu<uiDuh. Amin".
Indiferent din partea cui vine obieciunea c preoii findei în_i_i oameni
pctoi, nu pot ierta nici dezlega pcatele. oamenilor,,ea în_ n-are, temei,
deoaree oric Tain, deci i cea apocäinei, nu depinde de vrednicia moral a
svârsitorului, iar în cazul de fa preotul nu d dezlegarea de pcate prin puterea
lui, ciDumnezeu este Cl care iart pcatele cu harul Su, prin mijlocirea
preÑtului. Aceasta se refer deopotriv la Apostoli, episcopi _ipreoi, care toi
21
 TEOLOGIE DOGMATICÃ
Sunt oamenipcto_i (Fapte 10,25-26:; II Cor. 4,7; ITim. 1,15; Iloan 1,8 _.a.).
Adevårul c nu preotul iart patele penitenilor cu puterea sa, c1 Dumnezeu
este cel ce iart, rezult din îns_i formula dezlegrii, rostit de preot: "Domnul
i Dumnezeul nostrulisus Hristos..s te ierte pe tine, fiule., iar eu nevrednicul
preot 1 duhovnic, cu puterça ce-mi este dat, te iert i te dezleg...".
Efectele /pocäinei. Fiindinstituit de Mântuitorul pentru curirea de
påcate i împcarea omuluicu Dumnezeu, este de la sine ineles c primul _i cel
mai important efect al ei este iertarea pcatelor celui ce s-a pocãit i rea_ezarea
lui înstarea haric din care czuse datorit sv-r_irii acestora. insu_i Mântuitoru!,
dup ce Zaheui-a recunoscut pcatele, fäcând pocãin, a grit ctre acesta:
"Astzi S-a fcut mântuire casei acesteia... cci FiulOmului a venit s caute i
s mântuiasc pe cel pierdut" (Luca 19,9-10), iar tâlharului de pe cruce care s
a pocit în ultimul moment i-a zis: "...astzi vei fiimpreun cu Mine în rai"
(Luca 23,43). L·murit vorbe_te în aceast privin i Sfântul Apostol loan:
Dac ne mrturisim pcatele, El(Dumnezeu) este credincios _i drept ca s ne
ierte påcatele i s n cureasc de toate nedreptile" (1 Joan 1,9).
In al doilea rând, cel ce î_i nrturise_te pcatele în convingerea cã acestea,
prin dezlegarea preotului i-au fost iertate, simte cu adevrat o u_urare
sufleteasc, se sinte mai aproape de Dumnezeu i de seneni i e maidispus s
triasc astfel încât s nu mairecad în pcaele care l-au înstrinat de Dumnezeu.
Simindu-se mai u_urat i mai lini_tit, este mai împcat în sufletul su i mai
înclinat s p_easc pe c¡le a virtuii, aceasta i ca urmare a sfaturilor i
îndemnurilor pe care le-a primit de la duhovnic în scaunul mrturisirii.
Dar pentruca Taina Pocinei s aib£aceste efecte, penitentul trebuie
s îndeplineasc urmtoarele condiii:
a. S fac o mrturisire sincer i complet înaintea duhovnicului,
prându-i r«u de pãcatele svâr_ite, recunoscâdu-se vinovat în faa luiDumnezeu
_i s-i propun cutrie s nu mai s¯vâr_easc astfel de pcate.
b. Hotrârea de a num¡i pctui trebuie s o pun în practic, astfel ca,
de la o mrturisirè la alta, s se coDstate îndreptarea acestuia i s se vad o
struin din partea lui în a se dezbrca de pcatele fcute mai înainte.
c. S aib convingerea c£mila i buntatea lui Dunezeu sunt atât de
mari, încât ele pot ierta orice pcate, dac cel ce le-a s±vâr_it arat càin
adevrat.
d. S-_i împlincasc epitimia sau canonul dat de duhovnic, deoarece
prin aceasta poate evitäprilejurile de apctui i este ajutat s înving pcatul.
Desigur,aceste epitemii vor fi astfel alese de duhovnicîncat så-lajute pe peni
tent chiar laprsirea cii pcatului, inând seama de firea, starea sufleteasc,
posibilitile spirituale i materile ale accstuia.
Dac în general, asemenea Bisericii Ortodoxe i Biserica Ronano
312
 Sfintele Taine
Catolic, spre deosebire de protestanti, consider poc£ina ca Tain, fiind de
acord asupraprincipalelor momente aleacesteia, totu_i în legäturåcu aceastä
Tain romano-catolicii au introdus o serie de inovatii care potrivit conceptiei
ortodoxeîi denatureaz sensul i îi mic_oreaz importanta.
Astfel, în legtur£ cu epitimiile, pe care Biserica Ortodox le socote_te
un mijlocpedagogic spre îndreptarea celor ce s-au mrturisit, Biserica Romano
Catolic le consider ca pedepse isp_itoare i satisfaceri aduse dreptii
dumnezeie_ti. Caracterul isp_itor a epitimiilor duce în mod necesar la oserie
de teorii gre_ite cu privire la iertare, la purgator i la tezaurul meritelor
prisositoare ale sfinilor, cu totul strine BisereciiOrtodoxe.
Dup concepia Bisericiiapusene, orice pcat greu trebuie pedepsit nu
numai cupedepse ve_nice, ci _icu pedepse vremelnice, caresatisfac dreaptatea
dumnzeieasc. Prin Taina Pocinei, cre_tinul este eliberat de vina _i de pedeapsa
ve_nic, dar pedepsele vremnelnice trebuie s le isp_easc fie în aceast via,
fie dup moarte.: Cei ce nu le-au putut isp_i în via le vor isp¯_i în purgator.
Prin puterea eide a lega _idezlega, Bisericapoate scurtasau _terge pedepsele
Vremelnice fie aici în viat fie dup moartea în purgator. Aceast u_urare de
pedeaps Biserica o face nu numai în virtutea puteriYsale primite de la Donmnul,
ci _icu ajutorul faptelor priso_itoare din tezaurul sfinilor, pe care ea le împarte,
prin indulgente, celor ce au nevoie de ele.
In feluB acesta s-a 'schimbat în Biserica Romano-Catolic sensul Tainei
Pocãinei. Cãcidac iertarea prin pocin este oînvtur dogamtic abisericii
Ortodoxe, care rezult în mod clar atât din Sfänta Scriptur, cât i din Sfânta
Tradiie, asusine îns c£ Biserica are dreptul sã dea indulgente pentru pedepsele
vremeinice esteo înv·tur fr nici un temei scripturistic sau patristic.
C¥t prive_te teoria meritelor priso_itoare ale sfinilor, ca de asemenea
n-are niciun temei, fiind în contradicie cu textul de la Luca 17,10:"A_a i voi.
când vei face toate cele poruncite vou, s ziceti: Slugi netrebnice suntem,
pentru c am fãcut ceea ce eram datori s facen". $i cu toate c unii dintre
sfini au excelat printr-o via plin de to¡te virtuile, faptele lor au fost fcute
tot cu ajutorul harului divin, precum spune sfäntul apostol Pavel despre sine
însu_i: *"Dar cu harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt _iharul Luicare este în
minen-a fost în zadar, c¯ci m-am ostenit mai mult deât ei toi, dar nu eu, ci
harul lui Dumnezeucare este în mine(1Cor. 15,10). Aceste fapte sunt imeritorii
i aductoare de mântuire,dar nu trebuie s uitm c îns_i mântuirea e un dar
al luiDumnezeu, i nuun drept al omului: "Cãci suntei mântuii din har, prin
credin, _i aceata ns de la voi; al lui Dumnezeu est darul, ca s nu se laude
cineva" (Efes. 2,8-9). A_adar, meritul pentru orice fapte trebuie îneles însens
relat/v c, adic faptele bune sunt condiii ncesare de care Dumnezeu a legat
mo_tenirea vieii ve_hice, dar ele au un caracter personal, deci nimeni nu poate
313
 TEOLOGIE DOGMATIC
dispune asupra lor, spre a le împt_i altora.lar mântuirea subiectiv se obine
prin osârdiacelui'ce are o. credin lucrtoare prin iubire (Gal. 5,6) pentrusine,
iar faptele lui nu pot fi transpuse în contul altora.
Mai amintim aicio alt inovaie aBiseircii Romano-Catolice care se
refer la modulîn care se facemrturisirea sub aspect practic: este vorba de
mrturisirea auricular, f·cut în confesorial, un dulap cu dou desprituri,
preotul fiind izolat de penitent, pecare nu-_i vede, ci numai îi ascult mrturisirea.
: In concordan. cu învtura lor despre îndreptarea i ierarhia
bisericeasc, protestanii refuz s· recunoasc Pocinei caracterul. de Tain.
Luther oconsider uncorica Tain, d¡r alteori n-o recunoa_te. Atât protestani,
c¥t i unele denominaiuni cre_tine consider pocina numai ca a cin i
convertire pe care:o face credinciosul prin propriile sale puteri, asemenea
pocjnei, cerute de sfântul Loan Boteztorul celòr ce veneau sµse boteze la.el
înainte de venirea harului divin (Matei3,2; Marcu,1,5), Eiconsider pocina
ca un preambul convertirii,ca opregtire pentru apropierea de Dumnezeu, dar
nicideçum ca un mijloc haric de curire a pcatelor i de sfinire a çredincio_ilor.
Poc·ina admis de ei nu ofer nici un har, nici iertare de pcate i nu are
nevoie de preot.