1.

Dacă îmi cere să verific numărul de litere și numărul de sunete dintr-un cuvânt: (Clasa a V-a și
repetate în fiecare an)
a. număr literele
b. despart cuvântul în silabe și număr silabele. Câte silabe am, tot atâtea vocale am în
cuvânt, câte una în fiecare silabă. „A” este mereu vocală.
ATENȚIE!
Dacă cuvântul se termină în „-giu” sau „-cei” - ,,Strig cuvântul” și lungesc sfârșitul
acestuia, pentru a-mi da seama care este vocala. Vocala va fi sunetul pe care îl lungesc când
„strig”. De exemplu: macaragiiiiiiiiiiu (deci, vocala este [i]), cerceeeeeeeei (deci, vocala este
[e]).
Dacă ultima silabă are o vocală, dar se termină într-un „-i” care are în fața lui o consoană
(ca în cuvântele co-men-tați, frați), atunci acest „i” se numește „i-șoptit și nu este încadrat nici la
vocale, nici la semivocale și, evident, nici la consoane.
c. după ce scriu dedesubt fiecare vocală, pentru fiecare silabă, ce mi se pare mie că ar mai
fi vocală (cu excepția ATENȚIEI de mai sus), intră în alcătuirea grupurilor de litere (ce, ci ge, gi,
che, chi, ghe, ghi) sau sunt semivocale. Întotdeauna ch, gh reprezintă un singur sunet, indiferent
că are nevoie sau nu și de i sau de e. Scrie întâi vocalele și vezi ce rămâne din grupul de litere
(Rămâne chi sau doar ch, rămâne che sau doar ch?, rămâne ghi sau doar gh, rămâne ghe sau doar
gh?)
d. ținând cont de ce am scris mai sus, lucrez schema:
- scriu sub fiecare silabă vocala corespunzătoare, pe care O SUBLINIEZ
OBLIGATORIU și o tai din cuvântul despărțit în silabe
- mă uit să văd dacă mi-au rămas grupuri de litere (ce, ci ge, gi, che, chi, ghe,
ghi). Dacă au rămas, trec sub ele un singur simbol (am convenit să desenați un triunghi)
- scriu dedesubt și celelalte sunete care au rămas, iar dacă am semivocale le pun
semnul cu semicercul sub ele.
- apoi număr ca pe mărgele câte sunete am scris, FĂRĂ a citi cuvântul. Doar
număr sunetele.
Ex. macaragiu → macaragiiiiiiiiiiu (deci, vocala este [i]) =
9 litere
ma ̶ ca ̶ ra ̶ giu (4 silabe → 4 vocale)
[ m a ̶ ca ̶ ra ̶ giṷ] = 9 sunete
1, 2, 3,4, 5,6 7,8,9
[ṷ] este semivocală (în silaba giu am deja o
vocală, pe i, așadar nu mai pot avea încă
una. Vezi ce am scris la punctul b)
Ex. ghiozdan = 8 litere
ghioz ̶ dan (2 silabe → 2 vocale)
[Δ o z ̶ dan] = 6 sunete
1, 2, 3, 4,5,6
Aici mi-a rămas ghi (cu tot cu i),
deci fac un triunghi.
 Ex. chitară = 7 litere
chi ̶ ta ̶ ră (3 silabe → 3 vocale)
[Δ i ̶ ta ̶ ră] = 6 sunete
1, 2, 3,4, 5,6
Aici mi-a rămas ch (fără i, deoarece i este vocală și e trecut dedesubt),
dar fac tot un triunghi. (Vezi ce am scris la punctul c)

2. Dacă îmi cere să caut diftongi, triftongi sau vocale în hiat (hiat):
a. În primul rând, mă uit la cuvintele care să aibă două sau trei litere (sub formă de
vocale) una lângă alta. DOUĂ, dacă se cere diftong sau hiat, TREI, dacă se cere triftong.
b. Mă uit la cuvintele scrise cu cratimă. Dacă se citesc legat, atunci le analizez și pe
acestea, dacă respectă punctul a, când le citesc, deoarece le pronunț cu silabă legată. De exemplu,
ne-am, citesc [neam], într-o singură silabă.
c. Diftongul = în aceeași silabă am, una lângă alta, o vocală și o semivocală, indiferent de
ordinea în care apar (vocală + semivocală sau semivocală + vocală).
Triftongul = în aceeași silabă am, una lângă alta, o vocală și două semivocale,
indiferent de ordinea în care apar (vocală + semivocală + semivocală sau seivocală + semivocală
+ vocală sau semivocală + vocală + semivocală).
Vocale în hiat/hiat = o silabă se termină cu o vocală, cealaltă silabă începe tot cu o
vocală. Exact ca în cuvântul hiat (hi ̶ at).
d. Aplic toți pașii de la exercițiul 1 și mă uit în dreptul sunetelor să văd dacă găsesc ceva
scris la punctul c al acestui exercițiu.

Ex. macaragiu → macaragiiiiiiiiiiu (deci, vocala este [i]) =

9 litere
ma ̶ ca ̶ ra ̶ giu (4 silabe → 4 vocale)
[ m a ̶ ca ̶ ra ̶ giṷ] = 9 sunete
1, 2, 3,4, 5,6 7,8,9
[iṷ] = diftong (i – vocală și u – semivocală)

Ex. căprioară = 9 litere

că ̶ pri ̶ oa ̶ ră (4 silabe → 4 vocale)
[c ă ̶ pri ̶ oa ̶ ră] = 9 sunete
1, 2, 3,4,5, 6,7, 8,9
[oa] = diftong (o – semivocală și a – vocală)
Nu există și hiat, deoarece pri – oa

i = vocală o = semivocală
3. Dacă îmi cere să caut silaba accentuată:
Dacă nu am ureche muzicală să îmi pot da seama care silabă se aude mai tare, îmi
imaginez că sunt nervos/nervoasă și pronunț cuvântul apăsat, bătând cu mâna pe picior. Voi
obseva la ce silabă am atins piciorul. ATENȚIE! Accentul se pune/se subliniază (dacă asta cere
exercițiul) PE VOCALA din silaba respectivă.
Ex. Pi ̶ ciór ma ̶ nu ̶ fac ̶ tu ̶ ră

4. Dacă îmi cere să caut seria care cuprinde doar cuvinte compuse:
a. Cel mai ușor se rezolvă prin eliminare. Elimin întâi cuvintele care SIGUR nu sunt
compuse. Dacă unul din serie nu e compus, atunci toată seria nu va fi aleasă ca răspuns corect.
b. Cuvintele compuse
- sunt scrise cu cratimă și FORMEAZĂ UN CUVÂNT CU SENS NOU. Așadar,
nu toate cratimele întâlnite vor forma cuvine compuse.
Ex. florarea-soarelui = cuvânt compus (floare = are un anumit semn + soare = are un
anumit sens → floarea soarelui = are un cu totul alt sens, unul nou față de cele de mai înainte)
de-nțeles = nu este cuvânt compus (de = are un sens, înțeles = are un sems, însă
de-nțeles = nu are un sens nou. Cratima doar ține locul sunetului [î] atunci când pronunțăm
împreună („cu viteză”) cele două cuvinte)
- sunt scrise și prin sudare (într-un singur cuvânt, ca și cum ar fi „lipite”).
Ex: fiindcă = fiind + că, astfel = ast(acest) + fel, totodată = tot + o + dată
- sunt scrise fără cratimă și fară sudare, dar formează – de obicei – prepoziții
compuse, nume de persoane/de instituții sau abrevieri.
Ex: de la, pe la, de pe la, Popa Maria, Academia Forțelor Aeriene, B. R. D.

5. Dacă îmi cere să caut seria care cuprinde doar cuvinte derivate:
a. Cel mai ușor se rezolvă prin eliminare. Elimin întâi cuvintele care SIGUR nu sunt
derivate. Dacă unul din serie nu e derivat, atunci toată seria nu va fi aleasă ca răspuns corect.
b. ÎNTÂI SCOT, unde este cazul, ARTICOLUL cuvântului și/sau PLURALUL. Abia pe
urmă studiez cuvântul să văd daca este derivat sau nu.

6. Dacă îmi cere să găsesc sau să arăt că două cuvinte sunt omofone sau omografe:
a. omoFONE = vine de la fonetică (adică cum pronunți)
b. omoGRAFE = vine de la grafie (adică scriere)
Așadar:
Cum pronunț Cum scriu Exemplu
omoFONE pronunț la fel diferit Ne-am/neam
omoGRAFE pronunț diferit scriu la fel véselă / vesélă

7. Dacă îmi cere să găsesc sau să arăt că două cuvinte sunt paronime:
Schimb un sunet (literă din cuvânt).
Ex: car → caș / cor
8. Dacă îmi cere să fac un enunț asertiv/interogativ/imperativ/exclamativ:
a. asertiv = adică un enunț care să se termine cu punct.
b. interogativ = scrie întâi predicatul, apoi subiectul.
Ex: Vine Mihnea la mare cu noi?
P S
Ex: Dacă ai predicat nominal sau construcție pasivă, poți pune în față doar verbul
copulativ sau verbul auxiliar.
Este Iasmina frumoasă? Este corect și: Este frumoasă Iasmina?
Este tata chemat la școală? Este corect și: Este chemat tata la școală?
c. imperativ = trebuie să sune a poruncă (cum spuneam eu, să dai senzația că bați cu
pumnul în masă) sau să fie un îndemn/sfat. ATENȚIE! Dacă cere imperativ NU FOLOSI
imperativul cu „să”.
Ex: Treci la muncă! (Cel așteptat ca răspuns la examen.)
Să cureți camera! → Nu îl folosi pe acesta, decît dacă ÎL CERE neapărat
exercițiul
d. exclamativ = trebuie să sune a mirare, a entuziasm. Începe enuntul cu „Ce...” sau „Cât
de...”
Ex: Ce frumos.......! Cât de frumos.....!

9. Dacă îmi cere să completez spații libere și nu îmi dau seama cu câți „i” trebuie să scriu
cuvântul:
a. dacă e verb și se întâmplă să nu știu cu câți „i” să îl scriu, atunci probleme sunt (de
obicei) la verbele care la infinitiv se termină în „i”, adică de conjugarea a IV-a. NU TOATE
VERBELE acestea te pot pune în dificultate. De obicei, se întâmplă la a ști, a veni, a fi.
ALEGE un alt verb care la infinitiv să nu se mai termine în „i”, adică de orice altă conjugare (a
cânta). Pui acest verb la forma cerută, pentru a vedea dacă îi apare litera i sau nu.
Ex: Să cânți = față de infinitiv, i-a apărut litera i. Asta înseamnă că și la verbele „a ști”, „a
veni”, „a fi” (care sunt la infinitiv) va trebui să mai adaugi acest i. Așadar, vei scrie: să știi, să
vii, să fii.
ATENȚIE! În cazul Să fi mers, FI este auxiliar și se scrie mereu cu un singur „i”.
Acțiunea verbului este a merge.
ATENȚIE! La timpul perfect simplu, persoana I, singular, se adaugă terminația „-i”,
indiferent de conjugarea verbului. Așadar, avem EU venii / EL veni
b. dacă este substantiv, atunci desparte cuvântul în silabe: co – pii → față de: co – pi – ii
pomi → față de: po-mii uși → față de: u-șii a - raci → față de: a – ra - cii
c. dacă este adjectiv și stă în fața substantivului determinat, va primi articol
Ex. frumoșii copii, propriii copii (primul i face parte din cuvânt, al doilea i arată pluralul,
al treilea i este articolul)

10. Dacă îmi cere să aleg între cuvintele vise și visuri și nu mai știu ce să scriu:
Mă gândesc că am visat ceva și mă duc să caut interpretarea visului în „Dicționarul de
vise”. Așadar, când dorm, este vorba despre vise, iar când am idealuri, vorbesc despre visuri.
11. Dacă îmi cere să identific o anumită parte de vorbire sau de propoziție dintr-un enunț, urmez
întâi pașii:
a. Citesc literar (Așa realizez ce reptrezintă „i”-urile din enunț și pot identifica ușor
pronumele demonstrativ și/sau pronumele personal.)
Ex: Ista-i fratele meu și-i dau o ciocolată. → Acesta este fratele meu și îi dau o ciocolată.
b. Caut predicatele ȘI LE VERIFIC să observ dacă nu am cumva predicate nominale.
AM GRIJĂ să pun după ele „de cineva” ca nu cumva să fie o construcție verbală pasivă și, prin
urmare, tot predicat verbal. De asemenea, verific să nu fie O LOCUȚIUNE VERBALĂ, așadar
tot predicat verbal.
c. Cum identific fiecare predicat, tot atunci, caut și Subiectul fiecăruia. Așa nu voi
confunda un subiect cu un complement direct, nu voi rata un pronume reflexiv (dacă este prin
preajmă), nu voi omite o construcție impersonală (cu sau fără subiect).
d. Abia după ce trec prin punctele a, b și c, pornesc în rezolvarea efectivă a cerinței.

12. Dacă îmi cere să identific Atribute sau Adjective:

Le caut în preajma substantivelor, a pronumelor sau a numeralelor.
ATENȚIE! Dacă trebuie să identific un adjectiv, mă uit și la numele predicativ (dacă
există). Ar putea fi exprimat prin adjectiv.

13. Dacă îmi cere să identific Complemente, Circumstanțiale sau adverbe:

Le caut în preajma verbelor (fie ele cu funcția sintactică de predicat sau nu) sau a
adverbelor.
ATENȚIE! Dacă trebuie să identific un adverb, mă uit și la numele predicativ (dacă
există). Ar putea fi exprimat prin adverb.

14. Dacă îmi cere să identific Subiectul și îmi este greu să pun întrebările „Cine?” sau „Ce?”:
Pun întrebarea folosită în clasele primare: „Despre cine/ce se vorbește în propoziție?”

15. Dacă îmi cere să găsesc predicatele și am de căutat un nume predicativ:

Pentru a nu rata numele predicativ (deși el nu se găsește folosind o întrebare) folosește
metoda din clasele primare: „Ce se spune despre..... (rostești subiectul propoziției)?”. Răspunsul
te va trimite direct la numele predicativ.
ATENȚIE! Ai grijă că numele predicativ poate fi și multiplu, așadar va trebui să
identifici toate elementele (cuvintele) acestuia.
Ex: Mihaela este o fată frumoasă, o colegă empatică și o adevărată șefă de grupă.
Caut numele predicativ: Ce se spune despre Mihaela? → Răspuns: (că este) o fată, o colegă și o
șefă.
16. Dacă îmi cere să alcătuiesc un enunț în care un anumit cuvânt (X) să fie Atribut:
Fac OBLIGATORIU desenele pe ciornă.
a.

Aici pun un SUBSTANTIV Pun o prepoziție Aici pun cuvântul

ales de mine. de obicei, din / de la pe care vreau să îl fac
Atribut.

CU TOT ACEST CALUP fac un enunț. Cel mai simplu este să construiesc după această
structură.
Ex: Substantivul cameră să fie Atribut. → Mobilă din cameră ...............
Mobila din cameră a fost restaurată recent.

ȘI/SAU (Le desenezi pe amândouă, deoarece nu mereu îți vei putea da seama repede cu care îți
vine mai ușor să rezolvi și TREBUIE să le vezi pe amândouă).
b.

Aici pun un substantiv Aici pun cuvântul

ales de mine. pe care vreau să îl fac
Atribut.

CU TOT ACEST CALUP fac un enunț. Cel mai simplu este să construiesc după această
structură.
Ex: Substantivul cameră să fie Atribut. → Mobilă cameră ...............
Mobila camerei a fost restaurată recent.

ATENȚIE! Dacă atributul este exprimat printr-un verb la infinitiv, atunci substantivele
alese de tine (care să se potrivescă ușor) ar putea fi „ideea” / „problema”.
Ex. Ideea de a pleca la munte mă face să fiu mai veselă.
ATENȚIE! Dacă atributul este exprimat printr-o interjecție, atunci substantivele alese de
tine (care să se potrivescă ușor) ar putea fi „sunetul” / „zgomotul”.
Ex: Sunetul „poc!” se auzi din curtea casei.
ATENȚIE! Dacă atributul este exprimat printr-un pronume care poate deveni ușor
adjectiv pronominal, e de preferat să alegi primul desen, pentru a pune o prepoziție între
substantiv și pronume, dar SĂ AI GRIJĂ să nu pui substantiv dpă pronume, ci direct predicatul.
Dacă, totuși, alegi varianta a doua, AI GRIJĂ să schimbi forma pronumelui pentru a-l
trece la genitiv.
 c. Dacă am nevoie de un atribut în nominativ, fac desenul:

Aici pun un Aici pun cuvântul

substantiv pe care vreau să îl fac
ales de mine. Atribut, așa cum arată el în
dicționar.

Ex: Sala 17 este goală.

Colegul Mihai este înalt.
Colegul inginer este plecat la cursuri.

17. Dacă îmi cere să alcătuiesc un enunț în care un anumit cuvânt (X) să fie Complement direct,
fac pe ciornă, OBLIGATURIU, schema:
„X” să fie Complement direct

verb
Pe cine? (dacă X este ființă)
Ce? (dacă X este obiect sau ceva abstract)
Pe cine (scriu verbul ales)? → Răspund într-o propoziție, ca la clasa I.
Ce (scriu verbul ales)? → Răspund într-o propoziție, ca la clasa I. ATENȚIE! Scrie
pe foaie subiectul. Nu îl lăsa subînțeles sau inclus, pentru a nu risca să greșești.

ATENȚIE! În caz că nu știi ce verb să alegi, folosește verbul „a vedea”, deoarece se potrivește în
aproape orice situație.
Ex: Pe cine vede? → Mihai îl vede pe colegul său.
Ce vede? → Mihai vede o ciocârlie.

18. Dacă îmi cere să alcătuiesc un enunț în care un anumit cuvânt (X) să fie Complement
prepozițional, fac pe ciornă, OBLIGATURIU, schema:
„X” să fie Complement prepozițional

verb
Despre cine? (dacă X este ființă)
Despre ce? (dacă X este obiect sau ceva abstract)
Despre cine (scriu verbul ales)? → Răspund într-o propoziție, ca la clasa I.
Despre ce (scriu verbul ales)? → Răspund într-o propoziție, ca la clasa I.

ATENȚIE! În caz că nu știi ce verb să alegi, folosește verbul „a vorbi”, deoarece se potrivește în
aproape orice situație.
Ex: Despre cine vorbește? → Mihai vorbește despre colegul său.
Despre ce vorbește? → Mihai vorbește despre ora de istorie.
19. Dacă îmi cere să alcătuiesc un enunț în care un anumit cuvânt (X) să fie Complement
indirect, fac pe ciornă, OBLIGATURIU, schema:
„X” să fie Complement indirect

verb
Cui?

Cui (scriu verbul ales)? → Răspund într-o propoziție, ca la clasa I.

ATENȚIE! În caz că nu știi ce verb să alegi, folosește verbul „a da”, deoarece se potrivește în
aproape orice situație.
ATENȚIE! Dacă cuvântul X este un substantiv abstract sau arată un obiect și nu știi cum să
formulezi, atunci folosește-te de „un sens nou” sau „o întrebuințare nouă”.
Ex: Cui dă? → Mihai dă iubirii un sens nou.
Mihai dă scaunului o întrebuințare nouă.

20. Dacă îmi cere să alcătuiesc un enunț în care un anumit cuvânt (X) să fie Complement
posesiv, fac pe ciornă, OBLIGATURIU, schema:

Subiect pronume predicat obiectul

reflexiv

Ex: Mihai și – a așezat geanta pe scaun.

(Mihai și-a așezat geanta pe scaun.)

21. Dacă îmi cere să alcătuiesc un enunț în care un anumit cuvânt (X) să fie Circumstanțial de
mod, fac pe ciornă, OBLIGATURIU, schema:
„X” să fie Circumstanțial de mod

verb
Cum?

Cum (scriu verbul ales)? → Răspund într-o propoziție, ca la clasa I.

Ex: Cum cântă? → Mihai cântă frumos.

ATENȚIE! Dacă trebuie să fie exprimat printr-un substantiv, atunci mă folosesc de prepoziția
„ca”.
Ex: Cum cântă? → Mihai cântă ca tata.
22. Dacă îmi cere să alcătuiesc un enunț în care un anumit cuvânt (X) să fie Circumstanțial de
loc, fac pe ciornă, OBLIGATURIU, schema:
„X” să fie Circumstanțial de loc

verb
Unde?

Unde (scriu verbul ales)? → Răspund într-o propoziție, ca la clasa I.

Ex: Unde merge? → Mihai merge la mare .

ATENȚIE! Dacă trebuie să fie exprimat printr-un pronume personal sau demonstrativ, aleg verb
de deplasare și prepoziție care arată direcția.
Ex: Mihai se îndreaptă spre ea.
Mihai se îndreaptă spre aceasta.

23. Dacă îmi cere să alcătuiesc un enunț în care un anumit cuvânt (X) să fie Circumstanțial de
timp, fac pe ciornă, OBLIGATURIU, schema:
„X” să fie Circumstanțial de timp

verb
Când?

Când (scriu verbul ales)? → Răspund într-o propoziție, ca la clasa I.

Ex: Când pleacă? → Mihai pleacă mâine.

24. Dacă îmi cere să alcătuiesc un enunț în care un anumit cuvânt (X) să fie Circumstanțial de
cauză, fac pe ciornă, OBLIGATURIU, schema:
„X” să fie Circumstanțial de cauză

verb
Din ce cauză?

Din ce cauză (scriu verbul ales)? → Răspund într-o propoziție, ca la clasa I.

Ex: Din ce cauză pleacă? → Mihai pleacă de obosit.
ATENȚIE! NU folosi în răspuns „din cauză că”, deoarece vei face o frază care va avea o
propoziție subordonată circumstanțială de cauză și NU un circumstanțial de cauză. Preferabil e să
folosești „de” sau „din cauza”
Ex: Mihai pleacă din cauza oboselii.
25. Dacă îmi cere să alcătuiesc un enunț în care un anumit cuvânt (X) să fie Circumstanțial de
scop, fac pe ciornă, OBLIGATURIU, schema:
„X” să fie Circumstanțial de scop

verb
Cu ce scop?

Cu ce scop (scriu verbul ales)? → Răspund într-o propoziție, ca la clasa I.

Ex: Cu ce scop pleacă? → Mihai pleacă la pescuit. (Cu scopul de a pescui.)
ATENȚIE! NU folosi în răspuns „ca să”, deoarece vei face o frază care va avea o propoziție
subordonată circumstanțială de scop și NU un circumstanțial de scop. Preferabil e să folosești
„la” sau „pentru”.
Ex: Mama întinde rufele la uscat. Învăț pentru reușita la examen.

26. Dacă îmi cere să alcătuiesc un enunț în care un anumit cuvânt (X) să fie Nume predicativ, fac
pe ciornă, OBLIGATURIU, schema:

Subiect verb copulativ nume predicativ

este adică cuvântul
devine dat, X

Ex: Mihai este fericit.

Mihai va fi medic.
Mihai devine ca acesta.

ATENȚIE! Dacă cerința este pentru un predicat nominal, fac aceeași schemă și am MARE
GRIJĂ să nu pun la X un participiu. O altă soluție este să NU pot pune „de cineva” după
cuvântul X pentru a nu crea o construcție pasivă.
Ex: Mihai este fericit.
Mihai va fi medic.
Mihai devine ca acesta.

27. Când am de completat un spațiu liber și trebuie să folosesc un pronume relativ

Folosește OBLIGATORIU schema de mai jos:

Substantiv Aici vei folosi: Aici vei folosi: substantiv

al, a, ai, ale cărui, cărei, căror

Întâi observi ce gen și ce număr au substantivele, apoi faci acordul ca în schemă. Primul
substantiv se acordă cu culoarea roșie, cel de-al doilea substantiv se acordă cu culoarea albastră.
Elevul ale cărui cărți sunt pe catedră a luat 10 la examen.
m, sg f, pl.

ATENȚIE! Dacă ambele substantive sunt așezate după pronumele relativ, atunci mută (PE
CIORNĂ) primul substantiv în față și aplică aceeași schemă.

28. Când am cerințe combinate:

a. scriu prescurtat cerința pe ciornă
b. rezolv întâi pertea în care aplic schemele de mai sus
c. tai pe ciornă să mă verific ce anume am atins din cerință și ce mai am de rezolvat
d. rezolv și ce mai am de rezolvat, aplicând ce scrie la punctul 8 de mai sus.

Ex: Cerință: Alcătuiește un enunț interogativ în care pronumele „acesta” să fie atribut și o
propoziție imperativă în care substantivul „copil” să fie complement direct.

Ciornă:
a. enunț ? pron. Acesta Atr
Ordinea în care tai: 4 5 3 2 1

Aici pun un SUBSTANTIV Pun o prepoziție Aici pun cuvântul

ales de mine. de obicei, din / de la pe care vreau să îl fac
Atribut.

Caietul + de la + acesta

Întâi mă ocup să fac corect atributul: Caietul de la acesta este pe bancă.

Apoi tai din cerința scrisă mai sus, pentru a observa ce anume mai am de făcut. Verific dacă nu l-
am făcut din grabă adjectiv pronominal, în loc de pronume. Dacă totul este bine, tai mai departe.
Dacă nu, scot substantivul de după cuvântul „acesta”.
Observ că nu am făcut enunțul interogativ și aplic regula de la punctul 8.
Este caietul de la acesta pe bancă?
ATENȚIE! Se poate aplica și cea de a doua variantă, cu explicatiile de la punctul 16, litera b.
Ex: Este pe bancă caietul acestuia?

b. prop. imper ! subst copil Cd

Ordinea în care tai: 3 4 2 1
 verb

Pe cine? (deoarece copil este o ființă)

Întâi mă ocup să fac corect Complementul direct:
Pe cine ajută? → Răspunsul: El îl ajută pe copil.

Apoi tai din cerința scrisă mai sus, pentru a observa ce anume mai am de făcut.
Observ că nu am făcut enunțul imperativ și aplic regula de la punctul 8.
Ajută-l pe copil!

29. Dacă îmi cere să construiesc un enunț în care să am o construcție pasivă

Aplic schema:

Subiect este verb la participiu de cineva

sau un substantiv
cu prepoziția de

De ex. Casa este construită de cineva.

Casa este construită de tata.

ATENȚIE! Poți schimba modul și timpul verbului auxiliar „a fi”, în funcție de cerință.
Casa a fost construită de tata.
Casa va fi construită de tata.

30. Dacă îmi cere să construiesc un enunț în care să am o construcție reflexivă

Cel mai simplu este să fac un enunț în care să folosesc pronumele reflexiv se, cu subiect
exprimat (îl văd scris pe foaie).
De ex. El se gândește la vacanță.
31. Dacă îmi cere să construiesc un enunț în care să am o construcție impersonală
Cel mai simplu este să folosesc un verb care arată fenomene ale naturii.
De ex. Afară plouă.
Dacă cerința presupune o construcție impersonală cu subiect, atunci folosesc verbul „a anunța” la
forma lui impersonală (cu se în față).
De ex. Se anunță o ploaie. Se anunță un spectacol. Se anunță furtună. Se anunță un
examen.
ATENȚIE! Nu pune conjuncția „că” după verbul se anunță pentru a nu face o frază! Se
poate ca cerința să fie pentru o propoziție, nu pentru un enunț.

32. Dacă îmi cere să construiesc un enunț în care să am o construcție pasiv-reflexivă

Mă gândesc că sunt la examen și că am primit foile de la profesor. Așadar, Aceste foi au fost
împărțite de către profesor. Cum știu că această construcție trebuie să aibă și pronume reflexiv și
„de cineva”, formulez astfel:
Lucrările de examen se împart de către profesor.