2.

ATRIBUTELE UNEI ENTITĂŢI

Fiecare tip de entitate are un set de atribute asociate lui. Un atribut este o proprietate
sau o caracteristică a unei entităţi care prezintă interes pentru organizaţie. Atributele
sunt percepute, din punct de vedere informatic, ca
variabile ale datelor, caracterizate prin natura valorilor pe care le pot lua acestea la un
moment dat. Fiecare atribut are asociat un domeniu de valori. Domeniul de valori al
unui atribut poate să impună restricţii cu privire la valorile valide pe care le poate lua un
atribut.
Deşi definiţia noţiunilor de entitate, atribute, asociere este destul de simplă in practica
modelării apar dificultăţi in clasificarea diverselor informaţii in una dintre aceste
categorii.
De exemplu sediile unei bănci sunt localizate in diverse orase. Obiectul ORAŞ este
entitatea distinctă sau atribut distinctiv al entităţii SEDIU? Pentru a putea clasifica corect
informaţiile, există câteva criterii care trebuiesc respectate. Prima regulă dă un criteriu
general de impărţire in entităţi şi atribute, urmatoarele 2 semnalează excepţii de la
prima regulă iar ultimele 2 reguli au un caracter mai puţin normativ ci mai degrabă
orientativ.

a. Entităţile au informaţii descriptive despre o anumită clasă de obiecte, aceasta va fi

modelată ca o entitate. Dacă pentru acea clasă de obiecte nu este nevoie decît de un
indicator, ea va fi modelată ca un atribut. Dacă despre un ORAŞ este necesară
cunoaşterea (şi memorarea) unor informaţii ca JUDEŢ, REŞEDINŢĂ, POPULAŢIE, atunci
ORAŞ va fi o entitate.

b. Dacă singura informaţie necesară despre oraş este numele său, NUME-ORAŞ va fi un
atribut al altei entitaţi.

c. Atributele multi valorice vor fi reclasificate ca entităţi. Dacă la o valoare a unui

identificator corespund mai multe valori ale unui descriptor, acesta va fi clasat ca
entitate. De exemplu în cayul unei baye de date privind localiyarea în teritoriu a
bancilor, dacă se memoreayă informaţii doar despre bănci care au un singur sediu,
LOCALITATEA este atribut al entitaţii BĂNCI. Dacă insă se memorează informaţii despre
bănci care au sucursale şi filiale in diverse localităţi, deci pentru o singură bancă avem
mai multe localitaţi in care acea bancă are sedii, atunci LOCALITATEA va fi entitatea
distinctă. Bineînţeles, între celled două entităţi va exista o asociere binară unu-multi
numită de exemplu ARE-SEDIUL-ÎN.
d. Atributele vor fi ataşate la entităţile pe care le descriu în mod nemijlocit. De exemplu,
MINISTER-COORDONATOR va fi ataşat ca atribut al entităţii UNITATEA-ECONOMICĂ şi
nu al entităţiilor SECŢIE sau SALARIAT.
e. Folosirea identificatorilor compuşi va fi evitată cît mai mult posibil. Am văyut ca
identificatorul este acea submulţime de attribute ale unei entităţi care identifică in mod
unic fiecare instanta a sa. Această regulă specifică necesitatea ca identificatorii
entităţilor să fie per cît posibil formate dintr-un singur atribut. Respectarea ei se poate
face în diverse moduri:
1, daca identificatorul unei entităţi este compus din mai multe attribute care toate sunt
identificatori şi în alte entităţi, acea entitate se elimină.

2, dacă identificatorul unei entităţi este compus din mai multe attribute care nu sunt
toate identificatori şi în alte entităţi, există două soluţii:

2,1, entitatea respectivă se elimină şi se deficesc noi entităţi care au ca identificatori

elementele componente ale identificatorului compus, urmând ca între acestea să se
evidenţieze asocierii astfel încât per ansamblu informaţia modelată în varianta originală
să fie păstrată.

2,2, entitatea respectivă rămâne în forma originară, cu dezavantaje insă în privinţa

vitezei operaţiilor: identificatorii entităţilor se vor regăsi în proiectarea fizică sub forma
cheilor primare sau indecşilor atomici.

Se vede deci că procedura clasificării obiectelor în entităţi şi atribute este iterativă: se

face o prima impărţire conform regulii a., dupa care o parte din atribuţiile astfel
obţinute se reclasifică iîmn entităţi conform regulilor b. şi c. , dupa care se face o
rafinare finală conform regulilor d. şi e.

1.1.Clasificarea atributelor
Există mai multe criterii de clasificare a atributelor astfel:

Din punct de vedere al modului de reprezentare a informaţiei, atributele pot fi:

_ elementare – reprezentarea datei este indivizibilă în raport cu informaţia pe care o
reprezintă (nu mai pot fi descompuse in alte atribute). Aceste atribute se mai numesc şi
atribute atomice;
_ compuse – se pot descompune în mai multe atribute elementare (exemplu: „adresa”).

Dupa modul de stocare al valorii:

_ simple - stocheaza în ele valorile aşa cum au fost introduse de utilizator;
_ calculate - îşi obţin valoarea prin aplicarea unei formule asupra unor alte atribute,
pentru care utilizatorul a specificat valoarea (exemplu: câmpul)
„preţ” respectiv „cantitate”, ale unei facturi sunt atribute simple, în timp ce
„valoarea” = „preţ” * „cantitate” reprezintă un atribut calculat). În cele mai
multe cazuri, atributele calculate nu se stochează deoarece valoarea lor
poate fi dedusă cu ajutorul unor formule.

Din punct de vedere al realităţii modelate, atributele pot fi:

_ opţionale – dacă atributul respectiv nu poate prezenta o valoare la un moment dat,
valoarea lui nefiind neapărat necesară (exemplu: „limbi străine cunoscute”);
_ obligatorii – trebuie să prezinte neapărat o valoare. In această situatie, utilizatorul nu
va putea continua prelucrările până cand nu se furnizează respectiva valoare.

Din punct de vedere al valorilor pe care le pot lua la un moment dat, atributele
pot fi:
_ multivaloare – atunci când valoarea pe care o poate lua un atribut, la un
moment dat, prezintă mai multe realizări concomitente pentru aceeaşi entitate
(exemplu: limbi straine cunoscute – o persoana poate cunoaste engleza, franceza şi
germana);
_ monovaloare – prezintă doar o singură valoare pentru atributul respectiv.

Dupa tipul datelor care sunt continute de un atribut, atributele pot fi:
_ atribute de tip text – sunt folosite când datele care descriu o anumită entitate sunt de
tip text (exemplu: nume, prenume, denumire, adresă);
_ atribute de tip numeric – sunt utilizate pentru a stoca în ele caracteristici ce pot fi
exprimate valoric sau cantitativ pentru o anumită entitate (exemplu: pret, cantitate,
valoare, valoare TVA, cota de TVA);
_ atribute de tip boolean – sunt atribute ale căror valori pot lua una din două stări
posibile: Da/Nu; Adevarat/Fals; 1/0;
_ atribute de tip dată şi oră – sunt atribute destinate in special stocării unor valori cu
privire la dată sau timp;
_ atribute binare - sunt acele atribute în care se stochează informaţia ce nu poate fi
stocată cu nici unul dintre tipurile anterioare (exemplu: o imagine, un clip audio sau
video).
Observatie: se recomandă să se aleaga un atribut numeric ori de câte ori acel atribut
este utilizat în efectuarea unor calcule aritmetice sau comparative. De exemplu,
constituie o greseală stocarea numerelor de telefon sub forma numerică, acesta nefiind
supus niciodată unor operaţii aritmetice. De aceea, tipul atributului ales trebuie sa fie de
tip text (prin alegerea unui atribut de tip numeric, se vor pierde zerourile situate la
începutul numarului de telefon).
De asemenea, trebuie să se stabilească pentru fiecare atribut, lungimea acestuia.
Lungimea unui atribut depinde in principal de tipul atributului. Astfel, lungimea unui
atribut de tip text trebuie stabilită luând în considerare valorile posibile pe care
le poate lua respectivul atribut. De exemplu, pentru atributul „nume” este suficientă o
dimensiune de 50 caractere.

Din punct de vedere al rolului pe care îl îndeplineşte atributul respectiv în cadrul

modelului, atributele pot fi:
_ cheie primara (identificator) – reprezintă acel atribut, sau grup de atribute, care
reuşeşte, prin valorile pe care le ia, să identifice în mod unic o entitate din mulţimea
entităţilor care prezintă acelaşi comportament.
Atributele care compun cheia primara nu pot avea valori nule. O alta cerinţă
_ cheie candidat – reprezintă acel atribut, care prin natura sa, poate juca rolul de cheie
primară sau de identificator în cadrul unui tip de entitate.
Altfel spus, reprezintă o posibilă cheie primară, care nu a fost, însă, reţinută ca atare.
_ cheie externă – reprezintă un atribut, sau o mulţime de atribute, definite pe
aceeaşi mulţime de valori ca şi cheia primară, rolul său fiind acela de a putea stabili o
asociere (legatura) între două sau mai multe tipuri de entităţi, care, în realitatea
modelat, interacţionează între ele. Altfel spus, orice cheie externă este cheie primară
pentru o altă entitate.