Aparatul genital uman

Articol
Discuție
Lectură
Modificare
Modificare sursă
Istoric

Unelte
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Aparatul genital uman

Organe genitale externe feminine

Organe genitale externe masculine

Detalii
Latină systema genitale
Originea embrionară Tubercul genital, pliu urogenital, fald labioscrotal, sinus
urogenital, canal paramesonefrice, canal mezonefros
Sistem Aparatul reproducător
Artere
Arteră pudendală internă, Arteră pudendală externă superficială
Vene
Vene pudendale interne, Vene pudendale externe
Nervi
Nerv pudendal
Vase limfatice
Ganglioni inghinali interni
Resurse externe
TA A09.0.00.000
FMA 7160 75572, 7160
Terminologie anatomică
Aparatul genital uman este alcătuit din gonade, căile de excreție ale produselor
genitale (celule sexuale), glandele anexe și organele genitale de acuplare. De
regulă, organele aparatului genital se împart în: organe genitale interne și organe
genitale externe. Organele genitale interne au rolul de a forma celulele sexuale și
de a purta, la femeie, fătul. Organele genitale externe au funcție de copulare și
sunt implicate în transferul spermatozoizilor.

Reproducerea este o trăsătură fundamentală a omului și se realizează prin angajarea

unei femei și a unui bărbat într-un raport sexual. Apariția unei noi vieți umane
este rezultatul fecundării ovulului de către spermatozoid în căile genitale ale
femeii (de regulă trompele uterine). Zigotul rezultat se implantează în peretele
uterin, pentru a se dezvolta și a crește, devenind o nouă ființă umană. În momentul
în care fătul devenit viabil, este expulzat din uter prin actul nașterii.

Diferențierea sexuală este determinată genetic în momentul formării zigotului, însă

diferențierea intersexuală are loc între lunile a treia și a patra ale dezvoltării
intrauterine. Dezvoltarea somatopsihică se continuă în copilărie și se realizează
în mod deplin după pubertate, ca urmare a activității fiziologice a gonadelor. După
pubertate, hormoni sexuali determină caracteristici diferențiate la cele două sexe.

Structura anatomică
Aparatul genital masculin
Articol principal: Aparatul genital masculin.
Aparatul genital masculin este constituit din testicule, căi genitale (spermatice),
glande anexe și organul copulator.
Fișier:Male anatomy number.svg
Aparatul genital masculin în secțiune sagitală:
1 — vezica urinară;
2 — os pubian;
3 — penis;
4 — corp cavernos;
5 — glandul penisului;
6 — prepuț;
7 — meat urinar;
8 — colon;
9 — rect;
10 — vezică seminală;
11 — canal ejaculator;
12 — prostată;
13 — glandă bulbouretrală;
14 — orificiul anal;
15 — canal deferent;
16 — epididim;
17 — testicul;
18 — scrot
Gonada masculină
Articol principal: Testicul.
Testiculul este organ pereche de formă ovală, cu funcție exocrină și endocrină,
lungime de 4-6 cm, testiculul este învelit într-o membrană conjunctivă de culoare
albă denumită albugineea. În partea superioară a testiculului, albugineea se
îngroașă ca un con fibros, denumită mediastin, străbătută de canalele eferente,
vasele de sânge și nervii testiculari. Din mediastin pornesc spre interiorul
testiculului septuri conjunctive care delimitează circa 250–300 de loculi
testiculari. Fiecare lobul conține 1-4 tubi seminiferi contorți, formând
parenchimul testicular. În interiorul tuburilor seminifere are loc formarea
spermatozoizilor. Tubii sunt separați între ei prin parenchimul testicular este
format din canale seminifere, care alcătuiesc lobulii testiculari, din țesut
interstițial și țesut conjunctivo-vascular. În țesut conjunctiv interstițial dintre
tubii seminiferi, se găsesc celulele interstițiale Leydig, care sintetizează
hormonii sexuali androgeni.

Tubii seminiferi contorți au o membrană bazală care conține celule seminale din
care se vor dezvolta spermatozoizii printre care se găsesc celule celule de
susținere Sertoli, cu rol trofic. Tubii unui lobul se îndreaptă în direcția
mediastinul unindu-se într-un tubul drept. Tubii drepți ale tuturor lobulilor
pătrund în mediastin și formează o rețea de canale neregulate (rete testis). Din
această rețea pleacă 10-12 canale eferente care se îndreaptă spre epididim și dau
nașterii unui canal unic - canalul epididimar.

Epididim
Articol principal: Epididim.
Epididimul este așezat la marginea superior-posterioară a testiculului, având formă
de virgulă rezultat din aglomerarea tubilor eferenți. Lungimea totală a canalului
epididimar este de 6-7 m, totuși datorită plisării și încolăcirii sale epididimul
măsoară doar 3,8 cm. În epididim are loc maturizarea completă a spermatozoizilor.

Canalele deferent și ejaculator

Articole principale: Canal deferent și Canal ejaculator.
Canalul deferent este un tub cilindric cu o lungime de 35- 60 cm și grosime de 2
mm, amplasate între coada epididimului și canalul ejaculator. Canalul deferent
prezintă patru porțiuni: scrotală (cordonul spermatic), inghinală, abdominală și
amputară (porțiunea cea mai dilatată situată posterior față de vezica seminală). La
nivelului porțiunii amputare, canalul deferent se unește cu canalul excretor al
vezicii seminale și formează canalul ejaculator.
Cordonul (funiculul) spermatic suspendă testiculul și se întinde de la capul
epididimului până la inelul inghinal profund pe o lungime 15—20 cm. Cordonul
spermatic stâng este cu mai lung decât cel drept, motiv pentru care testiculul
stâng coboară mai mult decât cel din dreapta.

Pereții canalului deferent sunt alcătuiți din trei tunici: adventiția externă
(formată din țesut conjunctiv lax, vase sanguine și celule musculare netede),
musculara mijlocie (trei straturi de celule musculare netede) și mucoasa internă
(corion și epiteliu cilindric).

Canalele ejaculatoare continuă cele două canale deferente și rezultă din unirea
acestora cu canalul de excreție al vezicii seminale. Se află în grosimea prostatei
și se deschid în porțiunea inițială a uretrei masculine.

Glande anexe
Articole principale: Vezică seminală, Prostată și Glandă bulbouretrală.
Vezica seminală este un organ pereche, diverticule glandulare, alcătuind un
rezervor în care se acumulează spermatozoizii și se secretă un lichid incolor.
Aceste lichid intră în componența lichidului spermatic, alcătuind 30-40% din
volumul ei. Veziculele seminale sunt amplasate posterior prostatei, între vezica
urinară și rect. Asemenea canalului deferent, pereții vezicii seminale sunt
alcătuiți din trei tunici: conjunctivă, musculară și mucoasă. Lungimea medie a
vezicilor a este de 5 cm, lățimea — 2 cm, grosimea de circa 5-10 mm și volumul de
5-10 ml.

Prostata este o glandă voluminoasă tubuloacinoasă, impară, care elimină un lichid

ce intră în componența spermei. Prostata este situată sub vezica urinară, înconjură
porțiunea inițială a uretrei. Are forma unui forma unui con turtit, cu vârful în
jos și înainte, asemănător cu o castană cu baza îndreptată spre vezica urinară.
Prostata este formată dintr-o capsulă fibroasă ce acoperă stromă conjunctivă-
musculară, printre care se află 30—35 de glande mici în acin. Dimensiunile
prostatei variază până 4 cm în lungime, 3 cm în lățime și 2,5 cm în grosime. La
bărbatul adult masa prostatei constituie 20—25 g. Prostata este străbătută de
uretra prostatică, în care se deschid canalele ejaculatoare. Lichidul secretat de
prostată reprezintă o substanță densă cu nuanță roșie-cenușie. Prostata servește ca
sfincter involuntar al uretrei prevenind scurgerea urinei și amestecarea cu spermă
în procesul ejaculării. La nivelul prostatei, uretra reprezintă un canal orb ce
poartă denumirea utricul prostatic sau vaginul masculin.