MUZICA ÎN GRECIA ANTICĂ

 ANTICHITATE : sunt 2 forme de organizare sonoră ( monodia = o

singură linie melodică ; melismele = însemnele muzicale /
sunetele)
 Caracteristicile muzicii antice:
SINCRETISMUL – simbolizează comuniunea muzicii cu teatrul și
poezia.
IMPROVIZAȚIA – abilitatea interpreților vremii de a-și face
cunoscută tehnica de interpretare prin diverse ornamentări ale
melodiilor.
 Unitatea de bază în crearea melodiilor era TETRACORDUL
(4sunete alăturate), iar modurile și ritmurile se bazau pe
ritmurile poetice.
 Instrumente muzicale:
 De percuție: Krotala, Kimbala, Tympanon
 Cu coarde: Lira, Kithara
 De suflat: flautul lui Pann (cel mai vechi) și aulos ( un strămoș al
oboiului)
! Muzica grecească antică este un izvor foarte important pentru
muzică deoarece a creat primele monodii!

MUZICA ÎN ROMA ANTICĂ

 Tradiția elenistică a influențat muzica poparele învecinate,
prin urmare și poporul roman.
 Astfel, ca și muzica grecească, organizarea discursului
muzical roman se bazează pe monodii , păstrând aceeași
notație, moduri, ritmuri și chiar aceleași instrumente ,
singura diferență fiind textul în limba latină.
 MUZICA ÎN ANTICHITATEA EXTRAEUROPEANĂ

INDIA – primele izvoare muzicale datează din anul 200 î.Hr.

- Muzica indiană se organizează în moduri heptatonice (7
sunete), micro-intervalele fiind denumite shruti
(*microintervalele stau la baza teoriei și armoniei muzicii
moderne *)
- Instrumente specifice: tat, sushir, maddalam

CHINA – în privința muzicii chinezești se practicau 2 tipuri de muzică:

laică și rituale.
- Sistemul sonor specific era pentatonia anhemitonică
(foarmată doar din tonuri)
- Instrumentele vremii erau construite fie din bambus, din
mătase , fie din lut, piatră sau metal (fluier, gonguri, pipa).