Conceptul de filozofie a religiei la Feuerbach și Hegel – studiu comparativ

Preliminarii

Ludwig Feuerbach este cunoscut în cercul filozofilor contemporani drept criticul gândirii
tradiționale și promotorul unei noi filozofii a religiei. L-a cunoscut personal pe celălalt mare corifeu,
Hegel, și a participat la unele din prelegerile sale de filozofie. Inițial, Feuerbach a fost profund
hegelian, însă după publicarea un studiu de critică a filozofiei lui Hegel (1939), este cunoscut fie ca
tânăr hegelian, fie ca hegelian de stânga. Hegelienii de stânga au extins filozofia lui Hegel, criticând
aspecte ale societății contemporane1. Critica lui Feuerbach pornește de la premisa că Hegel folosește
o metodă filozofică corectă în ansamblu, însă cu mici erori. Deși filozoful crede că filozofia religiei lui
Hegel este inversată, filozofia lui Feuerbach nu este însă o inversare completă a filozofiei lui Hegel.
Conform lui Feuerbach, filozofia lui Hegel vrea să restaureze creștinismul autentic, al cărui spirit s-a
pierdut prin filozofie. Este interesant că Feuerbach nu reneagă credința lui Hegel referitoare la
Dumnezeu și religie și, deși există multe similarități și diferențe între cele două filozofii, vom încerca
în articolul de față, să ilustrăm cele mai importante diferențe.

Vom împărți studiul în mai multe secțiuni, fiecare dintre acestea încercând să ilustreze
diferitele perspective asupra filozofiei religiei ale lui Feuerbach, respectiv Hegel. Prima secțiune va
ilustra poate cea mai pregnantă diferență, și anume concepția celor doi filozofi referitoare la absolut.
Vom observa că Feuerbach respinge ideile lui Hegel referitoare la Absolut și vom revela și motivațiile
pentru aceasta. Următoarea secțiune dezvăluie o altă mare diferență de abordare a celor doi filozofi
în ceea ce privește conștientizarea lui Dumnezeu, unul fiind în favoarea conștientizării lui Dumnezeu
prin sentiment, prin latura afectivă, celălalt prin intermediul rațiunii. Apoi vom analiza o altă
diferență între cei doi referitoare la teoria religiei, în special în ceea ce privește concepția abstractă
referitoare la Dumnezeu, specifică lui Hegel, și concepția concretă specifică lui Feuerbach. Nu în cele
din urmă, o altă secțiune va aborda modul în care cei doi filozofi înțeleg conștiința și perspectivele
acestora în ceea ce privește conștiința lui Dumnezeu și conștiința omului.

Dumnezeu ca Absolut

În contrast cu Feuerbach, Hegel crede că totul este într-un proces de devenire, care
finalmente devine total, sau absolut și perfect. Pentru Hegel, Dumnezeu este adevărul absolut iar
Creștinismul este religia absolută. Comentându-l pe Hegel, Kolb remarcă faptul că în absența ideii de
Dumnezeu și Absolut, filozofia nu ar fi avut nici început și nici sfârșit, ci filozofia ar trebui să înceapă
cu Absolutul2. Hegel este de părere că obiectul filozofiei și al religiei este același, și anume
Dumnezeu, iar scopul lor este să-L descopere pe Acest Dumnezeu. Suntem în acord cu Hughes care
spune că filozofia este adorarea lui Dumnezeu, fiindcă îl are drept obiect de studiu pe Dumnezeu, și
este prin urmare tot o formă a religiei3. Pentru Hegel Dumnezeu este pozitiv, universal, simplu și
unitar în ființa Sa, conceptul metafizic despre Dumnezeu fiind că este simplu și desăvârșit. Un
Dumnezeu care este Unul și încorporează totul, trebuie să aibă niște distincții în sine Însuși. În
Prelegerile de Filozofie a Religiei, Hegel afirmă că religia este ideea și intuiția conform căreia
Dumnezeu este totul în toate. Pentru Hegel, Dumnezeu cuprinde toate lucrurile, deci prin urmare,
natura, filozofia, religia, sunt niște domenii perfecte, pentru că abordează ființa perfectă.
1
Beyad, Maryam Soltan, Kaboli, W. Spurlin, ”Shifting Nineteenth Century Views on Religion and Their Influence
on Thomas Hardy”, în International Journal of Advanced Biotechnology and Research, Vol. 7, 2016, pp. 1880-
1892.
2
D. Kolb, New Perspectives on Hegel’s Philosophy of Religion, Albany State University of New York, 1992,
3
G. Hughes, The Squashed Philosopher, Tomato Press, New Jersey, 2009.