Concluzii: Diagrama Hertzsprung-Russell

Pentru estimarea vieții unei stele pe secvența principală a diagramei H-R se poate utiliza relația masă –
luminozitate, ceea ce presupune că luminozitatea unei stele este proporțională cu masa ridicată la puterea
valorii aflate între 3.5 – 4.
1. Cu cât o stea este mai masivă, cu atât trece mai repede de la un stadiu evolutiv la celălalt.
2. Dacă temperatura şi densitatea dintr-un nor interstelar sunt suficient de ridicate, norul va începe să
se contracte sub propria sa greutate.
3. Porțiunile mai dense din norul interstelar sunt zonele în care este favorizată apariția stelelor.
4. Un fragment de nor care se contractă, se va încălzi și în cele din urmă va apărea în partea dreaptă a
diagramei H-R, urmând la început un traseu Hayashi pe măsură ce se contractă.
5. Norii mai masivi se contractă mai repede și urmează un traseu orizontal Henyey înspre porțiunea
din stânga a diagramei H-R.
6. Când nucleul norului atinge temperatura de 106K, începe fuziunea termonucleară a hidrogenului.
Numim acest moment ZAMS, punctul în care steaua nou formată ajunge în Secvența Principală.
7. Dacă sunt destul de masive, după ce îşi consumă rezerva de hidrogen, stelele încep să fuzioneze
heliul, apoi carbonul și într-un final oxigenul în procesul triplu-alfa.
8. Stelele care ajung în zona AGB, după ce explodează în supernove, se transformă în pitice albe
înconjurate de o nebuloasă planetară.
9. Prin succesiunea generațiilor de stele, mediul interstelar devine tot mai bogat în elemente grele.
10. Elementele grele conținute de stele contribuie la formarea planetelor precum Pământul.

Aplicaţie: Diagramă B – V pentru M 45 (Pleiade)

Introducere
Pleiadele, numite Cele Șapte Surori, constituie roiul de stele deschis cel mai cunoscut, observat încă din
vremuri străvechi. Roiul se vede ușor cu ochiul liber, dar, deși majoritatea oamenilor pot vedea cu ochiul
liber șapte stele din Pleiade, a șaptea poate fi adesea greu de găsit. În nopțile foarte întunecate şi senine,
se pot vedea nouă stele. Cele mai strălucitoare noua stele se numesc tatăl, Atlas, mama, Pleione şi
surorile, Alcyone, Maia, Asterope, Taygeta, Celaeno, Merope si Electra. Cu un telescop mic sau cu un
binoclu, se văd mult mai multe stele, iar printr-un telescop mare se observă că roiul conține sute de stele.
Roiul Pleiadele are circa 100 de milioane de ani şi va rămâne un roi încă vreo 250 de milioane de ani,
timp în care se va descompune în stele izolate. Stelele din acest roi sunt gigante albastre de clasă spectrală
B şi sunt mai fierbinți şi mai luminoase decât Soarele. Fotografiile cu expunere lungă arată că stelele din
Pleiade sunt înconjurate de nori de praf interstelar. Norii sunt iluminați de radiația interstelara emisă de
stele şi strălucesc sub formă de nebuloase de reflecție. Deși cea mai mare parte a prafului şi a gazului ce
înconjoară roiurile (Pleiade şi Hyades) reprezintă materialul din care s-au format stelele, norii doar se
mișcă prin roi. Ei călătoresc cu o viteză de 40000 km/h față de Pleiade şi vor traversa roiul trecând prin
spațiul îndepărtat, unde vor redeveni întunecați şi invizibili.
Procedeu
În acest capitol vom vedea cum se prezintă diagrama Hertzsprung – Russell a indexului de culoare B – V
pentru asterismul Pleiadele. Acesta este un tip diferit de diagramă HR întrucât pe axa orizontală vom
așeza indexul de culoare în locul clasei spectrale iar pe axa verticală vom utiliza magnitudinea vizuală (V)
sau aparentă.
Măsurile fotometrice ale roiului din Pleiade pot fi utilizate pentru a determina vârsta roiului și distanța
acestuia. Analizând imaginile stelelor prin filtre separate: albastru (B – blue) și vizual (V – visual) putem
măsura magnitudinea aparentă a fiecărei stele în fiecare bandă de culoare. După cum am mai spus filtrul
V sau cel vizual aproximează răspunsul ochiului uman şi este cel mai sensibil la partea galbenă a
spectrului. Filtrul albastru B, corespunde sensibilității filmului fotografic (magnitudinii fotografice).
Indexul de culoare pentru fiecare stea se regăsește în tabelul de mai jos şi reprezintă diferența dintre
valorile obținute în urma datelor oferite de cele doua filtre B şi V.
CI = B – V
Mai jos avem un tabel care indică clasa spectrala aferentă fiecărui index de culoare.

Pleiadele: date utilizate în diagrama HR

distanța Pleiadelor = 116pc
deci: M-m = 5-5log(d)
M=m+5-5log(d)

Star no. V mag (m) B Mag CI =B-V V mag Abs V (M) m-M Name

1 10.44 11.06 0.62 10.44 5.12 5.32

2 7.52 7.62 0.10 7.52 2.20 5.32

3 6.60 6.57 -0.03 6.60 1.28 5.32

4 7.97 8.15 0.18 7.97 2.65 5.32

5 5.09 5.01 -0.08 5.09 -0.23 5.32 Pleione

6 3.64 3.56 -0.08 3.64 -1.68 5.32 Atlas

7 8.12 8.34 0.22 8.12 2.80 5.32

8 11.35 12.13 0.78 11.35 6.03 5.32

9 6.95 7.07 0.12 6.95 1.63 5.32

10 10.91 11.77 0.86 10.91 5.59 5.32

11 9.05 9.54 0.49 9.05 3.73 5.32

12 10.02 10.58 0.56 10.02 4.70 5.32

13 8.27 8.63 0.36 8.27 2.95 5.32

14 9.25 9.80 0.55 9.25 3.93 5.32

15 9.88 10.42 0.54 9.88 4.56 5.32

16 7.66 7.87 0.21 7.66 2.34 5.32

17 10.48 11.12 0.64 10.48 5.16 5.32

18 6.81 6.87 0.06 6.81 1.49 5.32

19 2.87 2.78 -0.09 2.87 -2.45 5.32 Alcyone

20 6.29 6.31 0.02 6.29 0.97 5.32

21 8.25 8.51 0.26 8.25 2.93 5.32

22 8.69 9.15 0.46 8.69 3.37 5.32

23 7.26 7.31 0.05 7.26 1.94 5.32

24 6.99 7.02 0.03 6.99 1.67 5.32

25 6.82 6.84 0.02 6.82 1.50 5.32

26 12.61 13.79 1.18 12.61 7.29 5.32

27 9.46 9.93 0.47 9.46 4.14 5.32

28 8.37 8.67 0.30 8.37 3.05 5.32

30 9.29 9.75 0.46 9.29 3.97 5.32

31 12.12 13.14 1.02 12.12 6.80 5.32

32 11.71 12.58 0.87 11.71 6.39 5.32

33 10.42 11.06 0.64 10.42 5.10 5.32

 34 11.34 12.20 0.86 11.34 6.02 5.32

36 7.35 7.45 0.10 7.35 2.03 5.32

37 7.96 8.28 0.32 7.96 2.64 5.32

38 4.18 4.12 -0.06 4.18 -1.14 5.32 Merope

39 9.70 10.25 0.55 9.70 4.38 5.32

40 5.76 5.72 -0.04 5.76 0.44 5.32 Asterope

41 6.43 6.41 -0.02 6.43 1.11 5.32

42 8.60 8.95 0.35 8.60 3.28 5.32

43 11.27 12.19 0.92 11.27 5.95 5.32

44 3.88 3.81 -0.07 3.88 -1.44 5.32 Maia

45 7.18 7.34 0.16 7.18 1.86 5.32

46 9.45 9.97 0.52 9.45 4.13 5.32

47 10.55 11.22 0.67 10.55 5.23 5.32

48 10.13 10.75 0.62 10.13 4.81 5.32

49 8.04 8.25 0.21 8.04 2.72 5.32

50 7.85 8.05 0.20 7.85 2.53 5.32

51 4.31 4.20 -0.11 4.31 -1.01 5.32 Taygeta

52 10.39 11.02 0.63 10.39 5.07 5.32

53 5.46 5.42 -0.04 5.46 0.14 5.32 Celaeno

54 8.58 8.92 0.34 8.58 3.26 5.32

55 11.40 12.25 0.85 11.40 6.08 5.32

56 3.71 3.60 -0.11 3.71 -1.61 5.32 Electra

57 10.81 11.61 0.80 10.81 5.49 5.32

58 11.93 12.87 0.94 11.93 6.61 5.32

Ce observăm din diagrama rezultată?

 Majoritatea stelelor se încadrează în intervalul indexului de culoare aferent clasei spectrale B5
adică -0.16 – 0.00.
 Cele mai masive stele se regăsesc în extremitatea din stânga sus a diagramei în timp ce acelea de
dimensiuni mici se regăsesc progresiv spre partea din dreapta jos a diagramei.
 După cum știm, toate stelele de pe secvența principală fuzionează în nucleul lor hidrogen.
 Atunci când secvența principală este încărcată, aceasta înseamnă că avem de a face cu un roi
destul de tânăr.
 Deoarece într-un roi stelar aproximativ toate stelele se află la aceeași distanță de noi, înseamnă că
luminozitatea lor este în legătură directă atât cu magnitudinea aparentă cât şi cu cea absolută. Deci
 dacă elaborăm o diagramă HR pentru un astfel de roi este suficient să introducem valorile
corespunzătoare magnitudinii aparente.
 Folosind formula m – M = 5log10(d/10), putem calcula magnitudinile absolute M pentru oricare
dintre Pleiade.
 Modulul de distanță ne este dat de diferența dintre magnitudini. Pentru Pleiade acesta este același
pentru fiecare stea (5.32).
 Pentru că în decursul procesului de fuziune nucleară stelele ard elemente din ce în ce mai grele,
praful rezultat în urma morții lor va fi tot mai bogat în asemenea elemente iar stelele care se vor
naște apoi din acel praf vor avea un procent mai ridicat de elemente grele decât cele formate în
procesul anterior.
 În diagrama de mai jos avem diagrama anterioara pentru Pleiade în care sunt evidențiate zonele
aferente gigantelor, supergigantelor şi piticelor albe.

 În diagrama de mai jos avem diagrama anterioară pentru Pleiade în care este introdus Soarele
pentru comparație utilizând magnitudinea vizuală.

Mai jos avem diagrama HR pentru Hyade.

Prezența “punctului terminus” sau TOP pe secvența principală înseamnă că avem de a face cu un roi mai
bătrân decât cel din Pleiade.
Mai jos avem diagrama pentru roiul globular M5.

Acesta este și mai bătrân decât cel anterior, se observa întreruperea din secvența principală mult mai clar
decât pană acum şi deplasat înspre stânga jos. Roiurile globulare sunt cele mai bătrâne tipuri de roiuri
stelare, pot atinge vârste de până la un miliard de ani, în timp ce roiurile globulare pot avea vârste şi de
doar un milion de ani.

Roiurile stelare şi diagrama H-R

Una din concluziile ce se pot enunța în urma studiului evoluției stelelor ar fi aceea că o stea cu cât este
mai mare cu atât mai „zbuciumată” îi este existența în fiecare etapă pe care o parcurge.
Este clar că galaxia noastră conține stele în diferite stadii de evoluție, lucrul acesta fiind evident dintr-o
simplă citire a diagramei H-R. De asemenea galaxia conține stele de vârste diferite. Dacă acestea ar fi de
aceeași vârstă, diagrama H-R ar arăta cu totul diferit.
Cu toate astea există locuri în galaxie în care fiecare stea are aceeași vârstă: roiul deschis precum
Pleiadele şi roiul globular M13 sunt exemple de asemenea regiuni. Să vedem cum se schițează diagrama
H-R pentru aceste obiecte cerești, cu care orice pasionat de deep-sky este familiar.
Roiul îşi face debutul în diagramă în partea din dreapta sub forma unui grup crescând de obiecte cu
temperatură scăzută. Aceste obiecte sau corpuri îşi urmează traseul Hayashi fiecare în parte. Cel mai
masiv dintre acestea se va deplasa spre stânga pe parcursul traseului Henyey, iar cele mai luminoase şi
mai fierbinți stele vor fi primele care vor ajunge în punctul ZAMS. Vor începe să se umple pârțile cele
mai joase din ZAMS pe măsură ce stelele cu o masă mai mică vor începe fuziunea hidrogenului şi vor
atinge echilibrul hidrostatic. Atunci când stelele cu masă mai mică vor ajunge în porțiunea ZAMS, cele
mai masive stele se vor fi deplasat deja din Secvența Principală devenind gigante roșii.
Pe măsură ce stelele cu o masă mai mică evoluează în diagrama H-R, în grupul gigantelor, Secvența
Principală se „deplasează” nu oricum ci începând din partea stânga sus spre partea din dreapta jos.
Expresia din limba engleză ”peels away” – se decojește, este foarte plastică în acest sens. Vom denumi
ceea ce în engleză se numește „the turn off point” – “punctul terminus”, pentru a desemna zona în care
Secvenţa Principală se termina. Porțiunea în care se regăsește acest punct terminus ne spune vârsta roiului
pe care-l studiem. Între timp cele mai masive stele au evoluat de-a lungul ramurii orizontale (horizontal
branch) în zona AGB, explodând apoi formând supernove. Rând pe rând se umple şi zona AGB cu stelele
mai puțin masive care sunt pe punctul de a deveni nebuloase planetare.
Diferența principală dintre o diagramă H-R generală şi una pentru un roi globular este ca în diagrama
pentru acesta din urmă o porțiune din partea de sus a secvenței principale va lipsi. În consecință o intensă
populare a zonei ramurii orizontale sau a celei AGB ne arată, că avem de-a face cu un roi globular bătrân.
Astfel astronomii știu că un roi globular este în general mai bătrân (aprox. 1 miliard de ani) decât unul
galactic care poate avea vârsta de doar câteva milioane de ani.
În final surpriza oferită de o diagramă H-R pentru un roi globular constă în faptul că toate stelele dintr-un
roi sunt cam la aceeași distanță de noi, așadar luminozitatea stelei este direct proporțională atât cu
magnitudinea aparentă cât şi cu cea absolută. Aceasta înseamnă că atunci când elaborăm o diagramă H-R
pentru un roi, tot ce trebuie să facem este să comparăm magnitudinile vizuale ale stelelor cu indexul lor
de culoare B-V.
Mai jos avem cele trei stadii de evoluție ale unui roi stelar.

Pe masură ce se formează un roi, stelele cu masa stelară mai mică se deplasează pe traseul
Hayashi către ZAMS, in timp ce stelele mai masive urmează un curs mai rapid de-a lungul
traseului Henyey, ajungând primele la ZAMS, aşa cum se vede în figura a
 Într-un roi stelar cu o vârstă intermediară, stelele cu masa intermediară ajung în ZAMS înaintea
celor cu masa stelară mică. Între timp stelele masive se află deja în faza ce urmează secvenței
principale (post-main sequence phase), aşa cum se observă în figura b

În ceea ce privește roiurile stelare bătrâne, aşa cum sunt cele globulare, toate stelele care inițial s-au aflat în partea superioară a secvenței
principale au evoluat spre ramura orizontală (Horizontal Branch) ori au populat zona AGB (Asymptotic Giant Branch); aceasta se poate
observa în figura c
Deoarece stelele sunt adevărate „uzine chimice” ale universului iar în momentul morții lor, îmbogățesc
universul cu elemente grele, acesta este motivul existenței în compoziția stelelor tinere a elementelor
grele, în tot mai mare măsura.
Stelele îşi încheie viața răcindu-se sub formă de pitice albe, stele neutronice sau găuri negre, dar atât timp
cât strălucesc ele vor sintetiza practic toate elementele chimice existente în spațiul interstelar.
Astfel se formează noi generații de stele cu o cantitate mai mare de elemente grele. Formarea unei stele
într-un astfel de mediu bogat în elemente grele, creează premisele apariției planetelor, întocmai ca
Pământul. Făcându-ne martorii procesului evolutiv continuu, stelele ne lasă o moștenire neprețuită, a
apariției a tot ce ne înconjoară, inclusiv a propriei geneze.