Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MATEMATICĂ
Nu distribuiți documentul unei terțe persoane fără acordul scris al proprietarului!
NEW EDU deține drepturile de autor iar documentul este destinat exclusiv beneficiarilor
înscriși la cursuri. Mulțumim pentru înțelegere și spor la pregătire!
NEW EDU - INSTITUȚIE DE EDUCAȚIE IT & INOVAȚIE
MATERIAL DIDACTIC INTERN
Clasa a XII-a
Analiză matematică:
Algebră:
Matematică Bacalaureat
Clasa a IX-a
1. Numere reale
1. Formule de calcul prescurtat
(a) (𝑎 + 𝑏)2 = 𝑎2 + 2𝑎𝑏 + 𝑏 2
(b) (𝑎 − 𝑏)2 = 𝑎2 − 2𝑎𝑏 + 𝑏 2
(c) (𝑎 + 𝑏 + 𝑐)2 = 𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 + 2𝑎𝑏 + 2𝑎𝑐 + 2𝑏𝑐
(d) (𝑎 ± 𝑏)3 = 𝑎3 ± 3𝑎2 𝑏 + 3𝑎𝑏 2 ± 𝑏 3
(e) 𝑎2 − 𝑏 2 = (𝑎 − 𝑏)(𝑎 + 𝑏)
(f) 𝑎𝑛 − 𝑏 𝑛 = (𝑎 − 𝑏)(𝑎𝑛−1 + 𝑎𝑛−2 𝑏 + ⋯ + 𝑏 𝑛−1 )
(g) 𝑎𝑛 + 𝑏 𝑛 = (𝑎 + 𝑏)(𝑎𝑛−1 − 𝑎𝑛−2 𝑏 + 𝑎𝑛−3 𝑏 2 + ⋯ + 𝑏 𝑛−1 )
(h) 𝑎3 − 𝑏 3 = (𝑎 − 𝑏)(𝑎2 + 𝑎𝑏 + 𝑏 2 )
(i) 𝑎3 + 𝑏 3 = (𝑎 + 𝑏)(𝑎2 − 𝑎𝑏 + 𝑏 2 )
(f) Inegalitatea lui Bernoulli. Fie 𝛽 > 0 , 𝑡 > 1 ș𝑖 𝑡 ∈ ℚ . Are loc inegalitatea :
(1 + 𝛽)𝑡 > 1 + 𝑡𝛽
3. Modulul
−𝑡, 𝑡 < 0
(a) |𝑡| = {
𝑡, 𝑡 ≥ 0
(b) |𝑡| ≥ 0
(c) |𝑡| = 0 ⇔ 𝑡 = 0
(d) |𝑡| = |−𝑡|
(e) |𝑎 ⋅ 𝑏| = |𝑎| ⋅ |𝑏|
𝑎 |𝑎|
(f) |𝑏| = |𝑏| , 𝑏 ≠ 0
(g) √𝑡 2 = |𝑡|
(h) |𝑎 + 𝑏| ≤ |𝑎| + |𝑏|
(i) |𝑎| + |𝑏| = 0 ⇔ 𝑎 = 𝑏 = 0
Proprietăți:
(a) [𝑡] ∈ ℤ , ∀ 𝑡 ∈ ℝ
(b) 𝑡 − 1 < [𝑡] ≤ 𝑡
(c) [𝑡] ≤ 𝑡 < [𝑡] + 1
(d) [𝑡 + 𝑘] = [𝑡] + 𝑘 , ∀ 𝑘 ∈ ℤ
Proprietăți:
(a) 0 ≤ {𝑡} < 1
(b) {𝑡} = 0 ⇔ 𝑡 ∈ ℤ
5. Mulțimi
Numărul de elemente ale unei mulțimi se numește cardinalul mulțimii, notat card A
sau |𝐴|.
- Principiul includerii și al excluderii
Dacă A și B sunt mulțimi finite, atunci:
−𝑐𝑎𝑟𝑑(𝐵 ∩ 𝐶) + 𝑐𝑎𝑟𝑑(𝐴 ∩ 𝐵 ∩ 𝐶)
- Regula sumei
Dacă A și B sunt mulțimi finite și disjuncte, atunci:
Propoziția P(n) este adevărată pentru orice număr natural n dacă sunt verificate
următoarele condiții:
1) Propoziția P(n) este adevărată pentru n = 0.
2) Din presupunerea că P(n) este adevărată pentru n = k , 𝑘 ∈ ℕ , rezultă că este
adevărată pentru n = k + 1.
3. Progresii
Progresia aritmetică
Proprietăți:
(a) 𝑎𝑛 = 𝑎1 + (𝑛 − 1)𝑟 , ∀ 𝑛 ≥ 1
𝑎 +𝑎
(b) 𝑎𝑛 = 𝑛−1 2 𝑛+1 , ∀ 𝑛 ≥ 2
𝑎1 + 𝑎𝑛 2𝑎1 +(𝑛−1)𝑟
(c) 𝑆𝑛 = ⋅𝑛 = ⋅ 𝑛 , ∀ 𝑛 ≥ 1 , suma primilor n termeni ai progresiei
2 2
aritmetice
Progresia geometrică
Proprietăți:
(a) 𝑏𝑛 = 𝑏1 ⋅ 𝑞 𝑛−1 , ∀ 𝑛 ≥ 1
(b) 𝑏𝑛2 = 𝑏𝑛−1 ⋅ 𝑏𝑛+1 , ∀ 𝑛 ≥ 2
𝑞 𝑛 −1
𝑏1 ⋅ , 𝑞≠1
(c) 𝑆𝑛 = { 𝑞−1
𝑛 ⋅ 𝑏1 , 𝑞=1
Monotonia: Dacă a > 0 , f este strict crescătoare. Dacă a < 0 , f este strict descrescătoare.
Semnul :
𝑏
Puncte de extrem : Dacă a > 0 , funcția admite un minim în punctul 𝑥𝑚𝑖𝑛 = − 2𝑎 , care
∆
are valoarea 𝑦𝑚𝑖𝑛 = − 4𝑎 . Dacă a < 0 , funcția admite un maxim în punctul
𝑏 ∆
𝑥𝑚𝑎𝑥 = − 2𝑎 , care are valoarea 𝑦𝑚𝑎𝑥 = − 4𝑎 .
Semnul:
Dacă ∆ > 0 , funcția are semn contrar lui a între rădăcini și păstrează semnul lui a în
rest.
Ecuația de gradul I
𝑏
Ecuația 𝑎𝑥 + 𝑏 = 0; 𝑎, 𝑏 ∈ ℝ , 𝑎 ≠ 0 are soluția unică 𝑥 = − 𝑎 .
Ecuația 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 = 0; 𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ ℝ , 𝑎 ≠ 0 are:
−𝑏 ± √∆
- Două rădăcini reale și distincte 𝑥1,2 = dacă ∆ > 0
2𝑎
𝑏
- Două rădăcini reale și egale 𝑥1 = 𝑥2 = − dacă ∆ = 0
2𝑎
6. Vectori
Figura 1 Figura 2
Dacă M este mijlocul segmentului [𝐴𝐵] , pentru orice punct O din plan are loc relația
1
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝑀 = ⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝑂𝐵
(𝑂𝐴 ⃗⃗⃗⃗⃗ ) . Are loc și reciproca.
2
Dacă 𝑚
⃗⃗ = 𝑥1 𝑖 + 𝑦1 𝑗 și 𝑛⃗ = 𝑥2 𝑖 + 𝑦2 𝑗 , atunci 𝑚
⃗⃗ ⋅ 𝑛⃗ = 𝑥1 𝑥2 + 𝑦1 𝑦2 și
⃗⃗ ‖ = √𝑥12 + 𝑦12 și ‖𝑛⃗‖ = √𝑥22 + 𝑦22 , iar 𝑚
‖𝑚 ⃗⃗ ⋅ 𝑛⃗ = ‖𝑚
⃗⃗ ‖ ⋅ ‖𝑛⃗‖ ⋅ cos(𝑢,
̂𝑣 ) .
Vectori perpendiculari: 𝑚
⃗⃗ ⊥ 𝑛⃗ ⇔ 𝑚
⃗⃗ ⋅ 𝑛⃗ = 0 ⇔ 𝑥1 𝑥2 + 𝑦1 𝑦2 = 0 .
𝑥1 𝑦1
Vectori paraleli: 𝑚
⃗⃗ ∥ 𝑛⃗ ⇔ = .
𝑥2 𝑦2
7. Elemente de trigonometrie
Ox − axa cosinusurilor
Oy − axa sinusurilor
Proprietăți:
sin2 𝑥 + cos 2 𝑥 = 1
Formule fundamentale:
𝑡𝑔 𝑎 ± 𝑡𝑔 𝑏
𝑡𝑔(𝑎 ± 𝑏) =
1 ∓ 𝑡𝑔 𝑎 ⋅ 𝑡𝑔 𝑏
𝑎+𝑏 𝑎−𝑏
sin 𝑎 + sin 𝑏 = 2 sin ⋅ cos
2 2
𝑎−𝑏 𝑎+𝑏
sin 𝑎 − sin 𝑏 = 2 sin ⋅ cos
2 2
𝑎+𝑏 𝑎−𝑏
cos 𝑎 + cos 𝑏 = 2 cos ⋅ cos
2 2
𝑎+𝑏 𝑎−𝑏
cos 𝑎 − cos 𝑏 = −2 sin ⋅ sin
2 2
sin(𝑎 ± 𝑏)
𝑡𝑔 𝑎 ± 𝑡𝑔 𝑏 =
cos 𝑎 ⋅ cos 𝑏
𝑎 𝑎 𝑎
2 𝑡𝑔 2 1 − 𝑡𝑔2 2 2 𝑡𝑔 2
sin 𝑎 = 𝑎 , cos 𝑎 = 𝑎 , 𝑡𝑔 𝑎 = 𝑎
1 + 𝑡𝑔2 2 1 + 𝑡𝑔2 2 1 − 𝑡𝑔2 2
𝑎 1 − cos 𝑎 sin 𝑎
𝑡𝑔 = =
2 sin 𝑎 1 + cos 𝑎
Clasa a X-a
1. Radicali și logaritmi
1. Puteri și radicali
Fie 𝑎, 𝑏 ∈ ℝ∗ , 𝑚, 𝑛 ∈ ℚ . Atunci
𝑎𝑚 ⋅ 𝑎𝑛 = 𝑎𝑚+𝑛 , 𝑎𝑚 ∶ 𝑎𝑛 = 𝑎𝑚−𝑛
𝑎 𝑚 𝑎𝑚 1
(𝑏) = 𝑏𝑚 , 𝑎−𝑛 = .
𝑎𝑛
𝑛 |𝑎| , 𝑛 𝑝𝑎𝑟
√𝑎𝑛 = {
𝑎 , 𝑛 𝑖𝑚𝑝𝑎𝑟
𝑛 𝑛
√𝑎 ⋅ 𝑏 = 𝑛√𝑎 ⋅ √𝑏
𝑛
𝑛 𝑎 √𝑎
√ = 𝑛 ,𝑏 ≠ 0
𝑏 √𝑏
𝑛
𝑚
√𝑎𝑚 = 𝑎 𝑛
𝑛𝑘
√𝑎𝑚𝑘 = 𝑛√𝑎𝑚 , ∀ 𝑘 ∈ ℕ∗
𝑛 𝑚 𝑛𝑚
√ √𝑎 = √𝑎
2. Logaritmi
log 𝑎 𝑥 = 𝑦 ⇔ 𝑥 = 𝑎 𝑦
𝑎log𝑎 𝑥 = 𝑥
log 𝑎 𝑎 = 1
log 𝑎 1 = 0
𝑥
log 𝑎 𝑥 − log 𝑎 𝑦 = log 𝑎 ( )
𝑦
log 𝑎 𝑥 𝑝 = 𝑝 ⋅ log 𝑎 𝑥
log 𝑎 𝑎 𝑥 = 𝑥 ⋅ log 𝑎 𝑎 = 𝑥 ⋅ 1 = 𝑥
log 𝑏 𝑥
log 𝑎 𝑥 = − 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐮𝐥𝐚 𝐝𝐞 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐛𝐚𝐳𝐞𝐢
log 𝑏 𝑎
2. Numere complexe
Două numere complexe sunt egale dacă au părțile reale egale, respectiv cele imaginare egale.
Conjugatul lui z : 𝑧̅ = 𝑎 − 𝑏𝑖 , 𝑎, 𝑏 ∈ ℝ
Înmulțirea se face ca și la numere reale doar că aici se va ține cont de puterea lui i : 𝑖 2 = −1.
3. Funcții
Operații cu funcții :
Funcția f: A → B este injectivă dacă și numai dacă este îndeplinită una dintre următoarele
condiții:
• Pentru orice 𝑥1 , 𝑥2 ∈ 𝐴 astfel încât 𝑓(𝑥1 ) = 𝑓(𝑥2 ) , rezultă 𝑥1 = 𝑥2 .
• Pentru orice 𝑥1 , 𝑥2 ∈ 𝐴 astfel încât 𝑥1 ≠ 𝑥2 , rezultă 𝑓(𝑥1 ) ≠ 𝑓(𝑥2 ).
• Pentru orice 𝑦 ∈ 𝐵, ecuația 𝑓(𝑥) = 𝑦 are cel mult o soluție 𝑥 ∈ 𝐴.
• Orice paralelă dusă la axa Ox printr-un punct al codomeniului intersectează graficul
funcției în cel mult un punct.
• Dacă f este strict monotonă, atunci f este injectivă. Reciproca nu are loc.
Funcția f: A → B este surjectivă dacă și numai dacă este îndeplinită una dintre următoarele
condiții:
• Pentru orice 𝑦 ∈ 𝐵, există 𝑥 ∈ 𝐴 astfel încât 𝑓(𝑥) = 𝑦.
• Pentru orice 𝑦 ∈ 𝐵, ecuația 𝑓(𝑥) = 𝑦 are cel puțin o soluție 𝑥 ∈ 𝐴.
• Im f = B
• Orice paralelă dusă la axa Ox printr-un punct al codomeniului intersectează graficul
funcției în cel puțin un punct.
Funcția 𝑓: 𝐴 → 𝐵 este bijectivă dacă și numai dacă este îndeplinită una dintre următoarele
condiții:
• f este injectivă și este și surjectivă.
• Pentru orice 𝑦 ∈ 𝐵, ecuația 𝑓(𝑥) = 𝑦 are o unică soluție.
• Orice paralelă dusă la axa Ox printr-un punct al codomeniului intersectează graficul
funcției în exact un punct.
Funcția f: A → B este inversabilă dacă și numai dacă este bijectivă.
Monotonia funcțiilor:
4. Combinatorică
n!
Cnk =
k! (n − k)!
Cnk = Cnn−k
k k−1
Cnk = Cn−1 + Cn−1
Fie a, b ∈ ℝ și n ∈ ℕ . Avem:
5. Geometrie analitică
Fie punctele A(xA , yA ) și B(xB , yB ). Atunci:
yB − yA
• panta dreptei AB este m = .
xB − xA
𝑥 𝑦 1
• ecuația dreptei AB este | 𝑥𝐴 𝑦𝐴 1| = 0.
𝑥𝐵 𝑦𝐵 1
x +x y +y
• mijlocul M al segmentului [𝐴𝐵], are coordonatele xM = A 2 B și yM = A 2 B.
• ecuația dreptei ce trece prin A și are panta m este 𝑦 − 𝑦𝐴 = 𝑚(𝑥 − 𝑥𝐴 ).
a
Dacă dreapta d are ecuația d: ax + by + c = 0, atunci panta este m = − .
b
Două drepte sunt perpendiculare dacă produsul pantelor este egal cu -1.
|𝑎𝑥𝐴 +𝑏𝑦𝐴 +𝑐|
Distanța de la punctul A(xA , yA ) la dreapta d: ax + by + c = 0 este 𝑑(𝐴, 𝑑) = √𝑎2 +𝑏 2
.
𝑥𝐴 𝑦𝐴 1
1
A∆ABC = 2 |∆| , unde ∆ = |𝑥𝐵 𝑦𝐵 1|
𝑥𝐶 𝑦𝐶 1
𝑥𝐴 𝑦𝐴 1
Condiția ca punctele A, B, C să fie coliniare este ∆ = |𝑥𝐵 𝑦𝐵 1| = 0
𝑥𝐶 𝑦𝐶 1
Clasa a XI-a
1. Algebră liniară
A. Matrice
𝑎 𝑏
Fie matricea 𝐴 = ( )
𝑐 𝑑
𝑎 𝑏 𝑥 𝑦 𝑎+𝑥 𝑏+𝑦
Adunarea : ( ) + (𝑧 𝑞) = ( 𝑐 + 𝑧 ) . Analog se procedează și pentru matrice
𝑐 𝑑 𝑑+𝑞
de ordin mai mare decât doi.
𝑎 𝑏 𝑥 𝑦 𝑎𝑥 + 𝑏𝑧 𝑎𝑦 + 𝑏𝑞
Înmulțirea : ( ) ⋅ (𝑧 𝑞 ) = (𝑐𝑥 + 𝑑𝑧 ) . Analog și pentru matrice de ordin mai
𝑐 𝑑 𝑐𝑦 + 𝑑𝑞
mare.
𝑎 𝑏 𝑡 𝑎 𝑐
Transpusa unei matrice : ( ) = ( )
𝑐 𝑑 𝑏 𝑑
0 0
Matricea nulă : 𝑂2 = ( ) . Analog pentru ordin mai mare.
0 0
1 0 0
1 0
Matricea identitate : 𝐼2 = ( ) , 𝐼3 = (0 1 0) și analog pentru ordin superior.
0 1
0 0 1
𝐴𝑛 = ⏟
𝐴 ⋅𝐴 ⋅ …⋅𝐴
𝑑𝑒 𝑛 𝑜𝑟𝑖
B. Determinanți
𝑎11 𝑎12
|𝑎 𝑎22 | = 𝑎11 ⋅ 𝑎22 − 𝑎12 ⋅ 𝑎21
21
Proprietăți:
1
𝐴−1 = ⋅ 𝐴∗
det (𝐴)
Teorema Kronecker-Capelli: Un sistem de ecuații liniare este compatibil dacă și numai dacă
rang A = rang ̅A , unde A este matricea asociată sistemului iar A
̅ este matricea extinsă a
sistemului.
Dacă m = n și det 𝐴 ≠ 0 atunci sistemul este compatibil determinat și se rezolvă cu regula lui
Cramer.
Un sistem liniar este omogen dacă toți termenii liberi sunt nuli. Un astfel de sistem este
compatibil și admite soluția nulă. Dacă determinantul matricei sistemului este ≠ 0, admite doar
soluția nulă și admite și soluții nenule pentru determinant egal cu 0.
2. Șiruri
Șirul (𝑥𝑛 )𝑛∈ℕ este monoton dacă este crescător sau descrescător. Aceleași condiții puțin
schimbate se aplică și pentru strict monoton.
Șirul este convergent dacă limita sa este finită. Altfel el este divergent.
Printre criteriile de calcul al limitei unui șir amintim criteriul raportului, criteriul radicalului
(Cauchy-d’Alembert) și criteriul Stolz-Cesaro.
1 𝑛 1 1 1
Șirul remarcabil cu limita e : lim (1 + 𝑛) = 𝑒 ; lim (1 + 1! + 2! + ⋯ + 𝑛!) = 𝑒
𝑛→∞ 𝑛→∞
3. Limite de funcții
1 1 1
lim = 0 ; lim 𝑥 = +∞ ; lim 𝑥 = −∞
𝑥→±∞ 𝑥 𝑥→0 𝑥→0
𝑥>0 𝑥<0
𝜋
lim 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥 = ± 2 ; lim 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑡𝑔 𝑥 = 0 ; lim 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑡𝑔 𝑥 = 𝜋
𝑥→±∞ 𝑥→∞ 𝑥→−∞
Limite remarcabile :
ln (1+𝑥) log𝑎(1+𝑥) 1
lim = 1 ; lim = log 𝑎 𝑒 = ;
𝑥→0 𝑥 𝑥→0 𝑥 ln 𝑎
𝑒 𝑥 −1 𝑎𝑥 −1
lim = 1;lim = ln 𝑎;
𝑥→0 𝑥 𝑥→0 𝑥
1
lim(1 + 𝑥)𝑥 = 𝑒 ;
𝑥→0
(1 + 𝑥)𝑛 − 1
lim =𝑛
𝑥→0 𝑥
Orice funcție continuă pe un interval compact este mărginită și își atinge marginile.
Fie 𝑓: [𝑎, 𝑏] → ℝ o funcție continuă astfel încât 𝑓(𝑎) ⋅ 𝑓(𝑏) < 0. Atunci există 𝑐 ∈ (𝑎, 𝑏) astfel
încât 𝑓(𝑐) = 0.
Orice funcție continuă care nu se anulează pe un interval păstrează același semn pe acel interval.
𝑓(𝑥)−𝑓(𝑥0 )
Formula derivatei unei funcții într-un punct: 𝑓 ′ (𝑥0 ) = lim . Dacă derivata este finită
𝑥→𝑥0 𝑥−𝑥0
Tabel derivate:
Teorema lui Fermat: Fie I un interval deschis și x0 ∈ I un punct de extrem local al funcției
f: I → ℝ. Dacă f este derivabilă în x0 , atunci 𝑓 ′ (𝑥0 ) = 0.
Teorema lui Rolle: Fie 𝑓: [𝑎, 𝑏] → ℝ o funcție continuă pe [𝑎, 𝑏], derivabilă pe (𝑎, 𝑏) și
𝑓(𝑎) = 𝑓(𝑏). Atunci există 𝑐 ∈ (𝑎, 𝑏) astfel încât 𝑓 ′ (𝑐) = 0.
Teorema lui Lagrange: Fie 𝑓: [𝑎, 𝑏] → ℝ o funcție continuă pe [𝑎, 𝑏], derivabilă pe (𝑎, 𝑏).
𝑓(𝑏)−𝑓(𝑎)
Atunci există cel puțin un 𝑐 ∈ (𝑎, 𝑏) astfel încât 𝑓 ′ (𝑐) = .
𝑏−𝑎
Consecințe:
Dacă derivata a doua a unei funcții de două ori derivabilă pe un interval este mai mare sau egală
cu zero atunci funcția este convexă pe interval. Dacă derivata a doua a unei funcții de două ori
derivabilă pe un interval este mai mică sau egală cu zero atunci funcția este concavă pe acel
interval.
𝑓(𝑥)
Asimptota oblică 𝑦 = 𝑚𝑥 + 𝑛 : Se calculează 𝑚 = lim și 𝑛 = lim [𝑓(𝑥) − 𝑚𝑥]. m și
𝑥→±∞ 𝑥 𝑥→±∞
Clasa a XII-a
1. Structuri algebrice
O submulțime nevidă H a lui M se numește parte stabilă a lui M în raport cu operația " ∗ " dacă
∀ 𝑥, 𝑦 ∈ 𝐻 ⇒ 𝑥 ∗ 𝑦 ∈ 𝐻.
Fie (𝐺1 ,∗) și (𝐺2 ,∘) două grupuri. O funcție 𝑓: 𝐺1 → 𝐺2 se numește morfism de grupuri dacă
𝑓(𝑥 ∗ 𝑦) = 𝑓(𝑥) ∘ 𝑓(𝑦) , ∀ 𝑥, 𝑦 ∈ 𝐺1 . Dacă f este și bijectivă, atunci aceasta este izomorfism
de grupuri.
1) 𝑓(𝑒1 ) = 𝑒2 , unde 𝑒1 este elementul neutru al primului grup, iar 𝑒2 respectiv al celui de-al doilea
grup;
′
2) 𝑓(𝑥 ′ ) = (𝑓(𝑥))
2. Polinoame
Dacă f = 0 atunci spunem că f are gradul −∞, în rest vom spune că f are gradul n, notat
grad f = n.
Teorema lui Bézout: Dacă 𝑓 ∈ 𝐾[𝑋] și 𝑎 ∈ 𝐾, atunci a este rădăcină a lui f ⇔ (𝑋 − 𝑎)⁄𝑓 .
𝑎𝑛−1
𝑆1 = 𝑥1 + 𝑥2 + ⋯ + 𝑥𝑛 = − 𝑎𝑛
𝑎𝑛−2
𝑆2 = 𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + ⋯ + 𝑥𝑛−1 𝑥𝑛 = 𝑎𝑛
Relațiile lui Viète : 𝑆 = 𝑥 𝑥 𝑥 + 𝑥 𝑥 𝑥 + ⋯ + 𝑥 𝑥 𝑥 = − 𝑎𝑛−3
3 1 2 3 1 2 4 𝑛−2 𝑛−1 𝑛 𝑎 𝑛
⋮
𝑎
{ 𝑆𝑛 = 𝑥1 𝑥2 … 𝑥𝑛 = (−1)𝑛 𝑎0
𝑛
Dacă polinomul are o rădăcină complexă, atunci acesta va admite și conjugata ca și rădăcină.
O rădăcină are ordin de multiplicitate mai mare decât 1 dacă și derivata (până la ordinul n) are
acea rădăcină ca și soluție.
Formula de integrare prin părți: ∫ 𝑓(𝑥) 𝑔′ (𝑥)𝑑𝑥 = 𝑓(𝑥) ⋅ 𝑔(𝑥) − ∫ 𝑓 ′ (𝑥)𝑔(𝑥) 𝑑𝑥.
Proprietatea de monotonie: Dacă 𝑓, 𝑔: [𝑎, 𝑏] → ℝ sunt integrabile și 𝑓(𝑥) ≤ 𝑔(𝑥), ∀ 𝑥 ∈ [𝑎, 𝑏],
𝑏 𝑏
atunci ∫𝑎 𝑓(𝑥) 𝑑𝑥 ≤ ∫𝑎 𝑔(𝑥) 𝑑𝑥.
Aria suprafeței plane cuprinsă între graficul lui 𝑓, axa 𝑂𝑥 și dreptele de ecuații 𝑥 = 𝑎 și 𝑥 = 𝑏
𝑏
este 𝐴 = ∫𝑎 |𝑓(𝑥)| 𝑑𝑥 .
Volumul corpului obținut prin rotația graficului funcției 𝑓 în jurul axei 𝑂𝑥 este
𝑏
𝑉 = 𝜋 ∫𝑎 𝑓 2 (𝑥)𝑑𝑥 .