Administrarea medicamentelor

pe tegumente
Administrarea medicamentelor pe tegumente –
obiective:
 Obţinerea unui efect local asupra tegumentelor;
 Stimularea circulaţiei;
 Diminuarea efectului medicamentului printr-o absorbţie mai
lentă.
Pregătirea materialelor pentru administrarea pe
tegumente
 medicamentele prescrise (lichide, pudre, unguente, alifii,
mixturi, plasturi, patch-uri)
 mănuşi de unică folosință
 comprese, tampoane, spatulă
 pense porttampon, spatulă
 material pentru protecţia patului
 tavă sau carucior pentru medicamente
Pregătirea pacientului
a) psihică:
 informaţi pacientul asupra efectului medicamentului

 explicaţi pacientului metodele de administrare a

medicamentelor: badijonare, pudraj, comprese
medicamentoase
 informaţi pacientul asupra senzaţiilor pe care le poate avea
 informaţi asupra eventualelor alergii
b) fizică:
 asiguraţi poziţia adecvată în funcţie de zona pe care
urmează să se aplice medicamentul
 sfătuiţi pacientul să stea relaxat
Tehnica administrării medicamentelor pe tegumente
 Pregătiţi materialele pe o tavă sau un cărucior

 Verificaţi recomandarea medicală

 Identificaţi pacientul; identificaţi eventualele leziuni care
contraindică administrarea
 Asiguraţi intimitatea
 Aşezaţi pacientul în poziţie adecvată
 Spălaţi mâinile
 Îmbrăcaţi mănuşi de unică folosință
a) Aplicarea pe tegumente a unguentelor şi alifiilor
 Scoateţi medicamentul din tub prin apăsare sau din cutie cu
ajutorul spatulei
 Întindeţi cu blândeţe un strat subţire cu mâna îmbrăcată în
mănuşă sau cu spatulă.
 Protejaţi pielea cu un pansament dacă e necesar, astfel
încât medicamentul să nu fie îndepărtat
 Curăţaţi suprafaţa pielii între două aplicări cu excepţia
situaţiilor în care medicul recomandă astfel.
b) Aplicarea lichidelor pe tegumente
 Întindeţi soluţia medicamentoasă cu ajutorul unui tampon;

 Lăsaţi pielea să se usuce;

 Protejaţi cu un pansament dacă soluţia folosită e colorată;
 Curăţaţi suprafaţa pielii între două aplicări cu excepţia
situaţiilor în care medicul recomandă altfel;
c) Aplicarea medicamentelor vasodilatatoare
 Puneţi mănuşi de cauciuc pentru a preveni absorbţia
medicamentelor de propriile tegumente;
 Aplicaţi plasturele pe toracele anterior sau pe altă zonă a
corpului indicată de medic;
 Alternaţi locurile la fiecare doză medicamentoasă;
Îngrijirea pacientului
 Aşezaţi pacientul în poziţie comodă

 Observaţi eventualele reacţii locale

 Instruiţi pacientul/familia dacă este nevoie de continuarea
tratamentului la domiciliu
Reorganizarea locului de muncă
 Puneţi medicamentele în locul de păstrare şi asiguraţi-vă că
există condiţii adecvate;
 Îndepărtaţi compresele, tampoanele folosite;
 Spălaţi mâinile;
 Notaţi: Data, ora, medicamentul, modul de administrare,
numele asistentului medical, orice observaţie legată de
starea pacientului, aspectul local al tegumentelor:
Evaluarea procedurii
Rezultate aşteptate/dorite:
 Medicamentele au fost administrate fără incidente

 Pacientul exprimă stare de confort, nu acuză reacţii

neplăcute
 Pacientul este cooperant şi demonstrează înţelegerea
informaţiilor primite
Rezultate nedorite /Ce faceţi ?
 Pacientul acuză senzaţii neplăcute: usturime, înţepături.
Explicaţi pacientului dacă senzaţiile care fac parte din efectul
medicamentelor sau anunțați medicul;
 Pe suprafaţa tratată apare înroşirea sau alte semne de
alergie. Observaţi starea, anunţaţi medicul şi transmiteţi
informaţiile prin raportul de activitate;
Administrarea medicamentelor pe cale percutanată
Introducerea medicamentelor în organism prin fricţionare
 Suprafaţa tegumentului, în care urmează să se introducă
medicamentul prin fricţionare, va fi spălat cu apă caldă şi
apoi bine uscată.
 Medicamentul înglobat în lipoizi sub formă de alifii, uleiuri
sau emulsii uleioase se aplică pe piele şi prin mişcări
circulare efectuate sub o uşoară presiune, executate cu
vârful degetelor sau cu toată suprafaţa palmei şi se
masează.
 Operaţia este terminată atunci când medicamentul dispare
în aparenţă, rămânând doar un slab luciu de grăsime.
 Se va avea o deosebită grijă ca alifia sau uleiul care se
introduc în piele să nu ajungă în ochiul bolnavului sau al
asistentului medical, deoarece pot să conţină diferite
substanţe iritante.
 După terminarea fricţionării, suprafaţa tratată cu substanţa
grasă va fi bandajată, pentru a proteja lenjeria de corp şi pat.
 Cantitatea medicamentului introdus, suprafaţa aleasă pentru
tratament, ca şi întinderea acesteia, durata fricţionării,
precum şi frecvenţa şi orarul tratamentului vor fi stabilite
totdeauna de medic.
Iontoforeza
 Este introducerea medicamentelor în organism cu
ajutorul curentului galvanic. Aplicată ca metodă de
tratament poartă numele de ionoterapie.
 Curentul galvanic atrage ionii de sens contrar polului
curentului galvanic şi respinge ionii cu aceeaşi sarcină.
Această din urmă proprietate creează posibilitatea de a
introduce în organism ioni medicamentoşi cu scop
terapeutic. Se înţelege că prin iontoforeză se pot introduce
în organism numai acele substanţe medicamentoase care în
soluţii se ionizează: iodul, magneziul, salicilatul de sodiu,
 novocaina, etc., precum şi alcaloizi ca: histamina, stricnina,
etc.
 Pentru introducerea ionilor metalici, în general a ionilor
electropozitivi în organism, se îmbibă un electrod activ cu
soluţia medicamentoasă şi se leagă de polul pozitiv al
generatorului de curent continu. În cazul ionilor metaloidici,
în general electronegativi, electrodul activ îmbibat în soluţia
medicamentoasă se leagă de polul negativ al generatorului.
Pentru introducerea substanţelor alcaloide se va utiliza ca
pol activ totdeauna electrodul pozitiv.
 Polul activ sau straturile de tifon îmbibate în substanţe
medicamentoase, cu electrodul fixat deasupra, se aplică în
regiunea aleasă pentru introducerea ionilor medicamentoşi.
Polul opus se dă în mâna bolnavului, închizându-se astfel
circuitul electric. Intensitatea curentului utilizat trebuie să fie
de 20-100 mA, în funcţie de suprafaţa electrozilor.
 Ionii introduşi în organism prin iontoforeză se elimină mult
mai lent decât cei introduşi prin injecţii subcutanate.