UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

DEPARTAMENTUL FORMARE CONTINUĂ

DEPARTAMENTUL BIOLOGIE ȘI ECOLOGIE

Aprobat
la ședința Departamentului Biologie şi Ecologie
proces-verbal nr. 1 din __ _____________ 2023
Şef de Departament Daniela Elenciuc, dr., conf. univ.
____________________________________________

CURRICULUM
la disciplina

”ZOOLOGIA VERTEBRATELOR”

La Programul de Recalificare (60 credite)

Specialitatea 0114.6 Biologie

AUTOR: Victor Ciocârlan,

dr., conf. univ.

CHIȘINĂU 2023

1. PRELIMINARII: Cursul Zoologia vertebratelor are ca scop de a contribui la formarea la viitorii profesori la specialităţile
Biologie, concepţii despre relaţia dintre particularităţile morfo-anatomice şi fiziologice ale animalelor vertebrate şi condiţiile mediului

1
la care sunt adaptate, precum şi ridicarea treptată a nivelului de organizare şi comportare a acestor animale din încrengătura cordatelor
pe măsura însuşirii diverselor spaţii din mediul acvatic, terestru, aerian, dar şi în cazul trecerii la modul parazitar de viață. Totodată,
profesorii î-şi formează concepţii filogenetice de evoluţie a animalelor şi a sistemelor lor de organe prin intensificarea şi eficientizarea
metabolismului şi însuşirea diverselor condiţii de mediu. Discipline cu care se corelează (sau legături interdisciplinare): Zoologia
nevertebratelor, Citologia, Histologia, Anatomia omului, Fiziologia animalelor, Ecologia generală.

2. MOTIVAȚIA, UTILITATEA UNITĂȚII DE CURS/MODULULUI PENTRU FORMAREA/ DEZVOLTAREA

PROFESIONALĂ: Programul de recalificare la specialitatea Biologie are misiunea de a asigura oportunitatea de a obține o nouă
calificare profesională conexă specialității formării inițiale absolvite, prin dezvoltarea și extinderea competențelor profesionale
generale și specifice, inclusiv cele transversale, valorificând cunoștințele și aptitudinile dobândite la formarea inițială și prin
experiență profesională. Prоgrаmul de recalificare la specialitatea Biologie realizează formarea profesională а specialiștilor în
domeniul Științelor Educației, саrе аsigură funcționalitatea sistemului educațional din Republica Moldova, рrin implementarea
politicilor educaționale și curriculumului pentru învățământul gimnazial, liceal, profesional tehnic. Scopul programului de recalificare
la specialitatea Biologie constă în formarea profesională a specialistului competent în proiectarea şi realizarea calitativă a activităţii
profesionale în funcţia de profesor de biologie în învățământul general sau profesional tehnic.

3. COMPETENȚELE PROFESIONALE SPECIFICE UNITĂȚII DE CURS / MODULULUI

– Рrоiесtаrеа procesului educațional pentru diverse grupuri-țintă, în baza rереrеlоr соnсерtuаlе și a cadrului metodologic
aprobat, valorificând abordarea inter și transdisciplinară și gândirea critică și creativă.
– Realizarea procesului educațional сu diverse grupuri-țintă și în diverse contexte, рrin utilizarea сrеаtivă а tehnologiilor
educaționale adecvate paradigmei acceptate, manifestând atitudine responsabilă față de individualitatea subiecților.
– Realizarea conexiunii inverse în procesul educațional, adaptată la rереrеlе conceptuale și la diverse medii de învățare.
– Cгеаrеа unui parteneriat educațional eficient, în baza potențialului formativ al diverșilor factori educaționali, dеmоnstrând
dеsсhidеге și implicare.
– Gestionarea dezvoltării profesionale continue, în corespundere сu tendințele evoluției rереrеlоr teoretice și а practicii
educaționale, dând dоvadă de motivație și responsabilitate.
– Proiectarea procesului educațional la disciplina Biologie în conformitate cu cadrul funcțional și ocupațional, dar și cu
finalităţile curriculare.
– Realizarea procesului educațional, prin valorificarea potențialului domeniilor științifice conexe, aplicarea tehnologiilor
educaționale adecvate particularităților domeniului.
– Crearea parteneriatului educațional eficient, în baza potențialului formativ al colegilor din cadrul instituției de învățământ, a
familiei și a altor factori educaționali implicați în formarea personalității elevului.
– Dezvoltarea profesională prin determinarea priorităţilor în activitatea profesională, identificarea mecanismelor de adaptare
socioprofesională, identificarea nevoilor de formare continuă şi a surselor/modalităţilor de implicare în proces.

4. ADMINISTRAREA UNITĂȚII DE CURS / MODULULUI

Numărul de ore
Statutul unității de curs/
Studiu Contact direct Forma de Nr. de
modulului Contact
Total individual/ Activități Practice evaluare credite
(obligatoriu, opțional) direct Teoretice
practice /seminare
Obligatoriu 150 40 110 14 26 Ex 5

5. UNITĂȚI DE CONȚINUT /DE ÎNVĂȚARE

Nr. Unități de Unități de conținut / de învățare Finalități de studiu / abilități

competență
1 Tema I. Caracteristica generală a Vertebratelor (Cordatele).
- sistematica cordatelor: - să evalueze metodele principale de conservare a biodiversității
încrengătură, subîncrengătură, faunistice în cadrul ecosistemelor naturale și antropizate;
clasă, ordin, familie, gen; - aspect - să promoveze fundamentele teoretice și praxiologice ale
exterior; - structură morfologică; - Zoologiei din perspectiva aplicării acestora în cadrul formal și
sisteme de organe; - aspecte non-formal;
zoogeografice. - să identifice caracterele de asemănare și pe cele diferențiale
dintre grupele de animale vertebrate, ca ramuri ale arborelui
filogenetic al animalelor cordate;
- să proiecteze, conducă şi evalueze activităţile practice
specifice; să utilizeze metode, tehnici şi instrumente de
investigare şi de aplicare proprii Zoologiei ca ştiinţă;
- să analizeze situații problematice în scopul descoperirii de
strategii pentru optimizarea soluțiilor de conservare a
diversității faunei de vertebrate;
- să aplice cunoștințele și deprinderile specifice studiului
animalelor vertebrate în dezvoltarea unor proiecte în scopul
identificării unor soluții pentru rezolvarea de probleme
2
 locale/regionale legate de conservarea biodiversității faunistice;
- să producă noi cunoștințe și experiențe privind elaborarea
programelor de educaţie pentru protecţia faunei de vertebrate şi
a ecosistemelor naturale, în vederea implicării în acţiunile de
educaţie ecologică a publicului.

2 Tema II. Subîncrengătura Acrania.

Sistematica subîncrengăturii - să evalueze metodele principale de conservare a biodiversității
Vertebrata; sistematica clasei faunistice în cadrul ecosistemelor naturale și antropizate;
Cefalochordata; - aspect exterior; - - să promoveze fundamentele teoretice și praxiologice ale
structură morfologică; - sisteme de Zoologiei din perspectiva aplicării acestora în cadrul formal și
organe; - aspecte zoogeografice. non-formal;
- să identifice caracterele de asemănare și pe cele diferențiale
dintre grupele de animale vertebrate, ca ramuri ale arborelui
filogenetic al animalelor cordate;
- să proiecteze, conducă şi evalueze activităţile practice
specifice; să utilizeze metode, tehnici şi instrumente de
investigare şi de aplicare proprii Zoologiei ca ştiinţă;
- să analizeze situații problematice în scopul descoperirii de
strategii pentru optimizarea soluțiilor de conservare a
diversității faunei de vertebrate;
- să aplice cunoștințele și deprinderile specifice studiului
animalelor vertebrate în dezvoltarea unor proiecte în scopul
identificării unor soluții pentru rezolvarea de probleme
locale/regionale legate de conservarea biodiversității faunistice;
- să producă noi cunoștințe și experiențe privind elaborarea
programelor de educaţie pentru protecţia faunei de vertebrate şi
a ecosistemelor naturale, în vederea implicării în acţiunile de
educaţie ecologică a publicului.

3 Tema III. . Subîncrengătura Vertebrata. Clasa Ciclostomata.

Sistematica Clasei Cyclostomata. - să evalueze metodele principale de conservare a biodiversității
Caracteristica generală. Aspect faunistice în cadrul ecosistemelor naturale și antropizate;
exterior; - structură morfologică; - - să promoveze fundamentele teoretice și praxiologice ale
sisteme de organe; - aspecte Zoologiei din perspectiva aplicării acestora în cadrul formal și
zoogeografice. non-formal;
- să identifice caracterele de asemănare și pe cele diferențiale
dintre grupele de animale vertebrate, ca ramuri ale arborelui
filogenetic al animalelor cordate;
- să proiecteze, conducă şi evalueze activităţile practice
specifice; să utilizeze metode, tehnici şi instrumente de
investigare şi de aplicare proprii Zoologiei ca ştiinţă;
- să analizeze situații problematice în scopul descoperirii de
strategii pentru optimizarea soluțiilor de conservare a
diversității faunei de vertebrate;
- să aplice cunoștințele și deprinderile specifice studiului
animalelor vertebrate în dezvoltarea unor proiecte în scopul
identificării unor soluții pentru rezolvarea de probleme
locale/regionale legate de conservarea biodiversității faunistice;
- să producă noi cunoștințe și experiențe privind elaborarea
programelor de educaţie pentru protecţia faunei de vertebrate şi
a ecosistemelor naturale, în vederea implicării în acţiunile de
educaţie ecologică a publicului.
4 Tema IV. Supraclasa Pisces. Clasa peștii cartilaginoși.
- aspect exterior; - structură - să evalueze metodele principale de conservare a biodiversității
morfologică; - sistem muscular, faunistice în cadrul ecosistemelor naturale și antropizate;
circulator, respirator, uro-genital, - să promoveze fundamentele teoretice și praxiologice ale
nervos, organe de simț; - sisteme de Zoologiei din perspectiva aplicării acestora în cadrul formal și
organe; - aspecte zoogeografice. non-formal;
- să identifice caracterele de asemănare și pe cele diferențiale
dintre grupele de animale vertebrate, ca ramuri ale arborelui
filogenetic al animalelor cordate;
- să proiecteze, conducă şi evalueze activităţile practice
specifice; să utilizeze metode, tehnici şi instrumente de
investigare şi de aplicare proprii Zoologiei ca ştiinţă;
- să analizeze situații problematice în scopul descoperirii de
strategii pentru optimizarea soluțiilor de conservare a

3
 diversității faunei de vertebrate;
- să aplice cunoștințele și deprinderile specifice studiului
animalelor vertebrate în dezvoltarea unor proiecte în scopul
identificării unor soluții pentru rezolvarea de probleme
locale/regionale legate de conservarea biodiversității faunistice;
- să producă noi cunoștințe și experiențe privind elaborarea
programelor de educaţie pentru protecţia faunei de vertebrate şi
a ecosistemelor naturale, în vederea implicării în acţiunile de
educaţie ecologică a publicului.
5 Tema V. Supraclasa Pisces – peștii. Clasa peștii osoși.
- sistematica clasei Osteichthyes; - - să evalueze metodele principale de conservare a biodiversității
structură morfologică; - sistem faunistice în cadrul ecosistemelor naturale și antropizate;
muscular, circulator, respirator, uro- - să promoveze fundamentele teoretice și praxiologice ale
genital, nervos, organe de simț; - Zoologiei din perspectiva aplicării acestora în cadrul formal și
sisteme de organe; - aspecte non-formal;
zoogeografice. -să identifice caracterele de asemănare și pe cele diferențiale
dintre grupele de animale vertebrate, ca ramuri ale arborelui
filogenetic al animalelor cordate;
- să proiecteze, conducă şi evalueze activităţile practice
specifice; să utilizeze metode, tehnici şi instrumente de
investigare şi de aplicare proprii Zoologiei ca ştiinţă;
- să analizeze situații problematice în scopul descoperirii de
strategii pentru optimizarea soluțiilor de conservare a
diversității faunei de vertebrate;
- să aplice cunoștințele și deprinderile specifice studiului
animalelor vertebrate în dezvoltarea unor proiecte în scopul
identificării unor soluții pentru rezolvarea de probleme
locale/regionale legate de conservarea biodiversității faunistice;
- să producă noi cunoștințe și experiențe privind elaborarea
programelor de educaţie pentru protecţia faunei de vertebrate şi
a ecosistemelor naturale, în vederea implicării în acţiunile de
educaţie ecologică a publicului.
6 Tema VI. Supraclasa Tetrapoda – Vertebrate patrupede. Clasa Amfibienii (Batracienii).
- structura scheletului; - regiunile - să evalueze metodele principale de conservare a biodiversității
scheletului; - craniu hiostilic; craniu faunistice în cadrul ecosistemelor naturale și antropizate;
autostilic; centură scapulară; - - să promoveze fundamentele teoretice și praxiologice ale
centură pelviană; - sistem nervos; Zoologiei din perspectiva aplicării acestora în cadrul formal și
regiuni ale creierului. non-formal;
- să identifice caracterele de asemănare și pe cele diferențiale
dintre grupele de animale vertebrate, ca ramuri ale arborelui
filogenetic al animalelor cordate;
- să proiecteze, conducă şi evalueze activităţile practice
specifice; să utilizeze metode, tehnici şi instrumente de
investigare şi de aplicare proprii Zoologiei ca ştiinţă;
- să analizeze situații problematice în scopul descoperirii de
strategii pentru optimizarea soluțiilor de conservare a
diversității faunei de vertebrate;
- să aplice cunoștințele și deprinderile specifice studiului
animalelor vertebrate în dezvoltarea unor proiecte în scopul
identificării unor soluții pentru rezolvarea de probleme
locale/regionale legate de conservarea biodiversității faunistice;
- să producă noi cunoștințe și experiențe privind elaborarea
programelor de educaţie pentru protecţia faunei de vertebrate şi
a ecosistemelor naturale, în vederea implicării în acţiunile de
educaţie ecologică a publicului.
7 Tema VII. Clasa Reptilia. Aspectul exterior al reprezentanților clasei
- structura scheletului; - regiunile - să evalueze metodele principale de conservare a biodiversității
scheletului; - craniu hiostilic; craniu faunistice în cadrul ecosistemelor naturale și antropizate;
autostilic; centură scapulară; - - să promoveze fundamentele teoretice și praxiologice ale
centură pelviană; - sistem nervos; Zoologiei din perspectiva aplicării acestora în cadrul formal și
regiuni ale creierului. non-formal;
- să identifice caracterele de asemănare și pe cele diferențiale
dintre grupele de animale vertebrate, ca ramuri ale arborelui
filogenetic al animalelor cordate;
- să proiecteze, conducă şi evalueze activităţile practice
specifice; să utilizeze metode, tehnici şi instrumente de
investigare şi de aplicare proprii Zoologiei ca ştiinţă;

4
 - să analizeze situații problematice în scopul descoperirii de
strategii pentru optimizarea soluțiilor de conservare a
diversității faunei de vertebrate;
- să aplice cunoștințele și deprinderile specifice studiului
animalelor vertebrate în dezvoltarea unor proiecte în scopul
identificării unor soluții pentru rezolvarea de probleme
locale/regionale legate de conservarea biodiversității faunistice;
- să producă noi cunoștințe și experiențe privind elaborarea
programelor de educaţie pentru protecţia faunei de vertebrate şi
a ecosistemelor naturale, în vederea implicării în acţiunile de
educaţie ecologică a publicului.
8 Tema VIII. Clasa Aves. Aspectul exterior al pasărilor. Structura și morfologica internă.
sistematica clasei Aves; - grupele - să evalueze metodele principale de conservare a biodiversității
principale de păsări; - structură faunistice în cadrul ecosistemelor naturale și antropizate;
morfologică; - sistem muscular, - să promoveze fundamentele teoretice și praxiologice ale
circulator, respirator, uro-genital, Zoologiei din perspectiva aplicării acestora în cadrul formal și
nervos, organe de simț; - sisteme de non-formal;
organe; - aspecte zoogeografice. - să identifice caracterele de asemănare și pe cele diferențiale
dintre grupele de animale vertebrate, ca ramuri ale arborelui
filogenetic al animalelor cordate;
- să proiecteze, conducă şi evalueze activităţile practice
specifice; să utilizeze metode, tehnici şi instrumente de
investigare şi de aplicare proprii Zoologiei ca ştiinţă;
- să analizeze situații problematice în scopul descoperirii de
strategii pentru optimizarea soluțiilor de conservare a
diversității faunei de vertebrate;
- să aplice cunoștințele și deprinderile specifice studiului
animalelor vertebrate în dezvoltarea unor proiecte în scopul
identificării unor soluții pentru rezolvarea de probleme
locale/regionale legate de conservarea biodiversității faunistice;
- să producă noi cunoștințe și experiențe privind elaborarea
programelor de educaţie pentru protecţia faunei de vertebrate şi
a ecosistemelor naturale, în vederea implicării în acţiunile de
educaţie ecologică a publicului.
9 Tema IX. Clasa Mammalia - Mamiferele.
- sistematica mamiferelor - să evalueze metodele principale de conservare a biodiversității
contemporane; - grupe sistematice faunistice în cadrul ecosistemelor naturale și antropizate;
de mamifere; - clase, subclase, - să promoveze fundamentele teoretice și praxiologice ale
ordine și familii; - mamifere Zoologiei din perspectiva aplicării acestora în cadrul formal și
ouătoare; marsupiale, placentare; - non-formal;
structură morfologică; - sistem - să identifice caracterele de asemănare și pe cele diferențiale
muscular, circulator, respirator, uro- dintre grupele de animale vertebrate, ca ramuri ale arborelui
genital, nervos, organe de simț; - filogenetic al animalelor cordate;
sisteme de organe; - adaptări - să proiecteze, conducă şi evalueze activităţile practice
morfo- fiziologice la condițiile specifice; să utilizeze metode, tehnici şi instrumente de
mediului. investigare şi de aplicare proprii Zoologiei ca ştiinţă;
- să analizeze situații problematice în scopul descoperirii de
strategii pentru optimizarea soluțiilor de conservare a
diversității faunei de vertebrate;
- să aplice cunoștințele și deprinderile specifice studiului
animalelor vertebrate în dezvoltarea unor proiecte în scopul
identificării unor soluții pentru rezolvarea de probleme
locale/regionale legate de conservarea biodiversității faunistice;
- să producă noi cunoștințe și experiențe privind elaborarea
programelor de educaţie pentru protecţia faunei de vertebrate şi
a ecosistemelor naturale, în vederea implicării în acţiunile de
educaţie ecologică a publicului.

6. REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR PE UNITĂȚI DE CONȚINUT / DE ÎNVĂȚARE

Numărul de ore
Nr. Unități de conținut /de învățare Contact direct
Contac Studiu
Total Teoretic Practice/
t direct individual
e Seminare
Total ore: 150 40 110 14 26

5
 Tema I. Caracteristica generală a Vertebratelor (Cordatele). 10 4 3 2 1
Încrengătura Cordata. Subîncrengătura Tunicierii. Clasa
Ascidia. Reprezentantul Ascidia solitara. Caracteristica
generala a subîncrengăturii Aspectul exterior si structura
1. 4 3 2 1
interna. Tunica, originea ei. Sistemul digestiv. Sistemul
respirator. Sistemul circulator. Sistemul nervos. Organele
reproductive și înmulțirea ascidiei.
Tema II. Subîncrengătura Acrania. 10 4 3 2 1
Clasa Cefalochordata. Reprezentantul Branhiostomul lanceolat.
1. 4 3 2 1
Caracteristica generală. Structura internă.
Tema III. . Subîncrengătura Vertebrata. Clasa Ciclostomata. 10 4 3 2 1
Reprezentantul Mreana de râu. Caracteristica generală a
1. 4 3 2 1
vertebratelor. Structura internă.
Tema IV. Supraclasa Pisces. Clasa peștii cartilaginoși. 10 4 3 2 1
Caracteristica generală. Scheletul rechinului, diviziunea lui în
regiuni. Structura internă a rechinului. Aparatul respirator:
1. 4 3 2 1
Branhiile și structura lor. Sistemul circulator. Sistemul nervos.
Regiunile creierului și nervii principali.
Tema V. Supraclasa Pisces – peștii. Clasa peștii osoși. 20 8 6 4 2
Aspectul exterior. Structura internă. Aparatul circulator.
1. Scheletul peștilor osoși. Diversitatea peștilor osoși și 8 6 4 2
cartilaginoși
Tema VI. Supraclasa Tetrapoda – Vertebrate patrupede. Clasa
20 8 6 4 2
Amfibienii (Batracienii).
Aspectul exterior și structura internă (Rana ridibunda).
Topografia organelor interne. Structura inimii. Sistemul nervos
și regiunile lui. Scheletul amfibiilor. Determinarea amfibiilor
1. 8 6 4 2
după caracterele morfologice externe. Amfibiile caudate:
salamandra, tritonii. Amfibiile ecaudate: Bufonidae, Hylidae,
Discoglossidae, Ranidae.
Tema VII. Clasa Reptilia. Aspectul exterior al reprezentanților
20 8 6 4 2
clasei
Structura internă. Sistemul nervos. Scheletul reptilelor.
Determinarea reptilelor după caracterele morfologice. Ordinul
1. Squamata. Principalii reprezentanți al ordinelor (Anguidae, 8 6 4 2
Scincidae, Lacertidae Gekkonidae, Colubridae, Vipiridae.)
Ordinul Chelonia.
Tema VIII. Clasa Aves. Aspectul exterior al pasărilor. Structura și
25 10 8 4 3
morfologica internă.
Aparatul digestiv. Sistemul respirator. Sistemul circulator.
Organele urogenitale. Scheletul pasărilor. Coloana vertebrală și
1. dividerea ei în regiuni. Determinarea pasărilor după 10 8 4 3
caracteristicile morfologice. Sistematica păsărilor. Diversitatea
pasărilor contemporane.
Tema IX. Clasa Mammalia - Mamiferele. 25 10 8 4 3
Organele urogenitale. Sistemul nervos. Scheletul. Sistematica.
1. 10 8 4 3
Semnele taxonomice caracteristice. Diversitatea mamiferelor.
Total: 150 40 110 14 26

7. STRATEGII DE PREDARE-ÎNVĂȚARE:
Curriculumul la disciplina Zoologia vertebratelor se bazează pe concepția învățării centrate pe formabil, întrucât are în centrul
atenției formabilul cu particularitățile, trebuințele și interesele sale. Reieșind din această abordare, curriculumul la disciplina Zoologia
vertebratelor este fundamentat pe următoarele principii:
 Principiul orientării formative centrat pe formarea de competențe profesionale;
 Principiul psihogenetic al stimulării și accelerării dezvoltării inteligenței;
 Principiul corelării cunoștințelor teoretice și funcționale;
 Principiul formării și dezvoltării creativității formabilului;
 Principiul integrării componentelor curriculare într-o paradigmă didactică unitară: concepte, conținuturi, metodele de
predare – învățare – evaluare din perspectiva finalităților și obiectivelor educaționale;
 Principiul învățării prin acțiune din perspectiva retroacțiunii.

6
 În acest sens, formatorul va recurge la variate forme de organizare a instruirii, recunoscute astăzi în practica educației adulților,
orele vor fi organizate și desfășurate în mod special mixt de tip prelegere-dezbatere, unde va alterna etapele de comunicare teoretică
cu cea de activitate practică. Pentru aprofundarea, sistematizarea cunoștințelor și formarea / dezvoltarea de competențe profesionale și
atitudini integrative, se va opta îndeosebi pentru ore practice de reluare și aprofundare a anumitor probleme specifice. Formabilii vor
fi implicați în activități de învățare bazate pe rezolvare de probleme, bazate pe comunicare, bazate pe experiență. Strategiile didactice
utilizate în organizarea orelor teoretice și practice, care sprijină vehicularea funcțională a conținuturilor și realizarea finalităților
educaționale la disciplina Zoologia vertebratelor pot avea caracter variat. În contextul expus, devin eficiente: Express-dezbaterile,
Discuția panel, Studiul de caz, Problematizarea, Brainstorm, etc.

8. SUGESTII DE EVALUARE (EVALUAREA CURENTĂ/FORMATIVĂ, SUMATIVĂ, METODE DE EVALUARE)

Un accent deosebit va fi pus pe evaluarea curentă (formativă) și pe feedbackul constructiv, care este indispensabil în cadrul
demersului educațional, întrucât motivează formabilii, informează în privința bunelor practici și a celor necorespunzătoare, sugerează
cum să se îmbunătățească performanțele învățării. Metode de evaluare utilizate vor permite evaluarea valorilor, atitudinilor,
abilităților, cunoștințelor formabililor: evaluarea observațională, evaluarea în baza lucrărilor practice, evaluarea în baza proiectului,
evaluarea portofoliului etc.
9. SUGESTII PENTRU STUDIUL INDIVIDUAL

Materii pentru studiul Termen de

Produse de elaborat Modalități de evaluare
individual realizare
Selectarea unui grup taxonomic de vertebrate. 1. calitatea studiului bibliografic Cu cel puţin o
Pentru taxonul selectat: - să distingă grupele 2. calitatea analizelor proprii săptămână
principale de animale ce sunt incluse în taxonul 3. modul de oformare (machetul) înainte de
selectat; - să distingă particularitățile de structură a studiului de caz examen
morfo-anatomică; - să distingă adaptările la 4. modul de prezentare
condițiile mediului. 5. răspunsul la întrebări
Analiza ecologică a habitatelor populate de
vertebratele terestre, semi-terestre sau acvatice.
Pentru taxonul selectat: - să determine speciile de
- Proiect animale cordate de pe un anumit teritoriu, habitat,
regiune geografică; - să determine după aspectul
exterior aparținerea organismului dat la un anumit
grup taxonomic sau ecologic; - să clasifice speciile
dintr-o regiune anumită conform cerințelor
taxonomice sau ecologice;
- să stabilească legături dintre condițiile ecologice
ale regiunii geografice și tipul de vertebrate întâlnite
în acestea;

Tematica orientativă a lucrului individual

1. Sistematica generală a Cordatelor contemporane.

2. Aspecte comparative ale structurii anatomice şi fiziologice ale diferitor grupe de ciclostomate. Reproducerea, migraţii
reproductive.
3. Arborele filogenetic al încrengăturii Chordata
4. Ciclostomatele - evoluţia şi involuţia diferitor sisteme de organe în dependenţă de gradul de adaptare la parazitism.
5. Diversitatea grupelor de peşti cartila- ginoşi şi osoşi. Răspândirea în bazinele acvatice. Adaptări morfo – fiziologice la
condiţiile mediului.
6. Direcţiile de evoluţie a diferitor grupe ale supraclasei Pisces. Particularităţi morfo – fiziologice adaptive.
7. Peştii cartilaginoşi. Grupele taxonomice principale. Aspecte morfo – fiziologice adaptive. Direcţiile de evoluţie.
8. Peştii osoşi. Grupele taxonomice principale. Aspecte morfo – fiziologice adaptive. Direcţiile de evoluţie.
9. Grupele taxonomice principale ale peştilor osoşi. Aspecte adaptive. Strămoşii vertebratelor primar terestre.
10. Grupele taxonomice principale ale peştilor cartilaginoşi. Aspecte adaptive.
11. Particularităţi de structură anatomică şi fiziologică a peştilor osoşi. Direcţiile de evoluţie. Crossopterigienii şi Dipnoii ca
strămoşi ai vertebratelor tetrapode terestre.
12. Particularităţi de structură morfo – fiziologică şi adaptivă la diferiţi taxoni sistematici.
13. Aspecte comparative ale structurii scheletului la diferite grupe de peşti cartilaginoşi şi osoşi. Direcţiile de evoluţie şi
involuţie în scheletul peştilor.
14. Structura scheletului la peşti. Autostilia şi hiostilia. Direcţiile de evoluţie a elementelor craniului.

7
 15. Vertebratele tetrapode terestre şi semiacvatice. Căile apariţiei vertebratelor terestre. Adaptări morfo – fiziologice apărute în
rezultatul trecerii la mediul terestru de viaţă. Sistematica generală a vertebratelor terestre.
16. Căile de evoluţie şi apariţia vertebratelor tetrapode. Peştii ca strămoşi ai tetrapodelor.
17. Amfibienii – primele vertebrate terestre. Particularităţi adaptive ale modului de viaţă la limita dintre două medii: acvatic şi
terestru. Particularităţi reproductive în mediul acvatic şi terestru.
18. Primele vertebrate tere- stre. Strămoşii vertebra- telor terestre.
19. Reptilele – primele vertebrate cu adevărat terestre. Particularităţi adaptive morfologice şi fiziologice la modul de viaţă
terestru (viaţa în deşert, ).
20. Particularităţi adaptive la mediul complet terestru de viaţă. Adaptări primare şi secundare. Dominanţa şi factorii ce au
precedat dispariţia reptilelor gigantice.
21. Păsările – primele vertebrate zburătoare. Particularităţi adaptive morfologice şi fiziologice la modul de viaţă terestru şi
aerian. Particularităţi specifice de adaptare la condiţiile mediului.
22. Originea păsărilor contemporane. Căile de evoluţie a reptilelor ce au dus la apariţia strămoşilor păsărilor.
23. Mamiferele – grupă de organisme vertebrate cu cel mai înalt grad de evoluţie. Elemente de raţiune în comportamentul
mamiferelor. Învăţarea ca parte componentă a comportamentului raţional.
24. Raţiunea – ca element primordial în stabilirea comportamentului mamiferelor
25. Speciile de peşti veninoşi din râuri, mări şi oceane. Formele pasiv şi activ veninoase. Acţiunea toxinelor asupra
organismelor.
26. Ihtiofauna bazinelor acvatice din Moldova. Importanţa piscicolă.
27. Reptilele - fosile vii. (originea, perioadele de înflorire şi declin, direcţiile evoluţiei, formele contemporane).
28. Reptilele din Palearctica. Componenţa specifică, răspândirea, etc.
29. Importanţa practică a amfibiilor şi reptilelor.
30. Curiozităţi ale lumii herpetologice (amfibienii şi reptilele).
31. Vânătorii din bezna oceanelor. Mit şi realitate. (Rechinii şi pisicile de mare).
32. Clasa Osteichthyes. Ciclurile vitale ale peştilor osoşi. Migraţiile, lanţurile trofice.
33. Păsările. Trecut şi prezent (originea, strămoşii formelor contemporane, căile de evoluţie, adaptările la mediul aerian).
34. Pinguinii. Viaţa la hotarul posibilului şi imposibilului.
35. Ord. Falconifirmes - Răpitorii diurni, (speciile de pe teritoriul Ucrainei, Moldovei, şi României).
36. Ord. Strigiformes. Viaţa sub pelerina nopţii. Mituri, superstiţii şi realitate.
37. Ord. Steganopodes. Caracteristica ordinului şi a reprezentanţilor acestuia. Modul de viaţă şi dobândirea hranei.
38. Ord. Ciconifirmes. Fam. Ciconiidae, Fam. Ardeidae, Fam Ibididae.
39. Ord. Galliformes. Fam. Phasianidae, Fam. Tetraonidae
40. Ord. Ralliformes. Fam. Rallidae.
41. Ord. Lariformes. Fam. Laridae. Viaţa pe uscat, pe apă şi în aer.
42. Ord. Anseriformes (lebedele, gâştele, raţele).
43. Clasa Mammalia. Ordinul Insectivora.
44. Clasa Mammalia. Ordinul Chiroptera - unicile mamifere adaptate la zborul adevărat.
45. Clasa Mammalia. Ordinul Rodentia. Diversitatea rozătoarelor contemporane.
46. Clasa Mammalia. Ordinul Carnivora. "Ucigaşi cruzi sau victime ale raţiunii umane".
47. Clasa Mammalia. Ordinul Artiodactyla. Vigoare, graţie şi eleganţă.
48. Clasa Mammalia. Ordinul Perissodactyla. Caracteristica speciilor contemporane.
49. Clasa Mammalia. Viaţa în diferite condiţii ale mediului (subteran, terestru, arboricol, aerian şi acvatic).
50. Fauna herpetologică a Moldovei.
51. Elemente de "raţiune" în comportamentul amfibiilor şi reptilelor.
52. Amfibienii - viaţa la hotarul a două medii. Adaptarea la nnoile condiţii de viaţă.
53. Strămoşii amfibiilor şi reptilelor contemporane. Dinozaurii, ipotezele dispariţiei acestora.
54. Ciclurile vitale la diferite specii de amfibii şi reptile.
55. Şarpii. Viaţa între mit şi realitate.
56. Relicte vii ale lumii herpetologice.

10. SUGESTII PENTRU ACTIVITĂȚI PRACTICE

- Determinarea particularităților morfo-anatomice în sistematică la diferite grupe de vertebrate (utilizarea determinatoarelor);

- Utilizarea în cadrul lucrărilor de laborator a planșelor și mulajelor (aspectul exterior, sisteme de organe, etc);
- Utilizarea în cadrul lucrărilor de laborator a preparatelor fixate (microscopie și preparate fixate cu diferite organe și sisteme
de organe);
- Utilizarea în cadrul lucrărilor de laborator a preparatelor umede (fixate în formalină);
- Utilizarea în cadrul lucrărilor de laborator a materialului viu pentru disecare (pe măsura posibilităților);
- Realizarea de scheme (lucrul în grup) a interrelațiilor în cadrul speciei și a relațiilor inter-specifice (aspecte ecologice și
etologice).
- Studiul faunei de vertebrate în natură (deplasări în teren în localitățile din apropierea instituției de învățământ);

11. RESURSE DIDACTICE RECOMANDATE FORMABILILOR

1. Bănărescu, P., 1964, Pisces Osteichthyes. Fauna R. P. R. vol. XIII. Edit. Acad. R.P.R., București.

8
2. Bobrinskii, Cuznețov, Cuzeachin. “Curs de zoologie a vertebratelor”. M. 1968.
3. Ciocârlan V. Diversitatea reptilelor. /Resurs electronic/ Chișinău, CEP USM, 2004
4. Ciocârlan V. Îndrumări metodice pentru lucrări practice la zoologia vertebratelor. încrengătura Chordala, subîncrengătura
Vertebrata, Clasa Cyclostomata. Chișinău, CEP USM, 2003.
5. Ciocârlan V. Îndrumări metodice pentru lucrări practice la zoologia vertebratelor. Încrengătura Chordata, subîncrengătura
Urochordata, Clasa Ascidia. Chișinău, CEP USM, 2002 .
6. Ciocârlan V. Tunicatele: particularități de structură anatomică, morfologică și sistematică. Îndrumări metodice pentru
studenții spec. biologie și ecologie /Resurs electronic/ Chișinău, USM, 2005.
7. Ciocârlan V. Particularități de structură morfologică și anatomică a cefalocordatelor: îndrumări metodice pentru studenții
spec. biologie și ecologie. /Resurs electronic/ Chișinău, USM, 2005.
8. Feider, Z., Grossu, Al., Gyurko, Șt., Pop, V.,1967, Zoologia vertebratelor, E.D.P., București.
9. Ionescu, V., 1968, Vertebratele din România, Ed. Acad. R.S.R., București litografiat, Univ.”Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca.
10. Lozan M. “Mamiferele Moldovei”. Chișinău, 1978.
11. Melian I., Toderaș I., Ciocârlan V. Reptilele. Sistematica, biologia, ecologia. Chișinău, CEP USM, 2002.
12. Mișcalencu, D., Mailat-Mișcalencu, Fl. 1978. Anatomia comparată a vertebratelor, E.D.P.,București.
13. Naumov S.P. “Zoologia vertebratelor”. Manual pentru școli speciale. M. 1978.
14. Rang, C., P., Ureche, D., 2003. Zoologie generală- Vol. I, Chordata, Pești, Edit. Alma Mater, Bacău.
15. Stugren, B., Coroiu, I., 1994, Sistematica filogenetică, anatomia comparată și zoogeografia vertebratelor, vol. I-II, curs
litografiat, Univ. ”Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca.
16. Teodoreanu, M., Matic, Z. 1966. Lucrări practice de zoologia vertebratelor, E.D.P. București.
17. Vasiliu L. “Vertebratele din România”. București, 1978.