FIŞA DISCIPLINEI

1. Date despre program

1.1 Instituţia de învăţământ superior
1.2 Facultatea / Departamentul
1.3 Catedra
1.4 Domeniul de studii
1.5 Ciclul de studii
1.6 Programul de studii / Calificarea
Universitatea de Vest din Timișoara
Chimie, Biologie, Geografie / Departamentul de Biologie-Chimie
Biologie-Chimie
Știința Mediului
Licență 3 ani
Ecologie şi Protecţia Mediului

2. Date despre disciplină

2.1 Denumirea disciplinei BIOGEOGRAFIE ECOLOGICA
2.2 Titularul activităţilor de curs Lector univ. dr. SINITEAN Adrian
2.3 Titularul activităţilor de seminar Lector univ. dr. SINITEAN Adrian
2.4 Anul de studiu III 2.5 Semestrul VI 2.6 Tipul de evaluare Ex. 2.7 Regimul disciplinei DS

3. Timpul total estimat (ore pe semestru al activităţilor didactice)

3.1 Număr de ore pe săptămână 4 din care: 3.2 curs 2 3.3 seminar/laborator 2
3.4 Total ore din planul de învăţământ 56 din care: 3.5 curs 28 3.6 seminar/laborator 28
Distribuţia fondului de timp: ore
Studiul după manual, suport de curs, bibliografie şi notiţe 25
Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platformele electronice de specialitate / pe teren 5
Pregătire seminarii / laboratoare, teme, referate, portofolii şi eseuri 5
Tutoriat 5
Examinări 2
Alte activităţi……………. 2
3.7 Total ore studiu individual 44

3.8 Total ore pe semestru 100

3.9 Numărul de credite 4

4. Precondiţii (acolo unde este cazul)

4.1 de curriculum  Nu e cazul
4.2 de competenţe  Nu e cazul

5. Condiţii (acolo unde este cazul)

5.1 de desfăşurare a cursului  Nu e cazul
5.2 de desfăşurare a seminarului/laboratorului  Nu e cazul

6. Competenţele specifice acumulate

 C1.1 Definirea principiilor şi legilor aplicabile în Ecologie şi protecţia mediului pentru abordarea

Competenţe profesionale
problemelor specifice Ecologiei şi protecţiei mediului.

C2.1 Definirea conceptelor, teoriilor şi metodelor de bază din domenii complementare (fizică,
geologie, geografie, biologie, chimie, matematică) pentru facilitarea realizării conexiunilor necesare
în Ecologie şi protecţia mediului.

C3.1 Identificarea procedeelor, conceptelor şi fenomenelor care stau la baza metodelor specifice şi
celor instrumentale de analiză si măsură specifice domeniului Ştiinţa mediului.

C4.1 Recunoaşterea semnificaţiei ştiinţifice a mărimilor, fenomenelor şi proceselor din Ecologie şi

transversaleCompetenţe

CT1. Aplicarea strategiilor de muncă eficientă şi responsabilă, de punctualitate, seriozitate şi

răspundere personală, pe baza principiilor, normelor şi a valorilor codului de etică profesională.

CT2. Aplicarea tehnicilor de muncă eficientă în echipă multidisciplinară pe diverse paliere ierahice.

7. Obiectivele disciplinei (reieşind din grila competenţelor specifice acumulate)

7.1 Obiectivul general al disciplinei  Dobândirea unui sistem de cunoştinţe si competente specifice despre
7.2 Obiectivele specifice
aspecte teoretice şi practice ale biogeografiei, a metodologiei studierii si
a cauzelor raspandirii organismelor vii pe Terra; cunoaşterea raporturilor
ce se stabilesc între organismele vii şi mediul în care ele trăiesc;
dobândirea cunoştinţelor cu privire la repartiţia asociaţiilor vegetale şi
animale pe suprafaţa globului şi corelarea acestei repartiţii cu factorii
abiotici (climatici, pedologici, orografici) şi biotici competiţia pentru
hrană, interacţiunea biochimică, cooperarea, parazitismul,
predatorismul); după parcurgerea prezentei discipline, studenţii îşi vor
însuşi şi vor stăpâni informaţia ştiinţifică referitoare la noţiuni de ordin
general (noţiunea şi tipurile de areal biogeografic, fenomenul de
diseminare, la ansamblul factorilor ecologici, determinanţi în repartiţia
zonală şi altitudinală a plantelor şi animalelor), precum şi a celor cu
caracter specific (domeniile de viaţă ale globului terestru, regionarea
biogeografică, sub forma regiunilor şi a subregiunilor biogeografice de
pe Glob); la seminarii se urmăreşte aprofundarea şi completarea
cunoştinţelor predate la cursuri, aplicaţiile se fac utilizând modele sau
prin prelucrarea unor date din literatura de specialitate; se pune accent
pe înţelegerea de către studenţi a noţiunilor vehiculate, pe munca
individuală a acestora, pe formarea abilităţilor şi stăpânirea metodologiei
de lucru folosită în biogeografie, pe interpretarea proprie a rezultatelor
obţinute.
 Valorificarea cunoştinţelor despre răspândirea plantelor şi animalelor
la nivel global, în vederea formării la studenţi a unui comportament
ştiinţific în abordarea arealogiei diferitelor specii; dezvoltarea de
competente si abilitati specifice disciplinei pentru investigarea,
cunoasterea si intelegerea lumii vii; utilizarea notiunilor si legitatilor
insusite la alte discipline; abilitati de comunicare orală şi scrisă;
abilităţi de interpretare a rezultatelor obţinute şi de corelare cu datele
de literatură; capacitatea de a utilizare a metodelor specifice de
investigare; capacitatea de a transpune in practica cunostintele
dobandite; abilităţi de dezvoltare a unui studiu interdisciplinar;
capacitatea de evaluare şi autoevaluare critica; preocuparea pentru
obţinerea calităţii si autoperfectionare; respectarea proprietatii
intelectuale; capacitatea de adaptare la situaţii noi.
 8. Conţinuturi
8.1 Curs Metode de predare Observ
aţii
Introducere: definiţia şi obiectul de studiu; legăturile cu celelalte discipline Metode expozitive
geografice şi biologice; biosfera; locul, rolul şi importanţa vieţuitoarelor în (explicația, descrierea).
cadrul biosferei Metode conversative
(conversația, dezbaterea,
problematizarea).

Elemente de corologie: arealul, staţiunea şi locul de trai; formarea arealului; Metode expozitive
distribuţia populaţiilor pe cuprinsul arealului; centre de areal; migraţia (explicația, descrierea).
organismelor; modificarea arealului; categorii de areale; influenţa omului Metode conversative
(conversația, dezbaterea,
asupra răspândirii organismelor; cartografierea arealului; harta arealului
problematizarea).
Elemente de ecologie: factorii abiotici (climatici, edafici, geomorfologici); Metode expozitive
factorii biotici (competiţia pentru hrană, interacţiunea biochimică, cooperarea, (explicația, descrierea).
parazitism şi predatorism) Metode conversative
(conversația, dezbaterea,
problematizarea).
Formaţiunile biologice ale globului terestru – prezentare generală Metode expozitive
(explicația, descrierea).
Originea şi evoluţia florei, vegetaţiei şi faunei; zonele şi etajele de vegetaţie; Metode conversative
formaţiunile mediului acvatic (biomurile oceanului planetar, biomurile apelor (conversația, dezbaterea,
continentale); formaţiunile mediului terestru (biomurile zonelor de vegetaţie: problematizarea).
pădurile tropicale umede sempervirescente, pădurile tropicale cu frunze
căzătoare, savanele, deşerturile tropicale şi temperate, pădurile subtropicale
umede, pădurile şi tufărişurile xerofile subtropicale cu frunze dure şi mate,
stepele, pădurile şi tufărişurile cu frunze căzătoare din zona temperată,
pădurile de conifere boreale, tundrele, deşerturile reci nivoglaciare; vegetaţia
şi fauna munţilor: variaţia factorilor de mediu şi etajarea vegetaţiei în funcţie de
altitudine, compoziţia florei orofile şi modalităţile de adaptare ale organismelor
la condiţiile de climă montană, etajarea vegetaţiei în munţii înalţi, fauna
munţilor înalţi); formaţiunile mediului subteran (biotopuri cavernicole terestre şi
acvatice, caracteristici ale faunei cavernicole

Regionarea biogeografică a uscatului Metode expozitive

(explicația, descrierea).
Regiunea holarctică: subregiunile Arctică, Euro-siberiană, Pontico-Central- Metode conversative
Asiatică, Chino-Japoneză, Mediteraneeană, Nord-Americană de Est şi de (conversația, dezbaterea,
Vest, Sonoriană; regiunea neotropicală: subregiunile Chiliano-Patagoneză, problematizarea).
Braziliană, Central-Americană, Antilelor; regiunea Africano-Malgaşă:
subregiunile Saharo-Sindiană, Etiopiană, Malgaşă, Sud-Africană; regiunea
Indo-Malayeză: subregiunile Indiană, Birmano-Chineză, Insulelor Sonde şi
Filipine; Regiunea Australo-Papuaşă: subregiunile insulelor Maluku, Sulawesi
şi a Sondelor Mici, Noua Guinee, Australia şi Tasmania, Noua Zeelandă;
regiunea Polineziană; regiunea Antarctică

Bibliografie
Bănărescu, P., Boşcaiu, N., 1973 – Biogeografie, perspectivă genetică şi istorică, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti;
Dumitrescu, Elena, 1976 - Curs de climatologie R.S.R., centrul de multiplicare al Universităţii Bucureşti;
Pişota, I., 2002 - Biogeografie, Ed. Universitară, Bucureşti;
Pop, I., 1977 - Biogeografie ecologică, vol. I, Ed. Dacia, Cluj-Napoca;
Pop, I., 1979 - Biogeografie ecologică, vol. II, Ed. Dacia, Cluj-Napoca;
Stugren, B., 1994 - Ecologie teoretică, Casa de Editură „Sarmis”, Cluj-Napoca;
Voiculescu, M., 2002 – Biogeografie, caiet de lucrări practice, Timişoara;
Walter, H., 1974 - Vegetaţia Pământului în perspectivă ecologică, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.
8.2 Seminar / laborator Metode de predare Observaţii
Arealul biogeografic: metode de cartare, centre de areal, distribuţia indivizilor Metode expozitive
în teritoriu (explicația, descrierea).
Metode conversative
(conversația, dezbaterea,
problematizarea).
Metode de acțiune
reală asupra realității
(proiectul).
Indici ecometrici: Iarid de Martonne, tetraterma Mayr, indicele pluviometric, Metode expozitive
indicele hidrometric, factorul de ploaie Lang, indicele Gams (explicația, descrierea)
Metode conversative.
(conversația, dezbaterea,
problematizarea).
Metode de acțiune
reală asupra realității
(proiectul).
Diagrame climatice: histofenograma, diagrama ombrotermică, diagrama Metode expozitive
bilanţului hidric lunar, climatograma (explicația, descrierea).
Metode conversative
(conversația, dezbaterea,
problematizarea).
Metode de acțiune
reală asupra realității
(proiectul).
Profilul biopedoclimatic Metode expozitive
(explicația, descrierea).
Metode conversative
(conversația, dezbaterea,
problematizarea).
Metode de acțiune
reală asupra realității
(proiectul).
Prezentarea ilustrată a formaţiunilor biologice ale globului terestru Metode expozitive
(explicația, descrierea).
Metode conversative
(conversația, dezbaterea,
problematizarea).
Metode de acțiune
reală asupra realității
(proiectul).
Prezentarea ilustrată a regionării biogeografice a uscatului Metode expozitive
(explicația, descrierea).
Metode conversative
(conversația, dezbaterea,
problematizarea).
Metode de acțiune
reală asupra realității
(proiectul).
Bibliografie
Bănărescu, P., Boşcaiu, N., 1973 – Biogeografie, perspectivă genetică şi istorică, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti;
Dumitrescu, Elena, 1976 - Curs de climatologie R.S.R., centrul de multiplicare al Universităţii Bucureşti;
Pişota, I., 2002 - Biogeografie, Ed. Universitară, Bucureşti;
Pop, I., 1977 - Biogeografie ecologică, vol. I, Ed. Dacia, Cluj-Napoca;
Pop, I., 1979 - Biogeografie ecologică, vol. II, Ed. Dacia, Cluj-Napoca;
Stugren, B., 1994 - Ecologie teoretică, Casa de Editură „Sarmis”, Cluj-Napoca;
Voiculescu, M., 2002 – Biogeografie, caiet de lucrări practice, Timişoara;
Walter, H., 1974 - Vegetaţia Pământului în perspectivă ecologică, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.

9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor comunităţii epistemice,

asociaţiilor profesionale şi angajatori reprezentativi din domeniul aferent programului
 Activitățile desfasurate la aceasta disciplina sunt dintre cele mai importante pentru trunchiul disciplinelor
ecologice, prin parcurgerea acestui program studentii dobandesc cunostiinte, competente si abilități noi,
care sunt necesare la alte discipline ce vor fi parcurse ulterior, ca si pentru formarea ca specialisti in
domeniul stiintelor mediului.
 Intelegerea, insusirea si utilizarea termenilor de specialitate și a unor resurse materiale și logistice
diversificate asigura dobândirea unor abilități și competențe noi utile profesiei ulterioare.
 Pe tot parcursul desfășurării activitatilor la aceasta disciplina se urmareste cultivarea și dezvoltarea
spiritului de conservare a biodiversității și protecție a mediului înconjurător, în contextul legislației
comunitare.

10. Evaluare
Tip activitate 10.1 Criterii de evaluare 10.3
Pondere
10.2 Metode de evaluare
din nota
finală
10.4 Curs Examinare scrisă (finala) cu itemi
Evaluarea gradului de înțelegere, utilizare și diverși prin care se verifică
aplicare a cunostiintelor si competentelor noțiunile și competentele 60%
teoretice și practice specifice disciplinei dobândite în timpul desfasurarii
activitatilor specifice disciplinei
10.5 Seminar Nivelul de înțelegere, utilizare și aplicare a
Examinare scrisă cu itemi diverși
/ laborator notiunilor si abilitatilor practice si teoretice
prin care se verifică noțiunile și
specifice 10 %
aptitudinile dobândite în timpul
Gradul de implicare în activitățile specifice
seminariilor.
desfasurate (interesul manifestat la seminarii)
Realizarea și susținerea proiectelor de studiu Dezbatere asupra proiectelor de
20 %
individuale studiu
Punctaj asigurat din oficiu 10 %
10.6 Standard minim de performanţă
 Obținerea notei 5 la evaluarea finală.
 Obținerea notei 5 la evaluarea activitatilor abordate la laborator.

Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de seminar

26.09.2013 Lect. dr. Adrian Sinitean Lect. dr. Adrian Sinitean

Data avizării în catedră/departament Semnătura şefului catedrei/departamentului

27.09.2013 Prof. Dr. Adriana Isvoran