UNIVERSITATEA DE STAT „ALECU RUSSO” DIN BĂLŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE REALE, ECONOMICE ŞI ALE MEDIULUI

CATEDRA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

TITLUL TEZEI
Evaluarea potențialului strategic a întreprinderii
în baza materialelor „S.R.L. GlaMax-Trans”
la specialitatea: 0413.1 Business și administrare
studentei anului II
grupa BA21Z
Bumbac Elena

Semnătura studentului
________________

Conducător ştiinţific:
Asisent universitar Chiseliov LILIA
________________
 BĂLŢI, 2024
CUPRINS:

ÎNTRODUCERE:..........................................................................................................................3

1.Abordări teoretice privind potențialul strategic:....................................................................4

2
 ÎNTRODUCERE:

Evaluarea potențialului strategic este destul de importantă in obținerea clară a imaginii

care arată stărea afacerii la o anumită perioadă și obținerea posibilității de a identifica
oportunitățile de creștere și dezvoltare efecientă a întreprinderii. Beneficiile evaluării
potențialului strategic a organizației sunt cuprinse în mai multe aspecte, cum ar fi identificarea
domeniilor în care companiia excelează sau domeniilor în care necesită îmbunătățiri. Tot așa
aceste aspecte includ: oferirea a bazei solide de informație care poate ajuta în luarea deciziilor
corecte din punct de vedere strategic, identificarea de noi piețe, produse, parteneri sau servicii
care pot contribui la creșterea economico-financiară a întreprinderii.
Scopul acestei lucrări constă în cercetarea metodologiei analizei potențialului strategic a
întreprinderii, care factori au o influență pozitivă sau negativă asupra potențialului companiei, tot
așa identificarea impactului mediului extern asupra companiei și altele.
Pentru atingerea scopului, au fost formulate următoarele obiective:
- identificarea și descrierea a factorilor influenți asupra potențialului strategic a
întreprinderii;
- analiza materialelor întreprinderii;
- elaborarea recomandărilor privind îmbunătățirea potențialului strategic a firmei.
Obiectul de cercetare a potențialului strategic poate fi oricare întreprindere, care
actualmente este activă. În cazul dat obiectul cercetării este întreprinderea prestatoare de servicii
transportului de diferite mărfuri – S.R.L. „GlaMax-Trans”.
În atingerea scopului sunt utilizate următoarele metode:
- consultanța a varietății de surse bibliografice, inclusiv cărți, articole științifice,
rapoarte și studii de specialitate;
- colectarea și analiza eficientă a datelor;
- formularea ipotezelor și ideilor clare.
Teza de an conține întroducere, 2 capitole, concluzii și recomandări. În primul capitol
este prezentată partea teoretică a tezei, care este formată din: evaluarea metodologiei a analizei
potențialului strategic, factorii de influență, concept și trăsături specifici a potențialului strategic,
modele de analiză (SWOT, Diamant, PEST, etc.). În al doilea capitol este prezentată partea
practică a tezei, care include: tabele, calcule, diagnoficarea mediului extern a întreprinderii,
analiza activității companiei analizate, etc.

3
 1.Abordări teoretice privind potențialul strategic.
1.1.Potențialul strategic: concept și trăsături specifice:
Condițiile în care este supusă existența a mai multor organizații sunt destul de deosebite
printrun rând de factori, care ulterior sunt influențati de economia la nivel microeconomic și
macroeconomic. Pentru a crea o strategie efecientă în dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii
un rol important joacă potențialul strategic a acestor organizații, pentru că datorită lui fiecare
organizație are posibilitate de a crea o viziune clară a activității sale, poate vedea neajunsurile in
bunuri sau servicii care le produce/ prestează. Tot așa fiecare firmă poate sa facă o analiză
eficientă a oportunităților și amenințarilor pe care ea poate să le întâmpine pe parcursul activității
desfăcute.
Succesul dezvoltării strategice a organizației, implementarea cu succes a planurilor strategice
depinde de o serie de factori subiectivi și obiectivi, de exemplu, pregătirea managerilor a
diferitor departamente de a implementa proiecte la scară largă, cunoștințe, aptitudinile și
calificările managerilor sau disponibilitatea resurselor financiare sau de altă natură. Posibilitatea
de a crește șansele de success se sporește dooar prin îmbunătățirea capacităților conducerii
orgnizației și angajaților ei și/sau căutarea de oportunități pentru un acces mai bun la resurse,
prin urmare crescând probabilitatea de a atinge obiective mai mari și mai atractive pe baza
potenţialului strategic sporit al organizaţiei.
Potențialul strategic- reprezintă gradul de corespondență și suficiență a resurselor și
competențelor organizației pentru a elabora și implementa o strategie care să consolideze poziția
sa competitivă.[1,pag.1].Disponibilitatea și calitatea resurselor și competențelor influențează
semnificativ configurația posibilelor direcții de dezvoltare strategică a organizației. Resursele
sunt elementele tangibile și intangibile de care organizația are nevoie pentru a-și atinge
obiectivele. La rândul lor competențile sunt abilitățile și cunoștințele necesare pentru a utiliza
resursele eficient. Selectarea resurselor care vor fundamenta strategia companiei, asigurând un
avantaj competitiv durabil, necesită o analiză atentă a comportamentului concurenților. Resursele
generează potențial strategic doar dacă permit companiei să producă produse sau servicii
distincte, cu caracteristici (preț și calitate) care le diferențiază de oferta concurenței. Impactul
resurselor și competenților este unul crucial, pentru că ele determină direcțiile strategice posibile.
Acestea presupun ceea că resursele financiare limitate pot restrânge opțiunile strategice, iar la
rândul lor lipsa de competențe necesare poate exclude anumite direcții strategice, ceea ce poate
să afecteze potențialul strategic. Tot așa resursele și competențile de care dispune o întreprindere
au un impact asupra succesul implementării strategiei de majorare potențialului strategic,
deoarece resurse de o calitate slabă pot duce la eșecul sporirii potențialului.

4
 Potențialul strategic este un indicator care este influențat de mai multe factori, pentru că
în componența lui întra mai multe aspecte, cum ar fi: utilajul, resursele umane, financiare etc.
Mijloacele fixe ale întreprinderii reprezintă parte a mijloacelor de producţie, exprimată prin
totalitatea mijloacelor de muncă, utilizate în activitatea economică o perioadă îndelungată,
păstrându-şi forma iniţial-materială şi treptat, pe măsura utilizării şi consumării, îşi transferă
valoarea iniţială asupra produsului nou obţinut. [2 pag. 79]. Trebuie să subliniem că aceste
mijloace sunt o parte destul de importantă a potențialului strategic și joacă un rol important în
formarea lui. În componenţa mijloacelor fixe a întreprinderii sunt incluse diverse obiecte şi
ansamblul lor este redat în funcţie de specificul activităţii dezvoltate şi capacitatea întreprinderii,
aceste mijloace sunt: utilaje, terenuri, clădiri, echipamente, mobilier, transporturi și altele.
Mijloacele fice a fiecărei întreprinderi se pot diviza în mai multe grupuri:
 mijloace fixe uzurabile – mijloacele fixe, care au o durată de utilizare limitată şi sunt
supuse uzurii;
 mijloace fixe neuzurabile – mijloacele fixe, care au o durată de utilizare nelimitată şi la
care nu se calculează uzura;
 direct productive - participă direct în procesul de producţie;
 indirect productive - nu influenţează direct nivelul producţiei, dar in procesul de
producţie sunt indispensabile;
 mijloace fixe active – care au influenţă nemijlocită asupra obiectului muncii (maşini şi
utilaje, linii tehnologice, mijloace de transport);
 mijloace fixe pasive – care nu exercită influenţă nemijlocită asupra obiectului muncii;
Desigur, ca oricare indicator economic, aceste resurse au anumite aspecte, care la rândul lor sunt
influențate de mai mulți factori. Acești factori pot fi divizați in două grupuri: factori interni și,
respective, factori externi. Factorii externi sunt acele elemente din afara unei organizații sau a
unui individ care pot influența semnificativ operațiunile, performanța și luarea deciziilor. Acești
factori pot fi previzibili sau imprevizibili, pozitivi sau negativi. În componența acestor factori noi
putem include: situaţia economică generală, particularităţile legislaţiei fiscale, condiţiile de
obţinere a creditelor bancare şi mărimea dobânzilor pentru creditele oferite de bănci, nivelul
preţurilor la maşini, utilaje, mijloace de transport şi alte obiecte de mijloace fixe care se
achiziţionează din exterior, precum şi la materialele necesare pentru construcţia unor obiecte,
posibilităţile de participare in diverse proiecte investiţionale etc. La rândul lor fctorii interni sunt
acele elemente din interiorul unei organizații sau a unui individ care pot influența semnificativ
operațiunile, performanța și luarea deciziilor. Ei includ asa componente precum: specializarea
intreprinderii, tehnologiile de producţie aplicate, structura mijloacelor fixe, asigurarea şi
inzestrarea cu mijloace fixe, gradul de uzură a mijloacelor fixe, sistemul de relaţii care s-au
5
stabilit in cadrul intreprinderii şi care vizează direct atitudinea faţă de mijloacele fixe, nivelul
organizării muncii și altele. Pentru evaluarea disponibilităţii de mijloace fixe se utilizează
indicatorii: asigurarea intreprinderii cu mijloace fixe, inzestrarea muncii cu mijloace fixe de
producţie și altele, aici se presupune anume de care mijloace fixe dispune întreprinderea și ce ea
poate să întreprindă pentru a le evalua și a mari cantitea dispusă.
O altă componentă importantă a potențialului strategic sunt resursele umane, care fac
parte dintr-un organizm central a constituirii unei strategii relevante pentru a spori dezvoltarea
oricărei firme, iar oamenii reprezintă principala resusă strategică a unei organizații.
Managementul Resurselor Umane reprezintă o abordare strategică și integrată a gestionării
eficiente a capitalului uman din cadrul unei organizații sau companii. Principalele funcții a acestu
sistem sunt: planificarea; popularea structurilor prin recrutarea şi selecţia forţei de muncă;
atingerea performanţelor preconizate (formarea culturii de grup şi punerea ei în valoare);
compensarea (stabilirea formelor de retribuire directă şi a celor de stimulare prin mijloace
materiale); instruirea şi dezvoltarea (proiectarea şi derularea programelor de perfecţionare
profesională corelate cu cerinţele posturilor şi asigurarea cadrului pentru dezvoltarea carierei
salariaţilor); îmbunătăţirea abilităţilor profesionale; stabilirea şi respectarea drepturilor
lucrătorilor, negocierea şi organizarea relaţiilor dintre aceştia, pe de o parte şi dintre aceştia şi
organizaţie, pe de altă parte.