Analiza SWOT(teorie)

SWOT reprezinta nu numai o metoda folosita in controlul planificarii si riscului, ci si o

modalitate de a scoate in evidenta zone ale proiectului care pot fi maximizate in beneficiul
intregului proiect sau zone specifice de unde se pot obtine avantaje competitionale. Primele
doua privesc firma si reflecta situatia acesteia, iar urmatoarele doua privesc mediul si
oglindesc impactul acestuia asupra activitatii firmei.
Acest tip de analiza este utilizat atat pentru a evalua anumite activitati din cadrul proiectului,
optimizându-le potentialul, cat si riscurile, pentru a decide care este cea mai potrivita
modalitate de minimizare a acelor riscuri.
Analiza SWOT se realizeaza, in general, in prima faza a proiectului, astfel incat elementele
de analiza pot alcatui baza planului de proiect si pot fi folosite ulterior in cadrul proiectului,
daca acesta intampina dificultati in ceea ce priveste planificarea, livrabilele sau bugetul alocat
si trebuie readus pe linia de plutire.
În general, punctele tari şi punctele slabe sunt specifice unui produs sau organizaţii, în timp
ce, oportunităţile şi ameninţările sunt factori externi ai acestora.
Punctele tari (Strengths) – reprezintă factorii internicare sunt favorabili pentru atingerea
obiectivului propus.
Puncte slabe (Weaknesses) – reprezintă factorii interni care pot împiedica atingerea obie
Oportunităţi (Opportunities) – reprezintă factorii externi care sunt favorabili pentru
atingerea obiectivului propus. ctivului propus.
Ameninţări (Threats) – reprezintă factorii externi care pot împiedica atingerea obiectivului
propus.
http://www.scritub.com/management/MANAGEMENT-Analiza-SWOT221315243.php
In economia din zilele noastre, invatarea si cunostintele au devenit factori cheie de succes pe
plan international, iar resursele intangibile sunt de o importanta vitala. Lupta dintre firmele
concurente s-a mutat din planul resurselor tangibile (capital, materii prime, pamant, masini si
echipamente etc.) in planul resurselor intangibile, în care elemente precum cunostintele şi
abilitatea de a le folosi (managementul bazat pe cunostinte) au un rol crucial.
Cunostintele au devenit resursa de baza a firmelor, modalitatea ca acestea sa obtina putere,
prestigiu şi bogatie in economia si in societatea moderna. Generarea, achiziţionarea si
folosirea cunostintelor sunt extrem de importante pentru o dezvoltare economică, sociala si
culturală sustenabila. Acest principiu se aplica in mod egal indivizilor, organizatiilor,
institutiilor publice, firmelor, regiunilor sau chiar statelor.
Examinarea factorilor care determina succesul sau esecul unei firme (afaceri), a determinat
cearea unor metodologii specifice de analiza si diagnosticare a activitatii firmei
(afacerii). Managementul strategic este procesul prin care o firma poate obtine efecte
materializate in cresterea semnificativa a performantelor sale, in consolidarea pozitiei ei pe
piata si anume prin elaborarea, implementarea si controlul strategiei firmei in vederea
realizarii misiunii asumate si asigurarii avantajului competitiv.
Metoda de analiza a mediului, a competitivitatii si a firmei pe care o prezint in continuare,
este analiza SWOT.
Prin intermediul sau si (sau) al altor analize cum ar fi:
 analiza situatiei industriei si a atractivitatii acesteia
 analiza competitiei
 autoanaliza firmei si a fortei ei competitive
Denumirea de SWOT provine din limba engleza si este un acronim cu urmatoarea
semnificatie:
 „Strengthts” (Forte, Puncte forte),
 „Weaknesses” (Slabiciuni, Puncte slabe),
 „Opportunities” (Oportunitati, Sanse)
 „Threats” (Amenintari).
https://despretot.info/analiza-swot/
SWOT reprezinta nu numai o metoda folosita in controlul planificarii si riscului, ci si o
modalitate de a scoate in evidenta zone ale proiectului care pot fi maximizate in beneficiul
intregului proiect sau zone specifice de unde se pot obtine avantaje competitionale. Primele
doua privesc firma si reflecta situatia acesteia, iar urmatoarele doua privesc mediul si
oglindesc impactul acestuia asupra activitatii firmei.
Acest tip de analiza este utilizat atat pentru a evalua anumite activitati din cadrul proiectului,
optimizându-le potentialul, cat si riscurile, pentru a decide care este cea mai potrivita
modalitate de minimizare a acelor riscuri.
Analiza SWOT se realizeaza, in general, in prima faza a proiectului, astfel incat elementele
de analiza pot alcatui baza planului de proiect si pot fi folosite ulterior in cadrul proiectului,
daca acesta intampina dificultati in ceea ce priveste planificarea, livrabilele sau bugetul alocat
si trebuie readus pe linia de plutire.
https://conspecte.com/Management/analiza-swot-a-unei-societati.html

(Modelul Porter)
Porter a recomandat să se adopte o poziție competițională clară, bazată fie pe costuri reduse,
fie pe diferențiere sau o strategie de focalizare, pentru că în caz contrar se vor obține rezultate
necorespunzătoare. Există însă unele critici ale modelului Porter. Intr-adevăr, anii 1990 au
adus exemple ce evidențiază că alegerea exclusivă pe care o recomandă Porter este depășită.
Sunt citate firme ce urmează cu succes o strategie de diferențiere în combinație cu o strategie
de costuri scăzute, fără afectarea performanțelor financiare (un exemplu deseori invocat este
cel al firmei Toyota, cunoscută prin costul relativ scăzut al produselor sale).
Abordarea strategică a lui Michael Porter aprofundează dinamica concurenţială a me-diului şi
concepe manevre strategice specifice particularităţilor fiecărei firme. În concepţia sa,alegerea
unei strategii depinde, în primul rând, de natura şi intensitatea concurenţei care se manifes-tă
în sectorul de activitate considerat. În acelaşi timp, Porter defineşte strategiile generice care
con-stituie puncte de pornire în construcţia particulară, cu caracter original, a strategiei
fiecărei firme.
Modelul se bazează pe analiza a 5 factori care îşi exercită influenţa în mediul
concurenţialspecific fiecărui sector de activitate. Puterea fiecărui factor şi combinarea lor
caracterizează dome-niul de activitate sub raportul intensităţii concurenţei şi, în ultimă
instanţă, determină rentabilitatea sectorului – măsurată prin randamentul pe termen lung al
capitalului investit.

https://www.scribd.com/doc/46910790/Modelul-Lui-Porter

M. Porter identifica urmatorii factori cu influenta directa in ceea ce priveste intensitatea

concurentei.
*patrunderea pe piata a noi concurenti ;
*puterea de negociere a consumatorilor;
*puterea de negociere a furnizorilor;
*rivalitatea pe piata ;
*conditiile industriale si statul ca factor concurential.
Cel mai cunoscut model de ,,lant al valorii "este cel al lui M. Porter care pleaca de la premisa
ca intelegerea avantajelor competitionale incepe cu identificarea activitatilor creatoare de
valoare. Potrivit modelului, intr-o firma exista doua mari categorii de activitati:
a)activitati primare: logistica interna; productia; logistica externa; marketing si vanzari;
service
b)activitati de sustinere: procurarea; dezvoltarea tehnologiei; managementul resurselor
umane; infrastructura.

Managementul strategic incearca  sa realizeze o armonizare intre mediul extern al firmei si

cel intern, urmarind permanent fenomenele interne si externe, prezente si viitoare.
Pentru a intelege presiunile externe pe care le suporta firma, este necesara in primul rand
definirea mediului si evidentierea componentelor sale specifice, asa cum au fost identificate
de diversi specialisti romani si straini. Elementele comune ale acestor definitii se refera la
doua aspecte particulare ale mediului global, si anume:
- dinamismul sau, din care rezulta imediat necesitatea anticiparii de catre firma a unor
configuratii viitoare ale mediului sau adaptarea sa la schimbari neprevazute si , pe de alta
parte,
- relatiile de interconditionare existente intre elementele identificabile de mediu, printre care
se numara si firma ca organism socio-economic.
Mediul extern general este de fapt fondul existenţial al oricărei organizaţii. Se caracterizează
prin forţe generalizate potenţiale, respectiv forţe care acţionează lent şi pe termen lung asupra
organizaţiei, influenţând evoluţia acesteia prin integrarea efectelor multiple şi diverse. Este
un mediu aparent pasiv, dar care nu poate fi ignorat în managementul strategic.(pag 51)
Mediul competiţional este mult mai restrâns şi structurat pe un număr de cinci forţe
fundamentale pentru dinamica organizaţiei şi mai ales pentru profitabilitatea ei. Acest mediu
competiţional se găseşte în literatura de specialitate şi sub denumirea de mediu industrial,
indiferent dacă este vorba într-adevăr de un context industrial sau nu. Se numeşte aşa pentru
că modelul celor cinci forţe propus de Porter pentru analiza mediului competiţional a avut la
bază un mediu industrial. Grupurile strategice reprezintă grupuri formate din organizaţii care
se caracterizează prin aceleaşi interese strategice. Un grup strategic poate fi comparat cu un
pluton de alergători, aflaţi într-o competiţie sportivă, pluton din care face parte şi organizaţia
la care ne referim.(pag 52)
Viziunea, misiunea şi valorile fundamentale ale firmei
Viziunea presupune o gândire dinamică şi capabilă să evalueze pe termen lung şansele reale
de dezvoltare ale organizaţiei. Nu oricine are această capacitate de a vedea în timp şi de a
consemna în viitorul virtual al organizaţiei imaginea acesteia. De aceea, nu orice dorinţă
personală sau speranţă împărtăşită poate contribui la crearea unei viziuni. (pag37)
Existenţa sau crearea unei viziuni bune este o condiţie intrinsecă dezvoltării oricărei
organizaţii. Fără viziune, organizaţia este condamnată la stagnare, la involuţie sau chiar la
faliment, dacă operează într-un mediu puternic concurenţial. (Pag 38)
Orice tip de organizaţie, ca invenţie socială, creată de oameni, vizează încă din faza de idee o
finalitate, împlinirea unor deziderate, în primul rând pentru iniţiatorii ei. Orice formă
concretă, explicită sau implicită, a acestor deziderate nu devine realitate decât în urma
schimbului pe care organizaţia le are cu mediul în care activează. Dacă ceea ce îşi propune să
creeze şi să ofere nu poate fi schimbat în ceva ce are valoare pentru organizaţie, aceasta nu
poate supravieţui.
O premisă esenţială a schimbului de valori pentru organizaţie este oferta pe care aceasta
trebuie să o facă cunoscută mediului ei de operare. Oferta organizaţiei, prezentă în viziunea
sau misiunea sa, o defineşte şi o diferenţiază nu numai în ce priveşte domeniul de activitate,
dar şi faţă de organizaţiile ce activează în acelaşi domeniu.
Misiunea sintetizează legea existenţială a unei organizaţii şi explicitează viziunea acesteia. Ea
determină evoluţia organizaţiei în sensul transformării viziunii în realitate. Deci, exprimarea
viziunii fondatorilor şi a managerilor de vârf în legătură cu ceea ce trebuie să facă firma pe
termen lung reprezintă, în sensul cel mai larg, misiunea firmei.
Viziunea unei organizaţii reprezintă o stare ideală proiectată în viitor şi care configurează o
posibilă şi deziderabilă dezvoltare a organizaţiei respective. Ea presupune o gândire dinamică
şi capabilă care să evalueze pe termen lung şansele de dezvoltare ale organizaţiei. De cele
mai multe ori, viziunea unei organizaţii redă, în linii mari, modul în care fondatorii şi-au
imaginat evoluţia şi dezvoltarea afacerii, locul ei pe piaţă etc. Deşi de multe ori între viziunea
creatorilor unei întreprinderi şi evoluţia ulterioară a acesteia există numeroase abateri,
definirea viziunii unei afaceri reprezintă o condiţie intrinsecă a dezvoltării oricărei
organizaţii.
Valorile organizaţionale reprezintă principiile directoare pentru comportamentul în
organizaţie şi au un rol determinant deoarece guvernează deciziile, procedurile şi procesele
din cadrul companiei.
http://cni.nt.edu.ro/lituania/files/m_it/Misiunea_unei_firme_RO.pdf
Viziunea şi misiunea organizaţiei
Definirea misiunii este prima etapă în managementul organizaţiei şi este esenţială, pentru că
trebuie să comunice mediului valoarea oferită şi voinţa de a o onora continuu. Viziunea sau
misiunea comunică valoarea pe care membrii organizaţiei o împărtăşesc şi la crearea căreia
contribuie.
Misiunea unei organizaţii reprezintă raţiunea de a fi şi de a crea valoare pentru societate,
determinând evoluţia organizaţiei în sensul transformării viziunii în realitate. În timp ce
viziunea exprimă o stare ideală, posibilă, misiunea exprimă o evoluţie programabilă, bazată
pe fapte şi date concrete despre această stare, puternic ancorată în realitatea economică,
politică şi socială a firmei.
Se poate spune că, misiunea unei organizaţii oferă o imagine de ansamblu asupra ceea ce este
organizaţia respectivă şi ce vrea ea să facă pentru societate. Totodată, misiunea permite să se
înţeleagă care este motivul existenţei întreprinderii permiţând identificarea principalelor
produse şi servicii, a tehnologiilor utilizate, a grupurilor ţintă de clienţi şi necesităţile
acestora, a gamei de servicii şi produse pe care întreprinderea le oferă sau intenţionează să le
producă, etc.
Misiunea trebuie să asigure armonizarea intereselor divergente uneori ale tuturor stakeholder-
ilor şi să determine implicarea lor efectivă şi eficientă în activitatea firmei. Ignorarea unei
categorii de stakeholderi poate atrage consecinţe nefavorabile asupra organizaţiei prin
pierderea unor angajaţi valoroşi, retragerea capitalului sau sprijinului unor acţionari, etc, toate
acestea determinând o prejudiciere a imaginii şi a situaţiei economice a firmei.
Un model generic de declaraţie a scopurilor unei organizaţii este următorul: “Să creştem
bunăstarea economică şi calitatea vieţii tuturor deţinătorilor de risc.” Deţinătorii de risc sunt
toţi cei care ar avea de suferit dacă afacerea eşuează: proprietari, angajaţi, furnizori, clienţi,
bănci, comunitatea. Prin bunăstare economică se înţelege obţinerea de profit pentru acţionari,
salarii şi alte recompense pentru angajaţi, servicii cu un raport bun calitate/preţ pentru clienţi.
Calitatea vieţii presupune satisfacerea nevoilor umane fundamentale, care constituie în
acelaşi timp surse de motivaţie şi capacităţi care pot fi utilizate.
https://biblioteca.regielive.ro/referate/comert/viziunea-misiunea-si-valorile-organizatiei-
267927.html
Valorile fundamentale ale firmei
Valorile explică mai bine „cum se întâmplă lucrurile pe aici”. Companiile care au descoperit
importanța valorilor bine stabilite, înțeleg că acestea necesită atenție constantă pentru a nu fi
uitate sau, mai grav, luate în derâdere de către angajați.
Lăsând definițiile pretențioase la o parte, valorile fundamentale reprezintă credințele unei
companii.
Valorile adoptate de o companie și modul în care acestea sunt implementate în activitățile
sale zilnice îi influențează viitorul și modul în care clienții, angajații și partenerii ajung să o
perceapă.
Exista 4 tipuri de valori cu rolul fiecăreia într-o companie, cât și 3 modalități de consolidare a
valorilor unei firme.

Valorile fundamentale
Sunt principiile adânc înrădăcinate care ghidează toate acțiunile unei companii; ele servesc ca
îndrumători în conduita angajaților. Nu pot fi compromise, indiferent de context, fie că
vorbim despre comoditate sau un câștig economic pe termen scurt.
Valorile aspiraționale
Sunt valorile de care compania are nevoie pentru a reuși în viitor, dar care sunt inexistente în
prezent. Nevoia de a adopta o nouă valoare poate interveni datorită implementării unei noi
strategii sau pentru a rămâne relevant într-un domeniu dinamic.
Valorile de bun simț
Reflectă standardele minime de comportament necesare oricărui angajat. Acestea tind să nu
varieze foarte mult între companii, în special pentru cele din aceeași industrie, ceea ce
înseamnă că nu ajută o firmă să se distingă față de concurență.
Valorile accidentale
Aceste valori apar spontan, fără a fi cultivate de conducere. Ele se adoptă de-a lungul
timpului și reflectă interesele comune și, într-o oarecare măsură, personalitățile angajaților.

Ca si modalitati de consolidare a valorilor unei firme pot fi:

 Aplicarea valorilor în procesul de angajare: candidații, de la interni la manageri, trebuie

scanați în primă fază nu numai din punct de vedere al experienței și competențelor dobândite,
ci și pentru a vedea dacă se potrivesc cu valorile companiei. Un sfat popular în HR este:
“Hire for passion, train for skill.”
Repetiție, repetiție, repetiție. După ce o companie și-a încorporat valorile în sistemele sale,
aceasta trebuie să le promoveze la fiecare pas. De la angajare la abordarea unor noi
oportunități de business, valorile trebuie întărite cu fiecare oportunitate care apare în calea
firmei.
 
Încorporarea valorilor în procesul de evaluare al performanței. Respectarea valorilor
fundamentale ale companiei poate deveni o metrică solidă. Astfel, se va asigura că acestea
sunt luate în serios și că au o importanță la nivel decizional.

https://ctrl-d.ro/inspiratie/valorile-si-importanta-lor-intr-o-companie/