Mircea Mureşan a rămas definitiv în memoria cinefililor datorită serialului „Toate pânzele sus“, care a încântat

copilăria şi adolescenţa multor generaţii. Totuşi, creaţia sa reprezentativă este, fără doar şi poate, ecranizarea
romanului „Răscoala“, al lui Liviu Rebreanu, prin intermediul căreia a intrat pe lista scurtă a cineaştilor români
premiaţi la Cannes. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ „Din culisele cinematografiei“. Cum a sărit Szoby Cseh de la 13 m...
„Din culisele cinematografiei“. „Violul“, Securitatea şi cascadorul: „... În toată cariera sa n-a avut decât trei filme care
n-au atins milionul de spectatori în cinematografe şi, spre deosebire ceilalţi colegi, a reuşit să scoată pe piaţă două
filme care au reuşit această performanţă şi după 1990, „Miss Litoral“ şi „A doua cădere a Constantinopolului“, care au
adunat 1.387.903, respectiv 1.319.161 de bilete vândute. Unul dintre titlurile de referinţă din filmografia lui Mircea
Mureşan este „Horea“, peliculă în care au strălucit Ovidiu Iuliu Moldovan (Horea), Şerban Ionescu (Cloşca) şi Radu
Beligan (Contele Iancovich). Filmul, realizat de Casa de Filme nr. 4, a avut premiera la 5 noiembrie 1984. „După ce
terminase seria «Ardelenilor», subiecte cu succes la public, Titus Popovici luase o pauză. Eu invocasem încă de
câţiva ani datoria noastră ardelenească să-i cinstim în filme pe Avram Iancu şi pe Horea. Pentru că în toamna lui
1984 se împlineau 200 de ani de la răscoala lui Horea, am început o vastă documentare împreună cu Titus, inclusiv
la muzeele de istorie din Budapesta. Căutam pentru scenariu o formulă narativă potrivită unui eveniment istoric de
amploarea răscoalei din 1784, dar nu e lega nimic...Atunci am convenit să deschidem naraţiunea cu un efect «ex-
abrupto» la Viena, localizare şi la curtea imperială. Titus, cu talentul şi dexteritatea lui, a terminat scenariul spre finele
anului 1982, eliminând multiple personaje secundare şi subliniind rolul lui Iancovich. S-a aprobat fără mari comentarii.
Am scris decupajul regizoral şi în februarie 1983 am intrat în producţie“, a povestit Mircea Mureşan. Titus Popovici,
sponsor al filmului Devizul aprobat? 9 milioane de lei, o sumă foarte mică pentru un film istoric de anvergură.
„Producţia necesita sute de uniforme de militari, zeci de nobili la şedinţa masonică de la Viena. Recuzita: arme, circa
350 de puşti şi tunuri funcţionale ca efect de tragere, un escadron de husari. Echipa de producţie şi directorul filmului,
după ce au studiat extrasele complete, au calculat un nou deviz, în valoare de 14 milioane de lei. Bineînţeles, au
început discuţii aprinse cu direcţia administrativă de la Buftea, care nu înţelegea importanţa şi nu se interesa de
amploarea filmului. Cerea tăieri din cheltuieli şi atât! Am redus numărul soldaţilor la 250, costumele şi armele, ca să
ajungem la 12 milioane şi jumătate. Nu s-a aprobat! Am eliminat şi escadronul de husari şi am mai redus devizul
până la 11.750.000 de lei. Mai jos de atât, am declarat, refuz orice sărăcire a filmului. Constantin Pivniceru, directorul
de la Buftea, aşa mic cum era, s-a ridicat de la biroul lui masiv de nuc: «Se suspendă producţia!» Deşi cam peste
mână, am reuşit să apelez la vicepreşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, Ion Traian Ştefănescu, care,
spre onoarea lui, a telefonat la Buftea: «S-au spus 9 milioane? Se aprobă 11.750.000» Aşa am putut să începem
filmul. Vivi Drăgan Vasile a reuşit să filmeze şi câteva cadre ilustrative la Viena, cele din pregeneric, sponsorizate de
Titus Popovici din economiile lui!“.

Devizul aprobat? 9 milioane de lei, o sumă foarte mică pentru un film istoric de anvergură. „Producţia necesita sute
de uniforme de militari, zeci de nobili la şedinţa masonică de la Viena. Recuzita: arme, circa 350 de puşti şi tunuri
funcţionale ca efect de tragere, un escadron de husari. Echipa de producţie şi directorul filmului, după ce au studiat
extrasele complete, au calculat un nou deviz, în valoare de 14 milioane de lei. Bineînţeles, au început discuţii aprinse
cu direcţia administrativă de la Buftea, care nu înţelegea importanţa şi nu se interesa de amploarea filmului. Cerea
tăieri din cheltuieli şi atât! Am redus numărul soldaţilor la 250, costumele şi armele, ca să ajungem la 12 milioane şi
jumătate. Nu s-a aprobat! Am eliminat şi escadronul de husari şi am mai redus devizul până la 11.750.000 de lei. Mai
jos de atât, am declarat, refuz orice sărăcire a filmului. Constantin Pivniceru, directorul de la Buftea, aşa mic cum era,
s-a ridicat de la biroul lui masiv de nuc: «Se suspendă producţia!» Deşi cam peste mână, am reuşit să apelez la
vicepreşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, Ion Traian Ştefănescu, care, spre onoarea lui, a telefonat
la Buftea: «S-au spus 9 milioane? Se aprobă 11.750.000» Aşa am putut să începem filmul. Vivi Drăgan Vasile a
reuşit să filmeze şi câteva cadre ilustrative la Viena, cele din pregeneric, sponsorizate de Titus Popovici din
economiile lui!“.

Interioarele au fost filmate la Buftea şi la Palatul Cercului Militar Naţional, adaptat ca să semene cu Palatul
Imperial Schönbrunn din Viena. Exterioarele le-am filmat în special în judeţele Alba şi Sibiu, iar ţăranii au
acoperit în mare parte necesarul de figuraţie. Rămânea însă o mare problemă nerezolvată. Scena tragerii pe
roată a lui Horea şi Cloşca, reconstituire care s-a filmat chiar pe locul denumit astăzi „Câmpul lui Horea“ din
Alba Iulia. „Pentru a înspăimânta pentru totdeauna iobagii români, cancelaria imperială de la Viena a dispus
ca în ziua execuţiei sinistre să fie trimişi câte şase ţărani din fiecare sat al comitatelor Hunedoara, Alba şi
Sibiu, trei bătrâni şi trei tineri, fără să li se spună de ce. Se ştie din documentele istorice că au fost aduşi mii
şi mii de ţărani. Numai în comitatul Hunedoara s-au consemnat 2.515 ţărani din 419 sate.
Şi atunci, s-a pus problema: Noi de unde îi aducem la filmare? Şi cu ce costuri? Am aflat că la Alba era prim-
secretar o veche cunoştinţă din Sibiu, mare amator de teatru şi film. M-am dus imediat la el: Avem nevoie de
figuraţie, cam 8 - 10.000 de oameni! Nici mie nu-mi venea să cred ce-i spuneam. A tăcut, după care a spus:
«Mă gândesc, o zi-două. Dau un semn» Până la urmă i-a luat la telefon pe primarii din judeţ şi a trimis toate
autobuzele oraşului, într-o duminică, ca să adune lumea la filmare. Şi au venit de bunăvoie, când au auzit
despre ce e vorba. Îmbrăcaţi în straie tradiţionale,., cu pită şi slană în traistă, cu butelcuţele de tărie... Au fost
ore-n şir de filmare, dar nu s-a plâns nimeni nici de frig, nici de oboseală. La sfârşit, le-am mulţumit, iar ei au
răspuns cu chiote şi aplauze prelungite. A fost ultima mare secvenţă a filmului“, a povestit Mircea Mureşan.

Premiera filmului a avut loc la „Patria“, iar în februarie 1985, cu ocazia împlinirii a două secole de la execuţie, s-a
organizat o nouă proiecţie de gală, la Sala Palatului din Capitală. „Sala a fost arhiplină. Îmi amintesc reacţia de la
scena în care Horea, deţinut în subteranele cetăţii din Alba Iulia, discuta cu fiul său. «Tată, am vrut să te împuşc, să
scapi de chinurile care te aşteaptă» «Nu fiule, să n-o faci...Eu vreau să-mi împlinesc soarta...Voi, de-acum încolo,
doar să mă pomeniţi uneori, dar nu prea des..» «De ce nu prea des, tată?» «Să nu se ieftinească...» La finalul
acestor replici, s-a iscat rumoare în sală...Sigur, ultima replică a lui Horea e la fel de valabilă şi în zilele noastre“, a
povestit Mircea Mureşan.

Citeste mai mult: adev.ro/pj210i

https://adevarul.ro/entertainment/film/din-culisele-cinematografiei-mircea-muresan-secretele-filmului-
horea-1_5c019f73df52022f75fe9f54/index.html